Lect. univ. dr. ec. DAVID Katalin Gabriela [305075]

PROIECT DE DIPLOMĂ

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. ec. DAVID Katalin Gabriela

Absolvent: [anonimizat]2018-

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]:

INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN ALIMENTAȚIE PUBLICĂ ȘI AGROTURISM

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: FRECVENȚĂ REDUSĂ

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. ec. DAVID Katalin Gabriela

Absolvent: [anonimizat]2018-

CUPRINS

CONCLUZII 89

PROPUNERI 92

BIBLIOGRAFIE 93

ANEXE

MATERIAL PUBLICITAR ONLINE ȘI TIPĂRITE 94

[anonimizat], turismul rural este o [anonimizat]. [anonimizat]. Putem considera turismul rural și ca o alternativă care poate satisface turiștii plictisiți de „turismul industrial”.

Necesitatea asigurării unor forme cât mai diversificate de petrecere a [anonimizat] „sat turistic”.

[anonimizat], s-a [anonimizat], spre mediul rural. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a majorității populației urbane.

Astfel, căutarea mediului rural pentru odihnă și recreere se conturează ca și o tendință generală în practica mondială a turismului.

[anonimizat] o pondere ridicată la relansarea și redresarea economică a județului Arad.

[anonimizat] o parte, derularea proceselor de educare și formare a [anonimizat], accentuarea dezvoltării durabile în zonele de recepție turistică.

[anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat], de valorile acestora. [anonimizat] a le asigura durabilitatea.

Pe măsura ieșirii din criza economică actuală și a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Proiectul de diplomă este o [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat] a spațiului rural.

În capitolul II al doilea este prezentată premisele și factorii care stau la baza dezvoltării și marketingul turismului rural

Capitolul III, care este studiul de caz al proiectului de diplomă, pornind de la o evaluare succintă al spațiului rural al județului Arad, fundamentat pe o prezentare geografică și administrativă a județului, am realizat un studiu care își propune să determine intențiile și motivațiile de cumpărare ale produsului turistic rural în județul Arad, prezintând totodată și câteva modalități privind dezvoltarea și promovarea acesteia .

Absolvent,

BLAJ I.Greta Maria

CAPITOLUL I

TURISMUL RURAL ROMÂNESC ȘANSA DEZVOLTĂRII SPAȚIULUI RURAL

1.1. IZVOARELE TURISMUL RURAL ROMÂNESC

1.1.1. Scurt istoric al turismului rural românesc

În România, care-așa cum afirmă Geo Bogza în reportajul "Sate și orașe"- la început a fost o țară de sate, prin excelentă agricolă, spațiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna.

Mai mult, "viața la țară" a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, în operele plastice din perioadele de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX,satul fiind cadrul, obiectul, subiectul și inspiratorul unui număr însemnat de pictori români.

În ceea ce privește manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulației turistice rurale din țara noastră – neluând in seamă faptul că ori ce orășean, care se respectă și îsi putea permite, avea o casă "la țară" – amintim: obiceiurile de Sânzâiene când, conform tradiției maramureșenii porneau spre mânastirile din Moldova; pelerinajele către locașurile de cult; vacanțele de sărbători în lumea satului sau la mânastire, dar mai ales obiceiul retragerii către sat în timpul verilor călduroase ("locuința mea de vară e la tară"), locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

Concomitent cu creșterea frecvenței circulației turistice au evoluat și echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele și locurile de schimb ale cailor – "poștele" care înca mai revin și astăzi în poveștile sătenilor, ca și denumirile unor localități legate de această activitate – exemplu Poșta Câlnău) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea și masa (vestitele hanuri în toate cele trei țări române).

Turismul rural a fost practicat în România multă vreme în mod neorganizat, rezultând din necesitatea turiștilor de a găsi un mod de cazare accesibil și cu un grad de confort mai ridicat decât în cazul campingurilor sau cabanelor, în timpul vacanțelor lor.

După 1989, s-a manifestat nevoia unei organizări a acestor spații de cazare, prin omologarea și clasificarea lor.

Gama serviciilor s-a îmbunătățit, s-a lărgit și, astfel, tot mai mulți săteni și-au deschis casele pentru a primi turiști. Primele forme ale turismului rural organizat au apărut în zona Rucar-Bran, ulterior înființându-se și ANTREC.

După apariția acestei organizații, în fiecare județ au fost omologate gospodării și a apărut concurența, bazată în special pe resursele naturale ale zonei, pe atracțiile oferite turiștilor.

Ca urmare a acestor transformări și a tendinței de modernizare și perfecționare a activităților turistice rurale, turismul rural a ocupat și ocupă un loc important în oferta turistică din țara noastră, reprezentând pentru mulți dintre noi o alternativă atractivă în vederea petreceri vacanțelor și concediilor.

Pe parcursul ultimilor ani, au apărut și o serie de reglementări de ordin legislativ în ceea ce privește această problemă, și au fost editate o serie de lucrări ce tratează conceptul de turism rural și agroturism și satul românesc, unele dintre ele venind în sprijinul celor ce vor să primească turiști în gazdă, având forma unui îndrumător.

Turismul rural și agroturismul au cunoscut o dezvoltare semnificativă în România, și se poate afirma că se aliniază din ce în ce mai mult standardelor europene din acest domeniu.

1.1.2. Turismul rural – delimit[ri conceptuale actuale

Turismul rural este definit ca ,,o formă particulară de turism, ca un domeniu și o artă a primirii turistului și a unui comportament ce diferă de alte forme de turism”. Putem aprecia că turismul rural este o stare de spirit specifică locuitorilor rurali, care implică foarte mult respect și apropiere față de oaspeți, apropiat spiritului familial. Ca urmare, turistul care practică turismul rural, nu este un anonim, ci un oaspete de seamă, unprieten al familiei, care revine mereu cu plăcere la pensiune aflat în mediul rural.

Ca atare, se poate observa o mare diversitate a schimbului de impresii între turiști și gazdă, cultivându-se continuu relații care duc în cele din urmă la intensificarea fluxului turistic din zonă.

Turismul rural se poate definii ca fiind o formă de turism care “se desfășoară în mediulrural, valorificând resursele turistice locale (naturale, economice, culturale șiumane) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile și fermeleagroturistice, utilizează diverse spații de cazare: hanuri și hoteluri rurale,adăposturi, sate de vacanță și îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru largde motivații: de tranzit sau itinerant cu valențe cultural-cognitive etc.”

Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradițional, clasic,desfășurat în stațiuni șicomplexuri hoteliere.

Căutarea mediului rural pentru odihnă și recreere este o tendință generală în practica mondială a turismului.

Turismul rural este o activitate economică complexă, cu o largă sferă decuprindere, care pune în evidență, printr-un mecanism propriu, circulația turistică rurală.

Venind în întâmpinarea acestei tendințe,numeroase organizații de turism, lucrative sau obștești, din diverse țări europenese preocupă, de mai mulți ani, de organizarea și instituționalizarea turismului înspațiul rural.

1.1.3. Abordările turismului rural

Fiind un fenomen socio-economic nou în evoluția turismului, preocupările de a defini turismul rural sunt sporadice și pot fi întâlnite în literatura de specialitate diferite abordări conform unor orientări a specialiștilor, cum ar fi abordarea :

sociologică;

geografică;

economică.

Fig. nr.1.1. Abordările turismului rural

Sursa: autor

Privit prin prisma abordării sociologice, turismul rural, poate fi definit ca ,,o activitate specifică mediului rural, în care turiștii descoperă viața la țară, gospoăria proprietarului, mediul rural cu tradițiile și obiceiurile sale”.

Din acestmotiv se impune ca turismul rural să rămână un produs al societății rurale,respectiv amenajarea spațiului rural, implementarea echipamentelor de recreere șiodihnă.

Este necesar să fie o contribuție a întregii societăți rurale, având grijă să sepăstreze originalitatea mediului rural. În acest fel se produce inserția turistului,dornic de a se integra unui mod de viață autentic, inedit, în societatea rurală.

Din punct de vedere al abordării geografice, turismul rural este apreciat în raport cu existența spațiului rural corespunzător, respectiv, turismul rural se manifestă în spațiul rural indiferent de caracteristicile fizico-geografice șidemografice ale spațiului rural.Dezvoltarea turismului rural apare ca o consecință a restrângerii mediului natural în condițiile urbanizării planetei, a poluării, a aglomerației umane, astresului fizic și psihic specifice unei existențe moderne. Astfel, turismul rural poate fi considerat ca o terapie necesară pentru relaxarea și „reîncărcareabateriilor“ omului modern, într-un spațiu adecvat și plăcut și la un preț rezonabil.

În prisma ansamblului economiei locale, turismul rural se definește ca fiind ,,o formă de valorificare turistică a spațiilor rurale prin exploatarea resurselornaturale, a valorilor și tradițiilor culturale și istorice, a produselor agricole, aproduselor de marcă cu identitate regională, și specific etnografic și cultural,menite să acopere nevoile consumatorilor în materie de primire, alimentație,activități recreative, divertisment și diverse servicii”.

1.1.4. Izvoarele și valențele turismului rural românesc

Apărute și dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor, asezările rurale românești au pastrat și mai păstrează încă în bună măsură:

peisaj și elementele naturii deosebite;

cultură bogată multi etnică și multiculturală;

datinile și obiceiurile străvechi;

un bogat și variat folclor;

elemente originale de etnografie și artizanat.

Fig.nr.1.2. Valențele turismului rural românesc

Sursa:autor

Toate aceste elemente pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltarea turismului rural.

Turismul rural în țara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător,și mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începând cu anii '20-'30, cazare la cetățeni a vizitatorilor ocazionali a unie asezări rurale.

Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupuri de turisți aflați pe litoralul românesc al Marii Negre.

Se pare că a fost un început promitător , căci în anul 1972 Ministerul Turismului elaborează ordinul 297/1972, urmare căruia Centrul de cercetare pentru promovarea turistică interantională procedează la identificare și selectarea unor localități rurale representative pentru satele românesti ce urmau a fi lansate în turism.

În urma acestor studii, de comun acord cu oficiile județene de turism și organele administrației locale s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern si internațional circa 118 localități rurale.

Teritoriul României prezintă un izvor nesecat și autentic pentru turismul rural românesc, cu o mare varietate de valori culturale istorice:

artă populară;

etnografie;

folclor;

tradiții;

vestigii istorice;

un cadru natural armonios

fond peisagistic variat și pitoresc.

Fig. nr.1.3. Izvoarele turismului rural

Sursa: autor

Toate acestea sunt valențe ale turismului rural românesc în mod special fiind cele mai atractive cele antropice în cadrate într-un peisaj natural deosebit, completat de starea de spirit al spațiului rural.

1.1.5. Satul turistic românesc – un produs turistic inedit

Satul românesc reprezintă un produs turistic inedit in egală masură pentru piața națională cat si pentru cea mondială.

Pe de altă parte satul turistic românesc poate contribui la descoperirea țării noastre – ca posibilă destinație turistică, creând interesul față de România ca loc ce oferă o gamă largă de experiențe, de vacanțe de calitate și chiar oportunități de afaceri.

Viata sociala a satului romanesc a avut un puternic caracter comunitar colectiv, datorat unei „rânduieli” fara de care acesta nu ar fi putut rezista atâtea veacuri, caracterizat prin aparitia unor traditii care mai târziu se regasesc în formele de organizare ale justitiei.

Românii, ca toate popoarele, au trebuit sa comunice între ei stabilind astfel diferite relatii. Aceste relatii au fost la început norme de conduita fara caracter juridic, norme care au fost respectate de buna voie de catre toti.

Desi mai târziu a intervenit legea scrisa, satele au continuat sa-si judece pricinile potrivit dreptului stramosesc. Este adevarat, cu timpul, legea scrisa a câstigat tot mai mult teren în detrimentul dreptului comunitar. Dar între biruinta unuia si disparitia partiala a celuilalt se impunea o perioada îndelungata în care au coexistat ambele tipuri de “instante”.

Satul românesc, pe parcursul mai multor secole, ne apare ca un univers în sine, același în timp și spațiu. Nici o lege din afară, atâta timp cât a fost considerat drept unicul rezervor spiritual al societății, nu i-a putut afecta destinul pentru că și le avea pe ale sale:

obiceiuri

tradiții

orientări clare logice – verificate de vreme și capabile să dea răspuns în stil propriu gîndirii tradiționale, oricărui aspect al existenței.

Satul românesc – în general, și cel cu vocație turistică – în special, reprezintă un produs turistic rural inedit, destinat în egală măsură pentru piața națională cât și pentru cea mondială. Pe de altă parte satul turistic românesc poate contribui la descoperirea țării noastre – ca posibilă destinație turistică, creând interesul față de România ca loc ce oferă o largă gamă de experiențe, de vacanțe de calitate și chiar oportunități de afaceri, având la bază valențele produsului turistic rural, existente în cadrul satului românesc, în cadrul patrimoniului nostru natural , îndeosebi în cel afectiv și în cel comun compus din:

resurse naturale și culturale;

facilitățile și experiențele turistice diverse,

bunul raport preț / calitate;

trăsăturile specifice și unicie ale țării noastre:

multi etnic, multiculturalitate și religii diferite;

Istorie – reflectată prin clădiri, evenimente, legende;

cultură și artă-scrisă, arta, costumele, muzica, dansul, teatrul, meșteșugurile, bucătăria, deprinderile special;

geografia și topografia – zonele montane și de plajă pe coasta Mării Negre, animalele sălbatice din Delta Dunării, zonele de munte etc;

importante locuri pitorești, montane, riverane;

inestimabile moșteniri religioase și culturale;

ape minerale și termale; floră și faună inedită;

vechi tradiții, apreciate și respectate pe plan internațional: artă și meșteșuguri (teatru, muzică, poezie, dans, pictură, sculptură);

gamă variată și de bună calitate de atracții și facilități.

Montarea, armonizarea, concertarea și asimilarea unora dintre valorile perene ale satului în cadrul unor aranjamente turistice conduce la elaborarea unor oferte turistice rurale românești de o certă valoare și cu un caracter inedit inconfundabil.

