Lect. Univ. Dr. Elena SEGHEDIN [604308]

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA IAȘI”
FACULTATEA DE P SIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR:
Lect. Univ. Dr. Elena SEGHEDIN
ABSOLVENTĂ:
Alexandra – Mihaela SMEREA (căs. CODREANU)

IAȘI
IULIE 2019

2
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA IAȘI”
FACULTATEA DE P SIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIE

MODALITĂȚI DE V ALORIFICARE A JOCULUI DIDACTIC ÎN
PREVENIREA ȘI COMBATEREA EȘECULUI ȘCOLAR

COORDONATOR:
Lect. Univ. Dr. Elena SEGHEDIN
ABSOLVENTĂ:
Alexandra – Mihaela SMEREA (căs. CODREANU)

IAȘI
IULIE 2019

3
CUPRINS
Argument …………………………………………………………………………………………………………….. ……….. 4
I. Școlarul mic și șocul școlarizării ………… ………………………………………………………………… 5
1.1 Caracterizare generală a stadiului micii școlarități……………………………………………. ………. 5
1.2 Învățarea prin joc și motivația învățării …………………. ……………………………………….. ………. 8

II. Jocul didactic și eșecul școlar în ciclul primar ……………………………………………………. 11
2.1 Conceptul de joc. Jocul didactic ………………………………………… ……………………….. ………..11
2.2 Eșecul școlar la vârsta școlară mică …………………………………………………………… ………….11

III. Jocul didactic în prevenirea și combaterea eșecului școlar . S tudiu
investigativ ……………….. ………………………………………………………………………………………. 15
3.1 Scopul și obiectivele cercetării ……………………………………………………………………………… 15
3.2 Metodologia de cercetare …………………………………………………………………………………….. 15
3.3 Prezentarea lotului de cercetare …………………………………………………………………………….. 16
3.4 Metodologie și instrument utilizat …………………………………………………………………………. 17
3.5 Interpretarea rezultatelor ……………………………………………………………………………………… 18
3.6 Concluziile studiului……………….. …………

IV. Concluzii gener ale…………………………………………………………………………………………….. 25

Bibliografie ………………………………………………………………………………………. …………………………. 28

Anexe …………………………………………………………………………………………………………….. …………… 30

4
ARGUMENT
„Nici o altă activitate nu are atâta răsunet în suflet ul copilului ca jocul. ” (John Locke)
În evoluția ontogenetică a omului, jocul este asociat mai mult copilăriei, dar ar fi de reținut faptul
că un adult care nu s -a juc at în copilărie este considerat a fi nefericit toată viața.
Sunt de părere că nimic nu „fură” mai mult din existența umană, din formarea personalității decât
lipsa jocului copilăriei. Fiecare activitate ce este organizată și desfășurată cu copiii trebuie să fie
reușită, să aducă de fiecare dată lucruri noi și interesante pentru cei ce învață , astfel ca ,
personalitatea să cunoască modificări și transformări pozitive.
În lucrarea de față am abordat un subiect cu o mare importanță practică pentru actorii
câmpului educațional, atât profesori, cât și elevi: prevenirea și combaterea eșecului școla r prin
intermediul jocului didactic . Am prezentat această problemă atât la nivel teoretic cât și la nivel
practic, realizând o cercetare ce are ca scop principal identificarea eficienței valorificării jocului
didactic în prevenirea și combaterea eșecului ș colar. Am ales să discut despre această temă
deoarece eșecul școlar este un fenomen actual cu care se confruntă învățământul și care ia
amploare zi de zi. În același timp fiecare profesor se lovește inevitabil de acest fenomen și de
aceea sunt de părere că orice cadru didactic trebuie să fie preocupat de cercetarea cauzelor ce duc
la apariția eșecului școlar și să cunoască măsurile de prevenire și de combatere a acestor situații.
Jocul didactic îndeplinește roluri atât în domeniul instructiv cât și în cel f ormativ –
educativ. Astfel, în plan instructiv, jocul didactic favorizează asimilarea de cunoștințe, priceperi,
deprinderi, tehnici și operații de lucru cu informații acumulate. Jocul reprezintă o cale de ac ces
pentru cunoașterea comporta mentelor umane, im plicit a personalității. Pentru a putea însă
preveni și combate apariția eșecului școlar un prim pas este acela de a identifica principalele
cauze, de a descifra mecanismele producerii acestuia . Aceste cauze țin de disfuncționalitățile
găsite la nivelul el evului, familiei, școlii, la nivel psihologic.
Cercetând impactul jocului didactic asupra prevenirii și combaterii eșecului școlar, am
pornit de la următoarea ipoteză: folosirea jocului didactic în procesul instructiv – educativ, în
orice moment al lecție i, duce la sporirea eficiențe i acestora prin angajarea motivației intrinseci,
căci jocul are o motivație subiectivă, intrinsească, pe când învățarea și munca au una
extrinsească. Acest lucru demonstrează faptul că prin intermediul acestei metode , învățare a se va
realiza mult mai ușor deoarece plăcutul va fi îmbinat cu utilul, astfel noțiunile teoretice vor fi
transpuse în jocuri atractive pentru întreg colectivul de elevi.

5
CAPITOLUL I
ȘCOLARUL MIC ȘI ȘOCUL ȘCOLARIZĂRII

1.1 Caracterizare generală a stadiulu i micii școlarități
„Etapa micii școlarități este perioada când situațiile repetate duc la constituirea de
mijloace de gândire mai operative în care devin active o serie de deprinderi, priceperi de a stabili
legături între cunoștințe, precum și deprinderi, priceper i de a valorifica cunoștințele. În
intimitatea activității de învățare, unele obișnuințe, depri nderi și priceperi intelectuale – în calități
psihoindividuale specifice.”1
Dezvoltarea psihică a copilului, în general, se realizează în stadii, fiecar e dintre aceste
stadii caracterizându -se printr -o formă proprie de însușiri psihice și procese. Trecerea de la un
stadiu la altul indică un salt nu numai în cadrul diferitelor componente psihice, ci și în cadrul
relațiilor dintre ele, a personalității în a nsamblul său.
După cum afirmă A. R. Luria, odată cu trec erea spre stadiile superioare, „ componentele
psihice mai complexe ale acestora încep să exercite o influență reglatoare asupra componentelor
psihice elmentare.” Aceeași concepție o putem observa și î n relatarea lui L. S. Vîgotski, conform
căreia în perioadele timpurii ale copilă riei dezvoltarea se produce de „ jos în sus”, în sensul că
procesele psihice mai complexe se alcătuiesc pe baza proceselor elementare, pentru ca în
perioadele mai av ansate dezvo ltarea să aibă loc „ de sus în jos”, procesele psihice complexe
influențându -le pe cele elemantare .2
În ceea ce privește dezvoltarea intelectuală la vârstă școlară mică, luăm parte la un
progres al gândirii care începe să devină națională, rămânând însă pr edominant concretă.
Procesul gândirii se realizează totuși cu ajutorul unor operații logice, care după părerea l ui J.
Piaget este vorba despre „ perioada operațiilor concrete”.3 Aceste operații, care înlocu iesc intuiția,
sunt deocamdată „ concrete”, derulând u-se pe plan mental, continuând însă să fie legate de
acțiunea cu o biectele și datele pe care le of eră percepția.
Datele și relațiile intuitive sunt grupate într -un ansamblu și transformate în operații.
Copilul devine capabil să asimileze cunoștințe care depășesc sfera manipulării practice sau a
contactului nemijlocit cu obiectele și fenomenele realității. Universul intelectual al copilului
cunoaște o creștere tot mai mare. Noțiunile școlarului mic au un caracter concret și empiric,

1 Fischbein, E. Omul, stăpânul deprinderilor sale , Editura de Stat, București, 1955
2 Nicola, Ioan, Pedagogia școlară , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980, p. 86
3 Nicola, Ioan, Pedagogia școlară , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980, p. 87

6
trăsăturile esențiale și neesențiale nu sunt diferenț iate, sfera lor nu este precis conturată și nu se
poate organiza în sisteme ierarhice. Școlarul mic memorează îndeosebi c eea ce se bazează pe
percepție, i maginația apelează la material din tot mai multe domenii (istorie, geogr afie) și se
manifestă în activitatea elevului (desen, compuneri, jocuri etc.) .
„Profilul psihologic este o expresie cantitativ – calitativă a totalității componentelor,
proceselor și însușirilor psihice, precum și a relațiilor interfuncționale dintre aces tea,
caracteristice unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetică a copiilor și diferențiate de la un
individ la altul. Profilul psihologic relevă gradul dezvoltării mintale și comportamentale pentru o
anumită vârstă și pentru fiecare individ.”4
Intrarea în școlarizare se subordonează întru totul caracteristicilor de profil ale unei faze
de tranziție, ocupând o poziție specială în profilul tabloului copilăriei. Ea marchează începutul
celei de -a treia subperioade a copilăriei, ce se va înt inde pe un spațiu de patru ani (între 6/7ani –
10/11ani), până î n pragul pubertății și implicit, al preadolescenței. Începutul vieții școlare este, în
același timp, începutul unei activități de învățare, care îi cere copilului nu numai un efort
intelectual considerabil, ci și o mare rezistență fizică. Sub aspectul dezvoltării fizice, sunt de
reținut, în primul rând, indicii creșterii ponderale și staturale.
Intrarea în școală, trecerea la o nouă formă de activitate și la un nou mod de viață vor
influența în contiunuare mod ul formării personalității copilului . Încep ând chiar cu aspectul
exterior, ținuta vestimentației căpătând o altă alură, alt profil, deosebit de cel al copilului din
grădiniță. Statutul de școlar, cu noile lui solicitări, cerințe, sporește importanța social ă a ceea ce
întreprinde și realizează copilul la această vârstă. Noile împrejurări lasă o amprentă puternică
asupra personalității lui, atât în ceea ce privește organizarea ei interioară, cât și în ceea ce
privește conduita sa exter nă.
Pe plan in terior, datorită dezvoltării gândirii logice, capacității de judecată și raționament,
se pun bazele concepției despre lume și viață, care modifică esențial optica personalității
școlarului asupra realității înconjurătoare. Ca urmare a dezvoltării capacităț ii de a -și dirija
voluntar conduita, de a anticipa solicitările externe și de a -și planifica activitatea, personalitatea
școlarului mic devine din ce în ce mai aptă de independență și autodeterminare.
Ca personalitate, copiii se disting printr -o mare diversitate temperamentală. Există copii
vioi, expansivi, comun icativi și copii retrași, lenți . Sunt și unii total nestăpâniți, care parcă, nu -și

