Lect . univ. dr . FLORESCU GHEORGHE [627800]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE

LUCRARE
METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU ACORDAREA
GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR:
Lect . univ. dr . FLORESCU GHEORGHE

EDUCATOARE:
MORARU I. ANCA -ELENA
GRĂDINIȚA P.P. NR. 21
DROBETA -TURNU -SEVERIN
MEHEDINȚI

SERIA
2016 -2018

NR. DE ÎNREGISTRARE :

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
PRIN INTERMEDIUL
JOCULUI DIDACTIC

Coordonator:
Lect. univ. dr. FLORESCU GHEORGHE

Educatoare:
MORARU I. ANCA -ELENA
GRĂDINIȚA P. P. NR. 21
DROBETA -TURNU -SEVERIN
MEHEDINȚI

SERIA
2016 -2018

ACORD

Subsemnatul(a), ___________________________________________ ______________,
prof./conf./lect.univ.dr.____________ _______, la _______ ___________ ___________ ______ ,
specializarea__________________________, sunt/nu sunt de acord cu depunerea lucrării
metodico -științifice pentru obținerea gradului didactic I, elaborată de
___________________________ _________________________, profesor/învățător/educator la
Școala_____________________ _________ , localitatea__________ _________ _____________,
județul_____ ______________________________, cu titlul____ _____________________ _____
______________________________________ _____ ___.

Profesor coordonator,
Numele și semnătura Data,

Declarație de autenticitate

Subsemnatul(a) , …………………………… …… ………………………….., având funcția
didactică de …. ………… ……….. …….. la unitatea școlară …………………….. ………………………………..
declar pe propria răspundere că lucrarea cu titlul ……………………………………………….. ……………..
………………………………………………………………………………………… …………………… …………….. …….,
având coordonator științific ………….. ……………………………………. ………………………………… a fost
elaborată personal pe baza studierii bibliografiei de specialitate, a experienței personale și îmi
aparține în întregime. De asemenea nu am folosit alte surse decât cele menționate în
bibliografie, nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări, fără a fi
citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte
lucrări ale candidat: [anonimizat].

Data,
Semnătura candidat: [anonimizat],

CUPRINS

Argument ……………………………………………………………………… …… ………….. p. 5
PARTEA I – FUNDAMENTAREA TEORETICO -EXPLICATIVĂ
CAPITOLUL 1. Profilul psihologic al pre școlarului …………………….. ……………………….. … p. 7
1.1. Caracteristici ale preșcolarității … …………………….. ……………………………………… … p. 7
1.2. Dezvoltarea psiho fizică ………………………………………………………… ………………… p. 10
CAPITOLUL 2. Dezvoltarea limbajului la preșcolar i …………………. …………………….. …… p. 17
2.1. Caractersticile limbajului la preșcolari …………… …………………… ……………………. p. 17
2.2. Activități specifice de dezvoltare a limbajului la preșcolari …………………. ……… p. 23
CAPITOLUL 3. J ocul și învățarea la preșcolari …………………….. ……………………………….. p. 28
3.1. Importanța jocului în viața preșcolarilor …………………………………………………….. p. 28
3.2. Jocul didactic și învățarea …………………… …………………………………………………… p. 32
3.3. Desfășurarea jocurilor didactice …………………… …………………………………………. p. 38
PARTEA A II -A – CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ
CAP ITOLUL 4. Studiu privind dezvol tarea educării limb ajului prin intermediul
jocului didactic ……………………………………… …………………. ………………………………. …………. p. 43
4.1. Obiectivele și ipoteza cercetării ………………. ………………………………………….. ….. p. 43
4.2. Metodologie ………….. …………………………………………………………………… ………… p. 46
4.2.1. Lotul de subiecți …………………….. …………………………………………………….. p. 48
4.2.2. Măsurarea …………………………………………………………………………………….. p. 52
4.2.2.1. Variabile …………………………………………………………………………… p. 52
4.2.2.2. Instrumente ……………………………………………………………………….. p. 52
4.3. Procedura ……… ………………………………………………………………………………….. ….. p. 52
4.4. Analiza și interpretarea rezultatelor …………………………………………………………… p. 79
4.5. Concluzii ………… ……………………………………………………………………………….. …… p. 82
Concluzii finale și propuneri …….. …………………………………………………………………………. … p. 84
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. p. 86
Anexe ………………………………………………………………………………………………………. ……………. p. 88

5
ARGUMENT

Dezvoltarea educării limbajului este o preocupare permanentă pentru educatoare, pe
parcursul celor 3 ani de grădiniță. Limbajul nu se dezvoltă doar în cadrul activităților de educare
a limbajului, ci în toate activitățile organizate în grădiniță. Întregul mediu educațional al
grădiniței, este pentru copil sursa prin care are acces la toate instrumentele prin care se poate
dezvolta sub toate aspectele: fizic și psihic.
Programa pentru grădiniță cuprinde toate activitățile existente în interiorul structurii
organizaționale a g rădiniței de copii, destinate să promoveze și să stimuleze dezvoltarea
intelectuală, afectivă, socială și fizică a fiecărui copil în parte și are în vedere atingerea
următoarelor finalități ale educației timpurii (de la naștere la 6/7 ani):

 Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul
propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia.
 Dezvoltarea capacități i de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a
dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor,
exercițiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
 Descoperirea, de c ătre fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
 Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini
necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vi eții.

Rolul educatoarei este primordial în dezvoltarea multilaterală a preșcolarului. Aceasta
creează copiilor un mediu cât mai stimulativ de joc, care să ofere acestora posibilitatea de a
învața jucându -se, de a se descoperi pe sine, de a se forma. Ed ucatoarea nu este doar cadru
didactic, dar ea trebuie să fie un bun manager al grupei, pentru a gestiona eficient relațiile dintre
copii dar și un psiholog pentru o cunoaștere a particularităților fizice și psihice ale copiilor.
Preocuparea pentru dezvolt area limbajului este una dintre premisele învățământului
preșcolar. În paralel cu dezvoltarea limbajului se dezvoltă și gândirea. Prin limbaj, copilul învață
să își exprime gândurile, sentimentele, să comunice cu ceilalți.
Activitatea principală în grădi niță rămâne jocul, ca urmare a dezvoltării cognitive a
copiilor, iar menirea educatoarei e ste de a folosi metodele și mijloacele potrivite pentru a -l ajuta

6 pe copil să extindă experi ența de cunoaștere, să faciliteze comunicarea î ntre copii, să creeze
ocazi i de dialog între copii, înt re copii și adulți, să dezvolte posibilități de exprimare creatoare .
Am ales această temă Dezvoltarea limbajului prin intermediul jocului didactic pornind
de la motto -ul “Cu fiecare copil pe care -l educăm, câștigăm un om”. (Victor Hugo) Fără
formarea capacităților de exprimare și comunicare, întregul proces educativ ar fi imposibil.
Limbajul este unealta prin care copilul reusește să stocheze informații, să -și îmbogățească
experiența, să s ocializeze, să comunice eficient, dezvoltându -se astfel pe toate planurile.
În prima parte a lucrării am arătat specificul dezvoltării psiho -fizice al vârstei preșcolare
în toate cele trei etape: pre școlaritatea mică, mijlocie și mare , dar și caracteristi ci generale ale
copilului pre școlar . Am prezentat importanța educării limbajului, precum și rolul jocului în viața
copiilor.
Partea a doua a lucrării este dedicată experimentului științific și cercetării care s -a
efectuat la o grupă mică. În urma derulării cercetării, s -a evidențiat faptul că există premise
cognitive și operaționale care se dezvoltă prin exerciții și joc.
Jocul reprezintă mijlocul prin care educatoarea reușeste să transmită în mod atractiv
premizele unei vorbiri corecte și coerente. Gândirea copiilor în această perioadă este pur
intuitivă, ei nu pot învăța noțiuni concrete, dar prin joc se pun bazele unei exprimă ri corecte, se
îmbogățeste vocabularul activ și pasiv, iar greșelile de pronunție se atenuează, până la dispariția
completă. Rolul activităților din grădiniță se remarcă prin progresul de achiziții în planul
dezvoltării vocabularului activ. La grupa mică, vocabularul preșcolarului numără aproximativ
800 de cuvinte, iar la grupa mare acesta crește până la 3500 de cuvinte.
Educatoarea dispune de numeroase mijloace prin care poate stimula învățarea unei
exprimări corecte, coerente și expresive. Poveștile, memo rizările, jocurile didactice, jocurile
exerciții, dar și toate activitățile dirijate, cât și cele spontane, sunt deosebit de importante pentru
exersarea limbajului. Este cunoscut faptul că însușirea limbajului la grupă mică este în fază
incipientă. Preșcol arii prezintă dificiențe de vorbire, nu pot articula corect sunetele, nu se
exprimă corect gramatical, de aceea rolul educatoarei este de înlătura aceste deficiențe, prin
implicarea copilului în activități de stimulare a limbajului.
Prezenta lucrare urmăr ește rolul pe care limbajul îl are în formarea personalității copiilor,
amprenta pe care jocul sub toate aspectele sale îl are asupra dezvoltării limbajului, dar și a
dezvoltării psihice a preșcolarilor.

7
PARTEA I – FUNDAMENTAREA TEORETICO -EXPLICATIVĂ
Capitolul 1
PROFILUL PSIHOLOGIC AL PRE ȘCOLARULUI

1.1. Caracteristici ale preșcolarității

Preșcolaritatea este denumită și vârsta de aur a copilăriei prin prisma progreselor
uimitoare și a dezvoltării multilaterale a copilului. Stadiul preșcolarității se referă la pe rioada
cuprinsă între 3 -6/7 ani , o importantă etapă în care se pun bazele personalității copilului.
Se întâlnesc trei substadii ale preșcolarității:
 Preșcolarul mic: 3 -4 ani;
 Preșcolarul mijlociu: 4 -5 ani;
 Preșcolarul mare: 5 -6/7 ani.
Perioada preșcolarității mici (3-4 ani) este marcată de integrarea copilului în mediul
educațional. Angoasele și fricile copilului legate de grădiniță sunt absolute normale, deoarece
preșcolarul este dependent de familia sa, iar în plus nu înțelege foarte bine ceea ce i se întâmplă.
Separarea de mama uneori este dificilă, manifestată prin plânsete, țipete, sau comportament
violent, iar adaptarea copilului poate dura până la câteva săptămâni.
Preșcolarul mic este ușor stângaci, nu își coordonează mișcările foarte bine, se poate lovi
ușor, iar dezvoltarea mușchilor mici este inadecvată, majoritatea nu știu să țină creionul corect în
mână.
În această perioadă, copilul se joacă mai mult singur, predomină jocurile de manipulare
de obiecte, dar și jocurile imita tive. Copilul redă prin joc realitatea imediată, observată în familie,
sau la grădiniță, bazate în principal pe manipularea de obiecte. Jocurile de rol sunt în fază
incipientă și reprezintă reflectări fragmentate de multe ori fără legătură între ele ale un or aspecte
cotidiene: de -a mama, de -a doctorul, etc.
Caracteristica principală a acestei perioade este egocentrismul, menționat pentru prima
dată de Jean Piajet, care îl denumea ca inconsistenta unor limite clare între realitatea personală
subiectivă și realitatea obiectiva, favorizând dilatarea și inundarea realităț ii obiective de rea litatea
subiectivă . Preșcolarul mic crede că totul i se cuvine, de aceea conflictele la această vârstă
cauzate de împărțirea jucăriilor sunt frecvente. Legăturile dintre cop iii sunt superficiale și
sporadice, de multe ori copii desfășoară jocuri paralele, adică își aleg jucăriile, se joacă lângă

8 ceilalți, dar nu e interesat de ceea ce fac aceștia.
Aninismul , caracteristica gândirii conform căreia lucrurile au viața este și ea prezentă la
preșcolarul mic.
Intrat în colectivitate, copilul nu dispune de toate priceperile și deprinderile necesare,
rolul educatoarei fiind acela de formare continuă a deprinderilor igienice, de autoîngrijire, dar și
de socializare și integrare a copilului în mediul educațional.
Preșcolarul mic trece ușor de la o stare la altă, poate și anxios și timid în relație cu alte
persoane. Copiii mici tind s ă se joace mai mult unul lâng ă altul decât unul cu altul.
Numărul de cuvinte din vocabularul activ este de aproximativ 800 de cuvinte.
Preșcolar ilor mici nu le face plăcere să se implice în jocuri colective pentru că gândirea
lor este încă egocentrică. Regulile jocului nu sunt înțelese în totalitate, iar conflictul apare din
dorința celor mici de a se juca cu același obiect, în același timp, prez ența altui copil fiind
percepută ca o amenințare.

Perioada preșcolarității mijlocii (4-5 ani) este caracterizată de progrese remarcabile pe
plan fizic, dar și psihic. Sub raport fizic, față de grupa mică, copilul traversează o etapă de
creștere.
Copilul capătă autonomie, se descurcă singur în multe situații datorită progreselor pe care
le-a făcut în planul deprinderilor igienice, alimentare, dar și de îmbrăcat.
Sub aspectul limbajului, vocabularul preșcolarului mijlociu se îmbogățește cu
aproximativ 50 d e cuvinte pe lună. La 4 ani . vocabularul activ al copilului numără 1600 -2000 de
cuvinte , ajungând până la 3000 de cuvinte la 5 ani. De remarcat este faptul că spre vârsta de 5 ani
apare limbajul interior, un element definitoriu în evoluția psihică a preșcolarului.
Dacă la grupa mică, regulile sunt învățate prin imitație, la grupa mijlocie aceastea încep
să fie conștientizate și interiorizate, conduitele sale devin mai nuanțate. Se remarcă caracterul
voluntar al multor procese psihice, iar sub aspect r elațional, acesta este mai sociabil și
comunicativ.
Jocurile devin mai complexe, copilul nu se mai joacă doar izolat, ci inițiază jocuri noi ca
urmare a socializării copiilor și a adaptării la mediul educaționul. Jocurile de creație devin
colective, cu roluri care implică reguli ce se construiesc pe măsura derulării jocului, dar și cu
reguli clare fixate înainte de începerea jocului.
„Jocul central și jocurile adiacente prezintă o structură complexă. apropriindu -se de
legăturile exis tente în viața reală. Acest salt de la acțiunile izolate la jocuri complexe antrenează

9 modificări substanțiale și în privința evoluției sociabilității copiilor ."1 Jocurile de creație, de
construcție sau de manipulare a obiectelor, duc la dezvoltarea cogni tivă.

Dacă în etapa precedentă, copilul trecea ușor de la o stare la alta, emoțiile lui sunt mai
stabile, mai profunde, preșcolarul învață să gestioneze mai bine emoțiile. copilul își controlează
emoțiile mult mai bine, și le reglează ținând cont de cerințele educatoarei sau grupului de joacă.
Regulile jocului sunt înțelese și aplicate, și se remarcă o maturizare în plan socio –
emoțional, copilul trece de la însingurare și rivalitate, la competiție și colaborare. După 4 ani,
celălalt copil nu mai apare ca o amenințare, ci ca un competitor, pe care îți dorește să -l
depășească pentru a fi cel mai bun.
Preșcolarul mare (5-6 ani) este mai receptiv, deține deprinderi și cunoștinț e multiple
care îl vor ajuta în integrarea în mediul școlar. Copilul cunoaște regulile grupei, are deprinderile
igienice și de îngrijire formate, și s -a adaptat mediului educațional al grădiniței.
Sub aspectul limbajului, vocabular pasiv ajunge la peste 35 00 de cuvinte. Preșcolarul
mare se exprimă destul de corect, problemele de vorbire sunt atenutate sau au dispărut complet,
ca urmare a dezvoltării aparatului fono articulator. Copilul de grupă mare este mai agil, deține
abilități motrice care îi permit să se miște cu ușurință, să aibă îndemânare și dexteritate.
Dacă la grupa mică, atenția copilului este de maxim 10 minute, la grupa mare, preșcolarul
se poate concentra constant până la 30 -35 minute.
Jocurile preșcolarului mare diferă cu mult față de etapele precedente, căci este în perioada
în care regulile jocului sunt conștientizate și interiorizate, dar copilul poate crea altele noi în
cadrul jocurilor de creație. Copilul nu doar imită anumite situații de viață ca la grupele mici, dar
creativitatea și ima ginația, care își lasă amprenta asupra jocurilor simbolice. Respectarea
regulilor la nivelul preșcolarității mici vine ca un lucru impus din partea educatoarei, în timp ce
la grupa mare regulile sunt interiorizate. Respectarea regulilor indică faptul că preșcolarul mare a
ajuns la o maturizare intelectuală și socială.
Conduitele sale asunt adaptate regulilor grupei, preșcolarul vrea să fie pe placul
educatoarei și adulților. În cadrul jocului, conflictele nu mai apar din cauza jucăriilor, ci din
cauza ner espectării normelor și regulilor jocului.
Capacitatea de învățare este mare, iar interesul pentru activități sporit, este atras de
povești, dar și de activitățile de cunoașterea mediului sau matematică. Imaginația și creativitatea
sunt la cote maxime și acest lucru se vede în modul în care copilul desenează, pictează,
modelează sau creează povești noi.

10 Sub raport emoțional, copilul interacționează ușor cu adulții, iar la grădiniță, copiii au
deja grupurile de prieteni formate în funcție de interese și afi nități.

Relațiile de prietenie sunt superficiale, des intervin conflicte, dar au rolul lor asupra
dezvoltării emoționale a copiilor. În cadrul jocului, copilul de grupă mare nu îl mai consideră pe
celălalt copil o amenințare, ci un partener egal în activi tate, gândurile și dorințele acestuia sunt
luate în considerare, iar copilul își reglează comportamentul în concordanță cu cerințele grupului.
Jocurile sunt cele care îl ajută să se conformeze regulilor grupului, să se armonizeze cu cerințele
celorlalți, să își dezvolte fair -play-ul, spiritul de compeție, dar și empatia. Chiar dacă mai există
certuri și excluderi din joc, toate acestea au rolul de a dezvolta abilitățile sociale.
Prin intermediul jocurilor didactice, copilul învață să -și armonizeze cerințel e sale cu ale
grupului, să se conformeze regulilor, toate acestea duc la formarea conduitelor sociale, și la
dezvoltarea potențialului său psiho -fizic.

1.2. Dezvoltarea psiho fizică

Perioada preșcolarității este marcată de imaginație, visare, joc și fantezie. Este perioada
în care familia și grădinița sunt doi factori esențiali în dezvoltarea ulterioară a copilului. Cei
șapte ani de acasă așa cum e ste arhicunoscută perioada preș colarității se referă la rolul deos ebit
de important al familiei în dezvol tarea psiho -fizică a copilui. Desigur, pe lângă familie , grădinița
are rolul ei esențial căci aduce noi schimbări și provocări diferite de mediul de acasă. Învățarea
dirijită sub formă de joc, îi atrage pe copii în descoperirea lumii înconjurătoare, punând bazele
unui mic bagaj de cunoștinte, priceperi și deprinderi atât de necesare în dezvoltarea ulterioară.
Jocul rămâne astfel principalul mod prin care copilul se adaptează lumii, prin care învață
și se descoperă pe sine. Prin joc , se îmbogățește viața psi hică a copilului, se dezvoltă imaginația,
creativitea, curiozitatea.
Din punct de vedere fizic, între 3 și 6/7 ani are loc o creștere de la aproximativ 92 de cm
la 3 ani până la 116 cm la 6/7 ani.
În plan ponderal se remarcă o creștere semnificativă, î ntregul corp de la oase, mușchi,
creier este supus unui proces de creștere, care cunoaște perioade de stagnare, dar și de creștere
spectaculoasă. Remarcăm o activitate cerebrală intensă, la 5 ani, creierul unui copil cântărește
cam 90 % din greutatea cre ierului unui adult.
,,Se observ ă metabolism cerebral intens în :
– lobul frontal, cu rol în atenție, planificarea și organizarea comportamentului ;

11 – emisfera stângă, cu rol central în dezvol tarea limbajului ;
– emisfera dreaptă, cu rol în dezvoltarea abilităților spațiale;
– cerebel, cu rol în echilibrul corporal și controlul mișcărilor;
– substanța reticulată, cu rol în susținerea și controlul atenției;
– corpul calos, cu rol în rezolvarea sarcinilor comple xe și integrarea funcțiilor cognitive
(perce pție, atenție, memorie, limbaj) ’’1.
În acest sens, M. Debesse afirma: ,,Creșterea copilului, de la naștere la maturitate, se
realizează în etape succesive și coerente, care seamănă cu capitolele distincte ale une i aceleași
povestiri. Ea nu reprezintă un simplu progres neîntrerupt, ea se accelerează sau se încetinește,
cunoaște perioade agitate și perioade mai calme. Aparent, schimbările sunt neîntrerupte și
continue; în realitate, însă, ființa care crește traverse ază un număr anumit de faze diferite,
fiecare având o structură psihică particulară, ce se reflectă într -un anumit comportament
caracteristi c’’2.
Între 3 și 6 ani se produc schimbări masive sub raport ponderal, de la 14 kg se ajunge la
22 de kg, dar și o d ezvoltare a structurii mușchilor. Mișcările mușchilor mici ai mâini sunt mai
sigure, datorită implicării copilului în activități de antrenare a mușchilor: desen, pictură, modelaj,
decupat.
De-a lungul perioadei preșcolare, motricitatea se caracterizează printr -o intensă
dezvoltare. La această vârstă, una dintre nevoile fundamentale ale preșcolarului este nevoia de
mișcare. Activitățile de joc, mânuirea obiectelor, jocurile în aer liber duc la dezvoltarea
motricității grosiere, în timp ce desenul, modelare a plastilinei, colajele stimulează dezvoltarea
motrici tății fine. Toate aceste activit ăți potențează dezvoltarea cognitivă. Se formează o s erie de
deprinderi atât de auto -îngrijire și gospodărire, cât și deprinderi și priceperi de desen, modelaj,
sau const rucții. Apare libertatea în mișcare către vârsta de 5 ani, deziinvol tura și o mai bună
coordonare a mișcărilor. Mișcările bruște, necontrolate din antepreșcolaritate sunt înlocuite de
mișcări grațioase și armonioase.
Gândirea preșcolarului se manifestă pr intr-o avidă dorință de cunoaștere a lumii
înconjurătoare. Jocurile devin din ce în ce mai complexe, imaginația cunoaște un puternic avânt.
Copilul vrea să afle, să descopere cât mai multe lucruri, curiozitatea lui fiin d vie și permanentă.
Este etapa ,,De ce-ului’’, a întrebărilor fără sfârșit de cele mai multe ori, tocmai din dorința
copilului de a înțelege lumea în care trăiește. Perioada ,,de ce -ului’’ marchează momentul
constituirii gândirii cauzale, preșcolarul sesizând relațiile între fenomene și even imente și
încercând să le descopere.

1 http://www.devpsychology.ro/wp -content/uploads/01_Prescolar -brosura -pentru -cadre -didactice.pdf
2 Maurice Debesse, Psihologia copilului , Editura Didactica și Pedagogică, București, 1970, p. 54.

12 Până la 4 ani, gândirea copilului este egocentrică, el percepe lumea doar din perspectivă
proprie, neînțelegând faptul că alți oameni pot vedea lucrurile total diferite. Gândirea copilului
este strâns legată de lumea concretă, este eleme ntară copilul desco peră că toate obiectele și
fenomenele au un nume. Prin limbaj , el denumește un obiect, sau o însușite, înțelegerea
cuvintelor făcându -se prin perceperea situației în sine. Copilul de 3 -4 ani crede că toate obiectele
au viață (aninism), remarcăm la copiii c um ceartă un scaun atunci când s -au lovit de el sau cum
vorbesc cu păpușile de parcă ar avea viață. Jean Piajet menționează că între 3 -4 ani gândirea
copilului are următoarele caracteristici:
– Egocentrismul se referă la faptul că perspectiva copilului este centrată strict pe
părerile și dorințele proprii. Copilul se crede centrul universului, această trăsătură a
gândirii se estompează după vârsta de 4 ani, când preșcolarul învață să împartă, să
colaboreze, să accepte că nu poate fi tot timpul pe primul plan.
– Sincretismul se manifestă prin legarea la întâmplare de caracteristici fără a avea o
legătură concretă între ele.
– Animismul se referă la faptul că toate obiectele din jurul copilului au viață.
– Ilogismul se referă la exprimarea incoerentă a evenimentel or sau faptelor,
raționamentul fiind strict divagat și situativ.

După vârsta de 5 ani, aceste caracteristici dispar . Egocentric la început, treptat preșcolarul
va conștientiza că un alt copil gândește total diferit de el și că lumea nu se rezumă doar la p ropria
sa persoană.
Între 4 -7 ani gândirea copilului este intuitivă sau preoperatorie ea având o funcție
simbolică, adică se folosește de diferite simboluri cum ar fi cuvintele, numerele sau imagini.
Chiar dacă se văd progrese față de perioada anterioară, gândirea rămâne preoperatorie, ea nu se
bazează pe scheme logice, ci doar doar pe percepții și reprezentări ale lumii înconjurătoare .
Gândirea preșcolarului operează atât cu semne cât și cu jucăriile cu care vine în contact.
Specificul gândirii preșcolarilor se manifestă printr -o proprietate ese nțială, aceea de a fi concret –
intuitivă. Dacă preșcolarul mic nu este capabil de analiză sau sinteză, treptat copilul începe să
analizeze realitatea înconjurătoare, imitând lucrurile pe care le vede.
Încă de la grupă mică, preșcolarul operează cu mulțimi, clasificând obiectele după formă,
culoare sau mărime, ajutându -se de obiectele din jurul său ajungând spre 6 ani capabil să
analizeze și să clasifice obiectele după anumite criterii, să recunoască formele geometrice, să
raporteze numărul la cantitate.

13 Volumul de cunoștinte al preșcolarului crește gradual, permițându -i acestuia să opereze
cu ele în situații noi, angajând astfel atenția, memoria și alte procese psihice care alcătuiesc
intelectul. Sub aspect cognitiv, în perioada preșcolară se formează capacitatea copilului de
exprimare prin judecăți și raționa mente, chiar dacă gândirea lui este c entrată doar pe găsirea unor
soluții de adaptare, și nu de aflare a adevărului științific.

Memoria preșcolarului este predominant mecanică, textuală și involu ntară, având un
caracter difuz -nediferențiat. Ea este intuitivă deoarece preșcolaru l reține mai bine ceea ce învață
dacă materialul are imagini. Totodată remarcăm că memoria are un caracter afectogen, el
reținând lucruri care l -au marcat din punct de vedere emoțional.
Memoria copilului preșcolar are o mare plasticitate: ei pot învăța cu ușurință diverse
cuvinte, rețin ceea ce este mai atractiv, ceea ce îi impresionează mai mult, chiar dacă memorează
scurte poezii sau povestiri, elementul intențional lipsește.
Memoria c opilului este strâns legată de dezvoltarea gândirii și a limbajului. Crește
volumul memoriei ca urmare a implicării copilului în activități de joc ce implică memorarea de
poezii, ascultarea de povești.
Cercetă torii au demonstrat că din 5 cuvinte arãtate o singurã datã cu voce tare, copiii de
3-4 ani memoreazã în medie un cuvânt. Cei de 4 -5 ani, câte 3 cuvinte, în timp ce, preșcolarii de
5-6 ani memoreazã aproximativ 4 cuvinte. Astfel volumul memoriei crește treptat ca urmare a
implicării copilului în activ ități de învățare.

Preșcolarul memorează foarte ușor, dar și uită la fel de repede, fixarea fiind fluctuantă și
superficială. Vârsta preșcolarității este sub influența memoriei intuitiv -plastice, concretă și
afectivă, deoarece c opilul reține ceea ce îi atrage atenția și interesul sau îi provoacă emoții
puternice.
La vârsta de 3 -4 ani predomină memoria involuntară, bazată pe asociație și nu pe
analiză. Memoria voluntară apare pe la vârsta de 4 -5 ani, tot la această vârsta se pot constitui și
amintirile, care de cele mai multe ori sunt fragmentate, izolate. Memoria voluntară este o
activitate orientată spre un scop, care necesită efort, copilul îți dorește să memoreze anumite
informații sau cunoștințe. Datorită dezvoltării gândirii și a limbajului interior, alături de
memorarea mecanică apare și cea logică Memorarea mecanică duce la fixarea, conservarea și
reproducerea informațiilor fără a le prelucra, în timp ce memorarea logică presupune înțelegerea
relațiilor care urmeză a fi păs trate în memorie. Preșcolarul memorează poezii, poate povesti cu
acuratețe povești îndrăgite de el, respectând succesiunea logică a evenimentelor uneori singur

14 sau ajutându -se de un suport intuitiv, învață cântece. Toate lucrurile memorate sunt însă
concre te, acestea au nevoie de suport intuitiv pentru a fi reținute. La această vârstă, memoria are
și o funcție socială, copilul imită, reproduce și fixează conduitele celor din jurul său.
Imaginația preșcolarului poate fi reproductivă, ca urmare a participări i acestuia în
activități de educare a limbajului. Acesta ascultă cu plăcere povești noi, pe care le poate
repovesti cu ușurință. Imaginația creatoare nu are limite, iar aceasta se manifestă în jocuri de rol,
desen, pictură, modelaj sau diverse jocuri de co nstrucție. Jocul în toată complexitatea sa, oferă
terenul pentru dezvoltarea imaginației, la fel și cum activitățile din grădiniță au rolul lor în
imaginație. Imaginația capată valențe fantastice, preșcolarul fabulând cu dezinvoltură întâmplări
imaginare.
La 3 ani , copilul confundă fantasticul cu realul, după vârsta de 5 ani, fantasticul este doar
o parte a jocului. Imaginația copilul preșcolar nu are limite, fiind diferită de cea a adultului, care
este constrâ nsă de principiul realității. Preșcolarul n u poate deosebi foarte ușor fantasticul de
real, imaginația având funcții de eliberare emoțională, este puntea de legătură dintre expectații și
realitate. Imaginația la această vârstă este caracterizată de aninism – copilul crede că lucrurile au
viață și ar tificialism – copilul crede că totul este creat de oameni.
Atenția este capacitatea de orientare, focalizare și concentrare asupra obiectelor și
fenomenelor. Atenția crește și ea gradual, dacă la preșcolarul de 3 -4 ani, ea este în jur de 5 -7
minute, la 4 -5 ani de 20 -25 minute, ea poate ajunge pâna la 45 de minute la preșcolarul mare.
La preșcolarul mic începe să se dezvolte atenția involuntară ca urmare a interesului
acestuia pentru diferite persoane, lucruri sau evenimente. Aceasta este însă de scurtă dur ată,
preșcolarului mic îi este greu să se concentreze asupra unei sarcini timp îndelungat. Treptat
atenția involuntară se transformă în atenție voluntară din dorința copilului de a finaliza o
activitate, atenția voluntară indicând faptul că preșcolarul se poate integra cu succes în mediul
școlar.
Afectivitatea la această vârstă implică stări afective confuze, copilul poate trece cu
ușurință de la plâns la râs.
„Afectivitatea la vârsta preșcolară ne apare ca un liant al tuturor componentelor psihice,
ca un factor ce conferă sensul de întreg al vieții psihice ”3, iar orice proces intelectual sau motor
este învăluit de sentiment. Egocentrismul gândirii sale îl împiedică să înțeleagă că ceilalți din
jurul lor pot avea alte sentimente și păreri. Prieteniile se le agă doar din interesul comun pentru o
anumită activitiate, preșcolarul îi numește prieteni pe cei cu care intră în contact și se joacă, fără
ca această prietenie să aibă un substrat adânc.

3 Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei , Editura Pro Humanitate, București, 2000, p. 123.

15 Conflictele dintre copii sunt des întâlnite pentru că preșcolarii își revendică anumite
drepturi, dar pe cât de dese pot fi aceste certuri, pe atât de repede ele se sting.
Integrarea în colectivitate, are un rol important în dezvoltarea afectivității. La 3 ani, copilul are
dificultăți în integrarea în mediul educațional, datorită emoțiilor noi care îl copleșesc: teama de
nou, separarea de mamă. Cu ajutorul familiei și al educatorilor, acesta se integrează în noul
mediu, unde treptat descoperă o lume fascinantă plină de jocuri și jucării. Dacă la început, jocul
copilului este izolat, universul copiilului se lărgește și începe să socializeze, să caute compania
celuilalt copil, descoperind plăcerea și bucuria jocului alături de ceilalți.
La 3 ani, copilul cunoaș te starea de vinovație, la 4 ani pe cea de mândrie, d upă 5 ani,
apare ceea ce psihologii numesc sindromul bomboanei amare , în care se manifesta o stare
afectivă complexă, rezultată din primirea unei recompense nemeritate pe deplin. Paleta de
tichete emoționale este amplă, el identifică o serie de emoții: ru șine, vinovăție, empatie. La 6 ani,
apare criza de prestigiu , atunci când preșcolarul este mustrat în public.
Față de perioada antepreșcolară se remarcă un progres care face ca emoțiile să fie mai
profunde, mai complexe și să apară stări emotive deosebite. Trăirile și stările sale emotive sunt
strict legate de momentul prezent, acestea având un caracter situativ.
Preșcolarii mici nu îș i pot controla foarte ușor emoțiile. Trecerile bruște de la o stare la
alta sunt normale și frecvente, este o modalitate de adaptare la lumea înconjurătoare. Treptat
copiii învață că nu își pot exprima emoțiile oriunde și oricând, intervenind astel autoreglarea
emoțională. După Tho mpson, aut oreglarea emoțională implică abilitatea de inițiere, inhibiție sau
modulare a proceselor fiziologice astfel încât să fie atinse scopurile individuale.
Odată cu declanșarea mecanismului de autoreglare emoțională, observăm că preșcolarul
nu mai plânge atunci când se lovește, dovedește empatie față de un copil care plânge, sau refuză
să fie alintat de față cu alți copii.
Copilul începe să își dea seama de efectul conduitelor sale emoționale asupra celor din jur
și acționează în consecință. Pe lângă capac itatea de stăpânire a emoțiilor, apar și reticențele
emoționale. De exemplu, copilului nu îi place să fie mângâiat în public de către mamă, sau
refuză să se joace cu un copil deoarece simte că nu poate interrelaționa cu acesta.
Psihologii spun că omul est e o ființă emoțională, de aceea primii pași ai dezvoltăii
emoționale a copiilor începe din copilărie. Calitatea relațiilor familiale dar și modul în care
copilul învață să se perceapă pe sine și pe ceilalți au un rol important în dezvoltarea psihică
viitoare, copilul învață prin imitație de la părinți, comportamente, atitudini și convingeri .