1.1.6. Formele de manifestare al turismului rural

Tipologia formelor de turism specifice mediului rural este extrem de diversă în țările cu tradiție în domeniu și individualizarea ei se realizează prin orientarea deliberată a pieței spre anumite oferte turistice și segmentarea clientelei în acord cu aceasta.

Astfel, în domeniul turismului rural , pot fi avute în vedere forme de turism, precum turismul:

cultural;

de agreement;

curativ;

sportiv;

religios;

ecoturism;

agroturism.

Figura nr.1.4.Formele de manifestare al tursimului rural

Sursa: autor

În realitate, aceste forme apar frecvent într-o manieră difuză, cu tendințe de întrepătrundere în cadrul formării produsului turistic rural.

1.1.6.1. Turismul cultural rural

Turismul cultural rural, abordeaza cultura unei regiuni, în viziunea valorilor ei artistice, îmbunând elementele antropice a regiunii cu cultura și arta popular.Implicând cele mai diverse categorii sociale și de vârstă poate fi combinația vizitarea siturilor rurale, a căror distincție se datorează existenței monumentelor istorice, caselor memoriale, muzeelor ș.a. sau participarea la desfășurarea unor sărbători sau datini tradiționale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol sau evenimente sociale din viața comunității (hramuri, nedei, nunți etc).

Tendințele majore care au fost observate în ceea ce priveste turismul cultural sunt:

este un factor cheie – pentru dezvoltarea durabila si dialogurile intreculturale;

însemnătatea interacțiunii între cultura și turism – care deși are radacinile în perioada de început a turismului rural în prezent câștiga din ce în ce mai multă însemnatate și este principala formă al turismului rural;

creșterea însemintiții mostenirii culturale – care este expresia identității oamenilor, a teritoriului, istoriei, traditiilor si civilizatiei.

Turismul cultural rural la ora actuală, atrage un numar din ce în ce mai mare de turiști autohtoni și străini și potrivit unui studiu al Comisiei Europene, 20% dintre vizitele din Europa au motivație culturala, în timp ce 60% dintre turiștii europeni sunt într-adevar interesati în descoperirea culturala în timpul calatoriei lor.

În afara de cresterea sustinuta a cererii turistice globale, atât interna cât si internationala, care cuprinde toate tipurile de destinatii, exista si alti factori care explica acest trend:

evoluția turistului modern – cu preferințe din ce în ce mai sofisticate în cautarea de diferite experiente culturale;

sursa de venit si oportunitati economice – în viziunea dezvoltării durabile;

implicarea autorităților locale în promovarea și dezvoltarea turismului rural, care privesc un generator economic.

Turismul cultural, reprezinta o piata în plina dezvoltare și Organizația Mondială al Turismului, estimează o creștere anuala de 10-15% a călătoriilor de interes cultural, în contextul unei creșteri medii totale de 4-5% a industriei turistice în general.

1.1.6.2. Turismul de agrement rural

Agrementul ocupa un loc important în atracția turistică rurală și ocuparea timpului liber intr-un sejur turistic rural. Resursele turistice rurale sunt variate ale unui sat turistic și pot genera numeroase forme de petrecere a timpului, prin amenajarea sau organizarea prin de diverse dotări și acțiuni turistice corespunzătoare posibilități de agrment inedit și unic, unora dintre cele mai diferite motivații și segmente de turiști.

Agrmentul și amenăjările acestuia pot cuprinde diverse forme cum ar fi amenajarea pârtiilor de schi dotate cu mijloace de transport cu cablu (teleschi si telescaune), terenuri de sport multifunctionale (tenis, volei), patinoare, lacuri pentru agrement nautic, piscine, pentru plajă și înot, locuri de picnic, poteci marcate pentru drumeție, terenuri de joacă și parcuri tematice.

Agrementul în spațiul rural asigură turistului accesul la diverse programe, care va fi apreciata ca o experiență trăita intr-o colectivitate mult diferită de cea în care el trăiește și de care își va aduce aminte și va genera o amintire frumoasă legat de sejurlul turitic rural. Turistul multumit de ceea ce au văzut și a experimentat, va povesti și altor prieteni și cunoscuți , promovând astfel și îndemnandu-i să meargă acolo, dar la rândul lui va reveni cu placere în acele locuri de câte ori va avea posibilitate.

1.1.6.3.Turismul curativ

Turismul curativ este o forma specifică a turismului rural, care vizează odihna și tratemente neconvenționale al turistului și care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite imbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și bolilor profesionale și stresului , provocate de ritmul vieții moderne.

Din această cauză, această formă de turism, este legat de apropierea mediului rural de mai multe stațiuni cunoscute pentru proprietatile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, nămoluri, situate într-un climat de rural natural de excepție.

Dezvoltarea turimului curativ, sa este favorizată de existența unor condiții climatice favorabile cum ar fi absența poluării, predominarea calmului atmosferic, aeroionizarea negativă, prezența izvoarelor de ape minerale cu proprietăți terapeutice, a apelor termale, a salinelor ș.a, asociate eventual cu posibilitățile de aplicare a remediilor consacrate în "medicina" populară fitoterapie, apiterapie, hidroterapie ș.a.) Existența disponibilităților de acest fel pot conduce la elaborarea unor oferte turistice care poate rivaliza cu cele din stațiunile balneare și climaterice consacrate.

1.1.6.4. Turismul sportiv și de aventură

Mediul rural poate constitui un spațiu important pentru susținerea activităților sportive de proximitate: cicloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iama, orientare turistică ș.a. În anumite situații, turismul sportiv capătă accente de turism de aventură atunci când obiectivul îl constituie practicarea unor activități, desemnate în limbajul de specialitate prin sintagma "sport extrem" precum escaladele alpine, schiul acrobatic, zbor fără motor ș.a..

Practicarea unora dintre aceste sporturi necesită o anumită politică managerială a produsului turistic, sporturile nautice, cicloturismul, echitația, altele, în schimb, pot atrage turiștii printr-o amenajare tehnică minimă, dublată desigur de favorabilitatea mediului natural cum ar fi sporturile de iarnă, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistică, speleoturismul ș.a, susținut li completat de calitatea primirii și găzduirii specifică spațiului rural

1.1.6.5. Turismul religios

Turismul rural religios este fundamnetat pe numeroasele interacțiuni între turism și religie, pe baza relației dintre locul sacru și motivația turistului. Pornind de la noțiunea de turism cultural religios preponderent în cadrul turismului rural, se poate vorbi de două mari tendințe de călătorii:

experiență turistică unifuncțională – care are un singur scop de natură religioasă prin vizitarea unui lăcaș de cult și participare la procesuni religioase în care turistul este strict pelerinul și de obicei nu implică alte servicii turistice;

experiență turistică plurifuncțională – care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele strict culturale, și implică servicii turitice de bază cazare și alimentație publică.

Atunci când elementul de atracție pentru turiști se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spatiu religios. O tendință a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur în apropierea unor lăcașe de cult renumite, astfel, apărând pensiuni rurale pe lângă multe ansambluri monahale, dar apațiția în incinta acestora ale propriile case de oaspeți în care primesc un număr redus de credincioși și în care trebuie respectate anumite norme pe durata șederii, pentru a nu perturba ordinea activității monahale.

În țara noastră se remarcă creșterea prestigiului Bisericii, "reîntoarcerea" unei părți semnificative a populației țării la practicile vieții spirituale tradiționale și apariția unor "focare" de misionariat, în special așezămintele monahale, care polarizează interesul unui număr apreciabil de credincioși. Este cunoscută, în acest sens, atracția exercitată de unele mănăstiri precum cele de la Rohia și Bârsana (Maramureș), Nicula (Cluj), Sâmbăta de Jos (Brașov), Poșaga (Alba), Izbuc (Bihor) etc. Așezămintele religioase, depozitarele unor valori artistice și spirituale remarcabile, au intrat de mult timp în sfera atracției turistice: Putna, Moldovița, Sucevița, Voroneț, Humor, Agonia. Neamț Tismana.

1.1.6.6. Agroturismul

Tendințele privind necesitatea petrecerii timpului liber într-un mod plăcut și divers, stă la baza creării premisele dezvoltării organizate a agroturismului în cadrul turismului rural ca formă distinctă și specifică. La acest nivel cele doua forme de turism, turismul rural și agroturismul, trebuie sa dispuna de un management capabil sa armonizeze cadrul natural si gospodaria taraneasca in scopul satisfacerii cerintelor turistului modern.

Agroturismul reprezintă forma de turism, practicată în mediul rural, bazată pe asigurarea, în cadrul gospodăriei țărănești, a serviciilor de: cazare, masă, agrement și altele. Prin agroturism se valorifică, astfel, în mod superior, resursele naturale și antropice ale zonei, contribuind la ridicarea nivelului de trai al populației rurale.”

Spre deosebire de turismul rural, agroturismul presupune:

cazarea în gospodăria țărănească (pensiune, etc.);

consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă;

participarea într-o măsură mai mare sau mai mică, la activitățile agricole specifice.

Agroturismul necesită zone rurale modificate de om în care sectorul primar,agricultura, creșterea animalelor, activități forestiere este foarte evident.

Acest tip de turism include cazare, administrare de alimente și băuturi și ale servicii suplimentare oferite de un agricultor sau un țăran. Aceste activități precum și veniturile ce se obțin presupun o dedicare totală din partea proprietarilor.

Conceptul de agroturism, datorită faptului că se circumscrie gospodariei țărănești , fermei sau a exploatației agricole constând în organizarea activităților de primire a turiștilor și a tuturor serviciilor turistice la nivelul unității agricole, în mod frecvent aeste considerat ca o activitate complementara agricolă, integrata in mod organic în economia exploatației agricole.

1.1.6.7. Turismul de natură

Turismul în natură ca formă distinctă al turismului rural a părut și se dezvoltă, datorită mulitudinilor de zone naturale deosebite, unele consacrate turistic, cât și altele mai puțin cunoscute, unde au răsărit pensiuni și oameni care au înțeles că au șansa dezvoltării unui turism bazat pe zone pitorești și pe natură.

Turismul pentru natură include diferite forme de turism și experiențe în mediul natural, cum ar fi:

turismul de aventură;

turismul montan pedestru;

drumeția montană;

ecoturismul.

Aceste forme de turism sunt concretizate în următoarele tipuri de activități: vizitarea unor sit-uri naturale, activități specifice turismului de aventură, activități de observare ale naturii, formațiuni geomorfologice, faună, floră, fenomene naturale,, activități axate pe descoperirea potențialului natural și cultural autohton.

Mediul natural, ca atracție turitică al turismului rural, corespunde unui mediu în care biodiversitatea și procesele ecologice nu au fost alterate de activitățile umane și care păstrează capacitatea de a se regenera unde prezența umană nu modifică peisajul într-o manieră importantă și nu-l domină.

Turismul în natură, ca formă importantă al turismului rural, corespunde activităților axate în principal pe observarea și aprecierea naturii, fie celor practicate în aer liber cu scopul de a descoperi, care sunt dezvoltate și gestionate astfel încât să minimalizeze impactul negativ asupra mediului și să maximalizeze reinvestitiile economice pe plan local.

1.1.6.8. Ecoturismul

Ecoturismul este o formă de turism specific și cel mai actual, în care principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale legate de natură din mediul rural.

Ecoturismul, pe lângă faptul că face parte din turismul rural se înscrie în turismul durabil prin îndeplinirea următoarele condiții, definite de Organizația Mondiala a Turismului rin urmtăarele trăsături:

• contribuie la conservarea și protejarea naturii;

• utilizează doar resurselor locale;

• are un caracter educativ fiind fundamentat pe respect pentru natură și cultură locală;

contribuie la conștientizarea turiștilor și a comunităților locale;

• are un impact negativ minim asupra mediului natural și socio-cultural;

contribuie la bunăstarea populației locale.

În prezent, ecoturismul este forma de turism rural cu unul dintre cele mai ridicate ritmuri de creștere pe plan internațional, astfel prin urmare, dezvoltarea produselor ecoturistice presupune în primul rând existența resurselor naturale și a biodiversității mediului natural, în timp ce infrastructura turistică nu presupune investiții atât de mari ca în cazul turismului clasic, astfel fiind foarte potrivit pentru dezvoltarea turismului rural.

1.2. POTENȚIALUL NATURAL SI ANTROPIC AL AȘEZĂRILOR RURALE ROMÂNEȘTI

Potențialul turistic al spațiului rural, reprezintă elementul fundamental în crearea produselor turistice rurale , respectiv a ofertei turistice și este compus din:

potențial natural;

potențial antropic.

Fig.nr.1.5. Potențialul turistic românesc

Sursa: adaptare autor

Potentialul natural al mediului rural ca resurse turistice, este format diversitatea a componentelor cadrului natural, și resurse potențiale cum ar fi relief, clima, rețea hidrografica.

Componentele naturale de peisaj, reprezintă potentialul resurselor turistice rurale în mare parte și joaca un rol determinant în dezvoltarea turismului în general si a celui rural în mod special prin valorile specifice cum ar fi:

valoarea recreativa, estetica si peisagistica – care determină alegerea destinatiei: munte, deal sau campie;

valoarea curativa – în cadrul bioclimatului sau a factorilor naturali specifici zonei rurale;

Spațiul românesc, este denumit denumit carpato-danubiano-pontic, care dispune de un potențial natural deosebit și foarte diversificat, deoarece este carpatic prin relief, dunarean prin reteaua lui hidrografica si pontic prin deschiderea sa la Marea Neagra.

Potențialul natural din Romania se bucură de o recunoscuta valoare nationala si internationala și pe lângă relieful clima, hidrografia este format și din complexul de factori terapeutici ai litoralului, elemente clasice de terapie, ape minerale, lacuri terapeutice, namoluri terapeutice, salinele cu potențial turitic ridicat

Datorita potențialului natural ridicat, de care dispune spațiul rurale din Romania, dezvoltarea turismului rural cu toate formele specifice, este foarte dezvoltat si recunoscut atat pe plan national, cat si pe plan international, completat și susținut de ospitalitatea si bunul simt specifice locuitorilor din localitatile rurale romanesti, atrăgând astfel turiștii de peste tot din lume.

