Lect. univ. dr. Angela Bogluț [626896]

Lect. univ. dr. Angela Bogluț
CURS 5 -6
Interviul partea a II-a
Focus -grupul

Petimpul derulării interviului, operatorii voravea în
vedere maimulte elemente :
punerea întrebărilor,
supravegherea atitudinii subiectului,
perspectiva variabilelor socio -demografice
flexibilitatea intervievatorului ,
construirea unei relații bune cu subiectul

Michael Brenner accentuează asupra importanței formulării
întrebărilor înfaza intervievării .Oserie dereguli
trebuie urmate .Deexemplu, atunci când subiectul
solicită repetarea unei întrebări, intervievatorul trebuie
săorepete .Atunci când respondentul solicită clarificări,
intervievatorul trebuie săledea, într-omanieră non-
directivă, indiferent detipul deinterviu .Clarificarea
trebuie sănuinducă unrăspuns sausădirijeze discursul
subiectului spre oanumită direcție .
Deasemenea, când intervievatul dăunrăspuns neadecvat,
intervievatorul trebuie săsolicite răspunsul adecvat într-
omanieră non-directivă, fieprin repetiția consemnului
sauîntrebării, fieprin clarificarea demaisus.Însfârșit,
când intervievatul refuză răspunsul laoîntrebare,
operatorul deinterviu trebuie săaccepte refuzul .

Când intervievatorul este față înfață cuintervievatul,
nunumai căîlascultă, darîiobservă șigesturile,
mimica, reacțiile spontane .
Coroborarea tuturor acestor aspecte permite ca
cercetătorul săjudece autenticitatea unor răspunsuri,
sămențină interesul intervievatului, săsolicite
detalii suplimentare, să evalueze implicarea
emoțională avorbitorului etc.
Observarea șiinterpretarea semnalelor furnizate de
subiect permite nuanțarea abordării, „acordarea” cu
acesta, reajustarea unor reacții ,reevaluarea
situației etc.

Analizele defidelitate realizate asupra mai multor interviuri înbaza unor
variabile casexul, pătura socială aintervievatului etc.auarătat diferențe
semnificative .Aceste rezultate atrag atenția asupra importanței statutelor
persoanelor angajate îninteracțiune .Oserie decercetări privitoare la
relațiile dintre intervievat șiintervievator identifica două tipuri derelații
standard :conivența defensivă (complicitate, înțelegere reciprocă, apelul
la„locuri comune”) șineutralitatea binevoitoare (acceptarea cu
rezerve, starea deexpectativă, colaborarea respectuoasă etc.).
Rezultatele observațiilor potfisintetizate înurmătoarele idei:
atunci când unbărbat intervievează unaltbărbat relația estedeconivență
defensivă ;
când ofemeie intervievează ofemeie, relația este mai degrabă unade
„neutralitate binevoitoare” ;
Atunci când intervievatorii sunt într-osituație hetero -sexuală, distribuția
celor două modele estealeatorie ;
atitudinea de„neutralitate binevoitoare” corespunde maidegrabă păturii
medii apopulației ;
conivența ideologică apare încazul cadrelor superioare șiamuncitorilor
specializați .

Orice situație deinterviu esteunică înfelul ei.Unintervievator
sevaconfrunta, așadar, de-alungul maimultor interviuri cu
multiple situații care vornecesita adaptări repetate șirapide .
Întrebările puse nuauaceeași rezonanță pentru toțisubiecții,
fiecare dintre aceștia vaelabora răspunsuri care reflectă
modul lordeaînțelege întrebarea, contextul intelectual în
care s-aformat, experiența personală .
Deasemenea, întrebările puse încadrul unui interviu semi –
directiv solicită răspunsuri deseori superficiale ;aspecte
precum motivația, așteptările, elaborările explicative
complexe scăpând acestei tehnici .Larândul său, subiectul
aredeseori dorința deacomunica propriile sale probleme,
angoase, dorințe, temeri etc.De aceea, serecomandă
intervievatorilor ooarecare flexibilitate ,o„oscilație ”în
cadrul ghidului deinterviu ,opendulare saunegociere
între ceea cedoresc săafle delasubiecți șiceea cevor
aceștia săspună .Oaltăsoluție este completarea interviului
principal cuunaltul liber ,suplu ,adaptabil ;

Comunicarea într-uninterviu sedesfășoară încadrul unei
relații complexe, clădită peraporturi interpersonale
derivând din scopurile cercetării șimodulate de
caracteristicile depersonalitate aleparticipanților la
interacțiune .Este important ca,încă delaînceputul
întâlnirii, săstabilim orelație bună cusubiectul petrei
direcții :
1.Mărirea gradului dereceptivitate lacercetare
(dispoziția subiectului deaparticipa, deacolabora la
tema propusă) ;
2.Menținerea motivației departicipare asubiectului și
3.Acordarea respectului reciproc (climatul destimă
reciprocă, valorizare profesională saudealtănatură) .

Încele mai multe cazuri, interviurile serealizează la
domiciliul subiectului .Alegerea subiecților seface
conform unei modalități de eșantionare .De regulă,
cercetările bazate peinterviu recurg lascheme deeșantionare
neprobabilistă șiutilizează puțini subiecți .
Luarea legăturii cusubiectul esteofază importantă deoarece, de
obicei, după acest prim contact avem oacceptare sauun
refuz care greu maipoate fischimbat .Experiența nearată că
puțini subiecți amână decizia și,prin urmare, acest prim
contact este crucial .
Nueste ușor săconvingi opersoană străină săaccepte să
petreacă ooră sau două cuunoperator deinterviu .
Fiecare individ solicitat face unclacul rapid :cearede
câștigat deaici,ceare depierdut, cuifolosește, dece
tocmai eletc.
Intervievatorul trebuie săconvingă opersoană săcolaboreze, să-
iofere toate răspunsurile cerute șisă-icâștige încrederea .

Motivele pentru care oamenii acceptă intervievarea sunt diverse :
curiozitatea ,datoria (pentru dezvoltarea științei ),dorința de
afirmare ,singurătatea, banii etc.Deexemplu, seconsideră căexistă trei
motive principale :reflexul depolitețe ,dorința deainfluența (ideeacă
răspunsurile sale laanchetă potinfluența înbine lucrurile) șinevoia dea
vorbi (însensulcomunicării cucineva, nevoia deafiînțeles) .
Sepoate întâmpla, dimpotrivă, săprimim unrefuz .Înnici într-uncaznuse
insistă .Unsubiect care nuareintenția dearăspunde deprima dată estedeja
unsubiect dificil saucompromis dinalteprivințe (rezistențe maimari de
învins) .Înaceastă situație, subiectul este înlocuit cuunaltul similar din
eșantion .Situația este mai dificilă atunci când intervievații sunt mai
deosebiți (subiecți puțini, greu accesibili etc.).
Înunele refuzuri, seinvocă tema anchetei (prea intimă, prea personală),
înaltele subiecții refuză deoarece nurăspund deregulă laastfel decereri .
Unrefuz nutrebuie considerat uneșec alanchetei .
Pentru acceptarea saurefuzul intervievării, esențială însocietatea noastră este
plasarea operatorului care solicită interviul (profesional, instituțional,
personal, social etc.).Cucâteste mai bine plasat ,cuatât șansele sunt
mai mari deobținere ainterviului .

A. Distorsiuni datorate subiectului
Cercetările metodologice au pus în evidență o serie de factori care țin de subiecți și
care se constituie în potențiale bias -uri ale cercetării. Factori i care sunt mai
desinvocați în lucrările de specialitate :
a. Încrederea în intervievator.
b. Problema răspunsurilor mincinoase.
c. Reacția de prestigiu.
d. Ignoranța.
e. Eroarea de rol social.
f. Eroarea de opinie comună.

B. Erori ale operatorului
Metodologii auidentificat oserie degreșeli pecare lepoate comite
operatorul înrealizarea unui interviu șicare potdenatura datele .
a. Manifestarea atitudinii proprii.
b. Stabilirea unei relații de tip amical.
c. Stabilirea unei relații de tip medic -pacient .
d. Stabilirea unei relații de tip profesor -elev.
e. Introducerea propriilor cunoștințe sau date.
f. „Capcana” relației de tip inchizitor.
g. Afișarea distanței sociale

C.Situații neprevăzute
Dorința firească pentru oricare cercetător sauoperator deteren estesăprevadă totul,
săpregătească totul dinainte astfel încât sănuapară surprizele, neprevăzutul, în
derularea unui interviu .Uneori, înciuda tuturor pregătirilor, apar momente
neplăcute care trebuie depășite spontan decătre intervievator .
a. Transformarea interviului individual într-unul colectiv . .
b. Abandonul.
c. Pierderea controlului situației.
d. Intervenții externe (întreruperi și fragmentări ale interviului).
e. Condiții exterioare nefavorabile.
f. Situația în care intervievatului nu îi place o anumită caracteristică din persoana
operatorului .

a.Încrederea înintervievator .Situația deinterviu esteuna, fără îndoială,
mai specială .Easeprezintă, înprimul rând, caoexperiență deseori
inedită pentru subiect .Reprezentările pecare acesta leareasupra
situației deinterviu ,șicare pot fimai mult sau mai puțin
conturate ,nu pot substitui experiența personală .Prin urmare,
potențialul intervievat dorește câtmaimulte informații despre ceea ce
sevaîntâmpla, iaroperatorul trebuie săsatisfacă această cerere .
Înaldoilea rând, dincolo dedesfășurarea acțiunii, acceptarea intervievării
conduce subiectul spre oserie de interogații care țin de
confidențialitate :este acest om(intervievatorul )decuvânt ,cese
vaîntâmpla cudatele mele ,cum vorfianalizate, cuivorfolosi, va
apărea numele meu undeva?
Numai înmomentul încare subiectul este convins cădeține „toate
datele problemei” vafurniza date autentice, utile cercetării .

b.Problema răspunsurilor mincinoase .Fără îndoială, conștient saumai puțin
conștient, intervievatul poate introduce oserie dedenaturări ale
adevărului (delaminciuni sfruntate până lamici alterări sauomisiuni) .
Este foarte greu, deseori, săidentifici astfel debias-urialecercetării dincauza
timpului relativ scurt deinteracțiune cuintervievatul, anumărului ridicat al
intervievaților dintr-ocercetare ,precum șiadatelor puține decare de
obicei dispunem cuprivire lasubiecți etc.
Denaturarea adevărului apare mai ales când, înrăspunsurile sale, subiectul
trebuie săintroducă date concrete (nume delucruri saupersoane, adesea
importante pentru situația sa).Deexemplu, întrebări privind venitul sau
comportamente private potgenera erori .
Îngeneral, apelul laelementele concrete din cercetare trebuie săpună
intervievatorul totdeauna îngardă .Deasemenea, intervievatorul trebuie să
acorde oatenție mai mare subiectului încadrul acelor pasaje din
interviu încare acesta vorbește despre sine.Probabilitatea înregistrării
unor date parțial adevărate sauneadevărate crește iarăși .

c.Reacția deprestigiu .Încadrul interviului, uniisubiecți autendința dea
evita răspunsurile corespunzătoare stării lorșideaemite răspunsuri
care ardetermina dinpartea operatorului ojudecată favorabilă .
Această distorsiune este frecvent inclusă lacategoria „erori ale
subiectului”, deoarece s-aconstatat că,încea mai mare parte a
cazurilor, reacția estegenerată detrăsături dinpersonalitatea subiectului
șimairarestedeterminată deintervievator .Sepoate întâmpla însă cași
operatorul sădeclanșeze oastfel dereacție însituații încare, de
exemplu, afișează distanța socială, estemaipuțin empatic etc.
d.Ignoranța .Neputem, deasemenea, confrunta cusituația încare
subiectul nuareunrăspuns laîntrebare șiemite oserie dejudecăți false
pentru amasca ignoranța sa.Fenomenul este mai intens observat la
subiecții neasertivi care nuaucurajul deamărturisi deschis “nuștiu” .

e.Eroarea derolsocial .Acest aspect sereferă lafaptul cărăspunsurile
subiectului sunt înconformitate curolul cedecurge dinpoziția sa
socială șinudinopiniile, convingerile sale autentice .
Fenomenul poate fimai frecvent întâlnit atunci când intervievăm elite,
subiecți cuangajamente sociale complexe (oameni politici sau de
afaceri etc.)sauexponenți recunoscuți aiunor clase sociale .
f.Eroarea deopinie comună .Uneori intervievatul consideră căexistă
răspunsuri bune saurele, potrivite saunepotrivite .Atunci, defrică sănu
greșească șisăatragă evaluări negative dinpartea operatorului, își
maschează propria poziție înspatele uneia comune, împărtășită deun
anumit grup sauclasă socială .Astfel, subiectul sesimte protejat, la
adăpost deeventualele critici nerostite aleoperatorului .

a.Manifestarea atitudinii proprii .
Alături decâștigarea încrederii subiectului, neutralitatea esteadoua mare condiție
necesară unui buninterviu .Operațional, părăsirea neutralității s-artraduce mai
ales prin două comportamente :trădarea, într-unfelsaualtul, apropriei
atitudini șimanifestarea așteptării unor anumite răspunsuri .
b.Stabilirea unei relații detipamical .
Alunecarea într-oastfel relație, nocivă acurateței datelor decercetare, riscă să
apară atunci când intervievatorul areunele puncte comune cusubiectul, cum ar
fiapartenența laaceeași breaslă sauoexperiență deviață care îiapropie unul
dealtul.
Deexemplu, potficitate situații încare unstudent intervievează unaltstudent sau
profesorul unei școli peuncoleg alsăudebreaslă .