4Nicola, Ioan, Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994, p.89

7
găsesc locul, vorbesc fără să fie întrebați, intervin în toate împrejurările. La lecție, unii sunt
mereu c u mâna ridicată, fie că știu sau că nu știu, alții, dimpotrivă, chiar dacă știu, su nt tăcuți, nu
încearcă să se „afișeze” . Aceasta este o realitate psihologic ă grefată pe o realitate biologică,
naturală care, adesea, crează multe dificultăți activității de instruire și educare.5
Personalitatea școlarului mic se distinge și prin modul cum se manifestă el în planul
relațiilor cu ceilalți. Activitățile din grădiniță au contribuit mult la socializarea copilului, la
cultivarea trebuinței și plăcerea de a veni în contact cu alți copii și de a comunica cu ei. În școală,
continuă să se dezvolte c ontactele sociale dintre copii, amplificându -se nevoia de a se afla în
colectivitate, de a stabili relații interpersonale cu cei de o vârstă, de a forma împreună cu ei,
grupuri, echipe, care să se întreacă cu alte echipe.6
În momentul în care școlarul mic comunică și interacționează cu ceilalți, ajunge să
înțeleagă mai bine decât preșcolarul ce înseamnă cinste, sinceritate, corectitudine, curaj, mândrie,
modestie. Acest lucr u ajută la c rește rea indicelui de socializare a copilului și îi amplifică șansele
de integrare intrând în viața socială. În procesul integrării elevului din clasele mici în colectivul
școlar un rol deosebit îl are sistemul de interrelaționare cu ceilalți, climatului socio – afectiv care
se dezvoltă în cadrul grupului. În cadrul microgrupului școlar formându -se trăsătur i ale
personalității, ca : simțul onoarei, al demnității personale, onestitate, simțul adevărului și al
dreptății.
Cercetările efe ctuate cu ajutorul unor instrumente sociometrice și psihodiagnostice asupra
grupurilor din clasele mici au scos în evidență, între altele, locul control pe care îl ocupă, ca
motiv, în dispozitivul conduitei preferențiale și interapreciative a elevilor din clasele mici,
randamentul școlar. Această notă distinctă a profilului personalității școlarului mic poate fi
fructificată în cadrul procesului educațional, în sensul întăririi și întreținerii interesului elevului
pentru angajarea în fluxul unor prestații ș colare elevate.7

5 Golu, P., Zlate, M., Verza, E., Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică, Bucu rești,
1998, p. 122, 123.
6Șchiopu, Ursula, Verza, Emil, Psihologia vârstelor , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1997, p.113, 114
7Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București, 2000, p.24, 25

8
1.2 Învățărea prin joc și motivația învățării
Învățarea este procesul de pregătire pentru a face față unor situații noi producându -se
conștient sau deseori inconștient, de obicei din experiența unor sit uații de viață, cu toate că
situații similare sau imaginate pot și ele declanșa învățarea. Practic, fiecare persoană din lume,
școlarizată sau nu, experimentează procesul învățării, dar probabil că în prezent nimeni nu învață
încă la nivelul, cu intensitatea și cu viteza necesară pentru a face față complexităților lumii
moderne.8 Teoreticienii care concep învățarea drept o schimbare în comportament subliniază
faptul că nu toate modificările produse în comportament sunt un rezultat al învățării, ci doar
acelea care au apăru t ca urmare a experienței individuale și nu pot fi explicate prin cauze
biologice, cum ar fi matu rizarea organismului, oboseala. În plus aceste modificări ale
comportamentului trebuie să fie relativ trainice, să fie apte de a se menține în timp.9 Învățare
presupune întotdeauna o modificare sau schimbare de durată, stabilă a comportamentului. Ceea
ce se urmărește prin învățare nu este însușirea mecanică, neselectivă și necritică a cunoștințelor
și deprinderilor existente10.
Noțiunea de motivaț ie a fost introdusă în psihologie la începutul secolului al XX – lea,
termenul derivând din adjectivul latin motivus = care pune în mișcare și desemnează aspectul
energetic, dinamic al comportamentului uman. Autoarea Doina Vintilescu, nume cunoscut în
psiho logie, definește motivația ca „o stare de disociație și tensiune care pune organismul în
mișcare până ce ajunge la reducerea tensiunii și regăsirea integrității sale11.”
Dorina Sălăvăstru, în lucrarea Psihologia educaț iei, susține că motivația învățării es te
subordonată sensului general al noțiunii de motivație și face referire la totalitatea factorilor care
îl mobilizează pe elev la o activitate menită să conducă la similarea unor cunoștințe, la formarea
unor priceperi și deprinderi12. Motivația dinamizează și sporește procesul de învățare prin
întețirea efortului și concentrarea atenției elevului, prin crearea unei dispoziții necesare activității
de învățare. Motivul primar, care îl determină pe copil să devină școlar și să învețe este o sinteză
de factori externi (imitație, imperativul social care prevede instituționalizarea gradată a

8Neacșu, Ioan, Instruire și în vățare , Editura Științifică, București, 1990
9 Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educației , Editura Polirom, Iași, 2004
10 Piaget, Jean, Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, p. 145
11 Vintilescu, Doina, Motivația învățării șco alare , Editura FACLA, 1977, p. 40
12 Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educației , Editura Polirom, Iași, p. 70

9
dezvoltării sale psihice) și factori interni, în principal dorința lui de a deveni școlar, de a deveni
ceva în viață.13
La începutul școlarității, motivația copilului este ex trinsecă, acesta învățând doar ca s ă le
facă pe plac celor din jur , mai ales părinților și pentru a răspunde statutului de școlar. Trecerea de
la activitatea specifică copilului, jocul, la o activitate de învățare , presupune renunțare și efort,
din partea unora. Treptat, motivația extrinsecă se transformă în motivație in trinsecă, c opilul
având nevoie de motivațe pentru a învăța, pentru a descoperi avantajele cunoașterii. Cu cât
motivația este mai puternică și activitatea est e recompensată, învățarea devinin d mai stimulativă.
Ca mijloace didactice, ce pot fi folosite în cadrul orelor de predare și motivare a elevilor,
putem folosi diferite anecdote, ghicitori, povestioare hazlii sau descrierea orei de învățare prin
intermediul întrebărilor scurte. Toate acest e mijloace devin mult mai eficiente atunci când ele
sunt introduse în procesul instructiv – educativ prin intermediul jocului.
Jocul este o activitate determinantă pentru formarea și dezvoltarea personalității umane.
În lucrarea Copilul și jocul , Jean Cha teau consideră că pentru copil, jocul constituie motorul de
declanșare a comportamentului ludic și anunță trezirea personalității prin implicațiile determinate
de organizarea grupului: regula, ordinea și disciplina în grup. „Copilul își arată în joc de
asemenea, inteligența, voința, caracterul dominator, într -un cuvânt personalitatea14.” Adăugate în
activitatea didactică, elementele de joc oferă acesteia un caracter mult mai viu și mai atrăgător,
aducând o varietate și o stare de bună dispoziție funcțională, de bucurie și veselie, de destindere
și divertisment, lucru ce ajută în prevenire monotoniei dar și a plictiselii sau chiar a oboselii.
Jocul întărește energiile intelectuale și fizice, stârnind o motivație secundară, dar încurajatoare,
alcătuind o prezen ță absolut necesară în ritmul accentuat al muncii școlare.
La nivelul claselor primare, în cadrul metodelor active își găsesc cu maximă eficiență
locul jocurile didactice, constituind o legătură între joc, ca tip de activitate dominantă în care este
integr at copilul în perioada preșcolară și activitatea specifică școlii, învățarea15. Elementele de
joc ce sunt integrate în procesul de învățare au calitatea de a motiva și stimula puternic elevii,
mai ales la clasele începătoare când aceștia nu și -au format încă interese pentru învățare. Este

13 Dumitru, Gheorghe, Dumitru, Constanța, Psihopedagogie. Curriculum suport pentru
examenele de definitvare și gradul II în învățământ , Editura Didact ică și Pedagogică, R.A, 2004,
p. 112
14 Chateau, Jean, Copilul și jocul , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, p.153
15 Cerghit, Ioan, Metode de învățământ , Editura Polirom, Iași, 2006, p. 65

10
cunoscut faptul că folosirea jocurilor în cadrul lecțiilor, sporesc atenția și concentrarea elevilor,
reducând astfel gradul de oboseală și înviorându -i.
Deși se implică și se întrepătrund, situându -se într -o ordine de succ esiune genetică, jocul
și învățarea sunt privite ca forme de activitate distincte ale conduitei infantile, se află în raporturi
antinomice: primul – o activitate liberă, spontană, bazată pe comunicare nemijlocită și pe
simpatie interpersonală, pe „jocul” dispersional al atenției, care admite migrarea rapidă de la o
secvență la alta a activității realizându -se un aport de noutate, creativitate și autodirijare ce nu
lasă loc instalării oboselii și plictiselii; cea de -a doua – o activitate obligatorie, cu pro gram
stabilit și cu efort dozat, cu operații frecvent repetative și cu prestații măsurate prin raportare la
etalon (note), asistată de un adult care intervine, supraveghează, observă.16
Toate aceste lucruri trebuie să amplifice răspunderea celor care îndrumă acțiunile de
formare și dezvoltare a personalității tinerei generații, ținând cont ca motivele învățării nou
formate să fie în concordanță cu necesitatea obiectivelor societății și să asigure conduite cu o
înaltă valoare integrativă pentru școlari.

16 Golu, P., Zlate, M., Verza, E., Psihologia copilului. Manual pentru clasa a XI-a, Editura
Didactică și Pedagogică R.A, București, 1998, p. 125

11
CAPITOLUL II
JOCUL DIDACTIC ȘI EȘECUL ȘCOLAR ÎN CICLUL PRIMAR

2.1 Co nceptul de joc . Jocul didactic
Majoritatea pedagogilor au fost de părere că jocul poate fi un mijloc de instruire și
educare a copiilor, mai ales la vârsta școlară mică. Jocul este îmbinarea componentelor
intelectuale cu cele afective și motivaționale, cu ajutorul căruia, copilul își dezvoltă potențialul
psihic, observația, spiritul de cooperare, de echipă. Jocul este un bun mijloc de dobândire și
precizarea a cunoștințelor prin acțiune, o activitate de gândire orientată spre rezolvarea anumitor
probleme, spre idenficarea căilor de depășire a posibilelor obstacole. „Prin joc copilul reușeste să
cunoască lumea înconjurătoare și să se integreze în societate. Caracterul obiectiv al jocului
permite stabilirea de relații sociale între copii, schimburi de cunoști nțe, trăire unor game bogate
de stări afective, dezvoltarea stăpânirii de sine și a curajului, a inițierii și a supunerii”.17
Autorul Ioan Cerghit afirmă că prin intermediul jocului „copilul imaginează, rejoacă o
lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a-și lărgi orizontul de cunoaștere, de a -și forma
anumite deprinderi”.18 Aflându -se la vârsta școlarității mici, copilul are o serie de nevoi, precum
nevoia de mișcare, de a ști, de a imita, de a se bucura, jocul fiind singura modalitate prin care
acest a dobândește aceste experiențe. Indiferent de felul în care este organizat, jocul este
subordonat îndeplinirii obiectivelor educației, fiecare moment din jocurile alese de copii sau
obligatorii sunt valorificate de învățător în mod direct, pentru a putea f orma copiilor trăsături
pozitive de caracter, însușiri morale, sentimente și deprinderi de comportare.
Jocul este cea mai accesibilă formă de activitate pentru copii , prin formele sale: de
construcție, de rol, muzicale, didactice. Prin încercarea unor mul titudini de jocuri, copilul și
colectivul din care face parte, vor fi puși în relații complexe unii cu alții, trăind unele emoții,
formându -se unele relații, sentimente. Cu ajutorul jocului, copiii învață cum să conducă dar și
cum să se supună, învață să s e împrietenească, având ca punct de plecare un obiect oarecare și în
„alchimia fanteziei” el îl preface, îl transformă pe loc”.19 Jocul îndeplinește un rol important și în
formarea colectivului unit de copii, în formarea spiritului și a atitudinii pozitive față de muncă, în
corectarea unor abateri observate în comportamentul unor copii și în multe alte privințe. Aceste

