Lect. Univ. Dr. Claudia HANGA [601366]

Universitatea din Oradea
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA ȘI
PERFECȚIONAREA PERSONALULUI DIDACTIC
Nivel I Program de formare psihopedagogică
Educația azi
între pedeapsă și recompensă
-considerații personale-
Coordonator:
Lect. Univ. Dr. Claudia HANGA
Student: [anonimizat], 2019

Ce este educa ția?
Din punct de vedere etimologic, cuvântul educație, provine din latinescul educare,
care înseamnă a alimenta, a crește – plante sau animale, a duce, a conduce.
Conform dicționarului explicativ român, educația reprezintă a nsamblul de metode
și de măsuri aplicate sistematic (și în cadru organizat) cu scopul formării și dezvoltării
însușirilor intelectuale, morale, fizice etc. ale copiilor, ale tineretului sau ale oamenilor
ori ale colectivităților umane. De asemenea, educația este văzută ca fenomen social
fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii
către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate1.
După Planchard (1976), educația este activitatea sistematică pe care adulții o
desfășoară asupra copiilor și adolescenților, din dorința de a-i pregăti pentru viață, într-
un mediu determinat.
Kant consideră că e ducația este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare și
moralizare a omului, iar scopul educației este de a dezvolta în individ toată perfecțiunea
de care este susceptibil2, iar după Durkeheim, e ducația constituie acțiunea generațiilor
adulte asupra celor tinere cu scopul de a le forma, acestora din urmă anumite stări
fizice, intelectuale și mentale necesare vieții sociale și mediului special pentru care sunt
destinate3.
Despre Recompensă și Pedeapsă
Recompensa este acea gratificație, răsplată oferită pentru comportarea urmărită a
persoanei țintă. Pedeapsa pe de altă parte, reprezintă răspunsul universal la actele
deviante în majoritatea societăților, ce îmbracă diferite forme4. Aceasta are, alături de
recompensă, același scop – de a modela caracterul unei persoane.
În zilele noastre, nu există un consens în ceea ce privește utilizarea recompensei
sau pedepsei pentru motivarea în educație. În lucrarea sa, Psihologia Educației, Dorina
Sălăvăstru, aduce argumente împotriva utilizării pedesei ca sistem de modelare a
comportamentului copiilor, aceasta reprezentând un control aversiv, împotriva căruia
copilul va încerca să se sustragă. Frica, anxietatea, frustrarea, mânia, resentimentul
sunt consecințe afective ale pedepselor, care, din nefericire, operează pe termen lung.
Ele tind să dezorganizeze personalitatea elevului, favorizând apariția unor stări psihice
negative precum nesiguranța, ezitarea, frustrarea, pierderea încrederii în sine. Uneori,
acestea determină elevul să părăsească școala și să dezvolte o atitudine negativă față
1https://dexonline.ro/definitie/educa%C8%9Bie
2Cucoș, C., , Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 2009, p. 39.
3Ibidem
4Said, A., Lucrare de licență. Conceptul de pedeapsă, Oradea, 2016, p. 3.

de învățare.5
În lucrarea acesteia, găsim o serie de recomandări ale unor autori (D. Wright, Th.
Good, J. Brophy, L. Cohen, L. Manion) cu care pedepsele pot fi totuși eficiente:
– pedeapsa se va folosi doar când comportamentul nu lasă loc alternativei
– se pedepsesc comportamentele, nu oamenii
– elevul trebuie să cunoască comportamentul pentru care este pedepsit, și
trebui să existe o discuție asupra greșelii
– activitatea școlară nu trebuie folosită drept pedeapsă
– nu trebuie aplicate niciodată pedepse corporale.
Un mod interesant de a privi lucrurile când vine vorba de recompensarea și
pedepsirea comportamentului în educație, este a lui Alfie Kohn, în lucrarea Pedepsiți
prin recompense.
Ideea centrală a lucrării Pedepsiți prin recompense este aceea că atât pedepsele,
cât și recompensele sunt mijloace de manipulare a comportamentului unei persoane.
Unica diferență dintre cele două forme de manipulare este aceea că recompensele sunt o
formă de control prin seducție. Deși manipularea prin stimulente a oamenilor pare să
aibă succes pe termen scurt, se observă că aceasta este o strategie care până la urmă
eșuează, iar efectele sale nocive persistă un timp îndelungat.
Alfie Kohn vorbește despre metodele pe care le aplicăm atunci când ne dorim să
facem elevii să învețe. ca să îi motivăm să învețe le oferim abțipilduri, steluțe, diplome,
premii, trofee și mai presus de toate, note. Dacă notele sunt suficient de bune, unii
părinți le cumpără biciclete, mașini, le dau bani, oferindu-le astfel recompense pentru
recompense. Astfel, ei vor adopta comportamentul dorit de părinți sau profesori în
schimbul unor stimulente. Aceasta reprezintă asemănarea dintre educație și dresaj.
Autorul susține că adesea confundăm educația cu dresajul atunci când aplicăm
principiile și tehnicile folosite când ne dresăm animalul de companie și în domeniul
creșterii copiilor. El susține că folosirea recompenselor sau a pedepselor este
dezumanizantă, deoarece practica în sine este un mijloc prin care încercăm să controlăm
oamenii. Când promitem în mod repetat recompense copiilor pentru buna lor purtare,
sau elevilor pentru a învăța ceva nou, sugerăm că ei nu ar putea sau nu ar dori să facă
acele lucruri de bună voie.
Atât recompensele, cât și pedepsele sunt instrumente de control la fel de
puternice. Diferența dintre cele două este modul prin care acestea operează. Pedepsele
sunt o formă de control prin aversitate pe când recompensele sunt o formă de control
prin seducție.
Kohn constată că recompensele sunt mai mult un beneficiu pentru persoana care
recompensează decât pentru cea recompensată. Autorul vorbește despre patru motive din
cauza cărora recompensele eșuează, și anume:
1.Recompensele pedepsesc
2.Recompensele distrug rela ții
5 Sălăvăstru, D., Psihologia Educației, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 17

