Lect. univ. dr. ARSENESCU DORINA [301971]

UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SI ARTE

SPECIALIZAREA:PEDAGOGIE MUZICALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor coordonator:

Lect. univ. dr. ARSENESCU DORINA

Absolvent: [anonimizat]

2019

UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINTE ȘI ARTE

SPECIALIZAREA: PEDAGOGIE MUZICALĂ

STUDIU MONOGRAFIC COMPOZITOR PETRU STOIANOV

Profesor coordonator:

Lect. univ. dr. ARSENESCU DORINA

Absolvent: [anonimizat]

2019

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………………………

CAPITOLUL 1- REPERE BIOGRAFICE ………………………………………..

CAPITOLUL 2- CREATIA COMPONISTICĂ

2.1. Petru Stoianov în viața muzicală romanească contemporană………

2.2. Lista lucrărilor muzicale editate între 1989-2018………………………..

CAPITOLUL 3- "NODURI SI SEMNE" Posibile structuri pe scara unui model modal

3.1. Secțiunea de Aur…………………………………………………………………….

CAPITOLUL 4 INTERVIU

4.1. Activitatea didactică și publicistică…………………………………………….

CONCLUZII…………………………………………………………………………………..

AFIȘE ȘI PROGRAME …………………………………………………………………..

DIPLOME………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..

ARGUMENT

CAPITOLUL 1 REPERE BIOGRAFICE

Petru Stoianov s-a născut pe 29 octombrie 1939 [anonimizat].

Provine dintr-o familie de bulgari catolici din nordul Banatului.

Studiile muzicale le-a început la Arad (1963-1964) cu Nicolae Brânzeu(teorie, solfegiu, [anonimizat]) continuându-le la Conservatorul din Iași (1965-1969) cu Constantin Constatinescu și Adrian Diaconu (teorie-solfegiu), Anton Zeman (armonie, compozitie), Vasile Spătărelu (contrapuct), George Pascu (istoria muzicii), Gheorghe Ciobanu (folclor), Ion Pavalache (cor), Ioan Welt (pian) si la Conservatorul București (1969-1970, pedagogie, 1969-1972, compoziție) cu Anatol Vieru (compoziție), Florin Eftimescu (armonie), Nicolae Buicliu și Dinu Ciocan (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), [anonimizat] (istoria muzicii), George Balan (estetică), Viniciu Grefiens (citire de partituri) Aurel Stroe (orchestrație), Marin Constantin (dirijat coral),Emilia Comișel (folclor), [anonimizat] (pian).

[anonimizat] a maestrului Anatol Vieru care i-a [anonimizat] a studiat la Conservatorul bucureștean unde a [anonimizat]-și doctoratul în Compoziție la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" [anonimizat].

A [anonimizat], [anonimizat].

A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și al Secțiunii Naționale Române a Societații Internaționale de Muzică Contemporană (SNR-SIMC).

Între 2008-2016 a [anonimizat].

Studiile universitare le-a realizat la Universitatea Naționala de Muzică București unde a [anonimizat]gie Muzicală(1970) și Compoziție muzicală (1972) la clasa de compoziție a maestrului Anatol Vieru.

Doctor în muzică al Academiei de Muzică din Cluj-Napoca, teza de doctorat coordonată de prof. univ. dr. Valentin Timaru.

A fost profesor și director la Școala de muzică și arte plastice nr.2 din București(1972-1994).

Între 1990 și 1998 a fost inspector de specialitate pentru învățământul muzical din cadrul Inspectoratului Școlar al municipiului București.

Între 1999 și 2000 a fost inspector de specialitate Directia Învățământ Superior din cadrul Ministerului Educației Naționale.

Conferentiar universitar și prodecan la Facultatea de Muzică a Universității de Vest din Timișoara(1994-2004).

Profesor univesitar, prodecan și decan la Facultatea de Muzică a Universității Spiru Haret din București(2004-2011).

Consilier, director și director executiv la 8 ediții ale Festivalului Internațional de Muzică Nouă SIMN-București (1992-1999).

A fost președinte și membru în jurii naționale si internaționale.

Vicepreședinte al jmEvents (JMR la înființare, 1991).

Fondator și director artistic al Concursului Internațional de Muzică jmEvents EUROPAfest (din 1994).

O serie de prestigioase concursuri naționale l-au avut ca organizator, președinte sau membru în juriu, cea mai pertinentă "creație" a sa fiind Concursul Internațional de Muzică "Jeunesses international Music Competition", cu exemplara cuprindere în plan internațional, concurs al cărui fondator și director artisic este înca de la prima ediție(1994), direcționând inițial concursul prin impunerea în repertoriu a unei piese romanești. De altfel, generoasa emblemă a "Jeunesses Musicales" îi marchează orientarea consecventă către implicarea tineretului în actul interpretativ muzical.