17Țârcovnicu, Victor, Pedagogie generală , Editura Didac tică și Pedagogică, București, 1975, p.
191
18Cerghit, Ioan, Metode de învățământ , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977, p. 166
19Elkonin , D.B, Psihologia jocului , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980

12
efecte educative sunt clădite pe un fundament adevărat, pe influența pe care jocul o exercită
asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra modelării personalității lui. Jocul este forma cea
mai liberă de instruire, ce creează mai multe ocazii pentru interacțiuni diferențiate între
participanții procesului didactic. Este strâns legat de situația ludică, pe parcursul interacțiunii se
pot manife sta diferite tipuri de comportamente pozitive precum colegialitate, loialitate,
respectarea regulilor jocului, dar și negative, supărarea când el pierde sau ridicularizarea echipei
învinse. În cazul de față, cadrul didactic are posibilitatea de a lua o ati tudinie față de situațiile
create, recompensând prin laude comportamentul corect ș i întărind prin acestea copii i că s-au
comportat în mod adecvat. Henri Wallo n susține că „jocul este activitatea proprie copilului”, că
de fapt „jocul se confundă cu între aga sa activitate atâta timp cât rămâne spontană și nu i se
impun obiectivele de către disciplinele educative.”20
Jocurile diferă de la o clasă socială la alta, oglindesc activitatea omului și raporturile
sociale între aceștia, prin intermediul jocului copil ul învățând să descifreze lumea reală, motiv
pentru care autorul R. Hellon apreciază jocul ca pe „o activitate de preînvățare”. Principalul
conținut al tuturor jocurilor este viața și activitatea socială a adultului, copilul fiind în primul
rând o ființă e minamente socială. Jocul oferă copiilor o multitudine de impresii, care contribuie
la îndeplinirea cunoștințelor despre lume și viață, măresc capacitatea de înțelegere a situațiilor
complexe, favorizează dozarea forțelor fizice și spirituale, creează capac ități de concentrare, de
supunere la reguli, stimulează dorința de a reuși, ingeniozitatea în rezolvarea diverselor
probleme.21
Jocul didactic (educativ) este unul dintre cele mai caracteristice activități ale copilului,
lucru pentru care este din ce în ce mai fortificat din punct de vedere pedagogic, în intenția de a
imprima programului școlar un caracter mai viu și mai atrăgător, de a fortifica energiile
intelectuale și fizice ale elevilor. Din perspectivă didactică, jocul reprezintă o modalitate de
efectu rare conștientă și repetată a unor acțiuni mintale sau motrice în vederea realizării precise a
scopurilor.22 Jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ în care predomină acțiunea
didactică simulată. Această acțiune valorifică la nivelul instrucției fi nalitățile adaptative de tip
recreativ proprii activităților umane, în general, în anumite momente ale evoluției sale

20Wallon, Henri, Evoluția psiholog ică a copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1975, p. 45
21 Voinea, Roxana Mădălina, Utilizarea jocului didactic în pregătirea copilului pentru adaptarea
la regimul școlar , Editura Inkpress, Craiova, 2013, p. 14
22 Enache, M., Munteanu, M., Jocuri didactice , Editura Porto -Franco, Galați, 1998, p.26 – 27

13
ontogenetice, în mod special. Psihologia jocului evidențiază importanța activării acestei metode
mai ales în învățământul preșcolar și pri mar. Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea
principalelor cinci direcții de dezvoltare, orientate „ de la grupurile mici spre grupurile tot mai
numeroase; de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile; de la jocurile fără subiect spr e
cele cu subiect; de la șirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect și cu desfășurarea
sistematică; de la reflectarea vieții personale și a ambianței apropiate, la reflectarea
evenimentelor vieții sociale.23 Această metodă dinamizează acțiun ea didactică prin intermediul
motivațiilor ludice care sunt subordonate scopului activității de predare – învățare – evaluare
într-o perspectivă pronunțat formativă.24
Prin intermediul jocului copilul învață să înțeleagă lumea reală, lucru pentru care unii
pedagogi apreciază jocul ca f iind o activitate de învățare cu un randament ridicat. Cu ajutorul
jocului nu se realizează doar cunoașterea relațiilor sociale, ci și imitarea unor anumite tipuri de
realități sociale dintre adulți. Doar prin intermediul jocurilor didactice, copiii deprin d modele de
coduită și ajung să reflecte până la nivel de înțelegere comportanemtală. Deoarece există mai
multe sarcini în cadrul jocurilor, controlul și îndrumarea acestuia este absolut necesară și este
realizată de către adult. Jocul, în special cel dida ctic, angajează în activitatea de cunoaștere, cele
mai importante procese psihice, având în același timp, un rol formativ și educativ25.
Jocurile didactice folosite în clasele ciclului primar (I -IV) sunt o formă de învățare
accesibilă, plăcută și atractivă ce corespunde particularităților psihice ale acestei vârste.
Activitatea de învățare este dificilă, necesită un efort gradat, fiind susținută în permanență cu
elemente de sprijin. Elementele de joc introduse în procesul instr uirii au rolul de a motiva și
stimula puternic elevii, mai ales în clasele începătoare când aceștia nu și -au format încă
interesele pentru învățare. Cunoscut este faptul că activitățile cu un bogat și bine ilustrat conținut,
reușesc să mențină atenția conc entrată și să reducă din starea de oboseală. Jocul didactic, ca și
activitate, se poate organiza cu succes la fiecare din disciplinele de învățământ, iar ca și cale de
organizare și desfășurare a procesului instructiv – educativ, în orice moment al lecției .
Conceperea jocului ca metodă de învățare, evidențiază mai mult contribuția lui în educarea
copilului școlar.

23 Elkonin, D.B., 1980, p. 185
24 Cristea, Sorin, Dicționar de termeni pedagogici , Editura Didactică și pedagogică, București,
1998, p. 256
25 Iucu, Romiță, Instruirea școlară , Editura Polirom, Iași, 2001, p.154

14
De asemenea poate fi folosit cu succes și în acele tipuri de activități în cadrul lecțiilor de
recapitulare, constituind astfel un reper de evalu are26. Evaluarea cunoștințelor cu ajutorul jocului
didactic condiționează dinamica clasei, încât putem afirma că învățarea eficientă nu poate exista
fără evaluare. Funcția principală a evaluării este aceea de a determina măsura în care au fost
atinse diferitele obiective pedagogice, încercând în același timp să explice randamentul
nesatisfăcător. Evaluarea cu ajutorul jocului didact ic este mai e ficientă dar și mai antrenantă , iar
utilizarea diferitelor instrumente de evaluare ajută la fixarea cunoștințelor cât și la etalarea
acestora. Acordarea calificativelor la sfârșitul unui joc, individual sau pe echipe, simbolizează
situarea elevulu i pe o anumită scară.
Jocul didactic, pentru copii este forma de activitate cu multiple implicații psihologice și
pedagogice ce ajută la form area ca om. Totodată aceste a pun în mișcare toată ființa copilului,
activându -i gândirea, reliefându -i voința și ascunțindu -i intel igența.

2.2 E șecul școlar la vârsta școlară mică
Frecvența cu care se produce eșecul școlar în instituțiile de învățătmânt ar trebui să
determine o mai mare preocupare a fiecărui cadru didactic pentru depistarea și înlăturarea
cauzelor care îl determină.
Termenul provine din cuvântul francez „ échec ”, însemnând „insucces” sau „nereușită”,
lipsă de randament în activitatea de instrucție și educație. Eșecul școloar reprezintă alternativa
negativă a aprecierii rezultatelor muncii celor care învăță, cealaltă pozitivă fiind succesul
școalar27.
Cauzele eșecului școlar pot fi multiple: lipsa motivației, orientarea școlară greșită,
tulburări mentale, fizice sau afective, metode pedagogice neadecvate personalității elevului, lipsa
unui climat minim de echi libru în familie. În momentul în care se constată că elevul este în
pragul eșecului școlar, cadrul didactic trebuie să investigheze cauza și, în funcție de aceasta să
asigure condițiile formative necesare.
Sunt identificate următoarele forme ale eșecului ș colar, în plan pedagogic și în plan
social. Pe plan pedagogic se regăsește rămânerea în urmă la învățătură, ce poate fi episodică,

26 Stoica, A.,(coordonator), Ghid de evaluare , Editura Didactică și pedagogică, București, 1998,
p. 47
27 Manolache, Anghel, Muster, Dumitru, Văideanu, George Dicționar de pedagogie , Editura
Didactică și pedagogică, București, 1979

15
manifestându -se prin lacune ce cuprind o temă sau un capitol dintr -o disciplină de învățământ, la
nivelul unui semestru unde a ctivitatea de învățare este slab organizată și în final persistentă,
lipsurile fiind regăsite la majoritatea disciplinelor, iar ritmul de învățare al elevului fiind unul
scăzut. Pe plan social sunt identificate trei categorii abandonul școlar, excluderea s ocială și
profesională și analfabetismul. Abandonul școlar este caracterizat prin părăsirea prematură a
școlii, devenind astfel cauză a eșecului școlar. De cele mai multe ori abandonul școlar se
asociează cu delicvența juvenilă, cu recurgerea la consumul d e droguri, cu viața de familie
dezorganizată. Acesta mai poate fi caracterizat prin absenteism parțial sau total, cel parțial având
cauze diferite în funcție de zonă, fie cea rurală fie cea urbană. Abandonul în zona urbană este
cauzat de cele mai multe or i de cercul de prieteni, de at racțiile orașului, pe când cei di n mediul
rural, ca factorii principali sunt fie ajutorul pe care trebuie să îl dea copiii părinților în muncile
agricole, fie condițiile satului. An alfabetismul nu trebuie înțeles doar ca incap acitatea subiectului
de a scrie și citi, ci în sens de incapacitatea subiectului de a folosi instrucția și educația primită în
școală în așa fel încât să se adapteze cerințelor sociale și profesionale.
În majoritatea cazurilor, eșecul șc olar este conferit elevului sau familiei sale, iar
atitudinea responsabilă a învățământului față de eșecul școlar s-ar manifesta prin preocupări
privind analiza cauzelor, a consecințelor la nivel social și prin elaborarea unor strategii și politici
coerent e de remediere. Reprezentanții teoriei intelectualiste a învățării, J. Bruner, I.P. Galperin
apreciază faptul că orice elev poate învăța un conținut dacă sunt folosite în cadrul activității
metode adecvate. În acest fel, majoritatea elevilor pot ajunge la performanțe apropiate dacă se
creează condinții favorabile de învățare.
Eșecul școlar poate fi determinat de mai mulți factori, dintre care unii țin de elev, alții se
referă la școală, familie sau mediul (ambientul) educațional. Cele mai des e întâlnite cauze c e țin
de elev sunt cele referitoare la rolul pe care îl pot avea unele boli organice, unele deficiențe fizice
sau senzoriale și unii factori psihologici de origine endogenă sau exogenă.28 Marea majoritate a
celor cu eșec școlar își continu ă eșecul în plan social devenind deseori factori perturbatori
sociali.
Cauzalitate,,,
O primă cauză este condiția socio – economică, din care face parte situația materială,
sărăcia, care de cele mai multe ori este principalul factor al eșecului școlar. Datorită situației