Potențialul turistic antropic românesc al unei zone, regiuni, este identic cu oferta turistică potențială a respectivului spațiu geografic, care reunește creațiile omului de-a lungul timpului, fundamentate și concretizate în cadrul elementelor de:

istorie;

artă;

cultură;

tehnico-economice

socio-demografice.

Încercând o subdiviziune a potențialului antropic vom constata că el se compune în principal din fondul cultural-istoric al zonei și din obiectivele economice care prezintă interes turistic, potențialul antropic este prezentat în ansamblu în cadrul figurii de mai jos:.

Fog.nr.1.6. Elelementele potențialului antropic rural

Sursa: http:/COMPONENTELE-PATRIMONIULUI-TUR424.php

Analizând spațiul rural românesc, vom constata că acesta este păstrătorul si conservatorul unui inestimabil tezaur de monumente istorice, de arhitectură sau de artă, vestigii istorice, ca și a unui veritabil patrimoniu etnofolcloric de o valoare și o puritate neasemuită.

CAPITOLUL II

DEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA TURISMULUI RURAL

2.1. DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL

2.1.1. Scopurile și obiectivele dezvoltării turismului rural

Complexitatea activității turismului și rural este determinată și se răsfrânge și asupra obiectivelor urmărite.

Având în vedere importanța acestor obiective nu doar la nivel individual și local, dar și regional, național și chiar internațional, se impune ca organismele publice să se implice în orientarea și impulsionarea acestor activități, acestea putând fi realizate prin promovarea unui set de legi și decizii.

Scopurile generale pentru care se consideră dezvoltarea turismul rural, și anume acelea de a permite efectuarea unor sejururi în natură, îndepărtarea de poluare, trafic etc, este completat de scopul de a obține rezultate economice favorabile pentru operatorii turistici și dezvoltarea economiei rurale cu toate domeniile ei.

Ca obiective primare privind dezvoltarea turismului rural se urmăresc:

îmbunătățirea condițiilor de viață;

creșterea veniturilor obținute în regiunile dezavantajate sau în apropierea zonelor protejate și a terenurilor caracterizate prin elemente naturale, peisagistice și istorico-culturale deosebite;

crearea unor mărci de calitate în turism rural și agroturism;

crearea și consolidarea de noi forme de servicii turistice;

protecția mediului, favorizând tehnici de producție agricolă cu impact ambiental redus;

valorificarea produselor tipice din agricultură și a gastronomiei tradiționale din regiune;

conservarea peisajului rural și agricol;

favorizarea resurselor naturale și a bunurilor istorico-culturale;

recuperarea patrimoniului edilitar;

valorificarea tradițiilor culturale din lumea rurală.

Fig.nr.2.1. Scopurile și obiectivele dezvoltării turismului rural

sursa:autor

Realizarea scopurilor și obiectivelor privind dezvoltarea turismului rural, este influențat de anumiți factori care au efecte asupra fenomenelor de creșetere economică, prin acumularea progresivă, care sunt necesari studiați deoarece pot constitui premisele dezvoltării durabile.

2.1.2. Factorii care influențează dezvoltarea turismului rural

Deși este o realitate recentă, turismul rural posedă indicii certe că nu este un fenomen de creștere temporară sau conjuncturală.

Pe lângă cauzele de ordin general care acționează asupra fenomenelor de creștere economică, în cazul turismului rural se remarcă acumularea progresivă, pe termen lung, a unor motivații complexe, ireversibile, deseori disimulate, ferite însă de perisabilitatea specifică rețetelor turistice de tip convențional.

Factorii care determină și favorezează dezvoltarea trismului rural pot de ordin econimic, social și spiritual, provenite multidirecțional, atât din partea spațiului rural cât și al turiștilor și organizațiilor implicați în dezvoltarea și promovarea turismului rural la nivel european , național și local.

Dintre factorii care stimulează afirmarea tot mai susținută a turismului rural se detașează:

dezvoltarea și ameliorarea infrastructurii rurale – ale rețelelor de transport și comunicații, dotărilor spațiilor de cazare – în spațiul rural;

nivelului de educație – atât al turistului cât și al prestatorului ;

cererii și ofertei turistice individuale și personalizate;

interesului manifestat pentru protejarea și menținerea sănătății;

agrementului și echipamentului sportiv utilizat în turismul rural;

aprecierii autenticității în cadrul turismului rural;

afirmării individualismului de piață, atât ca cere cât și ca ofertei

implicării și interesului organismelor administrative europene, naționale și locale în dezvoltarea și promovarea turismului rural.

Fig.nr.2.2. Factorii dezvoltării turismului rural

Sursa:autor

Dezvoltarea și ameliorarea infrastructurii spațiului rural , constă în modernizarea și extinderea rețelelor de transport și comunicații în spațiul rural, prin extinderea rețelei de drumuri modernizate, combinată cu expansiunea serviciilor de transport, reprezintă principalele modalități de penetrare a spațiului rural, chiar dacă adeseori pe distanțe relativ scurte, starea tehnică precară a drumurilor îngreunează accesibilitatea și modernizarea spațiilor de cazare și de alimentație publică.

Satisfacerea acestei cerințe este prima condiție necesară pentru individualizarea unui flux turistic a cărui intensitate să susțină corespunzător amortizarea investițiilor și acumularea profitului în spațiul rural. Fără existența unui flux numeric minim de turiști, nu poate fi depășit pragul de rentabilitate și astfel, chiar și cele mai generoase oferte turistice rurale, în materie de potențial natural, valori de patrimoniu cultural, confort, prețuri etc. sunt sortite eșecului.

Nivelului de educație, ca factor determinanta al turismului rural, este dat de dezvoltare fără precedent a sistemului de învățământ la toate nivelele, dublată mai recent de explozia mijloacelor de comunicare în masă și al internetului.

În acest context se remarcă, pe de-o parte, tendința de modificare a modului de viață în conformitate cu noile "precepte" ale echilibrului dintre fizicul și psihicul uman, iar pe de altă parte, diversificarea și aprofundarea aspirațiilor spirituale și culturale, care stau la baza dezvoltării turismului rural. Astfel, turistul, de regulă citadin, este tot mai mult motivat de perspectiva recreerii în locuri liniștite, puțin aglomerate, care satisfac exigențe de ordin ecologic și care, deseori, pe care ofero spațiului rural.

Odată cu apariția și dezvoltarea internetului și al rețelelor de promovare și în domeniul turismului rural, aceasta a contribuit la creșeterea nivelului de educare și al populației rurale, care stă la baza dezvoltării servciilor turistice rurale. O altă contribuție in dezvoltarea turismului rural privind educația au programele de formare profesională ale resurselor umane din turismul rural și extinderea activătților cultural educative în acest domeniu.

Creșterea cererii de oferte turistice personalizate, se resimte tot mai viguros în ultimii ani, pe fondul tendinței generale de globalizare prin circulația extrem de rapidă a informației, varietatea ei și posibilitățile de accesare rapidă a ofertei au sporit perspectivele de valorificare ale acesteia, atât din punct de vederea al ofertei cât și din punctul de vedere al cerii. Ofertele turistice rurale, datorită specificicului elementelor componente se poat forma și adapta foarte ușăr cerințelor personalizate ale turiștilor.

Interesul manifestat pentru protejarea și menținerea sănătății, înregistrează o creștere spectaculoasă atât în rândul turiștilor cât și al prestatorilor manifestat și în din domeniul turismului rural, în mod special în cea ce privește valorificarea și beneficierea resurselor rurale nealterate atât al potențialului natural cât și gastronomic, promovând modul de viață sănătos.

Chiar dacă în prezent, în țara noastră, modul de obținute a alimentelor este, din fericire, mai puțin artificializat comparativ cu țările puternic industrializate, nu este mai puțin adevărat că factorii de stres generați de precaritatea economică, hipertrofierea, disfuncționalitatea și poluarea marilor orașe, afectează tot mai evident starea de sănătate a populației.

Spațiul rural și zonele rurale din România, sunt excelent plasate pentru a oferi satisfacții celor mai diverse și sofisticate opțiuni, de la promenadele pedestre sau cicliste în aer curat, la escalade sau excursii temerare, de la partidele liniștite de pescuit, la satisfacțiile oferite de degustarea băuturilor și mâncărurilor tradiționale.

Liniștea și confortul psihic – sunt elemente tot mai căutate de numeroși turiști,ca factor curativ, fapt deloc surprinzător, dat fiind nivelul de stress, specific majorității lucrătorilor. Mecanismele care stau la originea deplasării sunt diverse și adeseori subtile. Survine, frecvent, aspirația voluntară de a părăsi cadrul de viață citadin. Ideea de "evadare" în natură se regăsește aproape unanim între dorințele citadinului de azi, iar materializarea ei se produce adeseori în mediul rural.

Introducerea și perfecționarea industriei de echipament sportiv și turistic – oferă turiștilor o gamă tot mai variată și mai perfecționată de utilități necesare practicării diverselor forme de recreere și le asigură independență și securitate personală sporită în raport cu intemperiile naturii sub forma garementului turistic rural. Dezvoltarea agrementului prin utilizarea diverselor echipamnete de ultima generație și în spațiul rural contribuie la dezvoltarea atractivității și dezvoltarea acestuia.

Creșterea și extinderea autenticului și afirmarea cât mai evidentă a cesteia și reflectarea în formarea produsului și ofertei turistice rurale, este un factor din ce în ce mai influent. Turiștii provenind, în majoritatea cazurilor, dintr-un mediu saturat de audiovizual, dominat de produse puternic industrializate, cartiere de blocuri anoste, relații colective impersonale etc, apreciază tot mai mult autenticitatea, naturalețea vieții de la țară, căldura sufletească specifică micilor comunități rurale.

Afirmarea individualismului de piață, ca factor favorizant al dezvoltării turismului rural se datorează, pentru promovarea sistematică și insistentă a unor anumite produse pentru câștigarea unui segment stabil de consumatori este o practică utilizată în mod curent pentru impunerea diverselor produse ți oferte componente al produsului turitic rural atât pe piețele de consum cât și pe piața turismului rural. În pofida caracterului difuz și a dimensiunilor reduse ale activităților turistice, turismul rural este apt să valorifice această oportunitate care poate fi deosebit de benefică în condițiile în care există motivație și competență pentru popularizarea și vânzarea ofertei, respectiv primirea turiștilor.

Creșterea interesului organismelor administrative, european, național, județean și local în dezvoltarea turismului rural, este cel mai important factor privind dezvoltarea turismului rural din ultimele decenii și acest fapt este vizibil în special în ultimii ani, odată cu descentralizarea activității turistice și afirmarea tot mai susținută a autonomiei administrative locale. Implicarea acestora a fost stimulată de presiunea în continuă creștere asupra terenurilor cu valențe turistice solicitate în scopul amplasării reședințelor secundare de vacanță din spațiul rural.

În acest sens au fost inițiate și implementate numeroase programe și proiecte privind dezvoltarea și îmbunătătțirea turismului rural , deoarce responsabilitatea amenajării teritoriale este majoră, având în vedere tendințele de monopolizare exclusivă a spațiului turistic de interes general, de periclitare a calității mediului, de apariție a situaților tensionate în raport cu colectivitățile locale, (generate de practicile utilizării abuzive a resurselor locale etc.

Participând în programele Uniunii Europene, România a beneficiat și beneficiază în permananță pe lângă experiența altor țări de diverse strategii de păstrare și dezvoltare a spațiului rural românesc, în cadrulor strategii și diverse inițiative organizaționale, au luat naștere acestnaștere diverse asociații și organisme care își propun afirmarea, dezvoltarea și promovarea turismului rural, dintre care cele mai importanteși reprezentative în ordine cronologică de înființare sunt:

Federația Română pentru Dezvoltare Montană (1990), care își propunea sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvoltarea agroturismului;

Agenția Română pentru Agroturism (1995) ce își propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internațional de turism;

Asociația Națională pentru Turism Rural Ecologic și Cultural din România ANTREC (1994), membră a Federației Europene de Turism Rural (EUROGÎTES); până în prezent s-a dovedit a fi dinamică, performantă și viabilă realizând în mare parte scopurile propuse la fondare.

Aceste organizații și asociații profesionale se implică activ în dezvoltarea și promovarea turismului rural.

2.1.3. IMPACTUL DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ASUPRA COMUNITĂȚILOR LOCALE

Turismul rural, conceput ca un factor de echilibru între comunitățile rurale ca gazdă și ofertant de vacanțe și chiar ca o industrie turistică, în general are impactul pozitiv al acestei forme de turism, care depinde de modul de organizare, amenajarea satelor turistice și de varietatea, calitatea serviciilor turistice ce pot fi oferite

Impactul produs de turismul rural asupra spatiului rural se poate cuantifica prin analiza eficientei economice, atât asupra prestatorului cât și asupra comunității locale.

Turismul rural cu toate formele ei specifice este în același timp un rezultat dar și o premisă a dezvoltării economiei rurale sustenabile și poate contribui la:

echilibrarea dezvoltării teritoriale;

dezvoltarea spațiului rural;

crearea noilor locuri de muncă;

diversificarea locurilor de muncă;

pluriactivitate – prin completarea activităților și beneficiilor economice;

extinderea activitățiilor economice – în principal a satelor – turismul rural prin prin forma agroturismului, fiind o activitate complementară și nu o alternativă sau o substituție a acesteia;

apariția și dezvoltarea unor noi afaceri – turisitice, alimentație public , meșteșuguri, artizanate, etc ;

încurajarea a activitățior tradiționale locale – favorizând cu precădere artizanatul și activitățile care pot determina apariția și dezvoltarea unui comerț specific;

reabilitarea patriminoliului edilitar;

atragerea de noi invesțitii;

creșterea veniturilor populației locale – rezultate din valorificarea resurselor locale și a produselor agroalimentare ecologice pentru consumul turiștilor;

protecție socială, oferind populației cu venituri reduse posibilitatea realizării unui concediu de odihnă, de petrecere a timpului liber în peisajul pitoresc al mediului rural.

