Lect. Univ. Dr. Cracu Marius-George Student, Lupu Vlăduț CONSTANȚA 2018 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE… [307072]

[anonimizat]. Univ. Dr. [anonimizat]: [anonimizat] 2018

[anonimizat]-[anonimizat]. Univ. Dr. [anonimizat]: [anonimizat] 2018

INTRODUCERE

Lucrarea de licență intitulată “[anonimizat] – Sarmizegetusa” [anonimizat].

Arealul ales ca și temă pentru aceasta lucrare este o zonă valoroasă din punct de vedere turistic atât pentru Regiunea de Dezvoltare Vestică (din care acesta face parte), cât și pentru Romania. [anonimizat], dar și din afară.

[anonimizat]. Putem spune ca județul Hunedoara este locul peste care poporul Dac și-a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat] „conduși” de râul Mureș în această călătorie.

Cum am menționat și mai sus arealul este bogat în resurse turistice istorice. [anonimizat], fosta capitala a Daciei romane. Alte puncte importante sunt: Cetatea Devei (care se află deasupra orașului Deva și oferă o priveliște deosebită asupra împrejurimilor) și Castelul Corvinilor ([anonimizat], [anonimizat], amplasarea și de ce nu, a legendelor aflate în spatele acestui loc).

În ultimii ani, s-a [anonimizat]. Pelerinajele sunt foarte întâlnite în această zonă pe toată durata anului.

[anonimizat] 58000 [anonimizat], cât și din toate colțurile lumii.

[anonimizat], [anonimizat] – [anonimizat].

În primul capitol voi dezvolta încadrarea în teritoriu a arealului studiat dar și caracteristicile generale alea acestuia.

În al doilea capitol voi detalia astepectele teoretice și metodologice.

[anonimizat].

În capitolul cinci și șase voi detalia atât circulația turistică dar și principalele tipuri de turism. Astfel putem sa ne formăm o [anonimizat]ea potențialului turistic al arealului (in special prin metoda bonitării).

La sfârșitul acestei lucrări putem trage concluzii cu metode de îmbunătățire a promovării turismului în Arealul Deva – Hunedoara – Sarmizegetusa și astfel creșterea acestuia.

În incheiere doresc a mulțumii domnului Lect. Univ. Dr. Cracu Marius – George pentru sprijinul acordat ca și profesor coordonator și pentru modul de predare ce mi-a deschis noi perspective spre un domeniu minunat, cel al geografiei turismului.

CAPITOLUL I. ÎNCADRAREA ÎN TERITORIU A AREALULUI

Arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa este încadrat în inima județului Hunedoara. Județul Hunedoara este localizat în partea centrla-vestică a României, pe cursul mijlociu al Mureșului si al Streiului, acesta fiind principalul său afluent de stânga dar și pe cursul superior al Jiului si Crișului Alb. Din punct de vedere al suprafeței, acesta ocupa 7016 km² și reprezintă aproximativ 3% din suprafața țarii. Se învecinează cu județul Alba la est și nord-est, cu Vâlcea la sud-est, la sud cu județul Gorj, la sud-vest cu Caraș-Severin, cu Timiș la vest și cu județul Arad la nord-vest. Limitele sale administrative urmaresc în principal cumpana apelor din zonele mai înalte, elementul principal al reliefului său fiind dat de catre munți. În ciuda reliefului său montan, legaturile sale cu județele învecinate și cu celelate părți ale țării nu sunt deloc îngreunate datorită unor treceri mai facile pe văile râurilor sau prin trecători mai joase, care sunt traversate de drumuri moderne și linii de cai ferate. (I. S. Gruescu, 1970)

Arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa este poziționat în Regiunea de Dezvoltare Vestică, din cadrul acesteia făcând parte și județele Arad, Timișoara și Caraș-Severin. Cele trei localități sunt situate în zone joase cuprinse între 183 și 531 de metri, Deva în Lunca Mureșului la o altitudine de 183 de metri, Hunedoara în Dealurile Hunedoarei pe Valea Cernei la o altitudine cuprinsa între 220-270 de metri și Sarmizegetusa în Munții Orăștiei la o altitudine de aproximativ 530 de metri. Regiunea de studiu este înconjurată de unii din cei mai frumoși și spectaculoși muții ai țării noastre: Grupa Munților Parâng și Făgărș din Carpații Meridionali și Munții Poiana Ruscă și Munții Apuseni din Carpații Occidentali. Din punct de vedere latitudinal si longitudinal, arealul studiat are ca limită nordică meridianul de 46ș, limită sudica meridianul de 45ș de grade, limita vestică este dată de paralela de 22ș iar limita estică este dată de paralela de 23ș(fig1).

Fig.1. Pozitia Geografica a Arealului Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa

CAPITOLUL II. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

2.1. Istoricul cercetării în domeniu în arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa.

Orașul Deva

Denumirea orașului Deva se presupune că provine de la localitatea dacică Decidava din care derivă Dava, apoi Deva, cuvântul dac dava înseamnă cetate și se găseste în denumirea mai multor localități dacice: Singidava, Piroboridava, Sargidava, Pelendava. Această teorie nu poate fi însă susținuta stiințific, neexistând nici un document în care să apară numele Deva ca asezare în Dacia. Altă teorie demonstrează prin argumente lingvistice competente originea slavă a denumirii de la cuvantul slav djevoika care înseamnă fecioară. Denumirea localității poate fi și de origine celtică, din perioada când celții erau prezenți în toată Europa Centrală si de Est. Plinius și Ptolemeu menționeaza o localitate cu numele Deva în Galia pre-romană. De-a lungul istoriei localitatea apare sub mai multe denumiri: Dava, Deua, Deva, Diemrich, Schlosburg, iar pe hărțile medievale este trecuta Deva sau Dewan. Deși prima atestare a Devei datează din 1269, numeroase vestigii, in mare parte conservate la Muzeul Județean Hunedoara, demonstrează că localitatea datează din neolitic, din epoca pietrei șlefuite (5500-2500 i.e.n.). Numele Deva se consideră că provine din cuvantul dac "dava" însemnand fortăreața sau cetate. (Site-ul Turism Deva)

Cele mai vechi urme de locuire în perimetrul orașului Deva au fost descoperite în zona Dealului Cetății, ele aparținand culturii neolitice Turdas – Vicina (5500 – 3500 i.Hr.). Este vorba de unelte de piatră și vase de lut ars incizate, care aparțin culturii Coțofeni. Cucerirea Daciei de către romani în secolul II marcheaza o nouă etapă de evoluție în istoria zonei. Alături de un punct militar de observație amenajat pe Dealul Cetății, romanii au construit în zona edificii semifortificate denumite "vila rustica". Din secolul XI dinspre Câmpia Panonică începe patrunderea treptata in lungul Văii Mureșului, a populației maghiare. Regiunea intră din secolul XIII sub influența Coroanei maghiare, în 1276 fiind organizat Comitatul Hunedoara din care facea parte și Deva. (Site-ul Turism Deva)

În anul 1242 localitatea Deva a fost incendiată de tătari, care au pătruns în lungul Mureșului dinspre est. La mijlocul secolului XIII se pun bazele cetătii feudale, care este amintită pentru prima dată în anul 1269 sub numele de "Castrum Deva" cu ocazia redactării unui act de danie comitetului Chyl din Calnic, de către ducele Transilvaniei Ștefan, fiul lui Bela al IV-lea al Ungariei. Tot în aceasta perioadă s-a construit o casă nobilara ca resedință pentru voievozii sau stăpânii cetății și de administrație a domeniului Cetății Deva. Cetatea Devei avea la 1371 în jurisdicție patru districte românesti care erau conduse de cneji și nobili. La începutul secolului XIV Deva era un târg redus ca suprafață în care locuiau nobilimea, comandanții militari, preoții catolici și câțiva meșteșugari. Târgul cuprindea o piață de alimente, un târg de animale, iar la poalele cetății o statie de postalioane si un mare birt. (Site-ul Turism Deva)

În anul 1453, Iancu de Hunedoara primește o danie, din partea regelui Ladislau I, Cetatea Devei, fapt care va conduce la o dezvoltare deosebită a localității. Viața grea a țaranilor din satele zonei a continuat însa, în 1514 și 1524 izbucnind răscoale. Dupa înfrangerea armatelor ungare la Mohacs în 1526, de către turci, în absenta unui rege pe tronul Ungariei, Cetatea Devei a fost disputata între nobilii Ferdinand de Habsburg și Ioan de Zapolya. La mijlocul secolului XIII se pun bazele cetății feudale, care este amintită pentru prima dată în anul 1269 sub numele de "Castrum Deva" cu ocazia redactării unui act de danie comitetului Chyl din Calnic, de către ducele Transilvaniei Ștefan, fiul lui Bela al IV-lea al Ungariei. Tot în această perioadă s-a construit o casă nobilară ca resedință pentru voievozii sau stăpânii cetății și de administratie a domeniului Cetății Deva. Cetatea Devei avea la 1371 în jurisdictie patru districte românesti care erau conduse de cneji si nobili. În secolul XVIII Deva a fost bântuită de mai multe epidemii, fiind cunoscute ciuma din 1711 – 1719, apoi cea din 1738 – 1740, cand au murit 30 de persoane și ciuma din 1770 – 1771. Pe lângă aceste molime, un puternic incendiu a distrus în 1756 o mare parte a orașului iar in 1780 năvala lăcustelor a nimicit recolta. (Site-ul Turism Deva)

În timpul revoluției din 1848 – 1849 în perimetrul Devei au avut loc confruntări între armatele revoluționarilor și cele imperiale. Dupa retragerea armatei imperiale condusă de Puchner în lupta de la Simeria, la 9 februarie 1849, revoluționarii conduși de generalul Bem au asediat Cetatea Devei în care staționa o gardă austriacă. Victoriile anterioare obținute i-au determinat pe austrieci sa mineze zidurile cetatii. Dupa doua luni de asediu, garnizoana cetății a capitulat. La 13 august 1849 însa, în urma exploziei depozitului de muniție, zidurile Cetății Devei au fost aruncate în aer, transformând vechea cetate într-o ruină. În timpul revoluției din 1848 Deva a fost proclamată oraș cu consiliu ales, având autonomie în conducere. Regimul absolutist din perioada 1848 – 1860 a introdus însa primari numiți, localitatea fiind pusă sub puterea prefecturii. Această formă a ramas neschimbată și sub regimul liberal din anii 1860 – 1866. Din 1886 Deva redevine oraș cu consiliu ales. (Site-ul Turism Deva)

Anul 1854 a marcat introducerea telegrafului în oras și primul spital civil iar în 1868 intrarea în gara a primului tren. În 1895 ajunge la Deva prima bicicletă, în 1894 prima linie telefonică, în 1901 primul automobil, în 1905 curentul electric și cinematograful, în 1908 primul telefon public. (Site-ul Turism Deva)

Orasul Hunedoara

Arealul ocupat de actualul municipiu Hunedoara este reprezentat de descoperiri arheologice care ocupă toate perioadele istorice, ideea de cercetare a împrejurimilor castelului fiind mobilul tuturor echipelor de cercetători care s-au ocupat de realitățile arheologico-istorice ale zonei. (Site-ul Castelul Corvinilor)

Perioada paleolitică este reprezentată de descoperiri recente în punctele Grădina Castelului, Creasta din fața turnului Neboisa, Buituri, Valea Seacă, iar în apropiere la Nandru-Peștera Curată și Peștera Spurcată. Materialele descoperite completează tabloul arheologic al acestei perioade, în contextul cunoașerii mai multor tipuri de habitat (în aer liber și/sau în peșteră). (Site-ul Castelul Corvinilor)

Perioadele neolitică și eneolitică au fost atent studiate, grație cercetărilor de la Hunedoara-Grădina Castelului, Cimitirul Reformat, Zlaști-Gruniul lui Moș, Nandru-La Dos, Cerișor-Peștera Cauce și Peștera nr. 1. Aceste perioade se remarcă print-o bogăție deosebită în planul culturii materiale, suport pentru aprofundarea unor relații de natură cronologică, în condițiile plasării zonei Hunedoarei la interferența unor mari arii culturale. (Site-ul Castelul Corvinilor)

O dată cu debutul procesului de indoeuropenizare, comunitățile epocii bronzului din zona Hunedoarei, ocupă areale extinse, dezvoltând așezări deschise, nefortificate, pe tarase de râuri sau afluenți ai acestora sau locuind temporar peșteri sau abri-uri (Hunedoara-Grădina Castelului, Cimitirul Reformat, Cerișor-Peștera Cauce și Peștera nr. 1 (Peștera Mare). Metalurgia bronzului cuunoaște o dezvoltare fără precedent către finalul epocii bronzului, culminând cu prima etapă a următoarei etape istorice, perioada hallstattiană. (Site-ul Castelul Corvinilor)

Zona Hunedoarei se remarcă prin descoperiri de excepție privind Hallstatt-ul mijlociu, în arealul din imediata apropiere a castelului (Grădina Castelului, Cimitirul Reformat, Dealul Sânpetru). Acest moment cronologic este considerat unul de uniformizare culturală pe spații largi, fenomen care precede perioada dacică timpurie. Perioada romană este bogat reprezentată în zona noastră, datorită rezervelor de minereu de fier, exploatate la Ghelari și Teliuc, percum și a depozitelor de marmură de la Alun. Aceste descoperiri sunt completate de existanța unor așezări civile, necropole, posturi de pază. (Site-ul Castelul Corvinilor)

De începutul Evului Mediu se leagă existența unei fortificații de pământ, în imediata apropiere a castelului, pe Dealul Sânpetru. Această cetate, de formă ovală, plasată la confluența râului Cerna cu pârâul Zlaști închide accesul către zonele bogate în fier ale Munților Poiana Ruscă, fiind probabil construită în legătură cu centrul de comitat Hunedoara. În general, se admite că limita superioară de funcționare a cetății este contemporană cu a doua jumătate a secolului XIII. Cercetări arheologice mai vechi au descoperit o necropolă în apropierea cetății, în punctul Dealul Comorii, datată în secolul XI, iar urme ale unei așezări civile au fost de curând identificate la Hunedoara-punctul Grădina Castelului. (Site-ul Castelul Corvinilor)

Localitatea Sarmizegetusa

Oraș în Dacia romană, fondat de primul guvernator al provinciei, Terentius Scaurianus, între anii 108 – 110, în timpul domniei împăratului Hadrian orașul primește și numele de Sarmizegetusa, purtat de capitala Regatului Dac al lui Decebal, situată la 40 de km E de noua ctitorie, iar din 222, până la 235 va purta și epitetul de metropolis. Fondată în sudul Transilvaniei, în sud-vestul depresiunii Hațeg, pe locul unei tabere a legiunii a V-a Macedonica, Ulpia Traiana este populată de veterani ai războaielor dacice, primind de la întemeiere, rangul de colonia, iar locuitorii ei beneficiind de ius italicum. Cu o suprafață de cca. 30 ha și o populație de 20.000 – 25.000 locuitori, puternic fortificată Ulpia Traiana a fost, în secolele II – III, centrul politic, administrativ religios al provinciei Dacia. S-au păstrat până astăzi forul, palatul augustalilor, thermele, amfiteatrul, edificii publice și particulare. (Site-ul Cimec/ArheologieUlpiaTraiana)