c.Stabilirea unei relații detipmedic -pacient .Sepoate întâmpla ,dincauza
unei false reprezentări deobicei, caintervievatul săconfunde interviul de
cercetare cuunul terapeutic .Înacest caz, subiect solicită ascultarea
problemelor sale, suportul sau,șimaigrav, soluții .Dacă seîntâmplă oastfel de
confuzie șisubiectul împinge interviul peterenul terapiei, intervievatorul este
obligat săclarifice imediat lucrurile, săreamintească scopul șicontextul
întâlnirii .
d.Stabilirea unei relații detipprofesor -elev.Alți subiecți ,totcaurmare a
unei false reprezentări, identifică intervievatorul cuunprofesor .Intervievații
aflați înaceastă confuzie așteaptă delaintervievator îndemnuri repetate
deacontinua (altfel discuția trenează), confirmări ale„corectitudinii”
celor spuse, „dăscăliri” repetate etc.
Osituație deacest tipcreează mari probleme intervievatorului .Casoluții, se
recomandă reamintirea consemnului, clarificări suplimentare etc.Se
recomandă intervievatorului adoptarea poziției celui care încearcă săînvețe de
lasubiect, săînțeleagă (ignoranța stimulativă) .

e.Introducerea propriilor cunoștințe sau date.După mai multe interviuri, din
cadrul aceleași cercetări, unintervievator dispune deunvolum mare de
informații, referitor latemă .Acesta provine din două surse :delaun
nivel teoretic (dindocumentația științifică acercetării )șidelaunnivel
empiric (din ansamblul datelor furnizate desubiecții investigați deja) .
Intervievatorul înregistrează, prin urmare, unascendent informațional asupra
subiectului, care îlpoate determina săintroducă involuntar propriile date în
cercetare sausădirijeze discursul acestuia spre elemente care să-iconfirme
opiniile .
f.„Capcana” relației detipinchizitor .Trebuie evitată, înrelația intervievat –
intervievator, confruntarea, stabilirea cuînverșunare aadevărului (obținerea
mărturisirii) etc.Trebuie remarcat faptul căstudiile metodologice realizate
asupra comportamentului intervievatorilor auarătat căfrecvența cazurilor nu
esteridicată .
g.Afișarea distanței sociale .Intervievatorul trebuie săarate câtmai puțin
din apartenența salaoclasă socială anume, laungrup, laoregiune
geografică etc.Dacă consideră căaceste aspecte pun într-olumină
defavorabilă subiectul, atunci trebuie săevite dezvăluirea lor.

a.Transformarea interviului individual într-unul colectiv .Însituațiile în
care interviul sederulează ladomiciliul subiectului mai potinterveni șialte
persoane îndiscuție, membre alefamiliei .Pentru aevita acest fapt sesolicită
subiectului izolarea împreună cuoperatorul într-ocameră, unde sănufie
deranjați (se găsește oformulă verbală care sănutrezească suspiciuni
subiectului) .Lafelșilalocul demuncă .
b.Abandonul .Este posibil capeparcursul discuției, dintr-unmotiv sau altul,
subiectul săîncerce unabandon, unrefuz deacontinua discuția .Oastfel de
reacție nuapare brusc, eaesteanunțată desemne pecare operatorul trebuie săle
decripteze preventiv :ezitări totmaidese, evitarea răspunsurilor, nervozitate etc.
Esențial estesăsegăsească cauza șisăseremedieze situația peparcurs .
c.Pierderea controlului situației .Otemă mai incitantă, unoperator mai
puțin energic sau unintervievat dominant pot conduce lapierderea
controlului situației deinterviu, manifestată prin:abateri mari delaghid,
alunecarea înbanalitate, transformarea interviului într-odiscuție obișnuită etc.
Operatorul trebuie săanticipeze astfel depierderi alecontrolului, săleevite șisă
vegheze larespectarea ghidului deinterviu .

d.Intervenții externe (întreruperi șifragmentări aleinterviului) .Uneori
condiția deizolare nupoate firespectată șiatunci sarcina operatorului
devine mai dificilă .Înacest cazserecomandă utilizarea mai intensă a
reformulărilor .
e.Condiții exterioare nefavorabile .Sepoate întâmpla calocul intervievării
sădevină launmoment datneadecvat .Deexemplu, respondentul nuse
simte înlargul său(stare dedisconfort) dincauza zgomotului, căldurii
excesive etc.Apariția unor zgomote neprevăzute, modificări ale
temperaturii dincameră saualeiluminării potcompromite interviul .Se
poate schimba cadrul ambiental, iardacă nuexistă oaltăposibilitate se
reprogramează interviul .
f.Situația încare intervievatului nuîiplace oanumită caracteristică din
persoana operatorului .Aceste caracteristici sepotreferi lavârstă, sex,
statut, aspect fizic etc.

Înafara situațiilor încare apar situații neprevăzute, interviul seconsideră terminat în
următoarele cazuri :atunci când expunerea subiectului devine redundantă șinumaiexistă
nici unplus deinformație ;atunci când subiectul aobosit ;însituațiile încare tăcerile
devin totmai numeroase ,mai prelungite și,prin urmare ,mai jenante șiînsituația
unui interviu custructurare puternică, când s-aepuizat ghidul deinterviu .Odată
încheiată partea deexpunere arespondentului, intervievatorul nupleacă brusc ,fiind
necesare oserie deacțiuni :
1.Rezumarea interviului .Operatorul prezintă unscurt rezumat alinterviului (câteva fraze) .
Scopul estedeaverifica dacă subiectul aspus cuadevărat acele lucruri, dacă nucumva și-a
schimbat între timp punctul devedere saudacă nucumva maiareceva deadăugat lacele
spuse .
2.Solicitarea impresiilor subiectului .Intervievatorul solicită subiectului să-șiexprime
impresiile sale cuprivire laderularea interviului, sentimentele trăite deel,dificultățile
întâlnite, modul încare atrecut peste ele,ceea ceconsideră căamers rău, observații cu
privire lamodul delucru șiatitudinea operatorului .Toate aceste informații sunt trecute
separat, peofoaie care seatașează ulterior interviului .Informațiile potfinotate înordinea
spusă desubiect saupotficontabilizate într-olista (grilă) deastfel deobservații elaborată
înprealabil șiutilizată standardizat pentru toțiintervievații .
3.Solicitarea datelor deidentificare .Sepun întrebările particulare dinlista deidentificare
care însoțește interviul .Deregulă, acestea sereferă ladetalii legate dedatele personale ale
subiectului (sex, vârstă, studii) .Sunt itemi care apar șilasfârșitul oricărui chestionar .
4.Despărțirea deintervievat .Ultimele acțiuni sereferă lamulțumiri, rămas bun etc.Dacă
interviul esterepetat, sefixează evident data următoarei ședințe .

Analiza datelor seface prin intermediul diferitelor forme aleanalizei
deconținut .Analiza deconținut sedefineste ca“tehnic adecercetare
care arecaobiect odescriere obiectivă, sistematică șicantitativă a
conținutului manifest alunei comunicări” .
Analiza deconținut constă îndescompunerea ansamblului unui discurs în
elemente simple șicuantificarea lorcuscopul clasificării, măsurării sau
ierarhizării acestora .Metoda sereferă laanaliza cantitativă a
documentelor, urmărindu -seevidențierea unor teme, tendințe,
atitudini, valori, pattern -uriavând camecanism convertirea unui
material simbolic calitativ înunul cantitativ .
Analiza deconținut afostutilizată pentru prima dată decătre aliați înstudiul
propagandei naziste, îngeneral înstudiul opiniei publice .Tehnica a
devenit ulterior predilectă pentru anumite științe ale socialului .În
sociologie seutilizează înstudiul mass -media, originea fenomenului
social, delincvența etc.,iar înpolitologie sefolosește pentru
cercetarea opiniei politice ,liderilor deopinie, comportamentului
electoral .
Înpsihologie seutilizează ,înspecial, înramurile socială (evidențierea
aspectelor legate destudiul maselor, reclama, studiul mentalităților,
manipulării, sistemelor decredințe, valori, atitudini, reprezentările sociale)
șiclinică (studiul producțiilor discursive alepacienților) .

Clasificarea analizelor deconținut
Analiza tematică este ceamai veche formă aanalizei deconținut .
Constă într-undecupaj transversal asupra corpusului discursiv .
Unitatea dedecupaj este tema, care reprezintă unfragment de
discurs .Fiecare temă este definită printr -ogrilă deanaliză a
discursurilor, elaborată empiric, pebaza datelor obținute în
interviuri .Modul dedecupaj rămâne același delauninterviu laaltul.
Oclasificare facilă aanalizelor deconținut, netrimite lastabilirea a
două categorii :
•Cantitative (extensive, axate pegruparea unui număr mare dedate, cu
scopul deastabili frecvențe deapariție șicorelații între ele);
•Calitative (intensive, axate peanaliza detaliată șicomplexă aunui
număr restrâns dedate) .
Oaltăclasificare împarte ansamblul analizelor întreicategorii :
1.formale (analiza exprimării, analiza formulării),
2.tematice (analiza tematică, analiza
evaluativă, și
3.structurale (analiza structurală, analiza co-ocurențelor) .

Materialul analizei deconținut .
Înconversația cotidiană, oamenii facoanaliză deconținut adiscursului
interlocutorului sau aaltor mesaje înmod spontan ,natural .
Deficiențele unei asemenea analize sunt evidente :lipsa de
specializare aanalistului, lipsa deantrenament, dezavantajele
nesistematizării .
Analiza deconținut decare vorbim este una științifică, care se
desfășoară după unalgoritm, într-omanieră sistematică, operând cu
criterii specifice .Înmod concret, analiza deconținut serealizează
preponderent asupra discursurilor libere ,interviurilor ,
dialogurilor sau documentelor scrise .Toate aceste materiale
sunt prezentate analistului pe un suport fizic:anuare
statistice, scrisori, acte oficiale, jurnale, reviste, benzi audio,
benzi video, date computerizate etc.
Considerând materialele analizei deconținut drept acte de
comunicare, serealizează osinteză încrucișând, două variabile :
1. numărul de persoane implicate în comunicare și
2. natura codului și suportul mesajului.

Etapele analizei deconținut
Oprimă etapă presupune stabilirea scopului șiobiectivelor analizei .Acestea
sereferă latema cercetării .
Adoua etapă ,producerea datelor, depinde denatura cercetării .Spre
exemplu, dacă vrem săanalizăm discursul politic alunui partid, avem
posibilitatea deastudia documentele scrise aleacestuia, darșiconținutul
unor eventuale interviuri date cercetătorului dediverse persoane înscrise în
partid sau chiar delideri aiacestuia .Avem, prin urmare, ometodă
combinată deproducere adatelor .Însituația încare folosim diverse
documente scrise, neinteresează șilatura calitativă :cine ascris
documentul, cum l-ascris, înceîmprejurări, ceefect aavut asupra altor
persoane etc.
Contextul poate fi,uneori ,mai important, mai expresiv decât mesajul
însuși .Serecomandă caîntotdeauna săseaibă învedere contextul social
încare s-aemis unmesaj sauunsetdemesaje .
Alegerea categoriilor deanaliză reprezintă cea deatreia etapă .De
obicei, această operație este precedată deotranscriere amaterialului (cu
excepția cazurilor încare îlavem deja înformă scrisă) .După transcrierea
textului, setrece lafixarea categoriilor, încazul încare acestea nuaufost
alese deja, delaînceput .

Cercetătorii admit treimodalități deabordare aanalizei dinperspectiva
categoriilor :
I.Analiza deschisă (demers inductiv ).Nuexistă categorii prestabilite,
elesedefinesc treptat, pemăsură ceapar tipuri noideinformații, de
teme, unități desemnificație .Acestea sunt elaborate înfuncție de
înrudirea, similitudinea sauregruparea lornaturală .
II.Analiza închisă (demers deductiv ).Presupune existența unor
categorii prestabilite, formulate decătre cercetător, încare vorfi
regrupate temele șispecificațiile .Există riscul caacest sistem de
categorii sănufieadecvat scopului cercetării saumaterialului de
analizat .Este preferabil caelsăfieexperimentat deja înalte
împrejurări .
III.Analiza mixtă (demers combinat ).Presupune atâtexistența unor
categorii prestabilite, cât șiidentificarea altor categorii pe
parcurs .Oaltă modalitate mixtă esăseutilizeze categorii
prestabilite șisăselase lanivelul conținutului temele și
specificațiile .Prin urmare, temele arrezulta din analiza
conținutului .

Există oserie deprevederi pecare trebuie sășileiaanalistul .Înprimul
rând, eltrebuie sătranscrie câtmai fidel informațiile înregistrate,
apoi sălectureze înmod repetat informațiile pentru identificarea
corectă atemei și,înfinal, săcuprindă înanaliză întreg materialul
obținut .
Ultima etapă aanalizei deconținut sereferă lainterpretarea datelor .
Interpretarea poate fiînprimul rând cantitativă șiaiciseauînvedere
frecvențele obținute prin însumarea specificațiilor .Cuanumite
precauții se pot calcula procente șichiar diferențe
semnificative (chi pătrat) .Trebuie săserespecte cerințele
statistice impuse deaceastă metodă (spre exemplu, săfieofrecvență
deminim 5apariții pergrup) .
Oaltăcale cantitativă este analiza concomitențelor tematice .Aceasta e
ometodă structurală șipermite punerea înevidență aasociațiilor șia
incompatibilităților între specificări .Înaldoilea rând, când analiza
este calitativă, seimpune stilul personal, inteligența, experiența și
imaginația analistului .Este oanaliză deprofunzime, originală și,
prinurmare, subiectivă

I.Avantajele utilizării interviului
1.Abordarea înprofunzime atemei decercetare .Metoda interviului
permite studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor
ghiduri deinterviu amănunțite, deomai mare subtilitate .Răspunsurile
lainterviu sunt mai personale, mai profunde șimai utile încercetări
vizând personalitatea, motivația etc.
2.Flexibilitatea metodei .Există, după cum s-avăzut omultitudine deforme ale
interviului .Metoda poate fiajustată pentru diverse tipuri deinvestigație, scopuri
șidestinații diverse .
3.Controlul ridicat alsituației .Metoda interviului asigură operatorului
controlul asupra succesiunii întrebărilor ,adaptarea acestora lasubiect ,
posibilitatea corectării răspunsurilor etc.
4.Observarea comportamentelor non-verbale .Însituația deinterviu, cercetătorul
are posibilitatea de aobserva comportamentele non-verbale ale
subiectului .Înacest fel,sepoate mări cantitatea șicalitatea informațiilor
obținute .
5.Rata ridicată arăspunsurilor .Contactul direct reduce rata refuzului de
participare lacercetare .Deasemenea, prin interviu sepoate asigura răspunsurile
latoate întrebările, ceea cepermite acumularea tuturor datelor necesare
verificării ipotezelor cercetării .Dimpotrivă, rata non-răspunsului este foarte
ridicată încazul chestionarului .