Dezvoltarea turismului rural sustenabil numit dezvoltare durabilă, presupune dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului rural, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale, păstrând resurse și generațiilor viitoare.

conceptul de dezvoltare durabilă, a fost folosită de prima dată în anul 1987 în raportul comisiei mondiale cu privire la mediu și dezvoltare, cunoscut sub denumirea de raport brundtland, care definea dezvoltarea durabilă ca fiind ,,dezvoltarea ce asigură nevoile prezentului fără a compromite capabilitatea viitoarelor generații de a-și asigura propriile nevoi”.

aceast concept a beneficiat de o largă acceptare și aplicație și reprezintă mai mult un obiectiv strategic decât un ghid practic de pus în aplicare în toate domeniile economice printre care se enumeră și turismul rural.

Dezvoltare durabilă al turismului rural, se poate fi definită ca dezvoltarea care satisfacerea nevoilor turiștilor aparținând generațiilor de azi fără să reducă șansele generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

2.2. rOLUL ȘI IMPORTANȚA marketingULUI ÎNDEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA TURISMULUI RURAL

2.1.1. Marketing turistic rural – delimitări conceptuale

Marketingul turistic face parte din procesul managerial de anticipare și de satisfacere a nevoilor vizitatorilor existenți și potențiali, într-o manieră mai eficientă decât ofertanții sau destinațiile concurente.

Marketingul turistic rural ,conform literaturii de specilalitate se poate defini ca ,,complexul de evaluări și decizii care, pe baza unei permanente actualizări a tendințelor înregistrate la nivelul disponibilității cererii turistice (piața), își propune să realizeze condițiile optime de formulare a ofertei și de amplasare pe piață prin intermediul unei coordonări permanente a inițiativelor întreprinderilor private cu acțiunile puterii publice” .

2.1.2. Particularitățiile marketingului în domeniul turismului rural

Marketingul turistic rural, ca în orice domeniu economic, este orientat fie spre profit, fie spre beneficiul comunității, fie spre ambele; în toate cazurile, succesul pe termen lung depinde de interacțiunea satisfăcătoare a turistului și ofertantului.

Marketingul în domeniul turismului rural, înseamnă de asemenea, satisfacerea nevoilor turiștitlor odată cu generarea avantejelor economice comunităților locale și consumatorilor, asigurarea protecției mediului, acestea nu mai pot fi considerate aspecte care se exclud reciproc.

2.1.3. Funcțiile marketingului în turismul rural

Funcțiile marketingului în dezvoltarea și promovarea tursmului rural, în vederea orientării a activității economice turistice se reflectă în:

cercetarea – pieței și a consumatorului serviciilor și produselor turistice

proiectarea – produselor turisitice rurale conform cererii;

satisfacerea – în condiții superioare a nevoilor și dorințelor turiștilor;

creșterea – eficienței economice a activității și unităților turistice rurale;

conectarea – rapidă și flexibilă a firmei la dinamica mediului.

Fig.nr.2.3. Funcțiile marketingului în dezvoltarea și promovarea tursmului rural

Sursa:

Funcția de cercetarea pieței și a consumatorului serviciilor și produselor turistice, constituie punctul de plecare privind orientarea întregii activități de marketing și care asigură, fluxul continuu de informații necesare fundamentării prognozelor, deciziilor și a programelor de marketing.

Funcția de proiectare privind produsul turistic rural, este unul din funcțiile cele mai importanta ale marketingului turistic, și se bazează pe cercetare aprofundată privind cererea și armonizarea acestuia conform cerințelor pieței.

Funcția de satisfacere în condiții superioare a nevoilor și dorințelor turiștilor se concretizează în ansamblul măsurilor, au ca obiective crearea, dezvoltarea și promovarea produselor turistice rurale, conform cererii și utile consumului, în cadrul distribuirii în condiții optime prin asigurarea posibilităților privind alegerea lor în concordanță cu gusturile și preferințelelor.

Funcția de creștere a eficienței economice, se poate realiza numai pe calea satisfacerii nevoilor și dorințelor turiștilor, cercetare prealabil și îndeplinirea acestei funcții presupune luarea unor măsuri de raționalizare privind activitatea economică.Funcția de eficiențizarea economică determină optimizarea întregii activități turitice rurale, și întregul flux de informare și promovare, marketingul furnizând informațiile necesare pentru fundamentare, evaluare și opțiune.

Funcția de conectare rapidă și flexibilă a prestatorului turisitc rural la dinamica mediului, presupune raportarea permanentă a unității turisitce rurale, la mediul economic și social, urmărind creșterea capacității și adaptarea acestuia și diversificarea acțiunilor proporționale

2.1.4. Formele marketingului în domeniul turismului rural Marketingul turistic rural, poate fi explicat atât într-o accepțiune economică largă, de exemplu a unei zone turistice ruralem cât și în cadrul unui areal economic mai restrâns la nivelul unei pensiuni, astfel se poate defini

În domeniul marketingului turisitc rural există două forme de marketing:

marketing turistic rural macroeconomic;

marketing turistic rural microeconomic;

În aceste condiții, conceptul de marketing turistic macroeconomic reprezintă procesul prin care se realizează schimbul de mărfuri și servicii turistice la nivelul întregii economii naționale, al unei regiuni, zone sau stațiuni turistice rurale, putându-se efectua evaluarea acestor procese economice.

În schimb, conceptul de marketing turistic microeconomic, reprezintă funcția marketingului prin care se urmărește o realizare a profitului pentru o unitate de mică dimensiune locală, dar care se cere a fi analizată ca o parte componentă a unui sistem socio-economic complex, care include un ansamblu de componente intermediare, care influențează rezultatele.

De aici reiese că marketingul în turism este un marketing integrat, atâta timp cât trebuie să cuprindă și să integreze activitățile publice – macromarketing și pe cele private micromarketing.

Totodată, marketingul turistic rural este un marketing integrat, nu numai datorită naturii specifice a produsului turistic rural, dar și datorită posibilităților de utilizare concentrată a unor acțiuni de marketing ale unei multitudini de unități turitice rurale, de exemplu, acțiuni promoționale întreprinse pentru promovarea unei zone sau a unei țări și a obiectivelor culturale și sociale spre care sunt orientate mai mult sau mai puțin inițiativele puterilor publice în sectorul turisitic rural.

O caracterisitică a marketingului turisitic rural constă în dezvoltareași promovarea unităților turistice, singure sau în consorții, care își desfășoară acțiunile lor de marketing în limitele activității lor specifice, în cadrul general prestabilit de puterile publice și actele legislative. Acțiunile lor comerciale sunt circumscrise de micromarketing, nu datorită amplorii lor, ci datorită conținutului aplicabil imediat și doar pe baza unor acțiuni de promovare integrate în cadrul macromarketingului turistic rural.

În această sferă de activitate apare necesitatea coordonării între macro și micromarketing, ca o caracteristică de bază a marketingului turistic rural.

Marketingul turisitc rural pate fi abordat pe baza unor criterii de specializare a marketingului, cum ar fi criteriul sarcinilor și obiectivelor, conform căruia literatura de specialiate delimitează:

marketing stimulativ – pentru o cerere inexistenta, ce tre buie creată;

marketing de conversiune – pentru o cerere care trebuie modificată;

marketingul dezvoltarii – pentru o cerere latenta, ce se impune a fi dezvoltată;

marketing de innoire – pentru revitalizarea cererii.

demarketing – pentru o cerere excesiva care se impune redusa;

Specializarea marketingului în direcțiile menționate în domeniul turismului rural nu afecteaza unitatea lui, în toate situațile marketingul rămâne un sistem unitar de principii și de tehnici, formate pe baza cererii sau a ofertei și prin luarea în considerare a pieței în toate componentele ei, în conformitate cu particularitățile fiecăreia, îmbrăcând forme adecvate

2.2. PRODUSUL TURISTIC RURAL ÎN VIZIUNEA MARKETINGULUI

Produsul turistic este format ,,dintr-un ansamblu de produse și servicii valorificate în cadrul unei ambianțe specifice create de factori naturali într-o anumită regiune rurală”.

2.2.1. Componentele produsului turistic rural

Asigurarea unui produs turistic rural de calitate necesită punerea în valoare a unor elemente generale cum ar fi :

patrimoniului turistic – prin combinația factorilor naturali și antropici;

infrastructurii generale – determinată de dezvoltarea economică a zonei de destinație;

infrastructurii turistice – facilități de transport, cazare, alimentație publică, așezăminte de sănătate etc.;

resurselor umane – prin calitatea personalului din turism.

Fig.nr.2.4. Elementele generale necesare proiectării produsului turistic rural

Sursa:autor

Componentele fundamentale ale unui produs turistic rural, care este oferit spre vânzare de turoperatori, printr-o rețea de distribuție sunt:

elemente de atractivitate – climatice, peisagistice, istorice, culturale, servicii turistice- motive puternice de revenire la o destinație;

infrastructură de comunicații – căi de acces, mijloace de transport, telecomunicații, servicii de transport- ce pot fi cuprinse în pachetul de servicii sau lăsate la alegerea clientului;

echipamente (structuri) de primire și restaurație – recepție, cazarea și alimentația publică – reprezintă componenta primară a produsului turistic și premisa reținerii în sejur a vizitatorului;

echipamente complementare:

permanente – instalații recreative, sportive și culturale, dotări proprii ale unui centru turistic pentru petrecerea variată și atractivă a timpului liber;

ocazional – manifestări culturale, artistice, comerciale (târguri, expoziții, festivaluri);

elemente umane – educație civică, cunoștințe tehnice, profesionale și culturale, educație estetică, ospitalitate (turismul fiind cunoscut ca o „industrie a ospitalității”).

Fig. nr. 2.5. Elementele componente al produsului turistic

Sursa: Autor

Proiectarea și dezvoltarea produsul turistic rural poate fi realizate pe baza informațiilor prealabile privind:

resursele turistice existente în zonele de destinație- naturale, valori culturale, infrastructură, agrement etc.

turiștii potențiali – segmentată în funcție de vârstă , profesie, reședință, venituri, obiceiuri, gusturi turistice etc.

concurența –din necesitatea de adaptare a elementelor ce compun produsul în scopul diferențierii de oferta concurentă și din necesitatea unei promovări optime;

2.2.2. Funcțiile produsului turistic rural

Rolul produsului turistic rural este să corespundă nevoilor și așteptărilor multiple ale turiștilor, asigurând un beneficiu pentru prestator , îndeplinind două funcții inseparabile și complementare:

funcția obiectivă (concretă) – legată de performanțele fizice ale produsului turisitic rural;

funcția subiectivă (psihologică) – determinată de satisfacțiile oferite prin consumul produsului turistic rural;

Figura nr.2.6. Funcțiile produsului turistic

Sursa: Autor

Produsul turistic rural, rezultă din îmbinarea bunurilor materiale și servicii , oferite de către personalul turistic și din serviciile adiacente, care, punând în valoare elementele patrimoniului turistic rural și ale infrastructurii generale și turistice, completat de avantajele cadrului instituțional urmăresc satisfacerea unor motivații specifice și generale ale consumatorilor turistici.

2.2.3. Caracteristicile produselor turistice rurale

Caracteristica fundamentală al produsul turistic rural, este dat de simultaneitatea realizării ei, pe măsură ce se manifestă consumul, neputând fi stocat. Consumul are loc la locul producerii, fiind ușor substituibil, deosebit de sensibil la factorii conjuncturali, politici, psiho-sociologici și având în general, un caracter sezonier.

Totodată se poate arăta că un produs turistic rural, reprezintă un ansamblu de prestații susceptibile să se schimbe în timp și spațiu pentru a răspunde perfect cerințelor turiștilor. Acesta prezintă o structură complexă, manifestată în diverse forme de combinații ale elementelor componente ca: cazare, hrană, transport, primire, animație, calitatea peisajelor, excursii, tratament balnear, sporturi de iarnă, aventură.

În funcție de valoarea calitativă și cantitativă a resurselor turistice rurale, prezente în teritoriu se poate vorbi de o fațetă mai largă sau restrânsă de activitate și servicii turistice care alcătuiesc produsele turistice rurale.

Ca orice produs comercial sau de altă natură, un produs turistic valoros, presupune îndeplinirea cel puțin a uneia dintre următoarele cerințe:

imagine de marcă;

raport optim preț- calitate;

unicitate și originalitate pe piața turistică;

asigurarea unei game largi de servicii turistice.

O altă caracterisitică ale produselor turistice rurale, este dată de flexibilitatea formării lor, conform căruia pot fi alcătuite cu:

caracter permanent;

ocazional;

potrivit cererii unor grupuri sau clienți.

Variabilitatea produselor turistice rurale, este o altă caracterisitică importantă, care permite formarea unor produse turisitce personalizate, destinate unor categorii și segmente înguste de turiști, care presupun, în prealabil:

segmentarea pieței – în funcție de specificul activităților profesionale, nivelul veniturilor, vârstă aria de relații a grupului efectivă sau potențială;

analiza oportunității formării de grupuri mixte – din unități de referință diferite, care au mai călătorit sau nu împreună ;

efectuarea unor discuții cu liderii de opinie ai grupurilor și/sau realizarea unor anchete privind anumite acțiuni turistice – prin chestionar cu data de plecare, durată, variante de transport, preț, facilități, termene de plată etc.

Printre caracteristicile produsului turistic rural, sunt de relevat acelea referitoare la serviciile care intră în compoziția produsului turistic formate din :

varietatea și eterogenitatea tipologică a caracteristicilor serviciilor care compun produsul turistic;

imposibilitatea gradualizării în ordinea importanței de către turist;

complementaritatea lor reciprocă;

prestabilirea lor, cu condiția ca, clientul să accepte în mod direct această formulă.