O alta componentă de prim ordin a preocuparilor sale în plan organizatoric o constituie participarea în calitate de consilier,director sau director executiv la opt ediții ale Festivalului Internațional de Muzică Contemporană "Saptamana Internațională a Muzicii Noi"- Bucuresti, 23-30 mai, festival ce i-a oferit prilejul unei intense practici manageriale ca și al unor importante contacte cu personalitați muzicale europene și extraeuropene.

Participările cu lucrări orchestrale, camerale sau corale la diverse Concursuri sau Festivaluri Internaționale i-au adus atât lauri la Ancona-Italia, Alcoi- Spania, București- Asociația pentru Pace a Religiilor și Premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (2006, 2013) cat și recunoaștere internațională, în tări ca Italia, Franta, Bulgaria, Lituania, Germania, Marea Britanie.

A obținut Diploma de Recunoștință din partea Mitropoliei Banatului pentru muzica filmului "Poveste de Crăciun", Diploma de Onoare cu ocazia împlinirii a 125 ani de la înființarea Societații Filarmonice din Timișoara (1996), Diploma Jubiliară cu ocazia împlinirii a 10 ani de existență a Facultății de Muzică din cadrul Universitații de Vest din Timișoara (2001), Diploma de Excelența pentru profesionalismul și devotamentul puse în slujba învățământului superior, a cercetarii științifice și culturii românești, a Fundației "România de maine", Universitatea Spiru Haret, Diploma de Excelența cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, acodată de Primaria Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Coordonează alaturi de soția sa Carmen Stoianov secțiunea "Musicology and Folklore" la Denbridge Press New York, face parte din colectivul de editare a operei profesor Richard Swinburne de la Oxford University, membru al Academiei.

Creația sa (peste 50 de lucrări în diverse genuri, interpretate pe reputate scene de concert din țara si străinătate), încununată cu premii naționale și internaționale de compoziție, se distinge prin trei direcții principale:

– în lucrări camerale și simfonice: scriitura modală cu strategie componistică proprie, axată pe "secțio aurea"

-în cele corale: scriitura tono-modală de esența românească

-în piesele vocale și unele lucrări instrumentale: neoclasică și neoromantică, potrivit textului sau pretextului literar.

A compus mult, inspirat de lirica lui Nichita Stănescu și Mihai Eminescu.

CAPITOLUL 2. CREAȚIA COMPONISTICĂ

2.1. Petru Stoianov în viața muzicală romanească contemporană

Petru Stoianov este o personalitate componistică ce-și datorează devenirea maestrului Anatol Vieru.

Motivul sensibilei depărtari de lumea anterioara îl constitue versul, apropiindu-se de unul din poeții săi favoriți Nichita Stănescu.

Din dorința realizării unei legături între visurile curate ale copilăriei și intenția de zbor necurmat intersectat de sărutarea rece a fulgilor de nea, s-a născut Tripticul pentru cor mixt acapella și soliști "Colindă de țară".

Descoperind în poeziile lui Marius Popescu acel imbold de a deveni stăruitor către ademenitoarele ipostaze sub care se prezintă țara la ceas mediu de apus, Petru Stoianov a creat în Tripticul pentru cor mixt acapella și soliști, noi dimensiuni sonore ale toamnei, având în vedere savoarea filtrată a intonațiilor de cânt bizantin pe un trunchi tono-modal de esența românească.

Sfera colindică i-a stat întodeauna aproape compozitorului Petru Stoianov, la fel ca și imaginea primului său profesor de compoziție și pentru că undeva în adăncul sufletului stă cuibarită sfera intonaționala ce i-a scăldat copilaria undeva în Câmpia de Vest a României.

Compozitorul Petru Stoianov aduce un omagiu uneia dintre personalitățile nepereche ale banatului muzical, Sabin Drăgoi, o face în "Lecție pentru colind" pentru pian solo lucrare dedicată compozitorului Anton Zeban.

Sensibilele destăinuiri poetice ale Rodicăi Vătămatu au devenit pretext poetic pentru "Cântece fără cuvinte" destinate de către Petru Stoianov unui instrument solist

Pasionat, iubitor al poeziei, Petru Stoianov s-a apropiat evident de arta poetică eminesciană. A făcut-o în liedul "Și dacă…" în fiorul crângului rostit ca într-un dialog dintre voce și pian.

Creatura unui sistem propriu de compoziție expus în teza sa de doctorat intitulată "Noduri și semne", și-a conceput creația pe magistrala devenirii muzicii românești așa cum a cunoscut-o el din analizele realizate pe partiturile maeștrilor, a abordat stilul bizantin, a fost sedus de sfera modală contemporană sau de cea tono-modală, a cultivat clasicismul cu inflexiunile romantice evident, a dat substanță sunetului durată.

De aceasta s-a ocupat în doua rânduri. În primul rând cu lucrarea "Exiști Doamne" și în al doilea rând cu lucrarea "Slavă ție Doamne".