II.Limitele metodei interviului
1.Dificultatea decomparabilitate ainterviurilor sau arăspunsurilor .Bogăția
răspunsurilor dininterviuri depinde depersonalitatea șidestarea demoment a
intervievatului .Astfel ,avem unele interviuri mai lungi șialtele mai scurte, unele
presărate cupauze mai lungi sau mai multe, altele extrem dedense .Fiecare
interviu este ounitate decercetare greu comparabilă cualta, deoarece are
individualitatea sa, caracteristicile sale proprii, deconstrucție unică .Lipsa de
standardizare înformularea întrebărilor poate fidepășită prin apelul laconducerea
directivă, darînacest cazsepierde dinprofunzime .
2.Costul ridicat alrealizării cercetării .Ancheta prin interviu presupune costuri mai
mari decât cearealizată prin chestionar, deoarece cheltuielile sporesc caurmare a
măririi duratei deinteracțiune cusubiectul, autilizării operatorilor specializați, a
prelucrării mai îndelungi șianevoioase etc.Deseori, soluția adoptată decercetători
pentru diminuarea cheltuielilor constă înreducerea eșantioanelor ceea ceareunefect
negativ asupra rezultatelor anchetei .
3.Eroarea introdusă deoperatorul deinterviu .Am discutat lacapitolul referitor la
erorile introduse deintervievator acest aspect .Efectul deoperator este fără îndoială
mairidicat aicicomparativ cucelînregistrat înaplicarea unui chestionar .

II.Limitele metodei interviului
4.Incertitudinea asigurării anonimatului .Problema sereferă lafaptul că
intervievatul prezintă date care ating deseori persoana saînprofunzime mai
mult decât înalte metode deinvestigare .Această situație creează dificultăți în
culegerea datelor șidistorsiuni lanivelul autenticității acestora .Așa cum amarătat
anterior, câștigarea încrederii respondentului esteprima șiceamaidificilă sarcină a
intervievatorului .
5.Dificultăți alesubiectului deaformula răspunsurile .Spre deosebire deun
chestionar, unde răspunsurile sunt scrise, îninterviu subiectul trebuie să-șiformuleze
singur răspunsul, să-șicaute cuvintele prin care săexprime oidee.Crește, din
această cauză, dificultatea derecoltare arăspunsurilor, semanifestă cumai mare
acuitate subiectivitatea intervievatorului care încearcă săsprijine exprimarea
intervievatului etc.
6.Subiectivitatea analizei deconținut .Deși sevrea otehnică care săseînscrie însfera
cantitativismului (prin transformarea unui conținut calitativ într-unul
cantitativ ),analiza deconținut are larândul eilimite greu dedepășit .De
exemplu, codorii introduc distorsiuni înalegerea temelor șicategoriilor, anumite
secvențe nusunt luate înanaliză, grilele inițiale deanaliză nuacoperă întreg
corpusul discursiv etc.

DEFINIREA ȘIEVOLUȚIA FOCUS -GRUPULUI
Focus -grupul afost definit caometodă decercetare socială, denaturăcalitativă,
careconstă înarecruta unul sau mai multe grupuri, deșasepână ladouăsprezece persoane
înfuncție decriterii omogene, apoi asuscita odiscuțiedeschisă pornind delatemele de
studiu pentru calasfârșitsăsefacă analiza peviu coroborând punctul devedere al
participanților .Recent, Morgan alărgit viziunea saasupra focus -grupului,
definindu -lcatehnică decercetare carecolectează date prin intermediul interacțiunii de
grup peotemăpropusă decercetător .
Focus -grupul are rădăcinile istorice înpsihologia socială, datând din
perioada cercetărilor privind eficiența propagandei întimpul războiului șieficiența
socială acomunicării prin mass -media, îngeneral .
Evoluția metodologică afocus -grupului nueste atribuită sociologilor sau
psihologilor, ciconsultanților îndomeniul marketingului pentru care focus -grupul
adevenit metoda centrală pentru arăspunde laîntrebarea “de ceconsumatorii se
comportă așacum secomportă?” .
Înparalel cuacest succes dinmarketing, focus -grupul acunoscut undeclin
înștiințele sociale .Mai mulți cercetători aupus laîndoială pertinența sa
metodologică .Areuni diverse persoane pentru caacesta săidentifice șisăanalizeze
oproblemă directă învederea remedierii sale printr -oacțiune adecvată, ridică
probleme metodologice șipractice care decele mai multe orirămân fără răspuns .
Acestea sereferă, deexemplu, lareprezentativitatea grupului, laobiectivitatea
analizei deconținut ,laerorile datorate intervențiilor moderatorului .

Înpsihologie, focus -grupul și-arecâștigat locul șio
substanțială dezvoltare începând abia dinanii ’80,fiind utilizat
mai ales înpsihologiile relativ aplicate, înmod deosebit în
psihologia socială șiclinică .Înultimii ani, creșterea gradului
deutilizare decătre cercetători afocus -grupului afost
remarcabilă .
După Morgan (2002 ),otrecere înrevistă arezumatelor
științifice dinpsihologie șisociologie arată căînanii ’80doar
câteva cercetări utilizau această tehnică .Dar lucrurile s-au
schimbat din1990 ,când aînceput săseacorde oatenție totmai
mare focus -grupului, pentru caspre sfârșitul anilor ’90
numărul articolelor bazate peaceastă tehnică sătreacă de200
anual .
Flexibilitatea acestei tehnici este fără îndoială unul dintre
motivele popularității sale încadrul științelor sociale .De
asemenea, costurile scăzute, dinamismul derulării șiinteresul
manifestat de subiecți au fost atuuri în acceptarea
focusgrupului catehnică decercetare .

Clasificarea grupurilor detipfocus după gradul destructurare
Morgan (2002 )consideră căputem plasa unfocus -grup înfuncție de
structurare peuncontinuum încare launcapăt s-arafla abordarea mai
structurată ,întimp celacelălalt capăt s-argăsi abordarea maipuținstructurată .
Îngeneral, focalizarea (caracteristică fundamentală) presupune permanenta
raportare latema centrală, lastimulul central, ceea ceconduce laîncadrarea
tehnicii focus -grup, cașiainterviului focalizat, însfera semi -structurării, cu
anumite variații .
Comparare între abordările mai mult saumai puțin structurate afocus -grupurilor
Abordări mai structurate Abordări mai puțin structurate
Scop: Răspunsul la întrebările cercetătorilor Scop: Înțelegerea gândirii participanților
Interesele cercetătorilor sunt dominante Interesele participanților sunt dominante
Întrebări specifice și în număr mai ridicat Întrebări mai generale și în număr scăzut
Un timp predeterminat pentru fiecare
întrebareAlocarea flexibilă a timpului
Moderatorul direcționează discuția Moderatorul facilitează discuția
Moderatorul refocalizează permanent
exprimările în afara temeiModeratorul poate explora noi direcții ,
fără a pierde însă focalizarea
Participanții se adresează moderatorului Participanții vorbesc între ei

a.Eșantionarea înfocus -grup
Odată stabilită clar problema sepoate trece laetapa adoua a
cercetării, stabilirea eșantionului .Deoarece deseori nunepropunem
săgeneralizăm rezultatele, eșantionul trebuie săfiedoar obună
aproximație apopulației țintă .Deexemplu, dacă cercetarea este
interesată deopiniile profesorilor deliceu cuprivire lareforma din
învățământul românesc, listele deprofesori puse ladispoziție de
directorii câtorva licee sunt suficiente cabază deeșantionare .
Chiar dacă nusepune problema unei eșantionări aleatoare ,
este necesară totuși utilizarea unor strategii sistematice atunci când se
decide compoziția eșantionului .Eșantionul trebuie ales astfel încât să
reflecte acele segmente ale populației care vor furniza cele mai
pertinente informații privitoare laobiectivele proiectului .Mai mult,
participanții trebuie săaibă ceva despus înlegătură cutema de
interes .
Strategiile deeșantionare utilizate auconsecințe importante
asupra gradului decooperare dintre subiecți șideimplicare alorîn
discuție .Teoreticienii focus -grupului nuauajuns încă launacord cu
privire lanecesitatea apelării laproceduri stricte deeșantionare .

a.Eșantionarea înfocus -grup
Omodalitate frecvent utilizată îneșantionarea pentru focus -grup este
reprezentativitatea modală ).Pentru asigurarea unei astfel dereprezentativități se
pornește înprimul rând delastabilirea categoriei desubiecți necesară studiului (în
baza unei variabile), derivată dinipotezele sauobiectivele cercetării .Pasul următor
este deadefini modal această categorie, adică deastabili tipurile cele mai
reprezentative desubiecți .Deexemplu, dacă cercetarea serealizează cusubiecți
funcționari ,trebuie săcuprindem îneșantion acele persoane care corespund
descrierii „funcționarului tip”.
Seîntâmplă, însă, săavem nevoie deostructură eterogenă aeșantionului .
Astfel, trebuie sădispunem, încercetare, desubiecți care săreprezinte șialte
variabile, precum sexul, vârsta, vechimea înmuncă etc.Mai mulți cercetători
consideră oportună prezența amaximum treivariabile într-uneșantion .Dincolo de
acest număr, organizarea este dificilă șicercetarea greu decontrolat .
Înconformitate cuipotezele cercetării, aceste variabile potlua, larândul lor,
două sautreivalori (deexemplu, „vârsta” poate fisub 40deanișiegalșipeste 40de
ani;„sexul” masculin șifeminin ;„vechimea înmuncă” sub 10anivechime șiegalșipeste
10ani vechime ).Înacest caz, atât numărul desubiecți ,câtșinumărul degrupuri
crește sensibil .

b.Compoziția grupului
După construcția eșantionului ,următoarea problemă este
distribuția participanților îngrupuri dediscuție .Cașilaeșantion ,se
ridică problema omogenității -eterogenității participanților .Există
două opinii printre cercetători .
Unii susțin omogenitatea participanților ,adică subiecții potfide
același sex, același statut socio -profesional etc.Avantajele sunt date
desecurizarea participanților ,facilitarea conducerii, autenticitatea
datelor obținute .Dintre dezavantaje, amintim faptul cădiscuția poate
fiplată sauneproductivă, manifestarea opiniei comune etc.
Alții optează pentru susținerea eterogenității participanților .
Grupul este compus din subiecți diferiți ,înraport cuvariabilele
cercetării, cu reprezentare proporțională pe aceste variabile .
Avantajele sunt obținerea unor opinii variate șiconfruntarea unor
puncte de vedere divergente etc.Ca dezavantaje, amintim
posibilitatea inhibării fluxului discuției dincauza lipsei unor aspecte
comune șidominanța unor membri caurmare aunui statut mai
ridicat (socio -economic, educație etc.).
Cercetările auarătat căbărbații șifemeile interacționează
diferit îngrupurile mixte comparativ cugrupurile omogene șide
aceea sunt sugestii că

b.Compoziția grupului
După construcția eșantionului ,următoarea problemă este distribuția
participanților îngrupuri dediscuție .Cașilaeșantion ,seridică problema
omogenității -eterogenității participanților .Există două opinii printre
cercetători .
Unii susțin omogenitatea participanților ,adică subiecții potfideacelași
sex, același statut socio -profesional etc.Avantajele sunt date desecurizarea
participanților ,facilitarea conducerii, autenticitatea datelor obținute .Dintre
dezavantaje, amintim faptul cădiscuția poate fiplată sau neproductivă,
manifestarea opiniei comune etc.
Alții optează pentru susținerea eterogenității participanților .Grupul este
compus din subiecți diferiți ,înraport cu variabilele cercetării, cu
reprezentare proporțională peaceste variabile .Avantajele sunt obținerea
unor opinii variate șiconfruntarea unor puncte devedere divergente etc.Ca
dezavantaje, amintim posibilitatea inhibării fluxului discuției din cauza
lipsei unor aspecte comune șidominanța unor membri caurmare aunui
statut mai ridicat (socio -economic, educație etc.).
Cercetările auarătat căbărbații șifemeile interacționează diferit în
grupurile mixte comparativ cugrupurile omogene șideaceea sunt sugestii
căședințele trebuie săfieomogene dinpunctul devedere alsexului .Alte
studii auindicat faptul căprezența unor persoane foarte diferite îngrup
inhibă fluxul discuției ,daralteori acest fapt este stimulativ .

c.Mărimea eșantionului șiagrupului desubiecți
Mărimea eșantionului este extrem devariabilă .Nuexistă studii care
săfianalizat această problemă șifără îndoială decizia este dependentă de
obiectivele cercetării .Otrecere înrevistă astudiilor care auutilizat tehnica
focus -grup arată căpreponderent cercetătorii seorientează spre circa osută
desubiecți .Îngeneral, este indicat săserecruteze unnumăr puțin mai mare
departicipanți decât celdorit, deoarece există riscul „pierderii pedrum” a
subiecților .
Înceea ceprivește mărimea grupului, cercetările menționează o
medie de9participanți peședință ,culimite extreme între 6și12.Mulți
consideră cămărimea optimă este de7persoane, arătând cămărimea
grupului este invers relaționată cugradul departicipare amembrilor .
Argumente pentru aavea ungrup mai mic:1.Grupul mic este mai ușor de
organizat șide controlat de către moderator ;2.Grupurile mari se
fragmentează îngrupuri mai mici, care poartă discuții „locale” ;3.În
grupurile mari, participanții nuausuficientă răbdare pentru aaștepta să
vorbească :uneori fiecare seaude doar pesine, suprapunerile verbale sunt
mai numeroase etc.4.Grupurile mari sunt greu deînregistrat :subiecții
vorbesc cuintensitate diferită șiladistanțe variabile demicrofon .