16 J. Piaget relevă că: adultul și relația cu el rămân pentru copil elementele esențiale ale
dezvoltării afectivității sale . Afectivitatea, centrată mai întâi pe complex ele familiale, își lărgește
registrul pe măsură ce se înmulțesc raporturile sociale.
Modul în care copilul este încurajat și susținut de către părinți duc la formarea unei
imagini de sine pozitivă. Familia are un rol fundamental în evoluția psihică a copilului, A. Bacus
identificând 3 nevoi esențiale ale preșcolarului: nevoia de afectivitate, nevoia de înțelegere și
nevoia de respect, nevoi pe care copilul trebuie să le regăsească în familie. Un copil care nu se
simte iubit, înțeles sau respectat, creș te cu un nivel de stimă de sine scăzut, ajungând un
adolescent nesigur pe el cu lacune în relaționarea socială.
Sub raportul dezvoltării afective, trebuie menționat faptul că în perioada preșcolară apar
sentimentele estetice, intelectuale și sociale.
Sentimentele estetice se remarcă prin apariția gustului pentru frumos. Lucrările realizate
de copil spre grupa mare sunt apreciate drept frumoase sau urâte, dar în cele mai multe cazuri ele
sunt complexe.
Sentimentele intelectuale se dezvoltă în raport cu se tea copilului pentru cunoaștere, prin
curiozitatea sa crescândă cu privire la tot ceea ce îl înconjoară.
În această perioadă se formează conduitele sociale, mai cu seamă prin intermediul
activității ludice. Prin joc și imitație, copilul exersează conduite de comportare civilizată, el
învață să se supună regulilor, și să își regleze comportamentul conform cerințelor educatoarei sau
a grupul ui din care face parte. Astfel se dezvoltă sentimentele social -morale. Copilul începe să
manifeste sentimente de dragost e, admirație, respect atât față de adulți, cât și față de alți copii, în
timp ce minciuna, prefăcătoria sunt catalogate drept rele și condamnate. În perioada
preșcolarității mijlocii și mari apar primele aspirații, preșcolarul își dorește să semene cu
personajele din povești, sau cu persoanele care practică diferite profesii: doctor, aviator,
cosmonaut, pilot de curse, etc.

17
Capitolul 2
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PREȘCOLARI

2.1. Caractersiticile limbajului la preșcolari

,,Limba este mijlocul universal de exprimare si transmitere a ideilor si sentimentelor, la
îndemâ na tuturor vorbitorilor ”4. Limbajul este mijlocul prin care omul îș i poate exprima
gândurile, ideile, și de a stabili legături cu cei din jurul nostru. Limbajul este un instrument de
comunicare, acesta nu apare de la sine, ci implică un proces de învățare.
La vârsta preșcolară, copilul este în plină achiziție de cuvinte noi, cunoștințe și
deprinderi, de aceea rolul activităților din grădiniță este esenț ial în dezvoltarea limbajului.
Limbajul servește ca mijloc de comunicare a gândirii și se dezvoltă în strânsă legătură cu
gândirea . Nu se poate comunica fără gândire și comuni carea nu are sens dacă nu bazeaz ă pe o
gândire suficient de dezvoltată . Vorbirea preșcolarului este oglindirea gândirii sale, marcată de un
plan al concretului, raportată la prezent și încărcată de foarte multă de afectivitate. Activitățile
desfășurate în grădiniță, caracterul organ izat al activității copiilor au influență direct ă asupra
limbajului care se îmbogățește cantitativ de la o etapă la al ta câștigând în coeren ță și
expresivitate. Limbajul nu este doar o simplă înșiruire de cuvinte fără noimă, ci un sistem dinamic
aflat mereu în expansiune. Ca urmare a realizării legăturilor d intre cuvinte, a automatizării relațiile
dintre cuvinte, și procesele gândirii se dezvoltă.
Ca urmare a realizării legăturilor dintre cu vinte, a automatizării relațiilor dintre cuvinte, și
procesele gândirii se dezvoltă. Copilul își însușeste doar ceea ce este necesar și ușor, la început prin
imitație, apoi repetându -se structurile verbale devin automatisme și astfel copilul comunică foarte
ușor. Toate cuvintele și expres iile le trece prin filtrul personal, preșcolarul reține ceea ce este în
concordanță cu nivelul de dezvoltare al vorbirii sale. Concomitent cu dezvoltarea vorbirii, se
dezvoltă și limbajul interior al preșcolarului, care apar cam în jurul vârstei de 4 ani.
Prin acest limbaj intern, preșcolarul rezolvă anumite situații -problemă, observăm existența
limbajului interior prin manifestări verbale: Ce fac acum? Hmmm, interesant. Limbajul interior
sporește posibilitățile copilului de a -și planifica mintal activitat ea, contribuie substanțial la
dezvoltarea intelectuală a copilului.

4 Ariton Vraciu, Lingvistica generală și comparată , Editura Didactică și P edagogică, București 1980, p. 59.

18 Dezvoltarea vorbirii preșcolarului se realizează gradual, ca urmare a integrării acestuia în
mediul educațional, prin lărgirea relațiilor verbale cu cei din jur, prin manifestarea curiozi tății de
cunoaștere a ceea ce îi înconjoare, prin întrebările permanente despre obiecte și însușirile acestora.

Obiectivele educării limbajului în grădinița de copii sunt următoarele:
1. Dezvoltarea capacităț ii perceptive la nivelul analizatorului auditiv (dezvoltarea auzului
fonematic și a discernământului auditiv) în scopul pronunției clare și corecte a tuturor sunetelor
și grup urilor de sunete ale limbii româ ne, integrate in cuvinte.
2. Dezvoltarea capacității de diferențiere perceptiv -fonematică a sunetelor și a grupurilor
de sunete situate în poziții diferite în structura cuvântului (inițiale, mediale, finale) în vederea
pregătirii pentru însușirea citirii și scrierii în clasa I.
3. Observarea crit ică a vorbirii altor copii sau persoane; sesizarea greșelilor de pronunțare
în vorbirea altor copii și controlul exprimării fiecărui copil.
4. Îmbogățirea vocabularului activ și pasiv, ca urmare a experienței cognitive proprii și a
transferului de informații în comunicarea dintre copii în colectivitatea preșcolara și dintre adult și
copil în grădiniță, în familie, în mediul social; explicarea semnificației unor cuvinte noi, în forme
accesibile î nțelegerii copiilor.
5. Îmbogățirea și precizarea siste mului de noțiuni cu caracter generalizator (categorii de
obiecte, ființe, fenomene, ocupații și meserii ale oamenilor, mijloace de locomoție și transport
etc.); stimularea gândirii copiilor de a exemplifica noțiunile însușite prin câ t mai multe exemple
concrete adecvate.
6. Percepe rea și pronunțarea clară și corectă a tuturor sunetelor ș i grup urilor de sunete ale
limbii române, integrate î n cuvinte.
7. Conso lidarea deprinderilor de a despărți cuvintele în silabe și silabele î n sunete.
8. Formarea spiritului de observaț ie și a priceperii de a selecta și exprima cât mai multe
cuvinte care î ncep cu un a numit sunet sau o anumită silabă, ca pregătire preabecedară .
9. Consolidarea priceperilor ș i deprinderilor de exprimare orală corectă î n structuri
gramaticale ma i ample, în propoziții ș i fraze.

19 10. Cultivarea vorbirii adresat ive reproductive, a dialogului în comunicare,în convorbirile
între copii, între adult și grupul de copii, între copil și adult; prevenirea și înlăturarea
instabilității, a discontinuității î n conținutul vorbir ii.
11. Stimularea creativității copiilor în exprimarea orală .
12. Cultivarea sentimentelor de prețuire și dragoste față de frumusețea și armonia limbii
române, față de creaț iile literare pentru co pii, de folclorul poporului româ n si al minorităților
nationale din țara noastră .
Pentru realizarea acestor obiective educato area are la dispozitie modalităț i didactice
specifice ciclului preș colar. Caracteristic a acestora este suportul senzorial, intuitiv, foarte variat,
bogat.
Aceste modalitați sunt: observarea nemijlocită a obiec telor, fenomenelor, lectura după
imagini, memorizarea unor poezii, audierea textelor unor lecturi (lectura educatoarei), povestirea
educatoarei, c onvorbirea, jocul didactic, seză toarea, concursurile.
Vocabularul activ al preșcolarului crește progresiv, la 3 ani acesta înregistrează 800 -1000
de cuvinte, la 4 ani 1600 -2000 de cuvinte, la 5 ani 3000 de cuvinte, iar la 6 ani ajunge la peste
3500 de cuvinte. Vocabularul activ se referă la totalitatea numărului de cuvinte pe ca re o
persoană le folosește uzual în vorbire. Vocabularul pasiv cuprinde totalitatea cuvintelor pe care o
persoană le înțelege, dar le utilizează mai rar. La 6 ani, vocabularul pasiv ajunge pâna la 20.000
de cuvinte. T.S.Cazacu menționa „se intensifică limbajul între 5 și 6 ani, se câștigă cam 50 de
cuvinte pe lună ’’5.
Frecventarea grădiniței, stabilirea de relații cu ceilalți copii, sau adulți, îmbogățirea
continuă a bagajului de cunoștințe cu noi informații, sunt factori esențiali care duc la creștere a
considerabilă a vocabularului.
Creșterea vocabularului este însoțită de o tot mai adecv ată întrebuințare a cuvintelor pe
măsura cunoașterii acestora, copilul învață să -și exprime ideile precizând u-le și nuanțându -le
înțelesul. Perioada preșcolară este marcată de dificultăți în pronunția cuvintelor: omisiuni,
inversiuni, substituiri de sunete . Toto dată predomină greșelile în exprimare: dezacorduri de gen:
lingure, în loc de linguri, greșeli în conjugarea verbelor: să mânâncă cu noi, greșeli fonetice și
gramaticale ce pot fi corectate cu ajutorul educatoarei, al părinților, iar după caz cu sprijinul unui
logoped în cazul dificultăților de ordin fonetic.

5 Tatiana Slama -Cazacu, Introducere î n psiholingvistică , Editura Științifică, București, 1968, p . 24.

20 Greșelile fonetice sunt absolut normale la această vârsta, cu precădere omisiunile de
consoane, deoarec e aparatul fono articulator este insuficent dezvoltat, consoanele având o
perceptibilitate auditivă mai mică decât vocalele. Numărul de greșeli în exprimare, dar și cele
fonetice scad o dată cu creșterea și dezvoltarea copilului
Piaget considera că datorită egocentrismului gândirii, copiii sunt incapabili să comunice
cu sens, exprimând tot ce le trece prin cap, preșcolaritatea mică fiind caracterizată de solilocviu.
Acesta este o formă a comunicării și se referă la vorbirea cu sine cu voce tare, fără intenția de a
comunica cu ceilalți. În acest mod copilul își verbalizează dorin țele, sentimentele, intențiile și
chiar trăirile. Această formă a comunicare dispare după vârsta de 5 ani.
Un moment important în evo luția limbajului și a gândirii este apariț ia limbajului interior ,
care se concretizează între 3 și 5 ani. Apariția lui este edificatoare pentru dezvoltarea psihică
ulterioară a preșcolarului, deoarece prin limbajul interior, preșcolarul își poate planifica și regla
mental activitatea.
Dezvoltarea limbajului are strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii. O dată cu apariția
limbajului, evoluția vorbirii copiilor se realizează gradual, prin manifestarea curiozității copilui
de a cunoaște obiectele și fenomenelor din jur, apariția de ce -ului și a întrebărilor, dar și prin
relaționarea verbală cu ceilalți.
În procesul de dezvoltare a limbajului se urmărește trecerea treptată de la limbaj concret –
situativ la limbajul contextual, precum și formarea deprinderilor de vorbire corectă atât sub
aspect fonetic cât și lexical.
O caracteristică importantă a limbajului preșcolar este invenția lexicală. În urma
cercetătorilor întreprinse de Cazacu -Slama, s -a ajuns la concluza că atunci când copilul nu
cunoaște cuvinte potrivi te pentru diverse situații de mediu, el le construiește pornind de la cele
însușite de adulț i. Astfel, copilul inventează cuvinte noi prin adăugarea de sufixe, prefixe sau
terminaț ii la cuvinte cunoscute sau înlocuiri de sunete. Exemple de creații ale copiilor: „urlăreț”
adică cel ce plânge foarte tare, „modrobrețe” adică ceva în dezordine, „armatist” angajat în
armată, „însforit” legat cu sfoară, „bananaman” prin analogie cu superman.’’
La 3 ani, vorbirea copilului este situativă legată de situațiile la care preșcolarul participă.
Treptat limbajul capată valente contextuale, cele două forme ale limbajului situativ și contextual
cooexistând pe toată perioada preșcolarității. Copilul de 3 ani stâlcește cuvintele, inversează
anumite sunete sau le omite, se exprimă în propoziții scurte. Limbajul este bogat în exclamații,
vorbirea fiind caracterizată de o expresivitate accentuată, copilul utilizând mimica și intonația
excesiv. Copilul nu are un fond lexical foarte bogat de aceea la această vârstă, atunci când nu

21 cunoaște denumirile unor o biecte, preșcolarul mic apelează la imaginație. Rezultatul este
remarcabil, construcția de cuvinte a copiilor este un adevărat proces imaginativ de exemplu:
pâinărie în loc de brutărie, zăpada s -a molit/topit.
Propozițiile sunt scurte, timpurile verbale n u sunt respectate, copilul se raportează la
prezent, el nu se poate raporta la un plan abstract, datorită dezvoltării gândirii aflată în fază
preoperatorie.
La vârsta de 3 ani, mulți copii nu diferențiază consoanele lichide (r și l), consoanele
constrictiv e (s,z,f) și semioclusive (v,ț). Din această cauză, în vorbire apar fenomene de
omisiune, de substituire sau de inversiune.
Dintre cazurile de omisiuni (mai frecvent întâlnite la vârsta preșcolară), amintim
următoarele: plouă – pouă, rața – ața, strada – stada;
– omiterea sau înlocuirea consoanelor c -g și t -g: cucu – tutu, gol – dol;
– omiterea sau înlocuirea consoanelor ș -j prin t -d: mașina – matina, jos -dos;
– omiterea silabelor din cuvinte prea lungi: televizor – telezor, medicamente –
micamente;
– înlocuirea consoanelor s -z prin ș -j sau invers: masa – mașa, jos – zos;
– înlocuirea consoanelor siflante sau șuierătoare s -z și ș -j prin africate t, c sau g: săculeț –
tăculeț, moșul – motul;
– înlocuirea africatelor între ele tine în loc de cine;
– inversiunile: place – palce, capra – crapa, cap – pac.
Între 4 -5 ani, frazele iau locul propozițiilor scurte, capacitatea de înțelegere a cuvintelor
crește, la fel și atenuarea greșelilor fonetice. Copilul începe să rostească clar și inteligibil
cuvinte le după vârsta de 4 ani. Spre sfârșitul preșcolarității, copilul se exprimă în propoziții și
fraze din ce în ce mai corecte, folosește corectă forma articulată a pronumelor, utilizează forma
corectă a substantivelor, iar dezacordurile gramaticale au o frec vență mai rară.
După vârsta de 5 ani, se remarcă o îmbogățire a vocabularului cu noi cuvinte, utilizarea
acestora în diferite contexte, dar și o expresivitate a limbajului prin folosirea epitetlor ,
adjectivelor, comparațiilor. Copilul preșcolar nu înva ță structurile gramaticale, nu cunoaște
definiții, nu știe ce este substantivul, verbul, declinarea dar, în vorbire , respect cât de cât în mod
corect aceste reguli, deoarece are în jur modele de vorbire, este antrenat să le cunoască prin

22 diferite activită ți din grădiniță. Este corectat atunci când se exprimă greșit și, la rândul său, îi
corectează pe alții. La aceast ă vârstă încă predomină greșelile de acord tocmai pentru că
preșcolarul nu învață definiții gramaticale, ci el își însusește structuri gramaticale prin contactul
nemijlocit cu adulții.
Dintre greșelile frecvente:
 dezacordul dintre subiect și predicat:copiii zice; copiii alerg; mă doare picioarele;
 dezacordul dintre adjectiv și substantiv: Păpușa are rochița roșu.
 dezacordul articolului adjectival (demonstrativ) și posesiv (genitival): Băieții au construit
cei mai bine.
Pe următorul loc se află formele greșite de plural ale substantivelor masculine, feminine
și neutre:
strade – străzi ; lingure – linguri;
dulape – dulapuri ; papuce – papuci.
Subs tantivele f eminine la G –D cu articolul hotă rât sunt folosite greșit:
coada vulpei – coada vulpii;
petalele floarei – petalele florii.
Prin analogie cu forma G -D a substantivelor proprii masculine (lui Ionel) preșcolarii
formează în mod identic G-D substantivelor feminine co mune și proprii: păpușa lui Oana; cartea
lui Alina.
Dativul unor substantive îl formează cu prepoziția “la”: Te spun la doamna educatoare
(doamnei educatoare).
În ceea ce privește verbul, copiii folosesc forme populare de v iitor – “o să -ți dau” și
imperfectul cu valoare .
Tulburările de pronunție sunt frecvente la această vârstă, acestea se referă la substituirea,
deformarea, omiterea sau inversarea anumitor sunete. Cele mai des întâlnite sunt dislaliile și
rinolal iile. Dislaliile se referă la omiterea unor sunete în momentul vorbirii. Cele mai frecvente
sunete omise sunt și cele care apar mai târziu în evoluția aparatului fono articulator: vibranta r,
consoanele b, t, d, m, n, africantele g,c,t, siflantele s,z, și șuierătoarele s, j.
E. Boșcaiu în „Prevenirea și corectarea tulburărilor de vorbire în grădinița de copii”,
menționează „la dislalici sunt afectate consoanele și, foarte rar vocalele deoarece acestea au un

23 mod de articulare mai simplu” . Cele mai întâlnit e dislalii sunt sigmatismele și parasigmatismele,
care se referă la subtituiri, omisiuni, deprimări ale sunetelor șuierătoare: s, ș, j, z,t , ce, ci, ge, gi.
Rinolalia se referă la amplificarea sau diminuarea sunetelor datorate obstrucției nazale, așa
numi tă vorbire pe nas sau fonfăială. Alte tulburări de limbaj sunt rotacismul și pararotacismul
care se referă la dificultăți în pronunția sunetului r.

2.2. Activități specifice de dezvoltare a limbajului la preșcolari

Rolul educatoarei este esențial în corectarea tulburărilor de limbaj. Modalitățile de
exersare a unei pronunții corecte sunt diverse. O dată depistate problemele de limbaj,
educatoarea poate desfășura o serie de jocuri exercițiu pentru dezvoltarea auzului fonematic.

Exercițiile de tipul ,,Ghici, cine face așa’’, prin care se imită sunete și cuvinte
onomatopee:

Sss, sss, sss!
Gâscanul face,
sâsâie și nu -mi dă pace!!
Sss, sss, sss!
Se-aude o coasă
În iarbă de mătase
Sss, sss, mârr
Se supără Azor
Mârâie în cetișor
Mârr, mârr, mârr!!
Vâjj! Pornește vântul tare!
Mânând frunza din cărare!
Vâjj!! Vâjjj!

Exemple de frământiri de limbă:

A.Multe încep cu a
Apă, ață, alun
Albinuță și atac .

24 B. Baba, baba -oarba
Unde -ți este roaba
Roaba ici -colea, du -te după ea
C. Cling, cling, cling
Cling, cling, cling
Clinchetele se preling
Sus pe nori, jos pe vânt
Și pe toate câte sunt
Cling, cling, cling
Într-un cânt sărbătoresc.
Educatoarea are un rol foarte important în dezvoltarea multilaterală a copilului, ea fiind
alături de familie , puntea de legătură a copilului cu lumea înconjurătoare. Educatoarea prin
specificul activităților didactice îl atrage pe copil în descoperirea lumii în care trăiește, reușeste
să îi formeze priceperi și deprinderi, îl integrează în viața social ă, pune bazele întregii sale
personalități. În cei trei ani de grădiniță, copiii nu dobândesc doar cunoștințe, priceperi sau
deprinderi dar sub aspectul limbajului, acesta cunoaște un progres remarcabil.
Sub aspectul dezvoltării limbajului, educatoarea dis pune de o gamă largă de activități
care îi permit copilului să evolueze pe plan lingvistic. Nu doar activitățile propriu -zise de
dezvoltare a limbajului: memorizări, povestiri și repovestiri, lecturi, lecturi după imagini, povești
ajută preșcolarul la dezv oltarea limbajului, dar și întregul program al grădiniței. Interacțiunea cu
ceilalți copii pe lângă funcția socială, are un rol covârșitor în formarea deprinderilor de vorbire
corectă. În cadrul activităților din grădiniță, educatoarea urmărește îmbogățire a și activizarea
limbajului, îmbogățirea vocabularului, trecerea de la limbajul situativ la cel concret, formarea
deprinderilor de vorbire coerentă, dar și prevenirea și corectarea defectelor de pronunție.
Activit ățile din cadrul sectoarelor de lucru își lasă amprenta asupra personalității
copiilor. Amenajarea sălii de clasă pe sectoare de lucru duce la individualizarea învățării și la
crearea de experiențe noi ce duc la dezvoltarea individuală a fiecărui copil în parte. Copilul poate
explora și descoperi ceea ce îi place, formându -se capacitatea de a lua decizii și de a -și asuma
responsabilități. Motivația învățării va deveni astfel intrinsecă, cu reale valențe în plan afectiv,
copilul capată respect de sine, dar învață să îi respecte pe ceilalți. Sub aspe ctul comunicării, în
cadrul activităților alese, se remarcă reale progrese în cadrul activizării vocabularului și a
exprimării coerente. În cadrul centrelor de interes, copilul explorează propria realitate, el
observă, descoperă, manipulează obiecte, pune întrebări, comunică, toate aceste aspecte duc la
formarea personalității.

25 Activitățile din sectorul Științe vizează activizarea proceselor psihice implicate în
gândire. Copilul poate observa imagini cu fructe/legume sau le poate gusta, iar observațiile sunt
redate prin limbaj. Copilul răspunde la întrebările educatoarei sau ale celorlați copii și în acest
fel, vocabularul preșcolarilor este activat și folosit la maxim. În acest sector, copiii descriu,
sortează, analizează, verbalizează cele observate, antrenând toți analizatorii,
În sectorul Joc de rol limbajul este utilizat în cadrul dialogurilor dintre copii . În cadrul
jocurilor de imitație: De -a mama, de -a doctorul se împart rolurile, se aleg elementele de joc, de
aceea comunicarea dintre partenerii de joacă este esențială. Prin jocurile simbolice, se formează
deprinderi sociale și de cooperare .
Sectorul Construcții dezvoltă motricitatea fină și grosieră, dar prin implicarea
analizatorilor vizuali și tactili, se dezvoltă și orientarea în spațiu. Prin imitație, copilul de vârstă
preșcolară mică redă diferite construcții observate în viața de zi cu zi. Construc țiile preșcolarului
mic nu sunt complexe, pe când preșcolarul mare capătă o dexteritate în mânuirea materialelor, și
folosindu -se de imaginație și creativitate redă construcții complexe. În acest sector nu sunt
activitate doar creativitatea, imaginația, da r și limbajul. Copiii comunică între ei în timp ce
construiesc, se consultă în alegerea temei construcției, a materialelor. Copiii planifică în grup
pentru atingerea unui obiectiv comun, dezvoltându -se aptitudini de negociere. Preșcolarul în plan
afectiv are bucuria lucrului bine realizat;
Sectorul Artă dezvoltă la copii gustul pentru frumos, imaginația și spiritul creator.
Indiferent de activitatea practicată în acest sector: pictură, modelaj, desen sau aplicații, copiii nu
doar mânuiesc materialele, dar și comunică. Ei numesc materialele, culorile, des criu ceea ce au
realizat, comunică impresiile colegilor sau educatoarei, și apreciază lucrările celorlalți, motivând
alegerea făcută.
În sectorul Bibliotecă , copiii ,,citesc’’ imagini din lumea poveștilor, lecturează
imagini/planșe despre anotimpuri, anima le, plante sau obiecte, verbalizând cele observate. În
acest sector, copiii în timp ce se joacă, își îmbogățesc vocabularul, se dezvoltă cursivitatea și
coerența exprimării, se dezvoltă respectul pentru carte. Copii pot reconstitui scene din povești,
dar ș i simpla lecturare a cărților duce la dezvoltarea imaginație, dar și la activizarea limbajului.
În sectorul Joc de masă , în plan fizic se dezvoltă coordonarea oculo -motorie, mușchii
mâinii dar și capacitatea de discrimare vizuală. Copiii triază, îmbină, cl asifică, numără, identifică
culoarea, sau forma, folosindu -se de limbaj pentru a verbaliza acțiunile întreprinse. În acest
sector se dezvoltă capacitatea de a rezolva probleme, creativitatea și limbajul.

26 Activitățile obligatorii au rolul de implica întregu l colectiv în procesul educațional, de
aceea rolul lor în planul dezvoltării multilaterale a copiilor este bine cunoscut.
În cadrul activităților de memorizare , se dezvoltă capacitatea de memorare, însuși rea de
noi cuvinte sau structuri gramaticale. Sunt a ctitivăți preferate de copii, mai ales că poeziile
adaptate nivelului de vârstă al copiilor, pot fi foarte atractive. Această activitate este un mijloc
atât de transmitere de cunoștințe, de îmbogățire și de sistematizare a cunoștințelor însușite
anterior c ât și un mijloc de exersa re a vorbirii corecte, de activizare a vocabularului.
Prin intermediul poeziilor ascultate și învățate, copiii își lărgesc treptat orizontul de
cunoaștere, își precizează și își îmbogățesc reprezentările despre obiectele și fenomen ele na turii,
societății, înțeleg anumite reguli de comportare morală.
Convorbirile ca activități obligatori i se desfășoară în exclusivitate pe plan verbal
urmărindu -se consolidarea, aprofundarea și sistematizarea cunoștințelor dobândite de copii în
cadrul celorlalte activități obligatorii, sau acelor alese, precum și în alte momente ale zilei. În
convorbiri prin intermediul întrebărilor se formează capacitatea copiilor de a -și verifica și ordona
reprezentările și cunoștințele despre lumea reală după criterii noi date de educatoare. În același
timp convorbirea contribuie în mod direct la creșterea calitativă a pos ibilității de exprimare
corectă a copiilor. Întrebările educatoarei, puse cu pricepere, sunt un exemplu de vorbire clară,
corectă și precisă. Aceste întrebări orientează în folosirea corectă a numărului și cazurilor la
substantive, în flexionarea verbelor după persoană, număr și timp, în folosirea corespunzătoare a
celorlalte forme gramaticale.
Prin puternica încă rcătura afectiva a textului, poveștile constituie un adevă rat univers al
trăsăturilor morale, creâ nd mediul propice pentru dezvoltarea limbajului si a g ândirii . Basmele și
poveștile au un rol important în dezvoltarea limbajului sub aspect gramatical, fonetic și lexical.
Ascultând povești , copiii descoperă expresii și cuvinte noi, pe care și le însușesc. Pronunță, de
asemenea, sunete, utilizează vorbirea dialogată, povestesc și repovestesc. Plecând de la povești,
educatoarele desfășoară o serie de jocuri exercițiu cu scopul pronunțării corecte a sunetelor,
pentru exersarea vorbirii dialogate sau pentru dezvoltarea unei exprimări orale corecte. Jocurile
”Oglinda fermecată”,”Căsuța poveștilor” sau „În lumea poveștilor” verifică însușirea corectă
conținutului unor povești, dar oferă și prilejul vorbirii dialogate ,posibilitatea de -a formula
propoziții corecte gramatical, utilizarea sinonimiei, antonim iei, omonimiei,etc.
Prin crearea de povestiri dupa imagini : cu început dat, sau după modelul educatoarei, pe
lânga dezvoltarea imaginației creatoare, se dezvoltă și exprimarea corectă.

27 Lectura pe bază de imagini este o activitate de educare a limbajului specifică
învățământului preșcolar Această activitate are două componente de bază: observarea directă a
imaginilor și dezvoltarea capacităților de receptare și de exprimare a mesajelor. Componenta
verbală a activi tății se realizează concomitent cu perceperea imaginilor: copiii trebuie să
analizeze imaginile, să le descrie, să le interpreteze și să le compare, folosind un limbaj propriu.
Materialul intuitiv are un conținut variat și duce la dezvoltarea gândirii copi ilor.
Principalul mijloc de dezvoltare psihică a preșcolarului rămâne jocul . După J.Piajet jocul
este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu -i acestei activități alimentația necesară
și transformând realul în funcție de multiple trebuințe ale eului. Iată de ce, toate metodele active
de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un material ajutător pentru ca, jucându –
se, ei să reușească să asimileze realitățile intelectuale care, fără aceasta, rămân ext erioare
inteligenței copi lului.

28
Capitolul 3
JOCUL ȘI ÎNVĂȚAREA LA PREȘCOLARI

3.1. Importanța jocului în viața preșcolarilor
Jocul reprezintă principala formă de organizare a activității în grădiniță ca urmare a
specificului gândirii intuitive a preșcolarilor. Jocul este o activitate specific umană, dominantă în
copilărie, prin care copilul își satisface imediat, după posibilități, propriile do rințe, acționând
conștient și liber în lumea imaginară pe care și -o creează singur.
Pentru copil ,,Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vie ții. Jocul este
sintagma, atmosfera în care fiin ța sa psihologic ã poate s ã respire și, în consecin țã poate s ã
acționeze ”6. Bucuria copilăriei este jocul, întreaga existență a copilului se desfășoară în planul
fanteziei și a imaginației. Jocul este o modalitate de dezvoltare a competențelor sociale, de
formare a personalității copiilor.
Jocul e ste mijlocul principal de dezvoltare psihică, prin care copilul se descoperă pe sine,
dar și lumea înconjurătoare. El crește, se maturizează o dată cu jocul, care capătă aspecte din ce
în ce mai complexe o dată cu creșterea în vârsta a copilului. Jocul pre școlarului mic este mai
mult individual decât colectiv deși copiii se joacă în colectiv, ei își înțeleg greu dorințele și
intențiile reciproce, legăturile dintre copii fiind instabile.
Jocurile copiilor evoluează odată cu dezvoltarea lor psihică generală, ca urmare a
acumulării unei experiențe cât mai bogate. Jocurile au particularitățile lor specifice, fiind
condiționate de evoluția psihică a copiiloor.
Jocurile copiilor din grupa mare se deosebesc cu mult față de cele din grupele mici,
deoarece acestea sunt mult mai complexe, se îmbogățesc sub aspectul conținutului lor social, ca
urmare a acumulării de cunoștințe și a socializării copiilor.

6 Eduard Claparéde , Psihologia copilului și pedagogie experiment ală, Editura Didactică și Pedagogică ., București,
1975, p. 45.

29 După vârsta de 4 ani, j ocurile nu mai sunt individual e ci colective, ca urmare a
socializării, a îmbogățirii experienței perceptive, dezvoltării imaginației, limbajului și
creativității. Relațiile copiilor din grupa de 5 – 6 ani devin mai complexe datorită nivelului de
dezvoltare a jocului, dar și ca urmare a dezvoltării psihofizice a copiilor. Relațiile dintre copii
sunt determinate de rolurile și de regulile jocului care accentuează caracterul lui colectiv.
Cu toate că la aceste vârste copiii simt nevoia să aibă prieteni de joc, totuși, din când în
când se mai ivesc neînțelegeri și certuri, fie din cauza jucăriilor sau a rolurilor, fie din cauza
nerespectării regulilor de joc .
Importan ța jocului în viața preșcolarilor este acela de a facilita pregătirea copiilor pentru
introducerea în activitatea de învățare. Jocul este conform multor psihologi ,,pregătirea pentru
viață ”. Jocul didactic oferă copilului libertate și posibilitatea de a -și dezvolta spiritul de
inițiativă, creativitatea sau imaginația într -un mod plăcut, cu reguli adaptate nivelului de
dezvoltare al preșcolarului. Elementele de joc pe care le conține jocul didactic: așteptarea,
surpriza, competiția creează o atmosferă relaxantă, plăcută, dar în același timp stimulativă.
În jocurile de creație, copiii reflectă viața mult mai amplu, mai complex, cu detalii
observate de acesta în familie sau în societate. Astfel copilul nu doar se joacă, dar în joacă se
realizează activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc acțiuni, se exersează vorbirea
dialogată, se perfecționează mimica și gesti ca. Imitația este un mijloc de cunoaștere și de
adaptare a copilului la viața, prin ea se conștientizează respectarea normelor etice și morale. O
dată cu îmbogățirea expeirenței perceptive, în jocurile de creație, copilul poate imita personaje
din povești, poate spune formule magice sau reda dialoguri. El nu doar imită, dar preșolarul și
trăiește acest rol transpunându -se în acea situație pentru el reală. În acest fel se dezvoltă limbajul,
concomitent cu dezvoltarea gândirii și a imaginației creatoare.
A.N. Leontiev consideră jocul drept activitatea de exprimare a vieții psihice la vârsta
preșcolară, dar și de exersare și dezvolta re a personalității în ansamblu. Copilul rezolvă prin
joc decalajul dintre cerințele mediului extern și posibilitățile sale. Prin joc se pun bazele
personalității copilului, prin rezolvarea contradicțiilor dintre libertate și conformarea la realitate,
între ceea ce este cunoscut și necunoscut.
Ed. Claparède consideră jocul drept o modalitate de dezvoltare psihofizică și de
cunoaștere a realității, care permite copilului să -și manifeste p ersonalitatea; j ocul este însăș i
viața menționa el. La vârsta preșcolară, jocul este mijlocul prin care copilul își manifestă și
trăiește întreaga viața , prin joc el îți trăiește visele, se eliberează psihic, dar totodată jocul are și

30 funcția de dezvoltare a proceselor psihice ale copilului. Jocul nu trebuie privit ca un fapt lipsit de
importanță în viața copilului deoarece prin joc copiii își dezvoltă percepțiile, reprezentările,
creativitat ea, își amplifică posibilitățile memoriei, își formează însușirile voinței, răbdarea,
perseverența, stăpânirea de sine.
Ursula Șchiopu spunea despre jocul copiilor „Nu trebuie să privim jocul ca pe ceva
neserios, ci ca pe o activitate care are o adânca sem nificație. Jocurile copiilor sunt
mugurii întregii vieți a omulu i , căci acestea dezvoltându -se, prin ele dezvăluie si însușirile cele
mai ascunse ale ființei sale. Întreaga viața a omului își are izvorul in aceasta epocă a existen ței
și dacă această viața este senină sau tristă, liniștită sau zbuciumata, rodnică sau zadarnica,
acesta depinde de îngrijirile mai mult sau mai puțin înțelepte, date la începutul vieții” 7.
Karl Gross menționează că jocul este un exercițiu pregătitor pentru viață, acesta având o
funcție socială.
H. Carr spune că jocul are rol cathartic de eliberare față de o serie de tendințe instinctuale
pe care orice om le are după naștere. Jocul nu le ani hilează, ci are rolul de a canaliza
personalitatea copilului pe aspect positive.
Ursula Șchiopu menționa: „jocul este un fenomen tranzitoriu, un mijloc de exprimare și
exteriorizare a trăirilo r în forme concrete de conduită ”. Pentru copil, jocul este moda litatea cea
mai bună de exteriorizare a emoțiilor, de gestionare a conflictelor dintre propriile dorințe și
regulile sociale, este liantul către adaptarea copilului la viața socială.
În lucrarea ,, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor” Ursula Șchiopu menționa
că funcțiile jocului sunt : esențiale, secundare și marginale.
Funcțiile esențiale ale jocului sunt:
 funcția de cunoaștere prin care preșcolarul descoperă caracteristicile lumii
înconjurătoare.
 funcția formativ -educativă, prin interm ediul căreia, se dezvoltă sub aspect cognitiv,
afectiv și volitiv
 funcția de exercitare complex ă, stimulativă a mișcărilor – remarcată mai ales în jocurile
dinamice, prin efectul său asupra dezvoltării fizice a preșcolarilor.