2.2 Lista lucrărilor muzicale editate 1989-2018

Lucrări reprezentative pentru muzica destinată orchestrei și ansamblului instrumental în postura concertantă:

-Variațiuni pentru orchestră

-Mișcare simfonică

-HaOr – în trei ipostaze de culoare:

HaOr I- dublu cvartet de Saxofoane

HaOr II- orchestra de suflători

HaOr III- Poem luminii, pentru orchestra de coarde

-Hiperboreeana- Cântul I pentru orchestra de coarde (pretext poetic: Nichita Stănescu).

– Noduri și Semne- Muzică de concert pentru ansamblu instrumental: Oboi, Clarinet, Fagot, Percuție, Pian, Vioară, Violoncel, (pretext poetic: Nichita Stănescu) editat Timișoara, Editura Marineasa,2003.

-Patru afirmații în sprijinul realului- Muzică de concert pentru cinci instrumente soliste: Clarinet, Pian, Vioară, Violă, Violoncel

-Heteropsalmia pentru ansamblu instrumental: Oboi, Clarinet, Fagot, Percuție, Pian, Vioară, Violoncel (Premiul APAR,1992).

-Invizibilul soare, Cântec sau altfel spus, Trio pentru Contraste: Flaut, Percuție, Pian-Sintetizator, editat în Lucrări Camerale I, București, Editura Muzicală, 2004

-Axios, Axios!- pentru Flaut, Clarinet, Percuție, Violoncel

-Pentachoralia per Archaeus- pentru ansamblu instrumental: Oboi, Clarinet, Fagot, Percuție, Pian, Vioară,Violoncel

-Introspectiv 47 pentru ansamblu instrumental: Oboi, Clarinet, Fagot, Percuție, Pian, Vioară, Violoncel

-Pe un cadran Solar

I (sonata pentru vioară solo)

II (pentru un instrument solist-clarinet solo/cu recitator)

III (balada pentru violoncel solo), lucrare impusa la etapa a II-a a Concursului Internațional "Jeunesses Musicales",București, ediția V, 1998 (pretext poetic: Nichita Stănescu) editat în Lucrări Camerale I, București, Editura Muzicală, 2004

-Ciclul Proporții: Studiu cameral-instrumental pe Modurile Berger

(proiect în finalizare)

Proporții 1 pentru un instrument solist (Clarinet în Sib)

Proporții 2 pentru două instrumente soliste (2 Clarinete Si Bemol) (Lucrare laureată a Concursului Internațional de Compoziție, Ancona, 1980) editat București, Editura Muzicală, 1989 sub titlul Prinos, reeditată în Lucrări Camerale I, Editura Muzicală, 2004

Proporții 3 pentru trei instrumente soliste: 2 Clarinete Sib, Clarinet bas sib

Proporții 5 pentru cinci instrumente soliste: Clarinet sib, 2 Viori, Violă, Violoncel

Proporții 8 pentru opt instrumente soliste

-2+2, Proportions pour Emphasis pentru Saxofon sopran, alto, tenor, bariton

-2+1+1, Proportions pour Stockholm Saxophone Quartet: soprano, alto, tenor, barython

-Lecție despre colind, 10 Variațiuni pentru pian solo editat București, Litografia Conservatorului Ciprian Porumbescu, ediție îngrijită de Lavinia Coman

-Povestea florilor de nufăr pentru pian solo

-Recitindu-l pe Eminescu. Cântece fără cuvinte pentru solo instrumental Pretext poetic: Rodica Vătăman-Subțirelu.

Lucrări reprezentative pentru creația corală

-A te sprijinii pe propriul tău pamânt- pentru cor acapella și soliști,

versuri: Nichita Stănescu

-Această țară de vis- poem-cantată pentru cor mixt acapella și soliști,

versuri: Nichita Stănescu

-Cuvinte și strigături- suita pentru cor mixt acapella și soliști,

versuri: Nichita Stănescu

Ce?

Respirarea aerului de sub aripă

N-ai să vii

Scrisori

Dezîmblânzirea

Pomule, copacule; cântec, sau, altfel spus, repede ochire asupra plantelor

Cântec de scos apa din urechi

Strigătura

Editat: Timișoara, Album coral, Tipografia Universitații, 1999;

Cuvinte și strigături, București, Editura Muzicală, 2003;

Album coral, București, Editura Muzicală, 2018

-Colinda de țară- diptic pentru cor mixt acapella,

versuri: Nichita Stănescu

Editat: Album Coral, București, Editura Muzicală,2018

Brâul grâului- pentru cor mixt acapella, versuri populare;

