Lect. Univ. Dr. Constatin Cr ăițoiu [607301]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Constatin Cr ăițoiu

Absolvent: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE
MASTERAT:
DEZVOLTARE COMUNITARĂ ȘI INTEGRARE
EUROPEANĂ

STIGMATIZAREA SOCIALĂ A
PERSOANELOR PURTĂTOARE A
UNOR BOLI GRAVE

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Constatin Cr ăițoiu

Absolvent: [anonimizat]
2017

Cuprins

Capitolul 1. Comunicarea și relațiile interpersonale ………………………….. ………………… 4
1.1 Importan ța rela țiilor pshihosociale ………………………….. ………………………….. .. 4
1.2 Comunicarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 5
1.3 Socializarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
1.4 Apartenen ța la un grup ………………………….. ………………………….. ……………….. 7
1.5 Adaptarea și inadaptarea individului ………………………….. …………………………. 9

4
Capitolul 1. Comunicarea și relațiile interpersonale

”Omul este prin natura sa o ființă socială” – Aristotel

1.1. Importanța relațiilor psihosociale

Relațiile sociale reprezintă raporturi materiale, economice, politice, ideologice, juridice și
altele, care apar ca rezultat al interacțiunii indivizilor în procesul de producție și consum al
bunurilor materiale și al activităților comune. Ac estea constituie baza societății.1
Caracterul, conținutul și particularitățile relațiilor sociale sunt determinate, într -o mare
măsură, de specificul și circumstanțele interacțiunii însăși, de scopurile urmărite de persoane și
grupuri concrete, precum și d e locul și rolul pe care -l ocupă în societate indivizi și grupurile.
Sistemul de relații sociale se bazează pe relații materiale (economice, de producție) a căror
necesitate este impusă de trebuințele primare, tradiționale ale societății în menținerea exis tenței
sale fizice și sociale.
Relațiile psihologice (psihosociale) din societate reprezintă legăturile subiective dintre
indivizi, care apar ca urmare a interacțiunilor reale și sunt însoțite de diverse trăiri (simpatii și
antipatii) emoționale și altele ale indivizilor, participanți efectiv la acesta. Ele formează "țesătura
vie umană" a oricăror relații sociale.2
Relațiile psihosociale constituie rezultatul contactelor unor indivizi capabili să -și exprime
simpatii și antipatii. Aceste relații sunt pline de emoții și sentimente, adică trăire și exprimare de
către indivizi sau grupuri a atitudinii proprii față de interacțiunea cu alte persoane și grupuri
concrete.
Relațiile psihologice sunt complet personificate, întrucât au un caracter strict individual.
Conținutul și specificul lor depind de indivizii între care aceste relații apar și prin care ei se
împlinesc și se definesc.

1 V.G. Kr âsiko, Psihologia socială, Editura EuroPress Group, București, 2007, p. 30
2 V.G. Kr âsiko, Psihologia socială, Editura EuroPress Group, București, 2007, p. 31

5

1.2. Comunicarea

Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub
forma de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ș.a.m.d. între doi indivizi, numiți
interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor.3
Comunicarea este un drept fundamental al omului și esențial pentru calitatea vieții noastre
ca specie socială. Ca ființe umane, fo losim comunicarea pentru: relaționarea cu ceilalți, conectarea
socială, împărtășirea sentimentelor, exprimarea opiniei, împărtășirea informațiilor etc.
Interacțiunea socială contribuie și la menținerea sănătății adulților. Conform studiilor,
persoanele lip site de conexiuni sociale puternice, ca de exemplu, prietenii și relații familiale
strânse, tind mai degrabă să sufere de afecțiuni grave precum afecțiuni cardiace și hipertensiune
arterială în comparație cu persoanele care au relații apropiate, satisfăcăt oare. 4 Importanța
interacțiunii sociale este adesea evidentă pentru persoanele stigmatizate. Totuși, nu atributul în
sine stigmatizează persoana respectivă, ci modul în care acel atribut este perceput de ceilalți
membri ai societății din care face parte p ersoana. De exemplu, în Statele Unite, infectarea cu HIV
este amplu stigmatizată din cauza asocierii sale cu două populații marginalizate – homosexuali și
utilizatorii de droguri administrate intravenos – chiar dacă multe persoane infectate cu HIV nu
aparț in nici unuia dintre aceste grupuri. Persoanele stigmatizate se pot simții adesea izolate
incapabile să se "integreze" în rândul celorlalți. În consecință, pot avea tendința de a resimții într –
o măsură mai mare efectele negative fizice ale interacțiunii so ciale limitate. În plus cu cat mai
puține interacțiunii sociale, cu atât tind să continue să se simtă stigmatizate. Deși nu toată lumea
are nevoie de același grad de interacțiune pentru menținerea sănătății, comunicarea joacă un rol
important în acest sens .5
Felul în care comunicăm cu ceilalți și modurile în care ceilalți comunică cu noi joacă un
rol important în modelarea viziunii noastre despre sine. Dacă ceilalți vă tratează ca pe un om
inteligent, timid sau atrăgător, puteți începe să credeți că aveți cara cteristicile respective. Cu alte
cuvinte, respectivele calități vor deveni o componentă a modului în care vă vedeți pe

3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare , accesat la 20 noiembrie 2016.
4 Kory, Floyd, Comunicarea interpersonală, traduc ere de Miruna Andriescu, București, Editura POLIROM, 2013, p.
26, apud Holt -Lunstad, J., Smith, T.B., Layton, J. B. (2010). Social relationships and mortality risk: A meta -analytic
review. PLos Med, 7(7), e1000316. doi: 10.1371/journal.pmed.1000316
5 Kory, Floyd , op. cit., p. 26.

