Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA [615204]

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU

Lucrare de disertație
Coordonator științific
Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA

Candidat: [anonimizat]
2007

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU REȘIȚA

Lucrare de disertație:
Consumul de alcool și droguri la tineri.
Analiză Caraș-Severin.
Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA

Candidat: [anonimizat]
2007

CUPRINS
Argument……………………………………………………………………………………………………………………………..4
Capitolul I…………………………………………………………………………….………………….. 5
Alcoolul – un drog „legal” …………………………………………………………………………………………………5
Alcoolismul…………………………………………………………………………………………………………………..….10
Consumul de alcool la tineri……………………………………………………………………………………………….20
Capitolul II………………….………………………………………………………………………….….26
Drogurile ilicite…………………………. ……………………………………………………………………………………26
Dependența de droguri………………………………………………………………………………………………………35
Consumul de droguri la tineri…………………………………………………………………………………………….38
Capitolul III………..……….……………………………………………….…………………………….42
Motivația……………………………………. ………………………………………………………………………………….43
Stima de sine……………………………………………………………………………………………………………………43
Aspecte din profilul consumatorului……………………………………………………………………………………44
Capitolul IV…………………………………………………………………………………………………………………………. 48
Obiective……………………………………………………………………………………………………………..….……48
Ipoteze…………………………………………………………………………………………………………………….……48
Capitolul V…………………………………………………………………………………………………………………………… 49
Subiecții……………………………………………………………………………………………………………….………49
Metodologia………………………………………………………………………………………………………….………49
Capitolul VI…………………………………………………………………………………………………………………………. 54
Analiza cantitativă și interpretarea datelor……………………………………………………………….….……54
Capitolul VII………………………………………………………………………………………………………………………… 71
Concluzii……………………………………………………………………………………………………………….……..71
Bibliografie……..…..…………………..…………………………………………………………….73
Anexe……………………………….…………………………………………………………….……76

Argument
Trăim într-o societate care se schimbă din ce în ce mai repede.Nu mai
avem timp să ne cunoaștem pe noi înșine pentru că trebuie să îndeplinim obligații care de
multe ori ne depășesc capacitățile.Acest lucru este cel mai evident la adolescenți și la tineri,
care în plin proces de maturizare, trebuie să-și formeze personalitatea, într-o lume fără repere
și fără modele, dar, cu cerințe din ce în ce mai complexe.Pe cale de consecință, refugiul este
grupul de prieteni unde autoritatea părinților și cea a profesorilor nu se manifestă, iar, în
anumite cazuri, printre alte „activități” consumă alcool sau droguri.Consecințele sunt
evidente și extrem de mediatizate: accidente sau chiar decese în urma conducerii sub influența
băuturilor alcoolice sau a drogurilor, agresiuni fizice în incinta școlii sau în afara ei, scăderea
performanțelor școlare, etc.
Motivele pentru care tinerii consumă alcool și droguri sunt diverse de la
curiozitatea specifică vârstei, dorința de a face parte dintr-un grup valorizat social, presiunea
grupului de prieteni, modele din familie sau pur și simplu plăcerea de a consuma aceste
substanțe.
Este dificil de a găsi remediul situației.Cele mai eficiente strategii includ
mesaje care sensibilizează individul, grupul sau grupurile din care acesta face parte ori
familia, aceste strategii, includ campanii mass-media.Publicitatea prin televiziune joacă un rol
foarte important deoarece, televizorul este principalul mijloc de informare și totodată și cel
mai eficient.
Cercetarea de față își propune să studieze motivele pentru care tinerii
consumă alcool și droguri și să identifice legătura între structura motivațională a
personalității consumatorilor, stima de sine și anxietatea.Avem în vedere deasemenea
diferențele ce pot să apară între tinerii din mediul urban și cei din mediul rural.
Un alt motiv pentru care am ales să studiez consumul de alcool și
consumul de droguri este că acestea sunt frecvent asociate.
Orice cercetare are limitele ei și aceasta nu face excepție.Dintre limite
amintim: nu se poate afirma că structura motivațională a personalității, stima de sine,
anxietatea sunt singurele variabile care detemină consumul de alcool sau de droguri.Pe lângă
acestea pot să intervină factori externi cum ar fi mass-media prin intermediul publicității sau a
clipurilor muzicale cu mesaje pro-consum.Nu este de neglijat nici rolul factorilor inhibitori ai
comportamentului de consum.

Concluzionăm că este necesară o atentă monitorizare a consumului de
alcool și droguri pentru că acest fenomen ia din ce în ce mai multă amploare în România.
Capitolul I
1. Alcoolul – un „drog legal”
Oamenii, în general, încearcă să influențeze mediul pentru a putea duce o
viață mai plăcută.Aceasta presupune că individul va încerca pe cât posibil să-și procure
plăcerea și să evite neplăcerea.Aceste căi de a obține plăcerea prin modificarea dispoziției, a
emoțiilor, sunt diferite de la individ la individ.Una dintre căi este consumul unor substanțe
denumite substanțe psihotrope.Acestea includ nu numai drogurile „clasice” cum sunt heroina
sau marijuana ci și alcoolul, cafeaua sau tutunul.Aceste substanțe pot fi consumate încă din
copilărie dar cei mai mulți le descoperă în perioada pubertății sau a adolescenței.
Alcoolul este folosit concomitent ca aliment și ca substanță psihoactivă.
Alcoolul este consumat în cantități mici și de către oameni care care beau numai pentru că așa
este obiceiul.Aceasta se datoreaza faptului că băuturile alcoolice sunt ușor accesibile, iar
efectul alcoolului este resimtit într-o primă etapă ca fiind plăcut.Ca aliment, 1 g de alcool are
o putere calorică de 29 kJ, având astfel, o valoare nutritivă apreciabilă.Ca substanță
psihoactivă, alcoolul este un sedativ, adică este o substanță care scade activitatea sistemului
nervos central, alterând comportamentul, conștiința și dispoziția psihică.
Cea mai mare greșeală făcută de consumatorii de alcool este că percep
alcoolul ca o parte integrantă din viața, cultura și economia noastră și nu ca pe un drog.
Cuvântul alcool își are originea în limba arabă – al – kohol "lucru subtil" – o
traducere de care multi vor fi încântați.Dicționarul de droguri, toxicomanii și dependențe
(2005) descrie alcoolul ca fiind denumirea populară a etanolului.Alcoolul se obține prin
fermentarea vegetalelor bogate în zaharuri (struguri, mere, pere, sfeclă, trestie de zahăr,
cereale precum orzul și orezul, cartofi, lemn) sau prin distilare.În timpul fermentării are loc un
proces chimic de catabolizare (descompunere) a zahărului.La produsele alcoolice obținute
prin fermentare concentrația alcoolică nu depepășeste 15%, cele cu o concentrație mai mare se
obțin prin distilarea produșilor de fermentație.Alături de alcoolul etilic, băuturile mai conțin,
în unele cazuri, alcooluri superioare sau esențe care dau „buchetul” (Porot A. Și Porot M.,
1999).
Alcoolul poate lua naștere în natură fără nici o intervenție din partea omului.
Anumite fructe căzute pe pământ și intrate în fermentație sunt consumate de diferite animale
care prezintă apoi semne clare ale stării de ebrietate.Poate așa a cunoscut și omul alcoolul.

Cele mai vechi documente istorice în care sunt menționate băuturile alcoolice
datează de aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China,
Grecia precum și în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice.În Egipt, acum
peste 3000 de ani se fabrica berea de fermentație.Se spune că tributul adunat de unii dintre
primii faraoni ai Egiptului, în timpul unei expediții, consta în 470 de ulcioare cu miere și
6.428 de ulcioare cu vin.Am putea să remarcăm, puțin ironic, că întotdeauna ulcioarele cu vin
erau mai numeroase.Grecii și romanii aveau chiar și zei ai vinului.La romani zeul vinului era
Bachus în cinstea căruia se organizau în fiecare an sărbători numite bacanale unde consumul
de băuturi alcoolice era considerabil.Trecând oarecum de la profan înspre laic putem să
spunem că și Biserica folosește vinul ca parte a unor ritualuri religioase.În credința ortodoxă
vinul face parte, alături de pâine din ritualul de „spălare a păcatelor” .
Ca substanță aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului
1.000 prin invenția unei tehnici performante de distilare.Aceasta înseamnă că băuturile
spirtoase există numai începând din Evul Mediu.Se pare că alcoolismul pe scară largă nu a
fost prezent în Antichitate.În secolul al XV – lea celții au adus cu ei în Insulele Britanice o
băutură pe care o numeau „whisky” care în traducere înseamnă „apa vieții”.
În general, băuturile alcoolice se pot împărți în trei categorii (Stavros
C,1988) :
> Slabe – până la 12ș alcool cum sunt : berea, mustul și vinul slab;
> Mijlocii – ce conțin între 12ș și 20ș alcool (vinuri tari, vechi și dulci,
vermut);
> Tari – între 20ș și 60ș alcool (țuică, vodcă, rachiu, rom, gin, lichoruri,
etc.).Băuturile tari se consumă ca atare sau în amestec.
Tabelul 1.Conținutul de alcool al diferitelor băuturi
Sortimentul Conținutul
de alcool
[procente]Volumul
[litri]Alcool
pur
[grame]
Bere ca.5 % vol0,5 l20-25 g
Vin ca.10 % vol0,125 l10-13 g
Spumos ca.12 % vol0,1 l12 g
Lichior 30 % vol0,05 l15 g
Rachiu alb 25 % vol0,05 l12,5 g
Vodca, Rom 33 % vol0,05 l17 g
Palinca de prune,
Whisky45 % vol0,05 l22,5 g

Vinul rămâne băutura alcoolică cea mai pupulară.Există o tendință ce
pare să favorizeze consumul ocazional de vin poate și datorită recomandării unor medici care
„prescriu” vinul ca „medicament” împotriva bolilor cardio-vasculare.Cum orice consum
excesiv este dăunător doza de vin care nu trebuie depășită la o masă este de ½ litru pe zi
pentru sedentari și un litru pentru muncitorii ce execută munci fizice.Vinurile „de masă” au
între 7ș și 14ș iar cele „tari” între 15 ș și 25ș.
Putem vorbi de vinuri :
> seci , cu până la 4g de zahăr la un litru;
> demiseci , cu 4,1- 12 g zahăr la litru;
> semidulci , cu 12 – 50 g zahăr la un litru;
> dulci , cu peste 50 g zahăr la un litru.
La tineri, principalul concurent al vinului este berea.Berea „slabă” are 2ș
alcool, iar cea „tare” de la 5ș la 9ș.Berea se obține prin fermentația alcoolică a unui extract din
hamei și malț de orz.
Alcoolul ingerat ajunge în stomac unde începe să fie resorbit.Restul de
alcool trece în intestinul subțire unde este absorbit în circulația sanguină.Absorbția prin
stomac este lentă și mult mai rapidă prin intestinul subțire.Odată absorbit la aceste nivele
alcoolul este transportat spre ficat prin vena portă.Rata de absorbție a alcoolului depinde de
mai mulți factori printre care cei mai importanți sunt cantitatea și concentrația alcoolului și
cantitatea și compoziția alimentelor din stomac și intestin.Astfel resorbția cea mai rapidă se
produce în cazul consumului unor băuturi calde, dulci și carbogazoase cu o concentrație de
alcool de până la 6% pe stomacul gol.Din punct de vedere al duratei în timp, în general se
consideră că după 10 până la 15 minute s-a resorbit jumătate, după 20 de minute cam 60%, iar
după 30 de minute cam două treimi din cantitatea totală de alcool.După 60 până la 90 minute,
procesul este încheiat.Cam 5 – 10% din alcoolul pătruns în sânge părăsește corpul nealterat,
mai ales prin aerul expirat, iar o cantitate mai mică prin urină și prin transpirație.Ficatul
rămâne principalul loc în care se metabolizează alcoolul.Metabolismul alcoolului din mucoasa
gastro-intestinală și în ficat se numește „metabolismul primei treceri”, petrecându-se la primul
pasaj al alcoolului prin organele care stau în fața ajungerii lui în circulația sanguină
generală.Se consideră că doar 10% din alcoolul ingerat se distruge prin metabolismul primei
treceri în cazul consumării unor cantități moderate.
Alcoolul care nu a fost metabolizat la prima trecere, ajunge în
circulația generală și de aici în toate lichidele corpului.Eliminarea alcoolului din organism se
face în pricipal prin oxidarea alcoolului în diferite organe datorită enzimei ADH (alcool-
dehidrageneza), în cea mai mare parte în ficat.Aldehida acetică este rapid metabolizată de
aldehid-dehidrageneza (ALDH) în acid acetic și apă.În cele din urmă acesta este transformat

în bioxid de carbon și apă..Cam 90-98% din alcoolul ingerat este complet oxidat
(Vraști,2001).Partea care nu va fi descompusă prin arderile interne își va îndrepta acțiunea
nocivă asupra întregului organism și în special asupra tubului digestiv, ficatului, sistemului
nervos.
Alcoolul etilic este un drog psihotrop.Datorită consumului unei
asemenea substanțe, viața oricât de stresantă ar fi în realitate, pare mai blândă, consumatorul
are o senzație artificială a unei stări de bine.În contrast cu aceste satisfacții imediate, urmările
negative ale consumului de alcool sunt mult mai numeroase(Abraham și colaboratorii, 2004).
Consumul excesiv de alcool generează dependență, sclavie față de un
compus chimic. Acestă dependență se recunoaște prin:
> stabilirea priorităților . Scopul principal al unui alcoolic este acela de a bea,
pentru aceasta fiind capabil de orice sacrificii.Orice altă activitate este lăsată de o parte,
chiar dacă efectele negative sunt previzibile.
> toleranță. Efectul scontat se obține prin consumul unor cantități din ce în
ce mai mari de alcool.
> simptomele abstinenței .În momentul în care se oprește consumul de alcool
se instalează sevrajul caracterizat de simptome neplăcute cum ar fi tremurăturile, insomnia,
agitația. Reluarea consumului duce la încetarea acestor simptome.
> disperare a. Este nevoia copleșitoare de a bea chiar și în momentul în care se
consumă alcool.
> conflictul interior .Alcoolicul poate conștientiza că acest consum îi creează
probleme și încearcă să renunțe la alcool.Uneori reușește, dar dacă începe să bea din nou nu
se mai poate abține.
> problemele exterioare .Alcoolicul se confruntă cu probleme în relațiile
personale și profesionale (ibidem).
Conform statisticilor oficiale, media consumului anual de alcool pe
cap de locuitor se întinde de la 1 litru în Israel la 13,6 litri în Franța (Smart și Mann,1992)
(apud Vraști,2001).În România el este în jur de 7,7 litri și a crescut continuu.Se consideră că
80% din toți adulții beau o băutură alcoolică în cursul unui an.Dintr-o altă perspectivă, băutul
este totuși o activitate specifică și este făcută în anumite perioade ale săptămânii, în locuri
specifice și la ocazii specifice (Vraști,2001).
Alcoolul omoară.O statistică la nivelul județului Caraș-Severin, arată
că lui i se asociază mai mult de 30% din accidentele mortale de circulație (necalculând aici
răniții, dintre care unii rămân cu handicapuri pe viață), 20% din accidentele casnice, 15% din
accidentele de muncă, 5% din accidentele sportive și 80% din agresiunile corporale, certurile
și violențele familiale. Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănățății, fiind corelat cu

80% dintre cazurile de sinucidere , 50% din crime, 30% dintre accidentele rutiere fatale și
15% din cazurile de înec. Este de asemenea unul din factori în unul din trei cazuri de divorț și
unul din trei cazuri ale molestării de copii .Alcoolul este un factor determinant în 27- 37% din
cauzele de moarte violentă, fără legătură cu accidentele rutiere.Actele de suicid se comit pe
fondul consumului de alcool.
Alcoolismul crește morbiditatea, duce la neînțelegerea dintre oameni,
la invalidități permanente, el consituie un factor criminogen de prim ordin influențând sau
chiar deteminând actele infracționale.La acestea contribuie accesul facil la un număr ridicat de
produse de acest gen, eludarea legii care prevede ca minorii să nu poată cumpăra băuturi
alcoolice, dezinformarea ca urmare a publicității agresive din mass-media și mai ales
insuficienta informare a publicului larg referitor la efectele nocive ale alcoolului (Richard și
Senon, 2005).
O trecere în revistă a 15 studii estimează că alcoolul a fost prezent în
25-50% din toate cazurile de violență fizică asupra soțiilor (Hamilton și Collins,1981) (apud
Vraști,2001).De asemenea, un procent însemnat al abuzurilor asupra copiilor se fac sub
influența alcoolului.De aici rezultă că alcoolul este un factor important care influențează
atmosfera familială și relația dintre părinți și copii.
Cele mai frecvente accidente violente sunt cele din circulația
rutieră.Șoferul care conduce sub influența băuturilor alcoolice este un pericol atât pentru el cât
și pentru ceilalți participanți la trafic, fie ei pietoni sau șoferi.
În aparență, șoferul aflat sub influența băuturilor alcoolice se simte
mai destins, nu mai este timorat, dar în același timp el devine mai puțin prudent, nu observă la
timp stările de pericol sau uită interdicțiile, devine curajos și agresiv (Stavros C.,1988).
Alcoolul crește timpul de reacție la stimuli acustici sau vizuali în
medie cu 35%, câmpul vizual este îngustat, percepția distanțelor este perturbată.În SUA, din
1979 și până în prezent, în medie 45.000 de oameni pe an mor în accidente de trafic.Alcoolul
este incriminat în jur de 55-65% din acestea, procent ce este raportat și de statisticile din
Canada, Australia, Marea Britanie și Noua Zeelandă.În țările nordice procentul de șoferi ce
conduc noaptea sub influența alcoolului este de 1% față de SUA cu 8,4%, Franța cu 5%,
Marea Britanie cu 3% sau Olanda cu 4%.Un procentaj de 14% din șoferii SUA care au fost
antrenați în accidente fatale de trafic sub influența alcoolului, au avut antecedente în
conducerea autovehiculelor sub influența alcoolului (Wilson,1993) (apud Vraști,2001).

2. Alcoolismul

Adicția este o relație de dependență mai mult sau mai puțin alienantă
pentru individ, și mai mult sau mai puțin acceptată, uneori total respinsă de mediul social al
acestuia, în legătură cu un produs (drog, tutun, alcool, medicamente).Termenul este utilizat
mai ales de către teoreticieni; în limbajul popular și medical se utilizează curent termenii
dependență și toxicomanie (Richard și Senon,2005).
Alcoolismul este o „ intoxicație prin utilizarea repetată a băuturilor
alcoolice, boală cronică indusă prin consumul repetat de alcool ”(ibidem).
Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) definește alcoolismul ca
fiind „o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătății sale, a activității
sale pe plan socio-profesional pierzând controlul față de băutură și incapabil de a se
abține de la consum.”(***,1978) (apud Stavros,1988).
Alcoolismul afectează aproape toate categoriile de vârstă: copii, tineri,
adulți, vârstnici, el fiind mai frecvent la bărbați decât la femei, raportul fiind de 3/1 până la
10/1, iar numărul femeilor spitalizate fiind de 5 – 6 ori mai mic decât al bărbaților.Astfel,
putem spune că alcoolismul este una dintre cele mai extinse suferințe, constituind a treia
problemă de sănătate publică.(Constantinescu și colaboratorii, 2001).
Evident, alcoolic nu poți deveni după un singur consum exagerat de
alcool.Alcoolismul se instalează în timp , după numeroase episoade de beție.De la un pahar
ocazional la dependență drumul este foarte scurt.Și ocazii numeroase există fără îndoială..La
sărbătorile naționale, la zilele de naștere sau onomastice, alcoolul este elementul constant
prezent.Acest lucru este explicat și de efectele pe care le are alcoolul.Imediat după consum
apare o stare de bine, o dezinhibiție socială care îl vor determina pe consumator să repete
comportamentul de consum.După ce este instalată această dependeță fizică alcoolicul va căuta
pretexte de a bea.Dacă primul pahar este așteptat cu nerăbdare și este urmat de altele și altele,
dacă apar tremurul ușor al mâinilor și amneziile de scurtă durată putem spune că s-a instalat
alcoolismul cronic (Stavros, 1988).
Cu certitudine putem spune că abuzul de alcool are loc atunci când se bea:
> în imprejurări nepotrivite (conducerea mașinii, serviciu, sport, sarcină);
> până la beție;
> pentru ameliorarea unei stări sufletești tulburate ("de necaz");
> pe termen lung în cantități mari (la bărbați zilnic peste 40 g iar la femei peste
20 g de alcool pur pe zi).
Intoxicația acută alcoolică (beția) diferă de la individ la individ, are
diferite grade de manifestare.Aceste simptome sunt în directă legătură cu concentrația

alcoolului în sânge.Concentrația de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰).O alcoolemie
de 1‰ înseamnă un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.
Simptomatologia, la anumite concentrații de alcool (Stavros, 1988) :
> 0,5 g la litru de sânge corespunde clinic prin voalarea personalității, cu o
ușoară stare de euforie;
> peste 0,5 g la litru sânge și până la un gram alcoolemie, echivalează cu
tulburări de comportament, de echilibru și ale funcțiilor motorii în general;
> la 1,5 g /l de sânge suntem în limitele beției;
> peste 1,5 g/l de sânge, individul intră în comă alcoolică;
> la 3,5 – 4 g/l sânge se instalează moartea clinică.
Tulburările psihice care apar în intoxicația acută cu alcool sunt :
extraversia, agresivitatea, încrederea, facilitarea comunicării, supraestimare, hipomnezie, stare
confuzională (Abraham și colaboratorii, 2004).
Starea de beție se manifestă prin agitație, confuzie mintală, pierderea
echilibrului, somnolență progresivă; trecerea spre starea comatoasă se remarcă prin stupoare,
temperatură scăzută a corpului, respirație lentă sau profundă.În starea subcomatoasă și
comatoasă, individul este capabil de acte de violență, pe un fond acut anxios sau, din contră,
poate deveni melancolic sau depresiv.
Beția alcoolică parcurge 4 stadii.
În stadiul I este prezentă agitația psihomotorie de tip hipomaniacal,
corespunzând unei alcoolemii de 0,5 – 1,5g‰.Tabloul clinic exprimă o stare de bună
dispoziție, comportament mai liber, predispoziție la anumite glume, confidențe, dar și explozii
de iritabilitate.Mimica este mobilă, ochii strălucitori prezintă vasodilatații periferice, respirația
și pulsul sunt crescute.Pot apărea și megalomania, suspiciunea, tristețea.
Stadiul II de intoxicație acută corespunde unei alcoolemii cuprinsă între
1,5 – 3g‰ cu grave tulburări ale activității nervoase superioare.Ideația și limbajul devin
incoerente, apare reducerea progresivă a capacității de percepție și creșterea fazei latente între
stimul și reacția psihomotorie.Discernământul devine tot mai precar, aspectul hipnoid
confuzional expune subiectul la diverse inciente
Stadiul III (paralitic) se caracterizează prin narcotizarea scoarței
cerebrale corespunzătoare unei alcoolemii de 3-4g‰.Reflexele condiționate sunt abolite,
limbajul neinteligibil, coordonarea motorie profund tulburată, se pierde controlului
sfincterelor, după care urmează un somn profund de câteva ore.
Stadiul IV, comatos, caracterizat prin abolirea reflexelor spinale, pupilele
sunt imobile, se instalează midriaza, hipotensiune, cianoză, hipotermie, transpirație
vâscoasă.Acest stadiu corespunde unei alcoolemii de 4-5g‰.În general, decesul survine la o

alcoolemie de 5g‰, prin oprirea respirației.Există o mare diversitate individuală a acestor
stadii în raport cu toleranța, tipul de sistem nervos, de starea inițială a organismului în
momentul ingerării alcoolului (Boțiu, Vintilă,1998).
Se deosebesc două tipuri de băutori abuzivi:
> băutorul din obișnuință care bea regulat pentru a se simți în largul său și iese
în evidență prin stări de ebrietate în situatii nepotrivite și prin boli organice;
> băutorul la probleme care se îmbată intenționat sau nu se poate opri decât cu
greu odată ce a început să bea, el tratându-și disconfortul, crizele sufletești sau sentimentele
de inferioritate cu alcool.Este comportamentul frecvent folosit ca pretext de către alcoolici.
Autorii francezi Reyss-Brion și Ey au distins două tipuri de persoane
alcoolice:
1.persoane cu dependență primară , datând de la primele experiențe de
alcoolizare, cu un consum frecvent solitar, adesea minim, adesea intermitent ;
2.persoane cu o dependență secundară , după un lung trecut de alcoolizare
cotidiană – sunt mult mai frecvent întâlnite.În grupul alcoolicilor secundri sunt incluși indivizi
care, în momentul în care încep să bea, nu au o nevoie specială de a face acest lucru și
alcoolismul lor este rezultatul obiceiului de a bea copios în compania altora, de-a lungul a
numeroși ani.Dacă la început au o mare toleranță la alcool și pot adesea să bea cantități
prodigioase, apoi se prăbușesc și schimbările mentale și fizice devin evidente.Alcoolicii
secundari se disting de cei primari prin faptul că la primii adaptarea psihologică la viață a fost
bună, mulți dintre ei au excelat în munca lor și alții, numeroși, au avut numeroase
realizări.Reușita tratamentului la alcoolicii secundari este mai bună ca la cei primari, cu
condiția ca ei să solicite ajutorul înainte ca schimbările mentale și psihice să fi devenit
ireversibile.Alcoolicii primari, neadaptați inițial, au mai puțin de îndreptat (Constantinescu și
colaboratorii, 2001).
În stare de ebrietate apar modificări ale (ibidem):
> dispoziției psihice : de la bună dispoziție la deprimare, supărare și chiar
agresiune;
> inițiativei : de la stimulare la inhibare;
> comportamentului social : de la facilitarea unor contacte la manifestări
agresive;
> stării de cunoștiintă : de la senzația de a fi mai treaz și conștient la comă;
> raționamentului : încetinire, idei obsesive;
> motricității: vorbire mai greoaie cu ton nepotrivit (prea tare, sau prea încet),
perturbări în coordonarea mișcărilor și gesticulație necontrolată cu mișcări ample;

> modificări neuro-vegetative : vasodilatație, modificarea pulsului, grețuri și
vărsături, tulburări ale termoreglării, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.
Criteriile pentru abuzul de substanță inclusiv de alcool descrise în DSM
IV- TR (2003) sunt următoarele:
1.uz curent de substanță ducând la incapacitatea de a îndeplini obligațiile
rolului major la serviciu, la școală sau acasă (de ex. absențe repetate sau performanță redusă în
muncă, eliminări sau exmatriculări de la școală, neglijarea copiilor sau a casei);
2.uz curent de o substanță în situații în care acesta este periculos fizic (de ex.
condusul unui automobil);
3.conflicte repetate cu legea în legătură cu uzul de o substanță (de ex. arestări
pentru tulburări de conduită);
4.uzul continuu de o substanță în disprețul faptului că are probleme sociale sau
interpersonale cauzate sau exacerbate de efectele substanței (de ex. certuri cu partenerul de
viață, bătăi).
Există trei faze succesive până la instalarea dependenței.Acestea sunt:
a.o fază asimptomatică , durând mai mulți ani, marcată printr-un debut insidios
de dependență.Anumiți alcoolici devin dependenți în urma unor experiențe repetate de beție,
alții cresc progresiv consumul de alcool cu beții rare sau absente.Activitățile sociale și
profesionale sunt păstrate intacte.
b.o fază relativ scurtă de pierdere a controlului ingestiei de alcool .
c.faza de alcoolism propiu-zis în care apar semnele obișnuite de alcoolizare
cronică.
Intoxicația alcoolică cronică sau alcoolismul se subsumează
consumului frecvent și de durată fie și în cantități moderate a băuturilor alcoolice.Este
tendința irezistibilă de a consuma alcool sau ceea ce numim toxicomania alcoolică (Stavros,
1988).
Semnele clinice sunt (ibidem) :
> tulburările nervoase mintale și organice .Individul este euforic, bine dispus,
caută să-și motiveze cu argumente „logice” comportamentul.În general, până la urmă
devine neîncrezător, nesociabil, egoist, gelos, bănuitor, are tulburări de memorie, devine laș,
mincinos , ineficient profesional.
> tulburările psihice asociate cu intoxicația cronică de alcool sunt: tulburări
psihotice halucinatorii preponderent auditive la început sub formă de sunete apoi voci,
tulburări afective (depresie), anxietate, fobii, tulburări mnezice (Abraham și colaboratorii,
2004).