Editat: Album Coral, București, Editura Muzicală, 2018

-Melancolie- pentru cor mixt acapella și soliști,

versuri: Nichita Stănescu

Editat: Album Coral, București, Editura Muzicală, 2018

-Slavă Ție, Doamne- poem coral pentru cor mixt acapella și soliști

Editat: Album Coral, Timișoara, Tipografia Universității, 1999;

Slavă Ție, Doamne, București, Editura Muzicală, 2003;

Album Coral, București, Editura Muzicală, 2018

Premiul UCMR pe anul 2006

-Țara în toamnă- triptic coral pentru cor mixt acapella și soliști,

versuri: Marius Robescu;

Mierea și norul

Viziune

Măr cojit

Editat: Album Coral, Timișoara, Tipografia Universității, 1999;

Țara în toamnă, București, Editura Muzicală, 2003

Album Coral, București, Editura Muzicală, 2018

-Iubita adormită- poem coral acapella,

versuri: Antioh Cantemir;

-Basmul trenului-destin- poem coral acapella

versuri: Nicolae Dan Fruntelată;

Editat: Album Coral, București, Editura Muzicală, 2018

Premiul UCMR pe anul 2013

-Zori de-aș fi- madrigal,

versuri: Eugen Barbu;

Editat: Album Coral, Timișoara, Tipografia Universității, 1999;

Album Coral, București, Editura Muzicală, 2018

-Omagiu eroilor neamului, poem pentru cor mixt acapella și soliști,

versuri: Eugen Barbu;

-Tinerețe-madrigal pentru cor mixt acapella,

versuri: Eugen Barbu;

-Amfora luminii- cor mixt acapella cu solo sopran,

versuri: Vasile Voiculescu;

-Exiști Doamne- poem pentru cor mixt acapella cu recitator,

versuri: Carol Woytila- cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Spiru Haret Sanctității Sale Papa Ioan Paul II.

-Lumina Feței Tale, Doamne- pentru cor mixt acapella

Text: versete din Psalmul 4

-Vara romanească- pentru cor pe voci egale,

versuri: Gheorghe Daragiu;

Editat in Album Coral, Timișoara, Tipografia Universității, 1999;

-Rugă- poem pentru cor pe voci egale și soliști,

versuri: Ștefan Mitroi;

-Noi suntem români- cor pe voci egale,

versuri: Ion Nicolescu;

-Două madrigale- pentru cor pe voci egale,

versuri: Dan Mutascu;

Numele patriei

Creanga de aur

Editat: Album Coral, Timișoara, Tipografia Universității, 1999;

Album Coral, București, Editura Muzicală, 2018

Lucrări reprezentative pentru creația destinată corului de copii:

-Ghicitori muzicale, 15 piese pentru cor de copii,

versuri: Valentin Petculescu:

Pianul, Trompeta, Cornul, Clarinetul, Fagotul, Violoncelul, Toba mare, Violina, Viola, Oboiul, Contrabasul, Timpanul, Flautul, Xilofonul, Trombonul;

-Școala de muzică- suită pentru cor de copii, versuri: Grete Tartler

Arcușul,

Extemporalul,

Concurs de melci,

Calul minune,

Trei iezi cu diezi

Lucrări reprezentative pentru creația de lied:

-Și dacă…- lied pentru voce și pian,

versuri: Mihai Eminescu;

Editat în Lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, București, Editura Muzicală, 2015

-Lacul- lied pentru voce și pian,

versuri: Mihai Eminescu;

Editat în Lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, București, Editura Muzicală, 2015

-La țărm- lied pentru voce și pian,

versuri: Ștefan Augustin Doinaș

Lucrări reprezentative pentru domeniul didactic

În domeniul didactic a realizat un tratat de Citire de partituri (Citirea în chei)- 288 pagini.

ediția I- București, editura România de Mâine, 2008,

ediția II- București, editura România de Mâine, 2009,

alături de alte lucrări cu caracter didactic destinate învățământului superior (Istoria Muzicii Românești (în colaborare), editată București, Editura România de Mâine, 2005).

Volume de muzicologie:

-Noduri și Semne; Posibile elemente de structura pe scara unui model modal

București, Editura Muzicală,2003 (245 pagini);

-Simbolism și Expresie numerică în creația lui Anatol Vieru,

București, Editura Muzicală, 2004 (182 pagini);

-Modalități de abordare a folclorului în creația muzicală romanească.

Note pentru o posibilă privire istorică (până în deceniul 7 al secolului XX),

București, Editura Muzicală, 2004 (164 pagini).

CAPITOLUL III "NODURI ȘI SEMNE" Posibile structuri pe scara unui model modal

În cadrul susțiunerii Tezei de Doctorat în Muzică (compoziție muzicală) la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, compozitorul Petru STOIANOV a prezentat o lucrare muzicală dedicată ansamblului instrumental în postura sa concertantă, intitulată Noduri și Semne, precum și o teză de doctorat ce explora propriul sistem muzical.