6
dumneavoastră înșivă. Astfel comunicarea cu cei din jur poate reprezenta și o modalitate prin care
putem afla cum anume ne comparăm cu ce ilalți. Dacă o persoană se consideră inteligentă, acest
lucru înseamnă că ea se consideră mai inteligentă decât majoritatea celorlalți oameni. Dacă aceasta
se consideră o persoană timidă, îi poate considera pe ceilalți ca fiind mai dezinvolți decât aceasta .
Astfel, identitatea individului se dezvoltă de -a lungul întregii vieți, iar comunicarea joacă un rol
esențial în derularea acestui proces.6

1.3. Socializarea

Socializarea individului reprezintă acumularea de către acesta, în decursul vieții și al
activităț ii, a experienței dezvoltării sociale și a comportamentului, acumulată de omenire și
transmisă prin educare și instruire, prin însușirea pe roluri a lumii înconjurătoare și a societății.
Pe lângă faptul că individul percepe experiența socială și o asimilea ză, în același timp o
transformă activ în valori, obiective, poziții, orientări proprii, în viziune proprie a relațiilor sociale.
Totodată, individul se înrolează subiectiv în diverse legături sociale, în îndeplinirea diverselor
funcții pe roluri, transfo rmând lumea socială care îl înconjoară și pe sine însuși. 7
Socializarea nu este un antidot al individualizării ci dimpotrivă în procesul de socializare,
omul își dobândește individualitatea, însă de cele mai multe ori într -un mod complex și
contradictori u.
Asimilarea experiențe sociale este întotdeauna subiectivă. Aceleași situații sunt percepute
și trăite în mod diferit de diverși indivizi, și de aceea ele lasă o urmă inegală în psihicul, în sufletul,
în personalitatea acestora. În consecință, experiența socială care este extrasă de oameni din situații
sociale obiectiv identice poate fi radical diferită. Astfel, asimilarea experienței sociale care se află
la baza procesului de socializare, devine și o sursă de individualizare a persoanei care își însușeșt e
subiectiv această experiență și eu transformă în mod activ.

6 ibidem, p.28.
7 Krâsiko, V. G., Psihologia socială , Traducere de Victor Poleanu, București , Editura EuroPress Group, 2005, p. 117

7

Figură 1 Socializare 8
Sursa: Carmen Furtuna – Sociologie generala , editia a III -a, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti, 2007,
p. 147;

1.4. Apartenența la un grup

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii s -au organizat în mici grupuri pentru a -și asigura
supraviețuirea și a -și face mai ușor traiul de zi cu zi. Ființele umane sunt atât indivizi cât și membri
ai unui grup. Rasa umană poate supra viețui doar dacă membrii săi, adică fiecare individ în parte
supraviețuiește, iar individul are nevoie de grup pentru a -și spori propriile șanse de supraviețuire.
Se realizează astfel o strânsă conexiune între cele două.
Ca ființe umane avem nevoie unul d e celălalt pentru a produce noi membri ai speciei
noastre, pentru a -i proteja pe aceștia, pentru a diversifica fondul genetic transmis, pentru a oferii
companie, pentru a transmite informații, etc.
Pe măsură ce tinerii cresc, acestea devin mai conștienți de ei înșiși ca indivizi și de
asemenea de locul pe care aceștia îl ocupă în societate. Ca indivizi, aceștia sunt conștienți, prin
propriile simțuri și gânduri de nevoile și sentimentele lor. De asemenea ei descoperă că fac parte