Trecerea la cronicitate se face în mai multe etape: în primul rând prin
exaltarea funcțiilor antitoxice ale ficatului dovedită de hiperglicemie, dezechilibru neuro-
vegetativ; apoi hiposensibilitatea celulară le permite neuronilor o ridicare a pragurilor de
toleranță, ceea ce provoacă un apel din ce în ce mai mare la alcool pentru refacerea
echilibrului funcțional, de unde obișnuința și starea de trebuință.Odată cu dezobișnuirea
bruscă și inopinată apare așa numita reacție de dezobișnuire ce poate ajunge până la delirium
tremens.După o anumită perioadă de tulburări pur funcționale pot apărea leziuni ale țesutului
nervos, ale ficatului și ale altor organe (ciroză, encefalopatii, sindomul lui Korsakoff,
paralizie, epilepsie, demență, comă hepatică) (Porot A și Porot M,1999).
Există o perioadă de toleranță aparentă numită alcoolism lent și o
perioadă de îmbibare care poate dura mai mulți ani, în decursul căruia individul nu este văzut
niciodată beat și în care desfășoară, la un nivel de performanță mai scăzut sau mai ridicat, o
activitate profesională.După perioada de îmbibare apar semnele alcoolismului cronic:
tremurături, tulburări digestive, vagi cefalee, oboseală accentuată și impotență sexuală.
După un anumit timp apare degradarea morală și intelectuală.Alcoolicul
devine indiferent față de viciu și efectele acestuia pe care le tratează cu indiferență.
Degradarea psihică atinge sfera morală și cea afectivă.Exploziile de mânie sunt frecvente,
discuțiile banale pot degenera în scene de violență, chiar extreme, ajungându-se la omucideri,
sinucideri, maltratări ale copiilor.Datorită randamentului profesional scăzut alcoolicii pot fi
concediați, acest lucru determinând o escaladare a consumului (Porot A și Porot M,1999).
DSM IV – TR (2003) descrie următoarele criterii pentru dependența de
o substanță inclusiv de alcool:
1.toleranță, așa cum este ea definită de oricare din următoarele:
a.necesitate de cantități considerabil crescute de substanță pentru a
ajunge la intoxicație sau la efectul dorit;
b.efect redus considerabil prin continuarea uzului aceleași cantități de
substanță;
2.abstinență, manifestată prin :
a.sindrom de abstinență caracteristic substanței;
b.aceeași substanță este luată pentru a ușura și evita simptomele de
abstinență;
3.substanța este luată adesea în cantități mai mari sau pe o perioadă mai lungă
de timp decât este preconizat;
4.există o dorință persistentă sau eforturi infructuoase de a suprima sau
controla uzul de substanță;

5.o mare parte a timpului este risipită în activități necesare obținerii substanței,
uzului substanței sau recuperării din efectele acesteia;
6.activitățile sociale, profesionale sau recreaționale sunt abandonate sau reduse
din cauza uzului de substanțe;
7.uzul de substanță este continuat în disprețul faptului că știe că are o
problemă somatică sau psihologică, persistentă sau recurentă, care este posibil să fi fost
cauzată sau exacerbată de substanță.
Se disting două feluri de dependență: cea fizică și cea
psihică.Delimitarea dintre aceste două tipuri de dependență este destul de dificilă datorită
modificărilor metabolice ce apar și determină apariția sevrajului.
Dependența fizică este o consecință a unui consum frecvent și abuziv
de substanțe nocive și a adaptării organismului prin modificări metabolice la acesta,
obținându-se o creștere a toleranței.Drept urmare organismul are nevoie de respectiva
substanță ca să funcționeze.Dependența fizică se manifentă întotdeauna la întreruperea
consumului când apar o serie de fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj
(tremurături, senzație de vomă, sudorație abundentă, tulburări de somn, neliniște).Intensitatea
acestor fenomene se extinde de la o simplă stare de slăbiciune cu tulburări digestive până la
manifestări grave, uneori letale, așa numitul delirum tremens.„Normalitatea” se reinstalează
la reluarea administrării subtanței (Edwards G., 2006).
Despre dependența psihică se vorbește atunci când există dorința
interioară, iar apoi cerința obsesivă de a consuma în continuare substanța nocivă, fie pentru
a-și procura din nou plăcere, fie pentru a evita neplăcerile.Dependența psihică se instalează pe
neobservate din motive aparent neînsemnate, de exemplu din cauza proastei dispoziții, apatiei
sau pentru că numai cu un pahar de băutura bucuria este deplină.Depedentul psihic folosește
acea substanță pentru a obține starea de confort psihic și pentru a rezolva stările de stres sau
indispozițiile.Atunci când substanța nu este la îndemână, apare disconfortul psihic sau chiar
frica ce îl determină pe cel în cauză să-și facă provizii și să-și organizeze întreaga viață în așa
fel încât alcoolul să fie la îndemână.Astfel se formează o legătură emoțională cu alcoolul, care
persistă încă multă vreme după ce dependența fizică a fost depașită.Acesta este și motivul
pentru care, chiar și în cazul tratamentului medicamentos și psihologic, recidivele sunt
frecvente.Un individ alcoolic nu va putea deci să mai consume alcool pentru că un singur
pahar poate să ducă la anularea eforturilor făcute în direcția vindecării (ibidem).
Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum fără a
suferi de stări fizice sau psihice neplăcute (alcolismul de tip delta, dependentul de doze mici)
sau cel care ingerează în mod repetat atât de mult alcool încât își dăunează sieși și celor din
jur (alcoolicul de tip gama și epsilon).

Băutorii de tip alfa consumă alcool pentru a se ușura, încercând să-și
rezolve prin aceasta diferite probleme. În această formă încă există control asupra consumului
de alcool dar progresiv se poate instala dependența.
Băutorii de tip beta consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi
încă instalată dependența.Totuși pot apărea anumite acuze legate de complicații organice
datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.).
Băutorii de tip gama sunt dependenți de alcool în primul rând psihic,
dar și fizic.Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumată (după primele pahare nu se pot
opri până la îmbătare).
Băutorii de tip delta sunt dependenți de alcool în primul rând fizic.Pot
păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantității de alcool consumată (nu se îmbată tare,
dar nici nu pot renunța).
Băutorii de tip epsilon (periodici) sunt dependenți de alcool consumând
necontrolat timp de câteva zile, având, însă și perioade mai lungi fără consum abuziv (Richard
și Senon, 2005).
Un alt model stipulează existența a trei grupe de consumatori:
a.consumatorii de alcool cu risc care consumă mai mult de trei pahare pe zi
pentru bărbați și două pentru femei (consum stabilit de O.M.S.) fără apariția simptomelor
fizice sau psihice.
b.consumatorii ce utilizează alcoolul în mod excesiv sau nociv.Acest tip de
consum dă naștere afectărilor somatice sau sociale.
c.consumatorii dependenți de alcool.
Nu există un model comportamental care să fie considerat tipic pentru
un alcoolic.Manifestările acestora fiind diferite de la persoană la persoană, la fel și
consecințele.Unii alcoolici beau zilnic, alții după anumite intervale, unii beau cantități
impresionante de alcool, alții foarte puțin.Unii alcoolici beau numai bere alții numai vin sau
tărie.În timp ce alcoolismul apare la unii în anii tinereții, el se dezvoltă la alții pe parcursul
mai multor ani.De aceea putem spune pe bună dreptate că avem de-a face cu mai multe tipuri
de alcoolism.
Dacă ar fi să realizăm un portret al unei persoane alcoolmane am putea
spune că :
> ar fi mai curând bărbat decât femeie;
> ar avea între 30 și 50 de ani dacă ar fi bărbat și între 20 și 60 de ani dacă ar
fi femeie;
> ar aparține unei societăți în care tradițiile culturale nu sancționează sever
consumul de alcool, iar sărbătorile tradiționale sunt înalt asociate cu consumul de alcool;

> ar proveni dintr-o familie în care există un consum mare de alcool;
> nu are o familie sau aceasta funcționează deficitar;
> ar funcționa într-un grup social în care se exercită presiunea la consumul de
alcool;
> ar lucra într-un domeniu în care ar avea accesibilitate față de alcool;
> nivel de toleranță scăzut la frustrare;
> modalitate de acțiune mai ales impulsivă;
> disponibilitate scăzută în amânarea gratificării;
> niveluri de aspirații și trebuințe inadecvate posibilităților;
> tendință la funcționare interpretativă;
> elemente depresive;
> nivel de autoconsiderație îndepărtat de realitate;
> spirit critic redus sau absent;
> patologie somatică precoce, adesea cu afecțiuni somatice multiple (afecțiuni
hepatice, gastrointestinale, neuroleptice) (Constantinescu și colaboratorii, 2001).
Deși alcoolicul își dă seama, în unele momente de luciditate, că este
victima unei obișnuințe rele, în urma căreia este agresionat, el angajează bătălia în cealaltă
parte a terenului, în aceea unde încearcă să-și motiveze consumul.Indiferent de legitimitatea
acestor motivații, el bea pentru a compensa – iluzoriu – unele complexe, frustrații pe fondul
unei carențe ale propriei sale personalități.La o analiză științifică, nici unul dintre pretextele cu
care caută să justifice consumul nu rezistă (Stavros,1988).
O anchetă printre consumatorii de alcool scoate în evidență motivațiile
consumului.Astfel: 42% beau pentru a scădea tensiunea psihică, 21% pentru a uita ceva
neplăcut, 12% pentru disctracție, 4% din motive de boală sau conflicte familiale și 1% din
politețe.
Motivațiile pot fi grupate după cum urmează:
a.motivații festine cu ocazia sărbătorilor sau a unor evenimente familiale cum ar fi
nunțile, botezurile, zilele onomastice;
b.motivații teologice în cazul unor ceremonii de comemorare;
c. motivații psihologice în cazul unor eșecuri, ca urmare a unor depresii
sentimentale;
d.motivații filosofice pentru inspirație în creația artistică de orice gen;
e.motivații sociale ca urmare a divorțurilor, conflictelor familiale, a pierderii
locului de muncă (Stavros, 1988).

Există probleme de natura psiho-somatică, socială și ideologică, adică
trebuie să existe anumite trăsături psihice și fizice într-o anumită situatie dată de anturaj în
corelație cu o anumită atitudine față de viață , ca toxicomania alcoolică să se poată produce.
1.Cauzele genetice. Studiile psihologice asupra personalității alcoolicilor
concluzionează că aceștia au slăbiciuni morale, sunt aproape lipsiți de caracter, deseori
dezechilibrați, inadaptați social și prezintă tulburări ale sexualității.Unele studii au ajuns la
concluzia că există un factor genetic care predispune la alcoolism, dar, la fel ca și în alte
procese unde este implicat factorul ereditar nu trebuie subestimat rolul mediului.Mai exact
putem să spunem că acțiunea complexă între ereditate și mediu favorizează dependența
alcoolică (Porot A. Și Porot M., 1999).
2.Cauzele sociale (anturaj, mediu, imitare). Este cunoscut faptul că un individ
devine alcoolic mai mult din cauza anturajului decât a dispoziției.Toxicomania este secundară,
este mai ales un obicei dobândit.Circumstanțele legate de mediu, profesie sau meserie,
imitare, orgoliu joacă un rol preponderent în crearea unor obișnuințe toxice.
Atitudinea publicului larg față de alcool și implicit față de alcoolic este echivocă.În timp ce
alcoolicul este disprețuit ca fiind betiv, sunt admirați toți cei care la un chef reușesc să bea cât
mai mult.Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sărbători,
este considerat un semn al bărbăției.Un bărbăt adevărat este cel care suportă cât mai mult
alcool și, dimpotrivă, cel ce nu bea deloc sau puțin este considerat slab sau spărgător de
chef.Prin această largă acceptanță față de alcool, opinia publică sprijină consumul de alcool și
promovează involuntar pericolul instalării alcoolismului (Porot A.și Porot M.,1999).
3.Cauzele organice. Nu există o anumită cauză organică responsabilă de
instalarea alcoolismului și mai ales nu există o alergie la alcool care să declanșeze dependența
deja de la cea mai mică doză.Rezultatele unor studii arată că persoanele care au din naștere o
cantitate mai redusă de endorfină, substanță de tipul morfinei sintetizată de organism și care
influențează dispoziția, reacționează pozitiv față de alcool.Abuzul cronic de alcool poate
reduce cu până la 50% concentrația endorfinelor, care sunt atât de necesare pentru instalarea
unei stări generale tonice.Acest lucru poate fi o explicație pentru dorința puternică de a
consuma alcool, intrându-se de fapt într-un cerc vicios.
4.Cauzele psihice. Nu există trăsături universal valabile, dar din acest punct de
vedere anumite caracteristici sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool:
tendința de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva, nesiguranță de
sine și inhibiție, dependența de ceilalți, toleranță redusă la frustrare, adesea o proastă
dispoziție.Dar aceste trăsături pot fi la fel de bine și consecințe ale consumului abuziv de
alcool.În multe cazuri, dependența are la bază automedicația nereușită a golurilor sufletești.
La femei se întâlnesc des răni psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni.Dar

rănile sufletești nu sunt o condiție necesară sau suficientă pentru instalarea dependenței.Se
pare că persoanele care cred că viața lor ar trebui să evolueze pe o curbă continuu ascendentă
sunt mai predispuse la cosumul de alcool.Aceste persoane nu acceptă că această atitudine de
viață este pierzătoare având în vedere că viață se desfășoară asemenea unei curbe, cu suișuri și
coborâșuri.
5.Cauzele profesionale. Există diferențe între frecvența cu care alcoolismul
apare în cadrul diferitelor grupe profesionale.Producătorii și distribuitorii de băuturi alcoolice
sunt deosebit de periclitați.De asemenea sunt incluși în categoria de risc angajații în
construcții, angajații în transporturi, dar și liberii profesioniști fără program de lucru clar
definit, precum și meseriile cu multă rutină și fără program de lucru clar definit S-a constatat
că solicitarea și suprasolicitarea la locul de muncă sunt adesea mai ușor de suportat cu ajutorul
alcoolului.
6.Cauzele educative. Părinții copiilor care consumă alcool cred că au sufocat
copilul cu prea multă dragoste sau că au fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea puțină
libertate și l-au respins prea tare.Dăunătoare este și educația în care copilul este supraîngrijit și
nu este lăsat să devină independent.Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea
constitui un element important care cauzează dependența.Nu s-a găsit totuși un răspuns sigur
de tip cauză-efect.
7. Cauzele conflictuale. Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate
fi declanșant pentru abuzul de alcool.Dar și consumul ridicat de alcool este la rândul său
cauza pentru dificultăți familiale și probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc și se
complică într-un cerc vicios care este foarte greu de rupt.
8. Teoria bifactorială. Această teorie afirmă că există doi factori în etiologia
alcoolismului : vulnerabilitatea și factorii precipitanți ( teoria celor doi factori).Această idee
sugerează că fiecare individ este „înclinat” spre anumite afecțiuni.
Vulnerabilitatea ar putea fi definită ca o sensibilitate particulară de a
dezvolta o anumită afecțiune.Nu se cunoaște de ce unii oameni sunt mai vulnerabili decât alții
la anumite afecțiuni.Se presupune totuși că vulnerabilitatea are la bază factori genetici, de
personalitate, fiziologici, neurobiologici.
Teoria celor doi factori subliniază că pe lângă vulnerabilitate spre
consumul de alcool trebuie să existe anumiți „triggeri” – precipitanți – care să contribuie la
dezvoltarea problemei.Acești triggeri sunt : stresul, factorii psihologici și sociali .Există deci,
o anumită categorie de pacienți care sunt mai supuși riscului de a dezvolta probleme legate de
alcool. (Constantinescu și colaboratorii ,2001).

Tratamentul dependenței de alcool are loc în patru etape :
1. etapa de contact în care accentul cade pe stabilirea diagnosticului și
evaluarea complicațiilor organice, clarificarea situației sociale precum și pe încurajarea
motivației pacientului de a se trata.
2.etapa de dezintoxicare este indicată atunci când sunt de așteptat simptome
de sevraj severe și se desfășoară în spitale de psihiatrie sub supraveghere medicală.
3.etapa de dezobișnuire are ca scop reducerea până la dispariție a dependenței
psihice și consolidarea unei abstinențe stabile, desfășurându-se de regulă în centre de
tratament .
4.etapa de postcură și readaptare are ca scop stabilizarea dezobișnuinței în
care participarea la grupuri abstinente este de mare importanță (Porot A. Și Porot M.,1999).
Psihoterapia prelungită și terapeutica în colectiv dau rezultate asociate
evident cu tratament medicamentos.După șederi prelungite au fost semnalate vindecări în
proporție de 30-60%.Pornind de la principiul că alcoolicul trebuie să dorească vindecarea, și
că ea este sortită eșecului dacă acesta este izolat s-au creat diverse asociații ale foștilor
alcoolici vindecați.Este modelul american al „Anonymus Alcoolics” , prescurtat AA.Membrii
acestei asociații încurajează persoanele aflate în timpul tratamentului și apoi le
supraveghează pentru a evita recăderile (ibidem).
Pe termen lung rămân abstinenți circa 50% dintre pacienții unei clinici
de recuperare cu terapie de lungă durată.Alți 15% au o recidivă din care își revin prin
propriile forțe.Cele mai mari șanse de succes terapeutic le au pacienții care s-au hotărât să
facă o terapie pe termen lung, pe care o încheie, după care se atașează unui grup de
întrajutorare.
3. Consumul de alcool la tineri

Problema toxicomaniei apare mai ales în adolescență când tinerii trec
printr-o perioadă de criză, în urma căruia trebuie să poată fi capabili să-și formeze
competențe și să-și asume responsabilități specifice adulților.
Uneori, adolescenții,văd viața adultă ca fiind plictisitoare, rutinieră.Tot
ce fac părinții lor este stereotip, determinat de anumite reguli.Toate aceste cerințe pot părea
ca fiind prea greu de îndeplinit; să fii adult nu merită efortul.De aceea, pot să apeleze la
consumul de alcool ce le oferă posibilitatea de a experimenta ineditul.Însă, din păcate, acest
drum nu le aduce decât izolare de familie, de școală.În acest caz, dorința de a fi original și
curiozitatea nu aduc nimic constructiv pentru maturizarea adolescentului.

Exigența libertății apare din procesul de structurare psihică a
adolescentului.Acesta trebuie să se obișnuiască cu un corp în schimbare, care îi va permite să
acceadă la sexualitate, apare necesitatea să se îndepărteze de zona de influență a părinților
pentru a-și realiza propriile idealuri.Fiecare dintre aceste deziderate pot să fie văzute ca
experiențe pozitive care să ofere un câștig, dar constituie și o amenințare posibilă : obișnuirea
cu un corp puber înseamnă descoperirea intimității sexuale cu riscurile care apar de aici,
îndepărtarea de părinți oferă spectrul abandonului și al singurătății, implicarea în societate
presupune pe lângă identificarea cu un grup de vârstă cu anumite particularități și norme și
pericolul conformismului și a dependenței exclusive de grup.Astfel adolescentul oscilează
între dorința de experinețe noi, de cunoștințe noi și dorința de a fi autonom, de a nu avea
nevoie de nimic.Un exemplu tipic în acest sens ar fi relația cu părinții: cum să se îndepărteze
de persoanele cu care dorește să se identifice?, cum să-și formeze propria personalitate fără
însușirea unor elemente din personalitatea părinților?Adolescentul, în relațiile pe care le
stabilește cu ceilalți implică dependența de dorințele celuilalt și nu doar de propriile dorințe.
Însă relația cu alcoolul depinde doar de dorința sa.Când este singur și se plictisește îi este
deci, foarte la îndemână să recurgă la alcool.Pe de altă parte, relația cu semenii implică o
imitare a celorlalți, importantă pentru integrarea socială ulterioară.De aici presiunea pe care
prietenii o exercită asupra individului pentru a-l convinge să facă ce vor ei și consumul de
alcool care este strâns legat de intensitatea relațiilor cu semenii (Richard și Senon, 2005 ).
Factorii de risc pentru consumul de alcool la adolescenți sunt :
1.factorii individuali. Trebuie consemnate aici suferințele somatice sau psihice
cum ar fi tulburările somnului sau ale alimentației sau depresia, tulburări de comportament
precum fuga sau furturile.
2.factorii familiali. Se regăsesc aici separarea familială, obiceiurile de consum ale
părinților, tensiunea existentă între părinți și copii sau decesul unuia dintre părinți.
3.factorii de mediu. În afara emigrării, trebuie amintite șomajul și mizeria socială
sau economică.Totuși, toate fenomenele care conduc la excluderea și marginalizarea
tânărului au un efect favorizant și incitant asupra consumului adictiv de produse.Cea mai
importantă, de departe este excluderea și ruptura de școla.
Acești factori pot acționa individual sau cumulat, prezența mai multor
factori de risc constituie un risc suplimentar.
Alcoolul este considerat un drog de tranziție.S-a constatat că mulți tineri
încep prin a consuma alcool și continuă prin consumarea drogurilor ilegale.
Dependența de alcool este întâlnită la un număr din ce în ce mai mare de
adolescenți.Este vârsta la care vor să experimenteze, să-și satisfacă curiozitatea, să
dobândească admirația celor din anturajul lor.La aceste cauze se adaugă conflictele cu

părinții și exemplul idolilor; de asemenea publicitatea producătorilor de alcool, ce
exploatează dorința de independență și rebeliune a copiilor prin asocierea alcoolului cu
libertatea.Presiunea grupului din care tânărul face parte nu este de neglijat.De aceea, acesta
trebuie făcut să înțeleagă că o persoană puternică are întotdeauna curajul să spună „nu” și
niciodată nu-și va găsi refugiul în băutură.O persoană puternică este capabilă să asculte
opiniile celorlalți să ia propriile decizii, în timp ce o persoană slabă cedează presiunii celor
din jur, ajungând să ignore realitatea, și în cazuri extreme să-și creeze propriul univers.
Datorită factorilor care pot să determine consumul de băuturi alcoolice la
tineri s-a creat un cadru legislativ care să-i protejeze pe tineri prin interzicerea
comercializării băuturilor alcoolice în incinta unităților de învățământ (Abraham și
colaboratorii, 2004).
Prevenirea consumului de alcool de către tineri se poate face mai ales
prin măsuri instructiv-educative cum ar fi : introducerea lecțiilor referitoare la alcoolism în
programa școlară, furnizarea unor informații despre efectele consumului de alcool prin
pliante, broșuri, organizarea unor prezentări, etc. și publicitate negativă a alcoolului.
Inițierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învățare
socială – copiii și adolescenții învață privind la cei maturi, că a consuma alcool este ceva
plăcut, oamenii care beau sunt veseli, se simt bine.Alcoolul devine deci un risc major pentru
că poate fi încurajat de anturaj și perceput ca o modalitate prin care pot să fie cosiderați
maturi.Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învățării sociale.
Învățarea socială a consumului de alcool presupune următoarele
dimensiuni (Băban, 2003) :
> învățarea acestui comportament se realizează prin observarea
comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii
familiei, prieteni, celebrități;
> învățarea socială presupune și formarea unor atitudini pozitive față de
efectele alcoolului; adolescenții învață că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural
în urma căruia devii mai „sociabil” și mai „matur”; adolescenții continuă să consume alcool
mai ales datorită
> influenței grupului .În această etapă se consolidează comportamentul lor
de consum de alcool.Ca și consecințe ale acestora, adolescenții tind să considere că relațiile
sociale sunt facilitate și favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină
să devină mai volubili și mai lipsiți de inhibiții.Un alt mecanism al consumului de alcool este
utilizarea acestuia pentru rezolvarea situațiilor de criză pentru care tânărul nu și-a dezvoltat
abilitățile necesare.