Lucrarea muzicală semnată de Petru Stoianov, intitulată NODURI ȘI SEMNE – potrivit titlului omonim al poeziei lui Nichita Stănescu, reprezintă o incursiune în muzica instrumentală de factură concertantă dedicată unui ansamblu instrumental, având la bază subtextul poetic nichitian amintit mai sus.

Teza în sine, intitulată NODURI și SEMNE. Posibile structuri pe scara unui model modal, a fost construită în baza propriului sistem muzical construit și exersat de compozitor într-o largă serie de lucrări instrumental-camerale; practic, este vorba despre un sistem componistic ce utilizează sunete de frecvențe și durate proporționale, cu localizare exactă pe punctele de confluență aflate pe axele duratelor și ale frecvențelor, inspirat de tehnica de compoziție etalată și exersată de Wilhelm Georg Berger (așa numitele “moduri Berger”) și de tehnica de “sculptare a sunetului prin tăcere” a maestrului său de compoziție, compozitorul Anatol Vieru.

Ambele tipuri de tehnică de compoziție au fost dezvăluite de cei doi compozitori în studii semnate de-a lungul anilor în paginile revistei Muzica, ulterior fiind strânse și ordonate în volum: Dimensiuni modale – Wilhelm Georg Berger, București, Editura Muzicală, 1979 și Cartea Modurilor – Anatol Vieru, București, Editura Muzicală, 1980.

În varianta publicată de Editura Muzicală – 2003, teza păstrează același titlu ca și în susținerea sa publică și se constituie asemenea unui corpus unitar, desfășurat pe trei mari capitole, preludiate de Argument și încheiate prin Posibile concluzii; li se alătură o Bibliografie relativ amplă (circa 250 titluri), cu titluri atât din spațiul gândirii muzicale europene și extraeuropene, cât și din cel al psihologiei, esteticii și flosofiei europene și asiatice, susținând demersul analitic al compozitorului în ipostaza sa de cercetător al fenomenului muzical în general și al propriei sale creații în particular.

Argument sondează fundamnetul actului creator, așa cum a fost el văzut și considerat de filosofi, psihanaliști și esteticieni în decursul timpului, pornind de la filosofia grecilor antici – Aristotel, Platon – până la școlile de gândire ale secolului XIX – Immanuel Kant – sau XX – Jung, Croce….Accentul este pus pe zona școlii componiostice românești, pe legătura dintre text – subtext și muzică, poezia – mai ales cea a lui Nichita Stănescu – fiind portalul prin care compozitorul Petru Stoianov a avut acces la coordonatele timpului și ale spațiului muzical. În cazul său special, totul s-a raportat și la folclorul românesc, în care a regăsit jocul proporțiilor prin care se definesc cu precizie atât “semnul” cât și “nodul” muzical.

Tot aici, compozitorul explică nevoia sa interioară de a apela la poezie și de a traduce cât mai exact sensurile acesteia pentru ca muzica pe care o creează să capteze și să redea cât mai plenar strălucirea cuvântului ce exprimă idei majore. În fondul folcloric, Petru Stoianov a aflat sursa generatoare a acestei străluciri, deoarece acolo a găsit matca propriei genezei ornamentice a modalului; este și motivul pentru care a găsit posibilitatea de a crea și susține inclusive în plan theoretic, paralele între oscilațiile de frecvențe din ornamentica modalului folcloric și cele deduse pe cale matematică din calculul proporțiilor rezultate din lumea frecvențelor sonore.

Iată cum explică domnia sa acest gest: “Demersul meu își propune să refacă un traiect componistic prin prisma modului în care s-a cristalizat nevoia de integrare și circumscriere ornamentică în modal, de la formele celui mai simplu ambient – cel oligocordic sau prepentatonic – la forme modale mai complexe, fie acestea heptatonice, fie de esență fibonacciană. Am mers pe cunoscutul sistem modal exersat de Wilhelm Georg Berger, căruia i-am lărgit cuprinderea prin corespondențe stabile în planul duratelor și în care am înglobat circumscrieri ornamentice în baza utilizării altor specii, derivate din modul de bază……Itinerariul cercetării va desfășura fuiorul toarcerii în timp a datelor esențiale ale demersului meu componistic, cu accent pe “ferestrele” spațialității sonore și modul de împletire a secvenței cu durata, totul în organica interacțiune între un posibil “Nod” și un posibil “Semn”, fiecare cu nevoia de împlinire prin necesara complementaritate a alterității”.

Capitolul întâi are în vedere prezentarea unor aspecte ce țin de accepțiunea generală a ornamentului, dar și de problematica specială a ornamentului musical, mai ales în ceea ce privește tratarea componistică sunet –cuvânt pe ideea capacității limbii române de a uni ceea ce numim în mod obținuit “versul” cu ceea ce înțelegem prin termenul “viers”. În acest fel, prin modalitățile de tratare a ornamentului care se circumscrie zonei modale, se realizează o compatibilizare a sferei poetice cu cea muzicală.