Alegerea moderatorului este unpas important înorganizarea unui
focus -grup deoarece deprinderile deanimare ale acestuia sunt
esențiale pentru reușita interviului .Pentru unpotențial client, agăsi
unmoderator potrivit este dificil .Adesea, clienții apelează lafirme
specializate, dar șiacestea, larândul lor, trebuie sătesteze șisă
observe cuatenție proprii animatori .Greenbaum (1998 )indică trei
posibilități deevaluare șialegere aunui moderator :
1.Evaluarea prin intermediul observării directe aședințelor focus –
grup .Prin această modalitate, sepoate observa moderatorul în
acțiune ,modul încare este condus interviul, abilitățile acestuia,
reacțiile participanților .Este metoda ceamai bună, darșiceamai greu
depus înaplicare .Dificultatea rezidă înfaptul căseîntâlnește
frecvent opoziția clienților (beneficiarilor), care seprevalează de
dreptul deconfidențialitate asupra datelor .
2.Ascultarea benzilor audio sau vizionarea înregistrărilor filmate .
Șiaceastă posibilitate încalcă confidențialitatea ,dar măcar nu
presupune prezența unui supraveghetor înplus care arjena cu
prezența saactivitatea moderatorilor șipeceaaparticipanților .
3.Discuții cubeneficiarii .Este omodalitate indirectă, cucondiția să
avem obază dedate din care săputem selecta foștii clienți care au
beneficiat deserviciile moderatorului respectiv .

Alegerea locului trebuie sățină cont atât denevoile cercetătorului, cât șidecele ale
participanților .Acest fapt nupoate filăsat lavoia întâmplării .Din perspectiva participanților
sunt necesare accesibilitatea șiconfortul .Pentru cercetător, dincolo deaceste aspecte decare
trebuie sățină seama, mai contează posibilitatea mânuirii materialelor (camere video, planșe ,
chestionare) șisecurizarea subiecților .
Sunt descrise, deregulă, treiposibilități ,locuri încare sepotorganiza focus -grupuri :
a.Cadrul instituțional .Reprezintă un loc special amenajat aflat într-oinstituție care
organizează cercetarea (institut desondare ,universitate ,agenție demarketing, agenție de
publicitate etc.).Adesea ,acestea sunt săliamenajate special, dotate cuaparatură șitotmaterialul
necesar derulării încondiții optime ainterviului .Acest cadru prezintă avantaje precum :
confortul maxim alparticipanților ,prestigiul cercetării, seriozitatea anchetei șidotarea tehnică
necesară .Dezavantajele sunt date decreșterea efectului dedezirabilitate socială șisecurizarea
mai dificilă asubiecților ,cadrul străin activităților lorzilnice creând inhibiții .
b.Cadrul familiar .Locul poate fiunul încare subiecții îșidesfășoară activitatea lorzilnică .În
raport cuprofesiunile șifuncțiile ,deexemplu, unfocus -grup cuprofesorii poate avea locîn
cancelaria școlii ;unul cumuncitori sepoate desfășura într-unatelier defabrică ;unfocus -grup
cuinginerii dintr -oîntreprindere sepoate organiza într-osală deconsiliu etc.Deasemenea, în
educație ,unfocus -grup cuelevii saustudenții sepoate organiza însălidecurs încare mesele
sunt mobile, iarînmedicină focusgrupurile cubolnavii potavea locînsaloane despital .
c.Cadrul neutru .Seconsideră căacest tipdecadru este celoptim .Este vorba despre unlocîn
care subiecții nuîșidesfășară înmod obișnuit activitatea, darcare leeste familiar .Deexemplu,
pot fipreferate instituții publice (primărie, cămin cultural, școli etc.).Însă șiaici pot exista
inconveniente .

a.Introducerea îndiscuție
Aseafla launloccualții pentru adiscuta peotemă anume este osituație
mai puțin obișnuită pentru unii oameni .Prin urmare, aceștia aunevoie deo
perioadă variabilă (dela10la30deminute) pentru „adaptare” .Practic, înacest
timp, eisefamiliarizează cumoderatorul, cuceilalți participanți ,cuatmosfera în
general .Însituația încare participanții sunt invitați direct însala dedesfășurare
afocusgrupului șiimediat setrece laderularea interviului, acest timp este „rupt”
din perioada alocată acțiunii propriu -zise.Astfel, discuția este timidă,
participanții ezitanți înmanifestarea propriilor opinii, moderatorul face eforturi
de„încălzire” aatmosferei etc.Pentru aevita oastfel desituație, unii autori
recomandă chemarea mai devreme aparticipanților pentru asecunoaște puțin
între ei,pentru aschimba primele impresii, pentru asedestinde din start
atmosfera șiasefamiliariza cusala dediscuții .
La începutul unei discuții degrup, fiecare participant trebuie să
furnizeze celorlalți câteva date despre sine.Deexemplu, animatorul poate cere
fiecăruia să-șispună numele, locul demuncă, funcția pecare oocupă șiminime
date despre familie (căsătorit sau nu,copii etc.).Această prezentare arecascop
„spargerea gheții ”sau securizarea inițială aparticipanților ,precum șioprimă
informare amoderatorului (însituația încare nuaavut deja oprimă întrevedere,
individual, cuaceștia ).Odată cuprezentarea, animatorul cere subiecților să-și
noteze numele mic, culitere detipar, peuncarton sauofoaie care seașează apoi
lalocvizibil .Această acțiune seînsoțește decătre animator cuîndemnul ca
fiecare săseadreseze celuilalt utilizând prenumele .Delaregulă nuvaface
excepție nicimoderatorul .

Înainte deînceperea propriu -zisă ainterviului, animatorul explică
participanților necesitatea înregistrării discuției șiprezintă regulile care trebuie
respectate detoată lumea .Aceste reguli formează un consemn pecare
moderatorul trebuie să-lînvețe pederost.Consemnul poate avea următoarea
formă :“Pentru caaceastă discuție să-șiatingă scopul științific vărogsărespectați
oserie dereguli .Fițiașadar atenți :vorbiți suficient detare pentru afiascultat și
înregistrat ;discutați tottimpul laobiect, evitând divagațiile ,temele care nuau
legătură cusubiectul nostru dediscuție (regula are învedere respectarea
criteriului focalizării) ;discutați perând dar fără oordine anume, formulați -vă
mental ceaveți despus șinuîntrerupeți penimeni ;nucenzurați cele spuse de
dvs.șinici pecele alecolegilor dediscuție ;nuexistă răspunsuri bune sau rele,
orice opinie este binevenită ;fiecare este dator săparticiple ladiscuție, să-șiaducă
contribuția proprie .”
Cercetarea care utilizează cametodă focus -grupul aredrept caracteristică
principală focalizarea peotemă, peoproblematică .Nueste oconversație liberă
șilaîntâmplare între membrii grupului, niciuninterviu într-ungrup natural, cio
discuție centrată, jalonată deunghid deinterviu șiotehnică pusă lapunct și
respectată întotalitate .Interviul poate fiprefațat deunstimul focal, adică de
prezentarea unui obiect, imagine, text, înregistrare audio, chestionar, sarcină de
lucru etc.care arerolul deaseconstitui într-unpunct deplecare îndiscuție .
Pornind delaceea ces-aprezentat, subiecții intră treptat înproblematică,
moderatorul preluând ulterior controlul interviului prin intermediul ghidului de
pecare îlareladispoziție .

b.Stiluri demoderare agrupului
Moderarea efectivă poate îmbrăca mai multe forme, înfuncție de
accentul pus deintervievator :peproces (procedură) sau peconținut
(date) .Înfuncție decele două criterii, aanalizat modalitățile de
animare agrupurilor șiaidentificat patru tipuri demoderare (vezi
figura urmatoare ).
Înalt control al conținutului
Standardizare Expertiză
1 2
Înalt control Scăzut control
alprocesului alprocesului
3 4
Facilitare Autoconducere
Scăzut control al conținutului

1.Standardizare :înalt control alprocesului șiînalt control al
conținutului .Segmentul 1alfigurii sereferă ladirecționarea și
control maximal alconținutului șiprocesului .Acest stil de
moderator este caracterizat printr -unschimb standardizat de
întrebări șirăspunsuri, foarte bine reprezentat îninterviurile
puternic structurate față înfață (individuale) .
Este unprocedeu utilizat încercetarea care areînvedere
mai degrabă realizarea unor comparații între diverse grupuri,
decât explorarea unui fenomen .În forma sa extremă,
moderatorul rostește înîntrebare saupune oproblemă șiceilalți
invitați vorbesc perând într-oordine stabilită decercetător .
2.Expertiză :înalt control alconținutului șiscăzut control al
procesului .Segmentul 2este caracteristic modalității încare
facilitatorul este interesat mai puțin derelațiile degrup, de
interacțiunile dintre participanți șimai mult deconținutul
problemei .
Acest stil demoderator este benefic pentru aobține
informații în relațiile doctor -pacienți ,profesor -elevi etc.
Raportul de putere existent denaturează destul de tare
obiectivitatea informației .

b.Stiluri demoderare agrupului
3.Facilitare :scăzut control alconținutului șiunînalt control al
procesului .Este stilul celmai potrivit pentru aconduce unfocus –
grup .Moderatorul facilitează interacțiunile dintre participanți,
asigurând căproductivitatea discuției (toate aspectele relevante sunt
acoperite într-osuficientă profunzime) .Aspectul cetrebuie focalizat
este determinat dinainte, dar controlul conținutului este minimal .În
esență ,moderatorul valorizează aspectele pozitive aleinteracțiunii
ridicate șieste ajutat înmunca sadeobservatori .
4.Autoconducere :scăzut control alprocesului șiscăzut control al
conținutului .Acest segment caracterizează grupul auto -coordonat, în
care participanții îșiorganizează singuri discuția lor.Climatul este
favorabil discuțiilor încontradictoriu sau asupra unor teme sensibile
care arputea astfel săamenințe raportul dintre participanți ,dacă
cercetătorul leintroduce .Principalul dezavantaj, desigur, este
completa absență astandardizării, ceea cepoate face imposibilă
compararea rezultatelor de-alungul diferitelor focus -grupuri din
cadrul aceluiași proiect .Fără afipropuse, anumite teme arputea să
nufiediscutate .

Au fost identificate sialte trei stiluri distincte demoderare :
stilul neutru, empatic șiagresiv („avocatul diavolului”) .
1.Stilul neutru .Presupune otratare „echidistantă a
problematicii discutate” .Exprimarea moderatorului este neutră
atât înplan opinional ,câtșiafectiv .Deasemenea, unastfel de
animator temperează implicarea emoțională excesivă a
participanților ,„regularizează” discuția șipune accentual pe
„obiectivitatea” datelor .
2.Stilul empatic .Acest tipdemoderare favorizează exprimarea
stărilor afective aleparticipanților .Serecomandă încercetările
peteme delicate, intime, personale etc.sau încercetări asupra
persoanelor cunevoi speciale, adolescenți etc.
3.„Avocatul diavolului” .Se recomandă atunci când
moderatorul seconfruntă cuungrup aicărui membri adoptă în
unanimitate unpunct devedere .Animatorul poate ieși din
neutralitatea sașiargumenta împotriva majorității .Această
strategie permite participanților săemită contra -argumente, să-
șiclarifice poziția, sănuanțeze opinia comună etc.

Procese întâlnite înfocus -grup
Focus -grupul conduce laapariția unor fenomene carefacilitează obținerea
datelor decercetare .Procese remarcate îndiscuțiile degrup :
a.Efectul deavalanșă (înlănțuirea ).Îninterviul degrup apare unefect de
avalanșă atunci când uncomentariu făcut decineva antrenează oînlănțuire
derăspunsuri dinpartea celorlalți participanți .
b.Stimularea .Deobicei după oscurtă perioadă deînceput încare se
acomodează, membrii devin dinceîncemai incitați șidoresc dinceînce
mai mult să-șiexpună ideile șisentimentele .
c.Securizarea .Într-osituație intervievator -intervievat (față înfață),ceicare
răspund s-arputea sănufiedispuși să-șidezvăluie opiniile deteama deanu
părea neinformați ,“dezinteresați ”,“radicali” etc.Într-ungrup, individul
poate săsesimtă mai înlargul săuobservând căideile sale nudiferă mult de
alecelorlalți șicășilepoate exprima fără afinecesar săleapere, fără săle
ducă până lacapăt sausăleelaboreze .
d.Spontaneitatea .Însituația defocus -grup, individul nu trebuie să
răspundă laorice întrebare .Așadar, răspunsurile sale potfimai spontane,
mai puțin convenționale șipotdaoimagine mai exactă apoziției persoanei
într-oanumită problemă .Îninterviul degrup celcare răspunde oface numai
dacă aresentimente sau idei bine definite despre unsubiect anume șinu
doar pentru căoîntrebare necesită unrăspuns .

1.Arătați care sunt tipurile deinterviu șicriteriile declasificare aacestora .
2.Prezentați problema directivitate -structurare .
3.Arătați care sunt caracteristicile principale aleinterviului decercetare .
4.Descrieți modul deconstrucție aghidului deinterviu .
5.Descrieți sarcinile operatorului deinterviu întimpul intervievării .
6.Arătați care sunt problemele cepotinterveni înintervievare .
7.Arătați înceconstă intervievarea categoriilor deosebite depersoane .
8.Descrieți activitatea intervievatorului laîncheierea interviului .
9.Arătați înceconstă analiza deconținut .
10.Arătați care sunt avantajele șidezavantajele interviului semi -directiv .
11.Definiți ,descrieți șiclasificați focus -grupurile .
12.Descrieți stilurile demoderare afocus -grupurilor .