Există numeroase efecte ale consumului de alcool asupra tinerilor.Dintre
acestea amintim (ibidem):
1.accidentele de circulație în care sunt implicați tinerii aflați sub influența
băuturilor alcoolice.De aceea trebuie informați tinerii să nu conducă sub influența alcoolului,
să refuze să intre într-o mașină a cărui conducător a consumat alcool și să insiste să conducă
mașina cineva care nu a consumat alcool.
2.consumul de alcool crește riscul de raporturi sexuale
neprotejate.Consecințele pot fi uneori dezastruoase pentru că există riscul contaminării cu
virusul HIV sau cu alte boli cu transmitere sexuală.De asemenea, apare și riscul apariției unei
sarcini.
3.consumul de alcool poate accentua comportamentele agresive .O persoană
care a consumat alcool poate să interpreteze greșit o remarcă sau un gest al interlocutorului
ceea ce poate duce la agresiuni fizice.
Prevenirea consumului de alcool are ca și componente (Băban,2003) :
> informații privind consecințele sociale și de sănătate de scurtă și de lungă
durată ale consumului de alcool;
> formarea unor valori și atitudini pozitive față de un stil de viață sănătos;
> discutarea și analizarea rolului influenței grupului, a familiei și a
mass-mediei în formarea și menținerea atitudinilor față de alcool;
> discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanțele școlare,
profesionale;
> dezvoltarea deprinderilor de asertivitate și de a face față presiunii grupului;
> dezvoltarea abilităților de luare a deciziilor, de gândire critică și de
management al stresului;
> desfășurarea activităților de recreere sănătoase, cum sunt sportul, muzica,
artele plastice, voluntariatul.
Un studiu realizat de Ministerul Sănătății, Institutul Național de
Cercetare-Dezvoltare în Sănătate, Direcția de Sănătate Publică, Ministerul Educației și
Cercetării, Consiliul Suedez de Informații privind alcoolul și alte droguri, Consiliul Europei în
școli privind consumul de tutun, alcool și droguri a relevat că în 2003 procentul adolescenților
de 16 ani care au utilizat o băutură alcoolică era de aproximativ 88%, în comparație cu 1999
când prevalența consumului de alcool era staționară.S-a constatat o creștere de 3%. În ceea ce
privește starea de ebrietate, 52% dintre elevi au experimentat această stare față de 1999
înregistrându-se o creștere cu 20%.Între băuturile utilizate cel mai des de către tineri, aceștia
au declarat în proporție de 67% că au consumat bere, 42,5% au consumat vin și 23,5% au
consumat băuturi spirtoase.Studiul relevă o creștere cu 15% la băuturile spirtoase, cu 22% la

bere și în timp ce la consumul de vin se înregistrează o scădere de 8%.În legătură cu consumul
excesiv de alcool se observă, potrivit studiului, că 23% dintre elevi au consumat 5 sau mai
multe pahare consecutiv, iar 48% au atins starea de ebrietate (Richard și Senon, 2005).
Un studiu realizat de Gilles Ferreol (Ferreol (coord),2000) identifică unii
indici ai consumului de alcool la adolescenți.Astfel: 67% dintre tineri beau în compania
colegilor și 25% în familie; consumul de alcool are loc la prieteni apropiați 35%, acasă 21%,
la bar 17% și în discotecă 14%; în ceea ce privește ziua din săptămână în care este consumat
alcoolul 52% dintre respondenți beau sâmbătă, vineri 19% și duminică 18%.Băuturile
alcoolice preferate sunt cele spirtoase 42%, bere 29% și vin 19%.Dintre băuturile spirtoase
preferate sunt cocteilurile 29%, aperitivele cu anason 23% și whisky 22%.
Rezultatele obținute în urma acestui studiu pot fi sintetizate după cum
urmează în funcție de factorii de risc pentru consumul de alcool(ibidem).Astfel, risc ridicat îl
prezintă persoanele care au un mediu familial destructurat și destrămat, permisiv și în care
părinții consumă alcool.Mediul școlar este caracterizat de repetenții, probleme de ordin
disciplinar, exmatriculare, presiuni repetate.În sfera particulară întâlnim pulsiuni suicidale,
lipsă de satisfacție, frustrare, lipsa proiectelor pe termen lung.În ceea ce privește modul de
viață, întâlnim un număr crescut de petreceri, marginalitate și autoconformism.Presiunea
grupului se dovedește în mare parte determinantă.Comunicarea asociată cu alcoolul pare a fi
mai ușoară, inhibițiile sunt depășite.Dincolo de plăcere e vorba și de dorința de evadare,
opunerea față de cei mari, depășirea propriilor limite.Astfel se afirmă adolescentul în căutarea
propriei identități.
Ministerul Sănătății a decis ca în scopul combaterii consumului excesiv de
produse din tutun și băuturi alcoolice să includă în pachetul de legi privind reforma în sănătate
așa numita taxă pe viciu, respectiv pe tutun și alcool, iar banii obținuți din această taxă să fie
utilizați pentru finanțarea cheltuielilor de sănătate.Astfel, potrivit proiectului de lege
menționat, s-a stabilit ca pentru persoanele juridice care produc s-au importă produse din
tutun taxa să fie de 10 euro pentru 1.000 de țigări, iar pentru tutun taxa să fie de 13 euro/kg.
În ceea ce privește persoanele juridice care produc s-au importă băuturi alcoolice altele decât
bere, vinuri, băuturi fermentate, produse intermediare, s-a convenit ca suma să fie de 200 de
euro pe hectolitru de alcool sau 2 euro pe fiecare litru de alcool pur. Aceste taxe, potrivit
proiectului de lege, ar trebui să intre în vigoare o dată cu aprobarea de către Parlament a
pachetului legislativ.În ceea ce privește publicitatea, același proiect de lege prevede taxe și
pentru publicitate, dar se propune ca acestea să fie aplicate din anul 2007 (Abraham și
colaboratorii, 2004).
Pentru prevenirea consumului de alcool sunt recomandabile următoarele
măsuri social-economice (ibidem) :

> restrângerea producției ilicite;
> limitarea producției de băuturi alcoolice distilate;
> producerea de băuturi nealcoolice în cantități mari și variate;
> menținerea unor prețuri ridicate ale băuturilor alcoolice;
> stabilirea unor condiții referitoare la publicitatea băuturilor alcoolice prin
mass-media;
> scrierea pe ambalajele băuturilor alcoolice a unor avertismente privind
efectele negative ale acestora;
> interzicerea vânzării băuturilor alcoolice minorilor;
> reducerea numărului de unități comerciale în care se consumă în
exclusivitate băuturi alcoolice și interzicerea funcționării lor în vecinătatea școlilor,
căminelor sau a altor locuri frecventate de tineri.

Capitolul II
1. Drogurile ilicite
Din punct de vedere farmaceutic, drogul poate fi definit ca o „materie de
origine vegetală, animală sau minerală, care servește la prepararea anumitor medicamente”.În
acest sens activitatea de drogare constă în „administrarea exagerată de medicamente care
duce la obișnuință, la necesitatea măririi continue a dozei, fapt care are repercusiuni asupra
organismului” (Drăgan Jenică ,2000) (apud Abraham și colaboratorii,2004).
În limbaj comun, prin drog se înțelege „orice substanță susceptibilă de a
da naștere toxicomaniei” (ibidem).
Organizația Mondială a Sănătății definește drogul ca fiind „ orice
substanță care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepția,
umoarea, comportamentul ori funcțiile sale cognitive sau motrice ” (ibidem).
Consumul de droguri nu a apărut brusc.Încă din vremuri străvechi se
foloseau anumite plante în ritualuri magice, în cursul ceremoniilor religioase sau în scopuri
medicale.
În literatura vedică se vorbește despre lichidul mistic numit soma,
nectarul zeilor, iar în mitologia greacă se face referire la ambrozie, crezându-se că cine o gustă
devine nemuritor.În China se foloseau cannabisul și opiul în tratamentele medicale.În India
cannabisul era folosit în anumite ceremonii religioase.
Antichitatea cunoștea calitățile unor plante, pe care le numeau uneori
„divinatorii” : macul cultivat de egipteni, din care făceau băuturi tămăduitoare sedative.În
acest sens în Cartea a IV-a a Odiseei, Homer vorbește de o băutură pe care fiica lui Zeus,
Elena, îl face pe Menelau să o bea pentru a uita de cele rele (Porot A. și Porot M.,1999).
Geto-dacii, strămoșii noștri, au folosit drogurile în cadrul ritualurilor
religioase și la vindecarea bolilor.Treptat s-au descoperit leacuri obținute din plante cu
proprietăți toxice și narcotice.
În prezent, producția și consumul de droguri au cunoscut o explozie
extraordinară.România a fost inițial o țară de tranzit, dar a devenit între timp o piață
profitabilă de desfacere a drogurilor.În timpul regimului comunist traficul ilicit de stupefiante
nu a afectat în mod deosebit țara noastră.După 1989, traficanții s-au îndrepatat spre căminele
studențești, acum sunt prezenți în baruri, discoteci și chiar la colț de stradă.
Clasificarea drogurilor se face în funcție de anumite criterii dintre care
amintim : originea produsului, regimul juridic și efectul produs asupra sistemului nervos
central.

a.După originea produsului (Abraham și colaboratorii, 2004):
– sintetic (produsele de plecare se obțin prin sinteză);
– semisintetic (produsele de plecare conțin și produși naturali);
– natural (compuși naturali).
b.După regimul juridic (ibidem) :
– licite (substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului);
– ilicite (substanțe interzise).
c.După efectul produs asupra sistemului nervos central (ibidem) :
– psiholeptice;
– psihoanaleptice;
– psihodisleptice.
> Psiholepticele sunt depresori ai activității psihice.Aici sunt incluse
hipnoticele (somnifere), tranchilizantele și sedativele (anxiolitice, calmante) și
neurolepticele.Hipnoticele sunt folosite pentru inducerea somnului.Acestea pot avea și efecte
adverse cum sunt somnolența, buimăceala la trezire, micșorarea performanțelor
motorii.Tranchilizantele și sedativele sunt folosite pentru atenuarea stării de
anxietate.Neurolepticele sunt medicamente antipsihotice cu efecte complexe ce includ starea
de indiferență, atenuarea tulburărilor psihotice, fenomene vegetative și endocrine diverse.
> Psihoanalepticele sunt stimulenți ai activității psihice.Din această grupă
amintim nonanalepticele sau stimulenți ai vigilității și timoanalepticele caracterizate prin
acțiunea lor antidepresivă.
> Psihodislepticele sunt substanțe care perturbă activitatea psihică.Sunt
psihodisleptice halucinogenele, stupefiantele și euforizantele. Halucinogenele provoacă
halucinații, adică experiențe perceptive care se însoțesc de credința absolută în realitatea unui
obiect fals perceput. Stupefiantele sunt substanțe psihotrope susceptibile să genereze
toxicomanie.Ele generează o stare de extremă inerție fizică și psihică în care subiectul are
privirea ațintită în gol și nu reacționează decât la stimuli deosebit de puternici.Cele mai
cunoscute stupefiante sunt morfina și heroina. Euforizantele determină la consumatori o
dispoziție hipertimică pozitivă, puerilă.
În continuare vom prezenta principalele droguri.Acestea sunt cocaina,
cannabisul și derivații, opiul și derivații, solvenții volatili, anestezicele, halucinogenele și
amfetamina.
1.Cocaina (coke, white, coco, nea, zăpadă)
Erythroxylon coca este arborele din care este extrasă cocaina.Cocaina a fost
demunită drogul disperării sau a săracului deși se vinde cu zeci de dolari doza.

Coca se utilizează de foarte mult timp.În societățile precolumbiene era
folosită ca plantă medicinală, drog stimulant sau obiect de ritual.La trei secole după
descoperire cocaina devenise populară peste Atlantic (a făcut parte din formula
Coca-Cola).Freud a fost promotorul ei în Europa.El a propus folosirea cocainei ca
anestezic.Freud a ajuns să consume cantități mari din acest produs și chiar l-a recomandat
unui prieten morfinoman pentru a încerca să-l dezintoxice.Toxicitatea cocainei a determinat
însă renunțarea la utilizarea ei (Richard și Senon,2005).
Prima doză produce adesea o impresie dezagreabilă (amețeală, slăbiciune,
enervare, insomnie).A doua antrenează o exaltare euforică.În mod clasic, priza nazală (sniff)
asigură un efect rapid. „Liniile” de cocaină sunt aspirate pe nas cu ajutorul unui pai.Dar 40%
dintre cocainomani utilizează țigareta sau calea intravenoasă (Porot A. Și Porot M.,1999).
Drogul ajunge în creier în zece secunde.Valul euforic durează doar zece
minute și impune luarea unei noi prize de drog sub amenințerea unei căderi psihologice
importante care poate împinge la crimă.
Argumentul utilizat în favoarea cocainei este că, există mai mici riscuri de
contractare a virusului HIV datorită neutilizării injectării.În realitate 30-40% din drogați își
injectează cocaină diluată în suc de portocale.
Primele manifestări includ euforia, dar o euforie activă.Individul se simte
ușor, curajos, rezistent.El este mai lucid, mai guraliv, dovedește o nevoie intensă de
viteză.După acest episod de agitație intensă subiectul cade în apatie, într-o indiferență din
care caută să iasă printr-o nouă priză de drog.Astfel, cocainomanul se trezește prins într-un
cerc vicios, care se reia la fiecare consum.Urmează apoi faza halucinatorie și tulburările de
comportament.Apar iluziile animate, în principal vizuale: tablourile prind viață, perdelele se
mișcă.Un tip aparte de halucinație este cea cutanată ce include senzații anormale de frig, de
electricitate, de furnicături.Apoi, curând, apare senzația că ești devorat la suprafață (cutanar)
de paraziți minusculi pe care individul îi vede și îi simte.Individul se scarpină fără încetare, se
ciupește, uneori se zgârie în căutarea „viermelui”.Zgârieturile numeroase sunt mărturiile
acestei activități.De asemenea, buzele, gura sunt pline de sticlă pisată, de nisip pe care
individul încearcă să le smulgă (Porot A. Și Porot M.,1999).
Cocainomania degenerează repede în obsesia individului că este pândit,
supravegheat, amenințat; el se baricadează în casă, se ascunde sub pat, vegetează într-o stare
de dezordine, neglijență.Când dorește să-și procure o altă doză o face furișându-se pe lângă
pereți sau, din contră, aleargă într-o cursă nebunească.Micul toxicoman nu ajunge la asemenea
manifestări.El se distinge prin alternanțele dintre depresie și agitație, prin privirea neliniștită,
prin senzația neîncetată de mâncărime.(ibidem)

Activitatea practică este nulă.Treburile sunt abandonate, apare și se
manifestă delicvența prin furturi și acte de violență
Decăderea intelectuală și dezagregarea personalității apar după câțiva ani
(cinci-zece).Se stabilește un sindrom cronic, caracterizat prin insomnie, apatie, printr-o
adevărată psihoză paranoidă.La femeile cocainomane, incidența avorturilor este de 36% iar
procentul nașterilor premature este mult superior față de normal.
Simptomele sevrajului includ oboseala și depresia.Tratamentul include
internarea într-un mediu spitalicesc și îngrijire psihoterapeutică.
2.Cannabisul și derivații săi (marijuana, hașiș)
Cânepa (cannabis sativa) este o plantă care are plante femelă diferite de
plante mascul și este originară din Asia Centrală, de unde s-a răspândit în celelalte țări.Planta
femelă secretă în jurul vârfurilor înflorite o rășină dotată cu proprietăți fiziologice active.Ea
este cea care furnizează produsele utilizate de toxicoman (Porot A. Și Porot M., 1999).
Cannabisul se utilizează sub trei forme (ibidem) :
a.rășina secretată este modelată în plăci sau mici batoane în vederea consumării;
b.cânepa ca atare este culeasă și uscată, tocată și amestecată apoi cu anumite
sorturi de tutun.Ea poartă denumiri diferite: bhang și ganja (India), kif (Algeria, Maroc),
marijuana (America).Toate acestea au grade diferite de toxicitate : marijuana este relativ slabă
și analoagă cu bhang-ul.Ganja este de trei ori mai puternică decât bhang-ul, iar hașișul este de
două-trei ori mai puternic decât ganja.
c.hașiș lichid care se administrează prin injectare sau pe cale orală
Preparatele utilizate de toxicomani se clasează în trei categorii :drogurile de
fumat sub formă de ierburi sau bastonașe transformate în pudră și amestecate în tutun, rulate
apoi sub formă de țigări numite „joint”, droguri de băut și droguri de mâncat sub formă de
dulciuri.
Beția cannabică a fost descrisă ca având mai multe faze.Prima este faza de
excitație euforică.La o oră sau două de la ingerare subiectul manifestă o senzație de bunăstare
fizică și morală, de mulțumire interioară, de fericire intimă și imposibil de definit.Această
fericire profundă este expansivă și comunicativă.A doua fază este cea de exaltare senzorială
și afectivă.Ea se manifestă printr-o acuitate crescută a percepțiilor ce dă naștere unor
halucinații.Individul este extrem de susceptibil trecând de la tandrețe, la impulsivitate bruscă
cu ieșiri agresive.În această fază noțiunile de timp și spațiu sunt profund perturbate, timpul se
micșorează, distanțele se măresc.Faza extatică este de beatitudine liniștită, traversată uneori
de viziuni.După câteva ore de la destinderea extatică subiectul adoarme (Abraham și
colaboratorii, 2004).

Folosirea uzuală a cannabisului duce la dependență.În această fază pot
surveni episoade acute cu accese de agitație delirantă, pusee anxioase și reacții
criminale.Adesea, episoadele acute se prelungesc printr-o stare de apatie, de indiferență, de
atenuare a afectivității.
Efectele de sevraj pot include agitație, insomnie, iritabilitate și
anxietate.Intoxicația cronică impune dezintoxicare și izolare, dar recidivele sunt destul de
frecvente.
3 .Opiul și derivații săi
Opiul brut este sucul îngroșat, vâscos, cules prin incizarea capsulei încă
verzi a unui soi special de mac, papaver somniferum album , cultivat în special în țările
asiatice.Multă vreme, morfina a fost principalul derivat din opiu, dar ea a făcut loc astăzi
heroinei care este considerată de trei ori mai puternică (Richard și Senon, 2005).
Opiul și derivații se folosesc în primul rând împotriva durerilor foarte acute
și persistente ale unor maladii.
Opiomanii își păstrează multă vreme o sănătate aparent normală și o
activitate intelectuală și profesională suficientă, dar acești indivizi sunt vulnerabili în fața
infecțiilor.
Toxicomania opiacee cunoaște mai multe căi de administrare: injectare
subcutanată sau absorbțiile bucale, respiratorii (Abraham și colaboratorii, 2005) :
a.fumătorii de opiu folosesc reziuul de opiu încă bogat în morfină.Efectele sunt
fericirea liniștită și contemplativă, exaltarea imaginației.
b.mâncătorii și băutorii de opiu consumă opiu sub formă de pilule sau de elixir
sedativ care în prezent se eliberează doar în farmacii.
c.morfinomanii se injectează mai ales pe parte exterioară a coapselor, pe
antrebrațe, în zona abdominală.Injectarea determină o exaltare intelectuală însoțită de un calm
fizic.Morfinomanul își păstrează destul de mult timp luciditatea intelectuală și o judecată
suficient de bună.
d.codeinomanii
e.heroinomanii.Heroina se prezintă ca un praf, o pudră albă, cristalizată.Cea
oferită astăzi pe piață conține rareori mai mult de 2% substanță pură.Heroina este de cinci ori
mai toxică decât morfina, are o acțiune mai brutală. Efectele psihofiziologice ale heroinei sunt
mai brutale decât ale morfinei cu un accent pus pe impulsivitate în momentul dezobișnuirii și
cu o angoasă respiratorie mai violentă.Majoritatea indivizilor utilizează astăzi injectarea
heroinei pentru senzația de fericire intensă, calmare a tensiunilor psihice imediat după
injectare.Acest efect foarte puternic este urmat apoi de o fază stuporoasă însoțită de grețuri,

senzații de vertij.Heroinei injectate pe cale intravenoasă i se datorează cel mai des moartea
prin supradoză.Unul dintre semnele cele mai sigure prin care se depistează utilizatorii de
heroină este modificarea venelor care devin maronii.
Dacă se utilizează mai multe zile, opiul dezvoltă dependență cu consecințe
grave.Dezobișnuirea bruscă generează anxietate crescândă cu agitație, crize impulsive,
transpirație abundentă, răcirea extremităților, paloare, tahicardie.(Porot A.și Porot M.,1999).
Cura toxicomanilor de opiu este decurajantă pentru că întâlnim numeroase
recidive.Un toxicoman se dezobișnuiește prin izolare riguroasă, absolută și prelungită într-un
așezământ specializat.După trei săptămâni subiectul încetează să mai sufere într-o manieră
foarte penibilă, dar starea de trebuință fiziologică încă nu a dispărut.De aici și numeroasele
recidive.