Toate aceste caracteristici ale produsului, serviciilor și ale prestatorilor în domeniul turismului rural, determină conținutul acțiunilor de marketing pe care întreprinderile turistice le pot iniția, atât în domeniul politicii de produs, cât și în acela al politicii promoționale.

Marketingul mix este un complex de instrumente, menit să actualizeze strategiile; constituie un ansamblul ordonat și coordonat al instrumentelor de marketing, menite să conducă la atingerea obiectivelor fixate.

2.3. ACTIVITATEA DE PROMOVAREA ÎN TURISMUL RURAL

2.3.1. Activitatea de promovare în turismul rural – delimitări conceptuale

În condițiile actuale ale pieței, caracterizată prin creșterea concurenței atât cantitativ cât și calitativ, menținerea acesteia și cucerirea de noi piețe sunt condiționate direct de dezvoltarea laturii comerciale și promovarea ofertei turistice.

În activitatea de marketing turistic , eforturile unităților turistice rurale, nu se limitează numai la formarea ofertei turisitce , ci se referă de la distribuirea acestora, stabilirea unei politici adecvate de preț și exercitarea permanentă acțiunilor de informare și promovare a turiștilor potențiali, precum și întreprinderea unor acțiuni de sprijinire și influențare a vânzărilor acestora.

Aceste activități, având obiective și mijloace specifice și foarte variate, formează conținutul politicii de promovare, componentă de bază a sistemului de comunicație al unității turisitce .

Acțiunile promoționale în domeniul turismului, ca de altfel în toate sectoarele economice,vizează atât atragerea de noi clienți cât și păstrarea celor existenți deja, adresându-se prin mesaje specific, atât publicului larg în rândul căruia se consideră a fi potențialii turiști, cât și unei public țintă precisă.

Datorită acestui caracter complex al activității de promovare turistică, în desfășurarea acesteia sunt antrenate forțe de pe diferite niveluri, atât cel local, regional sau național,cât în mod concret, astfel putem define activitatea de promovare în domeniul turismului rural ca „o formă specifică de comunicare, care constă în transmiterea pe diferite că în de mesaje și informații menite să informeze pe operatorii de turism și pe turiștii potențiali asupra caracteristicilor produsului turistic și asupra elementelor componente ale serviciilor turistice oferite…, să le dezvolte o atitudine pozitivă față de firmele prestatoare de servicii turistice internațional.

2.3.2. Comunicare și politica de comunicare de promovare in turismul rural

Prin comunicare promoțională se înțelege acțiunea unității turistice rurale sau a unei firme specializate în distribuția și promovarea turistică, de a emite semnale în direcția componentelor mediului său extern (indivizi, grupuri sau organizații) în vederea influențării atitudinii și comportamentului segmentelor vizate, determinând decizia de cumpărare.

Comunicarea cu scop promotional își propune să acționeze asupra atitudinilor mentale, motivațiilor, credințelor și imaginii asupra ofertei turitice rurale, pe care le au turiștii , distribuitorii și tour operatorii, sau chiar acționarii și angajații din cadrul unității turistice asupra produslui touristic rural.

Fiind un mijloc strategic de acțiune pe termen lung, comunicarea promoțională necesită eforturi mari și costuri pe măsură și vizează informarea turiștilor asupra ofertei turisitce la nivel micro sau macro.

Orice comunicare, astfel și comunicarea promoțională, presupune un schimb de semnale între emițător și receptor și recurge la un sistem de codificare, respectiv de decodificare, care să permită exprimarea și interpretarea mesajelor.

Termenul „a comunica” derivă din latinescul „communicare”, care semnifică „a fi în legătură cu”, iar comunicarea în limba română este „acțiunea de a comunica și rezultatul ei”; din punct de vedere cronologic comunicarea interumană (interpersonală) este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale.

Procesul de comunicare în scop promoțional, este format și cuprinde elementele următoare:

emițătorul (sursa) – poate fi persoana, firma, agenția de publicitate (firmă care realizează campanii publicitare pentru clienții ei) care se află la originea mesajului;

Mesajul – reprezintă ansamblul simbolurilor transmise de către sursă;

Codificarea – este procesul prin care ideile se transformă în imagini, forme, sunete, limbaje, coduri;

mediile și canalele – sunt vehicule prin intermediul cărora mesajul parcurge distanța de la emițător la receptor;

decodificarea – este procesul prin care receptorul atașează o semnificație simbolurilor transmise de către sursă;

receptorul – este ansamblul persoanelor cărora le este destinat mesajul;

răspunsul – reprezintă ansamblul reacțiilor receptorului după primirea mesajului;

efectul de retroacțiune (feed – back) – este partea din răspunsul receptorului care este comunicată emițătorului.

distorsiunile (zgomotul înglobat) – reprezintă contextul general al comunicării care poate face ca mesajul emis să nu corespundă mesajului primit.

Figura nr. 2.7. Elementele procesului de comunicare cu scop de promovare

Sursa: autor

Eficiența oricărui sistem de comunicație cu scop de promovare, depinde de modul în care unitatea turisitică emitentă, reușește să-și elaboreze mesajele, să-și aleagă destinatarii și mijloacele prin care mesajele vor ajunge la cei vizați, toate acestea fiind în strânsă legătură cu posibilitățile organizatorice și materiale ale emitentului, cu specificul produselor turisitice rurale și natura pieței.

Politica de comunicare promoțională reprezintă atât ansamblul informațiilor difuzate în scop comercial de unitatea turisitică sau aunei organism de promovare , în direcția publicului țintă și distribuitorilor și cuprinde totalitatea informațiilor pe care le recepționează de la aceștia.

Politica de comunicare cu scop de promovare este un element important al programelor de marketing și o variabilă importantă a ,,marketingului mix” și vizează să modifice nivelul de informații al publicului și atitudinile sale, să creeze o imagine și să valorifice produsul turisitc rural.

2.3.3. Obiectivele activității de promovare

Obiectivele activității de promovare în doemniul turismuluirural, trebuie să fie în concordanță, pe de o parte cu obiectivele politicii globale de marketing și, pe de altă parte cu obiectivele specifice celorlalte componente ale mixului de marketing. Produsul, prețul și distribuția.

Obiectivul principal al activității de promovare în domeniul turismului rural este de a comunica unui auditoriu definit, numit publicul țintă, informații și motive care să îl stimuleze la o atitudine și acțiune favorabilă față de emitent, unitatea turistică. Atingerea acestui obiectiv, depinde de măsura în care emitentul a reușit să comunice informațiile dorite auditoriului avut în vedere, la timpul și locul potrivit.

Obiectivele activității de promovare sunt de mai multe categorii și specifice fiecărei formă de turism rural, dar există obiective comune generale de tip:

economic;

corporativ;

imagine;

Stabilirea unor obiective realiste vizate în cadrul activității de promovare, poate fi asigurată doar printr-o cercetare de marketing atentă și o segmentare corespunzătoare a pieței, respectiv formarea mixului de promovare.

Pentru ca obiectivele activității de promovare să corespundă situației reale a mediului în care se urmărește lansarea și desfășurarea activității de promovare, este necesară o analiză prealabilă a pieței, bazată pe definirea acesteia și determinarea influențelor promoționale care afectează decizia de cumpărarea a unui anumit produs turistic rural.

2.3.4. Etapele activității de promovare în turismul rural

Pentru realizarea unui program de comunicații cu scop de promovare eficientă, trebuiesc parcurse următoarele șapte etape:

etapa I-a: Identificarea auditoriului

etapa a II-a: Stabilirea obiectivelor comunicării

etapa a III-a: Conceperea mesajului

etapa a IV-a: Alegerea canalelor de comunicare

etapa a V-a: Stabilirea bugetului destinat activității de promovare

etapa a VI-a: Elaborarea mixului promoțional

etapa a VII-a: Organizarea și conducerea comunicațiilor de marketing integrate

Figura nr.2.8. Etapele activității de promovare

Sursa: David, G., Comunicare și negociere în afaceri, Note de curs, 2011

Identificarea auditoriului presupune cunoașterea exactă de către emițător clar cui se adresează, adică care este publicul țintă pentru produsul turistic rural promovat. O latură esențială a analizei auditoriului constă în evaluarea imaginii pe care și-a creat-o sau dorește să creeze în mentalitatea publicul țintă cu privire la obiectivul turisitc la nivel micro sau macro.

Stabilirea obiectivelor comunicării de promovare , este realizată după selectarea publicului și pieței țintă și caracteristicile ei au fost identificate și decizia emițătorul asupra răspunsului pe care și-l dorește din partea auditoriului. Comportamentul și decizia de cumpărare fiind rezultatul unui lung proces decizional ce are loc la nivelul consumatorului, emițătorul trebuie să știe cum să dirijeze auditoriul pentru a-l determina decizia de cumpărarea al produslui turisitc rural.

Obiectivele specifice comunicării de promovare, vor fi formulate pornind de la următoarele niveluri ale răspunsului care se așteaptă emițătorul de la segmentele publicului țintă vizat:

nivelul cognitiv – se referă la cunoștințele pe care le transmite emițătorul cu privire la existența produsului turisitic rural și caracteristicile sale.

nivelul afectiv – este cel în care comunicația vizează crearea unei imagini favorabileaa produsului touristic rural;.

nivelul comportamental – este cel în emițătorul propune determinarea unei acțiuni efective din partea segmentului vizat, acțiune care presupune vizitarea obiectivului turistic și determinarea deciziei de cumpărarea al produsului turistic rural.

Fig. nr. 2.9. Obiectivele comunicaționale conform nivelurilor așteptării

Sursa: David, G., Rolul promovării în perioada de criză, Articol științific, publicat în cadrul Zilelor Academice organizat de către Universitatea de Vest ,, Vasile Goldiș din Arad, 2010

Conceperea mesajului este important deoarece, trebuie să fie eficient, adică să atragă atenția, să rețină interesul, să nască dorința și să provoace acțiunea de a cumpăraproduslul turisitc rural.

În cursul procesului de elaborare a mesajului trebuie rezolvate următoarele probleme legate de acesta:

conținutul mesajului – ce să spună

structura mesajului – cum să spună logic;

forma de prezentare a mesajului – cum să spună simbolic;

sursa mesajului – cine să spună.

Alegerea canalelor de comunicare presupune selectarea canalele de comunicare acestora de tip personale sau nepersonale.

Canalele personale, este reprezentat cel mai bine de publicitatea directă, care este eficientă când publicul vizat este restrâns și specializat, nevoia de informare este intensă, iar contactele personale sunt preferabile altor mijloace de comunicare.

Canalele de comunicare nepersonale sunt potrivite atunci când este vizat un public larg și relativ omogen, deoarece ele nu se pretează la diversificare și acestea pot fi:

publicitatea prin mass-media;

publicitate virtuală;

publicitate în cadrul centrelor de informare turisitică;

publicitatea la locul prestării serviciilor turistice.

Stabilirea bugetului și sumei alocate destinat activității de promovare se poate realiza prin diverse metode, cele mai populare și utilizate fiind:metoda sumei disponibile și metoda procentajului.

Elaborarea mixului promoțional constă în selectarea insturmentelor de promovare și dozarea lor în funcție de obiective vizate, canale selectate și bugetul disponibil și alocat. Promovarea este unul din cele patru elemente principale ale mixului de marketing, acesta reprezentând un set de instrumente de marketing pe care promotorul în turismul rural le utilizează pentru a-și atinge obiectivele (de marketing) pe piața-țintă.

Mixul promotional, conceput în firma de servicii și în sfera serviciilor tursitice rurale , este utilizat la fel ca și în domeniul bunurilor materiale pentru concretizarea strategiilor de marketing și în general pentru prestator turistic și este setul de elemente controlabile pe care organizația îl poate utiliza pentru a influența reacția publicului țintă.

Managementul marketingului realizează combinarea acestor elemente în direcția satisfacerii nevoilor pieței țintă selectate, având în vedere variabilele necontrolabile, parțial sau total de către firmă, cum ar fi: resursele și obiectivele ei, mediul politic, legal-instituțional, social, cultural, economic, concurențial.

Procesul de formulare și echilibrare a mixului de marketing este unic, distinct pentru fiecare organizație și produs, atât mai mult în sfera serviciilor turistice rurale, specific mixului promotional în sfera serviciilor, care pe lângă cele patru elemente consecrate , produs, preț, plasament și promovare mai este completat de proces, personal și dovezile fizice, necesare în realizarea procesului de prestare al serviciului, ilustrat în cadrul figurii de mai jos .

Fig.nr.2.10. Mixul de marketing în sfera serviciilor

Sursa: David Gabriela, Tehnici promoționale, Tipografia Romflair, Oradea, 2008

Datorită specificității serviciilor turistice rurale , mulți dintre autori acreditează ideea unei noi abordări a mixului de marketing și conform acestori abordări elementele component ale acestuia sunt:

produsul – care include produsul touristic rural cu toate componentele ei;,

prețul – nivelul, reducerile, comisioanele, termenele de plată, raportul preț-calitate, diferențierea;

plasamentul – poziția, accesibilitatea, canalele de distribuție, aria de distribuție;

resursele umane – prin calitatea personalului angajat, reflectat de pregătirea, discreția, angajarea, motivarea, înfățișarea, comportamentul interpersonal;

dovezile fizice – format din mediul ambient, structura de cazare, atracțiile turistice, mobilierul, culoarea, aranjamentul, zgomotul, suportul fizic format din bunurile și indiciile tangibile;

procesul – politicile, procedurile, mecanizarea, discreția angajaților, implicarea consumatorilor, îndrumarea consumatorilor, fluxul de activități în prestarea serviciului turisitc rural.

promovarea – publicitatea, personalul de vânzare, promovarea vânzărilor, relațiile publice, reclama;

Formularea mixului de marketing în domeniul serviciilor turisitice rurale presupune mai întâi, separarea, delimitarea componentelor sau sub-mixurilor și apoi coordonarea acestor sub-mixuri în cadrul mixului.