28 Trăistaru, Luciana, Devierile comportamentale ale elevilor și eșecul școlar , Editura Zigotto,
Galați, 2011, p. 48

16
materiale precare, părinții nu își pot permite să asigure copilului toate materialele necesare pentru
școală. Unele familii nu au nici măcar condițiile minime de locuit, locuiesc într -o singură cameră
și părinții și copiii, cond ițiile pentru învățat fiind astfel inexistente. Însă cu toate acestea, unele
studii au scos în evidență faptul că numeroase cazuri de copii ce provin din medii defavorizate au
un intelect limitat și trebuie să aibă parte de un proces de învățare diferenția t. Neavând sprijin din
partea familiei și fiind neglijați de cadrul didactic, șansele acestuia de a face față cerințelor
școlare sau de a promova sunt inexistente. Așadar apare repetenția, acest eșec imprimându -i
copilului sentimentul de neputință și dimin uând interesul acestuia pentru școală.
Relațiile în familie sunt un alt impediment cu care aceștia se confruntă. Tensiunile din
familie sunt traumatizante pentru copil, iar repetarea acestora duce la o personalitate ce se va
cristaliza dizarmonic, trebuinț a de securitate a copilului fiind nesatisfăcută, lucruri ce afectează
evoluția școlară. Suferința morală cu care copilul se confruntă reiese din conduita școlară, ce
duce la apariția apatiei, dezinteresul față de învățătură și în ultimul rând la respingere a față de
școală. Experiența acumulată în familie, modul de relaționare cu ceilalți, au de asemenea un rol
important în formarea atitudinii față de școală, mai ales atunci când este vorba de un copil
emotiv ce întâmpină dificultăți de adaptare. Atmosfera c aldă, manifestarea în mod echilibrat a
autorității conduc spre rezonanța pozitivă de adaptare a copilului, ajutându -l să aibă o stimă de
sine mai înaltă și rezultate bune la învățătură.
Școala este considerată o cauză a eșecului școlar datorită unei dotări slabe în ceea ce
privește materialele didactice. Multe școli din mediul rural încearcă să supraviețuiască din
fonduri insuficiente, părinții neavând posibilități materiale pentru a veni în sprijinul școlii, aceste
lipsuri punându -și amprenta, m ai ales asupra calității actului didactic. Lipsa materialelor
didactice conduce la monotonie și implicit la indiferența din partea elevilor, iar modernizarea
învățământului nu ajută cu nimic dacă materialele didactice nu sunt folosite. Numeroase cadre
didactice, prin pregătire, dau dovadă de comportament biocratic în relațiile cu părinții și elevii,
aceștia înțelegând că răspund pentru activitatea lor doar în fața autorității care i -a angajat și nu în
fața beneficiarilor. Utilizarea în permanență a metodelo r didactice tradiționale, de cele mai multe
ori imprimă rutina actului didactic și crează dezinteres din partea elevilor. Cadrele didactice
trebuie să folosească mereu metode active cu ajutorul cărora să îi influențeze și să îi stimuleze pe
elevi în direcț ia dorită pentru a ajunge la rezultatele așteptate.
Ultima cauză a eșecului școlar identificată este elevul prin atitudinea, personalitatea
și starea psihofizică. Elevul care prezintă dezinteres față de procesul educativ cu siguranță n u va

17
putea să depășească dificultățile pe care le va prezenta în acumularea informațiilor. Important
este ca acești copii să fie descoperiți și să se încerce diferite modalități de a le forma interesul
pentru școală. Sunt cazuri în care elevii nu știu cum să învețe, de aceea au nevoie să li se
însușească tehnici de învățare prin diferite activități ce au ca mijloc didactic, jocul. În cazul în
care copilul nu este sănătos fizic și psihic acest lucru poate cu ușurință duce la eșec școlar, el
simțindu -se astfe l marginalizat, refuzând să meargă la școală. Copiii pot avea uneori un
comportament foarte crud, fără a conștientiza acest lucru, luând în derâdere defectele fizice sau
psihice ale unui coleg, de aceea trebuie pus accentul pe educația copiilor în acest se ns. În ceea ce
privește integrarea copiilor cu cerințe educaționale speciale în învățământul de masă este un
lucru indicat, deoarece este un mod bun pentru ceila lți copii de a învăța cum să aprecieze
calitățile colegilor cu aceste cerințe educaționale, iar aceștia din urmă vor învăța că nu sunt
diferiți și se vor integra mult mai ușor ca adulți în societate.
Desigur, eșecul școlar apare ca fenomen preponderent individual, privind, de regulă
anumiți elevi. Prevenirea și combaterea eșecului acestora presupune cunoașterea formei concrete
de manifestare și a cauzelor specifice care au generat situația în sine. Și în situații în care
insuccesul privește un grup, trebuie identificate situațiile și aspectele care pot constitui surse ale
acestuia, cu referire la ada ptarea conținuturilor învățării la posibilitățile elevilor, modalități de
organizare a activității, mijloace și metode utilizate.
Prin urmare, eșecul școlar trebuie privit atât ca fenomen obiectiv, cât și ca unul
subiectiv (individual). Nu poate fi definit corect decât din dubla perspectivă, cea a factorilor
școlari ce apreciază eșecul ca pe un rabat de la exigențele și normele școlare, și cea a elevului
care vine cu o anumită motivare în activitate și cu criterii individuale de apreciere a rezult atelor
obținute în învățare.

Trimiteri…

18

CAPITOL III
JOCUL DIDACTIC ÎN PREVENIREA ȘI COMBATEREA EȘECULUI
ȘCOLAR . STUDIU INVESTIGATIV –

Design

3.1 Scopul ș i obiectivele cercetării
La nivelul învățământului primar, unde se pun bazele deprinderilor de m uncă
intelectuală, jocul didactic oferă cadrul potrivit pentru învățarea activă, participativă, stimulând
inițiativa și creativitatea elevilor. Jocul didactic utilizat în cadrul lecțiilor este o activitate de
învățare cu scopuri și sarcini bine stabilite, dar și cu un conținut adecvat și care se realizează într –
o formă plăcută.
Scopul cercetării constă în identificarea eficienței valorificării jocului didactic în
prevenirea și combaterea eșecului școlar, în opinia cadrelor didactice.
Obiective:
O1 – identif icarea nivelului informațional legat de eșec școlar, pe care le dețin cadrele didactice;
O2 – surprinderea modului în care profesorii consideră că utilizarea jocului didactic ajută la
combaterea eșecului școlar;
O3 – precizarea beneficiilor folosirii jocul ui didactic în prevenirea și combaterea eșecului școlar;
O4 – identificarea gradului în care profesorii intervievați concep și implementează jocuri
didactice ce previn și combat eșecul școlar.

3.3 Prezentarea lotului de cercetare
Lotul de cercetare este c onstituit din nouă profesori pentru învățământul primar, atât din
mediul urban, cât și din mediul rural. Participanții sunt persoane cu vârste cuprinse între 23 și 60
de ani, cu o experiență de la 4 până la 44 de ani. Subiecții care au participat la interv iu sunt
profesori în învățământul primar în cadrul următoarelor școli: Școala Gimnazială „George
Coșbuc”, Școala Gimnazială „Ioanid Romanescu” Voinești, Școala Gimnazială Slobozia și în
cadrul Școlii Gimnaziale „Al. I. Cuza” Podu Iloaiei. Profesorii au pri mit de asemenea o invitație
de participare și o scrisoare de confirmare în privința participării la cercetare.

19

3.2 Metodologia de cercetare
Cercetarea s -a realizat prin metoda anchetei pe bază de interviu, aplicată prin tehnica
interviului semistructura t, prin procedeul interviului individual ghidat (cu răspunsuri libere), iar
ca instrument de lucru folosindu -se ghidul de interviu .
Cercetarea calitativă presupune intervievarea unui număr restrâns de persoane, datele
colectate nefiind statistic repreze ntative pentru populația studiată. În cadrul cercetării, scopul este
acela de a identifica eficiența valorificării jocului didactic în prevenirea și combaterea eșecului
școlar. Ghidul de interviu a fost elaborat în așa fel încât să obținem informații cât m ai relevante
despre modalitățile în care este utilizat jocul didactic pentru a preveni și combate eșecul școlar
în ciclul primar.
Ghidul de interviu elaborat a cuprins un număr de 9 întrebări, fiind structurat în 4 părți, după
cum urmează: prima parte cup rinde întrebări legate de aspectele teoretice și utilizarea corectă a
conceptului de joc didactic în prevenirea și combaterea eșecului școlar; a doua parte corespunde
primei dimensiuni, unde se dorește evidențierea demersurilor și a modului în care jocul d idactic a
împiedicat apariția eșecului școlar; a treia parte corespunde celei de -a doua dimensiuni, ce are ca
scop principal enumerarea beneficiilor aduse de jocul didactic în prevenirea și combaterea
eșecului școlar; iar ultima parte corespunde dimensiuni i trei ce vizează prezentarea rezultatelor
obținute la clasă în urma aplicării jocului didactic.
În vederea realizării obiectivelor cercetării, am folosit metoda calitativă – ancheta pe bază
de interviu, iar studiul a fost realizat pe baza unui ghid de int erviu structurat. Întrebările cuprinse
în ghid surprind următoarele dimensiuni: dimensiunea I – vizează identificarea cunoștințelor
teoretice și aplicarea acestora în cadrul procesului educativ; dimensiunea a II -a – urmărește
modul în care jocul didactic a jută la combaterea și prevenirea eșecului școlar; dimensiunea a
III-a – constă în identificarea părerilor personale ale cadrelor didactice, în ceea ce privește
folosirea jocului didactic ca și metodă de combatere și prevenire a eșecului școlar.
Grupând în trebările în funcție de cele patru obiective, obținem următoarea clasificare:
primul obiectiv corespunde întrebărilor 1, 2, 3 și 8, cel de -al doilea obiectiv este corelat cu
întrebările 4, 5 și 6, cel de -al treilea corespunde întrebării 7, iar ultimul core spunde întrebării 9.
Ghidul de interviu se regăsește în anexe (Anexa 1) .
Culegerea datelor desfășurându -se în perioada 1 martie – 1 mai 2019. Durata de
desfășurare a interviurilor a fost de aproximativ 20 – 25 de minute, acesta desfășurându -se într –

20
un medi u cunoscut participanților (instituțiile în care aceștia își desfășoară activitatea) pentru ca
aceștia să se fie cât mai relaxați și să nu întâmpine dificultăți în ceea ce privește oferirea
răspunsurilor. Cadrele didactice au fost anunțate anterior desfășu rării interviului despre tema de
discuție, modul în care vor fi utilizate informațiile obținute, precum și o serie de indicații pentru
ca discuția să își atingă scopul științific. Înregistrarea interviului s -a realizat cu ajutorul unui
smartphone, ulterior fiind transcris fără a modifica esența mesajului.