Lect. univ. dr. Angela Bogluț
CURS 7
METOD AEXPERIMENTAL Ă

Cercetarea experimentală este oabordare științifică arealității cuscopul stabilirii unei
relații detipcauză -efect între două fenomene observabile șimăsurabile .Cercetătorul
îșipropune săstabilească această relație păstrând unele condiții nemodificate,
controlate șivariind altele, infuncție deipotezele formulate .Datorită rigurozității
sale, experimentul esteconsiderat prototipul metodelor decercetare științifică .
Experimentul este, așadar, ometodă decercetare științifică arelațiilor dintre
diverse fenomene într-uncadru strict controlat, bazată pemodificarea unor
factori șimenținerea constantă aaltora .
Cea mai importantă caracteristică aexperimentării este aceea deafiometodă
predictivă .Prin aceasta, cercetătorul poate indica cusiguranță că,înanumite
condiții, unanume fenomen sevaîntâmpla curegularitate .Pentru atingerea acestui
scop, estenecesar capredicția respectivă săfietestabilă, adică săexiste posibilitatea
practică demanipulare acondițiilor dederulare afenomenelor studiate șide
observare alor.
Experimentul psihologic presupune măsurarea comportamentului uman încelpuțin
două situații încare s-aumontat condiții diferite demanifestare .Schimbarea
comportamentală observată, așadar diferența dintre cele două măsurări, stălabaza
confirmării sauinfirmării ipotezelor formulate .Noțiunile de„variabilă” și„plan
experimental”, cașidistincția experiment –cvasi -experiment, sunt fundamentale
înacest tipdecercetare .

Înpsihologie, prin termenul variabilă sedesemnează o
anumită proprietate (caracteristică fizică sausocială)
măsurabilă aunui obiect saufenomen care poate lua
două saumai multe valori situate de-alungul unui
continuum psihologic .
Îngeneral, trei tipuri devariabile sunt invocate în
cercetarea științifică :
independente,
dependente
de control

Variabila independentă este unfactor experimental considerat responsabil
devariațiile unui comportament șicare este manipulat de
experimentator .Manipularea variabilei independente permite să
sestudieze impactul acesteia asupra unor comportamente ale
subiecților .Înpractica cercetării, sevorbește denivel alvariabilei,
adică valoarea pecare experimentatorul odăacestei variabile .
Variabilele independente sunt detreicategorii :
de mediu,
de sarcină
depersonalitate.

Variabilele demediu sereferă laaspecte alemediului fizic care sunt
modificate decercetător încadrul experimentului .Deexemplu,
iluminarea (puternică, medie, slabă), zgomotul (intens, redus),
temperatura camerei (ridicată, medie, scăzută) etc.sunt variabile de
mediu .
Variabilele desarcină sunt celecare corespund unor variații alesarcinilor
experimentale .Deexemplu, sepoate varia complexitatea sarcinii
(simplă, complexă), nivelul înțelegerii (silabe cusens, silabe fărăsens),
prezentarea materialului (auditiv, vizual) etc.
Variabilele depersonalitate sunt cele referitoare lavârstă, personalitate,
sex, apartenență socială, etnică, religioasă etc.Acest tipdevariabilă
este specifică studiilor cvasi -experimentale .Practic, cercetătorul nu
manipulează variabila, ciselectează anumite valori aleacesteia care
vor utilizate încercetare .Înstrânsă legătură cuvariabilele
independente seaflă noțiunea decondiție experimentală .Condiția
experimentală este modul particular încare este tratat ungrup de
subiecți .

Variabilă dependentă este rezultatul manipulării variabilei independente .
Din perspectiva relației stimul -răspuns, variabila independentă arfi
stimulul, iarceadependentă răspunsul .Eaesteceea cedefaptobservă
și măsoară cercetătorul și exprimă, în mod matematic,
comportamentele subiecților .
Există maimulte tipuri devariabile dependente :
biologice
comportamentale,
cognitive

Variabilele dependente biologice sereferă lamăsurări obținute prin
înregistrări fiziologice cuprivire lamorfologia sau fiziologia
organismului .Potfidate referitoare lapresiunea sanguină, undele
cerebrale, ritmul cardiac, rezistența galvanică apielii, temperatura
corpului etc.
Variabilele dependente comportamentale sunt observabile empiric și
direct măsurabile .Elesereferă lacele mai variate comportamente
alesubiecților ,cum arfiviteza dereacție laanumiți stimuli,
recunoașterea unor semne sausilabe, aprecierea unor distanțe etc.Prin
colectarea acestor răspunsuri, experimentatorul poate stabili olegătură
directă între manipularea experimentală șimanifestarea unui
comportament .
Variabilele dependente cognitive auînvedere manifestări alesubiectului
care potfidoar indirect măsurate, cum arficele legate degândire,
rezolvare deprobleme, raționament etc.Prin măsurarea acestor
variabile sepotinfera explicații privitoare laprocesele cognitive
neobservabile înmod direct

Încercetarea experimentală, seutilizează termenul devariabilă decontrol pentru a
desemna variabila alcărei efect vrem să-lcontrolăm sausă-leliminăm .Se
verifică astfel certitudinea relației dintre variabila independentă șicea
dependentă, altfel spus, efectul obținut sănufieexplicat prin prezența altei
variabile decât ceaindependentă .
Practic, dacă influența altor variabile este controlată saueliminată, iarvaloarea
variabilei dependente semenține, atunci relația cauză -efect (variabilă
independentă -variabilă dependentă) esteunaadevărată .Îngeneral, nepropunem
săcontrolăm acele variabile pentru care există suspiciunea căarinfluența
rezultatele cercetării .
Variabilele pot ficlasificate șidupă alte criterii .Odistincție seface între
variabilele discrete șicele continui .Variabilele discrete seprezintă înunități
saucategorii .Deexemplu, sexul, numărul decopii dinfamilie, prezența sau
absența unui stimul etc.Variabilele continui sunt cele alecăror valori se
exprimă de-alungului unui continuum, denumere întregi șifracționate, teoretic
fără posibilitatea stopării fracționării .Deexemplu, putem măsura timpul de
latență însecunde, daraparate mai perfecționate potmăsura înzecimi de
secundă, sutimi, miimi etc.Practic, nuexistă decât olimitare apercepției șia
aparatelor noastre .

Dinperspectiva nivelurilor măsurării, sedisting două tipuri devariabile dependente :
calitative (categoriale) șicantitative (numerice) .Cele categoriale variază
catipșicorespund nivelului nominal demăsurare :sex (masculin și
feminin), religie (ortodox, catolic, protestant), mediu deproveniență (rural,
urban) etc.Variabilele cantitative aparțin nivelurilor ordinal șideinterval de
măsurare .Astfel, atitudinea fațădeunpartid politic (măsurare peoscală înmai
multe trepte, delaacord total până ladezacord total), timpul delatență,
temperatura, numărul desilabe reproduse, distanța apreciată etc.sunt câteva
exemple deastfel devariabile .Înpractică, există osuprapunere aînțelesului
variabilelor calitative peste celalvariabilelor discrete precum șiacelor
cantitative peste cele continui .Deaceea, unii autori letratează ca
similare .
Înterminologia metodologică, seîntâlnesc substitute aledenumirilor celor două
tipuri devariabile .Astfel, pentru variabila independentă, semai utilizează
termeni precum factor, cauză, variabilă explicativă sau predictivă .Pentru
variabila dependentă semai folosesc șitermenii efect, măsurare saurezultat
experimental .Însă cele mai răspândite sunt denumirile de variabilă
independentă șidependentă, valabile pentru oricare tip decercetare,
experimentală saunon-experimentală .

1.Experimente șicvasi -experimente
Din perspectiva controlului variabilelor șideci apreciziei datelor
obținute ,seface distincția între experimente șicvasi -experimente .
Experimentele sunt proceduri decercetare încare experimentatorul
areuncontrol ridicat asupra tuturor aspectelor implicate și,prin
urmare ,posibilitatea tragerii unor concluzii indubitabile asupra
cauzelor unui fenomen psihologic .Aceasta presupune manipularea
variabilelor independente înconformitate cuipotezele cercetării,
repartizarea randomizată asubiecților încondițiile experimentale și
controlul deplin alvariabilelor implicate înstudiu .

1.Experimente șicvasi -experimente
Cvasi -experimentele sunt proceduri științifice încare cercetătorul exercită uncontrol
mai slab asupra derulării cercetării .Dacă înexperimente semanipulează
variabila, încvasi -experimente seobservă manifestarea variabilei .Dacă într-un
experiment, putem crește sauscădea gradul demanifestare alunei variabile ,
obținând astfel diverse variații ,într-uncvasi -experiment trebuie sane
mulțumim cuceea cenatura nepoate pune ladispoziție .Deasemenea ,
pentru cvasi -experimente seselectează subiecții dingrupuri pre-existente .
Cvasi -experimentele maisunt denumite șiexpost facto, tocmai datorită faptului că
dispunem degrupuri deja formate .Deexemplu, dacă nepropunem săstudiem
efectele recompensei înînvățare lacopiii deoanumită vârstă, vom organiza un
experiment încare vom putea varia tipul derecompensă (mare, mică),
materialul învățării (scris, imagistic) șivom repartiza subiecții într-omanieră
randomizată .Dardacă neinteresează diferențele desexînpercepția culorilor ,
vom organiza uncvasi -experiment deoarece nuputem crea noiînșine
categoriile desex,citrebuie săselectăm subiecții dingrupurile pre-existente .

2.Experimente deteren șiexperimente delaborator
Este ideal caînlaborator săputem reproduce acele situații naturale pecare vrem să
lestudiem .Dinpăcate, ceea cecâștigăm pedeoparte (prin controlul condițiilor
experimentale) pierdem pedealta(scăderea validității externe) .
Comparați aîntre cele două tipuri, luând încalcul avantajele șidezavantajele, așa
cum sepoate vedea întabelul următor :
Experimentul de
terenExperimentul de
laborator
Slab Ridicat
Aproape întotdeauna
utilizatăTotdeauna
utilizată
Puțin semnificativ Foarte semnificativ
Ridicat Slab
Mai ridicat Mai puțin ridicat
Da Nu
Ridicată SlabăControlul variabilelor
Repartizarea aleatorie
Practic șieconomic
Realism
Efectul variabilei
independente
Reducerea suspiciunii
Validitatea externăAvantaj
Laborator
Avantaj
Teren

Înultimii ani,psihologii audevenit totmai conștienți dediversele probleme
etice care potfiasociate practicii cercetării sociale .APA aredactat, înmai
multe rânduri, manuale privind aspectele etice alecercetării implicând subiecți
umani șianimali .
Una dintre principalele griji alepsihologului este aceea deanuinduce
subiectului unstres psihologic excesiv .Mai multe comportamente potfi
incluse înaceastă categorie astresului psihologic :invazia intimității, situații
umilitoare pentru natura umană, situații penibile etc.Psihologul social doritor
deaînțelege mai bine fenomene sociale îșipropune sălestudieze într-un
context câtmaireal posibil .Astfel deabordări potdetermina cercetătorul să
“monteze” aspecte negative ale comportamentului social șisăcreeze
experimental anumite situații care riscă săfiemai mult sau mai puțin
defavorabile psihic subiectului .
Altaspect eticeste înșelarea subiecților, opractică curentă șidiscutabilă .Deseori,
subiecții nutrebuie săafle delaînceput scopurile experimentului, deoarece
cunoașterea lorarcompromite întreaga cercetare .Deaceea, ostrategie
utilizată depsihologi pentru acontracara această influență asupra
derulării studiului este deaprezenta cercetarea înașafelîncât săascundă
scopul săureal.Prin urmare, cercetătorul omite săofere anumite informații
subiectului sauchiar prezintă unaltscop, evident fals,alstudiului respectiv .

Etica cercetării cere, deasemenea, casubiecții participanți laexperiment săfie
suficient debine informați pentru aalege între participarea sau
neparticiparea laacesta .Mai mult decât atât,subiecții trebuie săaibă
dreptul deaînceta participarea laexperiment atunci când lisepare căsituația
impune acest lucru (acest aspect iseexplică subiectului chiar delaînceputul
derulării experimentului șideseori apare înconsimțământul scris –acordul în
cunoștință decauză -pecare acesta îldălaînceperea experimentului ).
Oaltă obligație aexperimentatorului este aceea deaorganiza undebriefing .În
cercetare, acest termen sereferă laoserie deproceduri post-experimentale cum
arfirelaxarea subiecților, reconfortarea psihică aparticipanților laexperiment ;
explicarea scopurilor adevărate alecercetării (dacă s-afolosit procedura înșelării
subiecților) ;explicarea planurilor experimentale, aprocedurilor șisemnificației
acestora ;anularea efectelor modificărilor opinionale, atitudinale saualeînvățării
anumitor comportamente ;prezentarea rezultatelor individuale și
colective, dacă acest lucru este posibil imediat după experiment etc.

Acord în cunoștință de cauză
pentru participarea la un proiect de cercetare
Numele participantului _____________________________________
Titlul proiectului _____________________________________
Numele cercetătorului _____________________________________
Sunt deacord săparticip debună voie laacest studiu .Amînțeles căpotsă-miîncetez participarea în
orice moment alcercetării, fără ca acest lucru să-mi pericliteze situația mea la
Universitatea_______________________ (numeleuniversității) .Cercetarea mi-afostdescrisă de
către experimentator , care mi-arăspuns latoateîntrebările legate deaceasta .Drept care autorizez
această persoană sămăsoare anumite comportamente alemele .Amînțeles căcercetarea presupune
caeusă_________________________________ (senumesc procedurile experimentale) .
Rezultatele acestei cercetări potfiprezentate laîntruniri profesionale sau publicate înreviste de
specialitate .După terminarea cercetării, rezultatele îmivorficomunicate personal .Participarea mea
estecondiționată deurmătoarele aspecte :
1.Luarea tuturor măsurilor pentru menținerea confidențialității răspunsurilor mele .
2.Numele meu sau alfamiliei mele nuvor fifolosite șinici nuvor ficreate condiții de
identificare înmaterialele finale .
3.Rezultatele mele individuale nuvorfiraportate ,cinumai cele comune tuturor subiecților sau
aleunui grup .
Semnătura participantului Semnătura cercetătorului
Data_______

Un plan experimental reflectă structura generală aunui experiment (variabile ,
condiții experimentale) șinudădetalii despre modul dedesfășurare, ipoteze etc.Sunt
mai multe elemente implicate înclasificarea planurilor experimentale :numărul
variabilelor independente, numărul condițiilor experimentale date denivelurile
variabilelor independente șiutilizarea unui singur grup (comparații încadrul
aceluiași grup )sauamai multor grupuri (comparații între ele).Înforma sacea
mai simplă ,experimentul presupune efectuarea adouă măsurări :una înaintea
manipulării experimentale, iarcealaltă după aceasta .Diferența dintre prima măsurare
(pre-testare) șiadoua măsurare (post -testare) reflectă efectul variabilei independente .
Deseori, încercetarea experimentală seutilizează ungrup decontrol (uneori numit și„grup
martor”) .Această opțiune s-aconturat înmetoda experimentală începând cuanul 1910 și
definește acel grup desubiecți care este supus stării nule avariabilei independente (nu
trece prin tratamentul sauintervenția experimentală) .Grupul decontrol servește la
atingerea adouă obiective .Pedeoparte, elesteutilizat casursă decomparare, iarpede
altăparte camodalitate decontrol pentru variabilele implicate înexperiment .
Inaceastă secțiune vom trata aicișialtecategorii deplanuri decercetare care nufacpropriu –
zisparte dinaceastă categorie, cum arfiplanurile preexperimentale șicele cvasi –
experimentale .