Interesul cărturăresc pentru antichitățile Sarmizegetusei par să fi trezit interesul încă din secolul al XV-lea. Cel dintâi care a studiat vestiigile romane de la Ulpia Traiana a fost clericul Joannes Mezerzius care a început să adune inscripții încă din anul 1495. Din cele 36 de inscripții care provin de la Sarmizegetusa, Mezerzius a reușit să identifice satul românesc Grădiștea cu vechea capitală a Daciei traiane. O contribuție însemnată la cunoașterea monumentelor epigrafice ale Ulpiei Traiane o vor avea în decursul timpului cronicarul și istoricul transilvănean Stephanus Zamosius, inginerul italian Aloysius Ferdinand Marsigli, militar aflat în slujba împăratului Austriei. Cele dintâi săpături aleatoare la Ulpia Traiana le-a efectuat, Johann Michael Ackner, care la 10 septembrie 1832 descoperea în incinta orașului antic un mozaic de 8,15 m x 6,45 m reprezentând-o pe zeița Victoria înconjurată de alte divinități. Între 1924-1936 au fost executate săpături de amploare la Sarmizegetusa romană sub conducerea reputatului istoric al antichității și arheolog Constantin Daicoviciu. Ultimele săpături importante din perioada interbelică au fost efectuate de Octavian Floca, în toamna anului 1936. Cercetările pe scară largă au fost reluate la Ulpia Traiana Sarmizegetusa în anul 1973 de un colectiv numeros format din Hadrian Daicoviciu , Dorin Alicu , Ioan Piso și alții. Rezultatele celor 10 ani de campanii (1973-1983) au constat în dezvelirea mai multor edificii sacre și profane, cea mai importantă descoperire fiind mausoleul construit la mijlocul secolului al II-lea, aflat în necropola apuseană a orașului antic. (Site-ul Cimec/ArheologieUlpiaTraiana)

2.2. Repere teoretice, metode și tehnici de cercetare.

În cadrul prezentei lucrări s-au folosit repere bibliografice cum ar fi Tratatul de Geografie al României sau Monografii ale Județului sau ale orașelor. Datele folosite în cadrul tabelelor și graficelor au fost procurate de pe site-ul Institutului Național de Statistică, iar ca metode folosite în cadrul lucrării, a fost folosită Metoda Bonitării.

CAPITOLUL III. RESURSE TURISTICE ALE AREALULUI DEVA-HUNEDOARA-SARMIZEGETUSA

3.1. Resursele turistice naturale

Resursele turistice naturale se constituie din totalitatea elementelor fizico-geografice a unui anumit teritoriu care au valențe de atracție asupra potențialilor turiști ( Elena Bogdan, 2011). Resursele turistice naturale reprezintă, simultan, atracții turistice care se supun vizitării, cum ar fi de exemplu peșterile, și ca materie primă pentru activitatea turistică cum sunt resursele balneo-climaterice. Preferințele vizitatorilor pentru cadrul natural sunt destul de variate. O mare parte dintre turiștii proveniți din mediul urban aglomerat preferă o ambianță linștitoare, peisaje naturale nemodificate și exotice, în care pot să-și restabilească sănătatea fizică și psihică. De asemenea, există numeroase componente ale cadrului natural în stare brută, dar inaccesibile turiștilor de rând cum sunt anumite peșteri sau cascade, unde nu se poate ajunge ușor. Pentru includerea lor în circuitul turistic de masă, sunt necesare amenajarea adecvată a traseelor turistice cu marcaje, iluminare, bare de sprijin, lanțuri sau alte elemente, intervenții de amploare în structura internă și externă a acestora. Lucrările de amenajare trebuie să asigure conservarea valorii științifice și ecologice a obiectivelor turistice respective. ( Petru B., 2012)

3.2. Resursele Morfoturistice.

Caracteristici generale și subunități de relief.

„O privire generală asupra județului Hunedoara ne arată ca acesta se caracterizează printr-un relief foarte variat, cea mai mare parte din suprafața sa fiind ocupată de munți. Aceștia, prin inalțimile atinse, dar și prin diversitatea caracterelor lor morfologige, condiționată de structura geologică si construcția litologică complexă, determină, prin etajarea lor pe mai bine de 2300 m, între circa 200 m in Valea Mureșului si mai mult de 2500 m altitudine absoluta in Munții Retezat, o distribuire corespunzatoare a tuturor elementleor cadrului natural: climă, vegetație și soluri. Depresiunile intramontane și culuarele depresionare care separă grupele principale de munți, asigurând legături lesnicoase dintr-o parte in alta a județului, se înscriu în peisaj prin trăsături proprii, care completează gama variată a peisajelor geografice de munte.” (I. S. Gruescu, 1970)

Dealurile Hunedoarei și Culuarul Streiului. Dealurile Hunedoarei sunt cuprinse între Culuarul Streiului și Masivul Poiana Ruscă și apar ca o treaptă între cele două unități. Se înfățișează sub formă de culmi netezite asociate intr-o suprafață piemontană la 400-450 m altitudine absolută, care trece periferic într-un nivel de terasă, la 140-160m și 350-360 m altitudine absolută, mai dezvoltat decât unele din terasele mai tinere. Întregul relief deluros incluzând numeroase lărgiri de obârșie, coboară treptat spre est și nord-est până se pierd în culuarele Streiului și Mureșului. Culuarul Streiului, limitat la valea largă a Streiului de la Subcetate până la varsarea în Mureș, reprezintă un ansamblu format dintr-o luncă largă până la peste 3 km și un sistem de terase bine dezvoltate mai mult pe stanga văii. Cea mai întinsă este terasa de 18-20 m, cu podul afectat de microdepresiuni de terase. Lunca este supusă revarsărilor, ceea ce necesită măsuri de protecție a terenurilor, realizate parțial avale de Călan, prin construirea de diguri. ( Tratatul de Geografie, vol III)

Depresiunea Hațegului. ”Bine individualizată și înconjurată de înalțimi din toate parțile, nu rămâne o unitate izolată pentru ca este legată prin trei ”porți”- pasul Bănița-Merișor (759m), Poarta de Fier a Transivaniei (700m) și poarta de la Subcetate- cu regiunile depresionare vecine. Ea are toate atributele unei depresiuni intracarpatice, mai mult cu aspect de șes decât deluroasă, considerată o adevărată câmpie intercalată si etajată” ( Vintilă M., 1963)

Individualizarea Depresiunii Hațegului se datorează, mai ales caracterului său tectonic, ceea ce determină forma ei triunghilară, usor alungita de la es la vest. (Cornelia G.,1975). Limita de sud corespunde cu o denivelare morfotectonică ce depășește 500-600 m spre vest, trecerea de la Munții Poiana Ruscă la culmile dealurilor piemontane din depresiune se face printr-o diferența de nivel de 100-150 m, ce coincide cu limita geologică dintre sedimentar si cristalinul munților. Spre nord, vatra depresiunii este dominată cu aproximativ 250-300 m de prelungirile estice, relativ jose, ale Munților Poana Ruscă și, pe o distanță de 10 km intre Fărcădin și Subcetate, de dealurile joase ale Hunedoarei. La est de Valea Streiului, limita este dată, in general, de o denivelare de 100-150 m între prelungirile culmilor sud-vestice ale Munților Șureanului și dealurile din depresiune și corespunde , în parte, cu contactul dintre formațiunile clacaroase ce alcatuiesc Platfoma Luncanilor și formațiunile marno-grezoase miocene din sud-vestul depresiunii. (Tratatul de Geografie, vol III)

Aspectul general al depresiunii este de amfiteatru, cu dispunerea reliefului în trei trepte concentrice:o treaptă joasă, centrală – câmpia piemontană de terase-, cu altitudini maxime de 300-500m; o trepata mijlocie –dealurile piemontane- , cu altitudine absoluta de 500-600 m; o treapta înaltă – munceii- la 600-850 m, dezvoltata pe formatiuni neozoice, care face trecerea către munte. Aceste trepte sunt uniform repartizate și alcătuiesc câteva subdiviziuni cu caractere și funcționalitate bine definite. Munceii și dealurile piemontane înconjoara depresiunea fie sub forma unor culmi netede, lungi de câțiva kilometri, dar foarte înguste și care cad in 3-4 trepte către interiolul depresiunii, fie sub forma unor contra-forturi, cu pante repezi. Din acestea se desprind două șiruri de dealuri pe dreapra Rîului Mare și a Raului Alb care traversează depresiunea separând-o în câteva compartimente. Partea joasă și netedă a depresiunii este alcătuită din trei trepte de acumlare. Câmpia piemontana înalta, 380-600 m altitudine absolută, ocupă jumătatea estică a depresiunii, la est de valea Sibieșului. Alcătuită din agestre vechi si foarte întinse, depuse de Nucșoara, Râul Alb si Râul Bărbat la poalele Retezatului este de o netezime surprinzătoare, dominând cu 20-40 m valea Streiului. Câmpia piemontană joasă, 325-450 m, din partea vestică a depresiunii, la vest de Râul Mare a cărui creație este, se prezintă la fel de netedă ca și precedenta, dar rămâne numai cu câțiva metri desupra luncilor Râului Mare, Breazovei si pârâului Galbena, care o fragmentează. În fine, șesul aluvial inundabil este reprezentat de luncile largi ale Râului Mare și pârâului Galbena, străbatute de numeroase șuvițe de apă în care se despletesc aceste râuri. (Tratatul de Geografie, vol III)

3.3. Resursele climato-turistice

Județul se încadrează în două din tipurile climatice ale țării noaste: clima de munte, cu versanți expuși circulației aeriene vestice, cu 8 luni reci și umede și 4 luni temperate pe culmile înalte și cu 5 luni reci și umede și 7 luni temperate la altitudini mijlocii; și clima continentală moderată de deal, în depresiunile din centrul județului și pe dealurile până la 800 m din jurul lor, cu 3-4 luni reci si umede si 8-9 luni temperate. O notă aparte fac, datorită condițiilor de circulație a aerului, Valea Mureșului cu o lună aridă și depresiunile Hațeg și Mureș. ( Ioan M., 1980)

Fig.2. Harta hipsometrica a Județului Hunedoara

3.3.1. Temperatura Aerului

Datorită etajării reliefului, între Lunca Mureșului, treapta cea mai joasă, unde media anuală este de +10 șC , și Munții Retezat si Parâng, unde temperatura medie anuală este de -2șC, se constată că amplitudinea valorică a temperaturii medii anuale este de circa 12șC. În depresiuni, temperatura este influențată de poziția lor intramontană, de gradul lor de deschidere care se rasfrânge în circulația aerului, cu stagnare indelungată a aerului rece și inversiuni de temperatura în depresiunile închise și cu circulație mai intensă și drenaj aerian mai bun în depresiunile deschise. ( Ioan M., 1980)

Analizând figura 3, care redă temperaturile județului Hunedoara, putem observa că temperaturile medii anuale din arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa sunt cuprinse intre 8-9șC. In luna ianuarie, temperaturile medii ating valori negative, astfel că în arealul de studiu temperaturile sunt cuprinse între -3șC la Deva și Hunedoara și -4șC la Sarmizegetusa. În luna iulie media temperaturii este cuprinsa intre 18 și 20șC in cadrul arealului.

Fig.3. Harta Temperaturilor ( Atlasul Climatologic, 1966)

3.3.2. Precipitațiile atmosferice

Regimul precipitațiilor este influențat de etajarea altitudinală a reliefului, de poziția față de direcția de deplasare a maselor de aer, care in județ este dominantă din sectorul vestic. În general, cantitatea medie anuală a precipitațiilor scade în lungul Mureșului de la vest, 700mm/an la Deva, și spre est, 600 mm/an la Geoagiu, și dinspre munții înalți spre depresiuni: de la 1400mm/an pe munții inalți din sudul județului la 700 mm/an în depresiunile Petroșani și Hațeg, de la 1200mm/an pe Masivele Gaina și Poiana Ruscă, și 1000mm/an in Munții Zarand si Metaliferi 750-800mm/an în Depresiunea Brad, și 550-600mm/an pe Valea Mureșului. În februarie cad cele mai mici cantități de precipitații, între 30mm/an in Valea Mureșului si peste 100mm/an î masivele sudice înalte, iar în iulie cad cele mai mari cantități de precipitații, între 180mm/an în masivele sudice și 80 mm pe Valea Mureșului. ( Ioan M., 1980)

Analizând figura 4, care reda precipitațiile medii anuale, precipitațiile medii din luna februarie și din luna iulie, observăm ca pe an, cad anual, în arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa, precipitații cuprinse între 700 și 800 mm/an. In ceea ce privește luna februarie, precipitațiile medii ale lunii februarie sunt cuprinse între 40-50 mm/an, luna iulie, în schimb, înregistreaza cantitați medii cuprinse intre 80 și 100 mm/an.

Fig.4. Harta Precipitațiilor ( Atlasul Climatologic,1966)

3.4. Resursele Hidroturistice

Structura geologică variată a reliefului județului determină condiții variate de zăcământ acvifer: de la strate acvifere în cristalin la strate acvifere sub sedimentar. La marginea depresiunilor și în văile largi sunt strate acvifere în glacis, în formațiuni de terasă sau în depozite de luncă. O mențiune aparte trebuie acordată apelor de infiltrație și cursurilor subterane în zonele calcaroase, precum și apelor de adâncime din zona manifestărilor postvulcanice, care sunt mineralizate. Ca urmare a varietății reliefului și răspândirii inegale a precipitațiilor, densitatea rețelei hidrorafice variază între 0,3 și 0,5 km/km² în depresiunea Brad, Ormindea-Deva, nordul depresiunii Strei, Cerna; 0,5-0,7 km/km² în vestul Munșilor Șureanu, Munții Zarand, Metaliferi, Piemontul Orăștiei; 0,7-0,9 km/km² în Munții Vâlcan, Retezat, Șureanu, Parâng, Poiana Ruscă și 0,9-,0,11 km/km² în vestul depresiunilor Petroșani si Hațeg. ( Ioan M., 1980)

3.4.1. Rețeaua Hidrografică

Mureșul. Are circa 70 km lungime și are un bazin de 6591 km² în cuprinsul județului. Bazinul este asimetric, deoarece afluenții de pe dreapta sunt mai scurți, 11-31 km, iar cei din sud sunt mai lungi, 43-92 km. Debitul Mureșului este cuprins între 93m³/s la intrare în județ și 142 m³/s în restul județului, având scurgerea între aceleași limite, de 164 mm si 184mm. Procentul cel mai ridicat al scurgerii medii anotimpuale este primăvara – 44,5%, urmat de 24,6% vara, 19,8% iarna și 11,1% toamna. Scurgerea și debitele maxime coincid cu perioada caldă, in perioada topirii zăpezilor și a ploilor de primăvară, când se produc si cele mai mari viituri. Inundația din primăvara anului 1932 s-a produs în aprilie datorita topirii rapide a unui tstrat greos de zăpadă în munți și a unor ploi abundente. Viitura din 1970, ca și cea din 1975 au fost provocate mai ales de ploile abundente. ( Ioan M., 1980)

Fig.5. Harta Rețelei Hidrografice

Fig.6. Râul Mureș la Deva ( Arhivă Personală)

Râul Cerna izvorăște din Munții Poiana Ruscă, străbate Ținutul Pădurenilor, alimentează Lacul Cinciș, trece prin orașul Hunedoara și se varsă în Râul Mureș. Râul Cerna este unul dintre afluenții principali ai Mureșului, el avand un debit mare la vărsarea lui în acest râu, la vest de orasul Simeria. Izvoarele Cernei se află în Munții Poiana Ruscă, iar cele două ramuri ale sale se unesc în satul Hajdău. Ramura de nord izvorăște în apropierea satului Vadul Dobrii, iar cea de sud e alimentată de mai multe pârâie-Fântâna, Bordu, Negoiu, Ciumița- care izvorăsc de sub poalele vârfului Rusca, la o altitudine de aproximativ 1.200 metri. Este unul dintre cele mai mari și importante râuri ale județului, lungimea sa fiind de 73 de km, dintre care 65 km sunt străbătuți prin masivul Poiana Ruscăi. Suprafata de colectare este foarte mare, 740 km².