3.4 instrument utilizat
Ca metodă de cercetare, ancheta pe baza de interviu
interviul, după cum afirma H. Hyman (1975) într -o lucrare de referință „este universal în
științele sociale”, acesta dovedindu -se a fi de neînlocuit și în științele socio -umane.
„Interviul de cercetare se definește ca o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri, a
informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru
descriere a științifică a fenomenelor socio -umane.” 29
Utilizarea acestui tip de anchetă în cercetarea științifică are mai mult scopuri, unul dintre
acestea fiind cel de explorare, de identificare a variabilelor și a relației dintre acestea. Cu ajutorul
interviului s e pot formula ipoteze valide, iar informațiile obținute pot conduce în continuare
cercetarea acestui fenomen. Un rol important îl au și întrebările deoarece acestea sunt itemi în
structura instrumentului de măsurare ce ajută la recoltarea informațiilor nec esare. Interviul de
asemenea poate fi considerat instrumentul principal de recoltare a informațiilor în ceea ce
privește testarea ipotezelor. În acest caz, fiecare întrebare reprezintă un item în structura
instrumentului de măsurare. Totodată utilizarea in terviului ajută la recoltarea unor informații
suplimentare obținute prin alte metode.
Făcând o comparație între cercetarea cantitativă și cea calitativă, am observat faptul că
cercetarea cantitativă utilizează analiza statistică a datelor și încearcă o obi ectivitate și
generalizare a acestora, pe când cea calitativă se axează pe stabilirea unei cauzalități locale.
În cercetarea calitativă procedeele sunt variabile prin însăși natura observației
participative, a interviului intensiv, unde poziția cercetătoru lui este aceea de actor participant,
lucru ce scoate în evidență opoziția dintre părerea cercetătorului în cercetarea calitativă, față de
părerea subiectului în cea cantitativă. În cadrul acestui tip de cercetare, limbajul este unul

29 Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice , Editura Economică, 2001

21
natural, uneori fără ut ilizarea cifrelor, iar rezultatele obținute în urma cercetării calitative sunt de
un real ajutor.
În cadrul cercetării am utilizat metoda interviului deoarece consider că este cea mai
relevantă metodă de a obține date valide, acestă metodă fiind una de tip interacțiune socială în
care pierderea datelor esențiale este aproape inexistentă.

3.5 Interpretarea rezultatelor
Rezultatele cercetării privind prevenirea și combaterea eșecului școlar folosind jocul
didactic au fost interpretate în funcție de obiective le stabilite încă de la început.
Întrebarea de deschidere a constat în enunțarea informațiilor teoretice cu privire la termenul de
eșec școlar, cadrele didactice stăpânind foarte bine noțiunile teoretice, oferind explicații fie
folosindu -se de bazele teore tice pe care le -au aprofundat în cadrul perfecționărilor „Eșecul
școlar reprezintă un nivel scăzut de competență la elevi, explicat prin întârzieri de dezvoltare
intelectuală, ori inadaptarea acestora la exigențele ambianței școlare.” (înv. T.D.B), fie pe baza
cazurilor reale „Când un copil se adaptează greu la programul școlii, la c erințele
regulamentului școlii, la structura orelor, nu vrea să învețe, să citească, să scrie, să socotească
odată cu ceilalți (din diverse motive care trebuie cercetate), de regulă înregistrează eșec
școlar.”(înv. R.E).
Obiectivele studiului aplicativ au fost:
O1 – identificarea nivelului informațional legat de eșec școlar, pe care le dețin cadrele didactice;
O2 – surprinderea modului în care profesorii consideră că utilizarea jocului didactic ajută la
combaterea eșecului școlar;
O3 – precizarea beneficii lor folosirii jocului didactic în prevenirea și combaterea eșecului școlar;
O4 – identificarea gradului în care profesorii intervievați concep și implementează jocuri
didactice ce previn și combat eșecul școlar.
Interpretarea rezultatelor s -a făcut pe baza obiectivelor prestabilite, iar concluziile acestui studiu
sunt prezentate în continuare.
Dimensiunea I
Prima dimensiune vizează identificarea cunoștințelor teoretice și aplicarea acestora în
cadrul procesului educativ, conform obiectivului 1 – identificar ea nivelului informațional legat de
eșec școlar, pe care le dețin cadrele didactice.

22
La itemul, „Din experiența dumneavoastă, care sunt formele de eșec școlar cu care se confruntă
școlarii mici din Romania?” , subiecții noștri au precizat cam aceleași forme ale eșecului școlar,
indiferent că s -au confruntat cu această situație în mediul urban sau cel rural. Ceea ce îi
determina pe elevi să ajungă la pragul eșecului școlar era absenteismul, de cele mai multe ori,
lucru ce conducea la încetinirea ritmului de î nvățare, apariția lacunelor, iar toate acestea, deseori
duceau la repetenție, în cel mai rău caz: „Formele de eșec cu care se confruntă școlarii de vârstă
mică pot fi din cauze minore sau majore. Vorbim de cauză minoră atunci când insuccesul este
raportat doar la anumite materii sau sarcini de învățământ, ca expresie a lipsei de interes și de
înclinații pentru respectivele discipline sau o simpla urmare a modului nepotrivit de predare a
respectivelor materii. Dacă această cauză minoră nu este observată la t imp poate duce la
cauzele majore, situațiile de corijență sau chiar repetarea anului.”
Am întâlnit cadre didactice care au susținut ideea folosirii jocului didactic atât pentru a
dinamiza activității elevilor în cadrul orelor, dar și pentru a preveni apar iția eșecului școlar la
clasă: „…. jocul e în firescul unui copil și dacă -l folosești pe cel potrivit „dificultăților” copilului
are efect: îi dă curaj, încredere, satisfacție și pe acest fond se poate construi. Pe critică,
observații nu poți construi la școlarul mic.”(înv. R.E) . Totodată această metodă ajută elevii aflați
în această situație, și nu numai, să se integreze participând la jocuri ce se desfășoară în perechi
sau pe grupe, evitându -se astfel apariția marginalizării, un factor ce poate conduce la eșec școlar.
Însă au fost și învățători cu o altă părere: „Jocul didactic poate fi considerat o metodă de
combatere doar pe termen scurt, pe moment.” (îmv. M.R) , din cele afirmate putem extrage faptul
că părerile sunt împărțite, iar în cazul în care ace astă metodă nu este susținută de materialele
necesare, reguli și obiective clare, nu poate oferi rezultatele așteptate, pe termen lung.
În ceea ce privește tipurile de jocuri didactice utilizate în cadrul diferitelor activități,
acestea sunt diverse, une le fiind concepute special pentru anumite activități de prevenire a
eșecului, dar având ca bază jocuri din literatura de specialitate. Indicat este ca aceste jocuri
didactice să fie utilizate, mai întâi la acele discipline unde elevul întâmpină dificultăți , astfel
căpătând încredere că și răspunsul oferit de el este luat în considerare. Jocul didactic poate fi
utilizat nu doar ca să ajute elevul să învețe mai ușor noțiunile teoretice, ci și pentru a le fixa și
consolida, cadrele didactice oferind câteva exe mple de jocuri utilizate la clasă, fiind încurajată
tot mai mult abordarea pe echipe în cadrul activităților desfășurate: „… jocurile teatrale cu
meserii. Elevilor trebuie să li se explice importanța scolii…învață ca să ajungă să practice o

23
meserie. Fiin d puse în scenă aceste meseri i, acești copii care sunt în situția neplăcută a eșecului
școlar vor conștientiza importanța locului de muncă. ”(înv. P.A)
De asemenea două dintre cele nouă cadre didactice sunt de părere că „Nu cred că există
jocuri special co ncepute, atâta timp cât jocurile deja existente în literatura de specialitatea sau
împrumutate de la cadrele cu mai multă experiență se pliază pe temele diferitelor
activități.”(înv. T.B) , „Nu cred că sunt suficiente jocuri didactice specifice, pe discipli ne și pe
teme.”(înv. P.P) lucru ce evidențiază faptul că, din lipsa de experiență, au ajuns la concluzia că
jocurile deja existente se pot utiliza la clasă fără a suferi modificări și că insuficiența acestora
duce la folosirea celor existente găsind difer ite modalități de a le plia pe conținuturile aplicate.

Dimensiunea II
Cea de -a doua dimensiune corespunde obiectivului 2 – surprinderea modului în care
profesorii consideră că utilizarea jocului didactic ajută la combaterea eșecului școlar. Această
dimens iune corespunde întrebărilor prin intermediul cărora intervievații au prezentat situațiile
concrete cu care s -au confruntat de -a lungul timpului, dar și demersurile pe care le -au făcut
pentru a preveni și combate eșecul școlar.
Din răspunsurile date de su biecți au reieșit, în mare aceleași informații – prima acțiune pe
care au întocmit -o cadrele didactice a fost aceea de a lua legătura cu familia elevului în cauză
pentru a putea împreună lua decizii cu privire la demersurile ce urmează a fi făcute: „Primul
lucru a fost acela de a înștiința familia elevului în cauză, de a prezenta situația exactă și de a
găsi împreună modalități de a -l readuce pe făgaș normal. Au fost cazuri în care familia nu a
putut ajuta elevul de a -și reabilita situația școlară deoarece chiar ei se confruntau cu
analfabetism.”
„În cazul de față am încercat să întăresc parteneriatul școală – familie, în cadrul orelor de
consiliere cu părinții s -au alăturat și elevii, s -au propus desfășurarea mai multor activități cu
părinții, pe baza unor teme specifice, de asemenea s -au efectuat și vizite la domiciliu de către
învățător în parteneriat cu consilierul școlar.”(înv. T.B)
„Legătura cu familia, implicarea părinților în activitatea de învățare a elevului. Antrenarea
continuă a elevului în ore și stimularea verbală la orice mic progres.”(înv. I.E) . Alte cadre
didactice, au preferat să discute prima dată cu elevul sau elevii aflați în această situație pentru a
vedea totuși care este de fapt problema reală. Eșecul școalar poate apărea uneori și dato rită
situației din familie cu care aceștia se confruntă acasă, aceștia fiind profund afectați, lucru ce este