Mixul de marketing adoptat pentru un serviciu turisitc rural anume variază față de celelalte în funcție de nivelul cererii, vârsta serviciului, etc. și la elaborarea lui trebuie avute în vedere modificările survenite în comportamentul consumatorilor și în exprimarea necesităților de consum.

Din punctul de vedere al consumatorului, fiecare instrument de marketing are menirea să-i ofere un avantaj și aceste instrumente încadrează deciziile referitoare la produs, preț, activități promoționale (publicitate, promovare, relații publice), la canalele de distribuție și la rețeaua de vânzare. Instrumentele marketingului turistic rural nu acționează separat, ci într-o dependență organică, pe principiul conceptului de sistem; prin aceasta componentele – produs, tarife, distribuție, promovare – se intercondiționează reciproc, păstrând un echilibru impus de strategia de marketing adoptată. Interpătrunderea instrumentelor de marketing într-un ansamblu echilibrat, prin cele mai adecvate decizii este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de marketing-mix sau mix-ul de marketing.

În majoritatea țărilor U.E. este frecventă utilizarea mijloacelor tradiționale de promova-re, cum sunt:

toate suporturile de vânzare (ghid, broșură, pliant, catalog);

obiecte publicitare;

prezența la saloanele de turism;

mailingul;

utilizarea mass mediei:internet, V, publicații, radio, etc.;

utilizarea rețelelor de promovare.

Organizarea și conducerea comunicațiilor de marketing integrate se impune în situația în condițiile în care piețele de masă și publicul țintăse dezintegrează într-o mulțime de mini piețe, fiecare necesitând o abordare specifică din punct de vedere al promovării, pentru atingerea obiectivelor de comunicare firmele se bazează pe mai multe instrumente de comunicare, acesta fiind conceptul de comunicații de marketing integrate (CMI).

Conform definiției dată de Americană Marketing Association AMA, comunicarea integrate de marketing este ,,un concept referitor la planificarea comunicațiilor de marketing, care pune în evidență importanța deosebită, rolul strategic al diferitelor instrumente de comunicare și combină aceste instrumente pentru a oferi comunicațiilor maximum de claritate, coerență și impact prin integrarea mesajelor discrete într-o structură unitară”.

CAPITOLUL III

ANALIZA MOTIVAȚIILOR ȘI OPINIILOR PRIVIND DEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA TURISMULUI RURAL ÎN JUDEȚUL ARAD

3.1. ANALIZA POTENȚIALULUI DE DEZVOLTARE TURISTICĂ A JUDEȚULUI ARAD

3.1.1. Prezentarea județului Arad

Județul Arad este situat în vestul României și cuprinde teritorii din Crișana și din Banat. Județul se întinde de o parte și de alta a Mureșului și a Crișului Alb și se învecinează cu județul Bihor la nord și nord-est, cu județul Alba la est, cu județul Hunedoara la sud-est, cu județul Timiș la sud și cu Ungaria la vest.

Img.nr.3.1. Harta județului Arad

Sursa: http://www.comune.ro/?/judet/ijud2/

Județul Arad este situat în vestul României, la intersecția unor importante artere de circulație naționale și internaționale și ca poartă de intrare între Europa occidentală și sud-estul continentului, județul Arad dispune de 4 puncte de trecere a frontierei la granița cu Ungaria: Nădlac, Vărșand și Turnu pentru trafic rutier de persoane și marfă, Curtici pe cale feroviară.

Suprafața județului Arad, pe care se întinde este de 7754 kmp și din punct de vedere administrativ cuprinde:

10 orașe (din care 1 municipiu);

68 de comune;

270 de sate.

Străbătut de râul Mureș, teritoriul său este cuprins în proporție de aproximativ 3/4 în regiunea Crișana, restul fiind în cadrul regiunii Banat, cu reședința de județ municipiul  Arad.

Demografia și populația totală al județului Arad, este prezentat de cei 461.789 locuitori, care au o structură multi etnică după cum urmează:

Români : 343.163 persoane (83,9%)

Maghiari: 37.067 persoane (9,1%)

Țigani (romi): 16.546 persoane (4%)

Slovaci: 4.444 persoane (1,1%)

Germani : 2.956 persoane (0,8%)

Ucrainieni: 1.295 persoane (0,3%)

Sârbi: 875 persoane (0,2%)

Bulgari: 557 persoane (0,1%)

Alte etnii: 1190 persoane (0,3%)

Nedeclarați: 0,2%

Așezarea geografică și demografia județului județului Arad permite conturarea unui potențial turisitc natural și antropic, prin multiculturalism și multi etnic.

3.1.2. Analiza potențialul turistic al județului arad privind dezvoltarea și promovarea turismului rural

3.1.2.1. Analiza potențialului natural al județului Arad

Potențialul natural al județului Arad este format din relieful, hidrografia și clima județului la modul general.

Fig.nr.3.1. Elementele potențialului natural al județului Arad

Sursa:autor

Relieful județului Arad variază de la zone joase de câmpie, sub 100 m, la cele colinare și muntoase, cea mai mare altitudine se află în Munții Bihorului – Vf.Piatra Aradului – 1428,8 m.

Zone de relief deosebite cu un potențial natural ridicat în județul Arad sunt:

Munții Zărand, Codru-Moma, Bihorului;

Metaliferi;

Defileul Crișului Alb între Vârfurile și Aciuța;

Depresiunea Sebișului;

Gurahonț;

Hălmagiu;

Dealurile Lipovei;

Câmpia Mureșului;

Câmpia Crișurilor;

Lunca Mureșului.

Hidrografia județelui Arad este format din::

principalele cursuri de apă cum sunt Mureșu,l al doilea râu ca lungime și ca suprafață hidrografică din România, după Dunăre, străbate județul pe o lungime de 250 km și Crișul Alb;

apele de adâncime cu potențial ridicat pentru practicarea diverselor forme de turism sunt de mai multe tipuri: termale, semitermale bicarbonate, carbogazoase, feruginoase, sulfatate clorurosodice, fiind utlizate în scopuri curative;

lacurile cu potențial turisitc care permit desfășurarea activităților de agrement în cadrul turismului sunt lacul Tauț și Ghioroc.

Clima județului Arad din punct de vedere al potențialului turistic este o climă favorizantă fiind continental -moderată, cu slabe influențe mediteraneene.Iernile nu sunt prea reci, verile sunt călduroase, cu un regim climateric în funcție de altitudinea reliefului. Temperaturile medii anuale sunt 11 grade C în zonele de câmpie și 5-6 grade C pe culmile munților.

Principalele destinații turistice cu potențial ridicat pentru dezvoltarea și promovarea turismului rural în județul Arad sunt următoarele zone geografice:

Valea Mureșului;

Valea Crișului Alb;

Zona montană Codru-Moma;

Podgoria Arădeană;

ștrandurile termale.

Fig.nr.3.2. Principalele destinații turistice cu potential natural ridicat în județul Arad

Sursa:autor

Lunca Mureșului are un potential privind dezvoltarea și promovarea turismului rural și este o zonă care cuprinde următoarele zone:

zona cuprinsă între localitățile Lipova și Petriș

zona montană până la creasta Munților Zărand

zona la sud de râul Mureș, până la limita cu județul Timiș

arealul Parcului Natural `Lunca Mureșului`, administrat de Direcția Silvică Arad

Valea Crișului Alb cu un potential privind dezvoltarea și promovarea turismului rural și este o zonă care cuprinde următoarele zone:

zona cuprinsă între localitățile Ineu și Hălmagiu

zona la sud de râul Crișul Alb, inclusiv versantul nordic al Munților Zărand; depresiunile Hălmagiu și Gurahonț.

Zona montană Codru-Moma cu un potential privind dezvoltarea și promovarea turismului rural și este format din zona cuprinsă între localitățile Moneasa – Hășmaș, Sebiș –Moneasa.

Podgoria Arădeană este formată din următoarele zone viticole renumite care ofero un potențial ridicat privind dezvoltarea agroturismului este format din:

zona cuprinsă între localitățile Pâncota și Barațca

zona montană până la Valea Cladovei

Ștrandurile termale din județul Arad amenjate în mediul rural și la confluență urbană, care permit dezvoltarea diverselor forme al turismului rural sunt la perimetrul localităților Șofronea, Curtici, Macea, Dorobanți și municipul Arad.

Potențialul turistic natural al județului permite și este un factor favorizant pentru dezvoltarea turismului rural în toate formele ei.

3.1.2.2. Analiza potențial turistic antropic al județului Arad

Analiza potențial turistic antropic al județului Arad ne permite totodată și analiza formelor de turism care se pot contura, privind dezvoltarea și promovarea și în cadrul turismului rural după cum urmează:

turism cultural istoric;

turism curativ- balnear – climateric;

turism sportive și agrement;

turism religios;

agroturism;

ecoturism;

Fig.nr.3.3. Forme de turism favorizante pe baza resurselor turisitice antropice din județul Arad

Sursa:autor

Potențial turistic antropic arhitectural din județul Arad care permite formarea turismului cultural-istoric din județul Arad, cuprinde și trecere în revistă clădirile, vestigiile cu valorilor cultural-istorice care relevă bogăția și diversitatea patrimoniului arhitectural după cum urmează:

cetăți medievale: Șiria, Șoimoș, Dezna – sec.XIII, Ineu – sec.XVII

castele și conace pe Valea Mureșului: Odvoș, Căpâlnaș, Bulci, Conop, Castelul regal de la Săvârșin

Bazarul turcesc din Lipova – 1672

Muzee: Complexul Muzeal Arad și secțiile Artă, Istorie și Științele naturii

Muzeul de artă bisericească și obiecte de cult – Mănăstirea Gai

Muzeul memorial `Vasile Goldiș` Arad

Muzeul orașului Lipova

Muzeul `Ioan Slavici și Emil Monția` Șiria

Muzeul `Adam Muler Guttenbrun` Zăbrani

Muzeul de artă și etnografie Săvârșin

Muzeul Viei și Vinului Miniș

Muzeul Codrii și Lunca Beliului

Puncte muzeale locale: Bata, Buteni,

Macea (Expoziția de caricatură -`Ștefan Popa Popa-s`- Castelul Csernovics)

Monumentul Eroilor de la Păuliș

Tabăra de sculptură Căsoaia

Casa memorială Eugen Popa-Săvîrșin

Clădiri de patrimoniu și monumente istorice în municipiul Arad:format din

Palatul Administrativ, Palatul Cultural, Palatul Cenad, Palatul Neuman,Palatul de Justiție, Palatul Finanțelor, Casa Kelemen, Palatul Băncii,Naționale, Palatul Szantay, Palatul Bohuș, Hotel Ardealul.

Alte clădiri și construcții cu valoare de patrimoniu antropic sunt:

`Înalta Preparandie`,

Casa cu Lacăt,

Casa parohiei catolice din Aradul Nou

Casa cu ghiulele

Teatrul Vechi,

Cetatea Aradului,

Vama Veche

Turnul de Apă,

Podul Traian;

Monumente: Statuia Sfântului Ioan de Nepomuk (1729).

Evenimente culturale arădene cu potențial antropic ridcat sunt:

`Primăvara arădeană`

Festival Internațional de Artă a Animației `Euromarionete`

Târgul de carte;

Festivalul de Teatru de Cameră și Underground

Bienala Națională de Desen

Festivalul Minorităților;

Zilele muzicii sacre.

Potențial turistic antropic care permite dezvoltarea și promovarea turismului rural curativ sunt:

Stațiunea balneo-climaterică Moneasa

Stațiunea Lipova – Băi

Ștrandurile cu apă geotermală de la Dorobanți, Curtici, Șofronea, Macea.

Stațiunea balneo-climaterică Moneasa, supranumită `Perla Apusenilor`, a intrat în circuitul turistic de peste un veac, așezare pitorească, aflată la 100 km de mun.Arad, înconjurată de culmile muntoase calcaroase ale masivului Codru Moma, străbătută de cursuri de apă limpede, de păduri și pajiști naturale întinse, localitatea este cunoscută pentru izvoarele sale tămăduitoare încă de pe vremea romanilor și care este perla turismului rural din județul Arad, existând din anul 1865, când a avut loc a avut loc prima analiză chimică a apelor și anul 1886, localitatea a devenit oficial stațiune balneară. Este zona cea mai întinsă rezervație mixtă din județ unde sunt întrunite condițiile naturale necesare formării unei concentrații ridicate de microioni negativi, cu efect curativ asupra sistemului nervos. Cu un potențial ridicat de ape semitermale (24-33 grade Celsius), bicarbonatate, calcice, magneziene,sodice, hipotone recomandate în tratarea afecțiunilor sistemului locomotor, nervos, a glandelor endocrine, a bolilor ginecologice și de nutriție, completat de un climat blând pe tot parcursul anului cu trasee turistice accesibile și marcate și structuri de cazare diverse – hoteluri, pensiuni, vile și camping.

Stațiunea Lipova – Băi este situată într-o zonă colinară în imediata vecinătate a orașului Lipova și la 30 km de Arad, cu resursele sale naturale în ape minerale au fost cunoscute din timpul ocupației otomane din anul 1854, consemnat prima analiză chimică a apelor, consemnat în anul 1892, localitate recunoscută oficial ca stațiune balneară. Începând cu anul 1928, borvizul de Lipova a fost premiat cu medalia de aur la Expoziția balneo-climaterică de la București, fiindu-i acordat titlul de Furnizorul Curții Regale. Apele minerale feruginoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, sunt recomandate în cazul bolilor cardiovasculare, hepatobiliare, căi urinare, tulburări endocrine și afecțiuni ale aparatului circulator și locomotor.