Fig.7. Raul Cerna în Hunedoara (http://adevarul.ro/locale/hunedoara/raul-cerna-hunedoara-7_59a3c0755ab6550cb8641ebc/2_59a3c0fa5ab6550cb86422d9.html )

3.4.2. Lacurile

În ceea ce priveste lacurile din regiunea de studiu Deva-Hundoara-Sarmizagetusa, majoritatea acestora sunt lacuri de acumulare dar au și alte origini, prinde cele mai importante putând fi enumerate urmatoarele: Ostrov și Păclișa pe Râul Mare, Cinciș pe Cerna și Lacul Tăul Teliucului în apropierea raului Cerna.

Lacul de acumulare Păclișa cat și lacul Ostrovul Mic face parte din amenajarea hidroenergetică Râul Mare Aval. Aceasta este formată din trei lacuri de acumulare: Ostrovul Mic, Păclișa și Hațeg și șase hidrocentrale care au o putere instalată totală de 134,3 MW. Barajul a fost proiectat de ISPH – Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice. Barajul Păclișa are cota de 393 m la coronament, înălțimea barajului de 32 m, înălțimea digului de 25 m, iar volumul acumulării de 6.96 mil. m³. Barajul a fost pus în funcțiune in 1988. (Site-ul Plimbaret)

Fig.8. Lacul Păclișa (http://mapio.net/pic/p-95395313/)

Fig.9. Lacul Ostrovul Mic (http://wikimapia.org/12744011/ro/Lac-de-acumulare-Ostrov )

Lacul Cinciș

Lacul de acumulare Cinciș se găseste în Munții Poiana Ruscă, la circa 10 kilometri de municipiul Hunedoara, într-o zonă de un pitoresc aparte care atrage mii de turisti. Lacul de acumulare a fost amenajat pe amplasamentul satului Cinciș, în anul 1962, când au fost stramutate peste 800 de familii. Când nivelul apelor este scăzut, în coada barajului se mai văd înca ruinele fostei biserici, atestata documentar in 1360, care a fost înghițită de ape. In apropierea lacului se afla orasul Teliuc și satul Cinciș-Cerna. Lacul Cinciș este o amenajare cu suprafata de 867 ha.

Fig.10. Lacul Cinciș (https://www.directbooking.ro/obiectiv-lacul-cincis-hunedoara-327.aspx )

Lacul Tăul Teliucului.

Conform unui fost inginer la Mina Teliuc acest lac a început să se formeze pe locul unei foste cariere miniere de fier din Teliucul Inferior în anul 2003. Mina a intrat în conservare, stațiile de pompe care scoteau apa din exploatare și o revarsau in Cerna au fost scoase, iar apele subterane și pluviale s-au acumulat pe locul fostei mine. Lacul are o adancime de aproximativ 60 de metri, acesta marindu-și nivelul de la an la an.

Fig.11. Lacul Tăul Teliucului ( http://adevarul.ro/locale/hunedoara/lacul-adanc-60-metri-s-a-format-intr-o-cariera-miniera-parasita-1_538e0f690d133766a84487d6/index.html#gallery_currentImage )

3.4.3. Apele Freatice

„Cunoașterea caracteristicilor pe care apele freatice și izvoarele le au este necesară întrucât dețin rol important în alimentarea cu apă a gospodăriilor populației, iar în anumite condiții locale determină menținerea excesului de umiditate. În general nivelul apelor freatice urmărește forma suprafeței terenului suportând o serie de modificări în funcție de variația acestuia sau pe cale artificială prin efectuarea unor lucrări de adâncime ori amenajarea de retenții. Diversitatea condițiilor petrografice și ale reliefului au permis formarea unor rezerve de ape subterane, cu strate acvifere bogate și de bună calitate, majoritatea utilizate prin captări.

Lunca râului Mureș are stratul freatic aproape de suprafață, aflat în legătură directă cu nivelul acestuia și îndeplinește rolul de regulator freatic: la cotă ridicată râul alimentează stratul acvifer, iar la cotă scăzută drenează stratul acvifer. Apa Mureșului și Cernei infiltrată în depozitele groase ale teraselor, împreună cu scurgerile de pe versanți și cu apa de ploaie din zona de piemont, asigură debite bogate apelor freatice din arealul municipiului Deva și Hunedoara, în parte utilizate ca apă potabilă în fântâni.

Regimul orizontului freatic indică un maxim la sfârșitul iernii și începutul primăverii, legat de topirea zăpezilor, minimul apărând la sfârșitul verii și începutul toamnei (septembrie-octombrie), când evaporația este ridicată, iar cantitatea de precipitații redusă. Acolo unde apa freatică ajunge la suprafață apar înmlăștiniri, soluri specifice (hidromorfe), vegetație hidrofilă, impunând lucrări speciale de drenare și îndiguire.” ( Corina P.,2015)

3.5. Resursele turistice biogeografice

3.5.1. Vegetația.

Unul dintre elementele cadrului natural, care reflectă cel mai fidel variația altitudinală a reliefului este vegetația. Ca urmare a desfășurarii reliefului județului pe o scară altitudinală extinsa, circa 2300 m diferență de nivel, în cuprinsul lui sunt reprezentate cinci dintre cele noua unități de vegetație de pe teritoriul țării noastre, și anume: 1) pajiștile alpine; 2) pădurile de rășinoase de tip boreal; 3) pădurile de tip subatlantic din domeniul fagului; 4) pădurile de stejar și mixte de tip central european și 5) pădurile de stejar și mixte , de tip sud europea. ( Harta Geobotanica, 1960)

Dupa o analiză a Harții Geobotanice, se observa ca in arealul de studiu Deva-Hunedoara-Sarmisegetuza vegetația este una destul de diversă, având: păduri de fag de dealuri și podișuri, păduri de gorun, terenuri agricole și pajiști stepizate secundare, pe locul padurilor de gorun, pajiști stepizate secundare și derivate, de dealuri, podișuri li câmpii și terenuri agricole, pe locul padurilor de cer și gârniță, și paduri de cer și gârniță. (I. S. Gruescu, 1970)

Vegetația de dealuri și câmpii. Această vegetație se dispune sub forma unei benzi late, încadrată la sud si nord de vegetația montană. Valea Mureșului o separă în doua fâșii inegale ca mărime, cea mai dezvoltată fiind situată pe drapta Mureșului, iar pe stânga lui având o extensiune ceva mai redusă. În cadrul acestei zone pot fi separate pădurile de deal si cele de câmpie. Din prima categorie fac parte pădurile de fag, pădurile amestecate de fag și gorun și padurile de gorun, iar din a doua fac parte pădurile de stejar pedunculatși cele de cer și gârniță. (I. S. Gruescu, 1970)

În subzona pădurilor amestecate de fag (Fagus silvatica) și gorun (Quercus petraea), reprezentată în curpinsul zonei studiate prin areale mai restrânse, gorunul se instalează pe coastele vestice s sudice care sunt mai luminoase, iar fagul preferă pantele nordice si estice. (I. S. Gruescu,1970)

Terenurile agricole si pajiștile secundare, alcătuite din diferite ierburi mezofile, printre care cităm iarba vântului (agrostis tenuis) și pieptănărița (cynosurus cristatus), dezvoltate pe locul pădurilor de fag și al celor de fag și gorun, ocupa suprafețe restranse din nord estul Munților Poiana Ruscă. (I. S. Gruescu,1970)

Subzona Gorunului ocupă cea mai mare parte a dealurilor, ea fiind reprezentată prin numeroase petice de diferite dimensiuni la nord și sud de Mureș, înaintând chiar și până în Depresiunea Hațegului. În cadrul ei apar gorunete pure sau șleauri de deal, în care sunt, în proporții însemnate, și alte specii de foioase. Stratul de arbuști, bine dezvoltat în pădurile de gorun, este format din diferite specii, dintre care amintim: păducelul (crataeyus monogyna), sângerul (cornus sanyuinea), cornul (C. mas), lemnul câinesc (ligustrum vulgare) și măceșul (rosa canina). Cele mai mari suprafețe în cadrul acestei subzone, le ocupă însă terenurile agricole și pajiștile secundare, dezvoltate pe locul pădurilor de gorun, în compoziția cărora intră atât plante mezofile, ca iarba vântului (agrostis tenuis), cât și xerofile, dintre care amintim păiușurile stepice (festuca sulcata). (I. S. Gruescu,1970)

Subzona pădurilor de cer ( quercus cerris) și gârniță ( quercus frainetto) este bine reprezentată prin areale mici și dese in zona Văii Mureșului. În cadrul ei se întâlnesc atat păduri pure de cer si gârniță, cât și păduri de cer și gârniță amestecate cu alte specii de foioase dintre care amintim: ulmul (ulmul procera), jugastrul, teiul alb, părul pădureț (pirus piraster) și mărul pădureț ( malus silvestris). Stratul ierbos este constituit din graminee. (I. S. Gruescu,1970)

Fig.12. Harta Vegetației ( dupa Harta geobotanica, 1:500000, 1960)

3.5.2. Fauna

O altă urmare ma marii variații a reliefului, climei si vegetației din cuprinsul județului și implicit a arealului de studiu o constituie diversitatea faunei, care este foate bogată și eterogenă. Ca și în cazul altor elemente ale cadrului natural, cum ar fi vegetația, intervenția indirecta a omului, prin tăierea pădurilor pentru mărirea suprafețelor cultivate, sau degradarea pajiștilor prin pășunatul intens, sau cea directa, reprezentată de vantul excesiv, au avut ca urmare rărirea unor specii, reducerea lor treptată, cum ar fi capra neagră, ursul, râsul, sau dispariția arealului unor elemente de faună, care au trăit la un moment dat pe teritoriul țării noastre, cum sunt marmota alpină, zimbrul, capra alpină. (I. S. Gruescu,1970)

Fauna spontană. Zoogeografic, fauna aparține Provinciei Dacice, subdiviziune a Supraprovinciei Central-Europene. Ecologic, aceasta face parte din cadrul faunei pădurilor nemorale de dealuri și podișuri, faunei de luncă, ihtiofaunei și faunei sinantrope. ( Corina P.,2015)

Fauna pădurilor nemorale (gorunetelor și făgetelor) cu elemente boreonemorale. Fauna mamiferelor este reprezentată de rozătoare, dintre care amintim șoarecele gulerat (Apodemus tauricus), veveriță (Sciurus vulgaris), pârși (Glis glis – pârșul mare, Dryomys nitedula – pârșul cu coadă stufoasă, Muscardinus avellanarius – pârșul de alun, Elyomis quercinus – pârșul de stejar), în locurile mai umede se întâlnește șoarecele scurmător (Clethrionomys glareolus). Dintre alte mamifere se întâlnesc cerbul carpatin, căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (Canis lupus), râsul (Linx linx), pisica sălbatică, viezurele (Meles meles), jderul (Martes martes), mistrețul (Sus scropha). A fost reintrodus zimbrul (Bison bonasus) și aclimatizat cerbul lopătar (Dama dama). Din cadrul aviafaunei se întâlnesc porumbeii sălbatici (Columba palumbus, C. oenas), turtureaua (Strepto-ptelia turtur), mierla (Turdus merula), sturzul cântător (T. philomelos), sturzul de vâsc (T. viscivorus) câneparul (Carduelis cannabina), frunzărița cenușie (Hippolais pallida elaeica), sylvidele, cucul (Cuculus canorus), dintre ciocănitoare se întâlnesc ciocănitoaea sură (Picus canus), verdoaica (P. viridis), ciocănitoarea mare (Dendrocopos major). Foarte rar se întâlnește barza neagră (Ciconia nigra). În scopuri cinegetice a fost aclimatizat fazanul (Phasianus colchicus), originar din Caucaz. Răpitoarele de zi specifice sunt uliul porumbar (Accipiter gentilis), eretele (Falco subbuteo), acvila mică (Hieraaetus pennatus), vulturașul negru (Aquila pomarina), și viesparul (Pernis apivorus). Dintre strigide se întâlnește huhurezul (Strix aluco). Fauna reptilelor este săracă, rar se întâlnește vipera (Vipera berus), și mai rar vipera cu corn (Vipera ammodytes) (pe Măgura Cetății și Măgura Uroiu), ceva mai comun este șarpele orb (Anguis fragilis). Dintre amfibieni se întâlnește batracianul (Rana dalmatina). ( Corina P.,2015)

Fauna luncilor. Multe dintre animalele care trăiesc aici au o viață înrăutățită de factorii hidrici sub diversele lor forme. Dintre mamifere întâlnim chițcanul de apă (Neomis anomalus milleri), șobolanul de apă (Arvicola terrestris), care preferă pajiștile umede; bizamul (Ondatra zibethica), dinspre dealuri pătrund vulpea și iepurele. Aviafauna, mult mai variată, are ca reprezentanți codobătura, fluierarul de munte (Tringa hypoleucos), pescărelul albastru mic (Alcedo atthis atthis), barza (Ciconia ciconia). Pe malul apelor cuibărește pescărușul-râzător (Larus ridibundus). În mal își face cuib prigoria (Merops apiaster). Prin sălcișuri sunt caracteristice silvidele: privighetoarea cenușie (Sylvia communis), privighetoarea cu cap negru (S.atricailla), purcelușa (S.curruce), pitulicea verde (Phylloscopus coiiybita), prezență rară în regiune, pupăza (Upupa epops), precum și unele răpitoare, venite din păduri, ca: eretele și vânturelul (Falco tinnunculus). Pe malurile abrupte s-au înregistrat colonii de lăstun de mal (Riparia riparia). Prin stufărișuri cuibărește rața sălbatică (Anas platyrhynchos), rața pestriță (A. strepera), rața cârâitoare (A. querquedula), privighetoarea de stuf (Locustella luscinioides). Apare privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia), privighetoarea roșcată (Luscinia megarhynchos) lăcarul (Acrocephalus palustris), nagâțul (Vanellus vanellus). Dintre păsările așa-zise „de baltă” au fost semnalate în zonă stârcul mare cenușiu (Ardea cinerea), stârcul cenușiu de noapte (Nycticorax nycticorax), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), găinușa de baltă (Gallinula chloropus). ( Corina P.,2015)

Ihtiofauna. Ihtiofauna Mureșului se încadrează în zona mrenei. Râul Cerna aval de Hunedoara este degradat cu tendință de revigorare. Specia dominantă este mreana (Barbus barbus), urmată de scobar, clean (Leuciscus cephalus), morunaș, somn. Alți pești caracteristici sunt moioaga (Barbus meridionalis petenyi), morunașul (Vimba vimba carinata), destul de comuni sunt porcușorul (Gobio obtusirostris), porcușorul de nisip (G. kessleri), zvârliuga (Cobitis aurata balcanica). Se mai întâlnește latița (Alburnoides bipunctatus), oblețul (Alburnus alburnus), boarța (Rhodeus sericeus amarus), mihalțul (Lota lota), fusarul mic (Aspro streber), mai rar fusarul mare (A. zingel). În porțiunile ce au curs lent, apare babușca (Rutilus rutilus carpathorossicus), batca (Blicca bjoerkna), plătica (Abramis brama), bibanul (Perca fluviatilis). Dintre peștii primari cu răspândire limitată se întâlnești Sabanejewia romanica (nisiparnița). ( Corina P.,2015)

3.5.3. Rezervațiile Naturale

Rezervația Naturală este o arie într-un cadru matural sau anumite exemplare geologice, faunistice sau floristice sunt ocrotite de lege, acestea fiind protejate pentru conservarea lor, pentru ecosisteme, specii de plante sau animale sau elemente geologice, de interes peisagistic sau științific.