24
văzut în comportament și mai ales la învățătură. „Atunci când m -am confruntat cu situații de
eșec școlar, primul pas a fost să discut cu elevul, să vedem care este cauza, apoi cu părinții și
am încercat să integrez foa rte mult jocul didactic ca metodă, pe el antrenându -l cel mai
mult.” (înv. C.M)
Totodată subiecții au adus și argumente pro cât și contra în ceea ce privește utilizarea
jocului didactic ca fiind una din principalele metode pentru a preveni și combate eșecul școlar.
Aceștia au fost de părere că „Jocul didactic poate fi folosit la toate disciplinele, fie în
reactualizarea cunoștințelor predate, asigurându -se captarea atenției elevilor, fie în însușirea
noilor cunoștințe, fie în fixarea și consolidarea acestora, în verificarea și aprecierea
rezultatelor, având ca scop înlăturarea plictiselii și oboselii. Cadrul didactic poate alege jocul
potrivit și crea el însuși jocul care să permită acumu larea cunoștințelor într -o atmosferă de
destindere, de relaxare. Cred că jocul trebuie să fie folosit cu regulatitate în actul educațional și
poate avea o contribuție majoră în combaterea eșecului școlar.”(înv. P.P). Însă unele cadre
didactice au afirmat f aptul că „Personal nu aplic jocul didactic ca metodă de combatere a
eșecului școlar, deoarece nu are o eficiență pe termen lung.” lucru ce scoate în evidență faptul
că jocul didactic ca și metodă poate fi una limitată din punctul de vedere al resursei timp .
La întrebarea „La ce disciplină ați utilizat jocul didactic, cu rezultate bune în combaterea
și prevenirea eșecului școlar?” , răspunsul oferit de către învățători a fost unanim, majoritatea
folosind jocul didactic la acele discipline la care elevii întâm pinau dificultăți sau care le ofereau
șansa de a -și exprima punctul de vedere și de a se implica mai mult.
„La toate disciplinele am folosit jocul didactic, dar nu excesiv. Jocul trebuie să fie dorit,
așteptat. Orice sarcină didactică poate avea elemente de joc: reguli, recompensă,
întrecere.”(înv. R.E)
„Deseori am folosit jocul didactic la disciplinele de bază, limba română și matematică, pentru
că acolo se lovesc copiii de cele mai multe greutăți. Cu cât înaintează, noțiunile sunt din ce în ce
mai comple xe, iar dacă nu este acționat la timp acel copil va avea de suferit, fie din cauza
colectivului ce îl va respinge, fie din motive proprii.”
„Am folosit jocul didactic cu succes la științe ale naturii și, în general la acele discipline unde
elevii întâlnes c informații și noțiuni noi, ca istorie, geografie.”
Obținerea rezultatelor mai ridicate se obțin atunci când elevul aflat în această situație este
sprijinit în primul rând, pe cât este posibil, de către familia sa, de către colegii din clasa care îl
acceptă pentru ceea ce este și pentru cât a reușit și nu în ultimul rând de către instituția în care se

25
află. Toate aceste lucruri îl pot determina să continue fiind conștient că viitorul se află în mâinile
lui și merită să lupte pentru ceea ce își dorește. Su nt și cazuri în care eșecul școlar apare din
dezinteresul atât al elevilor cât și al părinților, lucru mult mai complicat, cadrele didactice fiind
nevoite să găsească soluția potrivită, folosind diferite jocuri didactice pentru a putea demonstra
copiilor c ă a învăța este benefic.

Dimensiunea III
Dimensiunea III constă în identificarea părerilor personale ale cadrelor didactice, în ceea
ce privește folosirea jocului didactic ca și metodă de combatere și prevenire a eșecului școlar,
fiind elaborați un număr de 2 itemi, conform obiectivelor 3 și 4 – precizarea beneficiilor folosirii
jocului didactic în prevenirea și combaterea eșecului școlar și identificarea gradului în care
profesorii intervievați concep și implementează jocuri didactice ce previn și combat eșecul
școlar.
Prima întrebare „Din experiența dumneavoastră care sunt cele mai importante beneficii
în urma utilizării jocului didactic în procesul de predare – învățare pentru a preveni și a combate
eșecul școlar? ” dorește scoaterea în evidență a benefi ciilor pe care jocul didactic le -a adus în
procesul didactic, în prevenirea și combaterea eșecului școalar. Din informațiile obținute de la
subiecții participanți la cercetarea noastră reiese faptul că aceștia susțin ideea că jocul didactic
creează o atmos feră ludică, în care monotonia dispare și apare o libertate controlată.
„Un beneficiu important pe care îl are jocul didactic în acest caz este faptul că oferă
posibilitatea de a crea situații speciale de succes pentru elevii aflați în pragul eșecului școl ar,
folosind recompensele ce dezvoltă inițiativele acestora și totodată sporesc încrederea în
propriile posibilități. Ca și profesor trebuie să știi exact cum să dozezi dificultatea sarcinilor, în
așa fel încât elevii să fie dispuși să le abordeze fără tea mă și cu șanse reale de reușită.”
Totodată trebuie evidențiat și faptul că reușita unui joc didactic folosit depinde și de
materialele didactice utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului, variate și
atractive, ușor de manevrat și să pr ovină din mediul apropiat copiilor. Atractivitatea și eficiența
jocurilor depind de ingeniozitatea noastră, a cadrelor didactice, de a îmbina o sarcină educativă
acceptabilă de către copii, nici prea grea, dar nici prea ușoară, cu un joc simbolic sau cu re guli
atrăgătoare. Se atrage atenția asupra folosirii elementelor de joc artificiale, nestimulative ce
îngreunează învățarea și plictisesc copiii.

26
De asemenea jocul didactic ajută la dezvoltarea armonioasă a personalității elevului
oferindu -i mai multă încr edere în forțele proprii, folosindu -se de cunoștințele pe care le
stăpânește pentru a putea achiziționa altele noi cu ajutorul personaelor implicate.
„Beneficiile utilizării jocului didactic : dezvoltă propriul eu ; dezvoltă deprinderi de muncă
sistematic ă și obișnuința de a -și autoevalua rezultatele din perspectiva unor obiective clare
fixate și a recompenselor ; adaptarea școlară este facilă ; creșterea nivelului de aspirații la
elevi ; ajută profesorul să cunoască mai bine elevul sub aspect psihologic.” (înv. I.E)
„Beneficiile utilizării jocului didactic în procesul de predare – învățare sunt acelea că
monotonia, terorizarea este evitată, elevii interiorizați sau timizi au șansa de a se implica afectiv
și efectiv și totodată spiritul de competiție, ce est e pe cale de dispariție, va fi mult mai
dezvoltat.” (înv. M.R)
După cum afirmam și anterior toate aceste benefiicii ale utilizării jocului didactic în
cadrul procesului educativ ajută elevii și le oferă posibilitatea de a putea învăța, primind suport
atât d e la colectivul clasei, cât și de la familie, reușind astfel să prevenim și să combatem apariția
eșecului școlar. Sunt și cazuri în care familia nu a putut oferi sprijinul necesar elevului datorită
faptului că și ei s -au confruntat la rândul lor cu această formă de eșec, însă își încurajează copiii
să participe și să se implice la activitățile desfășurate. Trebuie specificat faptul că participarea și
implicarea părinților la activitățile din timpul programului sau la cele extrașcolare, ajută elevul
aflat în tr-o astfel de situație. Acest lucru a fost precizat de către unul dintre intervievați, afirmând
faptul că „Un beneficiu al utilizării jocului didactic în procesul de predare – învățare ar fi că
ajută la o mai bună fixare a cunoștințelor, totodată fiind st imulată participarea în cadrul
diferitelor activități școlare atât a elevilor atât a elevilor aflați în situație de eșec școlar, cât și a
părinților acestora. Implicarea părinților în astfel de activități oferă elevilor mai multă
încredere în ei, mai mult curaj și o mai bună integrare în colectiv.”(înv. T.B)
La întrebarea „Când ați avut rezultate mai bune în acest sens, atunci când ați utilizat
jocuri didactice din literatura de specialitate sau când ați conceput propriile jocuri didact ice?”,
cadrele didact ice participante în cadrul studiului au oferit răspunsuri ce au condus către același
numitor, acela în care jocurile didactice din literatura de specialitate au fost adaptate în cadrul
activităților de la clasă, în funcție de disciplină și de greutățile în tâmpinate.
„Rezultatele sunt foarte bune indiferent ce jocuri didactice se folosesc, preluate din literatura de
specialitate sau concepute de profesor cu condiția ca aceste jocuri să fie bine pregătite și
conduse/îndrumate și finalizate neapărat.”(înv. I.E )

27
„La toate disciplinele, când elevul întâlnește noțiuni noi, este mai eficientă învățarea când este
folosit jocul didactic. Am găsit și aplicat mai multe jocuri didactice la dezvoltare personală,
educație civică și au avut rezultatele scontate : de înțele gere și asimilare mai facilă. Din păcate,
timpul nu ne permite să născocim jocuri didactice, deși suntem conștienți de valoarea formativă
a acestuia în actul educațional.”
De asemenea, am întâlnit și cazuri în care învățătorii de la clasă au preferat să a lcătuiască
propriul joc didactic pe care l -au aplicat, obținând rezultate bune în ceea ce privește prevenirea
eșecului școlar : „Rezultate mai bune am obținut în momentul în care am conceput propriile
jocuri didactice, adaptându -le la situațiile concrete c u care mă confrunt zi de zi în colectivul
clasei, dar și la potențialul acesteia .”(înv. M.C). Faptul că uneori cadrele didactice au fost puse
în situația de a alcătui propriile jocuri, a oferit ocazia elevilor aflați în pragrul eșecului școlar de a
se inte gra datorită sarcinilor de lucru diferențiate, putându -le rezolva cu sau fără ajutor, astfel
obținând un progres pe termen lung: „Atunci când am conceput propriile jocuri didactice, lucru
ce m -a ajutat să mă apropii mai mult de elevi și să reușim împreună să găsim un mod de a
rezolva problemele.”(înv. P.A)
Putem observa, din răspunsurile primite de la cadrele didactice participante faptul că
jocul didactic este o metodă ce poate fi folosită pentru a preveni și combate eșecul școalar
indiferent că discutăm despre mediul urban sau rural. Este de apreciat faptul că și membrii
familiei încearcă pe cât posibil să își sprijine copiii în așa fel încât situația existentă să nu se
agraveze și să se ajungă la abandon școlar.

Concluzii studiu

28

I. Concluzii generale

Lecția în sistemul de învățământ contemporan trebuie să aibă un creator, dinamic, simplu,
inovator, să fie eliberată de schematism, rigiditate și formalism. Acest lucru se poate realiza prin
introducerea în cadrul lecțiilor a jocului didactic. Folos irea acestei metode se asociază cu
introducerea unor procedee de muncă individuală cât și în echipă. În acest fel, elevul aflat în
situație de eșec școlar își însușește deprinderea de a învăța, de a studia, este condus pe căile
autocunoașterii, dezvoltându -și încrederea în propriile forțe, deprinzându -se cu un ritm de muncă
susținut continuu.
Prin prezenta lucrare am căutat să întăresc ideea folosirea jocului didactic ca metodă de
prevenire și combatere a eșecului școlar ajută la ridicarea calității învăță mântului, la orinetarea
acestuia de la aspect informativ spre cel formativ, deoarece prin folosirea acestei metode se
dovedește mai mult spirit creativ, pasiune și căldură sufletească, lucruri de care elevii au nevoie
pentru a putea participa activ la prop ria formare.
Din experiența mea de la catedră am observat faptul că un copil acumulează mult mai
ușor cunoștințe noi, acestea fiind mult mai durabile, în momentul în care participă la o activitate
relaxantă, spontană și nu în ultimul rând competitivă, mai ales dacă la sfârșit vor fi și
recompensați. Fiecare copil dintr -un colectiv își dorește să fie cel mai bun din clasă, însă sunt și
cazuri în care acest lucru nu se întâmplă deoarece sunt copii ce se confruntă cu situații mai puțin
plăcute, fie acestea fam iliale, fie medicale. Acest lucru îi face pe acești copii să ajungă la eșec
școlar, lucru ce pune în dificultate atât familiile acestora, cât și cadrele didactice.
Prin intermediul jocului didactic, copiii se afirmă ca personalitate în raport cu un scop
mai mult sau mai puțin conștientizat, se satisfac anumite trebuințe spirituale dar și sociale, de
afirmare și realizare, de cooperare și integrare socio -culturală. Utilizarea jocului didactic în astfel
de situații antrenează și stimulează imaginația, gândire a creatoare, reprezentările, memoria
precum și unele trăsături pozitive de voință și caracter.30 Prin folosirea jocului didactic se poate
instaura un climat favorabil conlucrării fructuoase între copii în rezolvarea sarcinilor de lucru
propuse. Pornind de l a ideea că jocul didactic poate fi o metodă de prevenire și combatere a
eșecului școalar a elevilor, fiecare cadru didactic trebuie să -l folosească în orice moment al