8
dintr -un grup de alți oame ni. De fapt, pe măsură ce cresc, aceștia învață că ei fac parte din mai
multe grupuri de oameni: unele mici, unele mari, unele alese, unele cu care se aleg, cu sau fără
voia lor. O mare parte din identitatea lor individuală vine tocmai de la faptul că sunt conectați la
diverse grupuri.
Un grup poate fi bazat pe familie, gen, ocupație, o caracteristică fizică, o anumită locație
geografică sau chiar o anumită filozofie. Membrii unui grup variază ca vârstă, sex și competențe,
toate aceste implicând diferite m oduri de a privi lucrurile, existând astfel șanse mai mari pentru ca
ideile să ia naștere, idei la care întreg grupul să reflecteze, să le adopte sau pe care să le refuze.
Fiecare individ contribuie cu diferite abilități, perspective și caracteristici pe care grupul le
poate folosi, astfel încât fiecare membru devine dependent de ceilalți membri ai grupului, iar
această interdependență este vitală pentru succesul grupului. Pentru că această interdependență să
reușească membrii grupului trebuie să fie toler anți unii față de ceilalți. În cazul în care acest lucru
reușește, grupul și membrii săi pot deveni mai puternici și cu mai ma re adaptabilitate la
schimbare.9
Oamenii se adună laolaltă pentru a supraviețui și a prospera, astfel nevoia de a aparține
unui grup este nevoia fiecărui individ. Odată cu aceasta apare și dorința de a fi util în cadrul
grupului. O satisfacție și totodată întărirea sentimentul de securitate colectivă, vine de la faptul că
știm că putem fi de folos altora, că alții apreciază contrib uția noastră. Fiecare individ simte nevoia
ca imaginea lui în cadrul grupului să fie una productivă, semnificativă pentru grup. Stima lor de
sine este strâns legată de valoarea care le este acordată în cadrul grupului. Stima lor de sine, este
de asemenea l egată de valoarea pe care celelalte grupuri o atribuie grupului lor. Dacă grupul lor
este considerat unul important, atunci așa sunt și ei. Dacă aceștia simt că grupul nu -i mai consideră
la fel de utili pentru ei acest lucru reprezintă un mare eșec. Înșelâ nd așteptările grupului e ca și
cum aceștia ar fi eșuat față de propria familie. Astfel dacă grupurile de care acestea aparțin îi
consideră ca fiind nedemni, aceștia pot resimții o mare pierdere și o mare durere.

9 Understanding the Human Being http://www.threeleggeddragon.com/writings/simply/simple.social.html ,
accesat la 5 ianuarie 2017

9

1.5. Adaptarea și inadaptarea individului

Adaptarea reprezintă procesul de dobândirea de către oameni au unui anumit statut
psihosocial de asimilarea unor funcții psihosociale pe roluri.
Reflexia reprezintă un mecanism de comprehensiune reciprocă, adică conștientizarea de
către individ a mijloacel or cu care a produs o anumită impresie asupra altor persoane. În procesul
de adaptare psihosocială individul tinde să obțină o armonie între condițiile de viață și activitatea
internă și externă. Pe măsura realizării acestei armonii crește și gradul de ada ptabilitate al
individului.10
Adaptarea psihosocială apare și ca un mijloc de protecție a individului, cu ajutorul căruia
se relaxează și se elimină tensiunea psihică internă, neliniștea, stările destabilizatoare care apar la
individ în cazul interacțiunii cu alte persoane, cu societatea în ansamblul.
In adaptarea individului reprezintă un proces distructiv distructiv, în cursul căruia
dezvoltarea proceselor intra psihice și comportamentul individului nu conduc la soluționarea unor
situații dificile din viaț a și activitatea sa, ce la agravarea, amplificarea dificultăților de existența și
a trăirilor supărătoare care le provoacă.
Inadaptarea poate fi patologică și nepatologică. Dezadaptarea patologică conduce la
transformarea ireversibilă a funcțiilor psihice și fiziologice ale comportamentului, la un conflict
permanent al individului cu mediul și cu sine însuși și chiar la suicid. 11
În anumite situații, conflictul personal devine "ultima picătură" și agravează dezadaptarea,
transferând o dintr -o fază predispoz ițională într -una suicidală; în alte situații, conflictul însuși
generează un proces de dezadaptare, al cărui conținut se deosebește prin neacceptarea situații
insuportabile subiectiv.
Temperamentul unei persoane este format din mai multe componente: exper iențele
noastre, felul în care suntem învățați să acționăm și să reacționăm, chiar și unele aptitudini cu care
ne-am născut și care ne conferă unicitatea. Dar ceea ce gândim despre noi înșine, "stima de sine",
este în mare parte dată de ceea ce credem că a lți oameni gândesc despre noi.

10 Krâsiko , V. G. , op. cit. , p. 121
11 ibidem

10
Stima noastră de sine depinde de noțiunea noastră privind modul în care suntem percepuți
de ceilalți și modul în care am fost învățați de către ceilalți să ne considerăm. Prin intermediul
relaționării cu celelalte persoane, ajungem să experimentăm sentimente precum; mândrie, iubire,
onoare, rușine, încredere, invidie, ură etc.

11

Bibliografie

1. Albu, Gabriel, Relațiile interpersonale , Iași, INSTITUTUL EUROPEAN, 2013.
2. Chelcea, Septimiu, Psihosociologie , Teorii, cercetări, aplicații, București, Editura
POLIROM, 2008 .
3. Chelcea, Septimiu, Metodologia Cercet ării Sociologice , Metode cantitative și calitative ,
București, Editura Economic ă, 2001.
4. Furtună, Carmen, Sociologie generală, Editia a III -a, București, Editura Fundației
România de mâine, 2007.
5. Goffman, Erving, Stigma: notes on the management of spoiled identity , New York, Simon
& Schuster Inc., 1986.
6. Kory, Floyd, Comunicarea interpersonală , Traducere de Miruna Andriescu, București,
Editura PO LIROM, 2013.
7. Krâsiko, V. G., Psihologia socială , Traducere de Victor Poleanu, București, Editura
EuroPress Group, 2005.