7 Ursula Șchiopu (coordonator), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1970, p. 109.

31 Funcțiile secundare ale jocu lui sunt :
 funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care -l întreține
jocul față de activitățile cu caracter tensional;
 funcția catarctică și proiectivă;
 funcția distractivă.
Ca funcție marginală este precizată funcția terapeutică ce s e manifestă cu succes în cazuri
maladive.
După Jean Piaget , jocul este o modalitate de adaptare, adic ă asimilare și acomodare.
Adaptarea copilului la cerințele lumii exterioare se realizează prin asimilarea realului la eu.
El a identificat următoarele 4 funcții ale jocului:
– funcția de adaptare, care se realizează prin asimilarea realului la eu și prin acomodarea,
sau imitația eului la real;
– funcția formativă și informativă , de satisfacere a trebuințelor copilului, de valo rizare a
potențialului acestuia ;
– funcție de descărcare a energiilor și de rezolvare a conflictelor afective, adică funcție
catartică;
– funcție de socializare a copilului , care se referă la stabilirea de relații cu ceilați, la
acomodarea la cerințele lumii exteioare.

O clasificare a jocurilor se poate realiza din mai multe puncte de vedere :
 după conținut ;
 după obiectivele urmărite ;
 după materialul folosit ;
 după grupele de structuri și procese psiho -fizice preponderent în joc .
Dintre toate aceste criterii , cele mai semnificative r ămân conținutul și obiectivele. Astfel ,
jocurile pot fi :
 jocuri de dezvoltare a vorbirii ;
 jocuri de cun oaștere a mediului înconjurător ;
 jocuri matematice ;
 jocuri muzicale ;
 jocuri de orientare în spațiu;
 jocuri de mișcare ;

32  jocuri pregătitoare , de deschidere sau sensibilizare , în v ederea înțelegerii unor
noțiuni ;
 jocuri aplicative cu funcția de fixare a unor reguli sau procese și de extindere a
acestora asupra unor situații noi .
Jocurile mai pot fi grupate și din punctul de vedere al materialului folosit și astfel pot fi:
 jocur i cu materiale sau obiecte ;
 jocuri orale , cu întrebări de tipul “Cine știe răspunde repede și bine !”,
ghicitori, dramatizări .
Asupra jocurilor s -au făcut mai m ulte clasificări . În cărțile de specialitate găsim și altele ,
precum ar fi :
a) În funcție de structura lor:
-jocuri individuale ;
-jocuri colective (W . Stern );
b) În funcție d e etapele dezvoltării copilului :
-jocuri funcționale (senzorio -motorii );
-jocur i iluzorii (de ficțiune );
-jocuri receptorii ;
-jocuri de construcție ;
-jocuri colectiv e (Gh. Buhler ).
c) În funcție de etapele fo rmării intelectuale a copilului :
-jocuri exercițiu ;
-jocuri simbolice ;
-jocuri cu reguli (J. Piaget ).
d) În funcție de poziția copilului în joc :
-jocuri de mișcare ;
-jocuri sedentare .
e) În funcție de sarcinile educării multilaterale ale preșcolarilor și de influența
formativă a jocurilor asupra dezvoltării psihice a copilului :
-jocuri de creație ;
-jocuri de mișcare ;
-jocuri didactice .

33 3.2. Jocul didactic și învățarea
Jocul didactic este principalul mijloc de realizare a activitățiilor din grădinița.
Caracteristica psiho fizică a copiilor nu permite realizarea actitivităților de predare -învățare decât
având la bază jocul didactic. Fie că vorbim de activitățile obligatorii, sau de întregul program al
grădiniței, învățarea la preșcolari se realizează fie spontan, fie dirijat în cadrul activităților
specifice curriculumului preșcolar.
Împreună cu celelalte mijloace de dezvoltarea vorbirii, jocul didactic p oate aduce o
contribuție de seama sub următoarele aspect deosebit de importante, pregătirii pentru școala:
 corectarea pronunției greșite a unor sunete și cuvinte;
 pronunțarea clară și core ctă a tuturor sunetelor ce intră în componența cuvintelor;
 clarificarea ș i precizarea noțiunilor de mare circulație legate de activitatea preșcolară și
școlar ă;
 îmbogățire a vocabularului cu noțiuni noi ș i-ndeosebi cu termeni specifici învățării cititul –
scrisul;
 activarea vocabula rului cu noțiuni noi introduse î n limbajul copiilor.

Jocul didactic este pentru educator o preocupare instructiv -educativă cu valențe formative
multiple, în timp ce pentru copil este un mod plăcut de a petrece timpul. În timpul jocului,
preșcolarul se simte liber și relaxat, însă libertatea copilului în timpul jocului nu este una
absolută, căci educatoarea stabilește reguli de urmat și supraveghează îndeaproape derularea
jocului. Jocul este pentru copil o formă de manifes tare specifică vieții preșcolare, prin care se
formează elemente fundamentale de socializare, se pun bazele identității personale, se dezvoltă
atenția, gândirea, memorizarea, dar și comunicarea.
În cadrul jocului, c opilul nu învață reguli gramaticale, dezv oltarea gândirii e în stadiul
preoperațional, și acest lucru nu se poate face ca la adulți sau copii mai mari, pentru că învățarea
se poate realize doar intuitiv. Tocmai de aceea, jocul este unul dintre mijloacele, de care
educatoarea se poate ajuta pentru a-i pune bazele unei vorbiri corecte. De exemplu, în jocul E u
spun una, tu spui multe, copilul î și fixează formele de plural ale substantivelor, sau în jocul
antonimelor cu ajutorul unor imagini, copilul sesizează diferențele, copil frumos/copil urât și
astfel are loc îmbogățirea vocabularului și familiarizarea copilului cu noțiuni noi.
Jocul didactic în activitățile de dezvoltare a limbajului, nu are doar un rol informativ de
a-l ajuta pe copil să -și însușească normele vorbirii corecte, dar și rol formati v, de formare și

34 dezvoltare psihică. Jocul didactic stimulează operațiile gândirii, chiar dacă acestea sunt aflate
încă în stadiu preoperațional. Prin joc copilul se dezvoltă sub toate aspectele cognitiv, afectiv și
fizic.
Jocurile de educarea limbajului dezvoltă spiritul de observație, imaginația, memoria
creativitatea, gândirea, dar și sub raport afectiv se pot progrese remarcabile. Educatoarea
încearcă să dezvolte spiritul de competiție, atitudinea de fair -play, empatia, proce se afective,
necesare vieți i afective a preșcolarului.
Jocul are în primul rând un rol adaptativ , care implică asimilarea realului la eu și
acomodare. Jocul este principalul mijloc prin care preșcolarul descoperă lumea, relațiile dintre
oameni, funțiile obiectelor. Jucându -se copilu l descoperă lumea înconjurătoare, dar se descoperă
și pe sine, adaptându -se astfel lumii în care trăiește.
Sub raport formativ, jocul didactic prin natura sa are reguli de respectat. De aceea
copilul prin joc nu doar învață să respecte regulile jocului, ci acesta are un rol formativ major: de
a-l pregăti pentru viață. Un copil fără reguli, care nu e învățat de mic să le respecte va fi un adult
care nu va știi să conviețuiască într -o societate bazată pe respectarea celor din jur, dar și a
normelor sociale .
Prin joc, copilul învață să distingă binele de rău, poveștile și poeziile având rolul lor în a-
l ajuta pe copil să descopere consecințele faptelor rele și bune. El se identifică astfel cu
personajele bune, și le critică pe cele rele. Poveștile și poeziil e nu doar ajută la îmbogățirea
vocabularului cu noi cuvinte, dare le au rolul de a -l ajuta pe copil să se descopere pe sine și
lumea încojurătoare. În vață să aprecieze frumosul din person aje, și deci din oameni, și să î i
displacă ideea de urât, de rău, încercând prin imi tație să fie asemenea personajelor îndrăgite din
povești.
Un rol esențial al jocului didactic îl are dezvoltarea funcției de comunicare . Copilul este
încurajat să comunice, iar conținutul anumitor jocuri de educarea limbajului, au rolul d e dezvolta
acest aspect al vorbirii. Jocurile de rol, dramatizările sunt modalități excelente prin care copilul
poate reda dialogul unor personaje din povești, sau a -și imagina dialogul dintre două personaje,
doi copii, etc. În acest fel, copilul învață să comunice, s ă depășească bariere emoționale ca teama
sau rușinea, dar și mai important se dezvoltă și latura socială a limbajului. Tactul pedagogic a -l
educatoarei este deosebit de important, căci ea este cea care deschide porțile unui nou univers
pentru c opil, un univers în care el trebuie să se simtă apreciat și sprijinit în tot ceea ce face.

35 Un alt rol major al jocului este stimularea funcției de socializare . Jocul este un exercițiu
care îl pregătește pe copil pentru viață, care îl ajută să se descopere pe sine și pe ceilalți. Când
jocul depășeste etapa mânuirii de obiecte, acesta capată valențe colective, care îi permit
preșcolarului să dezvolte relații cu colegii săi de grupă, să respecte reguli, dar și să -și regleze
comportamentul ținând cont de dinami ca grupului și cerințele grupului sau ale jocului. Jocul
pretinde asumarea unor roluri și respectarea unor reguli, ceea ce îl ajută pe copil să învețe că
lumea în care trăiește are la bază respectarea unor reguli. În timpul jocului, copiii se joacă
împreun ă și stabilesc în funcție de interese sau diverse afinități relații de prietenie și colaborare.
Jocul are un rol social major, căci permite exersarea unor priceperi și deprinderi care îi vor fi de
mare folos pe viitor, acumulând astfel elemente majore la c onstruirea unei imagini de sine. Prin
joc tendința preșcolarului de a se afirma, de a de individualiza se reglează convențiilor jocului,
ceea ce pe viitor îl vor ajuta la integrarea în mediul social.
Jocul are rolul de relevare a psihicului sub toate aspe ctele sale. Jocul dezvoltă
procesele pshice implicate în gândire și limbaj, antrenând capacitățile creatoare și imaginative
ale preșcolarului. ,,Jocul constituie activitatea fundamental ă, generatoare de situații complexe
în care personalitatea copilului p reșcolar se dezvoltă f iind stimulată în mod deosebit ’’8.
Prin joc se dezvoltă caracterul copilui, se formează interesele și sentimentele, preșcolarul
dobândind priceperi și deprinderi care îl vor ajuta la integrarea în mediul școlar.
Evoluția jocului la preșcolari distinge mai multe etape:
– Jocurile funcționale sunt frecvente mai ales la grupa mic . Château le numea ,, jocuri de
distrugere sau dezordine’’ iar aceastea sunt strâns legate de evoluția gândirii. Copilul
este egocentric, nu empatizează cu suferi nța copilului căruia i -a distrus jucăriile.
Tendința copilului de a distruge este un mod inferior de a se afirma al copilului. ,,Copilul
care a fost mustrat de un adult sau de un copil mai mare va dărâma castelul de nisip al unui alt
copil”9. Jocurile simbolice sau imitative apar dup ă vârsta de 2 ani. Prin aceste j ocuri, copilul
redă realitatea înconjur ătoare prin filtrul personal . Copilul se folosește de simboluri în joc, de
exemplu scaunele pot deveni un magazin, hârtia bani. Jocul simbolic este pentr u inteligență ceea
ce este jocul de mișcare p entru planul senzorio -motor, arăta J. Piaget. Î n jocul simbolic, copilul
foloseste imagini care sunt, de fapt, imitatii interiorizate.

8 Jean Château , Copilul și jocul , Editura Didactică și Pedagogică , București , 1967, p. 170.
9 Ibidem.

36 – Jocurile de creație se desfășoară sub două forme:
 jocuri cu rol, în care copiii îndeplinesc anumite roluri sociale,reale sau imaginare;
 jocuri de construcție, în care copiii având la îndemână materiale speciale din
lemn,mase plastice,metal,etc., pot să redea cu ajutorul lor configurația aproximativă a
unor modele reale sau pot să realizeze îmbinări fanteziste.
– Jocuri cu reguli sunt prezente la toate etapele preșcolarității doar că modul de abordare
al regulilor este diferit.
,,Regulile reprezintă reglementări de natura interna/externă prin care acțiunile copilului
sunt organizate și corelate unele cu altele ”10. Preșcolarul mic învață să se supună regulilor care i
se impun, urmând ca și 5 -6 ani să -și creeze propriile reguli, jocurile c ăpătând forme complexe.
Dezvoltarea limbajului și a comunicării se realizează în toate etapele activității, atât în
cadrul activităților alese cât și cele pe domenii experiențiale, prin intermediul jocurilor.
Jocurile de manipulare ajută la dezvoltarea motricității fine și grosi ere, deoarece prin
manipularea de obiecte copilul descoperă lumea, dar își lărgește sfera de percepții și reprezentări.
În centrele Științe sau Joc de masă, copilul manipulează diverse piese de joc, antrenând în
acest scop, musculatura fină, capacitatea d e discriminare vizuală, capacități de coordonare și
coordonarea oculo -motorie. În acest fel, copilul capătă depinderi de triere, îmbinare,clasificare,
numărare, punere în corespondență, se dezvoltă percepțiile de fromă, mărime sau culoare.
Jocurile de construcție sunt activități care presupun dezvoltatea capității de atenție, dar
și stimularea musculaturii fine.
La grupele mici, construcțiile sunt în plan vertical, iar mai apoi ele evoluează și în plan
orizontal. Prin construcție, copilul s e folosește de diferite piese pentru a realiza în miniatură
construcții din viața reală sau imaginară: Palatul Zânei, Garajul, Blocul, Ferma de animale.
Copilul sortează, grupează, realizează corespondențe, stabilește diferite raporturi între obiecte,
toate aceste procese au rol esențial în dezvoltarea cognitivă. Jocurile de construcție duc la
amplificarea proceselor de orientare în spaț iu. Jocul simbolic oferă posibilitatea copilului de a se
transpune în planul imaginației și fanteziei , unde totul este posibil: lucrurile prin viață,
interpretează roluri, lumea poate fi exact așa cum el și -o imaginează.
În cadrul jocului simbolic de cele mai multe ori imitativ, copilul imită aspecte din viața
reală: fetița îngrijește păpușa așa cum a văzut la mama ei sau băiețelul conduce o mașină ca tatăl
său. Jocurile simbolice cu subiecte din viața cotidiană îl ajută pe copil să exerseze roluri din viața
reală, învățând astfel să colaboreze cu ceilați, să lucreze în echipă, să accepte regulile grupului.

10 Ursula Șchiopu, Psihologia Copilului , Editura Didactică și Pedagogică , București, 1970, p. 106.

37 Jocurile în care copilul pretinde că e altcineva duce la dezvoltarea memoriei, atenției, a
abilităților de planificare și organizare, a imaginației și creativității.
Educato area poate interveni în cadrul jocurilor simbolice prin sugerarea unor teme de joc,
prin comp licarea jocului cu elemente de noutate, prin integra rea în cadrului jocului jucând rolul
unui personaj. În cadrul jocului, educatoarea trebuie să încurajeze cooperarea dintre copii, să
încurajeze copilul să joace și alte roluri, să ajute copilul în găsirea u nor soluții pentru diversele
probleme apărute.
În funcție de implicarea copilului în cadrul jocului, distingem următoarele caracteristici:

 neimplicare – se plimbă de la o activitate la alta, fără să se implice direct (1 an -1,5 ani);
 supraveghere – urmărește ceilalți copii cum se joacă timp mai îndelungat, uneori pune
întrebări, oferă sugestii, dar nu se implică în rezolvarea practic ă a situațiilor (1,5 -2,5, ani);
 joc paralel – își alege jucării, se joacă lângă ceilalți și nu e interesat de ceea ce fa c aceștia
(2,5 ani -3/3,5 ani)
 joc asociativ – se joacă împreună cu ceilalți, se implică, selectează partenerii, are tendința
de a exclude pe alții. Subiectul este mai simplu, apar completări, evoluții, reguli noi cu
sau f ără negocieri (3,5 ani -5 ani).
 joc prin cooperare – copiii se organizează singuri, de obi cei apar 1 -2 lideri care domină
jocul, își aleg subiectul, stabilesc reguli, împart roluri (5 ani -7 ani și după).

Jocul de rol apare spont an în viața copilului, fiind un mod prin care copilul păt runde în
lumea poveștilor, a basmelor, dar și în lumea cotidiană. În cadrul activităților din grădiniță, jocul
de rol devine o metodă prin care preșcolarul se poate transpune într -un plan imaginar,
majoritatea subiectelor sunt din lumea basmelor, a povești lor. Jocul de rol îl ajută pe copil să
rezolve situații problematice, să empatizeze cu ceilalți, să comunice, să -și dezvolte creativitatea
și imaginația. Jocurile de rol cu roluri colective stabilesc între copiii relații complexe, ei învață să
coopereze, s ă respecte regulile, să îi respecte pe ceilalți, ei devin mici actori pentru viața socială
pentru care se pregătesc.
Jocu rile cu reguli sunt deosebit de importante, căci preșcolarii sunt puși în situația de a
respecta reguli, fiind un bun exercițiu pregătitor pentru viața socială. Regulile pot fi stabilite de
către copii, sau de către educatoare. În cadrul jocurilor cu reguli stabilite de copii, acestea sunt
inventate de acestea și se pot schimba pe parcursul jocului. Pe lângă partea distractivă, de
reecrere, se dezvoltă spiritul de competiție, fair -play-ul, cooperarea se exersează anumite priceri
și deprinderi. Fiind un joc de grup, copii i stabilesc relații între ei, se formează aptitudini sociale,

38 utile în integrarea școlară.
Jocurile de mișcare favorizează dezvoltarea deprinderilor motrice de bază mers,
alergare, prindere, săritura, cățărarea și echilibrul. Jocurile de mișcare au influn țe pozitive atât în
plan fizic prin favorizarea dezvoltării deprinderilor motrice, dar și influențe în plan psihic prin
dezvoltarea spiritului de colaborare, cooperare, fair -play, competivitate. Jocurile dinamice
antrenează întreaga grupă de copii și satis fac nevoia permanență a copiilor pentru mișcare. Prin
jocurile de mișcare, copiii învață să respecte reguli, dar și să interacționeze cu colegii în cadrul
întrecerilor pe echipe. Jocurile de mișcare trebuie alternate cu cele liniștitoare pentru a evita
suprasolicitarea și extenuarea fizică.

3.3. Desfășurarea jocurilor didactice
Prin intermediul jocului didactic se face trecerea de la activitatea de joc la cea de
învățare, fiind principala forma de organizare în grădiniță. Specificul jocului didactic este dat de
structura sa, și de îmbinarea elementelor didactice cu cele distractive pentru crearea unei
activități atractive pentru copii.
Elementele structurale ale jocului trebuie îmbinate de așa natură astfel încât jocul să
antreneze întreaga personalitate a copilului (intelectual, afectiv, motivațional, volitiv), educatoarea având
rolul de a menține și crește car acterul ludic al activității.
Scopul didactic se alege în funcție de obiectivele specifice.

Obiectivele trebuie formulate cât mai clar și să prezinte activități care se pot fi îndeplinite.
Obiectivele operaționale reprezintă ceea ce copiii trebuie să știe la sfârșitul activității. Ele trebuie
urmărite pe întreg parcursul jocului didactic.
Sarcina didactică „indică filonul acțiunii obiectuale și mintale pe care -l desfășoară
copiii”11. Sarcina didactică indică ceea ce trebuie să realizeze copiii pe tot parcursul jocului în
vederea realizării scopului.
Sarcinile didactice trebuie corelate cu obiectivele operaționale și formulate în termeni
clari. Ele trebuie să antreneze operațiile gândi rii (de a identifica, de a descrie, de a compara, de a
grupa, de a formula, de a despărți, de a ordona etc.) și să valorifice priceperile, deprinderile și cunoștințele
copiilor, dar și să ducă la crearea de altele noi.

11 C. Pâslaru și O. Cazacu, Instruire și educație modernă în învățământul preșcolar contemporan , Editura
Grafit, Bacău, 2005, p. 127.

39 Elementele de joc se regăsesc sub forma de întrecere, surpriză, aplauze, cuvinte stimulative și ele
au rolul de a crea o atmosferă de joc. Elementele de joc pot fi folosite ca metodă de relaxare, de
încurajare, de compeție, în vederea realizării sarcinilor de lucru.
Conți nutul se referă la totalitatea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor pe care
preșcolarii le dețin și pe care le folosesc pe parcursul jocului.
Materialul didactic trebuie să fie accesibil și atractiv, și adaptat particularităților de
vârstă și ind ividuale. Acesta poate cuprinde: planșe, jucării, cartonașe, obiecte din natură.
Regulile jocului indică modul în care copiii se pot juca pentru a rezolva sarcina
didactică. Ele indică acțiunile de joc, ordinea și succesiunea regulile, reglează acțiunile dintre
copii, reglementeză conduita și acțiunile copiilor. Regulile realizează legătura dintre sarcinile
didactice și acțiunea jocului.
În mod obișnuit, desfă șurare a jocului didactic cuprinde urmă toarele momente:
 introducerea în joc;
 titlul jocului și scopul acestuia;
 explicarea și demonstrarea regulilor jocului;
 fixarea regulilor;
 demonstrarea jocului de către educatoare;
 executarea jocului de către copii;
 complicarea jocului, introducerea de noi variante;
 încheierea jocului, evaluarea conduitei de grup sau individua l.

Introducerea în joc se poate realiza printr -o ghicitoare, o poezie legată de tema jocului,
sau printr -o scurtă convorbire despre jocul care urmează a fi desfășurat. Pentru a atrage atenția și
curiozitatea copiilor, educatoarea poate a pela la diferite surprize: prezența unui personaj îndrăgit,
o scrisoare. Crearea unei atmosfere plăcute și atractive, îi captează pe copii și îi introduc în
lumea jocului.
Anunțarea titlului jocului și scopului este momentul în care se prezintă titlul j ocului și
o scurtă explicație a jocului. Alegerea titlului jocului este un aspect foarte important, deoarece
numele jocului trebuie să cuprindă esența și scopul acestuia. Titlul jocului trebuie să fie cât mai
scurt și sugestiv, iar scopul jocului explicat într-o manieră adecvată nivelului grupei și
posibilităților reale ale copiilor.
Explicarea și demonstrarea regulilor jocului este momentul în care educatoarea trebuie

40 să explice copiilor sarcinile și regulile jocului. Se dau indicații cu privire la modul de folosire a
materialui didactic, se precizează etapele jocului și modul în care se pot câștiga recompensele.
Demonstrația s e realizează verbal, prin explicații clare pentru a se fixa regulile și modul de
desfășurare a jocului.
Executarea jocului de probă – jocul începe la semnalul educatoarei, reamintindu -se
copiilor că este un joc de probă și nu vor fi punctați. Se pune accen t pe reamintirea regulilor, pe
fixarea sarcinilor de lucru, și se intervine atunci când intervin greșeli. Se urmărește crearea și
menținerea unei atmosfere plăcute, atractive de joc.
Executarea jocului de către copii este momentul cel mai așteptat de cătr e copii, căci
aceștia se pot desfășura conform regulilor jocului pentru a câștiga puncte/recompense sub forma
de steluțe, floricele, buline pentru echipa lor. Educatoarea urmărește desfășurarea activității și
intervine atunci când apar nereguli în respecta rea regulilor, dar și când trebuie să încurajeze sau
laude copiii pentru modul în care au îndeplinit sarcinile.
Complicarea jocului se realizează în momentul în care toți copii au înțeles și executat
corect jocul. Se pot introduce noi sarcini, elemente noi de joc sau materiale diverse, care duc la
complicarea jocului. Scopul acestei etape se referă la rezolvarea de probleme noi în situații
variate.
Încheierea jocului – este momentul în ca re se fac aprecieri individuale și generale cu
privire la modul de desfășurare al jocului. Se fac precizări asupra modului în care au fost
respectate regulile jocului, cum au fost realizate sarcinile, și se desemnează câștigătorii.
Educatoarea face referir e și la comportamentul copiilor.
Reușita jocului didactic este condiționată de îmbinarea elementelor structurale,
proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică fiind o adevărată provocare pentru orice
cadru didactic. Alegerea jocului trebuie să s e facă ținând cont de particularitățile de vârstă și
individuale și posibilitățile reale ale grupului de copii. Planificarea jocului se face ținând cont de
obiectivele vizate și de sarcina didactică. Materialele folosite în timpul jocului trebuie să fie
atractive, să reprezinte elemente de noutate, dar nu trebuie să fie prea multe, pentru a nu obosi
copiii. Respectarea momentelor jocului și impunerea unui ritm care să mențină atenția și
interesul copiilor sunt condiții esențiale ale derulării jocului.
Educ atoarea trebuie să creeze o atmosferă plăcută și atractivă pentru joc, folosindu -se de
elementele de joc. Este foarte important pentru cadrul didactic realizarea unei planificare
riguroasă a jocului didactic. Educatoarea trebuie să cunoască foarte bine sar cina didactică, să
întrebuințeze elementele de joc, să aplice regulile de joc și să nu se abată de la el.

41 Respectarea momentelor activității este esențială, pentru crearea unei atmosfere de joc
alerte, dar într -un plan bine stabilit. Referitor la variantele de joc, acestea se pot folosi în funcție
de nivelul grupei: două -trei la grupa mică, trei -patru la grupa mijlocie, cinci -șase la grupa mare .
Alegerea materialului pentru joc trebuie să se facă ținând cont de specificul gândirii
copiilor care operează cu lucruri concrete, intuitive. Selectarea materialului se face ținând cont
de specificul jocului și adaptat particularităților grupei. Pregătirea și confecționarea materialului
didactic necesită efort și îndemânare, dar și creativitate din partea educatoarei, care trebuie să
aleagă materialele de așa natură încât să trezează interesul copiilor. În timpul jocului materialele
trebuie așezate de așa natură astfel încât să fie vizibile de către toți copiii, în cazul în care
materialele sunt elemente surpriz ă acestea pot fi așezate în coșulețe, plicuri și arătate la
momentul potrivit.
Jocul didactic pe lângă specifi cul său pedagogic cu multiple valențe în planul dezvoltării
psihice a copiilor. fiind elementul care dă culoare activității didactice.
Jocul transformă orice activitate didactică într -una atractivă, cu elemente de veselie,
bucurie, sau bună dispoziție. Jocul didactic este folosit cu precădere în învățământul preșcolar și
primar, dar ar trebui folosit cu succes și la alte nivele de învățământ căci este cheia înlăturării
monotoniei, plictiselii sau oboselii. Atmosfera plăcută a jocului, dezvoltã la copii interesul și
motivația pentru activitatea de învãțare sub formã de joc. Jocul antrenează copiii într -o activitate
alertă, dar mai puțin rigidă decât o activitate propriu zisă de învățare, unde se pune accent pe
dezvoltarea multilaterală a preșcolarilor.
Importanța jocului didactic în învățământul preșcolar se referă la pregătirea copiilor
pentru activitatea de învățare. Jocul didactic facilitează dezvoltarea operațiilor gândirii, punându –
se primele baze ale unei gândiri operaționale, dezvoltă imaginația cr eatoare, spiritul de
observație, spiritul de echipă, motivația.
În cadrul jocului copilul este solicitat pe toa te planurile psihicului sãu: co gnitiv, afectiv
și volițional. Copilul trebuie să rezolve anumite sarcini de lucru, dar în același timp, ei trebuie să
își regleze comportamentul la cerințele jocului, fapt care îi disciplinează pe copii și îi pregătesc
pentru activitatea propriu -zisă de învățare din cadrul școlii.
Valoarea jocului se răsfrânge asupra analizatorilor, în acest fel se formează reprezentările
și percepțiile. În jocurile precum Ghicește ce -ai gustat, e un exercițiul senzorial care antrenează
activitatea tuturor analizatorilor. Exersându -și percepția, abili tatea de a reacționa și abilitatea
gândirii, copilul acumulează experiență directă .
Jocul contribuie la dezvoltatea emoțiilor, sentimentelor morale, dar și a trăsăturilor
pozitive de caracter. . Prin jocul didactic se stimulează si modelează procesele af ective. El învăța

42 să reacționeze sincer, pozitiv față de ceea ce este bun, frumos, moral și negativ față de ceea ce
este urât, rău, imoral. Prin jocurile de rol, el se transpune în pielea unui personaj, devind mici
actori pentru viața socială pentru care s e pregătesc. Prin joc se stabilesc între copiii relații
complexe, ei învață să coopereze, să respecte regulile, să îi respecte pe ceilalți .
Sub raport formativ, jocul didactic pregătește copilul pentru viața socială. Prin joc,
copilul nu dobândește doar priceperi și deprinderi, ci își îmbogățește latura psihică prin stabilirea
de relații cu ceilalți copii. Prin intermediul jocului, copilul leagă prietenii, învață să fie
competitiv, empatic, cooperant căpătând multiple experiențe sociale, care îl vor ajuta să se
integreze în mediul social.
Jocul reprezintă mijlocul prin care se construiește imaginea de sine. În joc, copilul învăță
să-și fixeze un scop, să depună eforturi voluntare în vederea realizării lui, să depășească
obstacolele ivite în cale. Copilul r ealizează asociații, comparații, astfel el trece prin faze
tranzitorii pentru ca în cele din urmă să evolueze până la operații mintale interiorizate. Diferitele
jocuri colective, îi învață pe copii să fie disciplinați, prin respectarea sarcinilor și reguli lor
jocului.
Jocul are un rol covârșitor asupra dezvoltării psihice, prin:
 optimizarea potențialului intelectual : preșcolariii observă, a descoperă,
analiz ează, denumesc, exprimă , toate acestea reprezentând dimensiuni esențiale ale inteligenței;
 dezvoltarea comportamentului social : preșcolarii învață să intre cu ușurință în
relație cu ceilalți, învață să fie toleranți, empatici, cooperanți, toate acestea fiind capacități de
adaptare la mediul social; Copii pot exersa roluri ale adulților în jocur ile de creație „de-a
grădinița”, „de -a doctorul”, „de -a magazinul” (proces cunoscut sub numele de socializare
anticipatorie) .
 activarea și optimizarea potențialului fizic : prin activitățile și jocurile de mișcare,
preșcolarii învață să sară, să se cațere, să arunce, să prindă, mișcări și acțiuni prin intermediul
cărora se va dezvolta musculatura și se va întări simțul echilibrului psiho -fizic. Jocurile de
mișcare pe lângă latura lor de stimulare a funcțiilor fizice, au rol asupra educării trăsăturilor
pozit ive: se dezvoltă spiritual de competiției, colaborarea, empatia, fair -playul.
Jocul didactic are un important rol esențial în dezvoltarea limbajului. Copilul exersează în
ceea ce privește pronunția, își îmbogățește și își activează vocabularul, comunică e ficient cu
educatoarea și preșcolarii, lărgindu -și în același timp sfera cognitivă. Este cunoscut faptul că
procesele cognitive se dezvoltă în strânsă legătură cu limbajul . Prin intermediul jocului didactic
se exersează limbajul, dar prin caracterul organizat și sarcinile de lucru propuse, jocul didactic
favorizează efortul intelectual.

43
PARTEA A II -A – CERCETARE PSIHO PEDAGOGICĂ
Capitolul 4
STUDIU PRIVIND DEZVOLTAREA EDUCĂRII
LIMBAJULUI PRIN INTERMEDIUL
JOCULUI DIDACTIC

4.1. Obiectivele și ipoteza cercetării
Am pornit, î n demersul meu, de la ideea că activitatea fundamentală din grădința este
jocul. Ținând cont d e nivelul dezvoltării psihice a preșcolarilor de la grupa mică, am considerat
esențial că dezvoltarea educării limbajului se va realiza în mod eficient prin intermediul jocului
didactic.
Jocul didactic presupune sarcini didactice concrete si reguli ce se impun a fi respectate în
vederea realizării obiective lor educaționale și creșterea performanțelor preșcolarilo .
Am considerat un imperativ al mom entului utilizarea diversificată î n cadrul jocului
didactic alternarea metodelor tradiț ionale cu cele moderne în cadrul activităț ilor de educare a
limbajului prin i ntermediul jocului didactic.
În alegerea temei de cercetare am ținut cont de:
 Centrarea pe copil si pe activitatea acestuia;
 Rolul jocului didactic în dezvoltarea multilaterală a preșcolarilor.
 Încurajarea participă rii la activitate a copiilor, inițiative i și creativităț ii acesto ra.
 Creșterea rolului știintelor ș i achi zițiilor din domeniul stiinț elor;
 Necesitatea de a apropia activitatea instructiv -educativă de cea de cercetare știintifică ;
precum și avantajele alternării metodelor tradiț ionale cu cele moderne:
 Accentul pe dezvoltarea, formarea și dezvoltarea de priceperi ș i deprinderi intelectuale si
practice;

44  Necesitatea dezvoltării limbajului la preșcolarii de grupă mică în vederea îmbunătățirii
activității didactice, prin creșterea performanțelor cop iilor.
 Stabilir ea unei relatii de parteneriat î ntre educatoare si copil.
Am considerat ca fiind ada ptabil și grupei mici la care lucrez jocul didactic ca forma de
organizare a activităț ii educaționale , pe care am utilizat -o la activitatea de Educarea limba jului.
De asemenea, am avut în vedere faptul că preș colarul este subiect activ al cunoaș terii, el f iind
implicat activ și interactiv în propria sa formare și informare. Î n utilizarea jocului didactic,
activitat ea de predare a educatoarei se îmbina cu cea d e învatare a preșcolarilor, acestea două
sprijinindu -se și completându -se reciproc. Am avut î n vede re și dezvoltarea capacităților de a
opera cu informaț iile do bandite, de a aplica noile cunoștințe, de a -și pune probleme și a căuta
soluț ii.
Particularități le de vârstă ale grupei mici
Lucrul cu preșcolari i de 3-4 ani este o adevărată provocare pentru cadrul didactic, prin
prisma adapătării greoaie a unor copiii. Copiii intră în mediul educațional cu prea puține
deprinderi, unii se adaptează foarte greu, preșcolarul mic fiind ușor stângaci în ceea ce priveșt e
coordonarea mișcarilor.
În această perioadă, copilul se joacă mai mult singur, predomină jocurile de manipulare
de obiecte, dar și jocurile imitative. Copilul redă prin joc realitatea imediată, observată în familie,
sau la grădiniță, bazate în principal pe manipularea de obiecte. Jocurile de rol sunt în fază
incipientă și reprezintă reflectări fragmentate de multe ori fără legătură între ele ale unor aspecte
cotidiene: de -a mama, de -a doctorul, etc.
Copiii de vârstă mică nu știu să se joace împreună cu ceilalți, sunt ușor retrași,
caracteristica principală a acestei perioade este egocentrismul, menționat pentru prima dată de
Jean Piajet de aceea jocurile didactice sunt cele care îi unesc, îi fac să descopere plăcerea jocului
în colectivitate.
Prin joc, copilul își dezvoltă o serie de procese psihice: atenția, spiritul de observație, sub
raport lingvistic, se remarcă progrese remarcabile în planul expresivității, dezvoltării
vocabularului și al corectitudinii exprimării.