30 Barna, A., Antohe, G., Curs de pedagogie. Teoria instruirii și evaluării , Editura Istru, Galați,
2003, p. 34

29
lecției, de fiecare dată acordându -i o bună pregătire, reușind astfel să îî facă pe elevi să înțeleagă
că de fapt este un „joc în scris” în care trebuie antrenate eforturile creatoare. Copiii sunt mereu
atrași de imaginile frumos colorate de pe o fișă, fie aceasta de lucru sau de evaluare sau de
jocurile ce presupun mai multe sarcini de lucru la finalul cărora ei știu că vor fi recompensați.
Pentru școlarii de vârstă mică școala reprezintă una dintre activitățile impuse , având în
vedere că și părinții sunt uneori speriați de faptul că nu vor mai învăța copiii, astfel prin folosirea
jocului dida ctic își vor recăpăta încrederea în ei și se vor adapta mult mai ușor cerințelor școlii.
Jocul diadactic are un conținut și o structură foarte bine organizate, subordonate particularităților
de vârstă sarcinii didactice, ce se desfășoară după anumite regul i și la momentul ales de cadrul
didactic, sub atenta lui supraveghere. Un rol important capătă latura instructivă, elementele de
distracție nefiind mediatori ai stimulării capacității creatoare. Jocurile didactice au fost realizate
pentru a servi procesulu i instructiv – educativ, acestea având un conținut bine diferențiat pe
obiecte de studiu, având ca punct de plecare noțiunile pe care elevii le -au dobândit la momentul
respectiv. Prin sarcinile date, elevii sunt puși în situația de a elabora diferite soluț ii de rezolvare,
diferite de cele cunoscute, potrivit capacităților lor individuale, accentul fiind pus pe modul de
obținere a rezultatului final, pe posibilitățile de stimulare a capacităților intelectuale și afectiv –
motivaționale implicate în efectuare a acestora. Ele conțin sarcini didactice ce contribuie la
valorificarea cunoștințelor și deprinderilor achiziționate, la realizarea transferurilor între acestea,
la dobândirea prin mijloace proprii de noi cunoștințe.
În urma studiului efectuat am demonstra t că folosirea jocului didactic ca metodă de
prevenire și combatere a eșecului școlar are un rol important, atât în predare, consolidare cât și în
evaluarea cunoștințelor. În urma răspunsurilor obținute am constatat faptul că majoritatea
cadrelor didactice au folosit jocul didactic pentru a -i ajuta pe acei copii aflați în situația de eșec
școlar. Folosind această metodă la clasă acei elevi puteau participa la activități și datorită
sarcinilor diferențiate pe care învățătorii le -au conceput. De asemenea cole ctivul clasei de elevi,
de cele mai multe ori i -a sprijinit pe acești copii, oferindu -le ajutor la nevoie, în rezolvarea
anumitor sarcini de lucru. Din răspunsurile oferite, s -a constatat faptul că de cele mai multe ori
cadrele didactice au cerut ajutorul părinților pentru a putea vedea din ce cauză s -a ajuns până la
acel punct, de eșec școlar. Au fost și momente în care părinții însă nu au putut oferi spijin acasă
elevilor deoarece nu aveau acumulate cunoștințe suficiente, datorită faptului că nici ei nu au
frecventat școala. În aceste cazuri s -a apelat la consilierul educativ, acesta suținând întâlniri atât
cu părinții cât și cu elevii în cauză. În ceea ce privește activitatea din clasă aceștia erau mereu

30
implicați în cadrul tuturor activităților, fie ind ividuale, fie de grup, mereu oferindu -li-se ajutor
suplimentar.
În unele cazuri învățătorii au conceput propriile jocuri ce au fost aplicate într -o anumită
secvență din lecție, special pentru acei elevi, pentru a nu se simți excluși și pentru a putea
înțelege mult mai bine lucrurile ce urmează a fi învățate. Cu cât se interv ine mai devreme în
rezolvarea acestor tipuri de probleme, cu atât elevul va reuși să performeze și să obțină rezultate
cât mai bune. Cum jocul didactic angajează întreaga personalitate a copilului, oferă acestuia
posibilitatea de a evidenția capacitățile creatoare, crește interesul acestuia de a rezolva sarcinile
de lucru primite, iar în cazul elevilor ce se află în situație de eșec școlar, performanțele vor crește
la fel ca și încrederea în capacitățile lor.
Integrarea jocului didactic în activitățile de învățare ale școlarilor mici va contribui la
înfăptuirea unor importante obiective ale ornării personalității acestora, deoarece învățarea prin
efort personal sau în grup oferă posibilita tea dezvoltării independenței în acțiune, gândire și
exprimare, însoțită fiind de bucurie și satisfacție. Prin folosirea jocului didactic elevii pot învăța
să utilizeze corect informațiile, timpul și spațiul, își dezvoltă spiritul de observație, cel critic și
autocritic. Folosirea acestei metode în cadrul procesului de predare – învățare îmbină utilul cu
plăcutul, actul didactic devenind mai atractiv, mai interesant. Făcând din învățarea prin
intermediul jocului didactic un stil obișnuit de lucru cu elevii se pot constata nu numai progrese
la învățătură, mai ales din partea elevilor cu situație de eșec școlar, ci și o dorință de participare
voluntară tot mai deschisă a elevilor în cadrul lecțiilor, un interes sporit și o plăcere evidentă
pentru lecțiile în c are este folosit jocul didactic.
O contribuție importantă în acest sens este și concepția autorului Jean Chateau despre joc
„Jocul este vestibulul natural care conduce spre muncă.” „Școala nu este nici joc, nici muncă.
Este mai puțin decât atât și altceva . Să nu încercăm s -o identificăm cu jocul sau cu munca.
școlarul trebuie sa fie mai mult decât joc și mai puțin decât un adult. Munca școlară trebuie să fie
mai mult decât un joc și mai puțin decât muncă. Este o punte între joc și muncă.” 31

31 Chateau, Jean, Copilul și jocul , Editura Didactică și Pedagogică, 1970, p. 192

31
Bibliografi e

1. Barna, A., Antohe, G., Curs de pedagogie. Teoria instruirii și evaluării , Editura Istru,
Galați, 2003, p.34
2. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977,
p. 166
3. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ , Editura Polir om, Iași, 2006, p.65
4. Chateau, Jean, Copilul și jocul , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1970, p.153
5. Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice , Editura Economică, 2001
6. Cristea, Sorin, Dicționar de termeni pedagogici , Editura Didactică și pedagogică,
București, 1998, p.256
7. Dumitru, Gheorghe, Dumitru, Constanța, Psihopedagogie. Curriculum suport pentru
examenele de definitvare și gradul II în învățământ , Editura Didactică și Pedagogică,
R.A, 2004, p. 112
8. Elkonin, D.B, Psihologia jocului , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980
9. Enache, M., Munteanu, M., Jocuri didactice , Editura Porto -Franco, Galați, 1998, p.26 –
27
10. Fischbein, E. Omul, stăpânul deprinderilor sale , Editura de Stat, București, 1955
11. Golu, P., Zlate, M., Verza, E., Psihologia copilului . Manual pentru clasa a XI-a, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1998, p. 122, 123
12. Iucu, Romiță, Instruirea școlară , Editura Polirom, Iași, 2001, p.154
13. Manolache, Anghel, Muster, Dumitru, Văideanu, George , Dicționar de pedagogie ,
Editura Didactică și pedagogică, București, 1979
14. Neacșu, Ioan, Instruire și învățare , Editura Șt iințifică, București, 1990
15. Nicola, Ioan, Pedagogia școlară , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980, p. 86
16. Nicola, Ioan, Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994, p.89
17. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, B ucurești, 2000, p.24, 25
18. Piaget, Jean, Psihologia copilului , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969, p.
145
19. Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educației , Editura Polirom, Iași, 2004
20. Șchiopu, Ursula, Verza, Emil, Psihologia vârstelor , Editura Didactic ă și Pedagogică,
București, 1997, p.113, 114

32
21. Stoica, A.,(coordonator), Ghid de evaluare , Editura Didactică și pedagogică, București,
1998, p.47
22. Țârcovnicu, Victor, Pedagogie generală , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1975, p. 191
23. Trăistaru, Luci ana, Devierile comportamentale ale elevilor și eșecul școlar , Editura
Zigotto, Galați, 2011, p.48
24. Vintilescu, Doina, Motivația învățării școalare , Editura FACLA, 1977, p.40
25. Voinea, Roxana Mădălina, Utilizarea jocului didactic în pregătirea copilului pentru
adaptarea la regimul școlar , Editura Inkpress, Craiova, 2013, p.14
26. Wallon, Henri, Evoluția psihologică a copilului , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1975, p.45

33
Anexe

Anexa 1 – Ghid de interviu

Numele meu este Smerea Alexandra – Mihaela (căs.Codreanu), absolventă a Facultății de
Psihologie și Științe ale Educație, specializarea Pedagogie și doresc să realizez o cercetare cu
privire la diferitele modalități prin care utilizați în cadrul activităților desfășurate la clasă, jocul
didactic as tfel încât eșecul școlar să fie prevenit sau chiar combătut.
De aceea, v ă rog să acceptați invitația mea și să discutăm despre aceste lucruri. Cer
permisiunea dumneavoastră de înregistra discuția noastră, deoarece astfel este mult mai sigur că
nu voi omi te niciun cuvânt din răspunsurile pe care mi le acordați. Vă asigur că răspunsurile
dumneavoastră vor fi tratate cu confidențialitate și discreție totală, iar ceea ce vom discuta va fi
folosit exclusiv pentru cercetare.

Pentru început să precizați câteva detalii personale deoarece acestea sunt importante în
cercetare:
1. Numele și prenumele, dacă doriți
2. Nivelul de predare
3. Grad didactic/poziția pe care profesați
4. Vechimea în învățământ
5. Mediul de predare (rural sau urban)

Întrebarea introductivă
1. Ce înțelegeți prin eșec școlar?
2. Din experiența dumneavoastă, care sunt formele de eșec școlar cu care se confruntă
școlarii mici din Romania?
3. Considerați jocul didactic drept metodă prin care eșecul școlar poate fi combătut la ciclul
primar?
4. Când v-ați confruntat cu sit uații de eșec școlar între elevii dvs ., care au fost demersurile
pe care le -ați făcut pentru a reduce această situație?

34
5. Credeți că utilizarea jocului didactic în cadrul activităților dumneavoastră pot preveni și
combate eșecul școlar? Motivați răspunsul.
6. La ce disciplină ați utilizat jocul didactic, cu rezultate bune în combaterea și prevenirea
eșecului școlar?
7. Din experiența dumneavoastră care sunt cele mai importante beneficii în urma utilizării
jocului didactic în procesul de predare – învățare pentru a preveni și a combare eșecul
școlar?
8. Considerați că există tipuri de jocuri didactice specific concepute pentru a preveni si
combat eșecul școlar? Numiți câteva.
9. Când ați avut rezultate mai bune în acest sens, atunci când ați utilizat jocuri didactice din
literatura de specialitate sau când ați conceput propriile jocuri didactice?