Aceste planuri nupermit stabilirea unei relații decauzalitate între variabila independentă și
cele dependente .Sunt planuri mai puțin riguroase, utilizate înfazele deînceput ale
cercetării .Putem deosebi două categorii :planuri posttestșiplanuri pretest -posttest .
a.Planuri posttest
Este unplan foarte simplu încare răspunsurile subiecților unui grup sunt colectate după o
intervenție acercetătorului .Deexemplu, niște subiecți poturma uncurs deperfecționare
aunei deprinderi șiapoi semăsoară performanța pentru asevedea eficiența metodei și
nivelul atins departicipanți .Această modalitate este imprecisă, deoarece nupermite o
comparație între nivelul deplecare alsubiecților șicel atins după intervenția
experimentală .
b.Planuri pretest -posttest
Pentru aînlătura neajunsul demai sus, seimpune omăsurare înainte șidupă intervenția
experimentală .Înaceastă situație, comparația este posibilă .Deexemplu, efectele unui
noumedicament potfievaluate dacă serealizează omăsurare afuncțiilor biologice ale
unui grup desubiecți înainte șidupă administrarea respectivului medicament .Diferența
dintre celedouă măsurări indică efectul intervenției experimentale .
Principala critică aplanurilor pre-experimentale esteaceea cănufolosește pentru comparație
ungrup care sănutreacă prinintervenția experimentală .

a.Planuri posttest
b.Planuri pretest -posttestIntervenție
experimentalăMăsurare posttest
Intervenție
experimentalăMăsurare
posttestMăsurare
pretest
Comparare

Planurile cvasi -experimentale presupun prezența maimultor
grupuri departicipanți între care seîncearcă ocomparație .
Astfel deplanuri sunt frecvent întâlnite înpsihopatologie ,
psihologia educației ,psihologia copilului ,acolo unde
variabilele „sunt puternic ancorate în istoria
participanților (apartenențe culturale sau socio –
economice, credințe etc.”.
Încadrul acestei categorii ,deosebim planurile posttest cu
grupuri non-echivalente ,planurile pretest –posttest cu
grupuri non-echivalente ,planurile cuserii temporale
simple șiplanurile cuserii temporale multiple .
Sunt planuri care recurg lagrupuri deja existente,
etichetându -sesauinvocându -seovariabilă independentă .
Participanții nupot fidistribuiți aleatoriu încondițiile
experimentale .Există însă avantajul deaputea testa relațiile
dintre variabila independentă șiceledependente .

Planurile cvasi -experimentale presupun prezența maimultor
grupuri departicipanți între care seîncearcă ocomparație .
Astfel deplanuri sunt frecvent întâlnite înpsihopatologie ,
psihologia educației ,psihologia copilului ,acolo unde
variabilele „sunt puternic ancorate în istoria
participanților (apartenențe culturale sau socio –
economice, credințe etc.”.
Încadrul acestei categorii ,deosebim planurile posttest cu
grupuri non-echivalente ,planurile pretest –posttest cu
grupuri non-echivalente ,planurile cuserii temporale
simple șiplanurile cuserii temporale multiple .
Sunt planuri care recurg lagrupuri deja existente,
etichetându -sesauinvocându -seovariabilă independentă .
Participanții nupot fidistribuiți aleatoriu încondițiile
experimentale .Există însă avantajul deaputea testa relațiile
dintre variabila independentă șiceledependente .

a.Planuri posttest cugrupuri non-echivalente
Sunt comparate două grupuri departicipanți, ungrup experimental șiungrup de
control .Măsurarea seface laambele grupuri după ceunul dintre eleatrecut
prin intervenția experimentală .Menționăm căceledouă grupuri, caurmare a
faptului căsubiecții nuaufost distribuiți prin hazard, nusunt echivalate
dinstart .
Se compară: Ae -AcIntervenție
experimentalăMăsurare posttest
Grup experimental B Ae
Grup de control Ac

b.Planuri pretest –posttest cugrupuri non-echivalente
Sunt comparate două grupuri departicipanți non-echivalente .Unul
dintre eletrece prin intervenția experimentală (grupul experimental), în
timp cecelălalt nu(grupul decontrol) .Spre deosebire desituația anterioară,
ambele grupuri suferă două măsurări, una înainte de intervenția
experimentală, cealaltă după .
Se compară: (Ae2 -Ae1) –(Ac2 -Ac1)Măsurare
pretestIntervenție
experimentalăMăsurare
posttest
Grup
experimentalAe1 B Ae2
Grup de control Ac 1 Ac 2

c.Planuri cuserii temporale simple
Aceste planuri presupun oserie demăsurări (minim 3)aleunui grup saualeunui individ
înainte deintervenția experimentală, urmate deunnumăr demăsurări echivalent
după această intervenție acercetătorului .Secompară diferențele dintre cele două
serii (înainte șidupă intervenție .Ocondiție estestabilitatea seriei .
Se compară pretest -posttestInterventie
experimentala
A1 A2 A3 B A5 A6 A7

d.Planuri cuserii temporale multiple
Semai numesc șiplanuri cuserii temporale însoțite degrup decontrol .
Planul permite studiul adouă grupuri, dincare doar unul este supus
intervenției experimentale .
Se compară pretest -posttestInterventie
experimentala
Ae1 Ae2 Ae3 B Ae5 Ae6 Ae7
Ac 1 Ac 2 Ac 3 Ac 5 Ac 6 Ac 7

Înacest tipdeplanuri, principala sarcină aexperimentatorului este
repartizarea randomizată asubiecților îngrupuri, astfel încât să
existe obună echivalare alor.Deregulă, planurile experimentale
cudouă saumaimulte grupuri sunt clasificate îndouă categorii :
planuri cuosingură variabilă independentă
a.Planuri posttest cugrup decontrol
b.Planuri cumăsurări repetate
c.Planuri pretest –posttest cugrup decontrol
d.Planul luiSolomon cuosingură variabilă independentă
planuri cudouă sau mai multe variabile independente (planuri
factoriale) .
a.Planuri cugrupuri independente (between subjects designs)
b.Planuri cumăsurări repetate (within subjects designs)
c.Planuri mixte (mixed designs)

a.Planuri posttest cugrup decontrol
Compară două grupuri independente, cusubiecți plasați prin randomizare, din
care unul atrecut prin intervenția experimentală .Schema clasică este
următoarea :
Se compară: Ae -Ac
Planul esteasemănător cucelcvasi -experimental corespondent, cumențiunea că
subiecții sunt repartizați aleatoriu înaceastă situație .Intervenție
experimentalăMăsurare posttest
Grup experimental B Ae
Grup de control Ac

b.Planuri cumăsurări repetate
Grupul experimental trece prin maimulte măsurări, iarcomparația rezultatelor
oferă oimagine asupra efectului manipulării variabilei independente .
Conditia 1 Conditia 2 Conditia …n
A1 A2 A…n

c.Planuri pretest –posttest cugrup decontrol
Acestea presupun existența unui grup experimental (subiecții aflați încondiția experimentală,
supuși manipulării, tratamentului experimental) șiaunui grup decontrol (subiecți aflați în
condiția decontrol, care nutrec prin manipularea experimentală) .Practic, pentru aceștia
dinurmă variabila independentă rămâne neschimbată șicercetătorul măsoară variabila
dependentă, înafara oricărei influențe .Planul este identic cuceldelacercetarea cvasi –
experimentală ,dardiferența apare laselecția subiecților .Eisunt distribuiți randomizat
încele două condiții experimentale .Înforma saclasică, unastfel deplan experimental arată
caînschema demaijos:
Se compară: (Ae2 -Ae1) –(Ac2 -Ac1)Măsurare
pretestIntervenție
experimentalăMăsurare
posttest
Grup
experimentalAe1 B Ae2
Grup de control Ac 1 Ac 2

c.Planuri pretest –posttest cugrup decontrol
Schema p entru a ilustra acest plan de cercetare:

d.Planul luiSolomon cuosingură variabilă independentă
Sepoate realiza ocombinație aplanurilor precedente (planuri pretest -posttest
cugrup decontrol șiplanuri posttest cugrup decontrol), după cum sepoate
observa înschema următoare :

Aceste planuri sunt mult mai complexe ,teoretic putând filuate în
calcul omulțime devariabile independente, darpractic rardepășindu -se
cifra detreivariabile .Planurile factoriale detip2×2sunt cele maisimple
șimaifrecvent utilizate înpractica experimentală .

a.Planuri cugrupuri independente (between subjects designs)
Săluăm unexemplu, privind atingerea consensului încadrul discuțiilor
degrup.
Una dintre variabilele independente poate filider, cudouă niveluri :
prezența sauabsența dingrup aunui lider desemnat .
Adoua variabilă arputea fimărimea grupului, având șieadouă valori :
3și6membri .Acest plan experimental este unul deforma 2×
2,cupatru grupuri .
Planul poate fitransformat ușor într-unul detip2×4,dacă ne
propunem săsurprindem manifestarea aîncă două niveluri ale
variabilei mărimea grupului (9și12demembri) .Înexperimentul
astfel modificat este nevoie de8grupuri .

a.Planuri cugrupuri independente (between subjects designs)
Schema :

a.Planuri cugrupuri independente (between subjects designs)
După cum seobservă, până acum amdispus dedouă variabile independente .
Mai putem introduce șioatreia variabilă independentă, sexulparticipanților .
Dacă neinteresează treicategorii degrupuri dinperspectiva acestei variabile
(feminin ,masculin șimixt ),atunci vom concepe unplan experimental de
tip2×3×4(24degrupuri ),caînschema urmatoare .
Sigur, cucâtmărim numărul devariabile, cuatâtavem nevoie demaimulți subiecți și
demodele totmai complexe deprelucrare adatelor .Studiul interacțiunii
dintre variabile este avantajul major almontării experimentelor cuplanuri
factoriale .

b.Planuri cumăsurări repetate (within subjects designs)
Este vorba deunplan deexperimentare care utilizează unsingur grup .
Grupul destudiu este trecut prin celpuțin patru condiții experimentale
(corespunzătoare lacelpuțin două variabile independente) .Două mari
neajunsuri sepotînregistra :pierderea peparcurs asubiecților șioboseala
acestora .
Un exemplu este experimentul privitor lacopiii autiști care practică
automutilarea .Sepoate cerceta dacă șocurile electrice aplicate după
apariția comportamentului diminuează intensitatea acestuia .Sevariază
intensitatea unui șoc electric (prima variabilă independentă cutrei
modalități :slabă, medie șiputernică) șinumărul șocurilor administrate (a
doua variabilă independentă cudouă niveluri :unul sau două șocuri) .
Dispunem deunplan factorial detip3x2,cumăsurări repetate, încare
ambele variabile sunt within subjects .Fiecare copil dinlotul supus
studiului atrecut prin cele 6situații experimentale

c.Planuri mixte (mixed designs)
Sepot combina variabile between subjects cucele within subjects .
Rezultatul este unplan factorial combinat sau mixt .Putem avea
mai multe variabile independente ,darpentru adiscuta despre un
design mixt trebuie sădispunem înaceastă combinație decelpuțin o
variabilă independentă between subjects șicelpuțin una within
subjects .Unexemplu este experimentul privitor laoptimismul
comparativ .
Participanții laacest experiment auprimit sarcina deaface evaluări pentru
sine șipentru alții (variabilă within) .Ținta comparării prezenta 5
niveluri :persoană deacelași sex, student laaceeași școală, celmai
apropiat prieten, celmaiapropiat prieten deaceeași vârstă șiunul dintre
părinți (variabilă between) .Ojumătate dintre subiecți afăcut evaluări
pentru sine apoi pentru alții, întimp cecealaltă jumătate aînceput cu
evaluările celorlalți șiaîncheiat cuceaproprie (variabilă between) .

Esențială încercetarea experimentală este analiza comparativă
adatelor .Fiecărui design experimental îicorespunde unanumit
model deanaliză adatelor, centrat petestele desemnificație .
Alegerea unui astfel detesttrebuie sățină cont decâteva aspecte :
nivelul măsurării variabilei dependente, numărul variabilelor
independente șinumărul condițiilor experimentale .
Prezentăm încontinuare două tabele care indică alegerea testului de
semnificație încazul design -urilor cuuna șidouă variabile
independente .

Selecția testelor statistice în experimentul cu o singură variabilă independentă

Lect. univ. dr. Angela Bogluț
CURS 8
METODA ANCHETEI

Lazăr Vlăsceanu definește ancheta cafiind “culegerea dedate sauinformații
despre entitățile sociale cuprinse într-uneșantion pebaza chestionării orale
și/sau scrise învederea identificării dedistribuții statistice șiinterrelații
(asocieri ,covariații ,raporturi funcționale sau cauzale etc.)între
indicatorii sauvariabilele care corespund unui model teoretic șipentru
extrapolarea concluziilor delanivelul eșantionului lacelalpopulației de
referință” .Unitățile deanaliză (sau sociale) sunt foarte diverse :persoane ,
grupuri ,organizații ,zone geografice sau culturale ,instituții sau
segmente economice .
Modalitatea fundamentală pentru recoltarea datelor empirice încadrul anchetei
este chestionarul .Anchetele sunt realizate delaboratoarele decercetare ale
unor universități curesurse proprii (îngeneral anchete dedimensiuni mici,
cuslabă reprezentativitate), deinstitute specializate private saupublice
lacomandă, pebază decontract (curețele constante deoperatori șiîngeneral
cutoată logistica necesară) sau, înmod “accidental”, înbaza unor proiecte
individuale saudegrup finanțate dediverse fundații, fonduri specializate în
finanțarea cercetărilor deprofil .