45 Scopul cercetării :
Identificarea și precizarea locului și rolului jocului didactic în stimularea comunicării
orale a preșcolarilor, ca formă de activitate în grădiniță și ca metodă de predare -învățare –
evaluare, găsirea și evidențierea celor mai eficiente strategii didactice de valorificare a valențelor
instructiv -formative ale jocului didactic de educare a limbajului.
Obiectivele cercetării :
O1: evaluarea obiectivă a cunoștințelor, capacităților proceselor cognitive, priceperilor,
deprinderilor, abilit ăților de comunicare dobândite de preșcolari până la sfârșitul grupei mici;
O2: înregistrarea, compararea și interpretarea rezultatelor obținute la probele inițiale,
formative și sumative, urmărind evidențierea progresului realizat de preșcolari;
O3: utilizarea în mod constant, a unor strategii variate, atractive, bazate pe jocul didactic,
ca factor determinant al dezvoltării capacităților de comunicare la preșcolari, reflectate în
progresul și îmbunătățirea performanțelor acestora;
O4: valorificarea r ezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice
ulterioare.
Ipoteza :
Ipoteza științifică este o predicție, o presupunere privind desfășurarea în perspectivă a
unui proces sau fenomen educațional, conceput și proiectat în condiții naturale sau provocate, în
scopul obținerii unor date teoretice și a unor rezultate practice noi, care să conducă la
optimizarea fenomenului sau procesului educațional studiat.
Ipoteza cercetării : Dacă jocul didactic este integrat și utilizat preponderent în toate
tipurile de activități de educare a limbajului (activități comune, alese, pe arii de interes și
recreative), atât ca formă de activitate, cât și ca metodă de predare -învățare -evaluare,
capacitățile de comunicare ale preșcolarilor mici se dezvoltă într -un ritm mai rapid, cu o
motivație sporită, asigurând îmbunătățirea rezultatelor preșcolarilor.

46 4.2. Metodologie
Cercetare în acțiune la grupa mică, fără eșantion experimental și de control pentru a putea
aplica unitar jocuri didactice.
Cercetarea s -a desfășurat în anul 2016/2017 la o grupa mică de program prelungit.
Lotul de subiecți îl reprezintă un număr de 20 de preșcolari de la grupa mică A, Grădinița
cu program prelungit nr.21, Drobeta -Turnu -Severin, județul Meh edinți. Vârsta copiilor: 3 -4 ani.
În grupă sunt 8 fete și 12 băieți.
Copiii provin din familii bune și foarte bune, părinții având o colaborare eficientă atât cu
mine, dar și cu colega de la grupă: Lican Carmen -Alina
. Metode de cercetare folosite :
 Metode de colectare a datelor cercetării: metoda observației, metoda experimentului
psihopedagogic, metoda biografică (ancheta biografică), metoda analizei produselor
activității copiilor, metoda testelor;
 Metode de cuantificare a datelor:
 numărarea rezultatelor, a răspunsurilor, a copiilor cu anumite rezultate , a
categoriilor de dificultăți, interpretarea calitativă prin analize variate;
 clasificarea, ordonarea, ierarhizarea rezultatelor, a copiilor, în diferite etape ale
experimentului , folosind scările de evaluare;
 compararea rezultatelor copiilor , raportarea la sisteme de valori (standarde,
etaloane) ;
 Metode matematico -statistice de culegere și prelucrare a datelor : întocmirea tabelelor
de rezultate (tabele analitice și sintetice, procente), interpretarea cantitativă a constatărilor
acumulate( reprezentări grafice, calcularea unor indici ).
Observația este o metodă de investigare directă, care se manifestă ca un act sistematic de
urmărire atentă a procesului instructiv -educativ, în ansamblul său sau sub diversele lui laturi,
aspecte, situații, fără să se aducă vreo modificare acestora din partea cercetătorului. În cercetarea
pedagogică, metoda observației deține un rol esențial. Prin observare, se pot constata și înțelege
lucruri și fenomene așa cum ni le oferă natura în mod obișnuit. Orice etapă a cercetării utilizarea
metodei observației, cu atât mai mult cu cât ea intră în combinație metodologică cu toate
celelalte metode de cercetare.
Folosirea metodei observați ei furnizează date importante si permite cunoașterea

47 individualității copiilor, a stadiului lor de dezvoltare î n plan intelectual, socio -afectiv, asigurând
o bună orientare î n alegerea celor mai eficiente căi și mijloace de formare ș i dezvoltare a
preșcolarilor.
Datele observări i pedagogice ne -au demonstrat că educația intelectuală a copiilor de
vârsta preșcolară, se realizează î n primul rând, sub aspectul dezvoltării proceselor psihice de
cunoaștere, al formă rii unor depri nderi de activitate intelectuală ș i a spiritului de orie ntare î n
mediul înconjurător.
Măsuri luate pe to t parcursul corectării, datorită metodei observării, au contribuit la
înlăturarea defectelor vorbirii, la creșterea fondului pasiv de cuvinte, au favorizat modificarea
poziției si relațiilor copiilor în cadrul activității.
Observarea se poate utiliza pe tot parcursul etapelor de cercetare, ea însotind toate
celelalte metode și oferind date suplimentare în legătura cu diversele aspecte ale fenomenelor.
Convorbire a este o metodă de cercetare directă prin care se discută în mod intenționat cu
subiecții și factorii educativi pentru obținerea de date în legătură cu desfățurarea procesului
instructiv -educatov. Este o forma activă în care intervențiile educatoarei sunt hotărâte p entru
obținerea datelor cu reală valoa re pentru cercetarea întreprinsă .
La originea convorbirii, stau datele de ținute pentru observare precum și efectele unor
măsuri pedagogice întreprinse de educatoare.
În obținerea dat elor ș i informațiilor necesare în cercetare, se ț ine cont de ur mătoarele
cerințe ale convorbirii:
 să aibă un scop precis formulat si concretizat ;
 convorbirea se efectuează atunci când educatoarea a dobândit d eja si alte date ;
 rezultatele convorbiri i sunt reale numai atunci când între cercetător ș i cel cercetat s -au
realizat cond iții de acceptare reciprocă a dialogului ;
 tema convorbirii să se refere la o problematică selectivă , corespunzătoare scopului
propus ;
 să fie reluată sistematic, urmărind s au micșorând sfera dialogului, î n funcție de nevoile
cercetării .
 să îmbine scopurile cercetăr ii cu cele de acțiune pedagogică propriu -zisa, urmărind de
fapt ș i depi starea unor lacune individuale și de grup, î n cunoașterea lumii înconjurătoare.
Convorbirile libere, fără o temă anume , dau posibilitatea copilului să se afirme
nestânjenit, î i dau libertatea de a comunica î n voie. Aceste convorbiri sunt foarte concludente
pentru educatoare, pentru a cunoaște fiecare copil.

48 Experimentul este metoda principală de investigație pedagogică directă fiind definită ca
o observație provo cată. Experimentul presupune modificarea fenomenului pedagogic investigat.
Verificarea veridicității, valorii și eficienței datelor pedagogice obținute prin experiment necesită
comparare.
Prin experiment, cercetatorul provoacă ori de câte ori dorește feno menul pe care dorește
să-l cerceteze, fără să aștepte producerea lui naturală: el se poate repeta fie în aceleași condiții,
fie în condiții modificate. În acest fel, ceea ce dorim să cercetăm poate fi cunoscut profund și
vast.
Prin repetarea experimentului , rezultatele pot fi confruntate.
Pentru a deține date reale, concludente, experiementul trebuie să îndeplinească anumite
condiții:
 să se stabilească clar condițiile inițiale obișnuite care au dus la anumite rezultate;
 observarea evenimentelor să se facă ca și când ar avea loc în condiții norm ale
(copilul nu trebuie să simtă că este cercetat);
 compararea rezultatelor obținute în condiții normale cu cele în condiții modificate
și invers.
Experimentul presupune mai multe etape:
 Etapa preala bilă introducerii factorului experimental.
 Etapa experimentului propriu -zis este faza în care se introduc modificările
vizate la clasa experimentală sau la grupul experimental.
 Etapa înregistrării rezultatelor sau a testării variabilelor dependente, după
intervenția factorului experimental.

4.2.1. Lotul de subiecți
Cercetarea s -a desfășurat în anul 2016/2017 la o grupa mică de program prelungit.
Lotul de subiecți îl reprezintă un număr de 20 de preșcolari de la grupa mică A, Grădinița
cu program prelungit nr.21, Dro beta-Turnu -Severin, județul Mehedinți. Vârsta copiilor: 3 -4 ani.
În grupă sunt 8 fete și 12 băieți.
Copiii provin din familii bune și foarte bune, părinții având o colaborare eficientă atât cu
mine, dar și cu colega de la grupă: Lican Carmen -Alina.
Am stud iat cazul fiecărui copil, în parte și mediul din care provine, reprezentând aceasta
în următorul tabel, pentru a ne putea da seama de influența mediului familial, asupra formării
intelectuale.

49 Numărul
copiilor Mediul din care provin
Studii medii Studii superioare Studii inferioare
20 10 50% 6 30% 4 20%

Se poate remarca faptul că 50% din copii provin din familii cu studii medii, 30% din
familii cu studii superioare, iar 20% din familii cu studii inferioare.
Pentru o bună cunoaștere a posibilităților pe care mediul familial le poate avea în
influențarea pozitivă a exprimării orale a copiilor, am adresat un chestionar, la care am solicitat
să se răspundă cu toată sinceritatea. Rezultatele obținute sunt un bun reper în vederea stabilirii
activităților de joc didactic și alte tipuri de jocuri și exerciții.
Chestionarul a cuprins un număr de șase întrebări care au vizat pe de o parte cunoașterea
posibilităților de care dispun copiii în familie, iar pe de altă parte nivelul interesului familiei în
ceea ce pr ivește educarea limbajului copiilor.
Reproducem fișa de chestionar adresată părinților:

50 CHESTIONAR

1. În biblioteca dumneavoastră aveți cărți pentru copii de vârstă mică? Amintiți
câteva titluri și autori.
– DA – NU
2. Are copilul dumneavoastră posibilitatea de a asculta povești (laptop, calculator,
tabletă, telefon, cd-player)?
– DA – NU
3. Citiți copilului povești?
– Frecvent – Uneori – Deloc
4. Cereți copilului să repovestească poveștile însușite?
– Frecvent – Uneori – Deloc
5. Explicați copilului expresiile și cuvintele frumoase utilizate într -un text literar?
– Frecvent – Uneori – Deloc
6. Credeți că aceste lecturi influențează dezvoltarea limbajului?

51 Centralizând rezultatele s -au prezentat astfel:
NR.
TOTAL
COPII Întrebarea
Nr. 1 Întrebarea
Nr.2 Întrebarea
Nr. 3 Întreabrea
Nr.4 Întrebarea
Nr.5 Întrebarea
Nr.6
DA NU DA NU D U F D U F D U F DA NU
20 19 1 20 0 3 10 7 3 11 6 5 9 6 20 –
% 95 5 75 25 15 50 35 15 55 30 25 45 30 100
–

Interpretând rezultatele obținute se poate constata că un număr mare de copii, 19, au o
bibliotecă ce conține cărți specifice vârstei și doar un copil nu are.
La întrebarea nr.2 , am remarcat că toți copii au posibilitatea de a audia povești pe diferite
mijloace electronice.
La întrebarea nr. 3 privind interesul pentru limbaj, un număr de 7 familii citesc frecvent
copilului povești, 10 uneori si 3 familii delo c.
La întrebarea nr. 4 privind exersarea vorbirii, îmbogățirea vocabularului și corectarea
exprimării verbale, se remarcă doar un număr de 6 familii care pun copii în situația de a repovesti
povești, 11 copii sunt solicitați de familie uneori și 3 copii nu sunt solicitați deloc.
La întrebarea nr. 5, în ceea ce privește îmbogățire a vocabularului preșcolarilor, a stfel,
șase familii o fac în mod frecvent, nouă familii uneori și cinci familii, nu se pun în situația de a
repeta și alte cuvinte decât cele uzuale.
La întrebarea nr. 6 remarcăm că toți părinții consideră că lecturile citite acasă au un rol
benefic asupra dezvoltării limbajului.
Remarcăm că sunt 3 copii cărora acasa nu li se citesc povești, sau nu audiază povești,
dezvoltarea limbajului fiind la o lim ită inferioară, de aceea voi acorda o atenție deosebită pentru
îmbunătățirea rezultatelor. Chestionarul a oferit posibilitatea cunoașterii gradului de implicare al
părinților în educația preșcolarilor, experiența ultimilor ani, arată o implicare din ce în ce mai
slabă a părinților când vine vorba de timpul petrecut efectiv cu copiii, de aceea se impune cu
necesitate amplificarea rolului și a funțiilor educative ale educatoarei la nivelul fiecărei familii al
cărei copii îi are în formare.

52 4.2.2 . Măsurarea
4.2.2.1. Variabile
Variabila este o proprietate a fenomenelor cercetării și anume proprietatea de a se
schimba, de a -și modifica dimensiunile, de a lua valori diferite de la un individ la altul, de la o
colectivitate la alta.
Variabile le independente reprezintă elemente inițiale de intrare -scopuri, mijloace,
cond iții, măsuri . Ele descriu feno mene care reprezintă cauza, factorii sau condițiile introduce
intenționat de către cercetărori în procesul pe care îl studiază.
Studiul de față reliefează doua cat egorii de v ariabile. Variabila independentă exprimată
de jocul didacti c, considerat activitate de bază î n stimularea comunicarii la prescolari.Variabila
dependenta este exprimată de formarea capacităț ilor de comunicare a preșcolarilor, creșterea
motivației și îmbunătățirea rezultatelor preș colarilor.

4.2.2.2. Instrumente
a) Probele de evaluare inițială
b) Probele de evaluare continuă
c) Probele de evaluare finală

4.3. P rocedura
a) Etapa constatativă pretest
b) Etapa formativă cvasi -experimentală
c) Etapa finală
Etapa constatativă s-a derulat în perioda 1 -31 octombrie 2016.
Am urmărit stabilirea nivelului intelectual al co piilor ce urmează să fie supuși
experimentului. Am aplicat 3 probe de evaluare orale sub forma de jocuri didactice evitând
evaluările scrise avâ nd în vedere nivelul de dezvoltare al preșcolarilor.
Cele trei probe de evaluare au urmărit:
1. nivelul vocabularului (identificarea numărului de cuvinte din vocabular) ;
2. nivelul dezvoltă rii auzului fonematic (identificarea deficiențelor de vorbire) ;
3. exprimarea gramaticală corect ă.

53 PROBA 1 (etapa constatativă) – Stabilirea nivelului vocabularului

Joc didactic ,,Camionul cu jucării”
Comportamente măsurabile :
 să pronunțe relativ corect cuvintele, fără omisiuni sau inversări de sunete ori de grupuri de sunete;
 să formuleze propoziții simple, ca răspu ns la întrebările primi te.
Itemi:
a) Denumește 4 jucării;
b) Pronunță corect sunetele;
c) Formulează o propoziție simplă despre o jucărie numi tă.

A. Copiii, așezați în semicerc, vor recunoaște, la provocarea educatoarei, jucăriile.
Fiecare răspuns corect va fi notat cu 0,5p. Testarea se va desfășura sub formă de
joc, cu toată grupa de copii. – proba orală
B. Pronunția clară, corectă a sunetelor integrate în cuvinte, fără omisiuni, prelungiri
sau inversiuni, va fi notată cu 2p, cea deficitară – cu 1p sau 0p. proba orală
C. Educatoarea va prezenta diferite jucării (avion , barcă, păpușă, minge, ursuleț
etc.), iar copiii vor fi solicitați să alcătuiască propoziții simple. Răspunsurile vor
fi notate cu 1, 2 sau 3p, în funcție de promptitudinea răspunsului sau de
alcătuirea corectă a propoziției. Testarea se va desfășura sub formă de joc, cu
grupuri de câte 5 copii . – proba orală

Itemi SUFICIENT BINE FOARTE
BINE
1 Denumește o jucărie; Denumește 2 jucării; Denumește 4 jucării;
2 Pronunță greoi sunetele . Pronunță sunetele cu
greșeli și inversiuni de
sunete . Pronunță relativ
corect sunetele .
3 Formulează o propoziție
simplă , cu ajutorul
educatoarei, realizând
corect acordul subiect –
predicat cu 1-2
greșeli. Formulează o propoziție
simplă despre o jucărie
numit ă, realizând corect
acordul subiect -predicat ,
cu o greșeală .
Formulează o
propoziție
simplă despre o
jucărie numită.

54 GRAFICUL REZULTATELOR OBȚINUTE LA PROBA 1 (etapa constatativă)

Fig. 1 reprezentând numărul de copii și calificativele obținute la proba nr. 1 de
evaluare a nivelului vocabularului

Fig. nr. 2 r eprezentând gradul de realizare al probei nr.1 -nivelul vocabularului

În urma desfășurării probei, am remarcat un nivel sc ăzut al vocabularului. Preșcolarii
recunosc anumite jucării și obiecte, sunt cazuri în care preșcolarii deși recunosc jucăriile,
verbalizarea este deficitară.
Au obținut calificativul Foarte Bine 5 copii, 8 preșcolari au obținut calificativul Bine și 7
preșcolari au obținut calificativul Suficient. 35% dintre copii au un nivel minimal în ceea ce
privește volumul de cuvinte, în timp ce doar 25% au obținut nivelul maximal, restul de 40%
nivel minim. Acest lucru este normal, având în vedere că vorbim de o grupă de preșcolari de 3 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Frecventa Suficient
Bine
Foarte bine
25
40 35
FB
B
S

55 ani, care vin direct din familie, și nu au priceperi și deprinderi, precum și un nivel scăzut de
cunoștințe.

PROBA NR. 2 – Identificarea pronunției deficitare

Joc ,,Cine (C e) face așa ?”
Comportamente măsurabile :
 să pronunțe relativ corect cuvintele, fără omisiuni sau inversări de sunete ori de grupuri de sunete;
 să formuleze propoziții simple, ca răspuns la întrebările primite.
Itemi :
1. Alege imaginea care reprezintă onomatopeea pronunțată de educatoare.
2. Reproduce onomatopee fără omisiuni sau inversiuni de sunete.
3. Formulează o propoziție simplă.
Descrierea jocului : Copiii așezați în semicerc, vor recunoaște, la provocarea educatoarei
imaginea care reprezintă onomatopee a exprimată de educatoare . Fiecare răspuns corect va fi
notat cu 0,5p. Testarea se va desfășura sub formă de joc, cu toată grupa de copii. – proba orală
Pronunția clară, corectă a sunetelor integrate în cuvinte, fără omisiuni, prelungiri sau inversiuni,
va fi notată cu 2p, cea deficitară – cu 1p sau 0p. – proba orală
Itemi SUFICIENT BINE FOARTE BINE
1 Alege 1 -2 imagini care
reprezintă onomatopeele cu
dificultate. Alege 2 -3 imagini care
reprezintă onomatopeele Alege 3 -4 imagini care
reprezintă
onomatopeele cu
ușurință.
2 Reproduce onomatopee
cu 2 -3 greșeli și
inversiuni de sunete . Reproduce onomatopee
cu 1-2 greșeli și
inversiuni de sunete. Reproduce corect
sunetele .
3 Formulează o
propoziție simplă
despre o jucărie
numită , cu ajutorul
educatoarei. realizând
corect acordul
subiect -predicat , cu o
1-2 greșeli Formulează o
propoziție simplă
despre o jucărie
numită , realizând
corect acordul
subiect -predicat , cu o
greșeală. Formulează o
propoziție simplă
despre imaginea
aleasă.

56 GRAFICUL REZULTATELOR OBȚINUTE LA PROBA 2 (etapa constatativă)

Fig.1 reprezentând numărul de copii și califi cativele obținute la proba nr. 2 de
evaluare a dezvoltării auzului fonematic

Fig. nr. 2 reprezentând nivelul de realizare la proba nr . 2
Proba nr. 2 mi -a oferit o imagine de ansamblu asupra dezvoltării aparatului fono –
articulator. Greșelile de pronunție, și unele defecte de vorbire întâlnite la copiii de trei ani pot fi
considerate normale, ele datorându -se în mare parte, dezvoltării ins uficiente a funcționării
aparatului fono -articular și auzului fonematic, ele dispar fără intervenții speciale. 45% dintre
copii au obținut un nivel minimal la probă, în timp ce 25 % au obținut nivelul maximal, 30%
fiind de nivel mediu. 9 copii au obținut calificativul Suficient, 5 preșcolari au calificativul Foarte
bine, și 6 copii au obținut calificativul Bine. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Frecventa Suficient
Foarte bine
Bine
45
25 30
S
FB
B

57 PROBA NR. 3 – Exprimarea gramaticală corectă

Joc didactic ,,Ce este și la ce se folosește ?”
Comportamente măsurabile :
 să denumească obiecte sau imaginile unor obiecte;
 să alcătuiască propoziții simple cu cuvântul denumit;
 să precizeze utilitatea obiectului ales.
Itemi:
1. Denumește obiectele .
2. Identifică utilitatea obiectului .
3. Formule ază propoziții simple, ca răspuns la întrebările primite

1. La întrebarea educatoarei „C e este?”, copilul va numi obiectul . Fiecare răspuns
corect va fi notat cu 0,5p. Testarea se va desfășura sub formă de joc, cu toată grupa
de copii. – proba orală
2. La întrebarea „L a ce folosește?”, copilul va preciza utilitatea ace stuia. Fiecare
răspuns corect va fi notat cu 0,5p.
3. Educatoarea imită anumite acțiun i, iar copiii trebuie să formule ze propoziții simple
despre acțiunea mimată.

Desfășurarea jocului :
Jocul se poate desfășura la diferite colțuri, amenajate în funcție de tema și conținutul ales.
Ex.: Pentru obiectele de uz personal jucăriile pot fi amplasate la colțul „gospodinei”,
pentru obiectele de veselă și tacâmuri se va amenaja o masă festivă etc.
Un copil alege o jucărie, iar la întrebarea educatoarei: „Ce este?” o va denumi.
Educatoarea întreabă: „L a ce folosește?”, iar copilul tr ebuie să spună care este utilitatea ei.
Răspunsurile trebuie formulate în propoziții simple sau dezvoltate. Răspunsurile corecte sunt
aplaudate și recompensate.
Variantă :
Educatoarea va mim a o acțiune specifică, iar copiii vor fi stimulați să indice obiectul
folosit și să denumească acțiunea într -o singură propoziție.

58 Ex.: Când educatoarea mimează spălatul pe dinți, copiii spun: „Ne spălăm pe dinți cu
periuța”
Itemi SUFICIENT BINE FOARTE
BINE
1 Denumește 1-2
obiecte.
Denumește 2-3 obiecte.
Denumește 3-
4 obiecte.

2 Identifică utilitatea a
1-2 obiecte.
Identifică utilitatea a 2-3
obiect e. Identifică
utilitatea a 3-4
obiecte.
3 Formulează o
propoziție simplă
despre o jucărie
numită , cu 2 -3 greșeli. Formulează o propoziție
simplă despr e obiectul
prezentat cu 1 -2 greșeli. Formulează o
propoziție
simplă despre
un obiect ales.

GRAFICUL REZULTATELOR OBȚINUTE LA PROBA 3 (etapa constatativă)

Fig.1 reprezentând numărul de copii și califi cativele obținute la proba nr. 3 de
evaluare a exprimării gramaticale corect e
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Frecventa Suficient
Foarte bine
Bine

59

Fig.nr.2 repre zentând nivelul de realizare a sarcinilor la proba nr. 3 – evaluare constatativă

La proba nr. 3 de evaluare a gradului de exprimare corectă , se remarcă că doar 4 copii au
obținut calificativul Foarte bine, 9 preșcolari au obținut calificativul Suficient, și 7 copii au
primit calificativul Bine. Doar 20% din preșcolari au obținut calificativul Foarte bine, ceea ce
presupune că în etapa experimen tală voi acorda o atenție deosebită asupra jocurilor didactice prin
care se corectează exprimarea.

Etapa constatativă PROBA NR. 1 PROBA NR. 2 PROBA NR. 3

Calificativ S B FB
S B FB S B FB
Nr. de copii 9 6 5
6 8 5 9 7 4
% 45 30 25
30 40 25 45 35 20

Fig. nr. 1 Prezentarea rezultatelor obținute la cele trei probe de evaluare inițială

20
35 45
FB
B
S

60 Prezentarea sintetică a rezultatelor evaluării inițiale din etapa consta tativă
Evaluarea inițială, precum și etapa constatativă din cadrul experimentului mi -au oferit
primele date pentru cunoașterea nivelului de dezvoltare psihică al preșcolarilor. Copiii vin direct
din familie, adaptarea a fost greoaie pentru unii, însă aduși în mod constant la grădiniță aceștia s –
au adaptat foarte bine. Din totalul de 20 de pre școlari, menționăm că peste 70 % au deficiențe în
exprimare, specifice vârstei. 3 copii vorbesc monosilabic. Nu am considerat necesară intervenția
logopedului, deoarece deficiențele de exprimare sunt normale pentru vârsta de 3 ani, urmând ca
după 4 ani ac olo unde este cazul să intervenim cu suport logopedic.
Totodată am evaluat gradul de sociabilitate, evaluarea exprimării verbale, gradul de
dezvoltare intelectuală și nivelul de dezvoltare psihomotrică.

EVALUAREA GRADULUI DE SOCIABILITATE

NR.
COPII

RELAȚIONARE CU
ADULTUL RELAȚIONARE
CU CEILALȚI
COPII PARTICIPAREA
LA ACTIVITĂȚI ÎNȚELEGEREA PROBLEMEI ȘI
EXECUTAREA CERINȚELOR Accept
respinge
observă
inițiază
acceptă
stă retras
inițiază
cooperează
solitar
înțelege
Înțelege
perțial
Nu
înțelege
Execută
singur
Execută
parțial
Execută cu
ajutor
20 15 1 4 8 11 1 8 11 1 10 10 – 10 5 5

EVALUAREA EXPRIMĂRII VERBALE

NR.
COPII
VOCABULAR RITMUL VORBIRII FOLOSIREA
EXPRESIILOR
DEOSEBITE
PROBLEME DE
EXPRIMARE Bogat
mediu
sărăcăcios
fluent
sacadat
rapid
lent
uneori
deseori
niciodată
20 – 8 12 1 7 1 13 8 2 10 –

61 EVALUAREA GRADULUI DE DEZVOLTARE INTELECTUALĂ

NR.
COPII

VERBALIZAREA CELOR
OBSERVATE DEZVOLTAREA ATENȚIEI GRUPAREA OBIECTELOR Redare
corectă
Redare
parțială
Nu poate
rada
Atent
Se poate
concentra
Nu se
poate
concentra
După
culoare
După
formă
După
mărime
20 4 12 4 7 9 4 15 18 17

EVALUAREA DEZVOLTĂRII PSIHOMOTRICE

NR.
COPII DEZVOLTARE MOTRICĂ COORDONAREA MIȘCĂRILOR FINE Poziție
corectă de
mers
Săritură pe
ambele
picioare
Săritură pe
un picior
Echilibru
pe un
picior
Tine
correct
creionul in
mana
Nu tine
creionul
corect
20 10 19 8 6 14 6

TABEL REPREZENTÂND NUMĂRUL DE CUVINTE DIN VOCABULARUL
ACTIV AL PREȘCOLARILOR

NUMĂRUL
DE
CUVINTE CALIFICATIVE
Frecvența
Nivel de realizare
Foarte Bine Bine Suficient
200-400 2 10% MAXIMAL
400-600 10 50% MINIMAL
600-800 8 40% MEDIU

Procentajele obținute m-au determinat să intensificăm activitățile prin care solicităm cât
mai mult vorbirea copiilor, în fiecare moment al zilei și în cadrul activităților de educație a
limbajului.

62 Etapa experimentală
În această etapă, a fost promovată o manieră de lucru atractivă, su b semnul jocului,
îmbinându -se metodele intuitive cu cele verbale, strategii activ -participative, integrându -se
jocuril e didactice în activități inter și transdisciplinare, selectându -se jocuri interesante, atractive.
Din considerente de prezentare logică a demersului educațional, în lucrare prezentăm
aceste jocuri reunite tematic:
1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea auzului fonematic și exersarea aparatului
verbo -fonator : Șarpele și albinuțele, Focul și vântul, Cine face așa?
2. Jocuri didactice pentru cultivarea exprimării corect e: Eu spun una, tu spui multe,
La ce se folosește?
3. Jocuri didactice pentru activizarea și îmbogățirea vocabularului : Ghici ce am pus
în coșuleț, În lumea poveștilor, Personaje amestecate.

1. Jocuri didac tice pentru dezvoltarea auzului fonematic și exersarea aparatului
verbo -fonator :

FOCUL ȘI VÂNTUL

Sarcina didactică : redarea corectă a unor sunete izolate și a sunetelor din componența
unor cuvinte.
Regulile jocului : copiii reproduc prin mișcări și onomatopee fenomenele despre care se
relatează în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului : Copiii vor sta fie pe scăunele, fie
pe covor în semicerc. În introducerea activității se vor reactualiza reprezentările despre foc și
vânt, cerându -se copiilor să reproducă onomatopeele fâșș -fâșș, vâjj -vâjj. În acest scop se vor
prezenta pe rând cele două ilustra ții și se vor denumi fenomenele : foc și vânt.
În continuare, educatoarea introduce exercițiile de pronunțare în contextul unei povești
simple. Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reprod ucă
sunetele corespunzătoare fenomenului enunțat în contextul poveștii. De exemplu: „În casă s -a
făcut frig. Mama a pus lemne în sobă și a aprins focul. Focul făcea…”. Copiii vor imita zgomotul

63 focului. „S -au ars lemnele și focul s -a stins, apoi tata a i eșit în curte să aducă altele. Afară era frig
și bătea vântul ”. Copiii vor reproduce mișcarea vântului, zgomotul produs de acesta (vâj -vâj).
Povestea poate continua sau poate fi reluată într -o altă formă asigurându -se repetarea
pronunțării de către copii a sunetelor corespunzătoare.
În partea a doua a jocului educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus, iar
copiii formulează propoziții simple în legătură cu acțiunea percepută: „focul arde” sau „focul
face fâșș -fâșș” (educatoarea și copiii mimeaz ă acțiunea de aprindere a focului) sau „vântul bate”
(educatoarea și copiii leagănă puternic brațele deasupra capului).
În pronunțarea onomatopeelor care încep cu consoanele f -v, se recomandă articularea
exgerat conturată prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori.

TRENUL ȘI VÂNTUL

Sarina didactică: pronunțarea corectă a consoanelor ș și j.
Regulile jocului: la semnalul dat de educatoare, un grup de copii execută deplasarea pe
un traseu, imitând trenul. La alt semnal, un alt grup ajunge trenul , reproducând vântul.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Educatoarea va avea înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze linia ferată.
Grupa de copii va fi împărțiă în două. Educatoarea conduce jocul indicănd deplasarea trenului ș,
ș, ș, (acțiune însoțită de mișcarea brațelor). A doua grupă de copii așteaptă semnalul pentru a
depăși trenul, alergând cu o viteză mai mare, în timp ce pronunță j, j, j (brațele lateral). Jocul
continuă schimbând -se rolurile.
În partea a doua a jocului, acțiunea se amplifică prin prezența a patru grupe: albinuțele (z,
z, z), șarpele (s,s), trenul (ș, ș, ș), vântul (j, j, j).
Nu se va scăpa din vedere faptul că, dacă consoanele s -z necesită articularea prin plasarea
limbii în spatele incisivilor inferiori și colțurile gurii bine trase în părți; în articularea consoanelor
ș-j dimpotrivă, vârful limbii este inspre palat și gura rotunjită.

2. Jocuri didactice pentru cultivarea exprimării corecte:

64 EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE

Scopul – formarea deprinderii de a forma pluralul subst antivelor în scopul dezvoltării
corecte.
Obiective operaționale urmă rite:
 Să denumească obiectele reale și imagini le de pe jetoane pe baza observă rii directe;
 Să formeze corect pluralul unor substantive pe b aza observă rii lor;
 Să alcătuiască propoziții și fraze scurte utilizând corect acordul dintre singular și
plural;
 Să formeze singularul și pluralul substantivelor rostite de educatoare.
Sarcina didactic ă – alegerea co rectă a jetonului cu una sau mai mul te imagini și
exprimarea corectă a singularului și pluralului.
Regulile jocului – copilul alege câte un jeton, denumește obiectul desenat și c ere
colegului din echipa adversă să ridice jetonul cu pluralul obiectului.

NE JUCĂM CU BALOANE

Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea culorilor, formularea corectă a propoziției
respectând acordul dintre substantiv și adjectiv.
Regulile jocului: copiii care au jetoanele de coloarea corespunzătoare balonului
prezentat de educatoare, le vor rid ica și vor preciza culoarea baloanelor cu care se joacă.
Copiii vor căuta alte obiecte de aceeași culoare cu a balonului educatoarei și vor denumi
culoarea acestora.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului : Copiii vor fi așezați la măsuțele
dispuse în careu deschis. În prima parte a jocului se va urmări ridicarea corectă de către copii a
jetonului cu imaginea balonului de aceeași culoare cu culoarea aceluia ridicat de educatoare.
Copiii vor denumi culoarea baloanelor respective. În acest sens educatoarea pune întrebarea „Cu
ce baloane ne jucăm?”, iar copiii răspund: „Ne jucăm cu baloanele roșii” etc. Se vor utiliza și
întrebări adresate în mod individual: „Cu ce balon te joci?” pentru a determina și folosirea
singularului.

65 În partea a doua a j ocului, educatoa rea ridică un anumit balon, iar copiii indicați caută pe
o masă special pregătită obiectele sau imaginile acestora de aceeași culoare, formulând corect o
propoziție care să cuprindă atât substantivul cât și adjectivul corespunzător. Se va i nsista asupra
acordului corect între substantive și adjectiv.
3. Jocuri didactice pentru activizarea și îmbogățirea vocabularului:

CĂLĂTORIE ÎN LUMEA POVEȘTILOR

Scopul:
 dezvoltarea unei vorbiri corecte, coerente și expresive utilizând cuvinte și expresii din
poveștile prezentate.
 verificarea însușirii de că tre copii a conținutului unor povești, stimularea expresivității și
creativită ții limbajului oral.

Obiective operaționale urmă rite:
 Să recunoască poveștile învă țate, precum și personajele acestora;
 Să recunoască titlul unei povești, recunoscute pe baza unui fragment;
 Să caracteri zeze personajele din poveste, fă când diferența dintre personaje pozitive și
personaje negative;
 Să redea dialogul dintre personaje, interpretând rolul acestora;
 Să formuleze propoziții simple și dezvoltate cu cuvinte date.

Sarcina didacticã
 Recunoașterea și denumirea p oveștilor și a personajelor după ilustrații;
 Reproducerea dialogurilor dintre personaje.

Regulile jocului – răspunde copilul care est e numit de educatoare. Se aruncă cubul și se
va răspunde la întrebă rile puse de educatoare despre povestea din imagine.

66 RECUNOAȘTE POVESTEA!

Scopul jocului : fixarea și consolidarea unor povești învățate anterior.
Conținutul jocului : poveștile învățate de co pii: „Ursul păcălit de vulpe”, „Capra cu trei
iezi”, „Scufița roșie”.
Sarcina didactică : să identifice povestea după imaginile prezentate, să povestească
fragmentul ilustrat, să recunoască și să caracterizeze sumar personajele din povești.
Regulile jocului :
 „Trăistuța cu povești” se plimbă de la un copil la altul și la semnalul luminos al baghetei
fermecate dat de conducătorul jocului, se oprește la un copil care alege o imagine,
recunoaște povestea din care face parte povestind fragmentul respectiv;
 Un al t copil stabilește care sunt personajele din poveste;
 Răspunsurile corecte se aplaudă și sunt răsplătite cu stimulente reprezentând personajul
recunoscut;
 Răspunsurile incomplete sau greșite sunt corectate de un copil numit de conducătorul
jocului.
Element e de joc :
 Aplauze, stimulente, semnale luminoase, personaj surpriză care face introducerea în joc.