3.Recompensele ignoră motivele pentru comportamentul negativ
4.Recompensele descurajează asumarea riscurilor
În opinia doamnei profesoare Hanga Claudia, recompensa poate fi un factor care
blochează creativitatea în școală. Recompensa – cel mai adesea este nota. În locul
acesteia se propune găsirea și oferirea unor sarcini – abil alese – în plus. Aceasta este
valabilă mai ales la elevi cu vârsta mai mica. (de ex în momentul în care elevii termin ă
de executat o sarcina, doar celor care sunt apreciați că au lucrat mai creativ li se ofera
noi material de completat, combinat, ales, etc astfel încat atat ei cât și restul
colectivului percep acest lucru ca o valorizare a lor la care nu toat ă lumea a reușit să
acceadă).6
Teoria motivațională a lui Skinner se bazeaza pe ideea conform căreia educația
eficienta trebuie să fie înscrisă într-un interval ce are ca și capete recompensa și
pedeapsa. Însă nu trebuie uitat c ă perioada în care Skinner și-a definitivat teoriile este
perioada în care a aparut industrializarea, perioad ă în care era nevoie de oameni buni
executanți, obedienți fața de sistem, nu neapărat pasionați de ceea ce faceau, dar în
mod cert oameni de care societatea respectiv ă avea nevoie.7
Creatorii teoriei determinării, Ryan și Dece, au contrazis teoria lui Skinner.
Aceștia considerau că teoria motivațională e mai degrabă un dresaj decât educație.
Aceștia au identificat nevoi care trebuie constant alimentate pentru a educa o ființă
umana și anume: nevoia de conexiune, nevoia de competență și nevoia de control.
Când ne preocupă un comportament problematic al copilului deci, este inutil s ă
ne preocupăm despre cum putem ameliora/schimba acel comportament, dac ă vrem să
nu obținem doar rezultate pe termen scurt, ci suntem preocupati de modificari
substanțiale. Important-asa dupa cum s-a mai punctat de-a lungul acestui material-este
să fim preocupati despre cauzele acestui comportament, și dupa cum Ryan si Dece
precizeaza, nesatisfacerea acestor trei nevoi, de conexiune, de competen ță și de control,
duce la felurite comportamente disfuncționale.8
6Hanga, C., Suport de curs Psihologia Educației, p. 33
7Ibidem
8Ibidem

Concluzii
Educația este un proces de influențare sistematică, de modelare a
comportamentului unei persoane, de formare a valorilor predominante dintr-o societate
dată. Este evidentă probabilitatea (mare după împlinirea unei vârste) educabilului de a se
opune voluntar sau involuntar acestui proces, motiv pentru care au fost gândite (mai
mult sau mai puțin) diferite sisteme cu ajutorul cărora scopul final al educației poate fi
atins.
De-a lungul timpului, au fost formulate diferite teorii cu privire la recompensă și
pedepasă în educație, ambele prezentând atât avantaje cât și dezavantaje. Consider că
fiecare persoană reacționează diferit la stimuli (de pildă, eu, copil fiind, reacționam
pozitiv la recompense și încurajări, pe când fratele meu avea rezultate mai bune la
pedepse), motiv pentru care fiecare educabil trebuie luat individual, profesorul având
obligația de a-i cunoaște pe fiecare în parte cât mai bine.

Bibliografie
1.Cucoș, C., , Pedagogie, Polirom, Iași, 2009
2.Said, A., Lucrare de licență. Conceptul de pedeapsă, Oradea, 2016
3.Sălăvăstru, D., Psihologia Educației , Editura Polirom, Iași, 200
4.Hanga, C., Suport de curs Psihologia Educației
5.Alfie Kohn, Pedepsiți prin recompense, Editura Multi Media Est
SRL
Webografie
1. https://dexonline.ro/