4 .Solvenții volatili
Inițial, adolescenții erau cei care inhalau vaporii rezultați din lipici.Apoi, au
fost folosite tot felul de produse: solvenți, adezivi, dizolvanți, lacuri, produse petroliere,
etc.Toate aceste produse au o acțiune toxică asupra organismului în special asupra sistemului
nervos, a ficatului, inimii, plămânilor, aparatului digestiv.Efectele asupra psihismului sunt :
starea de ebrietate sau euforie, uneori halucinații.Pe termen lung se observă perturbări afective
și heteroagresivitate (Porot A., Porot M., 1999).
Manifestările intoxicației apar în câteva momente de la administrare și pot dura
câteva minute sau cel mult o oră.Tabloul simptomatic este caracterizat de: amețeală,
incoerență ideo-verbală, manifestări halucinatorii, anxietate sau euforie și agresivitate.
Frecvența utilizării este greu de evaluat, vârsta preferențială este de la 11 la 16
ani.Există o formă tipică de consum care apare la copii de 13-15 ani fără probleme sociale sau
școlare.Motivele pentru consum sunt curiozitatea și presiunea covârstnicilor.Intoxicarea se
face în grup mic și în secret.A doua formă este un consum bi- sau trisăptămânal și apare la
unii copii cu probleme familiale și școlare (ibidem).
5.Anestezicele (PCP)
Phencyclidina (PCP) a fost dezvoltată inițial de o companie farmaceutică dar
s-a renunțat la folosirea ei medicală pentru că declanșează simptoame de tip schizofrenic.Este
disponibilă ilegal ca o pudră albă, cristalină, care poate fi dizolvată fie în alcool, fie în
apă.Utilizarea ei a fost mai întâi orală, apoi a apărut obiceiul de a o fuma și apoi de a o
injecta.Efectele sunt în funcție de calea de administrare: dacă se folosește dizolvată efectele
apar în câteva secunde, fumată efectele apar în 2 până la 5 minute, iar sub formă de pastile sau
amestecată cu mâncarea efectele apar după 30 de minute.Efectele se mențin 4-6 ore și uneori

mult mai mult. PCP poate determina reacții psihotice, cu comportament neadecvat, adesea
violent, agitație, euforie, halucinații, dezorientare (Vintilă, 2004).
Dozele scăzute de PCP produc euforie și scăderea inhibiției.Dozele medii pot
cauza anestezierea la nivelul întregului organism, cu tulburări de percepție care pot genera
reacții de panică și comportamente defensive violente.Doze mari pot produce paranoia,
halucinații auditive, psihoze, similare cu schizofrenia.Dozele masive pot produce aritmii
cardiace, rigiditate musculară, convulsii, insuficiență renală acută și chiar
moartea.Phencyclidina generează dependeță psihică și fizică.Dezvoltarea toleranței este
contestată.
6.Halucinogenele sau psihodislepticele (mescalina, psilocybina, L.S.D.)
Mescalina este un alcaloid de peyotl, un cactus din Mexic. Ciupercile
halucinogene au ca principal alcaloid psilocybina.Un derivat al acidului lisergic sau L.S.D.
(Lysergic Saüre Diethylamid) este la origine un derivat al cornului de secară.L.S.D. este un
halucinogen extrem de puternic, fiind necesare doze mici pentru a produce efectul.Comparativ
cu L.S.D.-ul , psilocybin este de 100-200 de ori mai slab, iar mescalina este de aproximativ de
4000 de ori mai slab.Halucinogenele sunt de obicei asociate cu atacuri de panică în
momentele culminante ale experienței cu drog.Absența necesității de a repeta experiența cu
drog, absența dependenței sunt alte caracteristici ale halucinogenelor.Consumarea de
psihedelice poate genera experinețe de ieșire din spațiul nostru conceptual.(Vintilă,2004)
Efectele acestor trei produse sunt destul de asemănătoare.Totul începe cu o
stare de veselie, de râs, de expansivitate.Curând, subiectul intră într-o perioadă de alterări ale
simțurilor și de tulburări afectivo-intelectuale și de comportament, precum și de efecte
organice (PorotA. și Porot M.,1999).
Halucinogenele provoacă o hipersensibilitate senzorială care alterează și
exaltă simțurile.Ele afectează în special văzul.Sunt prezente iluziile vizuale: culori cu
intensitate sporită, obiectele au o luminozitate intensă, forma și distanțele sunt perturbate,
contururile și suprafețele sunt distorsionate.Pe plan auditiv apar iluzii privind intensitatea sau
localizarea fenomenelor sonore (ibidem).
Drogurile alterează personalitatea, dezorganizează conștiința.La început
activitatea intelectuală este aparent accentuată, subiectul vorbește mult și se poate nota o
aparență de pierdere a ideilor.Discursul său vădește o autoadmirație și o autosatisfacție fără
limite.
Utilizarea necontrolată a acestor produse poate determina reacții anxioase ce
provoacă panică în decursul căreia unii bolnavi încearcă să se sinucidă.În aceste cazuri,
fantasmele psihodisleptice persistă în mod obsedant sau revin chiar fără consumul unei noi

doze de drog. Alteori, drogul poate provoca o veritabilă decompensare urmată de declanșarea
unei psihoze.
L.S.D. este ușor de sintetizat în mod aproape artizanal.Este un produs incolor,
inodor și insipid care acționează chiar și în cantități de micrograme.Efectul dominant al
intoxicației lisergice este halucinator.Experiența durează între șase și douăsprezece
ore.Adepții acestui drog sunt, de obicei, tineri intelectuali de 18-25 de ani, băieți și fete
(Richard și Senon, 2005).
Efectele raportate de utilizatorii de L.S.D. sunt : dezinhibiția comunicării,
modificări ale percepțiiilor cu tulburări vizuale și auditive, modificări ale noțiunii de
timp.Subiectul care a consumat L.S.D. face deseori o bună prezentare a iluziilor și
halucinațiilor sale, dar spune că se simte detașat de sine.Subiectul recunoaște interlocutorul,
răspunde adecvat întrebărilor.Nu sunt posibile acțiunile complexe, concentrarea atenției este
dificilă, este vorba deci de scăderea capacității de concentrare.Noțiunile de timp și spațiu sunt
perturbate : duratele și distanțele sunt apreciate greșit.Dispoziția este variabilă, ea trece de la
euforie la anxietate, de la anxietate la impulsivitate.Comportamentul este caracterizat de
inerție și de lipsă de reacție (Vintilă, 2004).
7.Amfetaminele (ecstasy)
Amfetaminele sunt droguri care accelerează funcționarea
organismului.Efectele fizice ale amfetaminei sunt similare cu cele ale altor droguri
stimulente.Consumatorii experimentează sentimente de euforie, alertă crescută și o energie
crescută.Crește activitatea cardiacă, respiratorie și presiunea sanguină, senzațiile de oboseală
și foame sunt diminuate.Pot apărea palpitații.Apar tulburări de vorbire, cu alternanță de
vorbire precipitată, agitată și încetinită.Dozele mari pot duce chiar la colaps
fizic.Amfetaminele doar anulează nevoia de odihnă și mâncare, nu o suplinesc (Vintilă,2004).
Amfetaminele produc inițial plăcere fizică, așa încât consumatorii doresc să
repete consumul de drog.Consumul de amfetamine sporește încrederea în sine, ducând la
ignorarea realității și a limitelor personale, consumatorii crezând că sunt capabili să realizeze
obiective pe care nu le pot îndeplini în stare normală (ibidem).
Efectele imediate sunt comunicarea excesivă, agresivitate sporită, respirație
și bătăi ale inimii accelerate, halucinații vizuale și auditive.Apoi, acțiunile devin compulsive,
repetitive, iar pe termen lung apar tulburări mintale asemănătoare schizofreniei paranoide,
malnutriție și îmbolnăviri repetate datorită dietei sărace și a lipsei somnului.
Amfetaminele provoacă dependență, în lipsa consumului apar simptomele de
sevraj : epuizarea severă, somn profund ce durează 24-28 de ore, depresie profundă, reacții
anxioase.

Ecstasy (MDMA) este vândut sub formă de comprimate albe sau
cafenii.Ecstasy oferă o minunată stare de bine, căldură, iubire și experiență empatetică.
Simțurile rămân clare, emoția este intensificată, gelozia și neîncrederea sunt înlocuite cu un
sentiment al dragostei universale.Dezamăgitor, însă această primă experiență nu va mai fi
trăită la fel de intens niciodată.Contrar unei opinii răspândite MDMA nu este afrodisiac, dar
permite înlăturarea inhibițiilor sociale, cu o creștere a sezualității și a nevoilor de contacte
intelectuale și fizice, asociate cu o scădere a anxietății și a caracterului defensiv.După
administrare mulți consumatori descriu o perioadă de dezorientare de aproximativ 30 de
minute, urmată de o perioadă de stimulare euforică de 3 până la 6 ore, în care comunicarea cu
o altă persoană este ameliorată, perioadă ce se caracterizează prin abolirea senzației de
oboseală și prin tulburări de memorie.Această fază produce o stare de epuizare și de depresie
de aproximativ opt ore, care uneori poate favoriza utilizarea altor droguri pentru înlăturarea
efectelor (Richard și Senon, 2005).
Utilizarea ecstasy-ului alterează performanțele profesionale, și, mai grav,
cele rutiere, în special datorită oboselii ce urmează consumului acestei substanțe.
Se estimează că 75% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt
contaminați cu virusul hepatitei C și în jur de 40% cu virusul hepatitic B.Oficial, numărul de
cazuri de HIV/SIDA este foarte mic dar s-ar putea ca numărul real să fie mai mare. (Richard
și Senon, 2005).
Infracționalitatea legată de consumul și traficul de droguri a crescut
constant începând cu 1990, tendința accentuându-se în ultimii ani.Dacă în anul 1989 s-au
înregistrat numai 11 infracțiuni legate de droguri, în 2003 s-au înregistrat 1462.Cantitățile de
droguri confiscate au crescut de la câteva kilograme pe an (475 kg în perioada 1970-1990) la
sute și chiar mii de kilograme anual (5569 kg în 1996) (ibidem).
Conform Direcției Generale a Penitenciarelor, în anul 2003 s-au declarat
consumatoare de droguri un număr de 1504 persoane deținute, comparativ cu 1065 în anul
2001 și 1131 în 2002.
2. Dependența de droguri
Drogurile creează dependență, ceea ce înseamnă că, după un timp,
consumatorul își pierde libertatea de a alege, de a fi el însuși.
Dependența este o stare de intoxicație acută, caracterizată prin necesitatea
constrângătoare de folosire a drogurilor.Cele patru trăsături care definesc dependența, sub
forma ei completă sunt (Stroescu, 1999) (apud Abraham și colaboratorii, 2004) :
a.dependența psihică , definită ca dorința imperioasă și irezistibilă ce obligă pe
toxicoman să continue utilizarea drogului care i-a adus dependența, pentru a înlătura

disconfortul psihic.Efectul plăcut, îndeamnă la repetarea administrării, ducând în cele din
urmă, prin întărirea repetată a condiționării, la învățarea comportamentului ce caracterizează
dependența.La aceasta poate contribui reactivitatea particulară a individului care resimte mai
intens satisfacția creată de drog.Dependența psihică se întâlnește în toate cazurile de
dependență, având pentru fiecare drog în parte, anumite particularități;
b.toleranța, adică diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării,
respectiv necesitatea creșterii dozei pentru a obține efectul scontat;
c.dependența fizică, adică necesitatea de a continua folosirea drogului pentru a
evita tulburările, uneori grave, care apar la întreruperea administrării – sindromul de
sevraj.Modul de manifestare a sevrajului diferă în funcție de drog;
d.psihotoxicitatea se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu aspect
psihotic, care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari a substanțelor care creează
dependența.
Dependența de tip morfinic cuprinde atât dependența psihică cât și pe cea
fizică, acestea fiind înoțite de toleranță.Dependența psihică este însoțită de efecte euforizante,
este puternică, determinând dorința imperioasă de a consuma din nou drogul.Toleranța este
apreciabilă.Sindromul de sevraj este violent, greu de suportat de către organism, reluarea
administrării este determinată nu numai de dependența psihică, ci și de cea fizică (ibidem).
Dependența de tip amfetaminic are ca principale caracteristici, dependența
psihică și toleranța, dependența fizică este rară.
Dependența de tip cocainic se caracterizează atât prin dependență psihică,
care se instalează rapid și este puternică, cât și prin toleranță avansată.Dependența fizică este
puțin accentuată.
Dependența de tip barbituric implică dependență psihică și fizică foarte
puternice.Sevrajul, este foarte greu de suportat putându-se ajunge prin complicații, chiar la
moarte.
Dependența generată de tranchilizante este asemănătoare cu cea determinată
de barbiturice, cu singura diferență că dependența psihică este foarte rară.
Dependența generată de L.S.D. se caracterizează prin lipsa dependenței
fizice și a toleranței.
Dependența de cannabis se carcaterizează prin dependență psihică și
toleranță, fără a fi prezentă dependența fizică, cu excepția cazurilor de consum exagerat.
Dependența de droguri poate fi explicată prin determinanți sociali,
psihologici, biologici și familiali.
> Determinanții sociali. Dependența este explicată ca o formă de devianță de la
o normă, sau ca o formă de conformare la normele grupului.Norma este o regulă socială sau

de conduită sau un standard comportament la care aderă un grup.Conformitatea presupune
supunerea la normele grupului, iar obediența la prescripțiile unei autorități.
> Determinanții psihologici. Nu există un anumit tip de personalitate care să
creeze predispoziție pentru abuzul de droguri, dar există trăsături de personalitate frecvent
întâlnite la toxicomani.Aceste trăsături psihologice predispozante sunt : control slab al
impulsurilor, evitarea situațiilor stresante, tendințe depresive, stimă de sine scăzută, frică de
durere și agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social.
> Determinanții biologici. La anumite persoane există deficiențe metabolice la
nivelul centrilor plăcerii ce determină individul să găsească metode de a obține stările căutate.
> Determinanții familiali. Un comportament adictiv la părinți poate induce o
stare de predispoziție copilului.
Factorii de risc sunt grupați în 4 categorii (Abraham și colaboratorii, 2004):
a.factorii socio-culturali
> legi care promovează folosirea;
> standarde sociale care promovează folosirea drogurilor legale;
> existența ofertei;
> condiții economice precare.
b.factori interpersonali
> antecedente ale consumului în familie;
> atitudine favorabilă a familiei față de droguri;
> circumstanțe familiale precare;
> certuri în familie sau divorț;
> prieteni care sunt consumatori.
c.factori psihosociali
> tulburări de comportament existente în copilărie;
> eșec școlar;
> tensiuni în școală;
> atitudine favorabilă față de consum;
> începerea consumului la vârstă fragedă.
d.factori biogenetici
> factorii genetici determină vulnerabilitatea;
> vulnerabilitatea psiho-somatică pentru efectul substanțelor.
Criteriile de stabilire a dependenței de droguri sunt:
1.preocuparea pentru procurarea substanței .Pentru un dependent un
prieten este o persoană care îl ajută să-și procure droguri, iar un dușman este cineva care îl
denunță la poliție.Datorită caracterului ilicit al consumului de droguri toxicomanul poate trăi

experiența izolării de tipul „eu împotriva lumii”.Dependentul face orice pentru a-și putea
procura drogul, chiar devine dealer.
2.folosirea unei cantități mai mari de drog decât a anticipat utilizatorul.Nici
un individ care consumă droguri nu s-a gândit să devină dependent.În momentul în care își dă
seama că nu mai poate controla consumul dependența este deja instalată.Până atunci percepe
consumul celorlalți ca fiind mai ridicat decât al lui.
3.creșterea toleranței la droguri .După trecerea unei perioade de timp de la
primul consum de droguri apare obșnuința, care atrage după sine creșterea progresivă a
dozelor.
4.sindromul caracteristic abstinenței (sevrajul).
5.folosirea drogului pentru a controla sau a evita simptomele
abstinenței.După fiecare doză de drog consumatorul cunoaște extazul.După scurt timp însă,
urmează depresia ce-l determină pe consumator să dorească să repete doza.Acest cerc vicios
se repetă mereu, consumatorul ajungând în stadii avansate ale dependenței încercând mai mult
să evite efectele negative decât să obțină starea de plăcere.
6.eforturi repetate de a renunța la consumul de droguri.Consumatorul de
droguri se confruntă cu încercări repetate de a renunța la consum.Între condamnarea din
partea societății pentru consum și încurajările prietenilor consumatori , toxicomanul oscilează
mereu.
7.consumul de droguri în momente nepotrivite sau când abstinența afectează
viața de zi cu zi. Pentru dependent, drogul constituie un antidot antistres pe care îl consumă în
momente nepotrivite pe parcursul zilei cum ar fi la serviciu sau la volan.
8.reducerea activităților sociale , profesionale sau recreaționale pentru a
continua consumul de droguri.Dependența de droguri are ca și consecințe absența implicării în
viața familiei, renunțarea la vechiul anturaj, scăderea interesului pentru preocupările
intelectuale și cele sportive.
9.consumul de droguri continuă cu toate problemele sociale, emoționale sau
fizice.Pentru dependent procurarea drogului este prioritară , nimic altceva nu contează
(ibidem).
Căile de administrare sunt calea orală, bucală sau sublinguală, calea
inhalatorie, calea injectabilă, calea transmucozală și cea cutanată.
Cel mai important efect al drogurilor se produce prin alterarea funcțiilor
cerebrale.Pentru că drogul nu poate fi injectat direct în creier acesta ajunge după adminstare în
circuitul sanguin și de acolo la creier.După ce drogul este prezent în organism acesta nu
ajunge direct la creier, efectele acestuia sunt determinte de cantitatea de drog care ajunge prin
circuitul sanguin la etajele cerebrale superioare.Eliminarea drogului din organism se face prin

transformări chimice la nivelul ficatului sau prin excreție.Excreția se poate face prin plămâni
sau prin fluidele corpului : transpirație, lacrimi, salivă, urină, bilă.
3. Consumul de droguri la tineri
Drogurile constituie o problemă majoră cu care se confruntă tânăra
generație.Părinții și profesorii sunt total nepregătiți pentru a face față acestei situații.De aceea,
asaltul traficanților de droguri asupra locurilor fecventate de tineri, asupra liceelor și
campusurilor universitare devine foarte greu de controlat.Pentru prevenirea acestei situații este
necesară informarea populației.Câteva din aceste posibilități sunt:
> învățarea .Este recomandabil să se cunoască cât mai multe informații despre
droguri.Pentru a avea un impact mai puternic se recomandă ca procesul de învățare să se
facă împreună cu adolescenții și apoi să se comenteze informațiile.
> comunicarea .Dacă anturajul, cel adult, se interesează și este preocupat în mod
real de grijile, temerile și bucuriile adolescenților se creează premisele unei comunicări
sincere și bazate pe încredere.Această comunicare trebuie să țină cont și de dorința de
intimitate a tinerilor, deci nu este recomandabilă forțarea unor răspunsuri.
> cunoașterea .Dacă sunt cunoscute calitățile și defectele tinerilor de către
persoanele din anturaj, aceștia pot fi sprijiniți când întâmpină greutăți și nu vor mai fi
nevoiți să apeleze la surogate de fericire.Cunoașterea anturajului tânărului este, de
asemenea importantă, pentru că se pot afla informații despre valorile covârstnicilor și se
mai poate verifica comportamentul adolescentului în afara casei.
> atenția .Orice indiciu care poate sugera un consum de droguri trebuie luat în
considerare.

Principalii indici care pot sugera un consum de droguri sunt (Băban, 2003):
> schimbarea bruscă a comportamentului;
> scăderea memoriei;
> pierderea gradată a interesului față de familie, prieteni, școală, sport, pasiuni;
> schimbarea prietenilor și încercarea de ascundere a lor;
> ochi injectați, pupile dilatate sau concentrate, coordonare deficitară a mișcărilor
oculare;
> acte de furt, minciuni;
> vorbire rapidă sau încetinită;
> lipsa inexplicabilă a banilor sau a obiectelor de valoare din casă;

> irascibilitate sau agresiune;
> treceri fără motiv de la bucurie sau tristețe;
> pierderea sau creșterea apetitului;
> stări de somnolență și apatie necaracteristice sau neoboseală sau insomnie;
> ascultarea unor melodii care încurajează consumul de droguri;
> mirosuri sau pete neobișnuite pe piele sau pe îmbrăcăminte, urme de înțepături,
vânătăi;
> deținerea de prafuri, capsule, fiole, seringi, ace, etc.;
> asumarea de comportamente de risc : conducerea autovehiculelor, relații
sexuale neprotejate;
> probleme cu legea.
Efectele grave ale consumului de droguri includ (Băban,2003) :
> accidente de mașină – consumul de droguri este una dintre principalele cauze
ale accidentelor de mașină în care sunt implicați adolescenții și tinerii;
> violență și delicvență – adolescenții care consumă droguri sunt predispuși la
acte de violență;
> comportamente sexuale de risc – riscul pentru sarcini nedorite, infectarea cu
boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA este foarte mare;
> costuri emoționale – consumul de droguri scade stima de sine, crește riscul de
apariție a depresiei și a agresivității, creează probleme cu prietenii, școala sau părinții;
> suicidul – în multe cazuri consumul de droguri duce la suicid.
Un studiu efectuat de Ana Stoica-Constantin și Ticu Constantin
investighează fenomenul consumului de droguri în România (Ferreol (coord.), 2000).Prima
parte a studiului pe care o vom analiza în continuare urmărește identificare factorilor
favorizanți și a factorilor inhibitori pentru consumul de droguri în rândul
adolescenților.Rezultatele studiului au scos în evidență că 92,9% dintre subiecți nu au
consumat niciodată droguri, 4,5% declară că au încercat câteva, 1,2% declară că obișnuiesc să
consume droguri.În opinia adolescenților cauzele interne ale consumului de droguri sunt
curiozitatea, dorința de senzații tari, lipsa de maturitate, problemele personale, singurătatea,
iar cele externe sunt anturajul, climatul familial defavorabil, nivelul cultural sau intelectual
redus, lipsa informațiilor despre droguri și imitarea modelelor din filme.Cauzele interne au
ponderi similare în determinarea comportamentului de consum, în timp ce cauzele externe
sunt mai degrabă stereotipice spun autorii studiului.În ceea ce privește situațiile favorabile
consumului de droguri, acestea sunt prietenia toxicomanilor, distracțiile (petreceri, discoteci,
baruri) și frecventarea anumitor grupuri.De cealaltă parte, factorii inhibitori sunt tăria de

caracter, teama de dependență, conștientizarea pericolului, gradul de cultură sau educație,
teama de părinți și mediul în care trăiesc.
Metodele de prevenire a consumului de droguri includ conform, O.S.A.P.
(Office for Substance Abuse Prevention – USA), strategiile individuale, strategiile de grup,
cele care vizeză școlile și părinții și campaniile mass-media.Cele mai eficiente sunt metodele
combinate (Abraham și colaboratorii, 2004).
a.Strategiile individuale constau în schimbarea atitudinii, comportamentului și
a nivelului de cunoștințe despre droguri.Asemenea strategii se adresează unei persoane în
individualitatea sa.În această categorie se încadrează următoarele metode:
> tactici de înfricoșare, care au scopul de îndepărtare a grupului țintă de un
anumit comportament, bazându-se pe sentimente de anxietate;
> tehnici ce folosesc mesaje sensibilizante;
> tehnici de abordare afectivă și interpersonală.Programele urmăresc
îmbunătățirea imaginii personale, a deciziei, a aptitudinilor de comunicare;
> oferirea de activități alternative.Principalul scop este crearea unor situații
provocatoare care să îndepărteze plictiseala;
> abordarea informativă pornește de la supoziția că oamenii folosesc droguri
pentru că nu sunt suficient informați despre efectele negative ale consumului.Dacă
informațiile vin de la o sursă pe care grupul țintă o consideră de încredere, oferirea de
informații poate avea un rol important;
> abordarea „mi s-ar fi putut întâmpla mie” pornește de la presupunerea că, deși
tinerii sunt conștienți de pericolele consumului de droguri, ei presupun că acestea nu se vor
răsfrânge asupra lor;
> „a ști să lucrezi cu emoțiile” – această metodă este bazată pe teoria că oamenii
folosesc drogurile ca o reacție la problemele emoționale.Se urmărește creșterea rezistenței la
stres și detectarea grupurilor de risc;
> îmbunătățirea deprinderilor sociale.Aceste programe sunt direcționate spre
îmbunătățirea abilităților de comunicare, întărirea asertivității și încurajarea participanților să
reziste la presiunea socială;
> identificarea comportamentului antisocial la vârste tinere.La baza acestei teorii
stă principiul conform căreia agresivitatea, rebeliunea, nerăbdarea și timiditatea pot fi
indicatori timpurii ai problemelor comportamentale de mai târziu.Programele urmăresc
descoperirea acestor copii în fazele lor incipiente și orientarea lor spre o direcție mult mai
acceptabilă social.
b.Strategii de grup. Aceste strategii au în general o influență majoră, în
special în cazul adolescenților.

c.Strategii care vizează școlile – presupun stabilirea unui centru de
consiliere în care școlile și organizațiile din exterior lucrează împreună pentru a formula
mesaje clare împotriva consumului de droguri.
d.Strategii care vizează părinții
e.Campaniile mass-media sunt foarte eficiente în combinație cu strategiile
de prevenție individuale (ibidem).
Din anul 1999, România a intrat în rândul țărilor care aplică programul
ESPAD (European School Project and Alcohol and other Drugs) pentru a determina
cunoștințele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul de
droguri.Rezultatele ESPAD 2003 au arătat o triplare a consumului de ecstasy în 2003
comparativ cu anul 1999. 55,5% dintre elevi încep să consume bere înainte de vârsta de 14 ani
(dublare a proporției față de 1999), în timp ce 50% dintre respondenți au declarat că au
consumat vin înainte de vârsta de 14 ani (7% spor de creștere față de 1999).Debutul precoce
(până la vârsta de 14 ani) al consumului de marihuana/hașiș, cocaină, heroină înregistrează
scăderi față de 1999.Cele mai cunoscute droguri printre elevi au fost : heroina, cocaina,
marihuana/hașiș și tranchilizantele/ sedativele (Richard și Senon,2005).
Tinerii din România care încearcă să consume droguri, utilizează, în primul
rând, drogurile experimentale, recreaționale (marijuana, hașiș, extasy, LSD, alcool etilic +
medicamente), cel mai des marijuana și hașiș.Tendința de consum a produselor de cannabis
este stabilă (8,9–9%), dar utilizarea LSD-lui este în creștere (0,2–1,8–2,4%), în rândul
persoanelor care au afirmat că consumă droguri.Tendința prezentată cu privire la substanțele
narcotice consumate în România este întărită și de concluziile raportului EMCDDA, 2002,
privind țările candidate, conform cărora consumul experimental, recreațional de droguri
devine, în mod tot mai evident o parte integrantă a culturii tinerilor din țările candidate (Degi,
2002).