Variante:
 Într-o „cutie fermecată” sunt siluete ale unor personaje din povești; copii extrag o siluetă,
recunosc personajul și povestea, reproduc câteva din replicile acestuia și îl caracterizează;
 Se audiază un fragment din poveste, se identifică povestea și copiii dramatizează o scenă
reprezentativă.

Pe lângă jocurile de educare a limbajului, jocurile de creație constituie u nul dintre
momentele cele mai favorabile pentru exersarea liberă a vorbirii copiilor care se creează datorita
comunicării intense, vii, ce se stabilește i ntre copii. Acestea presupun doua situații de
comunicare:

67 a) comunicarea între copii, î n vederea organizării jocului, a împărțirii mat erialului, a
stabilirii planului ș i regulilor jocului, a îndrumării copiilor de către conducătorul jocului, a
rezolvării unor conflicte apărute pe parcursul jocului;
b) comunicarea î ntre copii determinate de tema si a cțiunea propriu -zisă a jocului, pentru a
reflecta raporturile ce se creează între adulți și situația respectivă .

DE-A MAGAZINUL CU JUCĂRII

Sarcina didactică : folosirea corectă a formulelor de adesare; descrierea jucăriei preferate
subliniind unele caracteristici ale acesteia.
Regulile jocului : solicitarea jucăriei se face nu prin denumirea ei ci prin descriere și
menționarea jocului în care va fi folosită.Vânzătorul eliberează jucăria numai dacă a fost bine
descrisă. El are voie să pună întrebări referitoare la structura și caracteristicile juc ăriei.
Materialul didactic : rafturi sau mese pentru amenajarea cadrului asemănător unui
magazin de jucării; diverse jucării cunoscute de copii.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului : Scăunelele pe care se vor așeza
copiii sunt grupate în fun cție de numărul de echipe ce se vor forma. Fiecare echipă ocupă un
grup de scăunele. Scăunelele din fiecare grup vor fi așezate în semicerc.
În introducere copiii vor vizita magazinul de jucării pentru a vedea ce se află în el de
vânzare, pentru a -și alege jucărille pe care doresc să le cumpere. În funcție de numărul copiilor
educatoarea îi împarte apoi în 3-4 echipe și or ganizează trimiterea pe rând a r eprezentanților la
magazin. I nițial educatoarea va interpreta rolul de vânzător pentru a putea orienta ma i bine
modul în care copiii descriu jucăria. În acest scop va putea pune întrebări d e genul: „Ce părți are
jucăria?, „Din ce material este făcută? , „În ce jocuri vrei s -o folosești?
În a doua parte a jocului se va renunța la întrebări pentru a obține o des criere independentă a
jucăriei. Înainte de solicitarea jucăriei copiii din fiecare echipă se vor sfătui asupra jucăriei ce
urmează a fi cumpărată și eventual asupra modului de descriere. Acolo unde nivelul grupei
permite, se poate recomanda ca să se fixez e tema unui joc și în funcție de aceasta să se cumpere
jucăriile corespunzătoare din magazin. În acest caz, jocul începe după ce echipele și -au stabilit

68 fiecare tema. În cazul în care descrierea jucăriei este necorespunzătoare, cumpărătorul n -o va
primi, e chipa respectivă fiind în situația de a avea mai puține jucării la sfârșitul jocului.
În încheiere, fiecare echipă își va desfășura jocurile preferate .
Definitorie pentru dezvoltarea educării limbajului este și întâlnirea de dimineață .
Salutul este prima etapă a întâlnirii de dimineața, în care preșcolari i reprezintă
transmiterea unui mesaj verbal sau non -verbal, pe rând, de către fiecare copil din grupă . După
salut urmează practica schimbării de impresii sau “ împărtășirea cu ceilalți” – cel mai important
aspect al întâlnirii de dimineață. În timpul acesteia, copiii prezintă propriile idei, griji, experiențe
și arată colegilor obiecte care au o semnificație importantă în viața lor. Copiii pot pune întrebări
sau fac comentarii. În acest f el copiii află lucruri despre ceilalți și permit celorlalți să îi cunoască.
Povestind, copiii își dezvoltă abilități de exprimare cu ușurință in fața colegilor și adulților .

MODEL DE PROIECT DESFĂȘURAT LA ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ

Tema de studiu: „CUM ESTE, A FOST ȘI VA FI PE PĂMÂNT?”
Tema săptămânii : ,, Mijloace de transport terestre ”
Subtema : ,,Cu ce călătorim?”
Categoria de activitate : Întâlnirea de dimineață.
Tipul activității: Consolidarea priceperilor, deprinderilor și aptitudinilor.
Scopul: Dezvoltarea capacită ții de comunicare, de împărtășire a ideilor și experiențelor
proprii cu ceilalți, creearea coeziunii grupului, a unei atmosfere pozitive în sala de grupă.
Obiective operaționale:
– să utilizeze formule specifice de salut, cât mai distractive, atrăgătoare și
mobilizatoare;
– să se adreseze colegului /colegilor pe un ton respectuos, prietenos;
– să răspundă salutului colegului (vecin);
– să schimbe impresii, opinii, păreri cu ceilalți (întâmplări la care au fost
martori/legate de tema zil ei);

69 – să-și asculte colegii;
– să se integreze sarcinilor de grup;
Sarcina didactică : Să participe la momentele întâlnirii de dimineață, fie în calitate de
vorbitor, fie în calitate de ascultător.
Strategii didactice : Metode și procedee: Conversația, explicaț ia, activități de grup,
cooperarea.
Mijloace didactice : Calendarul naturii, catalogul în imagini.

MOMENTELE ÎNTÂLNIRII DE DIMINEAȚĂ:

1. M oment organizatoric : După ce grupa s -a reunit, copiii sunt așezați în semicerc pe
perinițe.
2. Salutul
Întâlnirea de dimineață debutează cu întâlnirea de grup care are loc între copii și
educatoare. Le propun copiilor să se salute în funcție de locul și mijloacele de transport cu care
ar dori să călătorească într -o excursie.
Exemplu: ,,Bună -dimineața eu aș dori să că lătoresc la mare cu trenul!,,
,, Bună -dimineața eu aș dori să călătoresc cu mașina la munte!,,
,, Salut eu aș dori să călătoresc în alt oraș cu tramvaiul!,,
Copilul salutat de mine răs punde la salut și continuă să -și salute colegii.
Urmăresc copii i în timp ul salutului să aibă un comportament adecvat, o poziție relaxată,
dar atentă, un limbaj al trupului respectuos, un ton calm și sincer, mimica feței prietenoasă și,
obligatoriu, contact vi zual și tactil (prin atingere/salut). Se vor utiliza formule specific e de salut,
cât mai distractive, atrăgătoare și mobilizatoare. Salutul se propagă în cerc, de la stânga la
dreapta. Pe rând, fiecare copil odată salutat, salută, la rândul lui pe celălalt, astfel, cercul
integrator propagându -se la nivelul întregii grupe.

70 3. Prezența
În această zi frumoasă / După ce ne -am salutat / Colegii ne -am întâlnit / Oare cine azi la
grăniniță n -a venit?
Un copil va numi colegii în funcție de fotografiile din cartea de prezență. Colegii când își
aud numele răspund „prezent”, iar fotografiile celor absenți se așează în partea de sus a carții.
Se consemnează prezenții și absenții în catalogul grupei (copiii lucrează la catalogul
ilustrat iar educatoarea operează în catalogul grupei).
4. Calendarul naturii
Se va completa calendarul naturii prin așezarea jetoanelor potrivite astfel încât să se
stabilească anotimpul în care suntem, starea vremii, aspecte ale anotimpului curent, luna în care
suntem, activitățile din ziua respectivă (se prezintă copiilor programul zilei).
-În ce anotimp suntem?
– Dar în ce lună suntem?
-Ce zi a săptămânii este astăzi?
-Care sunt zilele săptămânii?
-Cum a fost vremea când ați venit la grădiniță?
– Cum ne îmbrăcăm în această perioadă?
5. Activitatea de grup : La activitatea de grup copii vor primi jetoane cu mijloace de
transport terestre, maritime și aeriene. Vor alege si vor grupa mijloacele de transport terestre.
6. Noutatea z ilei:
Noutatea zilei va cuprinde informații despre evenimentul care are astăzi loc la Grupa
„Iepurașii”. Noutatea, pe care doresc să v -o transmit astăzi, este că ne bucurăm împreună de
prezența invitatei nostre d -na Lazăr Lucia venită de departe pentru a vă vedea. A venit să vă vadă
deoarece a auzit că sunteți foarte isteți
MESAJUL ZILEI de la Noutatea zilei va fi citit de educatoare și repetat de copii:

71 BINE AȚI VENIT LA NOI!
Surprizele continuă deoarece de dimineață am găsit în sala noastră de grupă mai multe
materiale și jucării interesante pe care le vom folosi la activități.
TRANZIȚIA : Ne ridicăm d e pe perinițe cântând:
,,Trenul iute îl formăm,
Lângă ușă ne așezăm,
La drum acum pornim,
Lumea s -o descoperim.”

ETAPA FINALĂ

Etapa finală s-a desfășurat în perioada 1 -31 mai 2017 și a constat în aplicarea a trei
probe de evaluare, pornind de la cele din etapa constatativă, dar adăugând elementele noi de
conținut transmise, precum și un un grad sporit de dificultate.
După aplicarea experimentului, am înregistrat datele în tabele, apoi le -am comparat cu
cele inițiale, comparația permițându -mi o interpretare obiectivă a rezultatelor celor două testări.

72 PROBA NR.1 – Nivelul vocabularului

Joc didactic ,, Ce știm despre meserii? ”
Scopul activității:
 Activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la profesii, meserii si unelte (verbe reprezentând
acțiuni specifice diverselor profesii si meserii);
 Verificarea si consolidarea cunostintelor referitoare la diverse profesii si meserii întâlnite în
societate;

Itemi:
 Recunoaște, denumind profesiile sau meseriile pe baza unor imagini;
 Asoci ază imaginea profesiei sau meseriei cu imaginea uneltelor necesare pentru
desfășurarea ei, specificând utilitatea unor unelte;
 Formulează propoziții simple, ca răspuns la întrebările primite.

Itemi SUFICIENT BINE FOARTE BINE
1 Denumește 1 -2 meserii pe
baza imaginii, cu ajutorul
educatoarei. Denumește 2 -3 meserii pe baza
imaginii, cu ajutorul educatoarei Denumește 3 -4 meserii pe
baza imaginii.
2 Denumește 1-2
materialele și uneltele
specificând utilitatea
lor. Denumește 2-3 materiale si
unelte specificând utilitatea
lor.
Denumește 3-4
materiale și unelte
specificând
utilitatea lor.

3 Formulează
propoziții, realizând
corect acordul
subiect -predicat , cu o
greșeală Formulează propoziții,
realizând corect acordul
subiect -predicat , cu o
greșeală
Formulează
propoziții, realizând
acordul subiect –
predicat în mod
corect pentru toate
propozițiile

73 REZULTATELE OB ȚINUTE Î N ETAPA FINALĂ – PROBA NR. 1

Fig.1 reprezentând numărul de copii și califi cativele obținute la proba nr. 1 -etapa finală

Fig.nr.2 reprezentând nivelul de realizare al sarcinilor la proba nr. 1 – evaluare finală

La proba nr.1 privind nivelul vocabularului , 11 copii au obținut calificativul Fb, 7 copii
calificativul B, și 2 copii calificativul Suficient. Remarcăm un procentaj de realizare de 55% al 0 2 4 6 8 10 12
Frecventa Suficient
Foarte bine
Bine
55 35 10
FB
B
S

74 nivelului maximal, 35 % al nivelului mediu, și de 10% nivel minim. Comparativ cu proba 1 din
etapa constatativă, se observă un real progres.

PROBA NR. 2 – Nivelul dezvoltă rii auzului fonematic

Joc didactic ,,La cine s-a spart roata? "

Scopul activității : exersarea vorbirii copiilor în direcția pronunțării sunetelor: c, r, t, g,
h, ș, t, z, aflate în diferite părți ale cuvintelor și a grupurilor de sunete: chi, sf, gr, ci, cra, prin
imitarea glasului specific unor animale, consolidarea cunoștințelor privind denumirile acestor
animale și acțiunile pe care le fac, activizarea vocabularului prin folosirea cuvintelor respective.
Itemi :
 să imite glasul animalelor , pronunțând clar sunetele.
 să formuleze propoziții simple , ca răspuns la întrebările primite.

Sarcina didactică : recunoașterea animalelor, a acțiunii, a glasului specfic și imitarea
acestora ca și a unor acțiuni caracteristice, denumirea acestora.
Regulile jocului : la semnalul lui Pufică (cățel de jucărie), copilul ales învârtește roata, toți
copii aleg materialul și acționează cu el, imitând glasul și mișcarea respectivă, răspunde cine
recunoaște primul.
Material didactic : un disc care are pe ambele părți câte 4 -5 imagini mari cu animalele
cunoscute de copii (câine, pisică, iepuraș, vacă, șoricel, porc, coc oș, găină, rață, urs, cioară,
albină), fiecare parte este acoperită de un disc fără imagini care are o deschizătură în formă de
triunghi cu vârful la centru. Animalele jucării sau ilustrații care înfățișea ză aceleași animale în
poziții și acțiuni diferite.
Indicații pentru desfășurarea jocului : prin cățelul Pufică, educatoarea cheamă pe rând câte
un copil care învârtește roata. La oprire, se întreabă: „La cine s -a orit roata?” cine a ghicit primul
se oferă și denumește animalul și acțiunea pe care acesta o desfășoară, îi imită glasul și mișcarea
specifică. Apoi se trece la pronunțarea în grupuri mici sau cu întreaga grupă a onomatopeelor. La
fel, se procedează cu toate animalele la care se oprește roata.
În partea a doua a jocului, fiecare copil se autoservește cu câte o ilustrație și o privește cu
atenție pentru a putea îndeplini sarcinile cerute de Pufică. Copiii ascultă onomatopeea reprodusă

75 de educatoare, iar acel copil care are pe ilustrație animalul al cărui glas l -a auzit, se ridică, îl
denumește și repetă singur glasul animalului respectiv.
Trei copii sunt numiți să arate ilustrațiile lor (să spunem cocoș, iepuraș, cățel). Se cere
să se ridice în picioare acei copii care au în imagine un anim al care nu este nici cocoș, nici
iepuraș, nici cățel. Se repetă cu mai multe grupe de animale.se denumesc, se imită glasul și
mișcarea.

Itemi SUFICIENT BINE FOARTE BINE
1 Imită 1 -2 sunete pronunțând
greoi sunetele. Imită 2 -3 sunete pronunțând
corect sunetele. Imită 3 -4 sunete
pronunțând corect
sunetele.
2 Formulează
propoziții, realizând
corect acordul
subiect -predicat ,
cu o greșeală .
Formulează propoziții,
realizând corect acordul
subiect -predicat , cu o
greșeală .
Formulează
propoziții,
realizând acordul
subiect -predicat în
mod corect pentru
toate propozițiile .

REZULTATELE OBTINUTE ÎN ETAPA FINALĂ – PROBA NR. 2

Fig. nr.1 reprezentând frecvența copiilor la proba nr. 2 – etapa finală 0 2 4 6 8 10 12
Frecventa Suficient
Foarte bine
Bine

76

Fig.nr.2 repr ezentând nivelul de realizare a sarcinilor la proba nr. 2 -etapa finală
10 copii au obținut calificativul Foarte Bine, 7 copii calificativul Bine, 3 copii
calificativul Suficient. Nivelul maximal este de 50%, în timp ce doar 15% nivelul minimal, restul
de 35% nivel mediu.

PROBA NR.3 (etapa finală ) – Exprimarea gramaticală corectă

Joc didactic ,,În lumea poveștilor’’

Scopul activității : Educarea și exersarea unei exprimări corecte din punct de vedere
fonetic, lexical, gramatical, prin intermediul conținutului poveștilor învățate.
Obiective operaționale :
 să recunoască după imagini sau după scurte fragmente poveștile cunoscute;
 să povestească pe scurt povești cunoscute cu ajutorul întrebărilor;
 să se exprime corec t, coerent și logic în enunțuri.

Sarcina didactică :
-identificarea animalelor sălbatice și domestice și precizarea poveștii din care fac parte;
-emite rea corectă a onomatopeelor corespunzătoare unor animale sălbatice sau
domestice;
50
35 15
FB
B
S

77 -asocierea unor sil uete cu planșa corespunzătoare;
-interpretarea unor roluri propuse ( prin dialog/mimarea unor gesturi) .
Regulile jocului:
 Copiii ascultă câte un fragment din povești, recunosc povestea și personajul; un copil
emite onomatopeea corespunzătoare, ceilalți repetă; în aceeași manieră se procedează
cu personajele -păpuși;
 Din “Plicul fermecat”, 2 -3 copii extrag câte o imagine, recunosc povestea, personajul –
animal și emit onomatopeea specifică; în aceeași manieră se procedează cu siluetele
personajelor.

Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialul ui, personaje -păpuși, siluete, aplauze,
onomatopee, imitarea personajelor, închiderea și deschiderea ochilor, fluier, formulă ritmată,
stimulente.

SUFICIENT BINE FOARTE BINE
Recunoaște povestea și
unpersonaj din poveste. Recunoaște povestea și 2 -3
personaje din poveste. Recunoaște povestea și 3 -4
personaje din poveste.
Povestește povestea cu
ajutorul educatoarei
folosindu -se de imagini. Povestește povestea cu
ajutorul educatoarei
folosindu -se de imagini. Povestește po vestea
cu ajutorul
educatoarei.
Formulează propoziții,
realizând acordul subiect –
predicat în mod corect
pentru t oate propozițiile cu
2 greșeli. Formulează propoziții,
realizând acordul subiect –
predicat în mod corect pentru
toate propozițiile cu o singură
greșeală. Formulează
propoziții, realizând
acordul subiect –
predicat în mod corect
pentru t oate
propozițiile.

78 REZULTATELE OB ȚINUTE IN ETAPA FINALĂ – PROBA NR. 3

Fig. nr.1 reprezentând f recvența copiilor la proba nr. 3 -etapa finală

Fig. nr.2 reprezentând frecvența copiilor la proba nr. 2 -etapa finală
La proba nr. 3 etapa finală privind exprimarea gramaticală corectă 60% dintre preșcolari
au obținut nivelul maximal, 15% nivelul minimal și 25% nivelul mediu.

0 2 4 6 8 10 12 14
Frecventa Suficient
Foarte bine
Bine
60 25 15
FB
B
S

79 TABEL REPREZENTÂND REZULTATELE LA CELE TREI PROBE
DE EVALUARE FINALĂ

Etapa finală PROBA NR. 1
PROBA NR. 2 PROBA NR. 3
Calificativ S B FB S B FB S B FB
Nr. de copii 2 7 11 3 7 10 3 5 12
% 10 35 55 15 35 50 15 25 60

4.4. Analiza și interpretarea rezul tatelor

În etapa preexperimentală prin intermediul jocurilor didactice desfășurate : Camionul
cu jucării, Cine(ce) face așa? Ce este și la ce folosește? am urmărit cunoașterea stadiului în care
se găsesc copiii, la începutul experimentului. Fiind o grupă de 3 ani, remarcăm că la rezultate le
de la evaluarea constatativă predomină nivelul minimal 30 -45%.
În etapa experimentală am utilizat o serie de jocuri, jocuri exercițiu în vederea
activizării vocabularului activ, corectarea greșelilor de pronunție, perfecționarea deprinderiilor
de expri mare corectă, din punct, de vedere gramatical, coerentă și expresivă.
În etapa experimentală, jocurile folosite pentru educarea limbajului au fost:
1. Jocuri didactice pentru dezvoltarea auzului fonematic și exersarea aparatului
verbo -fonator : Sarpele și albinuțele, Focul și vântul, Cine face așa?
2. Jocuri didactice pentru cultivarea exprimării corecte : Eu spun una, tu spui multe,
La ce se folosește?
3. Jocuri didactice pentru activizarea și îmbogățirea vocabularului : Ghici ce am pus
în coșuleț, În lumea poveștilor, Personaje amestecate.

Dezvoltarea limbajului este o preocupare permanentă pentru orice cadru didactic, de
aceea am urmărit acest lucru în toate activitățile desfășurate cu preșcolarii pe parcursul unei zile.
Jocurile de creație au fost premisa pentru exersarea limbajului, stimularea comunicării
verbale și non -verbale, memorizările de asemenea au contribuit la exersarea unei pronunții
corecte. Poveștile și povestirile pe lângă activizarea vocabularului activ, au un rol esențial în
dezvolt area imaginației și a proceselor afective.

80 În etapa finală a experimentului s -au aplicat trei probe pornind de la cele din etapa
pretestului, dar de o dificultate sporită. Desfășurarea jocurilor din etapa formativă, munca zilnică
cu preșcolarii, a dat rezu ltate, deoarece în etapa finală vorbim de un procentaj de 60% de
realizare a sarcinilor. La etapa constatativă, a predominat nivelul minimal (9 copii), în timp ce la
evaluarea finală, doar 3 copii au obținut nivelul minimal.

Tabel redând frecvența pentru probele de evaluare din etapa constatativă și etapa finală
Frecvență
ETAPA CONSTATATIVĂ
ETAPA FINALĂ

Proba
nr.1 Proba
nr.2 Proba
nr.3 Proba
nr 1 Proba nr .
2 Proba nr .
3
FB 25 25 20 55 50 60
Bine 30 40 35 35 35 25
Suficient 45 30 45 10 15 15

Histograme redând rezultatele grupei experimentale la probele de evaluare din etapa
constatativă și finală, exprimate în procente
0 10 20 30 40 50
P1 P2 P3 Etapa constatativ ă
FB B S
0 20 40 60
P1 P2 P3 Etapa finală
FB B S

81 Referitor la gradul de evaluare a l exprimării verbale , la sfârșitul experimentului, am
constat at o îmbunătățire față de evaluarea inițială.

EVALUAREA EXPRIMĂRII VERBALE – evaluare inițială

NR.
COPII
VOCABULAR RITMUL VORBIRII FOLOSIREA
EXPRESIILOR
DEOSEBITE
PROBLEME DE
EXPRIMARE bogat
Mediu
sărăcăcios
fluent
Sacadat
rapid
lent
uneori
deseori
niciodată
20 – 8 12 1 7 1 13 8 2 10 –

EVALUAREA EXPRIMĂRII VERBALE -evaluare finală

NR.
COPII
VOCABULAR RITMUL VORBIRII FOLOSIREA
EXPRESIILOR
DEOSEBITE
PROBLEME DE
EXPRIMARE bogat
Mediu
sărăcăcios
fluent
Sacadat
rapid
lent
uneori
deseori
niciodată
20 2 15 3 6 4 6 13 6 10 4 –

Putem remarca că privind vocabularul , după evaluarea finală un număr de 15 copii au un
nivel al vocabularului mediu, în timp ce 2 copii au un vocabular bogat. Ritmul vorbii s -a
îmbunătățit, remarcăm că față de evaluarea inițială 6 preșcolarii au un ritm al vorbirii fluent și
rapid. Referitor la folosirea expresiilor deosebite, un număr de 10 preșcolari folosesc în mod
constant expresii deosebite, față de 2 copii în evalurea inițială.

În concluzie pot spune că, la vârsta preșcolară mică, există premise cognitive și
operaționale care se dezvoltă prin exerciții și joc. Este esențială utilizarea jocului didactic la
grupa mică deoarece nivelul de dezvoltare psihică.

82 4.5. Concluzii
Experimentul a demonstrat viabilitatea eficienței jocului didactic în cadrul activităț ilor
de educare a limbajului. Obiective le cercetării au fost realizate, acest lucru s -a văzut în analiza
datelor înregistrate la evaluarea finală unde s -a constat un procent mult mai mare de realizare a
sarcin ilor față de evaluarea inițială.
Realizând o comparație între etapa inițială și cea finală, se poate afirma ca desfășurarea
constantă a activitățillor prin intermediul jocului didactic, a condus la realizarea sarcinilor în
proporție de 60% în etapa finală ..
Ipoteza conform căreia dacă jocul didactic este integrat și utilizat preponderent în toate
tipurile de activități de educare a limbajului (activități comune, alese, pe arii de interes și
recreative), atât ca formă de activitate, cât și ca metodă de predare -învățare -evaluare, capacit ățile
de comunicare ale preșcolarilor mici se dezvoltă într -un ritm mai rapid, cu o motivație sporită,
asigurând îmbunătățirea rezultatelor preșcolarilor , a fost pe deplin confirmată.
Limbajul copiilor a înregistrat modificări cantitative și calitative însemnate , atât în ceea ce
privește latura instructivă, cât și cea formativă. Valențele formative ale jocului sunt multiple:
îmbogățește cunoștințe și formează capacități, dezvoltă atenția, spiritul de observație, memoria și
imaginația, formează motivația ș i atitudinea față de diverse activități, cultivă spiritul de
investigație, perseverența și spiritul cooperant.
Jocurile de creație utilizate în cadrul experimentului au contribuit la dezvoltarea
comunicării verbale și non verbale. Prin dramatizările: Căsuța din oală, Ridichea uriașă sau
jocurile de creație: De -a familia, De -a Doctorul, preșcolarii au exersat modele de exprimare
directă. Aceste jocuri de creație sunt în drăgite de copii, căci în ele e pusã în mișcare fantezia
copilului care dã lucrurilor și ființelor însușiri pe care nu le au în realitate.
Jocurile de dezvoltare a auzului fonematic s -au realizat prin imitarea sunetelor din
natura și pronuntie de onomatopee, frământări de limb ă, recunoa șterea unui animal dup ă
onomatopeea respectiv ă și pronun țarea corect ă a cuvintelor mono si bisilabice in soapta,tare,in
ritm stacato si prelungit . Dezvoltarea insuficientă a aparatului fono articulator și lipsa de
exersare a laturii expresive a limbajului verbal duce la o pronunție deficitară. Prin util izarea
acestor jocuri se urmarește mai ales perfecționarea claritășii pronunției în scopul preveni rii
greșelilor.

83 Corectarea exprimării copiilor nu am fă cut-o numa i prin intermediul jocului, ci și in
mod obiș nuit, situational , pe exemple, pe situații concrete, în activităț ile alese cu ajutorul
framantari lor de limba, ori de cate ori a fost necesar.
Prin jocurile didactice, capacitatea de exprimare fluentă, cursivă a copiilor a crescut,
asociind folosirea gesturilor, mimicii, intonației, copiii reușind să -și transmită emoțiile,
gândurile, sentimentele și ideile mult mai nuanțat, diversitatea “probl emelor” soluționate în
jocurile didactice favorizând transferul, sporind resursele imaginative ale copiilor, necesare în
soluționarea acestora .
Prin intermediul jocurilor didactice, s -au depistat greșelile de exprimare, și în acest fel a
fost mult mai ușor de corectat exprimările deficitare. Povestirile și memorizările au fost și ele
eficiente, deoarece sunt metode didactice care urmăresc dezvoltarea expresivității vorbirii,
atenția voluntară și imaginația.

84
CONCLUZII FINALE ȘI PROPUNERI

În rea lizarea experimentului de cercetare am urmă rit trei etape:
 etapa constatativă, î n care am utilizat exerciții -joc pentru cunoaș terea stadiului de
dezvolt are a limbajului prescolarilor ș i defectele lor de vorbire;
 etapa formativă , in care am utilizat jocuri care să rezolve sarcinile si obiectivele
mentionate;
 etapa de verificare î n care c opiii au fost supusi aceloraș i prob e, dar cu o
dificultate crescută .
Ca metode de bază am folosit: observaț ia, con vorbirea, experimentul natural ș i metoda
analizei .
Folosirea j ocului didactic ca metodă de predare -învățare -evaluare a d at un randament
sporit față de celelalte modalități de lucru folosite în activitatea de învățare, deoarece el face
parte din preocupările ziln ice preferate ale copiilor.
Jocul didactic împreună cu celelalte mijloace de dezvoltare a vorbirii, aduc o contribuție
majoră sub următoarele aspecte deosebit de importante:
 pronunțarea clară și corectă a tuturor sunetelor ce intră în componența cuvintelor;
 corectarea pronunții greșite a unor sunete și cuvinte;
 clasificarea și precizarea noțiunilor de mare circulație legate cu activitatea preșcolară;
 îmbogățirea vocabularului cu noi noțiuni și îndeosebi cu termeni specifici învățării,
cititului, scrisului.
Jocul didactic satisface nevoia de expr imare a tuturor copiilor pe urmă toarele dimensiuni:
limbajul oral, memoria verbală, atenția voluntară, afectivitatea, relații de tip socio -afectiv.
Copilul reușeste să comunice inteligibil, coerent, să pronunțe corect sunetele, să utilizeze cuvinte
și expresii din poezii, cântece, povestiri. Reține succesiunea logică a evenimentelor, își
concentrează atenția pe parcursul întregii activității. Sub rap ort afectiv, jocul didactic a dus la o
mai bună comunicare atât cu educatoarea, dar și între preșcolari, la crearea unor relații de
colaborare și prietenie între copii.

85 Jocul are multiple valențe formative și informative, antrenând copiii în descoperirea
lumii și mediului în care trăiesc într -un mod adecvat dezvoltării lor psihice. Jocul este activitatea
de bază în grădiniță în urma cărora se desfășoară toate celelalte activități, de aceea necesită to ată
atenția cadrelor didactice.
Pe baza constatărilor f ăcute în activitatea desfășurată până acum, consider că utilizarea
jocurilor didactice în activitățile cu preșcolarii contribuie la dezvoltarea procesului intelectual la
toate categoriile de copii, dezvoltă capacitatea de analiză și sinteză, stimulează gân dirii creatoare
și nu în ultimul rând dezvoltă educarea limbajului.
În activ itatea de zi cu zi din grădiniț ă este esențială desfășurarea de jocuri de însușire a
pronunției corecte a sunetelor, de dezvoltare a auzului fonematic, jocuri didactice pentru
formarea capacității de a efectua analiza fonetică.
Propuneri:
 sintetizarea celor mai interesante numărători, poezii -rimate, ghicitori, po ezioare folosite
pentru exersarea diverselor sunete etc., utilizate pe parcursul acestui studiu și realizarea
unei miniculegeri, adresată colegelor, părinților, pentru „biblioteca grupei” și
„minibibliot eca” copiilor;
 proiectarea și desfășurarea unor activități variate, adap tate nevoilor individuale ale
fiecărui copil, stimulând colaborarea, interesul și motivația pentru învățare ;
 accentuarea caracterului explorativ -investigativ al învățării și implicarea permanentă a
copilului în acest proces ;
 folosirea cu încredere a jocurilor didactice în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse ;
 studi ul continuu, folosirea de metode activ -participative adaptate particularităților de
vârstă și individuale pentru că numai așa pot fi evitate improvizația și pl afonarea.

86
BIBLIOGRAFIE

Anghel , Elena, Psihologia educației pe tot parcursul vieții , Editura For You, București,
2011 .
Bacus , Anne, Jocuri pentr u copii de la o zi la șase ani , Editura Teora, București, 2006 .
Boșcaiu , Emilia , Prevenirea și corectarea tulb urărilor de vorbire în grădinițele de copii ,
Editura Didactica și Pedagogică, București, 197 3.
Château, Jean, Copilul și jocul , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967.
Claparѐde, Eduard, Psihologia copilului și pedagogie experimental ă, Editura Didactică și
Pedagogică , București , 1975 .
Cocișiu , Lucia, Ne jucăm și învățăm să vorbim corect . Jocuri și exerciții pentru educarea
limbajului la copiii cu vârstă între 3 -5 ani , Editura Anteea, Cluj-Napoca, 2008 .
Cosmovici, Andrei , Luminița , Iacob , Psihologie școlară , Editura Polirom, Iași, 1999 .
Crețu, Tinca, Psihologia vârstelor , Editura Credis, București, 2001 .
Cucoș, C onstantin , Pedagogie , ediția a II -a revi zuită și adăugită, Editura Polirom , Iași,
2002 .
Debesse, Maurice , Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1970 .
Dumitrana, Magdalena , Educaț ia limbajului în învățământul preș colar , vol. II, Editura
Compania, Bucureș ti, 1999 .
Dumitrana, Magdalena, Copilul, familia, grădiniț a, Editura Compania , Bucuresti, 2000 .
Golu, M ihai, Bazele psihologiei generale , Editura Universitaria, București , 2002 .
Ilie, Vali, Pedagogie. Perspective teoretice și aplicative , Editura Universitaria , Craiova,
2007.
Ionescu, Miron, Instrucție și educație , ediția I, Editura Eikon, Cluj -Napoca , 2003.
Joița, Elena, Pedagogie și elemente de psihologie școlară , Editura ARVES, Craiova,
2003 .
Joița , Elena , Vali, Ilie, Ecaterina, Frăsineanu , Pedagogie -educație și curriculum , Editura
Universitaria , Craiova, 2003 .
Novac , Corneliu , Bazele psihologiei educației , Editura Universitaria , Craiova, 2006 .
Pâslaru, Cazacu, Instruire și educa ție modern ă în învățământul preșcolar
contemporan , Editura Grafit, Bac ău, 2005

87 Peneș , Marcela, Jocuri pentru preș colari, Editura Aramis, Bucureș ti, 2000 .
Preda , Viorica, Copilul și gră dinița , Editura Compania, București, 1999.
Preda , Viorica , Educația pentru știința în grădiniță , Editura Compania, București, 2000.
Schaffer, R udolph , Introducere î n psihologia copilului , Editura ASCR, Cluj -Napoca,
2010 .
Stănică, Cornelia , Terapia tulbură rilor de limbaj , Editura Didactică și Pedagogică ,
Bucureș ti,1997 .
Șchiopu, Ursula , Psihologia copilului , Editura Didactică și P edagogică, București , 1967 .
Șchiopu, Ursula, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1970.
Șchiopu, Ursula, Viorica, Piscoi , Psihologia generală a copilului , ediția a II -a, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1985.
Șchiopu, Ursula , Emil, Verza , Psihologia vârstelor . Ciclurile vieț ii, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1997 .
Voiculesc u, Elisabeta, Pedagogie preșcolară , Editura Aramis, București, 2003 .
Vraciu, A riton , Lingvisti că generală ș i comparată , Editura Didac tică și P edagogică,
București, 1980.
Zamfir, Cătălin, Simona, Stănescu , Enciclopedia dezvoltării sociale , Editura Polirom, Iași,
2007.
Zlate, Mielu , Fundamentele psihologiei , Editura Pro Humanitate, București , 2000 .
Revista învățământului preșcolar , 3/4 , 2000, MEC .
Revista învățământului preșcolar , 3/4 , 2003, MEC .
Revista învățământului preșcolar , 3/4 , 2005, MEC .
Revista învățământului preșcolar , 1/2 , 2009, MEC .
M.E.C.T. Curriculum pentru educația timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani., 2008 .

Acasă

88
ANEXE

JOCURI DIDACTICE PENTRU DEZVOLTAREA
LIMBAJUL UI ȘI COMUNICĂRII (GRUPA MICĂ)

AL CUI GLAS ESTE? (A CUI VOCE ESTE?)