Cametodă, ancheta prezintă următoarele caracteristici :
1.Standardizarea
Ancheta, înaccepțiune modernă, esteuntipdecercetare care presupune utilizarea
unor instrumente deinvestigație standardizate .Înmarea lormajoritate
anchetele sebazează pechestionar, înspecial petipurile cuîntrebări închise și
semi -închise .Această opțiune aapărut caurmare anecesității analizei aunui
număr mare deentități sociale, demăsurare șicomparare câtmaiexactă alor.
Standardizarea este accentuată defaptul cănumărul, ordinea, formularea
întrebărilor șinumărul desubiecți sunt delabunînceput stabilite, alcătuind
ceea cesenumește “schema anchetei ”.
2.Eșantionarea
Deregulă, ancheta folosește eșantioane reprezentative, pentru căaria lorde
investigare este prea vastă pentru ainclude toate unitățile încalcul .
Eșantionarea permite apoi estimarea rezultatelor lanivelul întregii populații
dincare s-aextras eșantionul .Sefolosesc, deregulă, eșantioane mari, dela
sutepână lacâteva miidepersoane .

3.Amploarea șielaborarea
Ancheta serealizează decătre echipe mari decercetători,
uzează deoperatori șideunpersonal auxiliar divers
(statisticieni ,tehnicieni etc.).Are învedere ,deasemenea ,
ununivers social mai larg comparativ cualte metode de
cercetare, însă nupotcolecta decât informații relativ simple (de
exemplu, aflăm căomare parte apopulației consideră că
România seîndreaptă într-odirecție greșită, darinstrumentul nu
nepermite săaflăm șidece).
Rămân deseori neexplicate motivațiile opțiunilor și
comportamentelor subiecților investigați .

Există mai multe clasificări aleanchetelor .Astfel, înraport cu
poziția cercetătorilor față deobiectul anchetei sedisting două
categorii :participative șinonparticipative .
Deasemenea, după modul decolectare șiprelucrare adatelor ,se
face deosebirea între anchete calitative șicantitative etc.
Încontinuare vorfidezvoltate cinci criterii :
scopul,
completitudinea,
modalitatea culegerii datelor,
conținutul problemelor investigate și
derularea întimp .

După scopul lor,anchetele seclasifică înpatru categorii :anchetele sociografice,
exploratorii, dediagnostic șideintervenție .
a.Ancheta sociografică
Arecascop descrierea unui fenomen social sauaunei populații date.Seaseamănă cu
ancheta detipetnografic .Accentul cercetării cade peinvestigarea șiprezentarea
tuturor detaliilor legate destructura fenomenului saupopulației șimai puțin pe
cauzalitatea implicată șipredicții .Aceste studii care seopresc ,prin urmare ,la
un nivel descriptiv sunt cel mai bine ilustrate prin monografiile
sociologice .
b.Ancheta exploratorie
Nici acest tipdeanchetă nudepășește stadiul descriptiv .Scopul eiesteprospectiv, de
familiarizare acercetătorilor saubeneficiarilor cuoanumită problematică .
Deregulă, este oetapă preliminară aunei cercetări mai mari :oanchetă
națională, unsetdeexperimente sau oanchetă dediagnostic .Ancheta
exploratorie furnizează cadre deanaliză, suport pentru construcția indicatorilor,
baza pentru oprimă conceptualizare .Analiza estepredominant calitativă .

c.Ancheta dediagnostic
Arecascop principal cercetarea cauzalității șioferirea depredicții, depășind simpla
descriere .Metodologia utilizată estemaicomplexă, incluzând pelângă mijloacele
clasice șiexperimentarea saucvasi -experimentarea .Cercetătorul pleacă ,de
obicei ,delaunsetdedate preliminare (existente deja) șiurmărește să
adâncească analizele, săverifice anumite ipoteze, săstabilească structuri latente
etc.
d.Ancheta intervenție
Cercetătorii americani, care audezvoltat mult această formă deanchetă, aunumit -o
action research .Ancheta deacest tipledepășește peceleanterioare, incluzându -le.
Dincolo dedescriere șidiagnostic, eapresupune șioacțiune practică, omodificare
operată depsiholog sausociolog înuniversul cercetării sale.Ancheta antrenează în
acțiune populația respectivă, oinformează asupra problemelor comunitare, o
sensibilizează și,implicit, otransformă .Exista două tipuri deanchete action –
research :
1.Anchete psiho -sociale având drept scop acțiunea cadecizie luată după obținerea
rezultatelor cercetării .Cualte cuvinte, acestea sunt precedate deanchete –
diagnostic .
2.Anchete psiho -sociale având direct scopul deamodifica mediul social .

Înfuncție decuprinderea lor,anchetele potficlasificate întreicategorii :
a.Anchetele complete
Sunt acele anchete care cuprind toate unitățile unei populații supuse studiului .Aici
avem recensământul șistudiul pepopulații restrânse (ex.populația unui sat,elevii
unei școli, muncitorii unei fabrici) .Cea deadoua categorie sepractică destul
derar, deoarece chiar șiînaceastă situație cercetătorii preferă sărecurgă la
eșantionare, înciuda numărului micdeunități .
b.Anchetele incomplete
Aceste sunt anchete încare sepractică reprezentativitatea, dar,dindiverse motive, o
parte apopulației nupoate ficuprinsă îneșantion (spre exemplu, cercetătorul nu
areacces laacea categorie) .Totaiciintră șianchetele încare nusepractică o
eșantionare riguroasă .
c.Anchetele selective
Reprezintă tipul celmaifrecvent deanchetă șisebazează peprocedee deeșantionare .
Eșantioanele sunt calculate conform unui algoritm șirezultatele potfiextinse cuo
anumită marjă deeroare laîntreaga populație dincare s-aextras eșantionul .

a.Ancheta directă
Este cea mai des folosită ,iarexemplele clasice sunt sondajele deopinie ,
anchetele demarketing .Sepotrealiza prin modalitatea “față înfață” sauprin
telefon .Celmaifrecvent seanchetează persoana cuprinsă îneșantion ladomiciliul
acesteia .Acest tipdeanchetă prezintă unele avantaje care vorfiprezentate la
discutarea chestionarului, darsepoate spune căîngeneral, furnizează date deo
calitate mai bună, tocmai datorită unei interacțiuni directe (seînregistrează
mai rarnon-răspunsuri) .
b.Ancheta indirectă
Presupune autoadministrarea chestionarului șiare câteva modalități mari :
trimiterea chestionarului prin poștă, administrarea colectivă șiplasarea
chestionarelor înziare, reviste sauprospectele unor mărfuri .Prezintă avantajele
costului redus șiareducerii influenței perturbatoare aoperatorului, dar și
dezavantaje lipsei decertitudine înprivința persoanei respondente șianumărului
mare denon-răspunsuri .

a.Anchete socio -economice naționale
Astfel deanchete sunt derulate peeșantioane naționale cuînaltă reprezentativitate .
Indicatori vizați potfi:nivelul detrai,calitatea vieții peanumite categorii
populaționale etc.
b.Anchete asupra dezvoltării zonale, rurale șiurbane
Cuprind indicatori precum :sistematizarea șimodernizarea orașelor ,factorii
deindustrializare locală, mobilitatea urbană sau rurală etc.Sunt utilizate
eșantioane locale .
c.Anchete deopinie publică
Aceste anchete auînvedere opinii asupra diverselor probleme sociale,
economice, politice etc.Cașiînprimul caz,eșantioane naționale sunt
predilecte .
d.Anchete comerciale
Sunt studii demarketing, prospectarea pieței ,optimizarea comerțului etc.
Eșantioane utilizate sunt dediferite mărimi șigrade dereprezentativitate .
e.Anchete asupra mijloacelor decomunicare înmasă
Astfel deanchete aucaobiectiv studiul audienței TV ,radio, studiul calității șitirajului
ziarelor .Dinnou,eșantioanele utilizate sunt detipuri foarte diverse .

a.Ancheta transversală
Presupune descrierea unei stări defapt, launmoment dat, pentru o
populație anume .Astfel decercetări potprivi eșantionul mare în
ansamblu și/sau diversele grupuri populaționale desprinse din
acesta .Analizele comparative potîntregi abordarea deacest
tip.
b.Ancheta longitudinală
Astfel decercetări sunt utile pentru observarea derulării unui fenomen
social întimp.Cele mai importante sunt studiile deserie
cronologică, studiile decohortă, cercetarea panel etc.

A.Stabilirea șidelimitarea temei
B.Documentarea înbaza temei
C.Fixarea obiectivelor șiaipotezelor
D.Determinarea “universului cercetării”
E.Construcția eșantionului
F.Construcția șipretestarea instrumentului
G.Administrarea (aplicarea )peteren ainstrumentelor de
cercetare
H.Verificarea șianaliza datelor
I.Interpretarea rezultatelor
J.Redactarea raportului decercetare, alucrării, aarticolului
științific

Înprincipal, etapa presupune stabilirea temei decercetare și
identificarea paradigmei teoretice (teoriei sausubteoriei) încadrul
căreia sesituează aceasta, urmând oserie deconstrângeri deordin
epistemic, metodologic șipractic .Alte limitări sunt date decunoașterea
dindomeniu (nivelul cunoașterii), finanțarea anchetei, posibilitățile
practice etc.
Deregulă, oanchetă răspunde unei necesități deordin practic .Fiecăo
anchetă face parte dintr-unplan decercetare maiamplu, deansamblu,
fiecăsederulează desine stătător, scopul practic rămâne factorul
comun .
Dinaceastă perspectivă, ancheta poate ficentrată pe:
1.Oproblemă imediată
2.Previziunea unei probleme
3.Nevoia obținerii unei informații urgent e
Oastfel declasificare are neajunsul deanulua încalcul alte
necesități, cadeexemplu cercetarea academică sau comanda
unui client .

a.Documentarea științifică bibliografică
Presupune utilizarea unor tehnici dedocumentare bibliografică înfuncție de
mijloacele disponibile .Sepoate recurge ,deexemplu ,laconsultarea
unor bibliografii publicate ,specializate pedomenii șiteme deinteres
(aflate înposesia bibliotecilor )sau lautilizarea unor baze dedate
informatizate (cuautori ,titluri ,rezumate ,texte integrale etc.).Încazul
lipsei unor astfel demijloace ,cercetătorul trebuie sărecurgă launprocedeu
empiric șilaconstrucția prin efort propriu alistei bibliografice delucrări (o
modalitate este deaporni delareferințele bibliografice alelucrărilor
consultate ).
b.Documentarea deteren
Peteren ,principalele surse deinformare sunt ,înprimul rând populația ,
dar șiinstituțiile statului (primărie, poliție, arhivele statului), mass -media,
etc.
Pentru unii autori primele faze ale anchetei sunt concomitente .
Documentarea, familiarizarea cuobiectul șiformularea problemei
teoretice sunt treioperații prealabile desfășurate simultan .

Obiectivele unei anchete potfideurmătoarele tipuri :
1.Evidențierea specificului unui fenomen (deexemplu, descrierea
lui);
2.Realizarea unei diagnoze (deexemplu ,determinarea frecvenței de
manifestare afenomenului );
3.Formularea deexplicații privind relațiile dintre fenomene ;
4.Elaborarea unor predicții cuprivire laderularea înviitor a
evenimentelor etc.
5.Ipotezele sunt elaborate înstrânsă legătură cuobiectivele .
Ipoteza este unenunț cuprivire larelația dintre două saumai multe
variabile .Elaborarea ipotezei sepoate sprijini peunansamblu dedate
obținute empiric, pedezvoltarea unor studii, cercetări anterioare sau
semnalarea faptului insolit ,alrelației neobișnuite dintre
fenomene .

Mai mulți autori accentuează asupra calităților unei bune ipoteze :
1.Înștiințele sociale, orice ipoteză trebuie săpermită verificarea sa
empirică, săserefere așadar, lanoțiuni măsurabile ;
2.Ipoteza trebuie săfieverosimilă, plauzibilă, pertinentă însfera cercetării
științifice ;
3.Orice ipoteză trebuie săfieatașată unei teorii științifice (psihologice sau
sociologice) șisăprezinte concordanță, coerență șijustificare înraport
cuaceasta ;
4.Ipoteza formulată trebuie săserefere șisăpermită selectarea faptelor
psihologice sausociale semnificative ;
5.Orice ipoteză trebuie săfieelaborată înconcordanță cumetoda sau
tehnica folosită pentru testarea ei.

a.Stabilirea colectivității generale
Sedetermină universul populațional subraportul limitelor sale (populația asupra căreia
vom extinde rezultatele) .Laoanchetă generală, peîntreaga populație, seiacabază
electoratul (anchetele, îngeneral, sedesfășoară peadulți) .Laoanchetă demică
anvergură, sepornește delaînregistrări alepopulației respective, care estedispersată
înansamblul populației (deexemplu, număr destudenți înregistrat –laoanchetă
custudenți) .Determinarea universului cercetării are, așadar, următoarele patru
caracteristici :sebazează peînregistrări anterioare, nivelul delucru este celstatistic,
nueste necesară interacțiunea cupopulația, presupune omanieră exhaustivă de
abordare aproblemei .
b.Stratificarea saugruparea populației
Sedetermină calitățile populației cucare lucrăm (caracteristicile :sex, vârsta, studii etc.).
Caracteristicile (variabilele) cele mai importante seclasifică înpatru mari
grupe :
•Caracteristici socio -demografice (sex, vârstă, stare civilă, structură familială etc.);
•Caracteristici socio -profesionale (tipul profesiei, locul demuncă, calificare) ;
•Caracteristici sociale (mediul deproveniență, mediul derezidență apartenența laungrup
social etc.);
•Caracteristici economice (venitul ,tipul șistructura locuinței etc.).