În cadrul arealului studiat se pot identifica cinci rezervații naturale: Dealul Cetății Deva, Dealul Colț si Dealul Zănoaga, Pădurea Bejan, Pădurea Chizid și Rezervația Boholt.

Dealul Cetășii Deva este o rezervație de tip mixt, alcatuit din componente protejate de natură geologică, botanică și peisagistică, adăpostind si o vegetație de interes fitogeografic exceptional. In cadrul acestuia su fost identificate peste 1450 de specii de plante, unele rare și unele chiar unice. Situat la 371 m desupra nivelului mării și la 184m față de oraș, dealul se desprinde din Munții Poiana Ruscă și are o formă conică fiind alcătuit din roci eruptive de vârstă miocena. Pantele sale sunt acoperite cu o bogată vegetație care cuprinde aproape jumătate din plantele cunoscute în Transilvania. Multe dintre plante sunt autohtone, altele provin din zona Mării Mediteraneene sau din sudul Peninsulei Balcanice. Rezervația se întinede pe 30 de Ha și adăpostește multe specii de plante și animale, printre care și vipera cu corn. ( Site-ul orașului Deva)

Fig.13. Dealul Cetății Deva ( Arhivă Personală)

Rezervația Naturață Dealul Colț și Dealul Zănoaga, este o arie naturală protejată de interes naționa, de tip botanic. Suprafața rezervației este de 87 de Ha și predomina o vegetație abundentă în care au fost identificate 533 de specii, o mare parte din acestea fiind de elemente din flora submediteraneană , balcanică sau endemice. ( Site-ul Portal Turism)

Pădurea Bejan, este situată la o altitudine de 300-500 m și declarată rezervație naturală de tip forestier înca din anul 1940. Datorita faptului ca are o deosebită valoare științifică, prin legea Nr.5 din 6 martie 2000 rezervația naturală Padurea Bejan a fost declarată arie protejată de interes național. Pe o suprafață de 103 ha, se gasesc toate speciile de stejar din Romania, biologii constatînd faptul că îndelungata conviețuire a diverselor specii a dus la hibridari, existența acestora dând valoare de unicat acestei rezervații. Rezervația adaposteste specii precum: stejarul pufos, gorunul, stejarul pedunculat, cerul, garnița plus hibrizii. În ceea ce priveste fauna, putem întalni: căprioara, jderul de copac, iepurele de câmp, apolonul negru ( specie de fluture), șarpele orb, șarpele lui Esculap, șarpele de alun, gușter, vipera cu corn, șopârla de pădure și multe alte specii. La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice, printre care: verigariu, albăstrița, frăsinel, cimbrișor sau danthonia alpina. ( Site-ul Orasului Deva)

Fig.14. Padurea Bejan ( https://orasuldeva.ro/orasuldeva/index.php/obiective-turistice/162-padurea-bejan-parcul-bejan )

Rezervația Padurea Chizid este o rezervatie de tip botanic si reprezinta un valoros document fitogeografic privitor la etajarea forestiera si un vestigiu al diversitatii ecosistemelor initiale. Aceasta are o dimensiune de circa 50 de ha. ( Site-ul SkyTrip)

Fig.15. Padurea Chizid (http://www.skytrip.ro/rezervatia-naturala-padurea-chizid-din-judetul-hunedoara-ob-1365.html )

Rezervația Naturala Boholt. Aceasta este o rezervație naturală de tip mixt, reprezentativă pentru protecția izvoarelor de apă minerală din zonă. Cu o suprafață de numai 1 ha și situată pe raza localității Boholt, comuna Șoimuș, rezervația a fost declarată la început pentru protecția izvoarelor de apă minerală din zonă. În prezent obiectul protecției s-a restrâns doar la un sector scurt de chei de pe Valea Teiului, cu aspect de canion, mărginit de vegetație forestieră cu asociații vegetale termofile, dezvoltate pe calcare. Vulcanismul a dat naștere unei succesiuni largi de roci (piroclastite, marne, marnocalcare, gresii calcaroase și argile), care se prezintă sub formă de curgeri de lavă vulcanice. ( Site-ul Primariei Șoimuș)

3.6. Resursele turistice antropice

Resursele turistice antropice reprezintă totalitatea atracțiilor turistice create de om. În mod obișnuit, acțiunea de atracție exercitată de obiectivele turistice antropice nu se manifestă singură, ci în strânsă legătură cu potențialul turistic natural. Principalele însușiri ale obiectivelor turistice de proveniență antropică sunt: vechimea, unicitatea, ineditul, dimensiunea și funcționalitatea. (Petru B., 2012)

Vechimea devine, adesea, o sursă de mare interes pentru vizitatori. Ea pune în mișcare stimulenți psihologici, al căror efect este cu atât mai mare, cu cât masa de turiști este mai bine informată. Efectul atractiv al vechimii se diminuează odată cu apropierea de vremurile noastre. (Petru B., 2012)

Unicitatea obiectelor, edificiilor sau a activităților umane reprezintă, de asemenea, o sursă notabilă de atractivitate. Exemple de unicate mondiale sunt Turnul din Pisa prin înclinarea sa; forma de avion a capitalei braziliene sau a cuibului de pasăre a stadionului olimpic din Beijing și multe altele. (Petru B., 2012)

Ineditul reprezintă o însușire a obiectivelor turistice antropice care reliefează ceva construit mai durabil și mai impozant cum ar fi de exemplu grandoarea celor 12 turnuri ale catedralei Sagrada Familia din Barcelona. (Petru B., 2012)

Dimensiunea este un atribut accesibil, ușor de evaluat sub aspect atractiv. La fel ca și elementele cadrului natural, și în acest caz, întâlnim extreme dimensionale maxime sau minime. Pentagonul din Washington și Casa Poporului din București reprezintă cele mai mari clădiri administrative. (Petru B., 2012)

Funcționalitatea. Funcțiile anterioare sau actuale speciale ale anumitor edificii redau atractivitatea acestor obiective incluse frecvent în circuitele turistice. (Petru B., 2012)

3.6.1. Resursele turistice istorice

Resursele turistice istorice sunt alcatuite din doua mari componente importante: vestigiile arheologice si edificiile istorice. Vestigiile arheologice reprezinta un habitat uman din diferite etape de evoluție, cuprinzând structuri arhitecturale, urbanistice, tehnice, amenajări precum și alte urme ale civilizației umane, în context natural, la suprafața solului sau sub acesta. Edificiile istorice însumează o gamă variată de construcții aparținând mileniilor și secolelor demult apuse, răspandite cu precădere în regiunile de afirmare a marilor civilizații. ( Cocean P., 2002)

3.6.1.1. Vestigii Arheologice

Cel mai mare vestigiu arheologic din arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa, este Situl Arheologic de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Fosta localitate, cu numele complet de Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, a fost întemeiată in jurul anilor 106-110. Aceasta a fost capitala Daciei romane, amplasată în vestul Tării Hațegului, la Sarmizegetusa, judetul Hunedoara. Ulpia Traiana Sarmizegetusa este o așezare distinctă de Sarmizagetusa Regia, cetatea de scaun a lui Decebal. Numele de „Sarmizegetusa” i-a fost dat de catre împăratul Hadrian în 118 pentru a simboliza faptul că noua colonie romană prelua simbolic și de drept, locul vechii capitale a statului dac. La apogeul puterii sale, Ulpia Traiana avea circa 25000-30000 de locuitori, un numar destul de mare pentru acele timpuri. În anul 168, a primit titlul de capitală aa municipiului Apulum, care depășise ca importanță vechea capitală. Inițial, fostul oraș se numea Colonia Dacica, deoarece atunci era singurul oraș din noua provincie, ulterior numele său încarcându-se de epitete, urmând ca spre sfârșitul secolului 3 să i se adauge numele de Metropolis. A fost fondată printr-o veritabilă colonizare cu cetățeni romani și a primit de la început rangul de „colonia”, cel mai înalt rang urban din imperiu. ( Daicoviciu H, 1966)

Locuitori săi erau în cea mai mare măsură coloniști romani aduși din provinciile occidentale, Dalmația și Pannonia, sau cetățeni romani veniți direct din Italia. Numărul traco-geților, ilirilor, celților, era mult mai mic, datorită romanizării. Dacă la început Ulpia Traiana a fost doar o tabără militară, ea și-a pierdut rapid rolul militar și a căpătat un puternic rol economic și politic. Din punct de vedere al industriei, avea mai mult importanță locală, produsele fabricate aici erau desfăcute pe piața locală, în Dacia și mai puțin în exterior. În cadrul imperiului juca deci un rol economic limitat, în schimb era un centru comercial important, unde se desfăceau mărfurile cele mai variate provenite de pe întreg teritoriul Imperiului. La Ulpia Traiana activau numeroși negustori dar și meșteșugari, grupați în colegii profesionale specifice: lemnari, dulgheri, zidari, olari, etc. Pietrarii prelucrau marmura de la cariera din Bacova și în jurul acestei activități se dezvoltaseră ateliere de sculptură. Același lucru se întâmpla și cu prelucrarea bronzului. Producția de ceramică era de asemenea dezvoltată, cu aceeași rezervă, că produsele ceramice erau destinate pieței interne. Erau produse de la opaițe până la țigle, cărămizi sau țevi. În urma săpăturilor arheologice a fost descoperit și un atelier de sticlărie, însă această activitate era mai puțin dezvoltată. Foarte probabil la Ulpia Traiana funcționa tot ansamblul de meserii necesare susținerii unei vieți urban de acel tip: argintari, cojocari, croitori, cizmari, zidari, brutari, bărbieri etc. O bună parte din aprovizionarea cu alimente se făcea de către mari ferme producătoare de cereale, esențiale în cadrul economiei romane și care erau răspândite pe tot territorium-ul orașului. Ruinele acestor ferme se găsesc și astăzi în numeroase locații din apropiere. ( Diacovidiu H, 1984)

În prezent ruinele fostei capitale Dacice sunt un punct foarte important de atracție a turiștiolor în cadrul arealului studiat. În cadrul sitului se pot vizita toate foastele edificii ale capitalei, cum ar fi: amfiteatrul, Templul Zeiței Nemesis, atelierul de sticlărie, Templul lui Silvanus, Palatul Procuratorului Financiar, forul și multe alte incăperi.

Amfiteatrul. Era un fel de stadion al zilelor noastre unde romanii vedeau spectacole diverse ca gen: lupte de gladiatori, dramă, mimă, sport și altele. Înainte de a fi construit din piatră (fig.16.) a cunoscut și o fază de lemn. Este de formă eliptica și avea o capacitate de aproximativ 5000-6000 de spectatori, care își ocupau locurile într-o ordine socială foarte strictă.

Templul Zeiței Nemesis. Amplasat în imediata apropiere a porții de est a amfiteatrului, era înconjurat de un zid de incintă de formă dreptunghiulară ( fig 17.). Printre altele, Nemesis, proteja și norocul, gladiatorii având nevoie de mult noroc pentru a ieși în viață dintre zidurile amfiteatrului.

Atelierul de sticlărie. Construcția este compartimentată in 10 încăperi, care adăposteau un atelier în care se desfășura procesul tehnologic de prelucrare a sticlei (fig 18). În două încăperi au fost descoperite 5 cuptoare.

Palatul Procuratorului Financiar al provinciei Dacia Apulensis, era una dintre cele mai importante clădiri de la intrarea în oraș (fig 19.). Clădirea beneficia pentru birouri pentru cei ce-și desfășurau activitatea aici, două sisteme termale, dintre care unul probabil că aparținea procuratorului. În cadrul uneia dintre încaperi au fost descoperite mai multe ateliere, probabil jucând rolul de templu.

Fig.16. Interiorul Amfiteatrului ( Arhivă Personală)

Fig.17. Templul Zeiței Nemesis ( Arhivă Personală)

Fig.18. Atelierul de sticlărie (Arhivă personală)

Fig.19. Palatul Procuratorului Financiar (Arhivă personală)

3.6.1.2. Edificii istorice

Cele mai mari și cele mai importante edificii istorice din cadrul arealului studiat sunt reprezentate de catre Cetatea Devei, din Deva, și Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Cetatea Devei.