SCOP:
 Verificarea cunoștințelor legate de folosirea corectă a substantivelor in cazul G și D;
 Dezvoltarea acuitații auditive;
 Verificarea cunoștințelor legate de personajele din poveștile sau basmele audiate anterior.
SARCINA DIDACTICĂ: Recunoașterea personajului și folosirea corectă a
substantivelor în cazul G și D.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
 să recunoască personajul dintr -o poveste după replica ascultată;
 să utilizeze corect în răspunsurile formulate substantivele în cazul D și G.

REGULILE JOCULUI:
Copilul care recunoaște primul personajul și răspunde folosind corect substantivul în
cazul G este recompensat cu un ecuson.
MATERIAL DIDACTIC: casetofon, siluete de personaje, ecusoane.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Educatoarea cere copiilor să asculte vocea înregistrată a unui personaj din tr-o poveste
cunoscută, după care va întreba: „Al cui glas este?” (A cui voce este?)

89 În funcție de complexitatea acțiunii, mai poate întreba c ui i se adresează (îi vorbește)
personajul pe care l -au recunoscut.
Opțional, copiii pot fi solicitați să aleagă și să afișeze și silueta personajului recunoscut.
VARIANTĂ:
Copiii recunosc personajul înregistrat pe casetofon și apoi educatoarea le cere să
răspundă la întrebarea: „Cui i se adreseaza?” (Cui îi vorbește?).
Ex.: „Cui îi cere cocoșul punguța?”
„Cui îi spune vulpea de unde să ia pește?”

NE JUCĂM CU STEGULEȚE

SCOP:
– Formarea capacității de a recunoaște și denumi culorile: roșu, galben, albastru, verde.
– Formarea deprinderii de a se exprima corect în propoziții, respectând acordul între
substantiv și adjectiv;
– Formarea deprinderii de a pronunța corect sunetele limbii române.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
1. să recunoască și să pronunțe corect numele celor patru culori;
2. să formuleze propoziții în care se respectă acordul substantiv -adjectiv;

SARCINA DIDACTICĂ: Recunoașterea culorii și realizarea acordului între substantiv
și adjectiv.
REGULI DE JOC:
La semnalul educatoarei, copiii ridică stegulețul de aceeași culoare cu cel arătat de ea.
Răspunde numai copilul solicitat de ea. Copiii potrivesc căsuței lor stegulețul de aceeași culoare.
Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
ELEMENTE DE JOC: Acțiunea cu obiectele, aplauze.

90 MATERIAL DIDACTIC: Stegulețe de 4 culori, jucării care au aceleași culori, căsuțe
sau imagini cu căsuțe din cele 4 culori;
DESFĂȘURAREA JOCULUI: Educatoarea și copiii au pe masă câte 4 stegulețe de 4
culori. Educatoarea ridică un steguleț și spune copiilor: „ ridicați și voi un steguleț cu aceeași
culoare cu al meu”, „ce steguleț ați ridicat?”. Copiii răspund: „eu am ridicat stegulețul roșu
pentru că și stegulețul dvs. este roșu”.
VARIANTA 1:
Educatoarea arată o jucărie, iar copiii ridică stegulețul care are aceeași culoare cu jucăria,
motivând: „ mingea este roșie și eu am ridicat stegulețul roșu”.
VARIANTA 2:
Educatoarea denumește o culoare, iar copiii ridică stegulețul cu culoarea precizată.
VARIANTA 3:
Copiii primesc o căsuță de jucărie sau o imagine cu o căsuță de o anumită culoare. Ei au
sarcina de a alege stegulețul porivit culorii căsuței, motivând alege rea: „La căsuța albastră am
pus stegulețul albastru ”, „Toate căsuțele galbene au stegulețe galbene ”. „Am luat stegulețul
albastru pentru că am o căsuță albastră”.

SĂ AȘEZĂM JUCĂRIILE

SCOP:
– Formarea capacității de a distinge sunetele ce compun cuvinte simple și de a le pronunța
corect.
– Formarea capacității de a utiliza corect prepozițiile „în” și „pe” corespunzătoare unor
poziții spațiale.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
1. să denumească jucăria aleasă;
2. să precizeze locul ei în sala de grupă, folosind corect prep ozițiile: „în” și „pe”;
3. să formuleze propoziții simple sau dezvoltate corecte d.p.d.v. gramatical.

91
SARCINA DIDACTICĂ: recunoașterea și denumirea corectă a jucăriilor, precum și a
locului unde vor fi așezate în grupă.
REGULI DE JOC: După ce denumesc jucăria, copiii stabilesc locul ei în sala de grupă.
Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
ELEMENTE DE JOC: mișcarea, ghicirea, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: jucării, o cutie mare.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Copiii vor fi lăsați să aleagă din cutie o jucărie pe care o vor denumi și o vor așeza la
locul ei, verbalizând acțiunea.
Ex.: „Eu am luat o minge și o așez în cutie (coș)”.
„Eu am luat un iepuraș și îl așez pe raf t”.
Jocul se va desfășura până ce toate jucăriile vor fi așezate la locul lor.
VARIANTĂ:
Copiii merg cu educatoarea la locurile unde au așezat jucăriile. Educatoarea va întreba:
„ce jucării am așezat în ordine pe raft?” sau „ce jucării am așezat frumos în pătuț?”.
Copiii vor enumera jucăriile pe care le -au așezat în locurile alese . (se va urmări
pronunțarea corectă a cuvintelor). La sfărșit vor fi lăsați să se joace la sectorul dorit cu jucăriile
preferate.

LA CINE S -A OPRIT MINGEA?

SCOPUL JOCULUI: cunoașterea numelor și prenumelor, educarea sentimentelor de
atașament față de copiii din grupă.
CONȚINUTUL JOCULUI: cunoașterea colegilor din grupă după nume și prenume,
precizarea unor reguli de comportare în grup.

92 SARCINA DIDACTICĂ: să recunoască și să denumească membrii grupului din care
fac parte.
REGULILE JOCULUI:
 Jucăria trebuie să meargă din mână în mână fără să fie reținută de copil;
 La semnalul educatoarei “Stop” sau alt semnal auditiv jucăria se oprește la copilul la care
se află în acel mom ent;
 Vecinii copilului la care se află jucăria sau alt copil numit de educatoare trebuie să spună
grupei numele și prenumele copilului la care se află aceasta.

ELEMENTE DE JOC:
 Manipularea jucăriei;
 Aplauze ;
 Semnale sonore;

VARIANTE:
 Educatoarea aruncă de la distanță mică o minge, o biluță unui copil, apoi întreabă grupa:
Cine a primit mingea (biluța)? Răspunde copilul vecin cu acesta sau altul indicat de
copilul care a primit mingea. Răspunsul copilului va fidat într -o propoziție care să
cuprindă numel e și prenumele colegului la care se află mingea.

CURTEA DE PĂSĂRI – Joc – exercițiu

Prin acest joc am urmărit exersarea pronunției corecte a sunetelor “g” – “c”
 Sarcina didactică : Copiii denumesc și imită glasul păsărilor,
 Material : Siluete, disc.
 Desfășurarea jocului : Jocul începe prin redarea unei întâmplări povestite de educatoare.
“Am fost în vacanță la bunica. Dis -de-dimineață m -a trezit cineva:
 “Cu – cu – ri – gu
 Cu – cu – ri – gu

93  Cine credeți că era?”
Copiii răspund: “Cocoșul!”, apoi imită glasul cocoșului.
 “Cot – co – dac
 cot – co – dac
 Cine oare s -a sculat ?”
Copiii răspund: “Găina!”, apoi imită glasul găinii.
 “Ga – ga – ga
 Printre păsări sâsâia
 Gâsca albă și frumoasă
 De mâncare ea cerea.”
Pentru complicarea jocului, am folosit un disc cu trei secțiuni pe care am afișat imaginea
celor trei păsări, două din ele fiind acoperite cu treisferturi din disc. Am solicitat un copil, care a
învârtit discul, să denumească pasărea care a apărut. Copiii așezați în cerc au reprodus sunetele
corespunzăto are păsării respective și au executat acțiuni ca: scurmat, bătaie din aripioare, etc.
În acest joc, s -a îmbinat armonios sarcina didactică cu regulile jocului: copiii
recunoscând și denumind păsările, pronunțând cu plăcere onomatopeele, și -au îmbunătățit
pronunția, și -au activizat vocabularul; fiind puși în situația de a asculta onomatopeele, s -a
dezvoltat auzul fonematic; privind păsările li s -a dezvoltat analizatorul vizual, li s -a întărit
deprinderea de a -și coordona acțiunile cu colectivul și în colect iv.
Exersarea sunetelor “f” – “v” se realizează prin pronunțarea unor onomatopee, prin
pronunțarea ritmică a unor silabe directe și indirecte formate prin asociere cu diferite vocale (a, e
i, o u).
 Spune după mine: “fa – fe – fi – fo – fu”
“va – ve – vi – vo – vu”
“af – ef – if – of – uf”
“av – ev – iv – ov – uv”
“afa – efa – ifa – ofa – ufa”
“ava – eva – iva – ova – uva”
 Includerea consoanelor “f” și “v” în cuvinte monosilabice:

94  Spune după mine: fan, fiu, fus, foc, fulg
Vis, vin, var, vor, vas
 Includerea consoanelor “f” și “v” în cuvinte bi – și polisilabice:

LA CINE S -A OPRIT ROATA?

Scop : exersarea vorbirii copiilor în direcția pronunțării sunetelor c, r, t, g, h, și a
grupurilor de sunete: chi, sf, gr, ci, era, prin imitarea glasului specific unor animale;
consolidarea cunoștințelor privind denumirile acestor animale și acțiunile pe care l e fac;
activizarea vocabularului prin folosirea cuvintelor respective.
Sarcina didactică : recunoașterea animalului, a acțiunii, a glasului specific și
imitarea acestuia, ca și a unor mișcări caracteristice; denumirea acestora.
Elemente de joc : surpriză, ghicirea animalului după înfățișare și glasul auzit; imitarea
lui și a mișcării specifice, întrecere, aplauze.
Reguli : la semnalul lui Pufică, copilul ales învârtește roata, toți copiii aleg
materialul și acționează cu el, imitând glasul și mișcarea respectivă, răspunde cine
recunoaște primul.
Material : un disc c are are pe ambele părți câte 4 -5 imagini mari cu animale
cunoscute de copii (iepuraș, câine, pisică, vacă, șoricel, cal, porc, cocoș, găină, rață, urs,
cioară); fiecare parte este acoperită de un disc fără imagini care are o deschizătura în
formă de triunghi cu vârful la centru. Animale -jucării, aceleași ca cele de pe disc. Ilustrații
care înfățișează aceleași animale în poziții ș i acțiuni diferite (câte 3 -4 din fiecare). Pufică – un
cățel care se joacă împreună cu copiii.
Desfășurarea jocului –
A) Pufică cheamă la el câte un copil care învârtește roata. La oprire el întreabă "La
cine s -a oprit roata'?" Cine a ghicit primul se oferă și denumește animalul și acțiunea pe care o
face, îi imită glasul și mișcarea specifică. Apoi imită toți copiii.
B) Pufică cere copiilor să imite glasul (și mișcarea) acelui animal pe
care el îl indică printr -o jucărie pe care le -o arată. Apoi le cere copiilor să -1denumească.
C) Fiecare copil se autoservește cu câte o ilustrație și o privește cu
atenție pentru a putea îndeplini sarcinile cerute de Pufică:
-se cere unui copil să arate grup ei ilustrația lui; toți copiii care au aceeași imagine ca

95 el imită glasul animalului respectiv, apoi îl denumesc și îl identifică cu cel de pe disc;
– trei copii sunt numiți să arate ilustrațiile lor (să spunem: cocoș, iepuraș, cățel).
Se cere să se ridice în picioare acei copii care au în imagine un animal care nu
este nici cocoș, nici cățel. Se repetă cu mai multe grupe de animale. Se denumesc, se imită
glasul și mișcarea (după caz).
– Pufică solicită copiilor strângerea ilus trațiilor într -o anumită ordine,
chemându -i, pe rând, la el, prin formule diferite: "denumește animalul". "imită glasul",
"imită -i mișcarea"; copiii repetă individual sau în cor (după caz).

COCOȘUL ȘI GÂSCA

Sarcina didactică: recunoașterea păsării, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise,
construirea unei propoziții simple care să se refere la acțiunea percepută.
Regulile jocului: copiii imită sunetele emise de păsările care apar pe rând la teatrul de
păpuși. Copilul numi t enunță acțiunea și o execută împreună cu întreaga grupă.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Așezarea copiilor se poate face în semicerc sau ca la vizionările de spectacole pe 4 -5
rânduri a câte 4 -5 scaune, astfel încât toți să aibă sce na în fața ochilor.
Jocul se desfășoară prin prezentarea pe rând a celor două păsări în cadrul teatrului de
păpuși. Educatoarea poate motiva sosirea lor. Cu această ocazie se precizează și denumirea lor,
mai ales pentru gâscă, pasăre mai puțin cunoscută de către copiii de 3 -4 ani. După denumirea
celor două păsări se pot face câteva exerciții de pronunțare corectă a sunetelor prevăzute c și g.
Educatoarea prezintă modul de articulare: se va urmări ca limba să fie retrasă spre fundul
cavității bucale.
În curs ul jocului vor fi executate cu cele două păsări diferite acțiuni menționate mai sus.
Copilul solicitat va răspunde indicând ce face pasărea, după care grupa va imita mișcarea și va
pronunța onomatopeea corespunzătoare. Copiii care au dificultăți în pronunț area consoanelor c –
g, vor fi solicitați să încerce articularea, prin poziția gurii larg deschise, limba ghemuită în fundul
cavității bucale, în timp ce, cu degetul mare și cel arătător își palpează, apăsând ușo r regiunea
superioară a gâtului.

96 CU CE NE JUCĂ M?

SCOP:
– Exersarea pronunțării corecte a unor consoane( r, ș, ț, v, j) integrate în cuvinte.
– Formarea deprinderii de a se exprima corect în propoziții simple și dezvoltate.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
1. Să pronunțe corect denumirile unor jucării din sala de grupă;
2. Să se exprime în propoziții formulate corect gramatical;
3. Să efectueze diferite acțiuni specifice jocului cu o anumită jucărie.

SARCINA DIDACTICĂ: Pronunțarea corectă a denumirii unor jucării din grupă.
REGULI DE JOC:
La solicitarea ed ucatoarei: “ cu ce ne jucăm?”, un copil va alege o jucărie și o va denumi.
Toți copiii vor repeta denumirea jucăriei, apoi vor mima acțiunea de a se juca.

ELEMENTE DE JOC: mișcarea, imitarea unor acțiuni.
MATERIAL DIDACTIC: jucării din sala de grupă.
DESFĂȘURAREA JOCULUI: Copiii sunt așezați în semicerc, având în fața lor
jucăriile. La întrebarea educatoarei: “ cu ce ne jucăm?”, un copil denumit de ea va veni, va alege
o jucărie și o va denumi. Se solicită formularea răspunsurilor printr -o propoziție c ompletă.
Ex: “noi ne jucăm cu mașinuța”. Toți copiii vor repeta denumirea jucăriei și vor imita
mersul cu mașina, reproducând sunetul claxonului: “ti, ti, tii…”
VARIANTĂ:
Educatoarea va imita mersul unui tren și va întreba copiii: “cu ce credeți că mă j oc?”. După ce
copiii vor recunoaște și vor denumi mijlocul de transport, se vor așeza în rând ținându -se unul de altul
pentru a forma un tren. Se vor deplasa apoi prin clasă imitând mersul trenului și sunetul specific: “u, u,
u…”.
Se pot alege toate mijlo acele de transport cunoscute de copii.

97 CE ESTE ȘI UNDE -L AȘEZI?

Scop : cunoașterea obiectelor de mobilier din sala de grupă sub aspectul denumirii, al
destinației și al locului pe care -1 ocupă în sala de grupă: pronunțarea corectă a acestor
denumiri; formularea de propoziții simple.
Sarcina didactică : denumirea obiectelor, a destinației, a locului pe care -1ocupă.
Elemente de joc : surpriză, aranjarea interiorului cu jucăriile respective; întrecere;
aplauze.
Reguli : la întrebările păpușilor copiii răspund verbal și prin acțiune; cine a greșit în
denumirea sau în amplasarea obiectelor de mobilier este corectat de către copilul care a
sesizat primul greșeala; câștigarea întrecerii dă dreptul la conducerea jocului.
Material: trei seturi (garn ituri) cu obiecte de mobilier – jucării asemănătoare cu cele
din sala de grupă; în fiecare set obiectele – deși sunt aceleași pot să difere sub aspectul
culorii, al desenelor cu care sunt ornate, al mărimii , trei păpuși; se pot fo losi obiecte de
mobilier din garniturile din comerț sau se pot confecționa în miniatelierele din cadrul grupei
mari. Copiii se împart trei subgrupe, fiecare aranjând un interior pentru păpușa ei.
Desfășurarea jocului – variante
A) Păpușile se plâng copiilor că nu au o sală de grupă ca a lor;
educatoarea precizează: cu măsuțe, scăunele, dulapuri, vitrină, tablă, ladă
cuburi, colț cu jucării, covor ș.a. (se învață deci denumirile corect).
B) Educatoarea propune copiilor să le ajute în aranjarea a cât e unei săli pentru
fiecare. La întrebările păpușilor adresate copiilor, pe rând: "Ce punem pe jos?", "Pe ce ne
așezăm când ascultăm povești?", "Unde ne așezăm jocurile, plastelina, când suntem în
activitate?" ș.a., aceștia răspund denumind mobilierul respe ctiv, așezându -1 la locul potrivit,
precizând totodată la ce folosește; acționează deodată toate trei subgrupe; fiecare subgrupă
continuă să aranjeze cât mai corect și cât mai repede, corectând pe cei care greșesc.
C) Păpușile se vizitează între ele pentru ca să admire sălile lor de
grupă; se declară mulțumite și -i aplaudă pe copii; din greșeală răstoarnă
anumite obiecte și fac dezordine; se scuză și -i roagă pe copii să restabilească ordinea;
copiii acționează în grup repetând denumirile acelor obie cte de mobilier care au fost
răsturnate.

98 CE ESTE ȘI LA CE FOLOSEȘTE?

SCOP:
– Consolidarea deprinderii de a se exprima corect în propoziții simple sau dezvoltate.
– Formarea capacității de a recunoaște și denumi obiecte și ființe ( substantive comune
simple).
– Valorificarea cunoștințelor acumulate în situații noi.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
1. să denumească obiecte sau imaginile unor obiecte;
2. să alcătuiască propoziții simple cu cuvântul denumit;
3. să precizeze utilitatea obiectului ales.
SARCINA DIDACTICĂ: Recunoașterea și denumirea unor obiecte și precizarea
utilității acestora.
REGULI DE JOC:
La întrebarea educatoarei „ce este?”, copilul va numi obiectul; la întrebarea „la ce folosește?”,
copilul va preciza utilitatea acestuia. Răspunsurile trebuie formula te în propoziții.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea obiectelor, mimarea unor acțiuni, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: Jucării sau imagini cu obiecte din mediul înconjurător, în funcție
de tema dorită ( obiecte de uz personal, tacâmuri, veselă, etc.)
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Jocul se poate desfășura la diferite colțuri, amenajate în funcție de tema și conținutul ales.
Ex.: Pentru obiectele de uz personal jucăriile pot fi amplasate la colțul „gospodinei”, pentru
obiectele de veselă și tacâmuri se va amenaja o masă fes tivă etc.
Un copil alege o jucărie, iar la întrebarea educatoarei:”ce este?” o va denumi.
Educatoarea întreabă: „la ce folosește?”, iar copilul trbuie să spună care este utilitatea ei.
Răspunsurile trebuie formulate în propoziții simple sau dezvoltate. Ră spunsurile corecte sunt
aplaudate și recompensate.

99 VARIANTĂ: Educatoarea va mima o acțiune specifică, iar copiii vor fi stimulați să
indice obiectul folosit și să denumească acțiunea într -o singură propoziție. Ex.: Când educatoarea
mimează spălatul pe dinți, copiii spun: „Ne spălăm pe dinți cu periuța”

VRĂBIUȚA ȘI COPACII

Sarcina didactică
 Pronunțarea corectă a cuvintelor unde se includ consoanele f, v, ș, j.
Regulile jocului
Copiii pronunță onomatopeele și execută mișcările odată cu expunerea povestirii.
Desfășurarea jocului
Copiii sunt așezați în semicerc. Educatoarea expune o povestire:
“Într -o zi copiii din grupa mare pregătitoare au plecat la plimbare în parc. Când se jucau mai
frumos, a început o furtună mare. Vântul bătea puternic “vâj jj, vâjjj, vâjjj”, iar frunzele copacilor
foșneau “fâșșș, fâșșș, fâșșș”.
Copiii repetă onomatopeele însoțite de mișcări potrivite, apoi educatoarea spune: “A ieșit
soarele!”
“Pe copacul înverzit
Vrăbiuța a sosit.
Huța – huța cu crenguța
Ce voioasă -i vrăbi uța
Că o leagănă crenguța.”
Copiii repetă versurile care sunt însoțite de mișcările sugerate de text. Educatoarea insistă
pe pronunțarea corectă a sunetelor “f, s, v, z, ț”.
Exersarea sunetelor “s” și “z” în serie de silabe.
Spune după mine: “sa – se – si – so – su”
“za – ze – zi – zo – zu”

100 “as – es – is – os – us”
“az – ez – iz – oz – uz”
“asa – esa – isa – osa – usa”
“aza – eza – iza – oza – uza”

FOCUL ȘI VÂNTUL

Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate și a sunetelor din componența
unor cuvinte.
Regulile jocului: copiii reproduc prin mișcări și onomatopee fenomenele despre care se
relatează în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Copiii vor sta fie pe scăunele, fie pe covor în semicerc.
În introducerea activității se vor reactualiza reprezentările despre foc și vânt, cerându -se
copiilor să reproducă onomatopeele fâșș -fâșș, vâjj -vâjj. În acest scop se vor prezenta pe rând cele
două ilustr ații și se vor denumi fenomenele : foc și vânt.
În continuare, educatoarea introduce exercițiile de pronunțare în contextul unei povești
simple. Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reproducă
sunetele corespunzătoare fen omenului enunțat în contextul poveștii. De exemplu: „În casă s -a
făcut frig. Mama a pus lemne în sobă și a aprins focul. Focul făcea…”. Copiii vor imita zgomotul
focului. „S -au ars lemnele și focul s -a stins, apoi tata a ieșit în curte să aducă altele. A fară era frig
și bătea vântul…”. Copiii vor reproduce mișcarea vântului, zgomotul produs de acesta (vâj -vâj).
Povestea poate continua sau poate fi reluată într -o altă formă asigurându -se repetarea
pronunțării de către copii a sunetelor corespunzătoare.
În partea a doua a jocului educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus, iar
copiii formulează propoziții simple în legătură cu acțiunea percepută: „focul arde” sau „focul
face fâșș -fâșș” (educatoarea și copiii mimează acțiunea de aprindere a foc ului) sau „vântul bate”
(educatoarea și copiii leagănă puternic brațele deasupra capului).

101 În pronunțarea onomatopeelor care încep cu consoanele f -v, se recomandă articularea
exgerat conturată prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori.

ȘARPEL E ȘI ALBINUȚA

Sarcina didactică: pronunțarea corectă a consoanelor s și z.
Regulile jocului: la semnalul educatoarei, grupul de copii care alcătuiește șarpele,
execută deplasarea pe un traseu dat imitănd sunetele emise de șarpe. La alt semnal albinele
pornesc spre șarpe ca să -l alunge reproducând zumzăitul acestora.
Indicații pentru organizarea ș i desfășurarea jocului
Educatoarea va amenaja înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze o poiană
cu flori. Grupa de copii va fi împărțită în două, o parte dintre ei vor fi albine, iar restul vor alcătui
șarpele. Fiecare din subgrupe va avea un rol prestabilit, eventual marcat. Educatoarea conduce
jocul indicând deplasarea șarpelui, apoi cea a albinelor. Grupul de copii reprezentând șarpele se
va deplasa pe traseul desenat dinainte in linie șerpuită reproducând șuieratul șarpelui: sss.., în
timp ce albinele stau într -o parte a sălii de grupă. La un semnal al educatoareo copiii -albine vor
imita zborul și zumzetul acestora înaintând spre șarpe. Șarpele se retrage la locul său ferindu -se
să nu fie înțepat. Jocul se continuă schimbându -se rolurile.
În cursul jocului se vor asigura momente de odihnă, având în vedere că alergarea poate să
influențeze corectitudinea emiterii sunetelor prin modificările în respirație. În același scop se va
doza atent timpul afectat alergării, evitându -se prelungirea acest uia.
În pronunțarea unor onomatopee care încep cu consoanele s -z, se recomandă atragerea
atenției asupra locului de articulare, în cazul în care copiii articulează incorect, cu limba ieșită
printre dinți consoanele s -z. Se recomandă articularea exagerat co nturată prin strângerea dinților,
ca spațiul deschis să nu fie mai mare de 1 -2 mm, limba va fi plasată jos, în spatele incisivilor
inferiori, iar colțurile gurii puternic trase în părți.

102 TRENUL ȘI VÂNTUL

Sarcina didactică: pronunțarea corectă a consoanelor ș și j.
Regulile jocului: la semnalul dat de educatoare, un grup de copii execută deplasarea pe
un traseu, imitând trenul. La alt semnal, un alt grup ajunge trenul, reproducând vântul.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Educat oarea va avea înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze linia ferată.
Grupa de copii va fi împărți tă în două. Educatoarea conduce jocul indicănd deplasarea trenului ș,
ș, ș, (acțiune însoțită de mișcarea brațelor). A doua grupă de copii așteap tă semnalul pentru a
depăși trenul, alergând cu o viteză mai mare, în timp ce pronunță j, j, j (brațele lateral). Jocul
continuă schimbând -se rolurile.
În partea a doua a jocului, acțiunea se amplifică prin prezența a patru grupe: albinuțele (z,
z, z), șar pele (s,s), trenul (ș, ș, ș), vântul (j, j, j).
Nu se va scăpa din vedere faptul că, dacă consoanele s -z necesită articularea prin plasarea
limbii în spatele incisivilor inferiori și colțurile gurii bine trase în părți; în articularea consoanelor
ș-j dimpo trivă, vârful limbii este î nspre palat și gura rotunjită.

SPUNE CUM SE FACE

Sarcina didactică: recunoașterea animalelor și reproducerea onomatopeelor
corespunzătoare glasului acestora.
Regulile jocului: la privirea jucăriei sau a imaginii, copilul trebuie să imite glasul
animalului respectiv, iar ceilalți copii trebuie să -l recunoască și să -l denumească. La semnalul
dat, toți copiii imită glasul animalului și execută mișcări corespunzătoare acestuia.
Material didactic: animale -jucării sau imagini reprezentând câinele, pisica, oaia, calul,
găina, cocoșul, rața, gâsca, vrabia, albina etc.

103 Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Materialul necesar jocului va fi acoperit sau introdus într -un să culeț (coșuleț) pentru a
crea surpriza la prezentare și a da posibilitatea să se perceapă pe rând fiecare animal al cărui glas
va trebui imitat. Copiii vor fi așezați pe scăunele în jurul mesei cu materialul de joc.
În desfășurarea jocului, se va asigura o anumită succesiune în prezentarea imaginilor sau
a jucăriilor, începând cu cele al căror glas este mai ușor de pronunțat (pisica) și terminând cu cele
al căror glas (onomatopee) prezintă oarecare dificultate în reproducere. Se va urmări sistematic
ca repr oducerea să se facă la început individual, apoi se va trece la pronunțarea în mod individual
cu copiii care întâmpină dificultăți în pronunțarea unor sunete.
În complicarea jocului se modifică ordinea acțiunilor. Copiii ascultă onomatopeea
(reprodusă de ed ucatoare, înregistrată pe bandă de magnetofon) apoi aleg animalul al cărui glas
l-au auzit și -l reproduc individual sau în colectiv, după cum li se cere.

SPUNE CE FACE

Sarcina didactică: indicarea acțiunii executate.
Regulile jocului: copilul chemat de educatoare execută mișcarea indicată. La întrebarea
„Spune ce face?” copilul atins pe umăr exprimă verbal acțiunea.
Material didactic: creion, pensulă, măturică, prosop, pieptăne, perie, pahar, lingură,
cuburi, păpușă, minge etc.
Indicații pentru organiza rea și desfășurarea jocului : Organizarea grupei de copii se
realizează în semicerc pe scăunele. Ținând seama de cunoștințele copiilor intuirea se face
integral, selectiv sau nu se face deloc. Pentru executarea acțiunilor necesare desfășurării poate să
fie invitat un copil mai mare (la început) sau se face apel la toți copiii din grupă. Acțiunea jocului
cuprinde câteva momente pe care copiii la vor desprinde din desfășurare:
– chemarea unui copil lângă educatoare;
– indicarea unei acțiuni astfel încât să nu fie auzită de ceilalți copii;
– alegerea de către copil a obiectului necesar acțiunii;
– executarea acțiunii de către copil;

104 – exprimarea în propoziții scurte a acțiunii percepute de către copilul atins pe umăr sau
numit de educatoare.

AL CUI GLAS ESTE ?

Sarcina didactică: recunoașterea copiilor din grupă după glas. Formularea corectă a
genitivului.
Regulile jocului: copilul indicat de către educatoare printr -un gest, va da semnalul de
sculare al copilului care simulează că doarme. Cel strigat va trebui să numeasc ă copilul care l -a
trezit.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Copi ii stau pe scăunele în semicerc. În fața semicercului se va așeza la o mică distanță o
masă cu un scaun la care va sta copilul numit de educatoare (trimis la culcare). El se va așeza cu
spatele la grupă, cu brațele pe masă, cu capul pe brațe și va simula că doarme. În acest timp se va
face liniște desăvârșită pentru a se crea condiții de somn. Educatoarea va trece apoi prin dreptul
copiilor (pe la spatele lor) și va atinge pe unul din ei. Acesta va spune: „Trezește -te…, Mihai…”.
Copilul în cauză se va întoarce cu fața spre grupă și va răspunde la întrebarea adresată în cor: „Al
cui glas este?”. În răspunsul său copilul va formula o propoziție ca: „Este glasul lui Vasilic ă
Popescu”, „Este glasul Ioanei Manolescu” etc.
Se va acorda atenție în mod special folosirii corecte a genitivului substantivelor proprii
feminine, ținând seama de tendințele preșcolarilor de a extinde forma masculină.

NE JUCĂM CU BALOANE

Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea culorilor, formularea corectă a propoziției
respectând acordul dintre substantiv și adjectiv.
Regulile jocului: copiii care au jetoanele de coloarea corespunzătoare balonului
prezentat de educatoare, le vor rid ica și vor preciza culoarea baloanelor cu care se joacă.

105 Copiii vor căuta alte obiecte de aceeași culoare cu a balonului educatoarei și vor denumi
culoarea acestora.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Copiii vor fi așezați la măsuțele di spuse în careu deschis.
În prima parte a jocului se va urmări ridicarea corectă de către copii a jetonului cu
imaginea balonului de aceeași culoare cu culoarea aceluia ridicat de educatoare. Copiii vor
denumi culoarea baloanelor respective. În acest sens e ducatoarea pune întrebarea „Cu ce
baloane ne jucăm?”, iar copiii răspund: „Ne jucăm cu baloanele roșii” etc. Se vor utiliza și
întrebări adresate în mod individual: „Cu ce balon te joci?” pentru a determina și folosirea
singularului.
În partea a doua a jo cului, educatoarea ridică un anumit balon, iat copiii indicați caută pe
o masă special pregătită obiectele sau imaginile acestora de aceeași culoare, formulând corect o
propoziție care să cuprindă atât substantivul cât și adjectivul corespunzător. Se va in sista asupra
acordului corect între substantiv li adjectivul care îl însoțește: balon roșu -minge roș ie; balon
albastru – rochiță albastră etc.

CINE ESTE ȘI CE FACE ?

Sarcina didactică: denumirea corectă a ființelor și a acțiunilor specifice acestora.
Regulile jocului: copiii deschid și închid ochii la semnalul educatoarei. La întrebarea
„Cine este și ce face?” copiii răspund pe rând denumind animalul și precizând de fiecare dată altă
acțiune posibilă.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocul ui: Mobilierul va fi așezat în formă
de careu deschis. În timp ce copiii stau cu capul aplecat pe masă, educatoarea afișează silueta
unui animal. La semnal copiii privesc ce s -a aflat la flanelograf sau la tablă. Răspunsul copilului
întrebat va cuprinde at ât denumirea animalului cât și a unei acțiuni pe care acesta o poate
efectua, de exemplu:

106 Câinele: 1. latră pisica: 1. mia ună
2. mușcă 2. prinde șoareci
3. roade oase 3. zgârie
4. fuge vrăbiuța: 1. ciripește
5. păzeș te casa 2. zboară

Pentru stimularea copiilor să găsească un număr cât mai variat de acțiuni (să utilizeze cât
mai multe verbe), educatoarea le poate sugera acțiunea prin mișcări imitative sau crearea de
situații -problemă.

CÂND FACEM AȘA ?

Sarcina didactică: determinarea momentului din zi în care se efectuează o anumită
acțiune.
Regulile jocului: copiii trebuie să recunoască acțiunea din imaginea la care s -a oprit acul
cadranului și momentul în care se petrece ea. La întrebarea educatoarei, copilul indicat relatează
cele observate iar ceilalți copii imită acțiunile caracteristice în succesiunea lor.
Material didactic: un cadran din carton sau placaj (material plastic) – împărțit în două –
una din părți fiind colorată deschis (eventual un soar e deasupra acesteia), iar cealaltă parte fiind
de culoare inchisă. Pe fiecare parte se vor fixa câte trei -patru imagini reprezentând acțiuni
efectuate de copii: pentru dimineață: un copil se dă jos din pat; se spală la chiuvetă; servește
micul dejun, pleac ă spre grădiniță, se joacă etc.; pentru seară: copilul se dezbracă, copilul face
duș, se urcă în pat, doarme. La mijlocul cadranului este un ac indicator ce poate fi îndreptat spre
oricare din imagini.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului : Pentru a asigura reușita jocului,
se va preciza în introducere semnificația cuvintelor utilizate mai frecvent – respectiv: dimineața

107 și seara. La grupe avansate se pot folosi și alte adverbe de timp, de exemplu: la prânz. În
desfășurarea jocului, prin mi șcarea acului se vor alterna acțiunile de dimineață cu cele de seară.

RECUNOAȘTE PERSONAJUL!

SCOP:
 Verificarea cunoștințelor copiilor despre personajele din poveștile cunoscute;
 Formarea deprinderii de a se exprima corect și coerent.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
 să identifice personajele găsite în cutia cu povești;
 să asocieze personajele cu cadrul de poveste adecvat;
 să recunoască personajele după replica audiată la casetofon;
 să redea replici scurte ale personajelor din poveștile cunoscute;
 să recu noască titlul unei povești după un fragment audiat.