Capitolul III
1. Motivația
Motivul este acel fenomen psihic ce are un rol esențial în declanșarea,
orientarea și modificarea conduitei, iar motivația este constituită din ansamblul motivelor,
mai bine zis din structura tuturor motivelor pentru că ele nu sunt pe același plan
(Cosmovici,1996).
Se presupune că la baza motivației ar sta principiul homeostaziei potrivit căruia
organismele tind să-și mențină o stare de echilibru în ciuda modificărilor mediului.Dacă există
elemente care perturbă echilibrul organismului, acesta reacționează.Acest model explică doar
trebuințele bazale (de hrană, de apă).În cazul unor serii de comportamente cum ar fi
curiozitatea, căutarea companiei celorlalți nu mai putem vorbi de amenințări directe la nivel
fiziologic.
Motivele sunt de două feluri : nevoi și obiective.Nevoile reprezintă un deficit
specific care trebuie satisfăcut.Obiectivele sunt specifice omului și presupun ajustarea
mediului la cerințele umane.Diferența dintre motive este dată de nivelul adaptării, nevoile
conducând la o adaptare homeostatică, iar obiectivele fiind responsabile de o adaptare creativă
(Miuț, 2001).
Un alt punct de vedere asupra structurilor motivaționale pune în discuție
trebuințele și motivele.Trebuința traduce o stare de dezechilibru și dă naștere unei tendințe
adică unei porniri spre mișcare.Reducerea tendinței stă la baza comportamentului.În același
timp pot să apară mai multe tendințe care, dacă sunt contrare, inhibă comportamentul.De
asemenea, conceptul de reducere a tendinței explică doar nevoile elementare (Cosmovici,
1996).
O clasificare a tendințelor întocmită de H. Tomae, vorbește de „tematicile
existenței”, preocupări fundamentale, în spatele cărora stau motive stabile.Sunt descrise șase
domenii :
a. tematica reglativă cuprinde domeniul trebuințelor vitale : de hrană, apă,
căldură, adică nevoile de ordin material.Aici se mai adaugă agresivitatea și tendința păstrării
echilibrului sufletesc;
b.tematica integrării sociale , nevoia de societate, de comunicare, colaborare;
c.tendința spre ridicare socială : ambiția, dorința de a-i depăși pe alții;
d.activarea existenței , fuga de monotonie și plictiseală, dorința de aventură;

e.tematica creativă ori a realizării de sine cuprinde nu dor nevoia de creație în
artă sau șiință ci și nevoia de a fi competent, de a-ți realiza aptitudinile într-un anumit
domeniu;
f. tematica normativă se referă la tendința supunerii la normele și regulile
sociale (Cosmovici, 1996).
Cea mai cunoscută teorie explicativă a motivației umane este cea a lui Maslow
care propune o ierarhie a nevoilor sub forma unei piramide.La baza piramidei sunt nevoile
bazale, importante pentru supraviețuire cum sunt cele fiziologice și cele de securitate.Tot între
nevoile bazale, dar trecând înspre planul social, și urcând spre vârful piramidei, sunt nevoia de
apartenență și nevoia de stimă și statut.Meta-nevoile cuprind nevoi cognitive, estetice, de
autorealizare și nevoia de transcendență.
Dinamica trebuințelor este directionată de câteva reguli (Munteanu,2003):
> o trebuință devine forța motrică a comportmentului dacă nu este satisfăcută;
> pentru a trece la o trebuință superioară, cea imediat anterioară trebuie
satisfăcută în proporție de cel puțin 25% ;
> cu cât urcăm spre vârful piramidei cu atât e vorba de trebuințe mai specific
umane.
Motivația leagă persoana de lume, de exterior, de mediul fizic de unde se
recepționează toate informațiile.Aceste informații sunt selectate în funcție de nevoia care
trebuie satisfăcută dând astfel sens activității individului.
2. Stima de sine

Stima de sine este una dintre dimensiunile fundamentale ale personalității.Ea se
referă la raportul pe care îl are fiecare despre el însuși.Este o privire-judecată despre noi
înșine, vitală pentru propriul echilibru psihic.Când este pozitivă, relativ ridicată, ea ne permite
să acționăm eficient, să facem față dificultăților existenței (Lelord și André,1999).
Mai mult, specialiștii susțin că, dintre toate judecățile pe care le formulăm în viață,
nici una nu are atât de mare importanță ca aceea referitoare la noi înșine (Branden, 1996)
(apud Albu, 2002).
Stima de sine este o nevoie umană profundă și puternică, esențială pentru o
adaptabilitate sănătoasă a individului, adică pentru funcționarea lui optimă și împlinirea de
sine.Ea se referă:
a .pe de o parte, la încrederea în capacitatea proprie de a gândi, în
capacitatea de a face față provocărilor vieții;

b.pe de altă parte, se referă la încrederea în dreptul și posibilitatea noastră de
a avea succes, de a fi fericiți, la sentimentul că suntem îndreptățiți să ne afirmăm trebuințele
și dorințele, să ne împlinim valorile și să ne bucurăm de rezultatele eforturilor noastre
(ibidem).
Stima de sine nu este dată o dată pentru totdeauna.Ea poate să se maturizeze o
dată cu maturizarea biologică a persoanei sau poate să scadă.Experiențele de viață negative
(din familie, școală, grup de prieteni) induc o scădere a stimei de sine și un sentiment de
devalorizare însoțit de trăiri emoționale negative (tristețe, furie, anxietate) (Nuț, 2003).
Principalele dimensiuni ce influențează stabilitatea și nivelul stimei de sine
sunt :
> competența (abilități cognitive ce asigură succesul);
> meritul (trăsături fizice, psihice, morale);
> puterea (capacitatea individului de a-i influența pe ceilalți);
> atribuirea (internă sau externă a eșecului);
> acceptarea (respectul, admirația)(ibidem).
Nivelul stimei de sine depinde de alegerile pe care le facem în fața diferitelor
provocări ale vieții și are consecințe profunde asupra fiecărui aspect al existenței noastre.Dacă
un respect de sine ridicat este mereu deschis la nou, acceptă surpriza și incertitudinea, caută
mereu provocările și stimulentele unor obiective/proiecte care merită osteneala și care cer
eforturi susținute, un respect de sine scăzut caută siguranța a ceea ce este cunoscut și
nepretențios, a ceea ce este obișnuit și comod. (Branden, 1996) (apud Albu, 2002).
Specialiștii au ajuns la concluzia că toate problemele psihologice – de la
anxietate și depresie, până la eșecul școlar și/sau profesional, de la teama de intimitate, fericire
sau succes, de la abuzul de alcool sau cel de droguri, până la molestarea soției sau copilului, la
tulburările sexuale, de pasivitate și lipsă cronică de țeluri, până la sinucidere și crime sau
violență – se leagă, mai mult sau mai puțin, dar întotdeauna, de o deficiență a stimei de sine
(ibidem).
3. Aspecte din profilul consumatorului
Nu există trăsături universal valabile care să diferențieze consumatorul de
droguri, fie ele legale (alcool) sau ilegale (cocaină, canabis, heroina, etc.), de
neconsumatori.Putem totuși să subliniem anumite caracteristici care sunt mai des întâlnite la
consumatori.
Dacă ar fi să realizăm un profil al consumatorului acesta ar fi mai curând
bărbat decât femeie.Dacă ar fi bărbat ar avea între 30 și 50 de ani, iar dacă ar fi femeie ar avea
între 20 și 60 de ani.Debutul consumului se face diferențiat: pentru alcool sub vârsta de 14
ani, iar pentru droguri în jurul vârstei de 15 ani.

Societatea are și ea un rol în determinarea frecvenței consumului de droguri.O
societate care este permisivă, adică care nu sancționează sever consumul, are mai mari
„șanse” să aibă în rândul ei mulți consumatori.
Un rol foarte important îl are familia de proveniență a consumatorului.O familie
în care consumul este frecvent la unul sau la ambii părinți poate să fie descoperită în istoria de
viață a consumatorului.Persoane care au crescut într-o familie disfuncțională sau chiar fără
părinți poate de asemenea să apeleze mai des la consumul de substanțe.Îndepărtarea de
familie, izolarea în special, poate să fie primul semn ce indică posibile probleme.
Domeniul de activitate poate și el să predispună la consum de
substanțe.Persoanele care nu au un orar bine delimitat și o activitate strict controlată, care au
contact cu alcoolul sau drogurile în activitatea pe care o desfășoară, cele care au mult timp
liber sunt mai frecvent consumatoare.Școala, pentru un adolescent, poate să asiste la
schimbările determinate de consumul de substanțe.Notele în scădere, absențele repetate și
nemotivate, comportamentul agresiv sau din contră apatic sunt tot atâtea elemente ce trebuie
să dea de gândit.Dacă se ajunge în situații de abandon școlar sau de exmatriculare care pot fi
asociate și cu alte elemente se poate suspecta un abuz de substanțe.
În literatura de specialitate sunt descrise și o serie de variabile psihologice
caracteristice consumatorului.Printre ele regăsim: un nivel scăzut de toleranță la frustrare,
tendință de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva, modalitate de
acțiune mai ales impulsivă, disponibilitate scăzută în amânarea gratificării, niveluri de
aspirații și trebuințe inadecvate posibilităților, tendință la funcționare interpretativă, elemente
depresive, nivel de autoconsiderație îndepărtat de realitate, spirit critic redus sau absent,
nesiguranța de sine și inhibiție, dependența de ceilalți, stimă de sine scăzută, frică de durere și
agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social.
Consumatorul are o patologie somatică precoce, adesea cu afecțiuni somatice
multiple (afecțiuni hepatice, gastrointestinale, neuroleptice).Trecerile de la bucurie la tristețe,
perturbarea instinctelor pot să anunțe un consum de substanțe.Lipsa apetitului sau dimpotrivă
apetit exagerat, insomniile sau hipersomniile, perturbarea ritmului normal somn-veghe,
comportamente sexuale riscante pot să fie prezente la un consumator.
Adolescența este etapa conturării individualității și a începutului de stabilizare a
personalității care marchează încheierea copilăriei și trecerea spre maturizare.Transformările
fizice și psihice care apar în această perioadă, schimbările în atitudini și conduită fac din
adolescență cea mai sensibilă fază a evoluției spre viața adultă.Ea se caracterizează nu numai
prin multiplele învățături care ar trebui să-l pregătească pe tânăr pentru viața adultă ci și prin
aspirațiile, proiectele de viitor care dau un scop persoanei care va căuta mijloacele prin care să
și le atingă.

Cu toate acestea deseori uităm că adolescenții au probleme diferite de cele ale
adulților, au structuri mentale și aptitudini specifice.Dacă dorim ca adolescenții să se supună
imperativelor morale ale adulților trebuie să ținem cont de specificul factorilor de
personalitate și de factorii sociali și familiali care caracterizează această perioadă.Este
momentul în care tânărul începe să se definească pe sine, opunându-se părinților și
educatorilor, în general figurilor de autoritate, și având o atitudine ambivalentă : obediență și
revoltă, independență și imitație, anticonformism și integrare, etc (Banciu și colaboratorii,
1987).
După U.Șchiopu și E. Verza (1997) adolescentul caută mijloace personale de a
fi și de a apărea în ochii celorlalți.Îl interesează responsabilități în care să existe dificultăți de
depășit pentru a-și măsura forțele.Ceea ce caracterizează adolescența este dorința de a deveni
adult, de a-și organiza o viață independentă de cea a părinților, de a lua parte la activități
sociale care să le permită adolescenților integrarea în societatea adulților.
Evidențiind predispoziția marcantă spre activități de petrecere a timpului liber
și sociabilitate a adolescenților, s-a semnalat că aceștia stabilesc multiple relații de asociere
între ei, constituind astfel grupuri de prieteni, colegi care au drept caracteristică recunoașterea
egalității în planul de vârstă (Banciu și colaboratorii, 1987).
Stabilind o serie de relații cu covârstnicii, adolescenții încep să-și descopere
propria identitate și să-și dezvolte conștiința de sine, dându-și seama că împărtășesc aceleași
norme și valori, că îi preocupă aceleași probleme care nu pot fi satisfăcute decât în grupuri
diferite față de cele din care au făcut parte până acum (familia, clasa de elevi).Aceste grupuri
oferă adolescentului posibilitatea satisfacerii nevoilor și trebuințelor sale sociale, ca și
afirmarea abilităților sale.Slab – adolescentul caută puterea grupului, caută să se identifice cu
acesta; neînsemnat – caută prilejuri de afirmare, de valorificare; necunoscut – dorește să
devină necesar, să ocupe un loc al său care să fie cunoscut și recunoscut de către ceilalți;
amenințat acesta acceptă protecție; izolat – el încearcă să-i înțeleagă pe ceilalți, să-și
îmbogățească cunoștințele despre modalitățile de comunicare și de relaționare cu ceilalți.
Pe lângă efectele pozitive pe care grupurile din care face parte adolescentul le
are asupra personalității acestuia cum ar fi dezvoltarea unor trăsături și caracteristici de genul
cinstei, loialității, prieteniei și responsabilității, acestea (grupurile) pot fi și sursa potențială a
unor comportamente antisociale (consumul de substanțe periculoase, activități de tip
delicvent: furturi, tâlhării).Frecvent aceste grupuri sociale exercită presiunea la consumul de
alcool sau de droguri procurate prin mijloace mai mult sau mai puțin legale.Aceste grupuri cu
influență negativă pot fi: grupul delicvent, grupul „de la colțul străzii”. Pe măsură ce
integrarea în grupurile „antisociale” este mai accentuată, timpul petrecut în compania
membrilor lui crește în defavoarea unor activități constructive cum ar fi cele

instructiv-educative.Schimbarea grupului de prieteni este un indicator ce trebuie luat în
considerare pentru identificarea consumatorului.Dacă acest nou grup de prieteni este ascuns
de familie și cunoscuți semnele de alarmă pot fi și mai clare.În plus, o preocupare exclusivă în
direcția procurării substanțelor în detrimentul tuturor celorlalte activități trebuie de asemenea
luată în considerare.

Capitolul IV
1. Obiective
Obiectivele acestei lucrări pot fi împărțite în două categorii: obiective generale
și obiective specifice sau operaționale .
a)Obiectivele generale
Obiectivul nr.1: Studierea relației existente între prezența consumului de
alcool la tinerii din mediul urban și din mediul rural și structura motivațională a personalității;
Obiectivul nr.2: Studierea relației existente între prezența consumului de
alcool la tinerii din mediul urban și rural și nivelul stimei de sine;
b)Obiectivele specifice
Obiectivul nr.1 : Evidențierea diferențelor apărute la nivelul structurii
motivaționale a personalității între tinerii consumatori de alcool și cei neconsumatori.
Obiectivul nr.2 : Relevarea diferențelor care apar în ceea ce privește
structura motivațională a personalității la tinerii din mediul urban și rural care consumă alcool
și la tinerii neconsumatori
Obiectivul nr.3: Semnalarea diferențelor între tinerii consumatori de alcool
și cei neconsumatori la nivelul stimei de sine.
Obiectivul nr.4: Evidențierea unei legături între structura motivațională a
personalității și nivelul stimei de sine și al anxietății la tinerii consumatori.
Obiectivul nr.5: Semnalarea unor diferențe între tinerii consumatori de
alcool și tinerii consumatori de droguri.
2. Ipoteze
În vederea atingerii obiectivelor mai sus menționate, au fost avansate
următoarele ipoteze de lucru:
Prima ipoteză: Există diferențe la nivelul dependenței pasive între tinerii
consumatori de alcool și cei neconsumatori.
A doua ipoteză: Există diferențe între tinerii din mediul urban și din mediul
rural care consumatori de alcool în ceea ce privește nevoia de apartenență.
A treia ipoteză: Există diferențe între tinerii consumatori de alcool și cei
neconsumatori la nivelul stimei de sine
A patra ipoteză: Există o legătură între structura motivațională a personalității
și stima de sine și anxietatea la tinerii consumatori de alcool.
A cincea ipoteză : Există diferențe între tinerii consumatori de alcool și tinerii
consumatori de droguri la nivelul dimensiunilor analizate.

Capitolul V
1. Subiecții
Această lucrare urmărește evidențierea diferențelor apărute între tinerii
consumatori de alcool și droguri și cei neconsumatori la nivelul structurii motivaționale a
personalității, a stimei de sine și a anxietății.Pentru aceasta au fost testați 120 de subiecți cu
vârsta cuprinsă între 17 și 19 ani, de sex feminin și masculin, din mediul urban și rural.În
urma aplicării Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportamentelor de Risc pentru
sănătate la liceenii și Tinerii din învățământul liceal, postliceal și universitar din județul
Caras-Severin (CORT 2004), aceștia au fost împărțiți în două loturi în funcție de consumul de
alcool: unul experimental (cuprinzând subiecții care au răspuns că au consumat cel puțin o
porție de alcool în ultimele 30 de zile) și unul de control (incluzând subiecții ce au răspuns că
nu consumă alcool).Subiecții sunt egal distribuiți în cele două loturi atât din punctul de vedere
al consumului de alcool cât și al mediului de proveniență (în grupurile experimental și de
control sunt câte 60 de subiecți din care 30 din mediul urban și 30 din mediul rural).Subiecții
consumatori de droguri sunt în număr de șase prezenți atât în rândul consumatorilor cât și al
neconsumatorilor de alcool din mediul urban și mediul rural și vor fi studiați separat.Subiecții
au fost, tineri între 14 și 20 de ani din Reșița, Caransebeș, Oravița, Bocșa, Bozovici, Topleț,
Grădinari, Sichevița.
2. Metodologia
Pentru realizarea acestei lucrări au fost utilizate cinci probe psihologice:
Chestionarul CORT 2004 (Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportmanentelor de
Risc pentru sănătate la Tineri), în vederea identificării consumatorilor de alcool și de droguri,
Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaționale a personalității S.M.P., Scala
Rosenberg, Inventarul de Anxietate Stare (S.T.A.I. – X1) și Scala Locus of Control.
În continuare va fi prezentată fiecare probă psihologică în parte.
1.Chestionarul CORT 2004

Chestionarul CORT 2004 a făcut parte dintr-un studiu privind comportamentul
elevilor și studenților.Studiul a fost realizat de Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor
Babeș” Timișoara cu avizul Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Sănătății.
Chestionarul cuprinde 126 de itemi prin care se obțin informații despre:
a. familie – tipul de familie, nivelul de școlarizare al părinților, situația
financiară a familiei, relația subiectului cu părinții și frații, comportamente adictive și agresive
ale părinților și fraților;
b. grupul de prieteni – relația cu prietenii, comportamentele adictive și
agresive ale prietenilor;
c.situația școlară – absențe și motivul lor, media notelor;
d. comportamente adictive – fumat, consum de alcool și droguri.Se cer
informații legate de vârsta subiectului la primul consum, frecvența consumului pe o perioadă
de 30 de zile, motivele consumului, etc.
e. agresivitate – certuri cu părinții, prietenii, profesorii, probleme legale,
spitalizări ca urmare a comportamentului subiectului sau a altor persoane;
f. sexualitate – comportamente sexuale riscante, folosirea contraceptivelor;
g.depresie – lipsa de speranță, gânduri, planuri de sinucidere;
h.comportamente riscante în trafic – traversarea străzii prin locuri nepermise,
deplasarea fără echipament de protecție (cască) cu bicicletă, motocicletă, conducerea unui
vehicul sub influența băuturilor alcoolice;
i.alimentație – consumarea alimentelor sănătoase și nesănătoase;
j. controlul greutății – renunțarea la alimente pentru scăderea în greutate,
folosirea de laxative, practicarea exercițiilor fizice;
k. activități – privitul la televizor, timpul petrecut în fața calculatorului,
exercițiile fizice;
j.consult medical – data ultimului consult general, consultații stomatologice,
folosirea de medicamente;
k. școala – canal de informație – care sunt informațiile primite din școală
legate de comportamentele de risc.
Informațiile obținute în urma completării acestor itemi sunt calitative.
În cadrul evaluării comportamentelor de risc s-a mai utilizat și Inventarul de
Personalitate Freiburg (FPI).
Pentru atingerea obiectivelor acestei lucrări s-au folosit doar itemii care se
referă la consumul de alcool și droguri (vârsta primului consum, motivele consumului,
substanța folosită, frecvența consumului, locul consumului, grupul în care se consumă
substanțele, de unde se poate procura respectiva substanță, intenția de a renunța).

2.Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaționale a personalității
S.M.P.
Acest chestionar a fost elaborat de Cesaree.Proba cuprinde 165 de întrebări la
care subiectul trebuie să răspundă prin da sau nu, în funcție de acordul sau dezacordul cu
conținutul acestora.
Timpul de aplicare a chestionarului este nelimitat.
S.M.P. măsoară 11 trebuințe psihogene de ordinul I și 5 nevoi de ordinul II.
Trebuințele de ordinul I sunt :
– nevoia de performanță; nevoia de apartenență (afiliere); nevoia de agresiune; nevoia
de apărare; nevoia de conștiință; nevoia de dominare; nevoia de exhibiție; nevoia de
autonomie; nevoia de îngrijire a altora; nevoia de ordine; nevoia de ajutor.
Trebuințele de ordinul II sunt :
– nevoia de autojustificare; nevoia de dominare rațională; nonconformismul agresiv;
dependența pasivă; sociabilitatea.
Modul de cotare :
a.pentru stabilirea cotelor corespunzătoare nevoilor de ordinul I se compară răspunsul
la fiecare întrebare cu cel de pe foaia de calcul.Dacă semnele corespund se acordă un punct,
dacă semnele diferă se acordă zero puncte.La sfârșit se însumează punctele.Punctajul maxim
pentru nevoile de ordinul I este 15.
b.pentru nevoile de ordinul II se folosesc formule de calcul specifice fiecăreia, unde
cota corespunzătoare nevoii numărul 1 este notată cu a, 2 – b, 3 – c, …………….., 11 – k.
Instructajul acestei probe este următorul: Citiți cu atenție toate afirmațiile și
răspundeți cu da sau nu în funcție de varianta care vi se potrivește mai bine.Nu lăsați nici un
răspuns necompletat.
Scala Rosenberg

Scala Rosenberg este formată din 10 afirmații.Subiectul trebuie să-și exprime
acordul sau dezacordul cu afirmațiile pe o scală cu patru variante : A – Absolut de acord,
B – De acord, C – Nu sunt de acord și D – Categoric nu.Subiectul trebuie să aleagă una dintre
variante în funcție de gradul în care crede că îl caracterizează o afirmație.
Punctele se acordă după cum urmează : la itemii 1, 2, 4, ,6 și 7 răspunsul A- 4
puncte, răspunsul B – 3 puncte, răspunsul C – 2 puncte și răspunsul D – 1 punct.Itemii 3, 5, 8,
9 și 10 sunt inversați și se cotează astfel : răspunsul A – 1 punct, răspunsul B – 2 puncte,

răspunsul C – 3 puncte și răspunsul D – 4 puncte.Scorul total se obține prin însumarea
punctelor obținute la fiecare item.
Un scor între 10 și 16 indică o stimă de sine foarte scăzută, unul între 17 și 22
de puncte o stimă de sine scăzută, unul între 23 și 28 o stimă de sine medie, unul între 29 și 34
o stimă de sine ridicată iar unul între 35 și 40 o stimă de sine foarte ridicată.
Instrucțiunile acestei probe sunt următoarele: În chestionar vă sunt prezentate
10 afirmații.Pentru fiecare dintre acestea vă rog să alegeți litera corespunzătoare gradului
de acord sau de dezacord care vă caracterizează .
2.Inventarul de Anxietate ca Stare S.T.A.I – X1

Starea anxiogenă reprezintă o trăire emoțională tranzitorie, caracterizată prin
tensiune și teamă însoțită de modificări neurovegetative.
Inventarul de Anxietate ca Stare este format din 20 de itemi la care subiectul
trebuie să aleagă răspunsul în funcție de varianta care crede că i se potrivește cel mai bine
dintre cele patru oferite:deloc, puțin, destul, foarte mult.
Punctele se acordă astfel:deloc – 1, puțin – 2, destul – 3, foarte mult – 4.Itemii
inversați sunt: 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 la care punctele se acordă astfel : la varianta
deloc- 4, puțin-3, destul-2, foarte mult-1.
Se obține un scor prin adunarea tuturor punctelor.Scorurile posibile sunt de 20
de puncte minim și 80 de puncte maxim.Cotele ridicate înseamnă anxietate(peste 50).Cotele
scăzute indică lipsa anxietății.
Instructajul probei: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări
sufletești.Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea cifră din dreapta descrierii care
corespunde cu felul cum vă simțiți acum, în acest moment .Nu există răspunsuri bune sau
rele.Nu pierdeți prea mult timp cu vreo descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze
cel mai bine felul cum vă simțiți în prezent.
Scala Locus of Control

Chestionarul de evaluare a locusului controlului a fost elaborat de Rotter pentru
a măsura controlul intern sau extern.
Proba conține 29 de itemi, fiecare item având două variante, a și b, care
surprind varianta internalității și pe cea a externalității.
Sarcina subiectului este de a alege una dintre cele două afirmații, în funcție de
acordul sau dezacordul cu conținutul acestora.