Fortificația se afla pe o formațiune de natură vulcanică, care se desprinde din masivul Poiana Ruscă, constituind punctul cel mai înalt spre nord, cu o altitudine de 378 m față de nivelul mării și 184 m față de oraș. Poziționarea ei a atras, de-a lungul timpului, atenția multora dintre călătorii care au trecut prin acele părti, putând fi menționați Giovandrea Gromo în 1564 și Evlia Celebi în 1664, care o considerau, datorită poziției, „de necucerit”. ( Anghel G, 1968)

Cetatea Devei a funcționat ca și cetate regală din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, primul document în acest sens avându-l ca emitent pe regele Ștefan al V-lea în anul 1269. Cetatea avea în primă fază o formă alungită, cu dimensiuni cuprinse între 90 m lungime si 18-35 m lățime, era formată dintr-o incintă reprezentată de nucleul fortificației, care cuprindea vârful dealului, adaptându-se configurației terenului și avea formă ovoidală. Zidurile erau așezate direct pe stâncă, intrarea în cetate se realiza pe latura de nord a incintei. La capetele de est si vest erau amplasate doua turnuri, unul circular în latura estică și unul rectangular pe latura vestică. Pe latura sudică era amplasată clădirea reprezentativă, cu etaj. La finalul secolului XIII, cetatea devine curtea voievozilor transilvăneni Roland Borsa și Ladislau Kan. ( Anghel G, 1986)

O etapă importantă în istoria cetății este legată de venirea la conducere a lui Ioan de Hunedoara și a urmașilor săi în perioada 1444-1504. În această perioadă, vechiul palat se extinde și se încep construirea de noi corpuri de clădiri. În perioada urmatoare, când cetatea aparținea generalului austriac Castaldo, între anii 1551-1556, este concretizată și construirea celei de-a doua incinte. Epoca principilor Gabriel Bethlen, Rakoczi I și Rakoczi II marcheaza lucrări și amenajări de amploare în cetate, impuse în special de necesități de ordin militar. La sfârșitul secolului XVII cetatea intră în posesia casei de Habsburg, aceștia transformând radical dupa 1713, vechile sisteme de apărare în a treia incintă a cetății. În anul 1849, dintr-o neglijență a garnizoanei maghiare, depozitele de muniții ale cetăii explodează, monumentul fiind abandonat până în anii 1969-1970 când se practică primele lucrări ce aveau ca scop curățarea zidurilo. ( Anghel G, 1986)

Astazi, accesul spre Cetate este posibil atât pe jos, pe drumul vechi sau pe potecile facute de localnicii din zonă, dar si contra-cost, cu ajutorul unei telecabine ( fig.20.) Cetatea Devei a fost în plin proces de restaurare, fiind inclusă într-un proiect finanțat din fornduri europene, proiect care includea restaurarea incintelor 2 si 3, început in anul 2007 și finalizat in 2015. Turiștii pot vizita aproape toate incintele, mai puțin incinta 1 care este momentan inchisă, dar se pot bucura de asemena și de o priveliște superba asupra orașului si Râului Mureș (fig.21.) ( Site-ul Cetății Deva)

Fig.20. Telecabina de la Cetatea Deva ( Arhivă Personală)

Fig.21. Orasul Deva si Râul Mures, privire de ansamblu din interiorul Cetății ( Arhivă Personală)

Castelul Corvinilor

Datarea primei fortificații de piatră de la Hunedoara este incertă, unii cercetători, printre care și Gheorghe Angel susțin faptul că fortificația ar data înca din secolul XIV, deși există specialiști care atribuie castrul primei jumătăți a secolului XV.

Această fortificație avea o formă elipsoidală, cu capetele de nord și sud ascuțite, marcate de piatră de talie. Zidurile aveau grosimi de până la 2 metri, ele fiind construite din blocuri de calcar dolomitic și din piatră de râu, chiar pe stânca originală. Dupa anul 1440, Ioan de Hunedoara inițiaza construcții de mare amploare ce vizau transformarea radicală a cetății într-un castel, prima etapa fiind aceea de a ridica doua ziduri care înconjurau vechea cetate, construite din blocuri de calcar prevăzute cu creneluri la partea superioară. Zidurile erau însoțite de turnuri circulare si rectangulare, cele circulare constituind o noutate pentru arhitectura militară a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare, mai exact Turnul Capistrano, Turnul Pustiu și Turnul Toboșarilor erau prevăzute cu un parter din zidărie plină, urmat de doua niveluri, cele din partea inferioara fiind utilizațe ca și camere pentru pușcași iar cele superioare erau zone de locuit și zone de apărare, în schimb Turnul Pictat sau Turnul Buzdugan are un singur nivel acela fiind de apărare și este pictat la exterior în frescă cu motive geometrice. Turnurile rectangulare erau amplasate în zonele de nord-vest și sud-est ale castelului, fiind numite și Turnul Vechi de Poartă, respectiv Turnul Nou de Poartă, acestea fiind gândite atât pentru armele cu coardă cât si pentru cele de foc. (Lazar I, 1995)

Un punct de interes in castel este constituit de o fântână săpată între curtina veche si curtina noua (fig.22). Legenda fântânii afirmă faptul că aceasta a fost săpată de trei prizonieri turci, cărora Ioan de Hunedoara le-a promis ca îi va elibera atunci cand termină lucrarea. Animați de speranța eliberării, aceștia sapă în stânca timp de 15 ani până la 28 de metri adâncime, reușind astfel sa ajunga la apă. Între timp, Ioan de Hunedoara moare, iar soția sa Elisabeta Szilagy a decis sa nu respecte cuvântul dat de soțul ei, ordonând uciderea celor 3 prizonieri. Ca ultimă dorință, cei trei au cerut permisiunea de a scrie pe cheile fântânii ”Apă ai, inimă n-ai”, ca un reproș pentru promisiunea nerespectată. (Lazar I, 1995)

Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestică, este compus din Sala Cavalerilor (fig.23 și fig.24), Sala Dietei și scara spirală și reprezintă un exemplu unic în spațiul transilvănean de arhitectură civilă de un rafinament ridicat. Ambele sali au un plan dreptunghiular, fiind divizate în doua nave cu cinci piloni octogonali din marmura, cu nervuri în cruce și console ornamentate, cu chei de boltă în stil gotic. (Lazar I, 1995)

Una dintre cele mai interesante constructii datate în aceasta perioada o reprezinta capela (fig 25), plasata pe latura estica a castelului. Nava de forma dreptunghiulara, este precedata de un pronaos, deasupra caruia este sprijinita pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribuna. (Lazar I, 1995)

A doua fază de construcție încetează însa odată cu moartea lui Ioan de Hunedoara. Se admite însa, faptul că, lucrarile la castel sunt încetate in jurul anului 1480, castelul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei. În secolul XVIII se construiește curtea exterioară, spațiu ce adapostea locuințele administratorului, funcționarilor, casa ogarilor si depozitele pentru hrană si fân (fig.26). (Lazar I, 1995)

Fig.22. Fântâna din interiorul Castelului Corvinilor (Arhivă Personală)

Fig.23. Sala Cavalerilor ( Arhivă Personală)

Fig.24. Sala Cavalerilor (Arhivă Personală)

Fig.25. Capela, imagine din tribună ( Arhivă Personală)

Fig.26. Curtea Exterioară a Castelului ( Arhivă Personală)

Astazi, Castelul Corvinilor (fig.27) poate fi vizitat aproape în totalitate, interzise fiind doar cateva turnuri care sunt in reparații.

Fig.27. Castelul Corvinilor (Arhivă Personală)

3.6.2. Resurse Turistice Religioase

Valoarea turistică a edificiilor religioase este dată de arhitectura proprie a cultelor religioase universale, cum sunt catedralele si bisericile la crestini sau moschei la musulmani, și stilul constuctiv, romanic, gotic, baroc și altele. (Elena B., 2011)

Arealul de studiu Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa cuprinde mai multe edificii religioase, dintre cele mai importante putând fi enumerate urmatoarele: Catedrala Episcopală Sfântul Nicolae din Deva,Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Deva, Biserica din Denduș și Mânastirea Prislop.

Catedrala Episcopală Sfântul Nicolae

„Pentru comunitatea românească în continua creștere, vechea biserică de „Pe Vale” devenise neîncăpătoare, astfel că protopopul Ioan Papiu și preotul George Nicoară, cu încuvințarea mitropolitului Andrei Șaguna, au demarat lucrărilede contrucție a unui nou lăcaș de cult. Preluând de la predecesoarea sa hramul Sfântul Ierarh Nicolae, biserica, ridicată între anii 1861 și 1873, a fost definitivată în forma actuală (fig.28.), de artectul Constantin Purcariu din Lugoj, abia în perioada interbelica, între 1927 și 1930, când a fosr renovată și pictată în stil bizantino-roman” (Florin D., 2011)

Directorul si pictorul belleartelor din Cluj, Alexandru Pop, a executat pictura veche a catedralei intre anii 1929 și 1931. Școala de meserii din Deva a sculptat din lemn de stejar iconostasul catedralei în anul 1940. Cele 3 clopote ale lacașului de cult, au fost turnate din material de război, acestea fiind făcute pe cheltuiala familiei Doctorului Petru Groza, dupa cum arată și inscriptiile de pe ele. (Florin D., 2011)

Fig.28. Catedrala Episcopală Sfântul Nicolae (Arhivă Personală)

Catedrala Adormirea Maicii Domnului

Catedrala Adormirii Maicii Domnului este localizată in Piața Operei din Municipiul Deva. Aceasta este constuită pe un teren donat de catre Primăria Municipiului Deva în anul 1990. Între anii 2004 si 2011 lucrările de construcție au fost coordonate de preotul Miron Mateș. Este un edificiu în plan „cruce greacă”, prevazut cu o cupolă centrală impunătoare (fig.29.), 5 clopote de dimensiuni apreciabile, cel mai mare cantărind 3 tone, și alte 13 clopote mai mici destinate acordului. (Florin D., 2011)

Biserica din Denduș.

Biserica Sfântul Nicolae din Denduș este un monumen unic (fig.30.), nu doar prin vechimea sa, fiind cea mai veche biserica din România în care se mai țin slujbe, dar si prin elementele sale arhitecturale neobișnuite. Aceasta este situată la 10 km de Hațeg, este situată pe un deal și înconjurată de un vechi cimitir, facută din mărmuri de la Sarmizegetusa. (Vătășianu V., 1930). În 1991, biserica din Denduș a fost propusă pentru a face parte din patrimoniul UNESCO.

Fig.29. Catedrala Adormirea Maicii Domnului ( Arhivă Personală)

Fig.30. Biserica din Denduș (http://ziarullumina.ro/densus-cea-mai-veche-biserica-in-care-se-slujeste-5439.html )

Mânastirea Prislop

Mânastirea Prislop este localizată in Județul Hunedoara, la aproximativ 15 km de orașul Hațeg și a fost intemeiată de Sfântul Nicodim la jumătatea secolului al XIV-lea și a fost rezidita la 1557 de fiica lui Moise Vocă, Zamfira. Aceasta devine „ scaun al câtorva episcopii ai Silvașului și a toată țara Ardealului și a părților ungurești” între 1572-1599, după care a fost desființată în secolul XVII și restaurată în secolul XIX. La 1945 Mânastirea se afla sub jurisdicția chiriarhiei unite a Lugojului. ( Marcu P., 2011)

La 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului al acelor vremuri, Nicolae Bălan, l-a dus personal la Prislop, pe Ieromonahul Arsenie Boca, pentru a restaura mânăstirea aflată într-o stare precară. Ca nou stareț al mânăstirii, Părintele Arsenie, absolvent al Academiei de Arte Frumoase din București și licențiat în teologie la Sibiu, începe înfrumusețarea și restaurarea mânăstirii, ajutat de fratele sau Nicolae Zaharia. (Păcurariu M, 2006)

În 1985 vechea clădire de la intrarea in incinta mânăstirii a fost demolată, în locul ei ridicandu-se o clădire nouă cu etaj, în stil brâncovenesc, cu peste 15 chilii si un foișor, clădire concepută de Părintele Arsenie. Tot acesta a realizat si modelul porții de lemn de la intrare, în stil maramureșean, în 1987. ( Constantinescu R, 1994) În fiecare an se realizează pelerinaje la Mânastirea Prislop (fig.31) si la Mormantul Părintelui Arsenie Boca.

Fig.31. Mânăstirea Prislop ( http://redesteptarea.ro/drumul-catre-manastirea-prislop-blocat-pentru-pelerinii-din-lugoj-si-faget/#prettyPhoto/0/ )

3.6.3. Resurse Turistice Culturale

Conform Consiliului Internațional pentru Monumente Culturale și Istorice, turismul cultural s-ar defini dupa cum urmează „ Turismul cultural și cultural – cognitiv este acea formă de turism care se concentrează asupra mediului cultural și care, la rândul ei include reperele culturale și istorice le unei destinații sau moștenirea cultural-istorică, valorile și stilul de viață al populației locale, artele, meșteșugurile, tradițiile și obiceiurile populației locale.” În cadrul resurselor culturale putem menționa muzeele, casele memoriale, teatrele, centre culturale, case de cultura, opere și altele. Dintre cele mai importante atracții culturale ale arelului putem menționa: Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva; Muzeul Arheologic din Sarmizegetusa; Muzeul de Arheologie, Istorie și Etnografie Hunedoara; Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului; Teatrul de Artă, Centrul Cultural Drăgan Muntean, Casa Memoriala Petru Groza si Casa de Cultura din Deva și Casa de Cultura din Hunedoara.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva. Acesta își are sediul principal în prezent în Castelul Bethlen, cunoscut și ca Magna Curia (fig.32.),cel mai vechi monument de arhitectură, situat la poalele Cetății Devei, în partea sudică a acesteia. Începutul muzeului din Deva se leagă de momentul înființării „Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara” în 1880. Statutul acestuia prevedea îniințarea unui muzeul de antichități, obiectiv realizat doi ani mai târziu. Colecțiile muzeului au fost depozitate într-o casă particulară și, din 1980, în 6 săli de clasă ale Școlii ce ȘtiințeExacte, actualmente Colegiul Național Decebal Deva. Muzeul, primește mai apoi ca și sediu Castelul Magna Curia. În urma deciziei Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din 4 iulie 1994, a fost schimbată denumirea instituției în Muzeul Civilizației Dacice și Romane. Dupa o reamenajare în 2008, clădirea avea ca funcționalități depozite de arheologie, artă, științele naturii, spațiu cu destinație de tezaur, bibliotecă specializată, sală de lectură, laboratoare dotate în vederea acreditării, sali de conferință și birouri administrative. (Muzeul Civilizației Dacice și Romanice Deva)

Fig.32. Muzeul Civilizației Dacice și Romanice (Arhivă Personală)

Muzeul Arheologic Sarmizegetusa

Sarmizegetusa este una din cele mai importante secții ale Muzeului Civilizației Dacice si Romane, având în administrare și parcul arheologic Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, precum și un muzeu de sit (fig33). Primul muzeu de la Sarmizegetusa a fost înființat în 1924, prin grija aceleiași Societăți de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, într-o locație din centrul comunei Sarmizegetusa, și reorganizat în 1966. În urma reparației capitale a clădirii, finalizată în 2006, și după mai multe expoziții temporare, la 18 septembrie 2010, cu prilejul zilei de naștere a lui Traian, la etaj a fost vernisată o expoziție permanentă în spiritularheologiei experimentale. Colecția Secției de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa are în inventar peste 30000 de piese de epocă romană din care aplica cu capul Meduzei a fost clasată încategoria Tezaur. (Muzeul Civilizației Dacice și Romanice Deva)

Muzeul de Arheologie, Istorie și Etnografie Hunedoara

Muzeul a fost înființat în 1974 și cuprindea inițial piese de lapidariu provenite de la lucrările de restaurare ale Castelului Corvinilor la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Acum muzeul (fig.34) deține si colecții de arheologie, ceramică, piese litice, metalice, și osteologice provenite din săpăturile facute în zona Hunedoarei, piese și recuzită din protul pădurăresc, icoane pe sticlă și lemn, tablouri de pânză, statui din lemn, monede din secolele XVI-XIX, și multe tipuri de arme. (Muzeul de Arheologie, Istorie și Etnografie Hunedoara)

Fig.33. Muzeul Arheologic Sarmizegetusa ( http://www.hategpadureni.ro/obiective_istorice_sarmizegetusa.html )

Fig.34. Muzeul de Arheologie, Istorie si Etnografie Hunedoara ( https://www.facebook.com/muzeuldearheologieistoriesietnografiehunedoara/photos/a.1440198872944250.1073741827.1440179206279550/1795939690703498/?type=3&theater

Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului

Geoparcul este un sit UNESCO, în care geodiversitatea, biodiversitatea și interacțiunea dintre om și pământ au creat un teritoriu cu o mare valoare naturală și culturală. Geoparcul are o suprafață de 102.392 ha, o populație de 32.500 de locuitori, 79 de sate grupate în zece comune și orașul Hațeg. Geoparcul are valori naturale și culturale unice: natură salbatică cum e în Munții Retezat, Țarcu sau Șureanu; locuri speciale pentru istoria României cum sunt Ulpia Traiana Sarmizegetusa și cetăți feudale; simboluri ale creștinismului cum sunt bisericile Densuș și Sîntămăria Orlea sau mănăstirile Prislop și Colț. Geoparcul cuprinde situri cu fosile de dinozauri unice în lume. Ele aparțin unor specii de dinozauri pitici ce au trăit acum 72 de milioane de ani într-o insulă din Oceanul Tethys. Geoparcul are o vizibilitate națională și internațională ca sit UNESCO susținut de Rețeaua Europeană a Geoparcurilor și de Rețeaua Globală a Geoparcurilor. Geoparcul propune un program de dezvoltare durabilă susținut de un parteneriat format din universități, muzee, administrații locale și organizații neguvernamentale. (Site-ul Geoparcului)

Fig.35. Imagine din Geoparc ( http://adevarul.ro/locale/hunedoara/povestea-dinozaurilor-reptilelor-zburatoare-uriase-Tara-hategului-erau-pitice-animalele-preistorice-fost-descoperite-primele-fosile-1_552d4297448e03c0fd9f4500/index.html )

Teatrul de Artă Deva. În anul 1958, un grup de artiști au luat parte la înființarea Teatrului de Stat de Estradă Deva, denumire sub care a funcționat mai mulți ani. Au urmt și alte denumiri , în diferite etape: Teatrul Orășenesc, Teatrul de Estradă, Teatrul Arta, Teatrul de Stat de Estradă, Teatrul de Revistă și multe alte denumiri, astăzi acesta numindu-se Teatrul de Artă Deva. Noua sală a teatrului a fost inaugurată la 1 aprilie 1963 cu reprezentația „Șarjele Revistei”. În 1960 acesta primește adevărata recunoaștere, pe vremea directorului Ion Preda din acele timpuri. ( Isabela H., 2012)

Fig.36. Teatrul de Artă Deva (http://www.zilesinopti.ro/locuri/1597/teatrul-de-arta-deva )

3.6.4. Resurse turistice etnofolclorice

Județul Hunedoara este caracterizat printr-o varietate etnofolclorică impresionantăcare se întâlnește în toate comunitățile umane. Costumele populare de o frumusețe și o eleganță aparte, ceramica și cusăturile, obiectele din lemn sculptat, tradițiile și obiceiurile ce vin din negura istoriei, toate reprezintă un inestimabil tezaur spiritual cu care se mândrește fiecare locuitor al zonei. Zonele etnofolclorice corespunzătoare arealului de studiu din cadrul județului sunt: Zona Țara Hațegului, Zona Valea Mureșului Mijlociu și Subzona Hunedoara.

Zona Țara Hațegului

Este semnificativ si nu se poate trece cu vederea faptul că Țara Hațegului a adăpostit de-a lungul timpului două capitale ale pământului românesc: la Grădistea Muncelului a fost capitala Daciei lui Decebal, iar la marginea de apus, Ulpia Traiana, capitala Daciei Romane. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Portul Popular. Analizele izvoarelor istoriei vechi conduc la faptul ca portul popular din Țara Hațegului are rădăcini vechi în istoria neamului. Obârșia portului popular vine de la iliri, traci, geți și daci. De la Subcetate spre nord, pe valea inferioară a râului Strei, se întâlnesc trei zone distincte ale portului popular: zona de la sud-vest care cuprinde Ocolișul Mare-Ruși-Măceu, de est cu Vâlcele-Boșorod și nord cu Strei-Sângeorz-Srei Săcel-Ohaba Strei. Materialele de bază folosite la confecționarea pieselor de îmbrăcaminte sunt de multe veacuri cânepa și inul. Țesăturile obținute după prelucrarea inului și a cânepii se înmoaie de mai multe ori în apă curată, curgătoare, apoi se întind pe iarbă curată pentru a se înalbi și usca. Lâna de oaie este tunsă primăvara, spălată, uscată la soare, scărmănată la darac și la pieptene dupa care se toarce cu răsuca sau fusul, se pune pe rășchior și se formează gheme cu greutatea de 250 grame sau mai mari. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Costumul femeiesc se compune din: îmbrăcămintea capului, cămasă, două cătrânțe, brâu, bete și încălțăminte, toate componentele vestimentare fiind opera migăloasă și răbdătoare a fetelor și tenerelor neveste. ( Elena S., 1984)

Costumul bărbătesc din Țara Hațegului este unitar, dar cu unele variante locale. Este îmbrăcămintea unei populații de foști iobagi. Este un costum simplu, compus din căciulă sau pălărie, cămașă, cioareci sau izmene, curea și încălțăminte. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Așezările și arhitectura caselor. În ceea ce privește studiul tipurilor de locuințe permanente, cercetările întreprinse asupra arhitecturii habitatului rural hațegan au scos în evidență existența unei mari varietăți de locuințe. Astfel, tipurile vechi de case, ce formau majoritatea construcțiilor din satele hațegane, au evoluat pornind de la casa originară, cu o singură încăpere, la casa cu tindă, și apoi la cea cu tindă și cămară. Majoritatea caselor aveau acoperișul de paie, dar întâlnim și șindrila, mai ales în mediul urban și la familiile înstărite din mediul rural. Mai întâlnim și locuințe din piatră și cărămidă, dar acestea aparțineau păturii înstărite a comunităților. (Nicolae P., 2000)

Șezătoarea. Reprezenta un aspect al încurajării între gospodăriile țărănești. Aceasta se organiza în serile de iarnă când participanții lucrau și petreceau, spunând povești, glume, ghicitori, știri despre viața de zi cu zi din comunitatea rurală. Ea a fost în satul de alădată, unul din cele mai apreciate obiceiuri. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Claca. În dimineața zilei de clacă oamenii se adunau la casa gospodarului, de unde plecau la camp, unde gospodarul le arăta de unde până unde să secere grâul. Fetele și femeile secerau, iar bărbații legau snopii și îi clădeau în clăi. Seara, la terminarea secerișului, lucrătorii lăsau la capătul holdei ccâteva spice, să rămână pentru păsările cerului. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Colindatul. Unul dintre cele mai importante obiceiuri de iarnă din Țara Hațegului este reprezentat de obiceiul Cerbului. Având o vechime apreciabilă, colindatul cu Cerbul este cel mai bine reprezentat în Țara Hațegului în satele comunelor Sălașu de Sus, Răchitova, Râu de Mori, Densuș și Baru, unde an de an obiceiul este transmis din generație în generație, de la vârstnici la copii. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Valea Mureșului.

Zonă etnofolclorică de mare interes istoric, geografic, economic, social și cultural, Valea Mureșului a atras din cele mai vechi timpuri atenția specialiștilor în domeniu, dar și a celor care au călătorit pe aceste meleaguri. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Portul popular. Emblemă a bunului gust și a frumosului, portul popular de pe Valea Mureșului cuprinde un ansamblu de piese de îmbrăcăminte cu adevărat remarcabile care conferă unitate și identitate vestimentară. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Costumul popular al femeilor se compune din cămașă, poale șă cătrânță, lăibăruț și prege. Persoanele avute purtau salbă de bani la gât. Pe cap se purta un batic numit chișchineu, la început dintr-o singură culoare predominantă, alb, negru sau roșu, iar mai apoi cu flori viu colorate. În timpul iernii purtau haine groase din pănură: căput de șubă, cojoace și sfetăre. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Costumul popular bărbătesc era simplu la croială și ornamentat sobru. Bărbații purtau izmene largi, vara, și cămașă albă din cânepă cu ciptă, haină din subă sau din stofă, cioareci, iarna, niște pantaloni din șubă, apoi căput din șubă și nelipsitul căput din piele de oaie. O piesă valoroasă de port popular era gluga purtată aproape tot timpul anului la vreme rea. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Obiceiurile de botez rămân cele mai importante etape ale complexului Nașterii. În comunitățile sătești, taina botezului ortodox este fundamentală pentru viața copilului. Contactul cu apa sfințită și cuvântul sfânt îi fac copilului intrarea în societatea satului ca individ cu drepturi depline, creștin al bisericii. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Căsătoria și nunta reprezintă în toate satele Văii Mureșului un eveniment esențial în ciclul vieții manifestat spectaculor prin interferența folclorică a muzicii, dansului, poeziei și artei populare. Nunta tradițională de pe Valea Mureșului păstrează, acum, puține ritualuri în cele trei zile cât ținea petrecerea. Ceremonialul popular al nunții cuprindea etape respectate cu sfințenie de protagoniști: pețitul, logodna, zestrea, chemarea la nuntă, sâmbăta nunții, alaiul de nuntă, masa mare, obiceiuri după nuntă. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Obiceiurile de înmormântare constituiau în viașa satului tradișional un facinant excurs în lumea de dincolo, un complex ritualic funebru și postfunebru de o mare importanță pentru comunitate. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

Ceremonialul de înmormântare în satele din Valea Mureșului se încadrează, în parte, într-una dintre zonele etnografice mai largi de circulație a cântecului ritual de ănmormântare, partea inferioară a Mureșului, Banatului și aproape întreaga regiune a Hunedoarei. (Mihai P., 1976.)

Obiceiuri calendaristice. Obiceiurile folclorice care s-au păstrat ca fapte vii în aceste comunități sunte cele ale Crăciunului, sărbători sacralizate prin manifestări specifice: Colindul cu duba, Viflaemul care era Teatru religios folcloric, Stelașii, Jocu cu cerbul și cele ale Paștelui cum sunt: Steagul de Paște de la Certej și Hondol. (Marcel L., 2004)

Colindul este cel mai important ciclu sărbătoresc tradițional, mai bogat din punct de vedere artistic și mai colorat ritualic. În satele de pe Valea Mureșului el reprezintă un străvechi patrimoniu imaterial cu origini în epsul arhaic geto-dacic, cu preluări ulterioare din complexul obiceiurilor romane. Datina colindului s-a extins armonios în spațiul sărbătorilor Crăciunului, a Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, devenind astfel de-a lungul istoriei dicționare vii ale satului. (Mihai P., 1977)

Subzona Hunedoarei.

Subzona etnografică Hunedoara cuprinde câteva localități așezate la poalele Munților Poiana Ruscă, respectiv în bazinulinferior al Văii Cernei, toate gravitând în jurul Municipiului Hunedoara, centru economic foarte important. Se pot distinge in această subzonă: sate subordonate administrativ municipiului Hunedoara, unele dintre ele devenind chiar cartiere cum sunt Zlaști sau Buituri, altele fiind aparținătoare cum sunt Boș, Hășdat și Peștișu Mare; comuna suburbană Teliucu Inferior cu satele sale componente; comuna învecinată, Peștișu Mic, cu satele sale componente. (Monografia Județului Hunedoara, Vol III)

La sfârșitul secolului al XIX, geograful Silvestru Moldovan referindu-se la unele dintre aceste localități le numea „satele din preajma Hunedoarei”, deosebindu-le de așezările pădurenilor și preciza, printre altele, că portul bărbătesc se aseamănă cu al pădurenilor, în schimb „portul femeilor e în parte străin”. ( Silvestru M., 1894)

Portul popular. Costmul tradițional al locuitorilor satelor hunedorene, avea, în general, caracteristicile portului transilvănean. Bărbații purtau cămașă albă din pânză de in, cânepă sau bumbac, lungă până deasupra genunchilor, izmene largi, legate la pulpa piciorului cu curelușe. Mijlocul și-l înconjurau cu chimir lat de piele, cei mai bătrâni, si cu o curea, mai îngustă, cei tineri. Peste cămașă purtau o vestă neagră. Se încălțau cu bocnaci, eventual cizme. Portul femeilor era compus din cămașă lungă, formată din ie și poale. Mânecile și pieptul cămășii erau cecorate discret cu motive geometrice cusute cu arnici colorat.

Obiceiurile calendaristice. În ceea ce priveste obiceiurile întâlnim aceleași interferențe între religie, magie și cunoștințe empirice. La Sântoader fetele se spălau ăe cap cu fiertură de iederă și fonfiu în credința că și părul lor va crește lung ca iedera. ( Zenovia D., 2002)

Unele obiceiuri au fost împrumutate de români de la etnicii maghiari, de exemplu balurile, în special Balul strugurilor, care se organizează toamna în fiecare sat. Obiceiul colindatului la Crăciun, cel care aduce bucure în casele gospodrilor, practicat odinioară în fiecare localitate, s-a m-ai păstrat doar în câteva sate.

CAPITOLUL IV. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

Infrastructura turistică este formată din totalitatea mijloacelor si bunurilor create de om, scopul lor fiind acela de a pune în valoare resursele turistice naturale si antropice de care dispune o anumită regiune. Din punct de vedere structural, infrastructura turistică include: baza de cazare și alimentație publică, căile și mijloacele de transport, dotări pentru agrement și dotări pentru cură și tratament. (Ciangă N, 2007)

4.1. Baza de cazare, alimentație publică și structurile agrement

Principala componentă a infrastructurii turistice este baza de cazare, aceasta ajutând la impulsionarea dezvoltării turismului, condiționând sejurul turiștilor. Baza de cazare poate asigura turiștilor înnoptarea, odihna pe o anumită perioadă de timp în baza unor anumite tarife condiționate de gradul de confort al locației, de sezon și alte funcții. Serviciile de alimentație publică pot influența și ele la randul lor calitatea, atractivitatea și dimensiunile fluxurilor de turiști. Structurile de agrement pot îmbrăca forme diverse în funcție de specificul zonei și de resursele de care dispune zona. Agrementul poate consta în plimbări, sport, divertisment, viață de noapte sau alte activități care aduc o stare de relaxare turiștilor. (Dinu M, 2006)

4.1.1. Structuri turistice de cazare

În ceea ce priveste structurile de cazare turistică, putem observa in tabelul de mai jos (tab.1.) ca în cadrul arealului de studiu nu exista o bază de cazare numeroasa. Putem observa faptul că numărul de structurilor de cazare a avut oscilații de creștere și descreștere în perioada anilor 2005-2011, din anul 2011 pana în 2015 remarcându-se o creștere a structurilor de cazare. Hotelurile și vilele turistice dețin supremația numarului de structuri turistice, orașul Deva având mai bine de jumatate din structuri de-a lungul anilor, comparativ cu celelalte 2 localități. Datorită faptului că arealul se afla într-o zona joasă, cabanele turistice au fost aproape inexistenpe pe parcursul anilor studiați.

Tabel 1. Tipuri de structuri de primire turistică în Arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa. ( Sursa date: INSSE)

Datorită faptului că structurile de cazare sunt foarte puține, acest lucru influențează și capacitatea de cazare, la randul ei destul de redusă ca numar de locuri. Hotelurile turistice din Deva si Hunedoara sunt unitățile care au cele mai mari capacități de primire turistică din arealul studiat, pe langă aceste mai putem adauga și vilele turistice cu o capacitate relatativ bună de cazare avand în vedere faptul ca numărul lor este destul de mic. În ceea ce priveste pensiunile agroturistice, se pare ca în cazul orasului Deva acestea au avut o tendintă de creștere în jurul anului 2008, dar o scădere bruscă din 2010 pana în 2011 ajungându-se chiar la închiderea lor, dar se pare că în ultimii ani acestea revin pe piața turistică ajungând la o capacitate de 67 de persoane în anul 2015. În schimb, pensiunile turistice sunt într-o constinuă scădere atat a numarului de unități cât și a numărului de turiști.