SARCINA DIDACTICĂ: Recunoașterea personajelor din poveștile cunoscute și
plasarea lor lîn cadrul de poveste corespunzător .
REGULILE JOCULUI: La cererea unei păpuși -marionetă copiii vor alege un personaj
din poveste, îi vor spune numele și îl vor asocia cadrului potrivit. Copiii ascultă la casetofon
replica unui personaj, îl recunosc și -l denumesc.
ELEMENTE DE JOC: mișcarea personajelor, păpușa -marionetă, ghicirea.
MATERIAL DIDACTIC: siluete, cadru de p oveste, păpușa -marionetă, casetofon.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Păpușa marionetă aduce copiii în lumea poveștilor. Prin versurile:

108 Hai, te rog, poftește
Personajul îl alege
În poveste -l potrivește.
Păpușa îl îndeamnă să aleagă o siluetă a unui personaj. După ce spun despre ce personaj
este vorba îl vor așeza pe panou, la cadrul de poveste adecvat. Copiii trebuie să dea și replici
scurte din poveștile din care fac parte personajele.
Ex.: „Eu am ales ursul din povestea Ursul păcălit de vulpe și îl așez la imaginea din
această poveste.”
VARIANTA 1:
Păpușa va prezenta copiilor un fragment din povestea „Punguța cu doi bani”, cerând
acestora să spună titlul poveștii audiate.
VARIANTA 2:
Copiii vor asculta la casetofon replica unui personaj din povestea „Capra cu trei iezi”. Ei
trebuie să recunoască personajul după replica audiată.
Notă: În funcție de nivelul grupei, jocul poate fi si complicat sau poate fi simplificat și
desfășurat la grupele mijlocie și mare.

SĂCULEȚUL FERMECAT

Sarcina didactică: denumirea corectă a obiectului scos din săculeț, raportarea lui la alte
obiecte, de aceeași categorie.
Regulile jocului: copiii la care se oprește săculețul la semnalul educatoarei, scot obiectul
(imaginea lui), îl denumesc și îl așează la locul potrivit pa masă sau panou.
Materialul didactic: un săculeț de pânză de dimensiune mică în care se introduc jucării
sau alte obiecte de uz personal ca de exe mplu: creion, cretă, cratiță, batistă, chibrit, șervețel,
prosop, solniță etc.

109 Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Înainte de începerea jocului educatoarea așează pe panou sau pe mai multe mese câte un
obiect care să indice criteriul de clasificare a obiectelor găsite de copii în săculeț. De exemplu:
masă pentru mobilier, o pisică pentru animale, pieptăne pentru obiecte de uz personal. Rochiță
pentru obiecte de îmbrăcăminte. Se discută cu copiii ce alte obiecte pot fi așezate alături de c ele
aflate pe mese în funcție de criteriul utilității.
În săculeț vor fi introduse obiecte din categorii diferite. Ele vor fi date copiilor așezați în
semicerc pentru a le trece din mână în mână. La semnalul educatoarei săculețul se oprește.
Copilul la car e s-a oprit săculețul trebuie să scoată un singur obiect; îl denumește și -l oferă
vecinului cu rugămintea de a -l așeza la locul potrivit. Acesta va căuta grupul de obiecte
corespunzător și va motiva așezarea efectuată.

A SPUS BINE SAU N -A SPUS BINE ?

Sarcina didactică: compararea pronunțării corecte cu cea incorectă, găsirea formei
corecte de pronunțare a cuvintelor auzite.
Regulile jocului: păpușa (Țăndărică, Așchiuță) va prezenta pe rând câte un obiect și -l va
denumi pronunțând unele cuvinte corect, iar altele eronat.
Grupa repetă cuvântul în cor atunci când este corect spus, iar atunci când este greșit
întrerupe păpușa printr -un semnal convenit. Unul din copii va pronunța forma corectă iar un altul
va construi o propoziție cu acel cuvânt.
Material di dactic: obiecte cunoscute de copii sau imagini ale acestora.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Introducerea în joc se poate realiza prin prezentarea personajului de la teatru de păpuși in
jurul căruia se poate purta o scurtă discuție. E ducatoarea va supune pe Așchiuță unui examen de
vorbire corectă pentru a stabili dacă mai trebuie să învețe în grădiniță sau nu. Va descoperi
obiectele de pe masă și va cere păpușii să aleagă una dintre ele să spună copiilor cum se numește.
Apoi educatoare a va interveni cu în trebarea leit -motiv a jocului – „A spus bine sau n -a spus

110 bine?”. Pe baza comparației cu forma corectă copiii vor reacționa repetând forma corectă sau
corectând păpușa, după caz.

REPETĂ CE SPUN EU

Sarcina didactică: găsirea unor silabe paronimice.
Regulile jocului: educatoarea va pronunța o anumită silabă (sau un cuvânt), iar copilul
cu care aceasta dă mâna, trebuie să repete și să găsească o altă silabă asemnănătoare (sau un alt
cuvânt), diferind doar printr -un singur sunet. Dacă cel solicitat nu răspunde promt, educatoarea
trece la un alt copil.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Se vor pronunța silabe perechi după cum urmează:
pa-ta ca-ga la-ra
fa-va sa-ca
ma-la șa-ga etc.
Apoi se vor căuta combinații de silabe care să aibe un sens:
casa-masa cal-car corn-horn
mere -pere ceață -gheață varză -barză
așă-rață cine-ține muscă -mușcă
lac-rac vine-șine patru -patu etc.
Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita cop iilor
răspunsurile provocând o întrecere pentru găsirea silabei sau cuvântului corespunzător.

111 EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE

Sarcina didactică: alegerea corectă a jetonului cu una sau mai multe imagini și
exprimarea corectă a singularului și pluralului.
Regulile jocului: copilul chemat de educatoare vine la masa ei, alege un cartonaș și
spune dacă pe el este reprezentat un element sau mai multe elemente. Copilul care are jetonul cu
imaginea mai multor elemente de același fel (sau o imagine a obiectului), ridică acel cartonaș
sus, repede și formulează propoziția.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonașe, unul cu un singur
element, iar altul cu două sau mai multe elemente.
Pe rând câte un copil vine la masa educatoarei și alege un cartonaș. De exemplu, ridicând
un cartonaș cu mai multe elemente copilul spune: „Eu am pe cartonaș multe flori”. Copilul la
care se află cartonașul cu o singură floare se ridică și spune: „Eu am cartonașu l cu o singură
floare”. Apoi copilul formulează propoziția despre floare. Copilul care se află la masa
educatoarei trece la plural propoziția respectivă.
În partea a doua a jocului educatoarea (sau copiii) spune un cuvânt la singular (sau
plural), iar copi ii trebuie să spună același cuvânt la plural – respectiv la singular.

POȘTAȘUL

Sarcina didactică: recun oașterea și denumirea lucrătorului care folosește anumite unelte
sau face anumite produse.
Regulile jocului: copilul care a primit scrisoarea de la poștaș, trebuie să spună de cine a
fost trimisă, orientându -se după imaginile uneltelor sau a produsului din il ustrată. Grupa de copii
mimează acțiune a specifică lucrătorului de la care a primit scrisoarea.

112 Indicații pentru organizarea și desfășurarea jo cului
În organizarea jocului se va urmări crearea atmosferei prin anunțarea și sosirea
poștașului.
La început educatoarea va utiliza un exemplu cu ajutorul căruia va explica și demonstra.
Astfel, la întrebarea: „De la cine ai primit scrisoarea?”, copilul poate răspunde: „Eu am primit
scrisoarea de la croitor, deoarece pe ea este desenat acul cu care el coase”, sau: „Eu am primit
scrisoarea de la bucătar, deoarece pe ea este desenat un cozonac pe care -l pregătește bucătarul”.
Până când copiii pot formula fr aze atât de lungi se pot folosi două sau chiar trei întrebări
consecutive. De exemplu: „De la cine ai primit scrisoarea?” copilul răspunde: „De la croitor”.
Urmează cea de -a doua întrebare: „De unde ști?”. Copilul răspunde: „Fiindcă pe ea este desenat
un m osor cu ață”. A treia întrebare va fi: „Ce face croitorul cu ața?”. Copilul precizează:
„Croitorul coase cu ața”.
La grupele cu nivel mai dezvoltat se va putea solicita denumirea uneltei sau a pronumelui
de către un alt copil. După „lectura” scrisorii, gru pa va mima dacă se poate, o acțiune specifică
profesiunii respective. Propunerea acțiunii o face la începutul jocului educatoarea, apoi o pot
sugera copiii. În cursul jocului, se va avea grijă ca rolul poștașului să fie interpretat, pe rând de
mai mulți co pii.

CARE ESTE CULOAREA TA ?

Sarcina didactică: recunoașterea și denumirea culorilor, formularea corectă a
propozițiilor.
Regulile jocului: copilul întrebat de educatoare va trebui să răspundă repede și
corectcare este culoarea obiectului primit. La semnalul educatoarei: „Care este culoarea ta?”
copiii care au obiecte de aceeași culoare trebuie să le aducă la masa educatoarei și să le grupeze
în funcție de culoare.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Copiii vor fi așezați la măsuțe d ispuse în careu deschis.

113 În prima parte a jocului, copiii denumesc obiectele primite și precizează culoarea acestora
(„Coșulețul meu este roșu”, „Panglica mea are culoarea albastră”). Educatoarea va avea grijă să
ofere alternativ un obiect, două și chiar mai multe obiecte pentru a utiliza adjectivele nu numai la
genul masculin și feminin ci și la singular și plural. Pentru stimularea vorbirii se va putea cere
copiilor să construiască propoziții despre același material cum ar fi: „Stegulețele roșii
împodobe sc casele noastre”.
În partea a doua a jocului, accentul va cădea pe gruparea obiectelor în funcție de culoare.

UNDE AM AȘEZAT JUCĂRIA ?

Sarcina didactică: folosirea corectă a cuvintelor care indică poziția în spațiu,
compararea poziției obiectelor unel e față de altele.
Regulile jocului: copiii închid și deschid ochii la semnal. Ei trebuie să observe ce
schimbări de poziție a jucăriilor a efectuat conducătorul jocului (educatoarea), iar unul dintre ei
să răspundă la întrebarea acestuia. Un alt copil va m odifica poziția unei jucării din sala de grupă,
reproducând aceeași relație spațială.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului : Copiii s unt așezați la măsuțe
aranjate în careu deschis. În desfășurarea jocului, educatoarea va respecta o anumită gradare în
succesiunea modificărilor. La început va acționa cu un singur obiect – realizând așezarea unei
jucării sau a alteia pe ceva sau sub ceva. Ulterior vor putea fi utilizate două jucării deodată.
În complicarea jocului educatoarea poate folosi flan elograful sau o machetă cu personaje
din povești cunoscute și va efectua unele schimbări, solicitând copiilor să le transpună în
acțiunea cu obiectele. De exemplu: să așeze păpușa în aceeași poziție cu piticul de pe machetă.
Astfel, dacă piticul stă pe sca un, copilul va așeza păpușa tot pe scaun sau dacă piticul se află în
spatele scaunului, păpușa va fi așezată în aceeași poziție.

114 DE-A MAGAZINUL CU JUCĂRII

Sarcina didactică: folosirea corectă a formulelor de adesare; descrierea jucăriei preferate
subliniind unele caracteristici ale acesteia.
Regulile jocului: solicitarea jucăriei se face nu prin denumirea ei ci prin descriere și
menționarea jocului în care va fi folosită.
Vânzătorul eliberează jucăria numai dacă a fost bine descrisă. El are voie să pună
întrebări referitoare la structura și caracteristicile jucăriei.
Materialul didactic: rafturi sau mese pentru amenajarea cadrului asemănător unui
magazin de jucării; diverse jucării cunoscute de copii.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Scăunelele pe care se vor așeza copiii sunt grupate în funcție de numărul de echipe ce se
vor forma. Fiecare echipă ocupă un grup de scăunele. Scăunelele din fiecare grup vor fi așezate
în semicerc.
În introducere copiii vor vizita „magazinul de ju cării” pentru a vedea ce se află în el de
vânzare, pentru a -și alege jucărille pe care doresc să le cumpere. În funcție de numărul copiilor
educatoarea îi împarte apoi îm 3 -4 echipe și oragnizează trimiterea pe rând a reprezentanților la
magazin. Înințial educatoarea va interpreta rolul de vânzător pentru a putea orienta mai bine
modul în care copiii descriu jucăria. În acest scop va putea pune întrebări de genul: „Ce părți are
jucăria?”, „Din ce material este făcută?”, „În ce jocuri vrei s -o folosești?”.
În a doua parte a jocului se va renunța la întrebări pentru a obține o descriere
independentă a jucăriei.
Înainte de solicitarea jucăriei copiii din fiecare echipă se vor sfătui asupra jucăriei ce
urmează a fi cumpărată și eventual asupra modului de descrie re. Acolo unde nivelul grupei
permite, se poate recomanda ca să se fixeze tema unui joc și în funcție de aceasta să se cumpere
jucăriile corespunzătoare din magazin. În acest caz, jocul începe după ce echipele și -au stabilit
fiecare tema.

115 În cazul în care descrierea jucăriei este necorespunzătoare, cumpărătorul n -o va primi,
echipa respectivă fiind în situația de a avea mai puține jucării la sfârșitul jocului.
În încheiere, fiecare echipă își va desfășura jocurile preferate.

CUM ESTE ?

Sarcina didactică: găsirea răspunsului corect.
Regulile jocului: alegerea și descrierea imaginii de pe cartonaș de către copil se va face
la indicația conducătorului jocului. Cel care are cartonașul ce exprimă inversul se va anunța
foarte repede și va răspunde.
Indicații pentru organizarea și desfășurarea jocului
Copiii vor primi atâtea cartonașe câte răspunsuri li se vor cere.
În cursul jocului de conducător va fi interpretat la început de educatoare , iar după
însușirea lor de către copii. Conducătorul face un semn ca la „jocul tăcerii” prin mișcarea
degetului arătător. Copilul indicat vine la masa educatoarei și alege un cartonaș, denumește
succint elementul cu caracteristica lui – „un coș gol”. Copilul care are imaginea coșului plin o
aduce la masă și spune o propoziț ie în care cuprinde elementul redat cu caracteristica lui: „Coșul
plin este greu” sau „Mama aduce acasă un coș plin cu fructe”.
În partea a doua a jocului, educatoarea împarte copiilor jucării având caracteristici
diferite: o păpușă mare, o păpușă mică, un tren lung, un tren scurt, o masă rotundă, o masă
pătra tă.

RECUNOAȘTE POVESTEA!

SCOPUL JOCULUI: fixarea și consolidarea unor povești învățate anterior.
CONȚINUTUL JOCULUI: poveștile învățate de copii: „Ursul păcălit de vulpe”, „,
„Capra cu trei iezi”, „Scufița roșie”.

116 SARCINA DIDACTICĂ: să identifice povestea după imaginile prezentate, să
povestească fragmentul ilustrat, să recunoască și să caracterizeze sumar personajele din povești.
REGULILE JOCULUI:
 „Trăistuța cu povești” se plimbă de la un copil la altul și la semnalul luminos al baghetei
fermecate dat de conducătorul jocului, se oprește la un copil care alege o imagine,
recunoaște povestea din care face parte povesti nd fragmentul respectiv;
 Un alt copil stabilește care sunt personajele din poveste;
 Răspunsurile corecte se aplaudă și sunt răsplătite cu stimulente reprezentând personajul
recunoscut;
 Răspunsurile incomplete sau greșite sunt corectate de un copil numit de conducătorul
jocului.

ELEMENTE DE JOC:
 Aplauze, stimulente, semnale luminoase, personaj surpriză care face introducerea în joc.
VARIANTE:
 Într-o „cutie fermecată” sunt siluete ale unor personaje din povești; copii extrag o siluetă,
recunosc personaju l și povestea, reproduc câteva din replicile acestuia și îl caracterizează;
 Se audiază un fragment din poveste, se identifică povestea și copiii dramatizează o scenă
reprezentativă.

117 PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRAT Ă

GRUPA : Mică A
TEMA ANUALĂ: Cum este, a fost și va fi aici, pe Pământ?
TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: În așteptarea iepurașului de Paște
TEMA ZILEI : În așteptarea iepurașului de Paște
FORMA DE REALIZARE : Activitate pe domenii experiențiale
FORMA DE ORGANIZARE : Frontal, pe grupuri, ind ividual
TIPUL ACTIVITĂȚII : mixtă
DURATA : 1 zi
LOCUL DE DESFĂȘURARE : sala de grupă
Scopul activității:
Verificarea și consolidarea cunoștințelor legate de perioada sărbătorilor de Paște.
Inventar de activități:
– Activități de dezvoltare personală (A.D.P.)
Întâlnirea de dimineață: Salutul, prezența, calendarul naturii, noutatea zilei,activitate de
grup
Tranziții: ,,Dimineața ne -am trezit,
La grădiniță am venit.
În cerc să ne adunăm
Și frumos să salutăm.”
 ,,Sărim ca iepurașii ’’/Iepuraș drăgălaș – cântec
 ,,Haideți cu toții să vedem,
La măsuțe ce avem?”

118  „Bat din palme, clap, clap,clap
Din picioare trap, trap, trap
Ne-nvârtim, ne răsucim
Și la baie noi pornim.”
Rutine: “Iepurașii de Paște își curăță lăbuțele cu apă și săpun”
“Suntem cu toții prieteni!”; se realizează prin precizarea regulilor de comportare în grup,
desfășurate pe tot parcursul zilei.
– Activități liber alese I ( A.L.A.)
Artă : “Ouă de Paște” – lipire/modelaj
Construcții – Căsuța Iepurașului
– Activități pe domenii experiențiale ( A.D.E.)
DOMENIUL ȘTIINȚĂ : ,,Povestea iepurașului de Paste” – lectura educatoarei
DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV (Educație plastică): ,,Ouă pentru iepuraș” –
dactilopictură
– Activit ăți liber alese II ( A.L.A.)
Cursa iepurașilor – joc concurs
INVENTAR DE ACTIVITĂȚI
Întâlnirea de dimineață ,,Iepurașii se pregătesc de Paște’’
Obiective operaționale:
– să utilizeze formule specifice de salut, cât mai distractive, atrăgătoare și mobilizatoare;
– să schimbe impresii, opinii, păreri cu ceilalți (întâmplări la care au fost martori/legate de
tema zilei);
– să-și asculte colegii;
– să se integreze sarcinilor de grup;
STRATEGII DIDACTICE:
a) Metode și procedee : exercițiul, problematizarea, conversația, observația,
explicația, demontrația, jocul, turul galeriei

119 b) Mijloace didactice : imagini cu flori, piese puzzle cu flori, jardiniere, pământ,
bulbi flori, bețișoare cu poza fiecărui copil
c) Forma de organizare : individual, frontal, pe grupuri mici
Rutinele:
“Suntem cu toții prieteni!”; se realizează prin precizarea regulilor de comportare în grup,
desfășurate pe tot parcursul zilei.
“Iepurașii de Paște își curăță lăbuțele cu apă și săpun” -deprinderi de autoîngrijire
Tranziții: ,,Dimineața ne -am trezit,
La grădiniță am venit.
În cerc să ne adunăm
Și frumos să salutăm.”
 Sărim ca iepurașii/ ,,Iepuraș drăgălaș’’cântec
 ,,Haideți cu toții să vedem,
La măsuțe ce avem?”
 „Bat din palme, clap, clap,clap
Din picioare trap, trap, trap
Ne-nvârtim, ne răsucim
Și la baie noi pornim.”
Activități liber alese 1:
1. Artă : “Ouă pentru iepura ș”- lipire/modelaj
Obiective :
– Să lipească bucățelele de hârtie pentru a decora ouăle de Paște.
– Să modeleze plastelina pentru a obține forma dorita.
– Să lucreze respectând indicațiile date.

2. Constructii : ,,Căsuța Iepurașului de Paște’’
– Să construiască căsuța iepurașului cu ajutorul cuburilor de lemn.
– Să lucreze în echipă în vederea îndeplinirii sarcinii propuse.

120 STRATEGII DIDACTICE:
d) Metode și procedee : exercițiul, problematizarea, conversația, observația,
explicația, demontrația, jocul, turul galeriei
e) Mijloace didactice : ouă de carton, hârtie colorată, lipici, cuburi lemn,
biscuiți, gem, farfurioare, material mărunt.
f) Forma de organizare : individual, frontal, pe grupuri mici
Activități pe domenii experiențiale – Activitate integrată (DLC, DEC): „ În așteptarea
iepurașul de Paște ” – lectura educatoarei+ dactilopictură
Scopul activității : stimularea capacităților de comunicare orală și a imaginației creatoare.

Obiective operaționale :
 Să asculte povestea cu atenție, reținând momentele importante din poveste.
 Să formuleze propoziții ca răspuns la întrebările primite.
 Să picteze ouăle din polistiren folosind tehnica dactilopicturii.
 Să participe la activitate, manifestând curiozitate pentru activitățile desfășurate.
STRATEGII DIDACTICE:
a) Metode și procedee : povestea educatoarei, problematizarea, conversația,
observația, explicația, demontrația, exercițiul, jocul, turul galeriei
b) Mijloace didactice : ouă din polistiren, acuarele, imagini din poveste
c) Forma de organizare : individual, frontal

Activități liber alese 2: Joc-concurs ,, Cursa iepurașilor ’’
SCOPUL ACTIVITĂȚII: dezvoltarea fizică armonioasă și cultivarea spiritului de echipă.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
 Să asculte cu atenție regulile jocului pentru a putea fi aplicate;
 Să manifeste spirit de cooperare și de înțelegere în timpul jocului.
 Să participe activ, în spiritul regulilor jocului aduc ându -și contribuția la reușita
echipei.

121 STRATEGII DIDACTICE:
a) METODE ȘI PROCEDEE : explicația, demonstrația, exercițiul, instructajul vebal,
jocul,
b) MIJLOACE DIDACTICE : ouă, linguri, iepuraș de pluș,jaloane
c) FORMA DE ORGANIZARE : în grup
d) ELEMENTE DE JOC : surpriza, întrecerea, aplauzele.

ETAPELE JOCULUI:
1. Introducerea în joc – se prezintă copiilor pe iepurașul de Paște, care a venit la ei pentru a
se juca un joc frumos. Se reamintește povestea iepurașului de Paște, și probele prin care
iepurașii au trecut pentru a dovedi că sunt vrednici pentru a deveni Iepurașul de Paste.
2. Titlul jocului și scopul acestuia – Copiii vor juca jocul Cursa Iepurașilor, ei vor trebui să
treacă prin diferite probe pentru a deveni ajutoarele iepurașului de Paște .
3. Explicarea și demonstrarea regulilor jocului . Copiii vor fi împărțiti in două echipe:
iepurașii galbeni și iepurașii portocalii. Fiecare copil pe rând va trebui să treacă prin
probele jocului: să alerge, să meargă ținând oul în lingură fără să îl scape.
4. Executarea jocului de probă . Se desfășoară o primă probă fără a se contoriza
rezultatele .
5. Executarea jocului de către copii ; Fiecare copil pe rând va trebui, să alerge, să sară ca
un iepuraș, să meargă ținând oul în lingură până la Iepuraș și inapoi la col egul de echipă.
6. Complicarea jocului , introducerea de noi variante – se vor introduce jaloane, copiii vor
trebui să meargă printre ele.
7. Încheierea jocului , recompensarea copiilor și evaluarea conduitei de grup sau individual.

SCENARIUL ZILEI
Activitatea debutează cu întâlnirea de grup între copii și educatoare prin intermediul
salutului de dimineață. Pentru că îl așteptăm pe iepuraș, astăzi veți fi iepurași, de aceea puteți
să vă salutați, în felul următor: Bună dimineața, eu sunt iepurașul Alex. Copilul salutat răspunde
la salut și continuă să – și salute prietenii.
PREZENȚA: „După ce ne -am adunat/Și frumos ne -am salutat/Colegii ne -am
întâlnit/ Oare cine n -a venit?” Se efectuează prezența copiilor.

122 CALENDARUL NATURII:
Iepurașul se bucură tare mult de schimbarile din natură, de înverzirea câmpului,de
apariția florilor și de înflorirea copăceilor. Șt ie cineva în ce anotimp suntem?
Vino…(nominalizez un copil) să ne ajuți să completăm calendarul naturii. Se vor pune
întrebările:
– În ce lună suntem?
– Ce zi a săptămânii este astăzi? Cum este vremea?
NOUT ATEA ZILEI: Pe drum, m -a oprit un postas care mi -a dat o scrisoare și un
pachet. Prezentarea scrisorii iepurașului de Paște pe care îl vom aștepta să participe la activitățile
noastre. Vom lucra pe sectoare, vom asculta o poveste, vom picta ouă pentru iepu raș, iar la final
ne vom distra jucându -ne un joc distractiv.
ACTIVITATE DE GRUP: Înroșirea ouălor. Fiecare copil va primi un ou, pe care il va
înroși cu ajutorul educatoarei.
Mesajul zilei : Harnici și ascultători de vom fi, iepurașul ne va răsplăti.
TRANZIȚIE: Haideți cu toții să vedem,
La măsuțe ce avem?”
Se trece la activitățile liber alese unde vor fi deschise 3 sectoare. La sectorul Artă, copii
vor avea de ales două activități: să picteze ouăle de Paște. La sectorul Construcții, vor avea de
construit din cuburi de lemn, căsuța iepurașului. La sectorul Joc de rol, bucătarii și bucătăresele
iscusite vor avea de pregătit bunătăți pentru iepuraș.
Tranziția către etapa pe domenii experiențiale se va realiza prin cântecul ,, Iepuraș
coconaș’ ’.
În cadrul activității pe domenii experiențiale, copiii vor asculta cu atenție povestea
iepurașului de paște, apoi se va trece la etapa relaxantă din cadrul domeniului estetic și creativ:
pictarea ouălor de polistiren.
ALA 2 se va realiza sub forma unei joc distractiv.

123 Evenimentul
didactic Conținutul științific Strategii
didactice Evaluare
1.Momentul
organizatoric Se amenajează spațiul educațional și se
pregătește materialul didactic necesar
activității.
Se începe activitatea prin întâlnirea de dimineață
cu salutul.
1.
Captarea
atenției

2. Anunțar
ea temei
și a
obiectivel
or

După salut, completarea prezenței și a
calendarului naturii se trece la
– NOUTATEA ZILEI: Prezentarea scrisorii
iepurașului de Paște pe care îl vom astepta să
participe la activitățile noastre. Vom lucra pe
sectoare, vom asculta o poveste, vom picta ouă
pentru iepuraș, iar la final ne vom distra
jucându -ne un joc distractiv

– ACTIVIT ATE DE GRUP : Înroșirea
ouălor de Paște. .

TRANZIȚIE:’ ’,,Haideți cu toții să vedem,
La măsuțe ce avem?”
ACTIVITĂȚI LIBER ALESE
– Voi atrage copiii într -un dialog referitor la
domeniul de cunoaștere și la perioada care se
apropie, în care vom sarbatori Pastele dirijând
discuțiil e către tema pe care o urmărim.
– Voi anunța jocurile și activitățile ce urmează
a fi desfășurate în fi ecare centru de interes, -conversația
-exercițiul

-observația

-expunerea -observarea
comportame
n-tului
verbal și
nonverbal al
copiilor

124
3. Desfășur
area
activității

ALA 1 invitând grupa de copii să le viziteze pentru ca
apoi să aleagă tema dorită.
Pentru fiecare centru de interes voi purta
discuții referitoare la ceea ce vor realiza cu
ajutorul materialelor puse la dispoziție, modul
de utilizare al pieselor, ustensilelor și
accesoriilor en unțând totodată și obiectivele.
Copiii se organizează în centrul dorit, intuiesc
și se familiarizează cu materialele și jocurile
pregătite.
La sectorul “Arta”, copiii vor avea de decorat
ouă de Paste prin tehnica li pirii, dar vo r și
modela ouă din plastelină.
La sectorul “Constructii”, copiii vor construi
căsuța iepurașului.
Pe tot parcursul activității voi trece pe la
fiecare centru, prezentand elementele de
comport ament, asigurand condițiile optime,
urmărind modul cum relaționează, cum
comunică și interacționează cu partenerii de
grup da r și cu elementele puse în joc.
În încheierea activității voi face aprecieri
generale și individuale asupra
comportamentului copiilor din timpul
activitatii. Lucrările realizate vor fi expuse la
panou.
Prin tranziția ,, Bat din palme ” copiii se vor
deplasa la baie pentru a se spăla, iar apoi vor
reveni în sală pentru a vedea ce surprize avem
pregătite de Iepuraș.

125 4. Prezentarea
conținutului și
dirijarea
învățării

5. Obținerea
performanței Domeniul Limbă și comunicare:
Se introduce Iepurașul de Paște care le -a
pregătit o poveste tare frumoasă, dacă vor fi
atenți la poveste v or primi la sfârșit o surpriză.
Copiii vor asculta povestea spusă de mine:
„Povestea iepurașului de Paște”.
Redau conținutul povestirii clar,cursiv,
expresiv folosind mimica si gestica
corespunzătoare.
Expun conținutul urmărind succesiunea
momentelor principale, simultan cu povestirea
prezint imaginile sugestive.
Pe parcursul derulării povestirii mă opresc
asupra cuvintelor necunoscute de copii și le
explic.
Coțofana= pasare care seamana cu cioara
a zburda=a avea chef de joaca
pestrit= cu pete mici
picatele= puncte mici
Voi pune apoi câteva în trebări referitoare la
poveste:
Care sunt personajele din poveste?
-Care iepuras a reusit sa duca oul in gradina ?
De ce credeti ca a reusit ?
-Ce culori aveau ouăle din poveste ?
– V-a plăcut de ie purașul cel harnic din
poveste?
-povestirea

-exercițiul

-explicația

-demosntrația

-aprecierea
răspunsurilor
corecte

-evaluare
orală,
individuală

-frontală

126 TRANZIȚIE ,,Sărim ca iepurașii ’’
Domeniul estetic și creativ:
Se introduce elementul surpriză
Prezentarea model:
Se prezintă un ou pictat, menționând că
iepurașul îi roagă să pregătească ouă pentru
copii.
Explicarea și demonstrarea modului de lucru:
Se explică copiilor modul în care vor folosi
materialelor și vor aplica culoarea
Executarea de către copii:
Se execută câteva exerciții de încălzire a
mușchilor mici ai mâinii: „Închidem și
deschidem pumnii”, „ Ne spălăm mânuțele”,
„Învârte, învârte, învârte mâinile,/Bate, bate,
bate palmele./Înoată, înoată ca un
peștișor/Zboară, zboară fluturaș ușor”.
Copiii lucrează respectând indicațiile date de
educatoare. Pe parcursul activității, copiii vor fi
supravegheați și ajutați cei care întâmpină
dificultăți. După ce am terminat de lucrat,
ouăle vor fi așeza te pe macheta adusă de
iepuraș

-exercițiul
-individuală
-colectivă

6. Asigurarea
retenției și a
transferului de
cunoștințe Se prezintă siluetele iepurașilor, apoi copiii vin
pe rând și lipesc ouăle pe care cei 7 iepurași le-
au ales din coș, alcătuind o machetă a poveștii.
Se fac aprecieri cu privire la activitatea
desfășurata. -explicația

-demonstrația -observarea
modului de
lucru al
copiilor

127

Desfășurarea ALA2
Vom juca jocul „Cursa iepurașilor”. Copiii
împărtiți pe două echipe: iepurașii galbeni și
iepurașii portocalii vor trebui să treacă prin
diferite probe. Pe rând va trebui, cu lingura cu
oul în mână, să mergeți/ alergați până la
Iepuraș și apoi înapoi la colegul din echipă.
-Complicarea jocului: se vor introduce
jaloane, copiii vor trebui să meargă printre ele.
-Câștigă echipa care respecta indicațiile date.
-Se fac aprecieri generale și individuale.
-Se cântă un cântec adecvat temei.

-exercițiul
7. Încheierea
activității Se fac aprecieri cu privire la activitatea
desfășurată, se mulțumeste copiilor pentru
întreaga activitate depusă, se înmânează din
partea iepurașului o coroană specială cu urechi
de iepuraș. – explicația -aprecieri
pozitive

– recompense

128 PROIECT DIDACTIC

DOMENIUL DE ACTIVITATE : Domeniul limbă și comunicare
DENUMIREA ACTIVITĂȚII : Povestirea educatoarei
TEMA ACTIVITĂȚII : “Căsuța din oală”
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
O1 – să asculte cu atenție povestea educatoarei;
O2 – să formuleze răspunsuri cu privire la personajel e din poveste;
O3 – să reproducă un fragment din text;
O4 – să formuleze răspunsuri folosind cuvântul “oală”.

Momentele
activității Conținutul activității Metode
de învățământ Material
didactic

I
Organizarea
activității Pentru asigurarea unei bune desfășurări a
activității se vor lua următoarele măsuri:
 aerisirea sălii de grupă
 aranjarea scăunelelor în formă de
semicerc
 așezarea materialului ilustrativ la
îndemâna educatoarei
 așezarea personajelor – jucărie în
apropierea oalei de pământ (în ordinea în care
apar)
 intrarea ordonată a copiilor în sala de
grupă
 controlul ținutei și a poziției copiilor
pe scăunele

explicația
conversația

129
II
Desfășurarea
activității

Introducerea
în activitate

Anunțarea
activității

Expunerea
textului
povestirii

În scopul creării unei atmosfere prielnice
începerii activității, se va prezenta copiilor sub
formă de surpriză o oală.
Se vor auzi bătăi în ușă și la activitate își va
face apariția un șoarece (de jucărie). Se va trezi
astfel interesul copiilor pentru activitate.
Educatoarea va motiva alegerea temei.
Educatoarea va preciza numele poveștii:
“Căsuța din oală” .
Se vor preciza sarcinile copiilor: să asculte
cu atenție povestea pentru a o putea povesti
părinților.
Conț inutul povestirii va fi prezentat de către
educatoare clar, coerent, corect și expresiv, cu
un ton și o mimică adecvată.
Planul de idei al povestirii:
1. Șoricelul găsește oala în mijlocul
câmpului și se instalează în ea.
2. Șoricelul o primește și pe broscuță î n
casă.
3. Pe rând în casă se instalează: iepurele,
vulpea și lupul.

4. Oala se sparge sub greutatea lui Moș
Martin, care nu a știut că este o căsuță.
5. Moș Martin se sperie de spargerea oalei
de pământ.
6. Cei cinci prieteni care locuiau în oală se
sperie și ei și fug în pădure.

conversația

expunerea

demonstrația

oală

șoricel –
jucărie

broască –
jucărie
iepure –
jucărie
vulpe –
jucărie
lup – jucărie

urs – jucărie

130

Fixarea
conținutului Pe parcursul povestirii educatoarea va folosi o
serie de mijloace prin care va nuanța expunerea
în funcție de stările afective pe care textul
literar le implică și anume: tonul cald potrivit
cu importanța faptelor, modularea vocii pentru
a imita personajele, marcarea pauzelor
determinate de punctuație, mimică și gesturi
adecvate situațiilor prezentate. Prin toate aceste
mijloace educatoarea va încerca să imprime
povestirii caracterul plastic -intuitiv. De
asemenea educatoarea va sublinia repe tiția:
“Casă – căsuță, cine locuiește aici?” pentru a
putea fi reținută de copii în vederea redării ei în
partea finală.
Se va face prin prezentarea imaginilor cu
aspecte din poveste.
 Pe cine recunoașteți în acest tablou?
 Cine a ajuns primul la căsuță?
 Cine a ajuns al doilea? Dar al treilea,
al patrulea …
 Ce face ursul din imagine?
Pentru a ajuta copiii în enumerarea
personajelor în ordinea corectă educatoarea va
face referire la personajele jucărie (care vor fi
aranjate în ordinea intrării în căsuță).

conversația

planșe

III
Încheierea
activității Aprecierea modului cum s -au comportat copiii
și cum au răspuns. Se va da copiilor
posibilitatea să privească în voie planșele și să
comenteze textul în mod independent. Copiii

conversația

jucării

131 sunt lăsați să se joace cu jucăriile care
reprezintă personajele din poveste.Pen tru a da
tuturor copiilor câte o jucărie educatoarea va
avea puse deoparte încă două serii de personaje
– jucării.Copiii vor fi încurajați să se joace în
pauză cu personajele primite.