În creația sa corală, pe care compozitorul o exemplifică pornind de la cele mai simple structurări modale – oligocordii și prepentacordii, coruri pe voci egale până la heptacordii, madrigale și suite a cappella pentru cor mixt (cu sau fără soliști) – au fost explorate diferite structuri modale de esență diatonică. Aceeași reevaluare ornamentico-modală există și la nivelul unora dintre lucrările instrumentale sau instrumental-vocale: Heteropsalmia.

Capitolul al doilea are în vedere în mod strict problematica “Nodului” și a “Semnului”. Compozitorul explorează modul în care aceste concepte au fost înțelese în decursul timpului, de la societățile umane arhaice la cele de astăzi, cu trasee ce pornesc de la magic și sacru la cosmic, de la facerea și desfacerea șamanică a Nodului la inconștientul colectiv; există o legătură între Nod și Semn iar ea i-a fost devoalată compozitorului de poezia lui Nichita Stănescu, o poezie prin excelență muzicală.

Capitolul al treilea continuă explorarea traseelor simbolice ale corespondenței poetico-muzicale; intră în joc considerații de ordin modal, în baz cunoscutei proproții a Numărului de aur, cunsocut și ca sectio aurea sau ca proporție exprimată matematic prin așa-numitul șir al lui Fibonacci.

Aici Petru Stoianov ajunge să facă o analiză detaliată a tehnicii sale de compoziăție, așa cum transpare ea din Noduri și Semne – muzică de concert pentru ansamblu instrumental. Etapele acestei analize au în vedere lucrări anterioare, pentru două sau mai multe instrumente, lucrări camerale în care compozitorul și-a expus, și-a consolidat și și-a exersat tehnica de compoziție.

Iată cum este explicată aici baza sistemului său: “Conjugând spațialitatea cu temporalitatea sonoră, am obținut sunetul de frecvență și durată determinată – element de structură în cadrul unei scări de înălțimi și durate – în care cei doi parametri au același sistem generator și se regăsesc într-un model modal particularizat printr-un mod de proporții construit în temeiul “tăieturii de aur”. Proporțiile, traduse în șir (Leonardo Fibonacci) pot fi exprimate prin numerele 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34[…..]Sunetul de frecvențe și durate determinate proporțional este, în concepția mea, înrudit – în esența sa – cu sunetul privit de Wilhelm Berger în context modal…..”

Concluzia acestui amplu demers teoretic semnat de Petru Stoianov este clar exprimată în final: în vreme ce Nodul reprezintă o uniune, o confluență, un moment de întâlnire a frecvenței (spațiul) cu durata (timpul) – în cazul sistemului imaginat și creat de Petru Stoianov: o anume frecvență și o anume durată, ambele decise în baza “proporției de aur”; Semnul devine acea “fereastră” de esență ornamentică priun care Nodul este desfășurat, melodizat, articulat. Prin Semne se deschide fereastra dintre Noduri, în timp ce prin Noduri se captează energiile uniunii spațiului cu timpul.

CAPITOLUL IV INTERVIU

4.1 Activitatea didactică și publicistică

A fost profesor și director la Școala de muzică și arte plastice nr.2 din București(1972-1994).

Între 1990 și 1998 a fost inspector de specialitate pentru învățământul muzical din cadrul Inspectoratului Școlar al municipiului București.

Între 1999 și 2000 a fost inspector de specialitate Directia Învățământ Superior din cadrul Ministerului Educației Naționale.

Conferentiar universitar și prodecan la Facultatea de Muzică a Universității de Vest din Timișoara(1994-2004).

Profesor univesitar, prodecan și decan la Facultatea de Muzică a Universității Spiru Haret din București(2004-2011).

În domeniul didactic a realizat între 2008 și 2009 un tratat de citire de partituri (Citirea in chei), tratat ce conține 288 de pagini.

4.2. INTERVIU

-Cine a avut cea mai mare influența asupra dumneavoastră când erați copil?

Bunicii mei, în special bunicul din partea tatălui. De fapt, el mi-a cumpărat primul instrument muzical când aveam 5 ani.

-Care era visul dumneavoastră când erați copil?

Să mă fac medic.

-Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ați primit de la mama/ tatăl dumneavoastră?

-Să fiu cinstit, corect în relații cu ceilalți, și să învăț cât mai bine pentru că era o vorbă: învață cât ești mic pentru ca să ai când ești mare. Asta am și făcut. De fapt – o fac și acum.

-Dacă nu ați fi făcut ceea ce faceți acum, ce anume ați fi făcut?

-M-a atras medicina, dar nu a fost să fie, deși am făcut un prim pas absolvind liceul sanitar și apoi lucrând un timp în domeniu.

– Cum arată o zi obișnuită din viața dumneavoastră?