Tabel 2. Capacitatea de cazare turistică pe tipuri de structuri de primire turistică (Sursa date: INSSE)

Cea mai mare concentrație a unităților de cazare turistică se afla în orașul Deva, având în componența sa în jur de 25 de unități de cazare, prince cele mai importante și mai cunoscute sunt Hotel Deva, Hotel Sarmis, Hotel Wien, Pensiunea Eva, Vila Roma și Vila Venus.

4.1.2. Structuri turistice de alimentație și agrement

În marea majoritate a cazurilor, activitățile de agrement și alimentația publică sunt asigurate de către unitățile de cazare, care au în componența lor restaurante cu specific românesc și nu numai, locuri pentru divertisment și relaxare cum ar fi piscinele, baruri,locuri de joacă pentru copii, grădini, săli de conferință, săli de fitness, sau chiar activități propuse de către conducătorii anumitor unități de cazare, cum ar fi, pescuitul, organizarea unor drumeții pe Dealul Cetății Deva, sau vizitarea edificiilor importante din zonă. (Pețan I, 2003)

În cazul alimentației publice, pe langă reastaurantele componente ale unitășilor de cazare turistică, o importantă atracție asupra turiștilor o au centrele comerciale, restaurantele independente de o unitate de cazare, terasele, și popasurile. În cazul orașului Deva, turiștii au o gamă variată din care pot alege de unde sa își procure alimentele sau unde sa mănânce, cum ar fi Ulpia Shopping Center, Deva Mall (fig.37.), Shopping City Deva, terasele și restaurantele din centrul vechi al orașului. În cadrul orașului Hunedoara restaurantele si pizzeriile sunt la tot pasul, turiștii avand o gamă largă din care pot alege.

În ceea ce privește relaxarea, cea mai bună opțiune pentru turiștii care vizitează zona Devei este Aqualand (fig.38.). Această unitate de agrement pune la dispoziția vizitatorilor săi 7 bazine de agrement, cu diferite dimensiuni, atat pentru copii cât și pentru adulți, o supra de 1500m² cu șezlonguri și pardoseală încălzită. Temperatura în cadrul compexului este de 35șC indiferent de anotimp, iar temperatura apei oscilează între 32 și 35șC. (Site-ul Aqualand Deva)

Fig.37. Deva Mall ( Arhivă Personală)

Fig.38. Aqualand Deva (http://hunedoaralibera.ro/aqualand-deva-programul-de-functionare-de-sarbatori/ )

4.2. Căile de comunicație și mijloacele de transport turistic

Transporturile sunt principalul element prin care se realizează deplasarea bunurilor și a persoanelor. De asemenea, acesta este prima manifestare a consumului turistic, asigurâng deplasarea unui individe de la reședința permanentă la locul de vacanță. Durata vacanței sau sejurului este condiționată de transport, astfel turiștii preferă transporturile mai rapide cu o cheltuială minimă pe o distanță mai lungă. Astfel pentru derularea activității de turism dintr-o zonă în alta, turiștii utilizează transporturile rutiere, feroviare, aeriene sau navale. Turistul poate alege unul dintre aceste transporturi sau le poate combina, însă alegerea finală este condiționată de anumiți parametrii, cum ar fi: distanța, timpul parcurs de la reședință până la locul ales pentru vacanță, disponibilitatea și accesibilitatea tipului de transport ales, securitatea și confortul. ( Adrian N., 2011)

Datorită faptului că arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa este înconjurat de formațiuni muntoase, circulația se face pe cale rutieră sau feroviară prin vaile râurilor Mureș, Jiu sau Cerna.

Transportul Feroviar. Județul Hunedoara este dominat de Magistrala feroviară 200, aceasta leaga Brașovul de Arad. Dacă un turist vrea să ajungă într-o zona a arealului Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa pe calea ferată, este inevitabil ca acesta sa nu mearga pe magistrala 200 sau una din magistralele secundare, cea mai utilizată magistrală secundară folosită in acest areal fiind magistrala 202 care leaga Simeria de Petroșani, Târgu Jiu și Filiași (fig 39).

Transportul rutier. Transportul rutier în cadrul arealului studiat este foarte bine dezvoltat, fiind traversat de artere importante cum ar fi Autostrada A1, DN 66 și DN68. A1 face legatura dintre București si vama Nădlac, aceasta trecând și prin Deva, unul dintre puctele cele mai importante ale arealului. A1 face legatura între orașul Sebeș si Deva. DN 66 este un alt drum important care leaga orașul Caransebeș de Sarmizegetusa, continuând apoi până la nodul rutier din Hațeg. DN 68 este drumul care leaga sudul României de centrul si vestul țării, acesta trecând prin Petroșani și ajungând în Hațeg face legatura cu DN66 și la Simeria, foarte aproape de Deva, face legatura cu Autostrada A1 (fig.40.).

Fig. 39. Magistrala feroviară 200. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Magistrala_CFR_200#/media/File:Harta_CFR_200.svg )

Fig.40. Harta drumurilor din Județul Hunedoara (https://infovacantedotcom.files.wordpress.com/2013/07/harta-hunedoara.jpg)

CAPITOLUL V. CIRCULAȚIA TURISTICĂ

5.1. Dinamica circulației turistice

Dinamica circulației turistice este reprezentată de numărul de sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică, numărul de înnoptări ale turiștilor în strucuri de primire turistică și provenienta turistilor, români sau străini, în structuri de primire turistica. În continuare voi prezenta dinamica circulației turistice din privința sosirilor și înoptărilor turistice. Numărul de turisti sau sosirile turiștilor pe structuri de primire turistică se obtine prin cumularea informațiilor cuprinse in diferite documente statistice, calculându-se la sfârșitul anului calendaristic.

Sosirile turiștilor în structuri de primire turistică în Deva. În graficul de mai jos (fig.41,) se poate observa o oscilație a numărului de turiști ajunși într-un din structurile de primire turistica. Numarul cel mai mare de vizitatori din perioada de studiu de 2001-2016, aparține anului 2003, când peste 50000 de turiști au vizitat orașul, la polul opus aflându-se anul 2012 cu un număr de aproximativ 21000 de turiști. Se mai pot observa doua momente de declin mai importante în ceea ce privește numarul de vizitatori ai orașului Deva, în perioadele 2003-2006 și 2007-2009. După aceste două momente de declin a urmat o perioadă de stagnare a turiștilor în jurul numărului de 21000, între anii 2009 și 2013, urmând ca din 2013 până în 2015 interesul oamenilor pentru acest oraș sa crească, inregistrându-se astfel, în 2015 un număr de aproximativ 40000 de turiști, număr dublu față de perioada de stagnare.

Fig.41. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică în Deva în perioada 2001-2016. (Sursă date- INSSE)

Sosirile turiștilor în structuri de primire turistică în Hunedoara. În ceea ce privește orașul Hunedoara, lucrurile sunt puțin mai diferite. Chiar dacă numărul de turiști este mult mai mic decât cel al orașului Deva, în cadrul Hunedoarei se remarcă o creștere a numărului de turiști. Pe parcursul a celor 15 ani se pot remarca două momente cheie în care numărul de turiști începe să crească (fig.42). Primul moment este înregistrat între anii 2004-2007, când numărul turiștilor crește de la aproximativ 2000 până la aproape 10000. După acest inteval urmează o perioadă de oscilații între 2007 și 2013, urmată fiind apoi de al doilea moment cheie cand numărul de turiști crește de la 9300 în 2007 la aproape 26500 în 2015.

Fig.42. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică în Hunedoara în perioada 2001-2016. (Sursă date- INSSE)

Lucrurile stau cu totul diferit in ceea ce privește sosirile turiștilor în structuri de primire la Sarmizegetusa. Aici numărul maxim de turiști sosiți în structuri de primire este de aproximativ 220, înregistrați în anul 2007(fig.43)

. Fig.43. . Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică în Sarmizegetusa în perioada 2001-2016. (Sursă date- INSSE)

Numărul de înnoptări ale turiștilor în strucuri de primire turistică se obține din înregistrările în spațiile de cazare, prin însumarea numărului de zile de ședere al fiecărui turist.

Înnoptările în structuri de primire turistică în Deva.

La fel ca în cazul sosirilor se pot observa două perioade în care numărul de turiști scade considerabil, dar există si două perioade de creștere a turiștilor(fig.44). Prima perioadă de creștere este înregistrată pe parcursul unui singur an, între 2002 și 2003 când, numărul turiștilor care au înnoptat într-o structură de primire a crescut cu aproximativ 25000 de turiști, de la aproape 70000 în 2002 la aproximativ 95000 în 2003. Prima perioadă de scădere bruscă este înregistrată între 2003 și 2006 când numărul turiștilor scade considerabil până la aproximativ 57000, urmând o perioadă usoară de urcare, urmată apoi de a doua cădere a numărului de turiști, ajungând în 2009 la 41000. A doua perioadă de creștere este înregistrată între anii 2013 și 2015, perioadă în care numărul turiștilor crește de la 37500 la 72000.

Fig.44. Înnoptările în structuri de primire turistică în Deva între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

Înnoptările în structuri de primire turistică în Hunedoara. Graficul înnoptărilor în Hunedoara arată 5 perioade de scădere, creștere și oscilare a numărului de turiști (fig.45). Prima perioadă, de scădere, înregistrată între 2001 și 2004, arată că numărul turiștilor scade de la aproximativ 12000 în 2001 la 3500 în 2004. A doua perioadă, de creștere este înregistrată între 2004 și 2007, numărul turiștilor urcând de la 3500 la aproximativ 17800. Urmează o perioadă de oscilare, de scăderi și creșteri succesive între 2007 și 2013, urmând ca din 2013 până în 2015 numărul turiștilor sa aibă o ascensiune bruscă și să ajungă la aproape 39600.În final, din 2015, numărul turiștilor începe din nou să scadă până la 28200.

Fig.45. Înnoptările în structuri de primire turistică în Hunedoara între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

Înnoptările în structuri de primire turistică în Sarmizegetusa. În cadrul acestui grafic observăm faptul că există o creștere semnificativă dar și o scădere bruscă a turiștilor (fig.46.). Creșterea are loc între anii 2004 și 2007, când aproximativ 1150 de turiști au înnoptat într-una din structurile de primire turistică. Scăderea bruscă se observă din 2007 pană în 2009 când numărul turiștilor care înnoptau s-a redus drastic.

Fig.46. Înnoptările în structuri de primire turistică în Sarmizegetusa între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

5.2. Indicatori ai circulației turistice

Densitatea circulației turistic. Acest indicator exprimă legătura dintre fluxul turiștilor și populația rezidentă a unei zone sau țări. Se calculează prin raportul dintre numărul turiștilor și numărul populației rezidente. ( Dracia C., 2003)

Densitatea circulației turistice în Deva. Din graficul prezent mai jos (fig.47.) reiese faptul că densitatea circulației turistice scade odată cu numărul turiștilor. Cea mai mare densitate este înregistrată în anul în care și numărul turiștilor a fost foarte ridicat, mai exact în anul 2003, iar densitatea cea mai mică este înregistrată în anul 2012, când Deva înregistra cel mai mic număr de turiști din cei 15 ani studiați.

Fig.47. Densitatea circușației turistice în Deva între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

Densitatea circulației turistice în Hunedoara și Sarmizegetusa (fig.48-49). La fel ca în cazul orașului Deva, și în Hunedoara și Sarmizegetusa densitatea circulației turistice scade în funcție de numărul de turiști, astfel ca în Hunedoara valoarea cea mai mică a densitășii este înregistrată în anul 2004, iar cea mai mare valoare este înregistrată în 2015. În cazul localității Sarmizegetusa valoarea cea mai mare este înregistrată în 2007, valorile cele mai mici înregistrandu-se în mai mulți ani, 2001-2002-2004-2009-2010-2011-2012-2014-2015-2016.

Fig.48. Densitatea circușației turistice în Hunedoara între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

Fig.49. Densitatea circușației turistice în Sarmizegetusa între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

Durata medie a sejurlui. Aceasta se calculează din raportul dintre numărul de înnoptări înregistrate într-o anumită perioadă și numărul de sosiri ale turiștilor într-o anumită perioadă. (Dracia C., 2003)

Durata medie a sejurului la Deva, Hunedoara și Sarmizegetusa (fig50,51,52). În cadrul Devei, durata medie a unui sejur oscilează intre 1,6 zile în 2002 și 1,8 zile în 2010. În cazul Hunedoarei durata medie a sejurului este de 2,65 zile, în anul 2005, datorită diferenței mari dintre înnoptări și sosiri. Cea mai mică valoare a duratei este înregistrată în anul 2016, de 1,40. La Sarmizegetusa diferențele dintre înnoptări si sosiri sunt și mai mari decât la Hunedoara, astfel durata medie a sejurului la ajunge la o cotă de 5,1.

Fig.50. Durata medie a sejurului la Deva între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

Fig.51. Durata medie a sejurului la Hunedoara între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

Fig.52. Durata medie a sejurului la Sarmizegetusa între anii 2001-2016 (Sursă Date-INSSE)

CAPITOLUL VI. TIPURI DE TURISM

Odată cu îmbogățirea experienței turistice s-a diversificat și gama motivațiilor care dirijează cererea turistică spre a obține noi satisfacții față de cele pe care le preocupă turismul de masă sau aranjamentele turistice standard. Industria turistică a devenit mai complexă și mai sofisticată: a creat noi activități și profesii, a atras destinații dinte cele mai diverse, a încorporat rezultete ale creației tehnice, artistice și științifice, și-a pus la dispoziție resursele și s-a înscris în susținerea unor cauze globale cum ar fi eradicarea sărăciei, protejarea mediului sau combaterea terorismului, și-s format propriile structuri instituționale pe plan mondial și a parcurs cu succes principalele etape din procesul de globalizare. Printre tipurile de turism introduse relativ recent pe piată sau care manifestă o dinamică deosebit de accentuată se pot enumera: turismul cultural, turismul rural, turismul de recreativ și de agrement, turismul pentru tineret, turismul de aventură, turismul de sănătate, turismul de afaceri și multe alte tipuri. (Minciu R. 2000)

În cadrul arealului de studiu se regasesc următoarele tipuri de turism: turismul cultural istoric, turismul religios, turism recreativ și de agrement și turism pentru tineret.