132 PROIECT DIDACTIC

ACTIVITATEA : EDUCAREA LIMBAJULUI
TEMA :’’RECUNOAȘ TE MESERIA !’’
SUBTEMA : HARNICI CA NIȘTE ALBINE
FORMA DE REALIZARE :-joc didactic
SCOPUL ACTIVITĂȚ II:
 dezvoltarea capacității de a folosi cunoștinte despre meserii pentru a ră spunde corect la
sarcinile didactice primite ;
 activizarea vocabula rului copiilor (verbe reprezentând acț iuni specifice diverselor
meserii) ;
 dezvoltare a deprinderii de a verbaliza acț iuni caracteristice unor meserii.
OBIECTIVELE OPERATIONALE :
Pe parcursul activităț ii, copiii vor fi capabili :
 să recunoască meseriile, prin ghicire, pe baza unei scurte descrieri ;
 să asocieze imaginea meseriei cu imaginea uneltelor necesare în desfăș urarea ei ;
 să specifice cuvinte care exprimă acț iuni (verbe) pe care omul le îndeplinește în meseria
respectivă ;
 să formuleze propoziț ii despre meseriile reprezentate î n imagini.
METODE SI PROCEDEE : observaț ia, conversaț ia, explicaț ia, demonstraț ia, jocul
didactic
MATERIAL DIDACTIC FOLOSIT : planș e ilustrative, jetoane, ruleta.
DURATA :40 min

133 DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚ II
Eveni
mentul
Didact
ic
Conț inutul
științific Activitatea
educatoarei Activitatea
copiilor OB. Evaluare
1.Cap
tarea
Atenti
ei -trezirea interesului
față de activitate
– se face o scurtă
introducere în
activ itate cu ajutorul
unei conversaț ii. Copii, împreună cu mine a
venit la voi ursuleț ul
Panda.
Acesta este foarte supă rat
că nu ș tie ce meserie s ă-și
aleagă atunci când va fi
mare. Pentru că el singur
nu se descurcă vă rog pe
voi să -l ajutati. Ursulețul
va adus ș i niș te pliculeț e,
unde sunt j etoane cu
imaginea unor meseriaș i de
soi, vă rog să le scoateți și
să le asezați pe măsuțe.
Ascultă cu
atenție.

2.Anu
ntarea
temei
și a
obiecti
velor

– Azi, vom juca jocul
,, Recunoaș te m eseria!”cu
ajutorul acestui joc ,
ursulețului nostru îi va fi
ușor să aleagă meseria
care-i place.
Ascultă
ceea ce
spune
educatoare
a.

134

3.Rea
ctualiz
area
cunost
intelor Eu am să vă spun o
ghicitoare prin care
descriu o meserie, voi
trebuie să o ghiciți și să
alegeți de pe măsuț a
jetonul cu persoana care
practică aceasta meserie,
apoi vom formula o
propoziț ie. Exemplu :
Cine îș i câștiga banul
Mânuind atent volanul?
(Șoferul)
Ex: Ș oferul conduce
masina.

Copii
ascultă cu
atenț ie

O1

4.
Execu
tarea
joculu
i .

– se desfaș oara jocul
.

Adresez mai multe
ghicitori copiilor , iar ei
vor descoperi pe rând
jetoanele cu : medicul,
zidarul, croitorul,
zugravul, învăță torul,
mecanicul.
Fiecare copil care răspunde
corect va formula o
propoziție cu meseria
descoperită .
Vor
răspunde la
ghicitorile
auzite,
aratând
jetonul cu
răspunsul
corect
și vor
formula
propoziț ii.

O4

Formul
area de
propozi
ții

135
5.Com
plicar
ea
joculu
i .

– se trece la
complicarea jocului .
Voi împă rți copiii
în doua echipe : cea a
pompierilor si cea a
polițistilor.
Prezint panoul
pentru evidenț ierea
punctajelor. Pentru
fiecare ră spuns
corect echipa
primeș te o bulină .
Echipa care va avea
mai multe buline va
fi câștigă toare .
Întrebă rile sunt
adresate pe râ nd
fiecă rei echipe. Pentru comp licarea jocului
am ales o ruletă unde sunt
așezate î n cerc imagini cu
diferite meserii fiecare
copil va învârti de ruleta ș i
la ce meserie se oprește
ruleta copilul trebuie să
răspundă la întrebări :
-Ce meserie este? (medic)
-Unde -și desfășoară
activitatea ? (spital)
-Ce instrumente
folosește ?
(injecț ia, stetoscopul)
-Ce activităț i face ?
(consultă , prescrie
medicamente , operează ) Vor veni
pe râ nd
copiii , câte
unul
din fiecare
echipa ,
vor
învârti
roata și
vor
răspunde la
cele 3
întrebă ri.

O2

O3

–
Asocier
ea de
instrum
ente cu
meseria

136

6.
Evalu
area
activit
ății
Precizez echipa
câștigătoare și ac ord
recompensele.
Apreciez participare a la
activitate, atenția și
comportamentul din
timpul activității.
Ursuleț ul multumeș te de
asemenea copiilor pentru
că l-au ajutat să
completeze propozițiile și
promite că va mai veni în
vizit .

Copiii
primesc
recompens
e

137 GHICITORI

Cin’ te ascultă și -ți prescrie Poartă haine din inele
Cum să iei o doctorie? Si se -avântă sus spre stele.
(Medicul) (cosmonautul)
Cine coase cu mult spor Ciorbe , supe, sărmaluț e
Stofa, pânză și mă tase Sosuri calde, chifteluț e
În folosul tuturor . Pregăteș te iscusit
(Croitorul ) Că e meșter la gă tit.
(bucă tarul)

În clasa pe orișicine, Toată ziua el vopseș te
Îl învață ce e bine? Pere ții îi împodobeș te.
(Învăț atoru l) ( zugravul)

Cumpăna ș i cu mistria De n -ar fi el să umble la motor,
Îi arată meseria. N -ai sui în ascensor.
(Zidaru l) (mecanicul)
Când nu este semafor Tunde cu î ndemanare
Strada poți trece ușor Și îți face și că rare
El mașinile opreș te O frizura să -ți stea bine
Doar să treci…și le pornește… Nu -l întrece oriș icine.( frizerul)
(agentul de circulaț ie)

138 PROIECT DE ACTIVITATE
Grupa : MICĂ A
DOMENIUL DE ACTIVITATE: Domeniul limbă și comuncare
Tema activitatii : ,,Eu spun una, tu spui multe”
Mijloc de realizare : Joc didactic
Scopul : -Formarea deprinderii de a folo si corect substantivele la singular si plural.
– Însuș irea unor struc turi gramaticale ale limbii române; integrarea cuvintelor în
propoziții dezvoltate; folosirea corectă a cuvintelor de legătură .
– Dezvoltarea atenției ș i a mem oriei vizuale; exersarea pronunțării corecte a unor
sunete ț i cuvinte.
Obiective operationale : Pe parcursul activităț ii copiii vor fi capabili:
– Să folosea scă corect formele de singular ș i plural ale substantivelor;
– Să formuleze pr opoziții simple ș i dezvoltate;
– Să recunoască imaginea indicând corect dacă reprezintă un obiect sau mai multe
obiecte;
– Să recunoască culorile;
– Să răspundă corect la anumite cerinț e ale educatoarei, folosind limbajul oral.
Sarcina didactic ă: Alege rea corectă a jetonului cu una sau mai m ulte imagini,
exprimarea corec tă a singularului și pluralului construind propoziț ii.
Elemente de joc : Căutarea și mânuirea materialului, surpriza, î ntrecerea, ghicirea,
aplauze.
Regulile jocului : Copiii acționează cu materialul, rezolvă sarcina dată numai la comanda
educatoarei, aplaudă ră spunsurile corecte. Copiii sunt împărțiti în dou ă echipe. Au pe m ăsuțe
coșulete cu jetoane. Ei recunosc imaginea și alcătuiesc propoziții cu singularul ș i pluralul
substantivelor. Fieca re răspuns corect este punctat . Câștigă echipa cu cele mai multe ră spunsuri
corecte.

139
Strategii didactice :
 Metode: explicația, demonstrația, exerciț iul, problematizarea.
 Material didactic: jetoane, cutia cu surprize, scrisoarea, jucării
Durata : 25 minute

Momentele
activităț ii Conținutul științi fic Strategii
didactice Evaluare
Momentul
organizatoric – aerisirea sălii de grupă ;
– așezarea măsuțelor î n forma de careu deschis;
-introducerea copiilor în sala de grupă și așezarea
la măsuț e.
Captarea
atenț iei Se face printr -o cutie cu surprize ș i o scrisoare de
la ,,Zâna Primă vara’’.
,,Dragi cop ii,
A venit primăvara ș i o dată cu ea au venit și
surprizele. Am auzit că sunteți cuminț i, curioși și
dornici de a afla cât mai multe . Vă propu n să
intrăm în lumea m inunată a cuvintelor prin jocul
pe care vi l -am trimis.
Cu mulț umiri ,,Zâna Primăvara’’. Conversaț ia

Orală
Anuntarea
temei ș i a
obiectivelor Astăzi vom juca un joc care se numeș te ,,Eu
spun una, tu spui multe ” pentru ca voi sa știti să
vorbiț i corect româneș te. Explicaț ia
Dirijarea
învăță rii
Copiii sunt împărțiti în două grupe.
Explic cum se va desfășura jocul precizâ nd
regulile de joc. Jetoanele sunt așezate în coș ulete
pe măsuț e. Voi scoate un jeton din cosuleț . El

140

Jocul de
probă

Desfăș urarea
propriu -zisă
a jocului

Complicarea
jocului trebuie să recunoască imaginea și să spună dacă
sunt unul sau sunt mai multe elemente pe jeton.
Va trebui să formeze singularul sau pluralul
substantivelor, apoi va forma o propoziț ie.
Se acordă stimulente p entru fiecare echipă .
1. Copiii vor scoate din coșulețe jetoane ș i vor
spune ce este reprezentat în imagin e. Vor forma
propoziții cu singularul ș i pluralul.
2. Prezint copiilor cutia cu surprize. Un copil va
scoate din cutia fermecata o jucarie sau un plic.
Ei vor trebui să spună ce jucărie au găsit în cutie .
Vor formula pluralul și vor alcătui propoziții cu
cuvântul respectiv. Vor ră spunde la ghicitori. Se
vor acorda stimulente pentru fiecare ră spun s
corect de la echipa respectivă .
Se citesc ghicitorile ș i se răspunde . Fiecare
răspuns corect este punctat.
,,Coarne are și e blândă ,
Ne dă lapte și smântână ,
Puiul ei e mititel
Și se numește viț el -Vaca –
,,Prin ograda la vecini,
Ea fură mereu gă ini.
Ați ghicit -o deîndată ,
Cine este cea șireată ? Vulpea
,,Țup, țup,țup după alune,
După ghinde prin pă dure. Explicaț ia

Demonstraț ia

Exerciț iul

Problematizarea

Orală

Pe echipe

141 Are codița stufoasă
Și în pomi îț i face casa’’
-Veveriț a-

Aprecierea
performanț ei Un c opil de la prima echipa va numă ra
stimulentele , alt copil de la echipa adversă va
număra și el stimulentele. Va câ stiga echipa cu
cele mai multe puncte. Vor fi răsplătiți cu aplauze
și bomboane .
Conversaț ia

Explicaț ia

orală

142 Proiect de activitate

Grupa: mică
Categoria de activitate : ALA (Jocuri si activităț i liber alese)
Tema anuală :”Cine sunt/suntem”
Mijloace de realizare : Joc de rol;”De -a doctorul”
Scopul didactic : dezvoltarea deprinderii de a comunica cu partenerii de joc.
OBIECTIVE OPERAȚ IONALE
– să participe la activităț ile de grup, atât î n calitate de vorbitor, cât și î n calitate de auditor.
– să stabilească rolurile ș i regulile joc ului.
– să manifeste comportamente adec vate rolului.
– să manifeste in teres pentru participarea activă .
REGULILE JOCULUI:
Copiii vor fi împărțiti în două echipe o parte vor fi familia iar ceilalți medicul ș i asistenta,
fiecare copil va veni cu copilul (păpuș a), la doctor ți va primi indicaț iile necesare de la doctor.
Apoi copiii vor inversa rolurile .
METODE ȘI PROCEDEE :
• conversația, explicația, demonstrația, problematizarea, jocul de rol, observaț ia

MATERIAL FOLOSIT: Trusa doctor, ustensile medicale, trusa de prim ajutor, halat,
boneta
DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII : Educatoarea va avea o discutie cu copi ii referitoare
la vizita la doctor. Medicul si asistenta vor avea la dispoziț ie setul de doctor de la centru l joc de
rol, mama cu copilul (papusa) vo veni la doctor , doctoru l va consulta copilul (păpușa) și va
prescrie rețeta unde îi va î ndruma la farmacie, cazurile mai grave va fi chemată salvarea. În
încheiere educatoarea va aprecia m odul în care s -a desfăș urat jocul.

143 PROIECT DIDACTIC

TEMA: “În lumea poveștilor”
TIPUL ACTIVITĂȚII: consolidare de cunoștințe
MIJLOC DE REALIZARE: jocul didactic
SCOPUL: Educarea și exersarea unei exprimări corecte din punct de vedere fonetic,
lexical, gramatical, prin intermediul conținutului poveștilor învățate.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
 Să identifice personajele prezentate, specificând numele acestora și povestea din care
fac parte;
 Să pronunțe clar și core ct onomatopeea corespunzătoare animalului denumit;
 Să asocieze corect siluetele animalelor cu imaginile poveștilor;
 Să recunoască animalele după onomatopeea emisă, în fragmentul ascultat;
 Să interpreteze diferite roluri, folosind limbajul mimico -gestual;

SARCINA DIDACTICĂ:
– identificarea animalelor sălbatice și domestice și precizarea poveștii din care
fac parte;
– emitarea corectă a onomatopeelor corespunzătoare unor animale sălbatice sau
domestice;
– asocierea unor siluete cu planșa corespunzătoare;
– interpretarea unor roluri propuse ( prin dialog/mimarea unor gesturi)

REGULILE JOCULUI:
 Copiii ascultă câte un fragment din povești, recunosc povestea și personajul; un copil
emite onomatopeea corespunzătoare, ceilalți repetă; în aceeași manieră se proce dează
cu personajele -păpuși;

144  Din “Plicul fermecat”, 2 -3 copii extrag câte o imagine, recunosc povestea, personajul –
animal și emit onomatopeea specifică; în aceeași manieră se procedează cu siluetele
personajelor.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, mânuirea materi alului, personaje -păpuși, siluete,
aplauze, onomatopee, imitarea personajelor, închiderea și deschiderea ochilor, fluier, formulă
ritmată, stimulente.
STRATEGII DIDACTICE:
 Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, jocul didact ic,
dramatizarea, dialogul, problematizarea, piramida și diamantul, algoritmizarea, audiția,
expunerea, observația.
 Forme de organizare: frontal, pe grupuri mici, în perechi și individual
 DURATA: 20-25 minute
Material didactic: casete, casetofon, păpuși -personaje din trusa teatr u de păpuși, planșe
cu imagini din povești, plic colorat, fluier, siluete, fl anelograf, piramidă și diamant construite pe
podea.

145 PROIECT DE ACTIVITATE

TEMA SĂPTĂMÂNALĂ: “PARFUM DE PRIMAVARA”
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Înt âlnirea de diminea ță
SCOP:
 Participarea și implicarea activă a copiilor în vederea stimulării comunicării, favorizării
inter-relaționării, împărtășirii cu ceilalți și formării comportamentului empatic la
preșcolari.
OBIECTIVE OPERA ȚIONALE:
La sf ârșitul și pe parcursul activit ății, copiii vor fi capabili:
 Să-și salute colegii și pe educatoare ; obiectivul este realizat dacă toți copiii sunt capabili
să folosească formula de salut ;
 Să observe vremea de afară, oferi nd verbal câteva caracteristici ale acesteia ; obiectivul
este realizat dacă fiecare copil denumește cel puțin o caracteristică a anotimpului
primăvara ;
 Să respecte regulile ce trebuiesc respectate ; obiectivul este realizat dacă toți copiii sunt
capabili să denumească cel puțin tr ei reguli ce trebuie respectate .
STRATEGII DIDACTICE:
Metode și procedee: Conversația, explicația, demonstrația,
Material didactic: Panoul de prezență, calendarul naturii, jetoane.
Forma de organizare : frontal și individual

MOMENTELE ÎNTÂLNIRII DE DIMINEAȚĂ

SALUTUL
Activitatea debuteaz ă cu întâlnirea de grup între copii și educatoare. Copiii sunt a șezați în
semicerc.

146 Educatoarea recită versurile:
“Diminea ța a sosit
Toți copiii au venit,
În semicerc s ă ne adun ăm
Cu to ții să ne salut ăm :
”Bun ă diminea ța!”
1. PREZEN ȚA :
Educatoarea va citi numele copiilor, iar aceștia vor fi invitați să raspunda prezent.
2. CALENDARUL NATURII :
Se folosesc jetoane și imagini.
În ce anotimp suntem ?
În ce lună suntem ?
Cum este vremea ?
Cum sunt oamenii îmbrăcați ?
3. NOUTATEA ZILEI.
În acest moment la activității, le aduc la cunoștință copiilo r sarcinile de pe durata zilei.
„Astfel, astăzi la sectorul ȘTIINȚA vom sorta după culoare lalele și le vom așeza în
dreptul flutu rașului corespunzător culorii, la sectorul ARTĂ vom picta cu bure țelul zambila , iar
la sectorul JOC DE MASĂ din bucăț ile de puzzle vom realiza un ghiocel.
Le enunț copiilor obiectivele urmărite pe înțelesul lor.
4. TRANZIȚIA
Invit copiii la centrele de activitate prin câteva versuri :
,, Bat din palme
Clap, clap, clap

147 Din picioare
Trap, trap, trap
Ne-nvârtim , ne răsucim
Și spre centre noi porni m.’’
5. RUTINE
 „Singurel mă îngrijesc, ca o floare strălucesc” (deprinderea de a -și păstra igiena corporală
prin eforturi proprii), copiii vor fi îndemnați și susținuți să își păstreze igiena corporală
prin eforturi proprii : să se spele singuri pe mâini, pe față, să utilizeze prosopul etc. pe
toata durata activitățiilor.
 Rutina se realizează cu ajutorul recitării urmatoarelor versuri :

„Înspre baie alergăm ,
Mainile sa le spălam,
Dăm cu apă și sapun
Mai curați suntem acum!”

148 Plan de intervenție logopedică personalizată -pentru tulburări de limbaj –

I. Informații de bază -confidențiale
Numele si prenumele copilului : P.D
Grupa: MICĂ A
Vârsta: 3 ani
Unitatea :Grădinița cu program prelungit nr.21
Domiciliu: Dr.Tr.Severin
Alte date despre familie :frate geamăn, frate mai mare
Echipa de intervenț ie :Educatoarele grupei
Alte persoane implicate in program:familia
Data de elaborare a programului: 03.12.2016
Data de desfasurare a programului: 6 luni
II. Starea actuală a copilului
Sector de referință : întarziere î n dezvoltarea limbajului
Comportament cognitiv:
 limbaj ș i comunicare: vocabular sărac, posibilităț i de exprimare reduse, tulbură ri
semanti ce reduse, accentuate dificultăți de analiză și sinteza fonematică .
 matematică: dificultăți de însușire a conceptului de numă r.
Autonomie personală și socială :
 aria de autoservire : schema cor porală este realizată relativ slab, deprinderi de igienă
personală și de păstrare a sănătății sunt parț ial dezvoltate .
 aria de socializare : conduite ș i atitudini do minate de infantilism afectiv și stări de
afectivitate contradictorii, posibilităț i bune pentru d ezvoltarea atitudinilor de relaționare .
Psihomotric itatea : dificultăț i de orientare, organizare și structurare spațială și temporală .

149 III. Evaluare initială
Instrumente folosite în evaluare: probe curriculare, chestionare pentru familie, convorbire
individ uală și în grup, ob servația spontană și dirijată .
Diagnostic :
 medical:
 psihologic : întârziere î n apariția ș i dezvoltarea limbajului, stări de discordanță afecti –
relațională
 psihopedagogic : prezintă nevoia de afecț iune, de intregrare, de modele socio umane, și de
spriji n permanent din partea celorlalț i.
 pedagocic : adaptare inferioară la cerințele programelor pentru preș colari .
Capacități -competențe -abilități -lacune -nevoi : capacități relativ bune de învăț are
comportamentală prin imitaș ie, posibilităț i relativ b une de comunicare orală , gestuală , expresivă ;
identifică cu ușurință situațiile sociale care pot să -i aducă benefic ii ; toleranță scăzută la frustrare,
nevoie de identificare, nonconformi m, relaȚ ionare încordată , carențe afective ș i lipsa unor repere
morale, nevoi e de valorizare și recun oaștere socială , slabă coordonare psihomotrică .
Intervenții antecedente : nu a beneficiat
IV. De rularea programului de intervenț ie.
Domeniul de intervenție: terapia tulburî rilor de limbaj
Motiv de referință :diminuarea dizabilităț ilor printr -un antrenament continuu ș i gradat
pentru aducerea subiectu lui la un nivel mai bun de funcționalitate psihică generală , pentru a
putea dobândi o experiență cognitivă superioară ce dobâ ndise spontan.
Scopul programului de intervenție : efectuarea unei game variate de exer ciții prin
intermediul unor acț iuni simple, accesibile ș i în ritm propriu atât la grupă cât și individual î n
cadrul orelor de terapie pentru îmbogăț irea limbajului, dezvoltarea î nțelegeri i și atitudinilor
pozitive de relaționare î n grup.
Obiective pe termen scurt
1. Formarea abilităț ilor de înț elegere
2. Dezvoltarea auzului fonematic
3. Dezvoltarea capacității de a verbaliza întâmplarile trăite și cunoștiințele însuș ite

150 4. Dezvoltarea capacităț ii de a transforma cuvinte prin â nlocuir i de sunete sau silabe
5. Activizare a vocabularului pasiv
6. Formarea capacității de a formula propozițiii simple ș i dezvoltate.
V. Evaluare finală
Criterii de evaluare :
 Minimale : îmbogățirea ș i activizarea vocabularului, stabilirea locului sunetului în cuvânt
și a cuv ântului în propoziți e, folosirea cuvintelor care exprimă însuș irile sau raporturile
dintre obiecte ș i fenomene.
 Maximale : dezvoltarea capacității de a povesti în succesiune logică ceea ce a auzit și a
văzut, folosirea corectă a cuvintelor cu caracter abstract sau generalizator.
Instrumente de evaluare: teste standard, teste criteriale, convorbirea individuaă a si de
grup, observația spontană și dirijată .
VI. Concluzii : evaluarea rezultatel or obținute după aplicarea acestui program au
evidențiat o reducere parțială a disonanței afe ctiv relaț ionară , atingerea unor obiective și o
relativă dezvoltare a limbajului.
VII. Recomandă ri :
 folosirea testului situaț ional, subiectul să fie pus în situații de viață cotidiană reale.
 în cadrul tuturor activităților subiectul să fie stimulat po zitiv pentru dezvoltarea
motivaț iei in triseci privind activitatea de învatare -terapie.
 să i se dea subiectului sarcini gospodăresti în g rupă ș i familie,
 continuarea programului de terapie.
Obiecte
pe termen
scurt Obiecte
operaționale Sarcina de învăț are Metode Mijloace Evaluare Obiective
Formarea
abilității
de
înțelegere -să repete
sunetele auzite
-să imite suntele
din natură ; Imitarea sunetelor
din natura în soaptă,
în ritm prelungit,
solicitarea copilului
de a executa diferite Demonstrația
explicația
Exercițiul Imagini
Obiecte
Evaluare
continuă
O1

151

Dezvoltar
ea auzului
fonematic

Dezvoltar
ea
capacității
de a
verbaliza
întamplari
le trăite și
cunoștințe
le însușite

Dezvoltar
ea
capacității
de
-să execute
comenzi simple
Să pronunț e
silabe opuse, să
identifice
sunetele dintr -o
silabă/cuvant,
să despartă în
silabe cuvinte.

Să povestească
cu ajutorul
imaginilor, să
relateze o
întâmplare
trăită.

Să formuleze
cuvinte după
silaba de reper. comsioane simple și
verbalizarea
acțiunilor .
Pronunț area unor
serii de silabe opuse
luate din cuvinte
paronime:pa -pe-pi-
po-pu-pa;ba -be-bi-
bo-bu-ba.
Identificarea
poziției sunetelor
într-o silabă sau
cuvâ nt. Introducerea
sunetelor în
silabe/cuvinte,exerci
ții de despăr țire în
silabe a unor
cuvinte.
Relatarea unor
povești cunoscute
cu și fără ajutorul
imaginilor,
ordonarea
imagin ilor dintr -o
povestire ascultată .
Povestirea unor
întamplari sau
activități desfăș urate
Exerciții de
transformar e a unor
cuvinte prin
înlocuiri de sunete Jocuri
onomatop eeice

Jocul silabelor
Exercitiul
Explicaț ia

Explicaț ia
Demonstraț ia
Exerciț iul
Explica ția
Demonstra ția

Imagini
colorate
Obiecte
Alfabetar

Imagini
din
povesti,
imagini cu
momente –
le zilei.

Evaluare
Interme –
diara
Evaluare
Finală

152

a
transform
a cuvinte. sau silabe. Exerci țiul
Imagini

153 Plan de intervenție logopedică personali zată-pentru tulburări de limbaj

Informații de bază -confidențiale
Numele ș i prenumele copilului :N.A
Grupa: MICĂ A
Vârsta: 3 ani
Unitatea : Grădinița cu program prelungit nr.21
Domiciliu: Dr.Tr.Severin
Alte date despre familie : soră mai mare
Echipa de intervenț ie :Educatoarele grupei
Alte persoane implicate î n program: familia
Data de elaborare a programului: 01.03.2017
Data de desfasurare a programului: 3 luni
Aspecte ale dezvoltării copilului la intrarea în grădiniță:
Dezvoltarea motorie , în general este bună. Întâmpină dificultăți în ceea ce privește
motricitatea fină, neavând exerciții în acest sens. Motricitatea grosieră este dezvoltată
corespunzător, întâmpinând greutăți în coordonarea membrelor inferioare în timpul alergării sau
al coborârii / urcării treptelor sau în menținerea echilibrului în ortostatism pe suprafețe înguste.
Deprinderile alimentare sunt formate, în sensul că poate mânca independent toate tipurile de
alimente (lichide, semisolide, solide). Deprinderile de îm brăcare și încălțare lipsesc complet,
copilul fiind dependent de adult. Nu are preferințe vestimentare.
Deprinderile de igienă: Dezvoltarea senzorio -perceptivă corespunzătoare, recunoscând
stimulii din câmpul perceptiv.
Dezvoltarea limbajului: are un nu măr de 7 „cuvinte” – în fapt cuvinte monosilabice,
bisilabice sau silabe cu sens : mama, tata, apa, pa, baba, u – pentru tren, pi – pentru nevoia de a
merge la toaletă. Auz fonematic nedezvoltat, aparatul fonoarticulator nedezvoltate – ocluzie
deschisă, lipsa de coordonare a limbii, musculatura feței slab dezvoltată. Comunicarea se

154 realizează în principal prin semne și sunete țipate, care sunt înțelese de familie. În schimb
limbajul receptiv este foarte bine dezvoltat.
Memoria afectivă și cea involunta ră este foarte bine dezvoltată, cunoștințele engramate
sunt păstrate mult timp, recunoașterea realizându -se fără probleme. Atenția este deficitară,
neputându -se concentra mai mult de 5 minute asupra unei sarcini de lucru.
În continuare am stabilit sarcini concrete de lucru, cu obiective specifice, măsurabile,
abordabile, relevante, încadrate în timp.
Limbaj receptiv:
– să indice corect părțile corpului
– să indice corect obiectele din încăpere (masă, scaunul, patul)
– să indice corect jucăriile (păpușa, mași na, trenul, mingea)
– să indice corect persoanele cunoscute (imagini)
– să cunoască pozițiile spațiale
– să indice animalele din diverse imagini
Limbaj expresiv
– să emită în fața oglinzii sunete problemă in mod izolat (vocalele – i, ă și consoanele c, g
s, ș, l, t, ț, f, v, r)
– să emită consoanele urmate de o vocală
– să folosească cuvinte sau silabe cu sens (stabilite de comun acord cu familia) în locul
sunetelor și țipetelor fără sens („dă”, „na”, „pa”, „bu” – pentru bună)
– să alăture două silabe de acelaș i fel pentru a denumi acțiuni, obiecte sau persoane (pipi –
pentru a merge la toaletă, papa – pentru mâncare, Coco – numele bunicii, bobo – pentru
bomboane)
– să emită onomatopee
Activități matematice:
– să clasifice obiecte după criteriul culoare – Roșu, galben, Albastru, Verde
– să clasifice obiectele după criteriul mărimii
– poziții spațiale: să rezolve sarcini de tipul „Colorează obiectul aflat în față …../ în
dreapta……../ sus…..jos …..”
Activități de cunoaștere a mediului:
– să indice animalele sălbatice și cele domestice

155 – să observe transformările naturii în anotimpul primăvara (înverzirea copacilor, topirea
zăpezii, florile, etc. )
– să cunoască utilitatea diferitelor obiecte (obiecte de joacă, alimente, obiecte de uz
personal, de uz gospodăresc)
Activităț i de socializare:
– să fie cooperantă în timpul activităților
– să accepte regulile impuse de adulți în activitățile individuale
– să accepte regulile de comportament civilizat în timpul activităților cu ceilalți copii
– să se joace alături de alți copii
– să răspu ndă adecvat la contactele inițiate de ceilalți copii
– să respecte orarul de masă
– să mănânce la masă, alături de ceilalți copii
– să accepte alimente diverse
– să inițieze relații cu ceilalți copi i
Exemplu de intervenț ie pentru corectarea sunetului S
Buzele trebuie să fie deschise, cu colțurile retrase în părți, ca la un zâmbet. Dinții sunt
ușor întredeschiși. Odată cu emiterea sunetului se e mite un suflu de aer rece. Tineți dosul mâinii
în dreptul gurii, fără a o atinge, pentru a simți aerul rece. Puneți cop ilul să țina mâna î n dreptul
gurii dvs. cand il emiteti pe S si apoi in dreptul propriei lui guri. Atentie: a nu lasa să scoată
vârful limbii printre dinți! (amintiț i-i mereu ca limba trebuie sa stea dincolo de dinț i).
Exerciț ii pentru antrenarea sunetul ui “S”:
Pronunțarea sunetului “S” în combinaț ie cu vocale:
S + A A +S ASA ESA ISA OSA La fel cu U A, I
 sunetul „S” in silabe inverse :
 prelungit: asss; esss; isss; osss; usss; asss; asss.
 neprelungit: as; es; is; os; us; a s; as.

156  Pronunția sunetului "S" î n silabe :
– sunetul “S” î n silabe repetate:
SASA SESA SISA SOSA SUSA SASE SESE SISE SOSE SUSE SASO SESO
– sunetul „S” în combinaț ii consonantice:
SUP SOL SEN SAR SEC SER SIM SOR SUM SOM SAP SED
– sunetul “S” î n combinatie cu diftongi:
SIE SEA SIU SOA SIO SUI SEU SAU SOI SAU SEI
 Pronunția sunetului "S" î n cuvinte :
 sunetul „S” î n pozitie initiala, cuvinte monosilabice, precum:
SAC SET SOS SOL SAT SEC SOC SUS SAU SOȚ SUG SUD
 sunetul „S” în pozitie iniț ială, cuvinte bisilabice, precum:
SABOT SĂDI SALA SAPA SATUL SĂRAC SARE SEZON
 sunetul „S” în poziție initială , cuvinte polisilabice, precum:
SATURAT SÂMBURE SĂNIUȚA SUPĂRAT SALATA SĂRĂ CIE
 sunetul „S” în pozitie mediană , cuvinte monosilabice:
TROSC POST GUST TEST GEST PLISC TRIST VEST VÂSC
 sunetul „S” în pozitie mediană , cuvinte bisilabice:
RASA CASA DESEN CLASA DRESOR DOSAR NISIP PLASA
 sunetul „S” în poziti e mediană , cuvinte polisilabice:
CĂSUȚA MĂSUȚĂ MĂSURĂ VISĂ TOR FOLOSI MIROSI OBOSEALĂ
MUS AFIR BUSOLA
 sunetul „S” în poziție finală , cuvinte monosilabice:
OS DUS VALS SCRIS PUS DANS PRINS IES SUS PLUS SENS
 sunetul „S” în poziție finală, cuvinte bisilabice:
ALES APUS CAIS CEȚ OS CULES CURIOS FURIOS GRATIS LUCIOS
 sunetul „S” în poziție finală, cuvinte polisilabice:
ANANAS AVANTAJOS BOLNĂVICIOS BUCUROS CĂLDUROS COPILĂRO S
 sunetul „S” aflat de doua ori în cuvânt:
SOSIT SĂNĂTOS SCRISOARE SCRIS SERIOS SOMNOROS

 Propoziț ii: Sanda se dă cu sania. Vasile este sănătos. Am să rat supa. Mama a sosit aseară.
Sorin a scris o scrisoare.

157 Material verbal pentru consolidarea sunetului "S": poezii ș i ghicitori.
Ex.: Luna blânda și sfioasă/Răsare de după o casă.
 exerciții pentru diferențierea S – Z:
– paronime : SARE – ZARE PASA – PAZA
-cuvinte care conț in sunetele S – Z:
ASTĂZI DESENEAZĂ SCHIAZĂ VISEAZĂ SURPRIZĂ SURÂZĂ TOR
– propozitii (S – Z): Cosmin deseneaza o casa. Sandu se viseaza ziarist.
 Exerciții pentru diferenț ierea S – Ș:
– paronime : COS – COȘ LAS – LAȘ
MUSCA – MUȘ CA PESTE – PEȘTE
-cuvinte care conț in sunetele S – Ș:
ȘOSEA ȘASE ȘOSETE ȘTERS SĂNIUȘ SERVEȘTE GĂSEȘ TE
– propozitii (S – S): Sandu greș este des. Pe sosea sunt șase maș ini.

158 IMAGINI DIN ACTIVITATEA COPIILOR DE LA GRUPA MICĂ A

Citire de imagini în sectorul Bibliotecă

159
Citire de imagini

Teatru de Păpuși

160

JOC DE MASĂ

Puzzle cu imagini din povești

161
Joc de rol ,, De-a doctorul ’’

-Alo, mami, când vii să mă iei? Dialog cu mama

162
Cu Ursulețul preferat

Joc de rol ,, De-a bucătăria ’’

163
Ferma de animale

De-a educatoarea

164

Magazinul de jucării

De-a Zâna din povești

165

CONSTRUCȚII