Potențial turistic antropic care permite dezvoltarea și promovarea turismului rural religios în județul Arad este format de diversitatea lăcașelor de cult ale comunităților etnice ce trăiesc alături de români, precum maghiarii, germanii, sârbii, slovacii, bulgarii, evreii, rromii se reflectă în diversitatea cultelor existente: ortodox, romano-catolic, reformat, evanghelic-luteran, neoprotestant, greco-catolic, mozaic, cu valoare și un potențial ridicat suntcă sunt:

Mănăstirea ortodoxă Hodoș-Bodrog, comuna Felnac, una din cele mai vechi așezăminte monahale din România, fiind atestată în anul 1177

Mănăstirea ortodoxă sârbă Bezdin, sat Munar, comuna Secusigiu

Catedrala romano-catolică Sf.Maria Radna (1756), construită pe locul unei foste biserici a cărei piatră de temelie a fost pusă în 1520 și distrusă de către turci pe la 1551; lângă catedrală se află Mănăstirea franciscană (1747)

Biserica ortodoxă din Lipova, cu pictură religioasă datată în sec. al XV-lea, refăcută în stil baroc , sec.al XVIII lea;

Schitul Feredeu, comuna Șiria, cu izvorul tămăduitor de la care îi provine și numele

Biserica Catolică din Vinga construită în anul 1892, în stil neogotic, ridicată de către comunitatea bulgară din Vinga

Biserici de lemn din sec.XVIII-XIX: Obârșia, Corbești, Roșia, Petriș,Poiana

în municipiul Arad: Mănăstirea ortodoxă `Sf.Simion Stâlpnicul`- Gai, Biserica ortodoxă sârbă `Sf.Petru și Pavel`, Catedrala ortodoxă `Nașterea Sf.Ioan Botezătorul`, Catedrala romano-catolică `Sf.Anton de Padova`, Sinagoga neologă, Biserica Roșie evanghelic-luterană, ș.a.

Potențialul antropic care permite dezvoltarea și promovarea turismului natural și ecologic în județul Arad sunt:

rezervațiile botanice `Dosul Laurului`-Zimbru, Poiana cu Narcise de la Rovina, rezevația naturală mixtă Moneasa;

Grădina Botanică Macea

Parcuri dendrologice: `Arboretum Silva` -Gurahonț, Săvârșin, Odvoș, Căpâlnaș, Bulci

-păduri seculare de fag (Archișel-com.Archiș și Luncșoara-Hălmăgel), de gorun (Groșii Noi-com.Bârzava).

Potențial antropic care stă la baza dezvoltării și promovării turismului rural, format din elementele și caracteristicile geografice și etnografice ale spațiului rural arădean reprezintă elemente de luat în considerare sunt:

pensiuni rurale: Șiria, Cladova, Miniș, Julița, Hălmagiu, Brusturi, Galșa, Păuliș,Buteni, Cladova

meșteșuguri tradiționale: olărit – Târnăvița, Bârsa; țesături: Șicula, Almaș; împletituri nuiele: Ineu, Fântânele, Beliu; pictură naivă: Brusturi, Hălmagiu;

curiozități: mori de apă – Brazii, Secaș, Iacobini, Troaș;

lăcașe de cult, obiectiv turistic : biserici de lemn din sec.XVIII-XIX (Obârșia, Corbești, Roșia, Petriș, Troaș, Poiana, Măgulicea)

sărbători tradiționale: târguri – Târgul de Fete de pe Muntele Găina; Târgul codrenilor-Văsoaia; nedei – Tăcășele, Șortoc, Dieci, Nedeia Țării Hălmagiului;

obiceiuri:obiceiuri de vară: Praznicul de pită nouă – Pecica, Beliu, obiceiuri de toamnă: `La cules de vie în Podgorie` – Șiria, `Balul strugurilor` – Pâncota, obiceiuri de iarnă: colindatul în Ajunul Crăciunului; `Dubașii din Săvârșin`

manifestări culturale intrate în circuitul turistic:Festivalul cântecului și jocului din Țara Zărandului` de la Moneasa,Parada portului popular și Târgul meșterilor – Moneasa; Festivalul folcloric `La izvor de cânt și dor`- Lipova; `Parada fanfarelor`-Festval internațional al muzicii de fanfară – Buteni;

gastronomie locală: specialități culinare – brânzeturi din lapte de vacă, oaie sau bivoliță; preparate din carne: cârnați, maioș, caltaboș, slănină afumată; plăcinte -`întorsuri` cu varză, cartofi sau brânză; cozonaci – coardă cu mac sau nucă; eveniment gastronomic: `Festivalul cătlanelor` – Moneasa

degustări de vinuri produse în Podgoria Miniș-Măderat, la cramele de la: Păuliș, Miniș; metode tradiționale de producere a țuicii din fructe.

3.1.3. Diagnoza spațiului turistic a județului Arad în vederea dezvoltării și promovării turismului rural

Diagnoza spațiului turistic a județului Arad în vederea dezvoltării și promovării turismului rural este realizat în cadrul unei analize SWOT, elaborat pe baza studiului efectuat privind potențaialul turistic al județului.

Sursa: prelucrare autor

Analiza SWOT stă la baza elaborii elaborării studiului motivațiile și opiniile în formularea propunerilor privind dezvoltarea turismului rural în județul Arad.

3.2. ANALIZA MOTIVAȚIILOR ȘI OPINIILOR PRIVIND DEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA TURISMULUI RURAL ÎN JUDEȚUL ARAD

3.2.1. Obiectivul cercetării

Principalul obiectiv al studiului prezentat în capitolul trei al prezentei lucrări este acela al cunoașterii motivațiilor cererii de produse turistice rurale în județul Arad.

Cercetarea de marketing a fost efectuată în rândul potențialilor clienți ai acestui tip de turism, printre aceștia aflându-se și locuitorii municipiului Arad și a avut ca scop principal determinarea intențiilor de cumpărare a produsului turistic rural. Din nefericire, cu toate că turismul rural are un potențial foarte ridicat, acesta este neexploatat încă suficient de organizațiile de profil, organizații ce se bazează în proporție de 80% pe piața străină, neglijându-se piață locală și națională de potențiali consumatori.

Având în vedere că majoritatea locuitorilor municipiului Arad lucrează zi de zi în condiții de stres și poluare, este normal ca în week-end aceștia să caute o modalitate de relaxare convenabilă ca preț și incitantă ca originalitate. Acesta este motivul principal pentru care considerăm că aceștia pot răspunde favorabil la o ofertă turistică rurală.

3.2.2. Metodologia cercetării

Una dintre cele mai importante etape ale unei cercetări de marketing, deși uneori este ignorată, o reprezintă descoperirea și definirea problemei de cercetat, etapă ce reprezintă primul pas în identificarea, cu scopul de a ajunge la cauză, a ceea ce se întâmplă dincolo de manifestările unui fenomen.

În cazul cercetării noastre consider că este foarte important să determinăm caracteristicile produsului rural cu cele mai ridicate punctaje oferite la capitolul atractivitate, precum și dacă posibilitatea evadării în week-end în natură poate fi considerată ca fiind o alternativă viabilă a turismului urban.

Datorită constrângerilor legate pe de o parte de disponibilitățile financiare reduse și de timpul avut la dispoziție, pe de altă parte, am decis utilizarea anchetei ca și mijloc de intervievare pentru obținerea datelor primare.

Ancheta este o metoda specifică de cercetare directă a fenomenelor de marketing și de culegere a informațiilor primare direct de la purtător, presupunând implicarea efectivă a subiectului cercetat.

Tabel 3.1

Obiectivele cercetării

3.2.3. analiza și interpretarea datelor

Pentru a răspunde cât mai exact la întrebările și obiectivele ridicate de cercetare au fost folosite, pentru elaborarea chestionarului, întrebări închise, ajutătoare și întrebări filtru.

Din lipsă de resurse financiare și de timp am stabilit mărimea eșantionului la 100 de persoane, din care 74 au fost respondenți.

Chestionarul începe cu două întrebări filtru menite să trieze din segmentul clienților potențiali pe aceia care au cunoștințe despre turismul rural și l-au și practicat.

1. Cunoașteți particularitățile turismului rural?

Tabel 3.2

Structura eșantionului în funcție de cunoștințele despre turismul rural

Observăm că peste 71% din persoanele intervievate cunosc particularitățile turismului rural dar, așa cum reiese din tabelul următor, doar 45% au practicat acest tip de turism.

2. Ați practicat turismul rural?

Tabel 3.3

Graficul 3.1. Structura eșantionului în funcție de cunoștințele respondenților despre particularitățile turismul rural și practicarea acestuia

Scopul principal al întrebării numărul 3 este acela de a cunoaște preferințele celor care au practicat turismul rural în raport cu turismul urban. Menționăm faptul că această întrebare, împreună cu întrebarea numărul 4, se adresează doar segmentului de subiecți filtrat de întrebările 1 și 2.

3. Preferați turismul rural sau pe cel urban (de tipul citybreak)?

La această întrebare au răspuns doar cei 24 respondenți care au afirmat că au practicat turismul rural.

Tabel 3.4

Structura eșantionului în funcție de tipul de turism preferat

Graficul 3.2. Structura eșantionului în funcție de preferințele față de tipul de turism

Concluzie: Scorul mediu la această întrebare este egal cu:

scor ce indică un plus pentru turismul rural, în ceea ce privește forma de turism preferată, în competiția cu cel urban. Putem afirma că persoanele intervievate au preferințe destul de clare în alegerea uneia din cele două tipuri de produse turistice.

Întrebarea numărul 4 are ca scop, utilizând o întrebare închisă cu mai multe posibilități de alegere, determinarea caracteristicilor și motivelor apreciate de consumatorii de turism rural, caracteristici care sunt specifice cu precădere doar acestui gen de turism.

4. Ce caracteristici apreciați la turismul rural? (Puteți bifa mai multe răspunsuri)

La fel ca și la întrebarea anterioară, au răspuns doar cele 24 persoane care anterior au declarat că au practicat turismul rural.

Tabel 3.5

Structura eșantionului în funcție de aprecierile referitoare la turismul rural

În concluzie putem remarca faptul că aprecierea subiecților intervievați este legată în principal de frumusețea naturală a zonelor (87,50%), de liniștea și mediul curat (79,17%), acestea fiind urmate la mică distanță de calitatea produselor culinare naturale (70,83%). Restul răspunsurilor au primit răspunsuri favorabile în procente mai mici de 40%. La categoria alte motive, în afara celor menționate mai sus, respondenții au mai adăugat și obiceiurile și tradițiile.

Graficul 3.3. Aprecierea față de principalele puncte de atracție ale turismului rural

Pentru următoarea întrebare (numărul 5) s-a utilizat scala lui Likert și este adresată tuturor respondenților, atât consumatori de produs turistic rural efectivi cât și cei potențiali. Scopul acesteia este de a sublinia importanța posibilității de petrecere a timpului liber în natură.

5. Doriți să vă petreceți timpul liber în natură?

Tabel 3.6

Structura eșantionului în funcție de dorința de a petrece timpul liber în natură

Scorul mediu la această întrebare este egal cu:

În concluzie putem spune că respondenții apreciază într-o măsură destul de mare posibilitatea petrecerii timpului liber în natură, scorul mediu (0,99) situându-se la nivelul variantei „mult”.

Graficul 3.4. Distribuția răspunsurilor în funcție de dorința de a petrece timpul liber în natură

6. Ce nivel de confort doriți pentru cazare?

Tabel 3.7

Structura eșantionului în funcție de nivelul de confort

Scorul mediu este egal cu:

scor ce indică faptul că nivelul de confort dorit este mediu spre ridicat. De altfel observăm că peste 93% din subiecți au ales cele două variante de răspuns.

Graficul 3.5. Distribuția răspunsurilor în funcție de nivelul de confort dorit

7. Apropierea față de domiciliu reprezintă un avantaj pentru posibilitatea petrecerii timpului liber în natură?

Tabel 3.8

Punctajul obținut de avantajul pe care îl constituie apropierea locului de petrecere a timpului liber față de casă

Scorul obținut la această întrebare este egal cu:

Observăm că deși peste o treime din cei chestionați au manifestat indiferență față de avantajul proximității față de domiciliu a locului de petrecere a timpului liber, tendința generală, rezultată din scorul mediu obținut (0,65), este de apreciere a acestui avantaj.

Graficul 3.6. Punctajul obținut la întrebarea cu privire la avantajul pe care îl constituie apropierea locului de petrecere a timpului liber față de domiciliu

Întrebarea numărul 8 a avut ca scop determinarea pe de o parte a preferințelor legate de activitățile specifice turismului rural, cele ce pot fi practica în gospodăriile – gazdă, precum și a anumitor caracteristici care constituie interes pentru respondenți.

8. Vă rugăm să evaluați fiecare caracteristică specifică turismului rural, având în vedere importanța pe care o acordați fiecăreia:

Tabel 3.9

Structura eșantionului în funcție de importanța caracteristicilor specifice turismului rural

Graficul 3.7. Punctajul mediu al principalelor caracteristici specifice turismului rural

Analizând punctajele medii prezentate în graficul 3.7. putem trage următoarele concluzii: diversitatea formelor geografice reprezintă factorul de atracție cel mai important, caracteristică care are un scor egal cu 0.88. Acest scor nu reprezintă o surpriză, în condițiile în care la întrebarea numărul 4, frumusețea naturală a zonelor a fost aleasă cea mai importantă caracteristică a turismului rural. La mică distanță, cu un scor mediu de 0,86, se regăsesc obiceiurile și tradițiile zonei, urmate de interesul pentru consumul de bucate țărănești, care a înregistrat un scor de 0.72. Pescuitul reprezintă o metodă de recreere dorită iar echitația se situează pe prima poziție cu un punctaj egal cu 0,66. Vânătoarea, implicarea în activitățile gospodărești și culesul recoltei nu reprezintă factori atractivi, acestea acumulând punctaje medii negative de: -0.18, -0,47 și respectiv – 0.64.

Întrebarea numărul 9 este o întrebare închisă folosită pentru a determina ponderea celor ce în general se deplasează cu autoturismul propriu în concedii și este utilizată pentru a introduce întrebarea 10, care are ca scop determinarea intențiilor de deplasare cu mașină proprie la locuința gospodăriei – gazdă, în cazul practicării turismului rural.

9. În general, deplasările în concedii le efectuați cu autoturismul propriu?