Vă mulțumesc pentru participare!

35
A. Consimțământ informat
Consimțământ informat

Numele și prenumele persoanei …………………………………………… ……………………

Prin acest formular vă invităm să participați într -un studiu de cercetare.
Înainte de a lua parte la acest studiu, vi se va explica în ce constă și veți putea adresa și întrebări.
Vă rog să citiți cu atenție informațiile furnizare și ce aveți de făcut în legătură cu acest studiu.
Dacă veți fi de acord să participați, vă rugăm să semnați formularul de consimțământ informat.
Dacă nu veți semna acest formular înseamnă că nu sunteți de acord să faceți parte din grupul de
cercetare.
Veți primi o copie semnată a acestui document.

Informații despre studiu
Titlul studiului: „Modalități de valorificare a jocului didactic în prevenirea și combaterea
eșecului școlar”
Autor studiu: Smerea Alexandra – Mihaela (căs. Codreanu)
Scopul cercetării: Ați fost invitat să participați în cadrul studiului de cercetare calitativă ce are
ca temă „Modalități de valorificare a jocului didactic în prevenirea și combaterea eșecului
școlar” .
Ați fost selectat ca un posibil subiect al acestui studiu deoarece noi considerăm că îndepliniți
toate condițiile necesare pentru a putea fi intervievat, iar răspunsurile oferite de dumneavoastră
ne vor aduce numeroase informații relevante, și totodată esențiale în vederea desfășurării acestei
cercetări.
Acest studiu va incl ude 9 profesori din învățământul primar și se va desfășura pe o
perioadă de aproximativ o lună.
Dacă veți fi de acord să participați la acest studiu, vi se va solicita un interviu înregistrat
de aproimativ 30 de minute pe tema amintită mai sus.

Drepturil e participantului

36
Participarea dumneavoastră la acest studiu este în totalitate voluntară. Întrebările
dumneavoastră vor primi răspunsuri clare și satisfăcătoare.
În eventualitatea că anumite informații noi devenite disponibile ar putea fi relevante
pentru dumneavoastră, din punct de vedere al continuării studiului, veți fi informat despre
acestea la timp, de către investigatorul principal.
Semnarea consimțământului și participarea la studiu nu influențează cu nimic drepturile
dumneavoastră legate de a renu nța în orice moment la această participare.

A. Indicații privind desfășurarea interviurilor adresate intervievaților
Pentru îndeplinirea scopului acestei discuții, vă rog să aveți în vederea următoarele
aspecte:
1. Vorbiți suficient de tare pentru ca această di scuție să poată fi înregistrată.
2. Focalizați -vă pe subiectul nostru, evitând devierile spre alte teme care nu au legătură
cu tema propusă.
3. Încercați să oferiți răspunsuri cât mai complexe, pentru ca această discuție să își
atingă scopul științific.
4. Exprimaț i-vă părerea fără reșineri, întrucât nu există răspunsuri corecte sau greșite.
5. În cazul în care doriți să faceți și alte completări pe baza a ceea ce s -a discutat, nu
ezitați să o faceți.
6. Dacă aveți nevoie de mai mult timp pentru oferirea unui răspuns, vă rog să aduceți la
cunoștință acest aspect.

37
Anexa 2 – Transcrierea interviurilo r

1. Numele și prenumele – R. E
2. Nivelul de predare – învățământ primar
3. Grad didactic/poziția pe care profesați – grad I
4. Vechimea în învățământ – 44 ani
5. Mediul de predar e (rural sau urban) – urban

Întrebarea introductivă
1. Ce înțelegeți prin eșec școlar?
„Când un copil se adaptează greu la programul școlii, la cerințele regulamentului școlii, la
structura orelor, nu vrea să învețe, să citească, să scrie, să socotească odat ă cu ceilalți (din
diverse motive care trebuie cercetate), de regulă înregistrează eșec școlar.”
2. Din experiența dumneavoastă, care sunt formele de eșec școlar cu care se confruntă
școlarii mici din Romania?
„Refuzul de a interacționa cu cei din jur, „nu vr ea” să facă nimic din ce i se cere, citire grea cu
multe întreruperi ceea ce duce la neînțelegerea enunțului, textului; absentarea de la ore.”
3. Considerați jocul didactic drept metodă prin care eșecul școlar poate fi combătut la ciclul
primar?
„Da, pentru c ă jocul e în firescul unui copil și dacă -l folosești pe cel potrivit „dificultăților”
copilului are efect: îi dă curaj, încredere, satisfacție și pe acest fond se poate construi. Pe
critică, observații nu poți construi la școlarul mic.”
4. Când v -ați confrunt at cu situații de eșec școlar între elevii dvs., care au fost demersurile
pe care le -ați făcut pentru a reduce această situație?
„În cazul neadaptării – jocuri de cunoaștere, la care să râdă, să se bucure;părinții acceptați un
timp la ore (ca să învețe și ei cum să -și ajute copilul și să vadă alți copiii cum se descurcă, mai
bine ori mai greu). În cazul neînțelegerii, lipsei gândirii – jocuri exerciții, jocuri repetitive,
jocuri imitative.”
5. Credeți că utilizarea jocului didactic în cadrul activităților dumn eavoastră pot preveni și
combate eșecul școlar? Motivați răspunsul.
„Jocul didactic combină distracția cu instrucția și educația, deci poate preveni eșecul școlar
(dacă nu sunt cauze de alte natură: boli grave, surzenie, etc.).”

38
6. La ce disciplină ați utiliz at jocul didactic, cu rezultate bune în combaterea și prevenirea
eșecului școlar?
„La toate disciplinele am folosit jocul didactic, dar nu excesiv. Jocul trebuie să fie dorit,
așteptat. Orice sarcină didactică poate avea elemente de joc: reguli, recompensă , întrecere.”
7. Din experiența dumneavoastră care sunt cele mai importante beneficii în urma utilizării
jocului didactic în procesul de predare – învățare pentru a preveni și a combare eșecul
școlar?
„Beneficii – curaj, încrederea că se poate, bucurie, satis facție, realizează că învățarea e ușoară,
stimulează concurența bazată pe cunoștințe, organizare, disciplină.”
8. Considerați că există tipuri de jocuri didactice specific concepute pentru a preveni și
combate eșecul școlar? Numiți câteva.
„Personal consider ca jocuri potrivite în această situație cele de dezvoltare personală, de
motivație, jocuri exerciții.”
9. Când ați avut rezultate mai bune în acest sens, atunci când ați utilizat jocuri didactice din
literatura de specialitate sau când ați conceput propriile jocuri didactice?
„Rezultate mai bune am obținut în momentul în care am conceput propriile jocuri didactice,
adaptându -le la situațiile concrete cu care mă confrunt zi de zi în colectivul clasei, dar și la
potențialul acesteia .”

Vă mulțumesc pentru parti cipare!

39
1. Numele și prenumele, dacă doriți – P. P.
2. Nivelul de predare – profesor învățământ primar
3. Grad didactic/poziția pe care profesați – Grad ul didactic II, gradul didactic I în curs
4. Vechimea în învățământ – 15 ani
5. Mediul de predare (rural sau urban) – urban

Întrebarea introductivă
1. Ce înțelegeți prin eșec școlar?
„Eșecul școlar este acea situație în care elevul nu atinge competențele propuse la nivel de clasă
și disciplină ; este acea discrepanță între exigențele școlare, posibilitățile și rezultatele elevului.
De asemenea eșec școlar este și atunci când elevul absentează, când obține rezultate școlare
slabe, când nu mai participă cu interes la activitățile școlare.”
2. Din experiența dumneavoastă, care sunt formele de eșec școlar cu care se c onfruntă
școlarii mici din Romania?
„Cred că eșecul poate fi de tip cognitiv când elevul are lacune în cunoștințe (putem diferenția
aici eșecul cantitativ de cel calitativ) și de tip necognitiv când copilul nu se adaptează la mediul
școlar, motivele putând fi diferite, de la caz la caz. Totodată eșecul poate fi sporadic și
permanent.”
3. Considerați jocul didactic drept metodă prin care eșecul școlar poate fi combătut la
ciclul primar?
„Jocul didactic poate fi folosit la toate disciplinele, fie în reactualizar ea cunoștințelor predate,
asigurându -se captarea atenției elevilor, fie în însușirea noilor cunoștințe, fie în fixarea și
consolidarea acestora, în verificarea și aprecierea rezultatelor, având ca scop înlăturarea
plictiselii și oboselii. Cadrul didactic p oate alege jocul potrivit și crea el însuși jocul care să
permită acumularea cunoștințelor într -o atmosferă de destindere, de relaxare. Cred că jocul
trebuie să fie folosit cu regulatitate în actul educațional și poate avea o contribuție majoră în
combater ea eșecului școlar.”
4. Când v -ați confruntat cu situații de eșec școlar între elevii dvs., care au fost
demersurile pe care le -ați făcut pentru a reduce această situație?
„În situațiile de eșec școlar, am anunțat familia, am diferențiat sarcinile de învățar e pentru o
recuperare a cunoștințelor în trepte și am făcut ore suplimentare cu acei elevi care erau
amenințați de eșec școlar.”
5. Credeți că utilizarea jocului didactic în cadrul activităților dumneavoastră pot preveni
și combate eșecul școlar? Motivați răs punsul.
„Cred că jocul didactic poate preveni și combate eșecul școlar când este folosit cu regularitate
în lecții și este asociat cu alte metode de învățare.”
6. La ce disciplină ați utilizat jocul didactic, cu rezultate bune în combaterea și
prevenirea eșec ului școlar?
„Am folosit jocul didactic cu succes la științe ale naturii și, în general la acele discipline unde
elevii întâlnesc informații și noțiuni noi, ca istorie, geografie.”

40
7. Din experiența dumneavoastră care sunt cele mai importante beneficii în urm a
utilizării jocului didactic în procesul de predare – învățare pentru a preveni și a
combare eșecul școlar?
„Prin folosirea jocului se crează și un climat favorabil, propice pentru elevi. In rezolvarea
sarcinilor jocului, se crează o înțelegere în respect area regulilor impuse. Fiecare joc are
regulile sale, care trebuie respectate pentru ca jocul propus să -și atingă scopul de învățare. Cu
cât jocul este mai bine structurat și mai complex, elevul acordă un interes, o implicare mai mare
de desfășurarea lui.”
8. Considerați că există tipuri de jocuri didactice specific concepute pentru a preveni si
combat eșecul școlar? Numiți câteva.
„Nu cred că sunt suficiente jocuri didactice specifice, pe discipline și pe teme.”
9. Când ați avut rezultate mai bune în acest sens, atunci când ați utilizat jocuri didactice
din literatura de specialitate sau când ați conceput propriile jocuri didactice?
„La toate disciplinele, când elevul întâlnește noțiuni noi, este mai eficientă învățarea când este
folosit jocul didactic. Am găsit și aplicat mai multe jocuri didactice la dezvoltare personală,
educație civică și au avut rezultatele scontate : de înțelegere și asimilare mai facilă. Din păcate,
timpul nu ne permite să născocim jocuri didactice, deși suntem conștienți de valoarea forma tivă
a acestuia în actul educațional.”
Vă mulțumesc pentru participare!