În urma aplicării acestei probe, fiecare subiect investigat va aparține unei
anumite clase, cea a internilor sau a externilor.
Itemii care se cotează sunt: 2a, 3b, 4a, 5b, 6a, 7a, 8a, 9a, 10b, 11b, 12b, 13b,
14b, 16a, 17a, 18a, 20a, 21a, 22b, 23a, 25a, 26b, 28b, 29a.Dacă răspunsurile subiecților
corespund cu cele din grilă li se acordă un punct.Itemii care nu se cotează sunt:1, 15, 19, 24,
27.
Cotele mari obținute la această scală indică externalitate, iar cele mici
internalitate.Persoanele care au un locus intern al controlului se consideră responsabile de tot
ce li se întâmplă, indiferent dacă repurtează un succes sau un eșec.Persoanele care percep
evenimentele și acțiunile vieții ca fiind consecințele soartei, norocului, șansei sau puterii altuia
au un locus al controlului extern .
Instrucțiunile probei sunt: Vă rugăm să citiți cu atenție următoarele
propoziții.Încercuiți varianta pe care o considerați adevărată .

Capitolul VI
Analiza cantitativă și interpretarea datelor
În cercetarea de față s-a pornit de la premisa că variabilele psihologice măsurate
cu instrumentele de investigare folosite, vor înregistra corelații și diferențe semnificative între
cele două loturi.Totuși, orice cercetare se realizează în anumite condiții, într-un anumit
context.Trebuie admis că, într-un fel sau altul, în desfășurarea fenomenului cercetat pot
interveni elemente neașteptate, determinate de compoziția grupului, de prezentarea
informațiilor și a instrucțiunilor de către examinator diferitelor grupe de subiecți și de
contextul examinării, etc.

1.Prima ipoteza

Există diferențe la nivelul dependenței pasive între tinerii consumatori
de alcool și cei neconsumatori.
Dependența pasivă este caracteristică subiecților care preferă dependența
față de alții de dragul siguranței mai ales în deciziile importante.Ei evită responsabilitatea și se
ascund în spatele altor pesoane.Subiecții cu valori mai mici au nevoie redusă de siguranță, au
o personalitate care vrea să iasă în evidență, au o nevoie de independență ridicată.Subiecții cu
valori mai mari se agață de ceilalți, caută siguranța, fug de responsabilități, renunță la
independență pentru a nu fi angajați în nimic.
Consumatorii de alcool au o dependență pasivă mai scăzută decât
neconsumatorii.Tinerii consumă alcool din dorința de a-i impresiona pe alții, alcoolul fiind
privit ca excitant și provocator.Aceștia, pentru a se face remarcați, recurg la conduite
teribiliste și nonconformiste.Persoanele care trebuie impresionate fac parte, în general, din
grupul de prieteni.Este posibil ca tânărul să consume alcool la presiunea grupului.Există
persoane care au convingerea că, în cazul în care cei din anturajul lor sunt consumatori de
alcool, a face ca ceilalți reprezintă un semn de integrare în grup, de recunoaștere de către
semeni.Comunicarea cu aceștia pare mai ușoară, iar inhibițiile pot fi depășite cu mai mare
lejeritate.Astfel, adolescenții și tinerii prea puțin siguri pe ei încearcă să se afirme alegând ca
mijloc consumul de alcool.Ei au impresia că în grupul consumatorilor sunt înțeleși, că nu vor
fi niciodată excluși.Dar când dispare efectul alcoolului, visul frumos, devine un coșmar.

Figura 1.Motivele consumului de alcool la tineri
În lotul analizat 12% din subiecți declară că, atunci când consumă alcool,
comunică mai ușor cu alte persoane, 10% nu vor să creeze opinie separată de restul
grupului.Numărul mare de subiecți care consumă alcool din aceste motive demonstrează încă
o dată, dacă mai era necesar, cât de mare este presiunea grupului în care tinerii își petrec cea
mai mare parte a timpului.Dacă adăugăm la aceste răspunsuri și procentul de 18% din subiecți
care spun că a consuma alcool face parte integrantă din ocaziile festive, avem o imagine mai
completă a acestui fenomen.
Tinerii acceptă să urmeze normele grupului pentru că doresc să evite
singurătatea și sentimentul de tristețe asociat.Prietenii exercită o presiune constantă asupra
individului pentru a-l convinge să adopte același comportament cu al grupului.Cu cât
individului își caută mai intens rostul și rolul în societate cu atât are nevoie de un grup care
să-i ofere o „imagine”, un prototip, la care să adere, cu care să se identifice.Astfel,
adolescenții simt nevoia să-i imite pe ceilalți semnificativi, și din acest punct de vedere
consumul de substanțe este strâns legat de intensitatea relației cu semenii.Există o explicație
pentru acest comportament: cu cât un adolescent resimte mai intens dorința de a consuma
alcool el va banaliza această dorință și va propune celorlalți conduite asemănătoare de consum
în ideea estompării acestei inițiative în mulțime.
Pe de altă parte adolescentul și tânărul caută în compania prietenilor o
modalitate de a evada din mediul în care trăiesc, mediu care nu le oferă posibilitatea de a-și

atinge idealurile.Din contră, uneori, mediul în care trăiesc tinerii le suprimă orice posubilitate
de a-și satisface nevoia de autorealizare.Astfel, tinerii se vor autosabota chiar și în sarcinile pe
care le pot îndeplini ușor.De aici frustrarea și lipsa de speranță a tinerilor.Dacă adolescenții
sunt descurajați și simt că nu mai au o motivație pentru a merge mai departe vor apela la
consumul de alcool.Neavând încredere în viitor, pentru ei alcoolul reprezintă singura soluție
de a accede la o bucățică de viață în care timpul nu mai contează.Alcoolul, devine astfel un
refugiu.Și acest cerc vicios se repetă…
Majoritatea adolescenților și tinerilor urmăresc prin consumul de alcool
obțirea unei senzații de fericire, a unui control asupra lucrurilor din jur.Într-o societate în care
adolescenții au prea puține posibilități de a deține controlul, modalitatea prin care o pot face
totuși este prin alegerea unor comportamente de consum.Când consumă alcool adolescenții
cred că sunt capabili să facă tot ce își propun, atribuind greșit sursa acestei autoeficiențe
propriilor aptitudini.În realitate, tocmai efectul dezinhibitor al alcoolului poate fi sursa acestei
credințe eronate.După ce efectele alcoolului încetează urmează un sentiment de neputință, de
lipsă de speranță mai accentuat decât înainte.
Și în cazul subiecților analizați în această lucrare motivația pentru
consum este depășirea situațiilor conflictuale din familie, de la școală sau din grupul de
prieteni.4% dintre subiecți declară acest motiv pentru consumul de alcool (vezi Figura 1).
Pentru mulți tineri, alcoolul reprezintă o modalitate de a uita de greutățile vieții,
reprezintă o modalitate de dobândire a unei senzații de liniște, dar de multe ori alcoolul
înseamnă doar distracție.Ei consumă droguri în baruri, discoteci sau alte locații, uneori doar
din curiozitate.
În lotul studiat 30% din subiecți declară că au ales să consume alcool
pentru că, consumul contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul, iar 13% își motivează
consumul prin faptul că le place gustul băuturilor alcoolice.13% consumă alcool pentru a se
recompensa după o realizare.Toate aceste motive sunt pretexte pentru a ieși din cotidian, de a
se simți bine alături de ceilalți.
2.A doua ipoteză
Există diferențe între tinerii din mediul urban și din mediul rural
consumatori alcool în ceea ce privește nevoia de apartenență.
Nevoia de apartenență se referă la trebuința de identificare afectivă cu un
grup sau cu o categorie socială, de a fi în consonanță afectivă și cognitivă cu membrii
grupului.Subiecții cu valori mai mari au legături sentimentale cu semenii lor, sunt atrași de

societate, de grup, acordă atenție celor din grup.Subiecții care au valori mai mici sunt mai
introvertiți, se descurcă singuri, nu au foarte mulți prieteni, sunt puțin egoiști.
Putem asocia nevoia de apartenență scăzută cu structura individualistă și
nevoia de apartenență ridicată cu structura colectivistă.Structura individualistă este
caracteristică persoanelor care fac ce gândesc, pun accent pe capacitățile, trăirile, ideile
personale din dorința de a se separa de ceilalți.Individualiștii își folosesc resursele pentru a-și
atinge propriile scopuri.Structura colectivistă este caracteristică persoanelor care comunică
indirect, ei sunt atenți la gândurile și trăirile neexprimate ale membrilor grupului, trăiesc
sentimentul împlinirii sinelui prin ceilalți.Colectiviștii cuceresc stima de sine prin relații
interpersonale armonioase și se adaptează cu ușurință la diverse situații.
Socializarea copiilor cunoaște diferențe semnificative în mediile colectiviste
față de cele individualiste.În mediile colectiviste, copii sunt îmbrățișați mai mult, sunt tratați
cu mai multă tandrețe dar au mai puțină libertate și autonomie în comparație cu cei din
mediile individualiste.Familiile individualiste sunt mai calde față de copii dar manifestă și un
control mai ridicat asupra acestora.Acestor medii le este caracteristică dependența față de
părinți, manifestată în toate domeniile importante ale vieții și de asemenea și accentul pe
relațiile interpersonale.
Copiii din mediile individualiste sunt adesea lăsați să-și aleagă singuri un mod
de a trăi, după ce le-au fost schițate în prealabil niște reguli.Aceste reguli pot fi urmate sau
încălcate, încălcarea lor nefiind sancționată foarte sever de către părinți.Încurajați să fie
autonomi copii din familiile individualiste sunt cei care își exprimă liber trăirile, dorințele
fiind tratați în consecință.Independența este valorizată și încurajată, accentul este pus pe
realizarea personală.
Mediul rural este un mediul prin excelență colectivist.Copii crescuți în mediul
rural sunt învățați să aprecieze grupul și nevoile acestuia chiar cu riscul de a ignora propriile
nevoi.Apartenența la un anumit grup este valorizată și pentru că în mediul rural grupurile sunt
puțin numeroase.Relațiile în grup sunt apropiate și nu apare intenția membrilor de a-l
părăsi.Copii crescuți în mediul urban aleg să fie membrii în mai multe grupuri, relațiile în
cadrul grupului fiind mai superficiale.Dacă grupul din mediul rural valorizează consumul de
alcool atunci este cert că toți membrii acestui grup vor consuma alcool.Presiunea grupului este
mare și dorința de a rămâne în grup de asemenea.Astfel, subiecții din mediul rural aleg să-și
mențină apartenența la un grup chiar dacă acesta încurajează comportamente de risc.În mediul
urban, individualist, presiunea grupului la consumul de alcool este de asemenea mare, dar
individul poate să aleagă să părăsească grupul fără să simtă că este dezrădăcinat .
Nevoia de aparteneță este vizibilă în mare măsură și în cazul lotului
analizat.Întrebați cu cine consumă alcool subiecții din mediul rural indică grupul de prieteni în

proporție 68% și colegii în proporție de 21%.Nici nu se pune probleme consumului de alcool
cu persoane necunoscute, iar consumul solitar este întâlnit la un număr foarte mic de subiecți.

Figura 2.Motivația consumului de alcool la tinerii din mediul rural
Printre tinerii din mediul rural pot să existe mulți care nu îndrăznesc să refuze
paharul cu băutură de teama de a nu fi izolați, de a nu fi respinsi.Să fi respins sau expulzat
dintr-un grup valorizat poate să fie o experiență infricoșătoare pentru mulți tineri, iar
posibilitatea de a se integra într-un alt grup, în mediul rural, nu este certă.Aici grupurile sunt
puțin numeroase, iar relațiile dintre membrii sunt foarte apropiate.În același timp dorința de a
accepta noi membri este redusă, tocmai din această cauză (a relațiilor strânse dintre membrii).
Indivizii care nu fac parte din grup pot să caute posibilitatea de a fi integrați prin
intermediul consumul de alcool.Este cazul indivizilor care părăsesc un grup în care consumul
de alcool nu este valorizat pentru a se integra între similari, consumatori de alcool.

Figura 3.Motivația consumului de alcool la tinerii din mediul urban
În cazul subiecților din mediul urban proporția consumului alături de prieteni
și colegi se menține la un nivel ridicat, apare însă și consumul alături de persoane necunoscute
și de asemenea și cel solitar.Consumul solitar sau alături de persoane necunoscute arată o
dorință mai mică de aderare la normele unui grup, cât și o nevoie de rezolvare a problemelor
cotidiene prin recursul la alcool.
3.A treia ipoteză
Există diferențe între tinerii consumatori de alcool și cei neconsumatori la
nivelul stimei de sine.
Teoria eului în oglinda celorlalți elaborată de Cooley susține faptul că identitatea
individului dobândește consistență numai în interacțiunea cu celălalt și primește contururile pe
care partenerul de rol le trasează.Astfel, valorile, atitudinile și comportamentele dezirabile
sunt construite social.Cele mai putenice legături prin care ceilalți transferă sinelui valorile și
atitudinile dominante sunt datorate grupurilor primare (familia, grupul de covârstnici).Dacă
relația cu familia nu este resimțită ca adecvată adolescentul sau tânărul va căuta compania
grupului de prieteni.Valorile acestui grup pot să fie sau nu fie în contradicție cu valorile
familiale.Dacă contravin valorilor familiale, adolescentul nu vede nici o problemă în a trece la
valorile grupului și a declara ca inutile sau depășite valorile familiei.Dacă una dintre
atitudinile grupului este în favoarea consumului de alcool, tânărul va adopta această
atitudine.O atitudine pro consum de alcool nu va determina o scădere a stimei de sine a

individului pentru că, comportamentul de consum este aprobat de grupul cu care se identifică
tânărul.
Teoria căutării stimei de sine a lui Baumister și Tice (1986) descrie
mecanismele de rezolvare a conflictelor dintre eul real (ceea ce este subiectul) și eul imaginar
(ce ar dori să fie subiectul) precum și natura afectelor care le însoțesc.Astfel, atunci când
actorul social resimte o disparitate între cele două euri, se produc afecte negative, iar când se
realizează un acord, echilibrul personal se restabilește, stima de sine reîntărindu-se.Dacă
individul intră într-un grup care valorizează consumul de alcool stima sa de sine poate fi
afectată prin discrepanța apărută între valorile personale și valorile grupului.Persoana își va
rezolva această discrepanță prin părăsirea grupului sau prin reinterpretarea motivelor
consumului.Dacă alege această a doua variantă disonanța cognitivă este astfel rezolvată,
nivelul stimei de sine nefiind afectat.
Dacă indivizii nu văd în consumul de alcool o acțiune de care să le fie
rușine și pe care să dorească să o ascundă nivelul stimei lor de sine nu va scădea.
Consumul de alcool este văzut la adolescenți și tineri ca o modalitate de a-și
afirma independența (vezi ipoteza 1).De aceea nivelul stimei lor de sine este ridicat.
4.A patra ipoteză
Există o legătură între sociabilitate și stima de sine la tinerii
consumatori de alcool.
În ceea ce privește asocierea dintre sociabilitate și stimă de sine la tinerii
consumatori de alcool rezultatele indică existența unei legături semnificative între variabile:
între sociabilitate și stima de sine există o corelație semnificativă, cu alte cuvinte o
sociabilitate ridicată se va asocia cu o stimă de sine ridicată la tinerii consumatori de alcool.
Corelația dintre sociabilitate și stima de sine poate fi explicată prin faptul că
pesoanele cu o stimă de sine scăzută se tem de eșec.De aceea ele consacră mai mult timp
protejării stimei de sine decât dezvoltării ei, mai mult prevenirii eșecului, decât gestionării
riscului.Din acest motiv regăsim la ele mecanisme de apărare precum evitarea și respingerea
(a nu acționa/a nu face/a nu se angaja pentru a nu eșua) sau negarea (a nu-și recunoaște
frustrările și evitările).Această teamă de eșec se va manifesta în mod global la o anumită
persoană printr-o atitudine socială rezervată și prudentă, chiar precaută.
Persoanele care au stimă de sină ridicată se angajează în interacțiuni sociale
numeroase, intră în competiție cu alte persoane pentru a reuși în atingerea scopurilor propuse.

Consumul de alcool se desfășoară în cadrul grupului de prieteni.Grupul
valorizează persoanele care respectă norma consumului de alcool.Astfel individul care
consumă alcool este apreciat de restul membrilor grupului și stima lui de sine crește, sau dacă
stima de sine este ridicată se menține constantă.
Recunoașterea socială este legată de stima de sine: a fi acceptat de grup
demonstrează acceptarea din partea semenilor.În același timp, grupul permite împărțirea
succeselor.În acest sens, nu ne surprinde că adolescența este vârsta de aur a găștilor.
Există o legătură între nevoia de apartenență și anxietate la tinerii
consumatori de alcool .
Dacă ne referim la legătura dintre nevoia de apartenență și anxietate putem
spune că avem o corelație semnificativă statistic între aceste două variabile.Corelația este
negativă, deci un nivel ridicat al nevoii de apartenență se asociază cu un nivel scăzut al
anxietății la tinerii consumatori de alcool.
Anxietatea este o stare de neliniște în care predomină perceperea unei
situații care, deși în genral nedeterminată, s-ar putea dovedi dezagreabilă sau chiar
periculoasă.Noi trăim anxietatea ca pe o neliniște cu privire la posibilitatea de a face față unor
amenințări.Anxietatea se caracterizează prin hipervigilență care ne face mai conștienți de
valența negativă a stimulilor ambientali.Este cunoscut faptul că în situații negative de viață
rememorăm evenimentele cu consecințe neplăcute care ne-au traversat existența.De aceea este
mai probabil ca atunci când ne aflăm într-o situație incertă în care există posibilitatea de a se
întâmpla ceva neplăcut să înregistrăm un nivel crescut al anxietății.Adolescența este perioada
dezvoltării caracterizată de incertitudine în grade ridicate, de aici și anxietatea mai ridicată.
Apartenența la grup este importantă pentru un tânăr.Familia trece pe planul
doi, majoritatea activităților se desfășoară în grupul de covârstnici.Grupul oferă siguranță, îl
protejează pe adolescent și îi oferă recunoașterea de care are nevoie.
Nici o persoană singură nu se simte completă, în fața greutăților oamenii se
sprijină între ei.Adolescența, o perioadă în care se petrec atâtea schimbări este însoțită de
anxietate.Adolescentul trebuie să facă față la situații și responsabilități mai mari,
asemănătoare adulților și nu știe dacă are resursele necesare.În astfel de situații este
reconfortant să știi că poți apela la prieteni care trec prin aceleași schimbări ca și tine și care te
înțeleg și nu te judecă.
În grup nu există amenințări, chiar dacă ele ar exista membrii au convingerea
că le pot face față.În aceste condiții, indivizii izolați au o anxietate mai ridicată și caută în
consecință compania altor persoane.
Consumul de alcool poate fi o modalitate de control a anxietății, o încercare
de a uita chiar și pentru câteva ore de responsabilități.Dar ce uită sau nu știu tinerii care

apelează la astfel de substitute este că după ce efectele alcoolului dispar anxietatea este și mai
ridicată decât înainte.Multe persoane recurg la consumul de alcool pentru amelioararea
anxietății.Unele studii au indicat pe de-o parte faptul ca alcoolul poate fi utilizat în scop de
“auto-medicație” pentru ameliorarea simptomelor de agorafobie sau a fobiei sociale iar pe de
altă parte faptul că este posibil ca o tulburare indusă de alcool să preceadă apariția tulburării
de panică sau a tulburării de anxietate generalizată. Remisiunea completă a simtomatologiei
anxioase la mai multe săptămâni după obținerea abstinenței complete certifică relația cauzală
asociată consumului de alcool.

5.A cincea ipoteză

Există diferențe între tinerii consumtori de alcool și tinerii consumatori
de droguri pe dimensiunile analizate.
Dimensiunile alese pentru verificarea acestei ipoteze sunt: nevoia de
autonomie, nevoia de autojustificare, nevoia de dominare rațională, dependența pasivă,
sociabilitatea, stima de sine și anxietatea.
Am ales această modalitate de analiză a consumatorilor de droguri pentru că
ei reprezintă 5% din totalul lotului testat.Fiind un număr atât de mic de consumatori de
droguri (doar 6) nu s-au putut efectua teste de comparație cu subiecții care nu consumă
droguri.Pentru a nu ignora existența grupului de consumatori de droguri analiza acestora va
lua forma unui „profil” al consumatorului de droguri susținut de date calitative obținute din
chestionarul CORT 2004. Se vor realiza tot prin intermediul acestui chestionar și al celorlalte
instrumente aplicate comparații între consumatorii de alcool și consumatorii de droguri.
Procentajul de consumatori de droguri de 5% este similar cu cel obținut în
alte cercetări desfășurate în România (vezi Percepțiile și atitudinile consumatorilor, părinților
și profesorilor Studii de caz: România și Republica Moldova – Anca Stoica-Constantin și
Ticu Constantin).Din totalul lotului de 120 de subiecți 6 persoane au declarat că au consumat
droguri.Ceea ce este totuși îngrijorător este numărul mare de persoane cărora li s-a oferit
droguri: 33 (27,5% din totalul lotului).Dintre drogurile consumate aceste sunt : marihuana,
ecstasy, LSD și steroizii anabolizanți.

Figura 4. Droguri consumate de tinerii din mediul urban
Figura 5. Droguri consumate de tinerii din mediul rural
Subiecții consumatori de droguri sunt doi din mediul urban și patru din mediul
rural.Dintre aceștia patru persoane sunt și consumatoare de alcool și două sunt
neconsumatoare de alcool.Consumul este experimental la cinci persoane din cele șase și doar
la o persoană este ocazional.În cazul consumului ocazional drogul consumat sunt steroizii
anabolizanți care nu sunt clasic încadrați între droguri și nu sunt percepuți ca foarte
nocivi.Fără excepție toate persoanele care au consumat droguri au declarat că au renunțat la
consumul de droguri.
Vârsta consumului de droguri este de 17 ani sau mai mult la consumatorii din
mediul rural și 15-16 ani la cei din mediul urban.

Figura 6.Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul urban
Diferența de vâstă existentă în cazul consumatorilor de droguri din mediul
urban se explică prin accesibilitatea mai mare a drogurilor în locurile frecventate de tinerii din
orașe care sunt, de altfel și locurile unde sunt prezenți cei mai mulți furnizori.Orașele mari, cu
peste 200.000 de locuitori și cu un procent mare de tineri sunt nodurile rețelei de distribuție a
stupefiantelor.
Figura 7.Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul rural
În mediul rural vârsta consumului este mai ridicată, dar numărul subiecților
care au consumat droguri este dublu față de numărul celor din mediul urban.În plus, subiecții
din mediul rural care au declarat că li s-au oferit droguri este procentual mai mare în mediul
rural.

În schimb adolescenții consumă alcool în medie în jurul vârstei de 13-14 ani
în mediul urban și 15-16 ani în mediul rural..
Se ridică din nou problema accesibilității consumului de alcool.Tinerii din
mediul urban au mai mare acces la băuturile alcoolice.Aici intervine și controlul familiei care
este mai puțin intens decât al familiei din mediul rural.Tinerii din mediul urban au o mai mare
libertate în alegerea comportamentelor pe care le adoptă, consumul de alcool la vârsta de 13
ani putând fi ascuns de familie, dar cunoscut de grupul de covârstnici care este, în general,
locul inițial în care se desfășoară comportamentul de consum.În mediul rural controlul este
mai ridicat, de asemenea accesul la băuturi alcoolice în afara familiei este redus.