Tabel 3.10

Graficul 3.8. Structura eșantionului în funcție de preferința de a se deplasa în concedii cu autoturismul propriu

Conform datelor prezentate în graficul de mai sus, trei sferturi dintre respondenți preferă să se deplaseze cu autoturismul personal în concedii.

10. În cazul în care doriți să vă petreceți timpul liber în mediul rural, preferați să vă deplasați la gospodăria gazdă cu mașina proprie?

Tabel 3.11

Structura eșantionului în funcție de dorința de a se deplasa la gospodăria gazdă cu autoturismul propriu

Observăm că, față de întrebarea anterioară, numărul celor care preferă să se deplaseze cu autoturismul propriu atunci când practică turism rural este mai mare, posibilele explicații fiind parcurgerea unor distanțe mai mici până la destinație (comparativ în special cu concediile petrecute peste hotare) sau libertatea de mișcare pe care o conferă autoturismul propriu (posibilitatea vizitării unor obiective turistice din zonele apropiate de gospodăria gazdă).

Următoarea întrebare reprezintă, la fel ca și întrebarea numărul 9, o întrebare care pregătește întrebarea numărul 12 și are ca scop determinarea opiniei respondenților legată de tarifele practicate în turismul urban raportate la calitatea serviciilor oferite.

11. Ce părere aveți de tarifele turistice urbane în raport cu serviciile prestate?

Tabel 3.12

Structura eșantionului în funcție de opinia respondenților vizavi de tarifele turistice urbane

Scorul mediu este egal cu: S = 0.22

Graficul 3.9. Structura eșantionului în funcție de opinia respondenților vizavi de tarifele turistice urbane

Se constată o repartiție destul de echilibrată în cazul a două din categoriile de răspunsuri, doar categoria celor care consideră tarifele ca fiind scăzute este mai mică decât celelalte. Punctajul mediu indică totuși faptul că în general aceste tarife sunt considerate acceptabile în raport cu ceea ce oferă.

Întrebarea numărul 12 este folosită pentru a determina ponderea persoanelor care sunt dispuse să plătească un tarif similar pentru produsul turistic rural cu cel plătit pentru turismul urban.

12. Considerați că produsul turistic rural poate fi comercializat la un preț similar cu cel urban?

Tabel 3.13

Părerea respondenților legată de prețul produsului turistic rural comparativ cu cel urban

Se observă că aproximativ 80% dintre respondenți consideră că tariful pentru produsul turistic rural poate avea valori comparabile cu cel practicat în turismul urban.

Graficul 3.10. Distribuția respondenților în funcție de părerea cu privire la prețul produsului turistic rural comparativ cu cel urban

Întrebarea 13 vine ca o completare la întrebarea anterioară și are ca scop determinarea importanței pe care o are, în decizia de cumpărare, tariful practicat.

13. Tariful produselor turistice este un criteriu important în decizia dumneavoastră de cumpărare?

Tabel 3.14

Importanța acordată tarifului în decizia de cumpărare a produselor turistice

Punctajul mediu este: S=0.65

Studiind importanța tarifului în intențiile de cumpărare a unui produs turistic rural, putem concluziona că acesta este un factor important în luarea deciziilor, scorul mediu fiind de 0,65. De asemenea observăm că peste 60% din cei intervievați consideră tariful un factor important sau foarte important.

Graficul 3.11. Structura eșantionului în funcție de importanța tarifului în decizia de cumpărare a produselor turistice

Ultimele trei întrebări sunt întrebări de identificare a persoanelor care au completat chestionarul.

14. Care este venitul dumneavoastră lunar net?

Tabel 3.15

Structura eșantionului în funcție de venitul net al respondenților

Observăm că peste 65% dintre venituri se situează în general între 1100 și 2100 lei, valoarea medie a veniturilor respondenților fiind egală cu:

Graficul 3.12 Structura eșantionului în funcție de venitul net al respondenților

15. Genul

Tabel 3.16

Structura eșantionului în funcție de gen

Graficul 3.13

16. Vârsta

Tabel 3.17

Structura eșantionului în funcție de vârsta respondenților

Concluzie: se observă că 34% din persoanele intervievate au până la 30 de ani; de asemenea segmentul de vârstă 30-50 de ani este reprezentat de 47% din subiecți, vârsta medie fiind egală cu:

Întrebările și răspunsurile formulate în urma evaluării și prelucrării chestionarului aplicat, permite elaborarea unor concluzii și propuneri privind dezvoltarea și promovarea turismului rural dinn județul Arad.

3.2.3. INTERPRETĂRI ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND DEZVOLTAREA ȘI PROMOVAREA TURISMULUI RURAL ÎN JUDEȚUL ARAD

Impresia generală despre dezvoltarea și promovarea turismului rural din județul Arad, rezultată în urma documentărilor, a analizelor studiilor de piață și a discuțiilor consultative, este că acesta prezintă un potențial de dezvoltare mare.

Conform datelor rezultate din chestionar, aprecierile subiecților intervievați față de așteptările ce le au de la turismul rural, sunt legate în principal de:

frumusețea naturală a zonelor (85,71%);

calitatea produselor culinare naturale (78,57%),

liniștea și mediul curat (64,29%).

În ceea ce privesc factorii de atracție, s-a constatat că diversitatea formelor geografice reprezintă un factor important de atracție, el având un scor egal cu 0.61 (în condițiile în care pentru calificativul foarte important au fost acordate 2 puncte, iar valoarea minimă de -2 puncte este echivalentul calificativului deloc important).

Scoruri mai ridicate au fost obținute de obiceiurile și tradițiile zonei – 0,79, consumul de bucate țărănești – a înregistrat un scor de 0.75, iar echitația se situează pe prima poziție cu un punctaj egal cu 0,84.

De cealaltă parte, implicarea în activitățile gospodărești și culesul recoltei nu reprezintă elemente de atractivitate, față de acestea manifestându-se indiferență, punctajul mediu fiind de -0.32 și respectiv – 0.55.

Studiind intențiile de cumpărare putem spune că tariful practicat produsului turistic este un factor important în luarea deciziilor de cumpărare, peste 60% din cei intervievați considerând-ul important sau foarte important. Legat de tariful produsului turistic rural s-a constatat că o proporție de peste 85% din subiecți consideră că acesta poate avea valori comparabile cu cel din turismul urban.

Există resurse turistice neexploatate corespunzător, iar în unele cazuri această situație este inexplicabilă și o parte din obiectivele turistice de factură istorică sau religioasă, cu valoare turistică incontestabilă în dezvoltarea turismului rural, sunt valorificate doar într-o mică măsură. Mai mult o parte din ele se află într-o stare ce le periclitează integritatea și automat și potențialul turistic, așadar sunt necesare activități de restaurare și conservare la majoritatea obiectivelor de acest fel.

Resursele naturale deosebite, ale județului Arad, trebuie valorificate corespunzător din punct de vedere al dezvoltării turismului rural, chiar dacă nu sunt foarte multe la număr, ar trebui să determine administrarea rațională a resurselor naturale.

Resursele antropice, cultura, tradițiile și obiceiurile, atât de valoroase și recunoscute la nivel național și nu numai, sunt o altă justificare pe care este fundamentată afirmația că județul Arad are un potențial turistic rural foarte ridicat. În acest domeniu este însă, necesară o conservare a tradițiilor și obiceiurilor în sensul valorificării turistice a lor. Oamenii care încă mai păstrează aceste tradiții trebuie determinați să facă din ele o sursă de venit considerabilă și constantă, care se poate realiza doar în contextul și dezvoltării turismului rural și în acest mod, vor fi determinați nu numai să păstreze tradițiile ci și să reînvie tradiții dispărute.

În urma analizei răspunsurilor, s-a constata că doar 42.86% din persoanele intervievate știu de existența turismului rural, iar dintre acestea, aproximativ 60% l-au și practicat.

Astfel se poate insista pe o promovare turismului rural , în special către clienții potențiali care nu au cunoștință de acest gen de turism, prin prezentarea detaliată a avantajelor acestuia subliniind frumusețea zonelor în care este situată gospodăria gazdă.

Întrucât majoritatea respondenților au vârste de până în 50 ani, se poate sublinia efectul reconfortant și relaxant al unor ieșiri în mediul rural, astfel se poate sugera turiștilor și clienților efectivi petrecerea relaxantă a timpului liber sau chiar organizarea unor întâlniri de afaceri în zona studiată, invitând partenerii de afaceri în această zona pe perioada week-end-ului și chiar în timpul săptămânii, viața la țară fiind un element relaxant pentru discuțiile de afaceri care în mediul urban generează încordare și stres.

În concluzie, referitor la județul Arad, se pot identifica premise clare pentru dezvoltarea turismului rural fundamentat pe :

resurse turistice existente;

surse de finanțare existente și atrase;

public larg interesat și atras de practicarea activităților turistice rurale în județ;

atragerea turiștilor care să poată fi atrași în județ

Mai este nevoie de determinare și încredere în forțe proprii, în ceilalți, în ceea ce va reprezenta turismul rural în viitor. Deci, se impune adoptarea unei mentalități pozitive care să canalizeze ambiția și abilitățile arădenilor spre activități turisitice rurale constructive.

După o planificare strategică aceste activități vor putea duce la îndeplinire obiectivele dezvoltării turistice durabile din județul Arad.

Propuneriele privind dezvoltarea și promovarea truismului rural la nivelul județului Arad, mai putem următoarele :

informarea și conștientizarea agențiilor de turism și touroperatorilor privind importanța creării unor produse turistice rurale competitive care să determine realizarea unui turism durabil în zonă;

implicarea autorităților locale prin acordarea unor facilități agențiilor de turism care promovează astfel de produse turistice în zone defavorizate din punct de vedere economic.

În urma studiului de caz prezentat în ultimul capitol al lucrării, putem recomanda începerea unei campanii promoționale necesară popularizării turismului rural și produsele turistice aferente acestuia, pe piața turistică .

În concluzie, referitor la județul Arad e, se pot identifica premise clare pentru dezvoltarea turismului rural, prin existența potențialului turistic ridicat, surselor de finanțare existente și cu ajutorul finațărilor europene, existența unui public larg interesați de practicarea activităților turistice rurale, datorită multiplelor avantaje oferite de acesta.

CONCLUZII

PROPUNERI

ANEXA 1 – Chestionar

În scopul elaborării unui studiu vă rugăm să aveți amabilitatea de a răspunde la următoarele întrebări. Răspunsurile dumneavoastră vor fi anonime și vor fi utilizate doar pentru realizarea acestei lucrări cu caracter didactic.

1. Cunoașteți particularitățile turismului rural?

Da (treceți la întrebarea nr.2)

Nu (treceți la întrebarea nr.5)

2. Ați practicat turismul rural?

Da (treceți la 3)

Nu(treceți la 5)

3. Preferați turismul rural sau pe cel urban?

––––– ––––– –––––

Deloc Întotdeauna

(-1) (0) (1)

4. Ce caracteristici apreciați la turismul rural?(Puteți bifa pe mai multe răspunsuri)

Liniștea și mediul curat

Mâncarea și produsele culinare naturale

Contactul cu viața la țară

Posibilitatea implicării în activitățile gospodărești

Frumusețea naturală a zonelor vizitate

Altceva. Ce anume?________________________________

5. Doriți să vă petreceți timpul liber în natură?

–––- –––- –––- –––- –––-

F. mult Mult Indiferent Puțin F. puțin

(2) (1) (0) (-1) (-2)

6. Ce nivel de confort doriți pentru cazare?

Ridicat

Mediu

Redus

7. Apropierea față de domiciliu reprezintă un avantaj pentru posibilitatea petrecerii timpului liber în natură?

––––– ––––– –––––- ––––– –––––

Acord total Dezacord total

(2) (1) (0) (-1) (-2)

8. Vă rugăm să evaluați fiecare caracteristică specifică turismului rural, având în vedere importanța pe care o acordați fiecăreia.

9. În general, deplasările în concedii le efectuați cu autoturismul propriu?

Da

Nu

10. În cazul în care doriți să vă petreceți timpul liber în mediul rural, preferați să vă deplasați la gospodăria gazdă cu mașina proprie?

Da

Nu

11. Ce părere aveți de tarifele turistice urbane în raport cu serviciile prestate?

_________ _________ ___________

Scăzute Acceptabile Exagerate

(-1) (0) (1)

12. Considerați ca produsul turistic rural poate fi comercializat la un preț similar cu cel urban?

Da

Nu

13. Tariful produselor turistice este un criteriu important în decizia dumneavoastră de cumpărare?

–––– –––– –––- –––- –––-

Deloc Important F. Important

(-2) (-1) (0) (-1) (-2)

14. Venitul dumneavoastră: _________________

15.Genul:

M

F

16. Vârsta dumneavoastră:

până la 30 de ani

30-50

peste 50 Vă mulțumim!

BIBLIOGRAFIE

Balaban, D. C., Comunicare Publicitară, Cluj, Editura Accent, 2005

Bugnar, N., Agroturismul în context global, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004

David, G, Turism rural și agroturism, Tipografia Romflair, Oradea 2008

David, G., Tehnici promoționale, Tipografia Romflair, Oradea, 2008

Florescu, C., Marketing, Editura Uranus, București, 2001

Glăvan, V., Turism Rural. Agroturism, Turism Durabil, Ecoturism, Editura Economică, 2003

Henche, B., G., Marketing în turism rural, Editura Irecson, București, 2004

Kotler, Ph., Marketingul de la A la Z, Editura Codecs, Bucuresti 2004

Kotler, Ph., Principiile marketingului, București, Ed.Teora, 2000

Mecu, G., David, G., Bușu, I., Vultur, T., Mecu, D., Strategii de marketing, Editura Arvin Press, București, 2008

Nistoreanu, P., Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București,2003,

Nistoreanu, P., Ghereș M, Turism rural – Tratat, Editura C.H. Beck, București, 2010

Popescu, I. C., Comunicarea în marketing, Editura, Uranus, 2003

Vegheș, C., Promovare în turism, Curs, 2010

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publicitatehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Publicitate

http://ro.wikipedia.org/wiki/Publicitate_online