-După cafeaua de dimineță – lucru la masa de scris și la pian: compun. După prânz și puțină odihnă – din nou lucru. Seara: lectură, un concert, o piesă de teatru sau un film bun; ordinea este aleatorie și se poate schimba în orice clipă, de exemplu, chiar acum am încheiat un tip de activitate pe care o fac an de an în luna mai: am fost președintele juriului la Competiția Internațională de Jazz EUROPAFest de la București.

-Care este cântecul/cartea/filmul/cântărețul/artistul favorit?

-Carte: Estetica și filosofia numărului (Matila Ghyka). Și nu e de mirare, pentru că, între altele, este și despre sectio aurea…..

Film: Preferințele se schimbă în funcție de ceea ce mă impresionează în fiecare etapă a vieții; dificil de formulat un răspuns pentru că ține de scenariu, regie, muzică, unghi de filmare, de multe altele și de toate la un loc….

Cântăreț: Placido Domingo, Pavarotti, Mirela Freni…..dificil de răspuns.

Artist: Nu pot da un nume fără a exclude multe altele. Mă abțin.

-Vă plac călătoriile? Dacă ați avea de ales, unde v-ar plăcea să trăiți?

-Nu prea am timp de călătorii. Dar aleg de fiecare dată să fiu împreună cu familia.

-Care este lucrul pe care vi l-ați dorit să-l faceți și nu ați reușit?

-Să mă plictisesc…..

-Care este cea mai mare realizare a dumneavoastră?

-Să reușesc să-mi fac un strop de timp chiar atunci când am nevoie de el.

-Stimate maestre Petru Stoianov, când și de ce ați simțit nevoia să vă creați un sistem propriu de compoziție?

Încă din studenție, aflat la clasa de compoziție a maestrului meu, regretatul, dar și reputatul compozitor și muzicolog Anatol Vieru, (plecat mult prea devreme dintre noi), am început să fac analize ale textelor sale muzicale, comparându-le cu ceea ce maestrul meu scria în presa vremii, fie că era presă la modul general dar pe pagina culturală a unor reviste – cum erau revistele Ramuri sau Tribuna, de exemplu, fie că era vorba despre presa specializată, în cazul de față revista Muzica. Am găsit acolo o serie de idei interesante, care mi-au stârnit curiozitatea și la care am căutat răspunsuri.

Constat că îi spuneți, în continuare maestru…..

Așa am făcut-o și așa voi face în continuare. Este exprimarea respectului meu păentru cel de la care învăț și acum. O fac pe partiturile sale și pe zi ce trece, îmi dau seama câte mai avea de spus, de împărtășit cu noi, studenții și cu publicul care îi aprecia creația. Dar să revenim la întrebarea pe care mi-ați pus-o….

În același timp, eram adâncit în descifrarea legităților de construcție muziclaă. Dincolo de studiul formelor muzicale, al contrapunctului și armoniei, dincolo de serialism sau de modurile Messiaen care ne fascinau pe noi, studenții clasei de compoziție, deci dincolo de obișnuitele “unelte” cu care eram obișnuiți să lucrăm, mi-am dat seama că există și altceva care poate fi explorat: sistemul propriu, “alfabetul” fiecărui compozitor. Atunci m_am gândit că ar fi, poate, cazul să-mi constitui și eu un alfabet propriu, deși la ora aceea nu prea știam cum am să o fac. Așa că am căutat modele. Cel mai la îndemână mi-a fost cel al maestrului meu și așa am început un studiu intens al partiturilor sale.

Care a fost primul pas? Ce partitură v-a spus ceva în această direcție?

Primul pas a fost coralul. Adică muzica pe care Anatol Vieru a dedicat-o formațiilor corale și, în mod particular, corului de cameră Madrigal, care la acea vreme cucerea admirația publicului și a specialiștilor. Compozitorii români erau captivați de tehnica și posibilitățile interpretative ale ansamblului creat și condus de regretatul maestru Marin Constantin. Așa că am început cu piesele din ciclul Scene nocturne, pe versuri de Federico Garcia Lorca. Căutam acolo modul în care maestrul meu a rezolvat întâlnirea dintre cuvântul rostit, cântat, șoptit, strigat și sunetul muizical. În schimb, am aflat o serie de alte date, care mi-au dat de gândit….

Puteți oferi un exemplu?

Sunt atât de multe, încât orice alegere ar exclude multe altele, poate la fel de importante…..

Atunci, poate, câteva….

În primul rând, m-am reîntâlnit cu madrigalul dramatic, pe care îl credeam dispărut de mult, în vremurile Renașterii. Apoi am confruntat textul muzical cu cel poetic și cu propriile gânduri exprimate în proză de Anatol Vieru. Mai precis, considerând că Lorca gândește “în culori” în poeziile sale pe care le asemuiește picturii lui Goya, maestrul Anato Vieru declara: “Nocturnele mele” (adică Scenele nocturne – despre care vorbim), “nu sunt simple transpuneri în muzică, ci turnarea în tipare muzicale a unui univers alcătuit din imagini și sunete, sunt un “acompaniament” la pânzele lui Goya și la poeziile lui Lorca”.