Figura 8.Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban

Figura 9. Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban
În ceea ce privește motivele consumului de droguri acestea sunt împărțite între :
consumul de droguri contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul, curiozitate, exemple din
familie și dorința de a se simți bine după un eveniment neplăcut.Curiozitatea, în cazul
consumului de droguri este principala nevoie ce trebuie satisfăcută.
Figura 10. Motivația consumului de droguri la tinerii din mediul urban

Figura 11. Motivația consumului de droguri la tinerii din mediul rural
Locul unde se consumă droguri este discoteca sau barul atât în cazul tinerilor din
mediul urban cât și a celor din mediul rural.Drogurile sunt procurate în general de la persoane
cunoscute, prieteni dar și de la necunoscuți și consumate în același grup.
Există o diferență între consumatorii de droguri și consumatorii de alcool în ceea
ce privește mediile scorurilor obținute la nevoia de autonomie.Consumatorii de droguri au o
nevoia de autonomie mai ridicată.Nevoia de autonomie, de independență este nevoia de a avea
voință proprie și de a acționa pe baza acestei voințe.Subiecții cu valori mari fac ceea ce vor și
ceea ce le place, sunt nonconformiști, sunt încăpățânați și țin la nevoile lor, chiar și cu riscul
unor dezavantaje.Dobândirea independenței constituie un rezultat firesc al autocunoașterii la
care se supune adolescentul.Pentru că descoperă resursele bogate de care dispune,
adolescentul dorește să le fructifice și aspiră la independență.Această independență se
manifestă la nivel valoric prin negarea tuturor valorilor părinților, a regulilor care i-au fost
inoculate.Comportamentul adolescentului este excentric, parcă în ciuda tuturor regulilor pe
care le-a respectat până acum.Consumul de droguri poate fi apogeul acestei căutări interioare
a valorilor proprii.Dovadă a faptului că acest consum este doar o etapă pe calea maturizării
este și răspunsul la întrebarea adrestată subiecților „ Ați renunța la consumul de
droguri?”.Toți subiecții au răspuns afirmativ.În cazul consumului de alcool se mențin
aceleași coordonate ale nevoii de autonomie, doar că prezența consumului de alcool nu este la
fel de blamată ca în cazul drogurilor.Sunt cazuri în care consumul de alcool este încurajat în
familie.Nu este de neglijat aici atitudinea tatălui care îi spune fiului său „ce fel de bărbat ești
tu dacă nu reziști la câteva pahare de alcool”.
Nevoia de autojustificare apare în urma decepțiilor, eșecurilor,
frustrărilor.Subiecții cu valori mari își apără valorile față de un pericol real sau imaginar și a

încrederii în sine în fața altora care îi contestă.Consumatorii de droguri au o nevoie de
ajutojustificare mai scăzută decât a consumatorilor de alcool.Pentru că autojustificarea se face
în fața celorlalți și ca reacție la criticile, celorlalți consumatorii de droguri sunt mai puțin
expuși.Consumul de droguri, în cazul lotului analizat, nu este motiv de laudă, ba chiar din
contră este ascuns de ceilalți.Dacă anturajul nu știe nu are ce să critice și nici nu e nevoie de
justificări.Pe de altă parte consumul de alcool este mult mai vizibil și mai comentat în grupul
de prieteni care poate fi eterogen din punct de vedere al atitudinii față de consum (pentru
consum sau împotriva lui).Nu trebuie ignorat aici și rolul programelor anti-drog care sunt mai
numeroase decât cele pentru consumul de alcool.
Nevoia de dominare rațională este nevoia de a ieși în evidență.Subiecții cu
valori mari manifestă competitivitate și urmăresc obținerea succesului cu orice preț și prin
orice mijloace.Dacă dorința adolescentului sau a tânărului este să dovedească că este cel mai
bun, indiferent de domeniu va alege metode care pot fi discutabile din punct de vedere al
sănătății.Consumul de droguri poate fi încadrat în acest tip de metode.Dacă pentru a ieși în
evidență alegi un comportament care îți dăunează sănătății pe termen scurt dar și pe termen
lung ți-ai atins scopul, poți să spui că i-ai depășit pe ceilalți și să te simți bine cu tine
însuți.Consumul de alcool este relativ comun în grupurile de tineri și nu este considerat o
modalitate suficient de „inovatoare” de a ieși în evidență.
Dependența pasivă este caracteristică persoanelor care preferă dependența
față de alții de dragul siguranței mai ales în decizii importante, evitând responsabilitatea și
ascunzându-se în spatele altora.Subiecții cu valori mai mici au o personalitate care vrea să iasă
în evidență, având nevoie de independență.Subiecții care consumă droguri au dependența
pasivă mai scăzută față de consumatorii de alcool.Dacă consumul de alcool este văzut ca o
modalitate de evadare din fața problemelor, ca o fugă de responsabilitățile caracteristice
vâstei, consumul de droguri este o declarație de independență (vezi nevoia de autonomie).
Sociabilitatea este caracteristică persoanelor care se simt bine în anturaj,
activează bine în grup și sunt toleranți cu semenii lor.Subiecții cu valori mari se acomodează
ușor în orice grup, sunt prietenoși, activi în echipă.În adolescență, timpul petrecut alături de
familie se diminuează.Majoritatea timpului adolescentul îl petrece în cadrul școlii sau în
grupurile de prieteni.A fi membru într-un grup valorizat social este un deziderat major al
tuturor tinerilor.Cum membrii grupurilor trebuie să aibă anumite „calități” ce poate fi mai
important decât integrarea rapidă și atitudinea prietenoasă față de restul membrilor.Implicarea
în activități comune, preocuparea pentru concret, pentru aici și acum sunt foarte valorizate.
Consumatorii de droguri sunt mai sociabili decât consumatorii de alcool.Dacă pentru a rămâne
într-un grup valorizat social tânărul trebuie să consume droguri, acesta o va face pentru a
demonstra că este un „membru al echipei”.Ce poate să demonstreze integrarea mai rapidă într-

un grup dacă nu adoptarea promptă a consumului de droguri de către tânăr?Consumul de
alcool este prezent în majoritatea grupurilor de adolescenți, se observă totuși că, în general,
consumatorii fac parte din același grup cu alți consumatori, iar neconsumatorii alcătuiesc un
grup distinct.Pe de altă parte sociabilitatea poate să fie un deziderat al adolescentului, nu
neapărat și o caracteristică a personalității sale.
Stima de sine reprezintă încrederea în propria minte, în propriul
discernământ, înseamnă încrederea în capacitatea noastră de a lua decizii corecte și
într-un timp oportun, capacitatea de a controla schimbările .La o persoană cu o constantă
stimă de sine ridicată a se regrupa, a trece de la un grup la altul servește mai mult la a se
diferenția de ceilalți.În cazul acestor persoane modul lor de acțiune constă în a-și asuma
riscuri, a căuta să-și dezvolte competențele, a-și depăși limitele, a crește.Nivelul global al
stimei de sine influențează alegerile pe care individul le face în viață
Consumul de droguri poate să fie un comportament riscant ales de o
persoană doar din dorința de a experimenta tot ce se poate experimenta în diferitele perioade
ale vieții.
O persoană cu stimă de sine ridicată are încredere în propriile capacități și
este convinsă că poate renunța la consumul de droguri.Dacă încearcă din curiozitate să
consume droguri își va explica motivat această decizie prin nevoia de a cunoaște, prin
curiozitate.
Această motivație a consumului nu va altera stima de sine a tânărului care
nu consideră un eșec personal consumul de droguri.Aceeași explicație se poate aplica și
consumului de alcool, diferențele între nivelurile stimei de sine pot să apară dacă se ia în
considerare frecvența consumului, pentru că în cadrul lotului analizat nu apare nici o persoană
care să fi consumat în ultimele 30 de zile orice fel de drog, în schimb tinerii consumatori de
alcool au ingerat diverse cantități în ultimele 30 de zile.

Figura 12.Frecvența consumului de alcool la tinerii din mediul urban
În mediul urban consumul de alcool este relativ egal împărțit între toate
variantele de răspuns propuse.Se observă totuși un procent mai mare de subiecți care au
răspuns că au consumat cel puțin o porție de alcool în 3-5 zile din ultimele 30 și în 10-19 zile
din ultimele 30 de zile.Frecvența mare a consumului ridică unele semne de întrebare și ar
trebui analizată mai amănunțit.
Jumătate din tinerii din mediul rural au consumat alcool în 1-2 zile din
ultimele 30 de zile.Frecvența ridicată a consumului este mai puțin prezentă în cazul acestor
subiecți.
Figura 13.Frecvența consumului de alcool la tinerii din mediul rural
Anxietatea este o teamă fără obiect, o neliniște însoțită de tensiune intrapsihică,
agitație, iritabilitate și simptome somatice.Anxietatea ca stare comportă o serie de
caracteristici dintre care amintim: emoționalitate negativă, anticipări pesimiste ale
evenimentelor, incapacitate de concentrare.Anxietatea se poate instala brusc sau progresiv și
este rezultatul alegerilor și a consecințelor alegerilor pe care trebuie să le facă un
adolescent.Viitorul adolescentului depinde de posibilitățile sale de a-și domina această
anxietate, de a exista cu ea.Se consideră că starea de criză a adolecentului este determinată de
relația acestuia cu covârstnicii, cu adulții.Nivelul anxietății consumatorilor de droguri este mai
ridicat decât al consumatorilor de alcool.Adolescentul care a consumat droguri fie și numai o
dată trebuie să-și asume, să-și integreze această alegere și să-i suporte consecințele.Dacă
consecințe legale nu există adolescentul se întreabă ce se va întâmpla dacă se va descoperi că
a consumat droguri.Această incertitudine generează anxietate.Nivelul anxietății nu este foarte
ridicat, dar anxietatea este prezentă pentru că unii subiecți au declarat ca motiv al consumului

de droguri curiozitatea, subliniind că au încercat doar o dată ca să vadă cum este și de atunci
niciodată.Este clară încercarea de a controla neliniștea determinată de alegerile făcute prin
acest fel de justificări.Anxietatea este prezentă și la consumatorii de alcool dar în mai mică
măsură, consecințele consumului de alcool atât la nivel somatic cât și la nivel social nefiind
considerate atât de grave.
Capitolul VII
Concluzii
Din cele enunțate până acum se desprinde o concluzie importantă: tinerii
apelează la consumul alcool din dorința de a-și afirma independența, de a face parte dintr-un
grup.În adolescență când tânărul se îndepărtează de familie, grupul de prieteni și valorile
acestuia devin repere în formarea personalității sale.Dacă membrii grupului consumă alcool, și
tânărul o va face, pentru că așa va rămâne în continuare printre similari.Grupul de prieteni îl
va ghida în căutarea propriei identități, îi va da prilejuri de afirmare, de valorificare, îi va
oferi posibilitatea să-și îmbogățească cunoștințele despre modalitățile de comunicare și de
relaționare cu ceilalți.Din dorința de a demonstra că este important adolescentul va apela la
comportamente de risc dintre care și consumul de substanțe (alcool și droguri).

Consumul de alcool și droguri îi oferă iluzia controlului asupra propriei vieți, îi
oferă posibilitatea să se angajeze în comportamente riscate prin care să-și demonstreze că e
valoros, prin care să-și întărească stima de sine.
Bineînțeles că popularitatea nu este sinonimă cu consumul de alcool și droguri,
sunt persoane foarte sociabile care nu vor apela niciodată la acest tip de comportament de
risc.Contează deci și grupul din care face parte adolescentul, normele la care aderă
acesta.Există grupuri care refuză categoric să aibă printre membri consumatori de alcool.Este
deci de luat în considerare importanța pentru tânăr a integrării într-un grup sau altul.
Nu este de ignorat nici consumul solitar când persoana nu are nevoie de
aprobarea sau de imboldul celorlalți pentru a consuma droguri.Aici intervine familia și modele
din socializarea timpurie a tânărului.
De analizat sunt și consecințele comportamentului de consum: agresivitatea în
toate formele ei :de la cea verbală, la bătăi, până la sinucideri și omucideri.
Această lucrare a pornit de la premisa că structura motivațională a personalității
consumatorilor de droguri este în legătură cu stima de sine, anxietatea și locusul controlului.
Am dorit să descoperim care sunt motivele pentru care adolescenții și tinerii consumă alcool
și droguri de risc.
Am considerat că există diferențe între consumatorii de alcool și neconsumatori
pe dimensiunile enunțate mai sus.
Prima ipoteză (există diferențe între tinerii consumatori de alcool și
neconsumatori la nivelul dependenței pasive) a fost confirmată .Am demonstrat prin
aceasta că, consumatorii de alcool au o dependeneță pasivă mai scăzută decât neconsumatorii.
A doua ipoteză (există diferențe între consumatorii de alcool din mediul
urban consumatorii din mediul rural la nivelul nevoii de apartenență) a fost susținută de
datele analizate.Cu alte cuvinte consumatorii de alcool din mediul rural au o nevoie de
apartenență mai ridicată decât consumatorii de alcool din mediul urban.
A treia ipoteză (există diferențe între consumatorii de alcool și
neconsumatori în ceea ce privește stima de sine) a fost infirmată .Nu am descoperit
diferențe între consumatorii de alcool și neconsumatori pe dimensiunea stimă de sine.Cred că
nu am descoperit diferențe pe această dimesiune datorită faptului că tinerii nu consumă alcool
pentru a trece peste situații conflictuale decât în mică măsură.Ei recurg la acest tip de
comportament de risc din dorința de a fi alături de ceilalți, de a respecta norma consumului de
alcool a grupului.
A patra ipoteză s-a confirmat demonstrând existența unei legături între
nevoia de apartenență și anxietate și între sociabilitate și stima de sine la consumatorii
de alcool.Altfel spus, un nivel crescut al nevoii de apartenență este asociat cu un nivel scăzut

al anxietății, iar un nivel ridicat al sociabilității se asociază cu un nivel ridicat al stimei de
sine.
Trebuie avute în vedere și limitele acestei cercetări.Tinerii pot să consume alcool
și din alte motive decât cele studiate.Influența familiei și a mass-mediei nu este de neglijat,
dar pe de altă parte un studiu care să includă toate motivele consumului este aproape imposibil
de realizat.Sunt importante și motivele pentru care un tânăr alege să nu consume alcool sau
droguri de risc.Cercetarea putea fi influențată de genul subiecților, vârsta, dispoziția de
moment, disponibilitatea de a coopera cu realizatorul studiului.
Este important ca astfel de investigații să se repete pentru a dobândi informații cât
mai exacte despre numărul subiecților care consumă alcool și droguri și despre frecvența
consumului pentru că efectele consumului excesiv de substanțe se vor resimți mai devreme
sau mai târziu.În plus, acest fenomen (al consumului) este în continuă extindere și doar
informațiile clare pot să conducă la realizarea unor programe de prevenție eficiente.
Consecințele consumului de substanțe sunt grave, uneori chiar letale.Numărul de
accidente în care sunt implicați tinerii sub influența băuturilor alcoolice sau a drogurilor este
în continuă creștere, autoagresiunile și heteroagresiunile sunt din ce în ce mai dese.Adăugăm
aici numărul tot mai mare al furnizorilor de droguri arestați, toți recrutați dintre tineri.
În concluzie, e necesar accentul pus pe programe de prevenție de la vârste cât mai
mici, înainte de experimentarea primului consum de alcool sau de droguri.
Bibliografie
1.Abraham P.l, Roncov A. L., Cărăușu C. (2004). Drogurile: aspecte
juridice și psihosociale , Timișoara : Editura Mirton
2.Albu G. (2002). În căutarea educației autentice , Iași : Editura Polirom
3.Banciu D., Rădulescu S., Voicu M. (1987). Adolescenții și familia
.Socializare morală și integrare socială , București : Editura Științifică și Enciclopedică
4.Băban A. (2003). Consiliere educațională.Ghid metodologic pentru orele de
dirigenție și consiliere , Cluj-Napoca : Psychological network
5.Beliș, V. (1981). Riscurile consumului de alcool , București : Editura
Medicală
6.Branden N. (1996). Cei șase stâlpi ai respectului de sine , București : Editura
Colosseum apud Albu G. (2002). În căutarea educației autentice , Iași : Editura Polirom

7.Boțiu V., Vintilă M. (1998). Adolescența sau căderea în lume , Timișoara :
Editura Sedona
8.Campbell, R. (2001). Copii noștri și drogurile , București :Editura Curtea
Veche
9.Constantinescu D., Manea M., Ene F. (2001). Incursiuni în problematica
alcoolismului, București : Editura Tehnică
10.Cosmovici A. (1996). Psihologie generală , Iași :Editura Polirom
11.Drăgan J. (2000). Dicționar de droguri, București : Editura Național apud
Abraham P., Roncov A. L., Cărăușu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice și
psihosociale, Timișoara : Editura Mirton
12.Degi L. Csaba (2004). Evoluția consumului de droguri între 1995 și 2002
în România, Calitatea vieții, XV, nr. 1–2, 2004.
13.Edwards G. (2006) . Drogurile – o tentație ucigașă , Pitești : Editura
Paralela 45
14.Ferreol G. (coord.) (2000). Adolescenții și toxicomania , Iași : Editura
Polirom
15.Hamilton CJ & Collins JJ .The role of alcohol in wife beating and child
abuse:A rereview of literature, in Collins JJ ed.Drinking and crime:Persective on the
relationship between alcohol consumption and criminal behavior , New York: Guilford
Press,1981 apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăușu C. (2004). Drogurile: aspecte
juridice și psihosociale , Timișoara : Editura Mirton
16.Andrea M Hussong, Richard E Hicks. Affect and peer context
interactively impact adolescent substance use. Journal of Abnormal Child Psychology.
New York: Aug 2003.Vol.31, Iss. 4; pg. 413
17.Hussong Andreea M. The settings of adolescent alcohol and drug use ,
Journal of Youth and Adolescence. New York: Feb 2000.Vol.29, Iss. 1; pg. 107, 13 pgs
18.Karatzias A., Power K.G., Swanson V. Predicting use and maintenance
of use of substances in Scottish adolescents , Journal of Youth and Adolescence. New
York: Aug 2001.Vol.30, Iss. 4; pg. 465, 20 pgs
19.Lelord Fr., André Ch. (1999). Cum să te iubești pe tine pentru a te
înțelege cât mai bine cu ceilalți , București : Editura Teora
20.Macsinga I. (2000). Psihologia diferențială a personalității , Timișoara :
Editura Universității de Vest
21.Miuț P. (2001). Psihologie generală.Volumul II , Timișoara : Editura
Eurostampa

22.Munteanu A. (2003). Psihologia copilului și a adolescentului , Timișoara
: Editura Augusta
23.Nuț S. (2003). Anxietate și performanță la tineri (abordare
psihoindividuală, experimentală și educațională) , Timișoara : Editura Eurostampa
24.Pop O. (2002). Drogurile, un flagel al lumii contemporane , Timișoara :
Editura Mirton
25.Porot A. , Porot M. (1999) . Toxicomaniile , București : Editura
Științifică
26.Rășcanu R. (2000) . Introducere în psihologie aplicată , București :
Editura Ars Docendi
27.Richard D. , Senon J.-L. (2005) . Dicționar de droguri, toxicomanii și
dependențe, București : Editura Științelor Medicale
28.Sava F. (2004). Analiaza datelor în cercetarea psihologică.Metode
statistice complementare , Cluj-Napoca : Editura ASCR
29.Smart, R.G., Mann R. E., Alcohol and epidemiology of liver cirrhosis,
Alcohol Health and Research World, 1992 apud Vraști, Radu (2001). Alcoolismul.
Detecție, diagnostic și evaluare . Timișoara : Editura Timpolis.
30.Stravos C. (1988). Droguri concomitente: alcool, tutun , cafea – factori
de risc , București : Editura Medicală
31.Stroescu V. (1999). Bazele farmacologice ale practicii medicale ,
București : Editura Medicală apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăușu C. (2004).
Drogurile: aspecte juridice și psihosociale . Timișoara : Editura Mirton
32.Steinberg L. (1993). Adolescence , Temple University, McGraw-Hill
Inc.
33.Șchiopu U., Verza E. (1997), Psihologia vârstelor – ciclurile vieți .
București: Editura Didactică și pedagogică
34.Vintilă M. (2004). Igienă și sănătate mentală , Timișoara
35.Vraști R. (2001) . Alcoolismul . Detecție , diagnostic și evaluare ,
Timișoara: Editura Timpolis
36.Wilson RJ .Drinking and driving,In research of solutions to an
international problem , Alcool Health&Research World,1993,17:212-213 apud Vraști R.
(2001) . Alcoolismul . Detecție , diagnostic și evaluare , Timișoara: Editura Timpolis
37.Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale .Ediția a
patra.Text revizuit (DSM – IV – TR™ ) , București : Asociația Psihiatrilor liberi din
România

38. O.M.S. public nr. 32 – Incapacité liées a consommation d’alcool apud
Stravos C. (1988). Droguri concomitente: alcool, tutun , cafea – factori de risc , București
: Editura Medicală
Anexe
Anexa 1
CORT 2004
Instrucțiuni: Citiți cu atenție fiecare întrebare și marcați răspunsul potrivit prin
încercuirea cifrei sau cifrelor corespunzătoare (sunt mai multe răspunsuri posibile). Dacă nu
găsiți un răspuns care să se potrivească exact , marcați-l pe cel mai apropiat de acesta.
1. Ce vârstă ai avut când ai consumat pentru prima dată băuturi alcoolice mai mult decât
câteva înghițituri?

0) Nu am consumat alcool niciodată 4) 11-12 ani

1) 17 ani sau mai mult 5) 9-10 ani
2) 15-16 ani 6) 8 sau mai puțin
3) 13-14 ani
2. Din ce motive consumi băuturi alcoolice?

a) Nu consum alcool
b) Consumul de alcool contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul
c) Când consum alcool comunic mai ușor cu alte persoane
d) Când mă găsesc între persoane care consumă alcool, nu vreau să creez opinie separată
e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)
f) Pentru că îmi place gustul băuturilor alcoolice
g) Pentru că face parte integrantă din ocaziile festive și oficiale
h) Pentru că așa am văzut în familie
i) Pentru a depăși situații conflictuale în familie, la școală/universitate, cu prietenii
j) Pentru că sunt o persoană timidă
k) Din alte motive (vă rugăm să le specificați)…………………………………………………….
3.Ce băuturi alcoolice consumi de obicei?

0) Nu consum alcool 2) Vin
1) Bere 4) Băuturi tari
4.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut cel puțin o porție de alcool (o porție înseamnă: 25 ml
de tărie=un păhărel de tărie , 100ml de vin=1 pahar de vin, 250 ml de bere=1/2 sticlă de bere)?

0) Niciodată 4) 10-19 zile
1) 1-2 zile 5) 20-29 zile
2) 3-5 zile 6) Zilnic
3) 6-9 zile
5.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut 5 sau mai multe porții de alcool una după alta în
decurs de câteva ore?

0) Niciodată 4) 6-9 zile
1) 1 zi 5) 10-19 zile
2) 2 zile 6) 20 sau mai multe zile
3) 3-5 zile
6.Până în prezent de câte ori te-ai îmbătat?

0) Niciodată 4) 10-19 ori
1) 1-2 ori 5) 20-39 ori
2) 3-5 ori 6) 40 sau de mai multe ori
3) 6-9 ori
7. Unde consumi alcool?

a) Nu consum alcool e) Pe stradă, în parc
b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant
c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm
specificați)……………………………….
d) În incinta școlii/universității
8. Cu cine consumi alcool?

a) Nu consum alcool d) Cu colegii
b) Cu familia e) Singur
c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

9. De obicei, cum îți procuri alcool?

a) Nu consum alcool d) Îl primesc
b) Îl cumpăr singur e) Îl fur
c) Mi-l cumpără altcineva f) Alte modalități (vă rugăm
specificați)…………………………….
10. Când ai cumpărat alcool, ți s-a cerut să dovedești ce vârstă ai?

0) Nu am cumpărat alcool niciodată
1) Da
2) Nu
11. Ai încercat vreodată să renunți la consumul de alcool?
0) Nu consum alcool
1) Da
2) Nu
12. Cunoști alte persoane care nu pot renunța la consumul de alcool?

a) Nu cunosc dependenți de alcool c) Prieteni
b) Membrii ai familiei d) Colegi
13. Când ți s-a o ferit un drog spre consum l-ai consumat?

0) Nu mi s-a oferit un drog spre consum
1) Nu
2) Da
14. La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată?

0) Nu am consumat droguri niciodată 3) 13-14 ani
1) 17 ani sau mai mult 4) 11-12 ani
2) 15-16 ani 5) 10 sau mai puțin
15. Din ce motive consumi droguri?

a) Nu consum droguri
b) Consumul de droguri contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul
c) Când consum droguri comunic mai ușor cu alte persoane
d) Când mă găsesc între persoane care consumă droguri, nu vreau să creez opinie separată
e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)
f) Pentru a mă simți mai bine după ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut
g) Pentru că îmi place efectul drogurilor
h) Pentru că așa am văzut în familie
i) Pentru a depăși situații conflictuale în familie, la școală, cu prietenii
j) Pentru că sunt o persoană timidă
k) Din alte motive (vă rugăm să le specificați)…………………………………………………….
16. Ce fel de droguri ai consumat până în prezent?
a) Nu consum droguri j) Aurolac
b) Marihuana (hașiș, canabis, iarbă) k) Solvenți organici (lipici, vopsele,
sprayuri)
c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină
d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral
e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral,
rudotel
f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)
g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante și
sedative
h) Metadonă p) Steroizi anabolizanți
i) Ciuperci halucinogene

17. Ce fel de droguri ai consumat în ultimele 30 de zile?

a) Nu am consumat droguri în ultimele 30 de zile j) Aurolac
b) Marihuana (hașiș, canabis, iarbă) k) Solvenți organici (lipici, vopsele, sprayuri)
c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină
d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral
e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral,
rudotel
f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)
g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante și
sedative
h) Metadonă p) Steroizi anabolizanți
i) Ciuperci halucinogene
18. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai consumat cel puțin o dată droguri?

0) Niciodată 4) 10-19 zile
1) 1-2 zile 5) 20-29 zile
2) 3-5 zile 6) Zilnic
3) 6-9 zile
19. Cât de frecvent ai consumat droguri până în prezent?

0) Niciodată 4) La 2-3 zile
1) Experimental (1-2 ori) 5) 1 dată/zi
2) Ocazional (1-3 ori/lună) 6) De mai multe ori/zi
3) 1 dată/săptămână
20. Ce cale folosești pentru administrarea drogurilor?