6.1. Turism cultural istoric

Turismul cultural istoric este acel segment al industriei turismului care plaseasă atracția culturala și istoria în centrul ofertei. Atracțiile se pot prezenta sub forma spectacolelor, muzeelor, parcurilor tematice, comunități culturale definite prin tradiții, religie, artizanat, mod de viață, vestigiilor și edificiilor istorice. Pentru o călătorie să fie considerată turism cultural istoric, trebuie să îndeplinească 3 cerințe: să aibă ca principală motivație dorința de a cunoaște, de cultivare; să fie consumat un produs istoric cu semnificație culturala isotircă (monument, operă de artă, muzeu, sit arheologic) și să presupună intervenția unui intermediar care poate fi reprezentat de o persoană, un document scris, un material audio-vizual care să pună în valoare și să compună produsul cultural. ( Nistoreanu P, 2005)

Turismul cultural istoric în arealul Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa este foarte bine dezvoltat, având în posesie: o cetate, Cetatea Deva, un castel, Castelul Corvinilor, un sit arheologic impresionant, Ruinele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, diferite muzee cum sunt Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva și Muzeul de Arheologie subordonat acestuia din Sarmizegetusa, Aleea Gimnastelor(fig.53) și Statuia Nadiei Comăneci din Deva (fig.54) și multe altele.

Aleea gimnastelor a fost inaugurată în anul 2008 în apropierea Sălii Olimpice de Gimnastică și este formată din 15 busturi: busturile a patru dintre cei mai buni antrenori ai lotului opimpic de gimnastică românească: cuplul Bela și Marta Karolyi și cuplul Mariana Bitang și Octavian Bellu și 11 busturi a celor mai mari gimnaste românce din toate timpurile: Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo, Lavinia Agace, Daniela Silvaș, Monica Radu, Andreea Răducan, Simona Amanar, Maria Olaru, Daniela Sofronie, Gina Gogean și Lavinia Miloșovici

6.2. Turismul Religios

Una dintre primele forme de călătorie este pelerinajul, sensul inițial al acestei străvechi practici este acela al unei exploatări launtrice, interioare, care vizează o mai bună cunoaștere a sinelui și a vindecării spirituale prin credință. Componentele unui voiaj relogios sunt suferința, ispătirea, prosternarea și adulația, iar istoriile acestor lucruri sunt mereu în legatură stransă cu existența trecută a unui profet, a unor apostoli sau a unor apariții miraculoase care atrag de sute de ani pelerinii aflați în cautarea păcii sufletești.

În cadrul arealului studiat, cel mai bun exemplu de turism religios este dat de unul din cele mai mari pelerinaje din România, și anume Pelerinajul de la Mânăstirea Proslop și Mormantul lui Arsenie Boca (fig.55. și fig.56,). În fiecare an, în zilele de sărbătoare, zeci de mii de pelerini ajung la Mânastirea Prislop pentru a se ruga în fața mormântului lui Arsenie Boca.

Mânastirea datează din secolul al XIV-lea, și a fost locul a multor evenimente care au intrat în istorie de-a lungul timpului. Aici se află și mormântul și piatra funerară a domniței Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab, refugiindu-se în ardeal după ce tatăl ei a fost ucis. Potrivit unor legende, după ce a vizitat mânăstirea și a baut apă de la izvorul de la Prislop, aceasta s-a vindecat de boala de care suferea. Mormântul duhovnicului Arsenie Boca se află tot la Mânăstirea Proilop, el fiind una din marile personalități ale ortodoxiei. Acesta a slujit mânăstirea din anul 1948. (Constantinescu R., 1994)

6.3. Turismul recreativ și de agrement

Acest tip de turism are scopul de a satisface nevoile psihofiziologie ale persoanelor antrenate în munci solicitante, cu mare consum de energie psihică sau care locuiesc în habitate stresante. Acest tip de turism se poate practica pe toată perioada anului, la nivel individual sau familial. În cadrul arealului de studiu locația cea mai potrivită pentru acest tip de turism este orașul Deva, mai precis Parcul Aqualand.

Fig.53. Aleea Gimnastelor-Deva (http://zigzagprinromania.com/blog/deva-plan-turistic-1-zi-intreaga/aleea-gimnastelor/#iLightbox[postimages]/0 )

Fig.54. Statuia Nadiei Comăneci-Deva ( Arhivă Personală)

Fig.55. Mânăstirea Prislop (http://bucurestifm.ro/2016/08/02/manastirea-prislop-loc-de-pelerinaj-pentru-mii-de-turisti/ )

Fig.56. Mormântul lui Arsenie Boca (https://str.crestin-ortodox.ro/foto/1374/137311_mormantul-parintelui-arsenie-boca.jpg )

6.4. Turismul pentru tineret

Acest tip de turism este o formă particulară a turismului social, adresandu-se în special populației tinere. Turismul pentru tineret se bazează în special pe tabere de creație, cantonamente, vacanțe medii și submedii, utilizându-se mijloacele de transport mai ieftine. Cel mai bun loc pentru practicarea acestui tip de turism în cadrul arealului de studiu este Centrul de Agrement Căprioara (fig57.). Acesta este situat la 10 km de Deva, la o altitudine de 380m. Facilitățile oferite de Centrul Căprioara constau în: 50 de locuri cu camere de câte 2 până la 6 locuri, grup sanitar la 2 camere, teren de paintball, teren de sport unde se pot practica handbalul, baschetul, voleiul și fotbalui, o discotecă, o sală de mese unde se pot organiza zile de nastere, întâlniri sau traininguri. De asemena Centru de Agrement oferă si trasee turistice cum ar fi: Deva cu vizitarea Cetății, Mueele Arheologic și de Științe ale Naturii, Hunedoara cu vizitarea Castelului Corvinilor și Lacul de acumulare Cinciș, traseul avand o lungime de 120 km. (DJST Hunedoara)

Fig.57. Centrul de Agrement Căprioara (http://devaturism.ro/2015/11/05/cabana-caprioara-deva/ )

CAPITOLUL VII. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC PRIN METODA BONITĂRII

Metoda bonitării presupune analiza resurselor turistice naturale și antropice pe de o parte și a infrastructurii turistice pe de altă parte. Aceasta constă în acordarea unor note de la 1 la 5 pentru fiecare subcategorie de bonitare. În funcție de puncajul luat putem să încadrăm arealul turistic în una din categoriile următoare:

Potențial turistic foarte ridicat sau rangul I pentru un punctaj cuprins între 51 și 60 de puncte

Potențial turistic ridicat sau de rangul II cu un punctaj cuprins între 41-50 de puncte

Potențial turistic mediu sau rang III cu un punctaj cuprins între 31-40 de punce

Potențial turistuc scăzut sau rang IV cu un punctaj mai mic de 30 de puncte

În tabelul de mai jos (tabel.3.) se poate observa că arealul de studiu Deva-Hunedoara Sarmizegetusa a obținut un punctaj de 43 de puncte, ceea ce înseamnă ca acesta se încadrează în cadrul clasei potențialului turistic ridicat sau de grad II.

Grafic 3. Evaluarea potențialului turistic prin Metoda Bonitării

CONCLUZII

Arealul de studiu Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa este localizat în Județul Hunedoara, înconjurat de unii din cei mai frumoși și spectaculoși muții ai țării noastre: Grupa Munților Parâng și Făgărș din Carpații Meridionali și Munții Poiana Ruscă și Munții Apuseni din Carpații Occidentali.

Istoria și cultura sunt la ele acasă în arealul studiat, cele 3 puncte unite reprezintă un izvor al cunoasterii trecutului și al formării nostru ca popor.

Arealul de studiu Deva-Hunedoara-Sarmizegetusa se caracterizează printr-o diversitate ridicată a resurselor turistice, mai ales din punct de vedere al resurselor antropice, fiind o zonă bogată în istorie și cultură.

De asemenea în cadrul arealului există un număr și o varietate foarte ridicată a obiectivelor turistice și a intrastructurii turistice, numărul sosirilor și înopărilor fiind totuși sub potențialul zonei.

În ultimii ani se observă o oscilație a numărului de turiști, ceea ce înseamă că în cadrul arealului este nevoie de un impuls asupra turismului în ceea ce priveste: modernizarea infrastructurii de transport care asigură accesibilitatea între obiectivele turistice principale, Cetatea Deva-Castelul Corvinilor-Situl Ulpia Traiana Sarmizegetusa și promovarea zonei mult mai puternic in media și nu numai.

Dacă Castelul Corvinilor are deja o reputație în România dar și în afară, autoritățile, anumite instituții, ONG uri sau alte entități trebuie să înceapă o promovare a zonei, iar pentru atracția turiștilor într-un număr mai mare pot forma un circuit turistic care să cuprindă toate cele 3 puncte de atracție ale zonei.

Se poate remarca faptul că în arealul studiat sunt incluse obiective turistice care marchează doua perioade importante ale istoriei țării noastre, perioada provinciei romane cu fosta capitală a Daciei romane-Sarmizegetusa și perioada medievală cu Castelul Corvinilor și Cetatea Devei.

Turismul religios a căpătat notorietate în cadrul arealului atrăgând sute de mii de oameni în zonă, pelerinajele fiind tot mai dese lă Mânăstirea Proslop și la Mormântul lui Arsenie Boca. În principal în zilele de sărbătoare se adună cel mai mare număr de participanți la astfel de manifestări.

Când te gândești la Deva, Hunedoara sau Sarmizegetusa, primul gând care îți vine în minte este „Ardeal” iar când spui acest cuvânt spui efectiv „oameni buni”, și pe bună dreptate. Am trăit pe pielea mea ceea ce auzeam în jur despre acești oameni, și m-am convins că într-adevăr aceștia sunt ca o comoară. Bunătatea, blândețea, calmitatea, umorul, ospitalitatea, amabilitatea sunt doar câteva dintr-un amalgam de cuvinte frumoase care caracterizează populația zonei.

Bibliografie

Anghel, G., – Cetăți Medievale din sud-estul Transilvaniei, Editura Meridiane, București, 1968

Anghel, G., – Fortificații medievale de piatră din secolele XII-XVI, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986

Bacal, P., – Geografia turismului, Editura ASEM, Chișinău, 2012

Bogdan, E., – Potențial turistic general, București, 2011

Ciangă, N., – Geografia Turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007

Cocean, P., – Geografia Generală a Turismului, Editura Meteor Press, Bucuresști 2002

Constantinescu, R., – Monumente religioase, Biserici și Mânăstiri celebre din România, Editura Editis, București, 1994

Daicoviciu, H., – Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Editura Sport-Turism, București 1984

Demeter, Z., – Peștișu Mare, Monografie, Deva, 2002

Diacoviciu, H., – Ulpia Traiana, Editura Meridiane, București, 1966

Dinu, M., – Geografia Turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006

Dobrei, F., – Bisericile ortodoxe Hunedorene, Editura Eftimie Murgu, Reșița, 2011

Dracia, C., – Turism internațional: Practici de elaborare și distribuție a produsului turistic, Editura All Beck, București, 2003

Grumăzescu, C., – Depresiunea Hațegului:Studiu geomorfologic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975

Gurescu, I., S., Grumăzescu, C., – Județul Hunedoara, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1970

Lapteș, M., – Eseuri de etnografie și folclor, Editura Corvin, Deva, 2004

Lazăr, I., – Castelul Corviniștilor, Editura Gutenberg, Hunedoara, 1995

Minciu, R.,- Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000

Mîrza, I., – Hunedoara. Monografie, Editura Sport-Turism, București, 1980

Moldovan, S., – Țara noastră, Sibiu, 1894

Nedelcu, A., – Geografia Turismului, Editura Universitară, București, 2011

Nistoreanu, P., – Management în turism și servicii, Editura ASE, București, 2005

Păcurariu, M., – Istoria Mânăstirii Prislop, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad, 2006

Pețan, I., – Geografia tursmului în România, Editura Universitară, București, 2003

Pintilie, A., – Pagini din istoria monahismului ortodox în revistele teologice din România, Editura Bibliotecii Naționale a României, București, 2011

Pop, M., – Folclor Literar, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976

Pop, M., – Sărbătorile populare de peste an, Îndrumătorul Cultural, nr12, decembrie 1977

Popa, N., – Tipuri de așezări din Țara Hațegului, Editura Brumar, Timișoara, 2000

Secoșan, E., – Portul popular de sărbătoare din România, Editura Meridiane, București, 1984

Stoenescu, M., Ș.,- Atlasul Climatologic al Republicii Socialiste România, București, 1966

Vătășianu, V., – Vechile biserici de piatră românesti din Județul Hunedoara, Editura Cartea Românească, Cluj Napoca, 1930

Vintilă, M., – Carpații Sud-Estici, Editura Științifică, București, 1963

***Geografia României, Oancea, D., Volumul III, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1987

***Monografia Județului Hunedoara, Bara, I., S., Volumul III, Editura Emia, Deva, 2012

Webografie

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/lacul-adanc-60-metri-s-a-format-intr-o-cariera-miniera-parasita-1_538e0f690d133766a84487d6/index.html

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/povestea-dinozaurilor-reptilelor-zburatoare-uriase-Tara-hategului-erau-pitice-animalele-preistorice-fost-descoperite-primele-fosile-1_552d4297448e03c0fd9f4500/index.html

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/raul-cerna-hunedoara-7_59a3c0755ab6550cb8641ebc/2_59a3c0fa5ab6550cb86422d9.html

Mănăstirea Prislop – loc de pelerinaj pentru mii de turiști

http://cetateadeva.ro/

http://devaturism.ro/2015/11/05/cabana-caprioara-deva/

http://hunedoaralibera.ro/aqualand-deva-programul-de-functionare-de-sarbatori/

http://mapio.net/pic/p-95395313/

Drumul către Mănăstirea Prislop, blocat pentru pelerinii din Lugoj şi Făget

http://soimus.ro/obiective-turistice

http://www.ase.md/files/catedre/geo/bacal_geoturism.pdf

http://www.castelulcorvinilor.ro/istoria-zonei-hunedoara/

http://www.castelulcorvinilor.ro/scurta-istorie/

http://www.cimec.ro/Arheologie/UlpiaTraiana/istoric/istoric.html

http://www.hategpadureni.ro/obiective_istorice_sarmizegetusa.html

http://www.portalturism.com/obiectiv-turistic/rezervatia-naturala-dealul-colt-si-dealul-zanoaga-deva-romania

http://www.primariadeva.ro/fisiere/module_fisiere/6917/Memoriu%20General.pdf

http://www.skytrip.ro/rezervatia-naturala-padurea-chizid-din-judetul-hunedoara-ob-1365.html

http://www.turism-deva.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=112&Itemid=58

http://www.zilesinopti.ro/locuri/1597/teatrul-de-arta-deva

http://ziarullumina.ro/densus-cea-mai-veche-biserica-in-care-se-slujeste-5439.html

aleea gimnastelor

https://aqualanddeva.ro/

https://infovacantedotcom.files.wordpress.com/2013/07/harta-hunedoara.jpg

https://orasuldeva.ro/orasuldeva/index.php/obiective-turistice/152-dealul-cetatii-deva

https://orasuldeva.ro/orasuldeva/index.php/obiective-turistice/162-padurea-bejan-parcul-bejan

https://plimbaret.eu/lacul-paclisa-un-peisaj-mirific/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Magistrala_CFR_200#/media/File:Harta_CFR_200.svg

https://str.crestin-ortodox.ro/foto/1374/137311_mormantul-parintelui-arsenie-boca.jpg http://djsthunedoara.ro/tabere-djst-hd/centrul-de-agrement-caprioara/

https://www.directbooking.ro/obiectiv-lacul-cincis-hunedoara-327.aspx

https://www.facebook.com/muzeuldearheologieistoriesietnografiehunedoara/photos/a.1440198872944250.1073741827.1440179206279550/1795939690703498/?type=3&theater