Vă dați seama că un asemenea text avea capacitatea să mă incite. Am căutat tiparele despre care vorbea maestrul Anatol Vieru și le-am găsit. Am fost foarte fericit și sam înțeles că se poate construe și dincolo de Do major, și dincolo de serialism,și dincolo de modurile Messiaen. Totul este să-ți propui și să îți deschizi orizontul de cunoaștere. Așa a început totul. Atunci mi-am pus pentru ptrima dată problema creării unui limbaj propriu.

Deci, de atunci datează sistemul dumneavoastră propriu de compoziție?
– Nu. Au mai fost etape. Eram prea tânăr, prea lipsit de experiență; în fond eram doar un student care își căuta drumul în compoziție. Încă nu cunoșteam destule.Încă nu experimentasem destule. Au trecut anii și, în căutările mele am descoperit gândirea unui alt muzician, pe care îl consider mentor, pentru că pe partiturile și pe scrierile sale despre propriul sistem de compoziție mi-am făcut o a doua ucenicie: maestrul Wilhelm Berger.

Erau sisteme compatibile?

Erau sisteme originale, ambele. De la maestrul Vieru am învățat să sculptez în blocul sonor prin tăceri sau, dacă vreți, să sculptez în blocul tăcerii prin sunete; rezultatul pare a fi același, depinde de perspectivă. Este unul din fundamentele sistemului meu care s-a constituit treaptă cu treaptă, etapă cu etapă, sunet și durată contopite cu sunet și durată contopite.

Cea de-a doua etapă a însemnat calea prin care realizez contopirea și aceasta am învățat-o din lecția bergeriană, în care se lucra în baza modurilor deduse în planul frecvențelor sonore pe logica tăieturii de aur.

-Ați compatibilizat sistemele?

Le-am privit prin ceea ce puteau aduce noutatea dacă le conduc pe o altă cale, până dincolo de limitele impuse de creatorii lor. Așa am extins sistemmul frecvențelor bergeriene la conjugarea cu axa duratei, adică am abordat concomitant și sculptarea pe coorodnata temnporală. Mai departe, am conceput un sistem în care fiecare sunet să derive dintr-un alt sunet și să genereze, la rândul lui, un sunet; cu alte cuvinte să creez familii de sunete. Am recurs la poezie, la contopirea sunet-cuvânt pe care am tratat-o prin mijloace exclusiv insturmentale (prin noncuvânt), am fixat reperele Nodului care vine din Semn își generează Semnul ca pe o fereastră ce oferă orizont, pentru ca acesta să se închidă într-un alt Nod în vare jocul frecvenței contopite cu durata să exprime unități perfect ancorate în logica unui sistem din care nu evadează niciodată decât pentru a intra într-o altă paradigmă, dominată de același legi de construcție.

Aveți o muzică foarte proaspătă și plină de culoare. Și cea instrumentală și cea corală sau vocală. Ce oferă prospețime și culoare acestui sistem?

Tocmai jocul acestor unități care sunt foarte fluide în sine, în sensul că pot capta culori din modal, din intersecția diferitelor moduri care, toate, respectă aceeași legitate de construcție, dar pornesc de la premise, de la puncte de plecare diferite, de la Noduri diferite și deschid, mereu, alte și alte Semne, alte “ferestre” în modal. Am găsit o bună compatibilizare și cu sfera modalului românesc, nu doar cu modalul creat de compozitori, atât de utilizat în muzicile de secol XX –XXI.

Folclorul fomânesc ca model generator?

Exact. Modurile românești, în special oligocordiile ca modele modale generatoare perfect explicabile și compatibile cu modurile create de mine prin contopirea sunteului de frecvețe și durate determinate. Și la care adăugăm culorile vocilor, ale instrumentelor, ale cuvântului, ale timbrurilor sau registrelor. Asta și auzim: în primul rând frecvențe pe care le recunoaștem din alfabetul învățat din inconștientul colectiv, din încărcătura foclorică, la care se adaugă stratul schimbării evenimentelor sonore, preluat pe logica sculptării blocului sonor și al tăcerilor.

Ați revenit la maestrul Anatol Vieru…

Așa cum o voi face întotdeauna, cu respectul discipolului….

-Ce sfat aveți pentru un tânăr compozitor?

-Să analizeze cât mai multe partituri pentru a înțelege ce s-a întâmplat în creația muzicală până la el. Ar fi cea mai valoroasă “școală”.

Mulțumesc, maestre.

Și eu, mulțumesc. Audiție plăcută!

DIPLOME