0) nu consum droguri 4) Inhalat
1) Fumat 5) Ingerat (inghițit)
2) Prizat 6) Injectat
21. Unde consumi droguri?

a) Nu consum drogurui e) Pe stradă, în parc
b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant
c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm
specificați)……………………………….
d) În incinta școlii/universității
22. Cu cine consumi droguri?

a) Nu consum droguri d) Cu colegii
b) Cu familia e) Singur
c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute
23. Cum ai obținut drogul consumat?

a) Nu consum droguri g) L-am cumpărat de la un prieten
b) De la frate sau soră h) L-am cumpărat de la cineva cunoscut
c) De la un prieten i) L-am cumpărat de la o persoană necunoscută
d) De la cineva cunoscut j) Alte situații (vă rugăm
specificați) ………………………..
e) De la o persoană necunoscută
f) A fost împărțit într-un grup de prieteni
24. În care din următoarele locuri știi că poți cumpăra un drog?

a) Nu cunosc nici un astfel de loc e) La discotecă, într-un bar
b) Pe stradă, în parc f) În casa furnizorului (dealer-ului)

c) La școală/universitate g) Din farmacie
d) În imediata apropiere a școlii/universității h) Altele (vă rugăm
specificați)………………………………
25. Ai încercat vreodată să renunți la consumul de droguri?
0) Nu consum droguri
1) Da
2) Nu
26. Cunoști alte persoane care nu pot renunța la consumul de droguri?
a) Nu cunosc dependenți de droguri c) Prieteni
b) Membrii ai familiei d) Colegi
Anexa 2
Scala Rosenberg

Instrucțiuni: Mai jos sunt date 10 afirmații.Citiți fiecare afirmație în parte și
încercuiți acea literă din tabel corespunzătoare gradului de acord sau dezacord care vă
caracterizează.
Nr.crt.Itemii Absolut de
acordDe acordNu sunt de
acord Categoric nu
1.Cred că sunt un om de

valoare sau cel puțin la
fel de bun(ă) ca alții.ABCD
2.Cred că am câteva
calități remarcabile.ABCD
3.În general înclin să
cred că sunt un (o)
ratat (ă), un (o)
nerealizat(ă).ABCD
4.Sunt capabil(ă) să fac
lucruri la fel de bine ca
ceilalți oameni.ABCD
5.Nu cred că am prea
multe lucruri cu care să
mă pot mândri.ABCD
6.Am o atitudine
pozitivă față de propria
persoană.ABCD
7.În ansamblu sunt
mulțumit(ă) de mine.ABCD
8.Aș vrea să am mai
mult respect față de
propria persoană.ABCD
9.Din când în când am
senzația că sunt
inutil(ă).ABCD
10.Uneori cred că nu sunt
bun(ă) de nimic. ABCD
Anexa 3
S.T.A.I. – Forma X-1
Instrucțiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești.Citiți fiecare
descriere în parte și încercuiți acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum
vă simțiți acum, în acest moment . Nu există răspunsuri bune sau rele.Nu pierdeți prea mult
timp cu vreo descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă
simțiți în prezent.

Nr
crt.Itemii DelocPuținDestul Foarte
mult
1.Mă simt calm(ă). 1234
2.Mă simt liniștit(ă). 1234
3.Sunt încordat(ă). 1234
4.Îmi pare rău de ceva. 1234
5.Mă simt în apele mele. 1234
6.Sunt trist(ă). 1234
7.Mă îngrijorează niște neplăceri posibile. 1234
8.Mă simt odihnit(ă). 1234
9.Mă simt neliniștit(ă). 1234
10.Mă simt bine. 1234
11.Am încredere în puterile mele. 1234
12.Mă simt nervos (nervoasă). 1234
13.Sunt speriat(ă). 1234
14.Mă simt iritat(ă). 1234
15.Sunt relaxat(ă). 1234
16.Mă simt mulțumit(ă). 1234
17.Sunt îngrijorat(ă). 1234
18.Mă simt agitat și „scos din fire”. 1234
19.Mă simt vesel(ă). 1234
20.Sunt bine dispus(ă). 1234
Anexa 4
Scala Locus of control
Instrucțiuni : Vă rugăm să citiți cu atenție următoarele propoziții.Încercuiți varianta pe
care o considerați adevarată.
1. a.Copii au necazuri pentru că părinții lor îi pedepsesc prea des.
b.Necazurile celor mai mulți copii,în ziua de azi,provin din faptul că părinții îi lasă prea
liberi.
2. a.Multe din evenimentele nefericite din viață se datorează în parte ghinionului.
b.Eșecurile oamenilor rezulă din greșelile pe care chiar ei le fac.
3. a.Unul dintre motivele majore pentru care există războaie este insuficienta implicare în
politică a cetățenilor.
b.Vor exista întotdeauna războaie,indiferent cât am încerca să le prevenim.
4. a.În cursul vieții orice individ poate câștiga stima și respectul pe care le merită.
b.Din păcate,valoarea unui om este adesea nerecunoscută,oricât de mult s-ar strădui el.
5. a.Ideea că profesorii sunt nedrepți cu studenții este un nonsens.
b.Majoritatea studenților nu realizează în ce măsură notele lor sunt întâmplătoare.
6. a.Fără o „porție sănătoasă” de noroc nu poți fi un lider eficient.
b.Oamenii capabili care nu reușesc să se impună n-au știut să profite de ocaziile care li

s-au oferit.
7. a.Unora,pur și simplu nu le placi,oricât te-ai strădui.
b.Oamenii care nu pot să se facă plăcuți de ceilalți nu știu să se poarte.
8. a.Ereditatea are rolul principal în determinarea personalității.
b.Experiența vieții determină ceea ce este un individ.
9. a.Nu o dată mi-am dat seama că ceea ce trebuia să se întâmple s-a și întâmplat.
b.Lăsate la voia întâmplării problemele nu mi s-au rezolvat niciodată la fel de sigur,ca
atunci când mă hotăram să acționez eu însumi pentru a le rezolva.
10. a.În cazul unui student foarte bine pregătit poate fi rar vorba de o „examinare nedreaptă”.
b.De multe ori întrebările de examen tind să fie atât de departe de cursul predat încât
studiul este într-adevăr fără folos.
11. a.Obținerea unui succes este o chestiune de muncă serioasă,norocul având prea puțin de-a
face cu asta.
b.Obținerea unui loc de muncă depinde de a fi la locul potrivit și la momentul potrivit.
12. a.Omul de rând poate influența deciziile guvernamentale.
b.Lumea este condusă de câțiva oameni puternici,iar omul de rând are prea puțină
importanță.
13. a.Când îmi fac planuri sunt aproape întotdeauna sigur că voi putea să le îndeplinesc.
b.Nu este întotdeauna înțelept să îți faci planuri pe termen lung ,pentru că oricum multe
întâmplări țin de șansă sau neșansă.
14. a.Există unii oameni care pur și simplu nu sunt buni.
b.În orice om există ceva bun.
15. a.În cazul meu, a obține ce vreau are puțin de-a face cu norocul ,sau chiar deloc.
b.De multe ori putem foate bine să decidem ce este de făcut dâmd cu banul.
16. a.A deveni șef depinde de cât de norocos este cineva pentru a se găsi la locul potrivit
înaintea celorlalți.
b.Reușita oamenilor în a face ceea ce trebuie depinde de abilitatea lor,norocul având
puțină importanță sau deloc.
17. a.Atâta timp cât problemele mondiale îngrijorătoare,cei mai mulți dintre noi suntem
victime ale unor forțe pe care nici nu le înțelegem,nici nu le controlăm.
b.Luând parte în mod activ la problemele sociale și politice,oamenii pot controla
evenimentele mondiale.
18. a.Majoritatea oamenilor nu realizează în ce măsură viața lor este controlată de evenimente
întâmplătoare.
b.Nu există „noroc”.
19. a.Omul ar trebui să admită întotdeauna posibilitatea de a greși.
b.De obicei este de preferat să acoperi greșelile.
20. a.Este dificil de știut dacă o persoană te place sau nu.
b.Câți prieteni ai,depinde de cât de plăcut ești.
21. a.În cursul vieții întâmplările negative sunt echilibrate de cele pozitive.
b.Cele mai multe eșecuri se datorează fie lipsei de abilități,fie ignoranței,fie lenei sau
tuturor la un loc.

22. a.Cu puțin efort putem învinge corupția politică.
b.Este dificil pentru cetățeanul de rând să controleze activitatea de culise a oamenilor
politici.
23. a.Uneori nu pot înțelege cum ajung profesorii să dea notele pe care le dau.
b.Există o relație directă între nivelul pregătirii și notele pe care le obțin elevii/studenții.
24. a.Un lider bun așteaptă ca oamenii să decidă pentru ei înșiși.
b.Un lider bun trasează fiecăruia ce are de făcut.
25. a.Adesea simt că am prea puțină influență asupra lucrurilor care ni se întâmplă.
b.Îmi este imposibil să cred că șansa sau norocul joacă un rol important în viața mea.
26. a.Oamenii sunt singuri pentru că nu încearcă să fie prietenoși.
b.Nu trebuie să te străduiești prea mult pentru a fi pe placul oamenilor;dacă te plac atunci
te plac și gata.
27. a.Se pune prea mult preț pe sport în liceu.
b.Sportul de echipă este un excelent mod de a construi caracterul tinerilor.
28. a.Ce se petrece cu viața mea depinde de mine!
b.Simt că nu controlez suficient sensul în care evoluează viața mea.
29. a.Cel mai adesea nu înțeleg de ce politicienii se comportă așa cum se comportă.
b.În cursul vieții lor oamenii sunt responsabili de proasta guvernare atât la nivel național
cât și la nivel local.
Anexa 5
S.M.P.
Răspundeți cu DA sau NU la următoarele întrebări:
Întrebarea DANU
1.Ați vrea să realizați ceva într-adevăr important?
2.Vă puteți ușor lipsi de prieteni un timp mai îndelungat?
3.Vă “ sare țandăra” repede când nu obțineți ceea ce vreți?
4.Doriți întotdeauna să aflați exact ce gândesc alții despre dumneavoastră?
5.Aveți (simțiți) remușcări de conștiință și atunci când nu cunoașteți exact motive-
le?
6.După părerea prietenilor ați fi apți pentru o muncă (funcție) de conducere?
7.Vă place să vă îmbrăcați astfel, ca să vă deosebiți de alții?
8.Ascultați cu plăcere sfaturile unor oameni mai în vârstă și cu mai multă experi-
ență?
9.Ați alege drept vocație preocuparea cu copiii?
10.Vă agasează oamenii dezordonați și impreciși?
11.Dacă sunteți bolnav sau ați suferit un accident vă face plăcere să fiți cocoloșit,
dezmierdat?
12.Obișnuiți să visați uneori, despre fapte mari pe care le veți realiza odată?
13.Sunteți indispus și trist dacă trebuie să vă despărțiți de cel mai bun prieten?
14.Vă place să necăjiți (enervați) oamenii și să-i “duceți de nas”?

15.Suportați critica mai greu decât alții?
16.Sunteți în stare să fiți nedrept și să săvârșiți fapte incorecte fără a avea un
sentiment deosebit de culpabilitate?
17.Puteți fi convins ușor, să vă schimbați părerea ulterior unei decizii deja luate?
18.Realizați drept nereușită acea ședință în care atenția nu s-a polarizat asupra
dumneavoastră?
19.În relațiile sociale, în relațiile de prietenie în general rămâneți independent?
20.Sunteți dispus ca majoritatea timpului și confortului dumneavoastră să-l
sacrificați pentru tineri sau pentru cei neajutorați sau mai slabi?
21.Sunteți ceva mai neglijent, în a ține o perfectă curățenie și ordine în jurul
dumneavoastră?
22.Evitați să vă plângeți când pățiți ceva neplăcut?
23.Ați dori (doriți) să faceți ceva, ceea ce alții consideră că necesită un efort
deosebit?
24.Este foarte important pentru dumneavoastră să rămâneți în legătură (de exemplu
telefonică) cu rudele, prietenii când aceștia lipsesc o perioadă de timp?
25.Vă supărați ușor pe alți oameni?
26.În gândirea dumneavoastră, vă reamintiți frecvent situațiile neplăcute suferite
Cândva?
27.Vă preocupă schimbarea permanentă pentru a deveni un om mai deosebit?
28.Influențați, mai des, pe alții sau invers?
29.Vă simțiți stingher dacă sunteți remarcat?
30.Sunteți des tentat să faceți ceva ce contravine cu obiceiul, cu uzanța?
31.Vă deranjează mult batjocora, ultrajul celor lipsiți de apărare?
32.Vă plac acele situații în care se pretinde un comportament după reguli foarte
stricte?
33.Preferați să evitați prietenii mult prea săritori sau devotați?
34.Este important pentru dumneavoastră să vă reușească tot ceea ce demarați,
întreprindeți?
35.Durează timp îndelungat până ce simțiți atracție, atașament față de o nouă cunoș-
tință?
36.Se întâmplă să vă “ ieșiți din pepeni” de supărare?
37.Dacă vă critică întotdeauna încercați să parați totul?
38.Se întâmplă ca ulterior să vă pară rău de faptele dumneavoastră?
39.În grupul de prieteni, de regulă, dumneavoastră dați tonul?
40.Vă tulbură dacă vi se fac observații pentru vestimentația sau aspectul exterior
dumneavoastră?
41.Lesne deveniți încăpățânat, îndărătnic, dacă alții vor să vă dirijeze?
42.Ați fi total satisfăcut dacă v-ați preocupa exclusiv de acțiuni de binefacere?
43.Vi s-ar părea plicitisitor, dacă toate muncile dumneavoastră în prealabil le-ați
proiecta și organiza?
44.De alintare și îngrijire aveți nevoie mai puțin decât alții?
45.Este important pentru dumneavoastră să vă realizați munca mai bine decât alții?
46.Ar fi bine să fiți departe, un timp, de rude, de prieteni?
47.Vă distrează dacă reușiși să vă faceți de râs adversarul?
48.Evitați des anumite lucruri, întrucât vă este frică să suferiți un eșec cu ele?
49.Sentimentul de culpă îl aveți mai des decât alții?
50.V-ați descurca bine într-un serviciu unde ați avea influență, putere, dreptul de a
conduce pe alții?
51.Ar fi o alegere nepotrivită pentru dumneavoastră o meserie unde frecvent ar
trebui să apăreți în fața unui public, să vorbiți în public?
52.Este importantă pentru dumneavoastră independența, să vă puteți urma întotdea-
una drumul propriu?
53.Sunteți gata întotdeauna să împrumutați, să dăruiți lucrurile proprii celor care au
nevoie de ele?
54.De obicei, reusiți greu să vă împărțiți timpul?

55.Aveți mare nevoie din partea altora de semnele de atașament, gingășie, afecțiu-
ne, blândețe?
56.Vă fixați ștacheta sus întotdeauna pentru a realiza performanțe cât mai bune?
57.Dacă ar fi posibil, ați ține prietenii și cunoștințele mereu în preajmă?
58.Este greu să vă enerveze cineva sau ceva?
59.Dacă nu vă reușește ceva, căutați întotdeauna să vă justificați, explicați?
60.Este incomod să vă dați părerea despre alții întrucât nu aveți certitudinea că
puteți fi obiectivi?
61.Vă cade greu să vă apărați drepturile în fața celor de care depindeți?
62.Vă place să trăiți și să vă mișcați astfel, să treceți neobservat?
63.Preferați să trăiți în stilul dumneavoastră, fără să vă pese de părerea altora?
64.Creșteți și îngrijiți cu plăcere, pisica, câinele sau alte animale?
65.Sunt foarte antipatice pentru dumneavoastră persoanele care uneori nu respectă
curățenia și normele de igienă?
66.În locuri străine, vi se instalează repede sentimentul de părăsire, aservire?
67.Sunteți dispus la un efort deosebit de mare, pentru a propăși în viață?
68.După părerea dumneavoastră, fidelitatea și statornicia față de prieteni este cea
mai importantă calitate umană?
69.Obișnuiți să protestați cu voce tare, când cineva se bagă în rând în fața dumnea-
voastră?
70.Reușiți să vă păstrați încrederea în sine și între oameni având “aere de superiori-
tate” și foarte siguri pe sine?
71.Aveți rețineri față de anumite lucruri, pentru că nu sunteți sigur că veți proceda
corect și imparțial?
72.Ați fost privat vreodată de drepturile dumneavoastră pentru că nu v-ați putut
Apăra interesele?
73.De dragul prietenilor obișnuiți să faceți pe mucalitul, pe clovnul?
74.Este importantă pentru dumneavoastră libertatea, să puteți merge unde vreți și
când vreți?
75.Îi evitați pe cei ce, probabil, vă vor cere ajutorul sau sprijinul în viitor?
76.Vă displace precizia, preocuparea care necesită meticulozitate și exactitate?
77.În străinatate, întotdeauna vă cuprinde ușor dorul de casă?
78.Este adevărat că, competiția este cea mai importantă forță de propulsie a
progresului uman?
79.Este indiferent pentru dumneavoastră dacă reusiți sau nu să aveți prieteni
noi?
80.Înfruntați cu plăcere păreri contrare cu ale dumneavoastră?
81.Evitați cu grijă întotdeauna acele situații în care ați putea eventual să fiți
ridicol?
82.Ați avut vreodată o decepție în sine, pentru că nu ați știut să fiți absolut
drept și cinstit?
83.Vă cade greu, că în discuții să vă expuneți partea proprie?
84.Dacă povestiți o întâmplare obișnuiți să o “colorați” cu puțină actorie?
85.Vă este greu, ca într-o poziție de subordonare să prestați maximal?
86.Sunteți incapabil să manifestați întelegere, compasiune față de oamenii care
au ajuns în conflict cu societatea (alcoolici, huligani etc.)?
87.Este plictisitor dacă munca zilnică, odihna, ora meselor sunt ordonate riguros?
88.Vă impovărează dacă față de dumneavoastră se manifestă mereu grijă și
devotament?
89.Încrederea în sinea dumneavoastră are nevoie de dovada că ați rezolvat cu
succes sarcini dificile?
90.Pretindeți întotdeauna totală loialitate și atașament de la prietenii și cunoș-
tințele dumneavoastră?
91.Evitați manifestările exteriorizate ale sentimentelor când sunteți surescitat
sau supărat?
92.Sunteți în stare să vorbiți degajat despre o temă în care nu sunteți specialist?

93.În general, judecați mai sever ce este corect și ce nu este corect decât alții?
94.Cu ocazia unor cunoștințe noi, în general, dumneavoastră conduceți discu-
țiile?
95.Se afirmă des despre dumneavoastră că sunteți un om spiritual și distrac-
tiv?
96.Acceptați cu plăcere sarcini cu răspundere și restricții?
97.Vă străduiți ca în orice ocazie să oferiți mici atenții cunoștințelor dumnea-
voastră?
98.Puteți lucra liniștit chiar în condiții de deranj și dezordine?
99.Simțiți des că oamenii nu se interesează suficient de dumneavoastră?
100.Credeți că majoritatea oamenilor nu sunt suficient de ambițioși?
101.Cu plăcere, ați aparține unui grup care recunoaște drept principale va-
lori, relația amiabilă, călduroasă, prietenească între membrii grupului și
manifestarea acestor relații?
102.Simțiți dorul de răzbunare dacă cineva vă jignește?
103.Vă fâstâciți dacă împrejurarea vă obligă să vă apărați drepturile?
104.Puteți minți, de nevoie, fără procese de conștiință?
105.Vă considerați, de regulă, prea puțin important ca să vă exprimați părerea?
106.Ar fi penibil dacă v-ar remarca radioul sau televiziunea?
107.Considerați că punctele de vedere proprii, în general, se aliniază cu ale
celorlalți?
108.Aveți o grijă deosebită să nu lezați niciodatț sentimentele unora mai slabi ca Dv.?
109.Este important să fiți întotdeauna îmbracat fără cusur?
110.Este mai ușor să recepționați veștile proaste în prezența unui prieten bun?
111.Dacă v-ați apucat de ceva faceți tot posibilul să realizați maximul posibil?
112.Faceți cu plăcere și sacrificii bănești pentru prieteni, rude?
113.Când cineva vă enervează simțiți de-a dreptul ura pentru aceasta?
114.Întotdeauna aveți grijă ca nimeni să nu vă poată reproșa comportarea?
115.Vă este foarte penibil când vă vine pofta să faceți ceva ce contravine bunelor
maniere?
116.Este important pentru dumneavoastră să vă apărați punctele de vedere
prin discuții?
117.Vă face plăcere să fiți în centrul atenției în grupul de prieteni?
118.Aveți relații bune cu superiorii dumneavoastră?
119.Este deranjantă, penibilă, situația fortuită în care trebuie să ajutați pe alții, să
aveți grija altora?
120.Este important ca lucrurile dumneavoastră să stea frumos ordonate?
121.Când sunteți bolnav, detestați să vă compătimească?
122.Preferați acele munci unde aveți ocazia să fiți în competiție cu alții?
123.Dacă aveți o adevărată bucurie sau necaz, simțiți nevoia să împărtășiți sentimen-
tele cu cineva?
124.Dacă cineva vă atacă verbal, preferați replica imediată?
125.Sunteți în stare să suportați ridiculizarea, umilința fără ca demnitatea dumnea-
voastră să sufere ireparabil?
126.Sunteți în general mai conștiincios, mai responsabil decât alții?
127.Cedați des inițiativa altora?
128.Preferați să vă îmbrîcați astfel încât să nu produceți senzație?
129.Preferați să spuneți fără ocolișuri ceea ce gândiți?
130.V-ați descurca rău într-o meserie în care ar trebui să îngrijiți bolnavi sau bătrâni?
131.Ar fi bine să trăiți astfel ca totul să decurgă de la sine, planificat, fără schimbări
neprevăzute?
132.Dacă ați suferit un eșec, aveți mare nevoie de sprijin, încurajare?
133.Ați fi cu plăcere o personalitate remarcabilă, de exemplu în sport, arta sau știința?
134.Încercați întotdeauna să realizați contacte personale și apropiate cu toți oamenii?
135.Uneori vă supărați excesiv, încât ați prefera să spargeți ceva?
136.Sunteți în stare să vă păstrați calmul, să rămâneți molcom când vă critică sau vă

învinovățesc?
137.De dragul dreptății, puteți renunța la principiile și interesele dumneavoastră?
138.Ca și conducător (sau dacă ați fi conducător) vă este sau v-ar fi greu să tineți
ordine și disciplină?
139.Vă cade greu să spuneți lucruri care ar surprinde, ar consterna oamenii?
140.Este mai greu să lucrezi singur, decât cu alții împreuna?
141.Totdeauna sunteți gata să sacrificați timp și energie pentru cei care apelează la
ajutorul dumneavoastră?
142.Cu placere ați lucra (sau lucrați) într-un program liber?
143.Dacă aveți necazuri, simțiți drept inutilă compătimirea, întelegerea altora?
144.Vă place să rezolvați asemenea sarcini, care altora deja au creat dificultăți?
145.Vă bucură dacă puteți rezolva anumite lucruri pentru cunoscuți?
146.Dacă vă jignesc, puteți cu greu să vă stăpâniți indignarea, supărarea?
147.Deciziile dumneavoastră sunt des influențate de gândul că alții le vor critica?
148.Meditați mult asupra situației că unele fapte au fost corecte sau incorecte?
149.Vă contravine situația în care trebuie să dirijați munca altora?
150.Vă place să vorbiți astfel încât pentru asta alții să vă considere plin de idei și cu
umor?
151.Este adevărat că cel care merge numai de capul lui, fără să țină seama de părerile
altora, mai devreme sau mai târziu o pățește?
152.Preferați să-i evitați pe oamenii nejutorați și cu necazuri?
153.Vă place să păziți bunurile și actele dumneavoastră după un anumit sistem?
154.Detestați să vorbiți despre greutățile și eșecurile dumneavoastră, prietenilor,
rudelor?
155.Vă fixați de preferință, țeluri greu de atins, numai ca să dovediți capacitatea
dumneavoastră?
156.Preferați să petreceți concediul de vară singur sau eventual în doi cu partenera(ul)
în loc de societatea prietenilor?
157.Uneori spuneți și lucruri neserioase, pentru că este nostim să sperii, să păcălești
și să necăjești oamenii?
158.Sentimentul demnității dumneavoastră depinde mult de măsura în care sunteți
apreciați de alții?
159.Uneori ați prefera să fiți mai puțin conștiincios?
160.În general, evitați să ajungeți în postul de conducere?
161.Vă cade greu saă vorbiți despre sine sincer, în fața altora?
162.Uneori simțiți dorința de a lăsa totul baltă și să începeți o viață nouă, ca un om
liber, independent?
163.Vă bucurați când puteți ajuta un om necăjit?
164.În cazul plecării într-o excursie, preferați să acceptați spontaneitatea situațiilor
decât să vă bazați pe un plan de drum amănunțit?
165.. Vă cade bine când un coleg mai în vârstă vă îngrijește și vă ajută?

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8