Există mai multe modalități deeșantionare .Oprimă distincție seface între
modalitățile aleatoare (probabilistice) șicele nealeatoare (neprobabilistice) .
Încazulmodalităților probabilistice, alegerea seface absolut întâmplător .Altfel
spus, oprocedură deeșantionare estealeatoare atunci când pentru fiecare individ
dinpopulație există oșansă calculabilă șinon-nulă deafiales îneșantion .
Cercetătorul areposibilitatea determinării șansei sauprobabilității deincludere a
fiecărui element (subiect) .
Modalitățile probabilistice sunt :eșantionarea simplă, eșantionarea
stratificată, eșantionarea multistadială șieșantionarea multifazică .
Înceea cepriveștemodalitățile neprobabilistice, alegerea seface înbaza unor
tehnici care nuțincont dereprezentativitate .Cercetătorul nucunoaște
probabilitatea statistică aunui element deafiinclus îneșantion .Eaeste utilă
atunci când scopul cercetării este sădescopere orelație între variabile
independente șivariabile dependente șinuexistă intenția generalizării
rezultatelor peopopulație mai mare .Modalitățile neprobabilistice sunt :
eșantionarea pecote, eșantionarea deconveniență, eșantionarea prin
tehnica “bulgărelui dezăpadă”, eșantionarea “intenționată” șieșantionarea
dimensionată .

a.Eșantionarea simplă
Este procedura ceamai simplă, deoarece nupresupune nici unfeldeoperații
prealabile degrupare aindivizilor sauderepetare aselecției .Indivizii care
alcătuiesc eșantionul sunt aleși uniform șiexistă oprobabilitate identică pentru
fiecare deaface parte dineșantion .Este indicată pentru populații relativ
omogene .Procedura estedetipul loteriei, adică detragere lasorți înconformitate
cuanumite reguli .Practic, artrebui săfacem câte unbilețel saubilă pentru
fiecare subiect .Acestea arfiamestecate șiamextrage subiecții care ne
trebuie .
Înrealitate ,laeșantioane mari acest lucru nueposibil .Sealcătuiesc, atunci,
volume mari depagini care aușiruri decoloane denumere de4sau6cifre
generate aleator .Aceste volume pot fifolosite demai multe ori.
Cercetătorul numerotează indivizii dinpopulație dela1lan.Sedeschide
cartea cunumerele aleatoare laopagină șisealege unnumăr depornire (primul
sus-stânga, deexemplu) .Individul care areacest număr seinclude îneșantion .În
mod similar seface șicuurmătorul, luând numere larând, pecoloană înjos,de
vreme ceelesunt generate aleator

b.Eșantionarea stratificată
Sereferă lapopulațiile neomogene, cumai multe straturi sau structuri
demografice, adică cumai multe populații relativ individualizate .
Presupune ,mai întâi ,oclasificare pestraturi apopulației ,iarapoi
stabilirea eșantioanelor pentru fiecare populație înparte ..Argumente :din
două eșantioane devolum egal, celrealizat prinstratificare areoreprezentativitate
maimare decât fațădecelrealizat prin eșantionare aleatoare simplă șisepoate
realiza comparații între diverși indicatori (variabile ),deoarece avem
subpopulații încadrul eșantionului .
c.Eșantionarea multistadială .
Principiul acestei eșantionări este următorul :orice populație poate fiprivită cafiind
formată dinindivizi ceaparțin unor grupuri, acestea sunt formate dingrupuri mai
mici șitotașa, până lanivelul individului .Eșantionarea poate porni nu
numai cuindividul ,cișicugrupul ,mergând succesiv desusînjos.Se
alege ,inițial ,uneșantion degrupuri lacelmai înalt rang, apoi dinfiecare
uneșantion degrupuri derangul doi,apoi derangul trei, până seajunge laun
eșantion simplu deindivizi .Deexemplu, vrem săconstruim uneșantion
reprezentativ destudenții pentru România .Vom merge succesiv pecentre
universitare, institute deînvățământ universitar, facultăți, secții, ani,grupe, apoi
indivizi .

d.Eșantionarea multifazică .
Față deeșantionarea multistadială, acest tippresupune combinarea maimultor
sondaje succesive asupra unor fracțiuni dinpopulația totală .Eaconstă în
alegerea, inițial, aunui eșantion dedimensiune mare, lanivelul căruia se
aplică uninstrument decercetare simplu .Apoi acest eșantion sesupune
unor operații succesive deeșantionare, determinându -seloturi din
ceîncemai mici, cărora lisevoraplica șialteinstrumente, deregulă
maicomplexe, care țintesc maiînadâncime .
Explicația șirațiunea folosirii acestui tipdeeșantionare constă înfaptul că
reprezentativitatea unui eșantion depinde decaracteristica (variabila)
studiată .Pentru fiecare întrebare (item, variabilă) dinchestionar enevoie
deuneșantion demărime diferită

e.Eșantionarea pecote.
Sebazează pecalcularea unor cote, adică aleunor frecvențe aindivizilor care prezintă
anumite caracteristici .Formal, procedeul seamănă cueșantionarea prin stratificare
(seface practic ostratificare pebaza unor variabile), dardiferența constă înfaptul
căextragerea eșantionului nuseface aleator, ciprin includerea subiecților
disponibili .Înmomentul încare, încursul eșantionării, seatinge cota stabilită
pentru ocategorie, nusemai adaugă elemente dinacea categorie îneșantion .
Probleme potapărea înacest tipdeeșantionare datorită cercetătorului, care poate
introduce unanumit grad depărtinire înalegerea subiecților .
Exemplu :Săpresupunem căavem opopulație șineinteresează variabila sex.Avem,
așadar, 51%femei și49%bărbați înpopulația generală .Dacă eșantionul propus
are1000 depersoane, atunci vom avea îneșantion 510femei și490debărbați .
Așa cum seprezintă situația mai sus, avem “cote independente” .Dar
există și“cote legate” .
Mai introducem șivariabila urban/rural .Avem 40%urban și60%rural .
Atunci din510femei ,vom avea îneșantion 40%urban și60%rural .Lafelșila
bărbați .
Lafinal, eșantionul vaarăta așa:Femei/Urban =204,Femei/Rural =306,
Bărbați/Urban =196,Bărbați/Rural =294.

f.Eșantionarea deconveniență .
Nuarepractic reguli .Presupune luarea oricăror subiecți decare dispune cercetătorul .
Cerezultă nusepoate nicimăcar numi eșantion, deaceea cercetătorii vorbesc de
“lot desubiecți” .Denumirea corectă arfitotuși deeșantion nereprezentativ .Se
folosește adesea încercetările experimentale saucvasi -experimentale .Seimpune
totuși săamintim căestenecesară oanume randomizare :repartizarea subiecților în
loturi experimentale cucontrolul anumitor variabile .Datorită scopurilor cercetării,
reprezentativitatea este mai puțin importantă înunele experimente .Acestea
servesc ladeterminarea existenței unei legături detipcauză -efect .Gradul de
generalizare aacestor date devine important abia după ces-astabilit existența unei
legături .
g.Tehnica “bulgărelui dezăpadă ”.
Seîncepe cucâteva cazuri detipul celor pecare dorim sălestudiem șiacestea ne
conduc laurmătoarele, mai multe lanumăr, șiașamai departe .Eșantionul se
construiește treptat, exponențial, pemăsură ceseadaugă noicazuri .Este utilmai
ales îneșantionarea subpopulațiilor încare membrii lorinteracționează între ei.
Generalizările sunt limitate, permise doar lanivelul grupurilor asemănătoare cași
componență cueșantionul utilizat .

h.Eșantionarea “intenționată” .
Presupune folosirea judecății, cunoștințelor sauexperienței anterioare acercetătorilor
înalegerea acelui eșantion care arservi celmai bine intereselor studiului .În
această situație semerge peintuiție, sețintește unanumit grup.Acest eșantion
reprezintă maidegrabă ungrup pecare severifică inițial niște ipoteze, lascară
mică, ulterior trecându -selascară mare .Este procedura folosită, deexemplu, în
studiile decaz.
i.Eșantionarea dimensională .
Înseamnă selectarea unor eșantioane mici, astfel încât sălecrească reprezentativitatea .
Seaseamănă cueșantionarea pecote, numai căaceasta areînvedere dimensiunile
șivariabilele studiului șinutrebuie sărespecte proporțiile .Seurmează câțiva pași.
Înprimul rând sespecifică toate dimensiunile sauvariabilele care sunt importante .
Apoi, sealege uneșantion care săcuprindă celpuțin uncazreprezentând fiecare
combinație posibilă adimensiunilor .Avantajele tehnicii sunt date derapiditate și
economicitate ,utilitatea înstudii aflate înfaze exploratorii ,procurarea de
detalii pentru fiecare caz,situație etc.

Înraport cufazele anterioare sealeg instrumentele decercetare .Această acțiune
trebuie săținăseama decâteva reguli :
−Adecvarea fiecărei tehnici laspecificul domeniului șilaobiectivele urmărite ;
−Existența unor surse deinformare disponibile (accesibile) pentru metodele,
tehnicile șiprocedeele propuse ;
−Triangulația :combinarea metodelor ,tehnicilor șiprocedeelor ;
−Accesul lalogistica necesară realizării cercetării potrivit schemei anchetei (resurse
umane, materiale etc.);
Sepotîntâlni două situații :
1.Uneori există instrumente deja elaborate (teste, scale, chestionare) și
cercetătorul poate dispune deelefără modificări .Dar, decele mai multe
ori,eletrebuie adaptate (actualizate, traduse, etalonate ,verificate etc.).
2.Adoua situație sereferă lanecesitatea construirii propriilor instrumente decercetare
(scheme decategorii observaționale, ghidul deinterviu, chestionare etc.).Înacest
caz, există imperativul respectării regulilor generale de construcție a
instrumentului prevăzute denormele metodologice .

Operaționalizarea conceptelor (analiza dimensională) esteaspectul principal al
elaborării instrumentelor .De ea depinde direct construcția
instrumentelor de cercetare, așadar șirezultatele .Înesență,
operaționalizarea presupune transformarea unui concept înindicatori direct
observabili șimăsurabili .
Această transformare serealizează printr -oschemă clasică :concept –
dimensiuni –indicatori –indici .Prin urmare, recurgem, operaționalizând,
laosubstracție aspațiului deatribute,adică laoreducere aconținutului
conceptului laoserie deelemente supuse ulterior măsurării .
După construcția lor,instrumentele sunt obligatoriu pretestate, verificate pe
teren .Unii autori acordă oimportanță ridicată acestei acțiuni,
considerând -oofază separată acercetării, denumită ancheta -pilot .

Pebaza premiselor anterioare seaplică instrumentul decercetare
(conform cuprocedurile sautehnicile respective) latoțisubiecții
eșantionului .Seauînvedere regulile decercetare expuse la
fiecare metodă, precum șieventualele bias -urialecercetării .
Regula cea maiimportantă esteatenția larecoltarea șiconservarea
datelor, precum șicontrolul culegerii datelor (verificarea în
teren aoperatorilor fieîntimpul derulării cercetării, fieulterior) .

Sunt câteva operații subsumate acestei faze decercetare .
a.Verificarea informației recoltate precedă prelucrarea propriu -zisă.
Obiective deurmărit :
▪Completitudinea informațiilor (gradul decolectare ainformației -dacă lipsa
însumează maimult de25%pechestionar acesta seelimină șisecaută unsubiect
cuaceleași caracteristici) ;
▪Exactitatea informației (identificarea contradicțiilor între datele obținute );
▪Uniformitatea înculegerea datelor (se verifică uniformitatea înaplicarea
instrucțiunilor pentru fiecare operator etc.).
b.Codificarea (precodificarea )datelor
Codificarea sedefinește caooperație dereprezentare convențională aunei informații
cuprinse închestionar .Decele mai multe ori, informația este precodificată,
răspunsurile primind câteocifră.
Uneori trebuie sărecurgem laoperația numită postcodificare, mai ales însituații în
care avem oîntrebare deschisă sauoîntrebare încare unadintre variantele de
răspuns estelăsată deschisă .Înacest cazsecodifică pecategorii răspunsurile .

c.Alcătuirea bazelor dedate înbaze proprii programelor statistice ;
d.Analizele statistice propriu -zise
Înmetodologia anchetei există sintagma „machetă deprelucrare adatelor” cureferire
laansamblul operațiilor statistice prevăzute pentru tratarea datelor culese .
Posibilitățile decalcul sedecid înfuncție deipotezele elaborate șidetipul deitemi
dinchestionare (nivelul demăsurare corespunzător) .
Acestea potfidintre cele mai diverse :stabilirea frecvențelor, aproporțiilor și
procentelor, identificarea valorilor centrale (mediile ), stabilirea
diferențelor semnificative ,calculul corelațiilor ,analize factoriale ,de
regresie etc.

Ioan Mărginean accentuează, lanivelul interpretării datelor, asupra împletirii a
două niveluri deanaliză .
Pedeoparte este vorba denivelul teoretico -metodologic (conceptual) care
orientează activitățile deelaborare aipotezelor, dedeterminare a
universului anchetei, aeșantioanelor șideconstrucție ainstrumentelor
decercetare .
Celde-aldoilea nivel ,concret (empiric), arerolul de„areflecta câtmai
obiectiv, cât mai fidel realitatea socială studiată într-ocontinuă
transformare” .
Interpretarea areînvedere ocontinuă articulare între cele două aspecte,
teoretic șiempiric, astfel încât cercetarea efectivă săpoată „reformula,
reorienta șiclarifica teoria” .Înabsența acestei articulări, considerăm că
cercetarea științifică nu-șiatinge scopul propus .

Scopul principal alraportului este comunicarea rezultatelor cercetării, popularizarea
acestora înrândul altor cercetători saualpublicului larg.Raportul trebuie redactat
într-unstilștiințific, cumaximum declaritate .Aceasta presupune utilizarea
unor specificații aparte ,aunui limbaj caracteristic științei, care săfieputernic
structurat șiconcis comparativ cualtetipuri deredactare .
Stilul trebuie săfiesimplu, lipsit deambiguitate, cufraze înjurdedouă -treipropoziții,
accentul săcadă pemaniera științifică șimai puțin pecoloritul personal al
autorului .Este bine săseevite abundența citărilor întext, trecându -sedoar numele
deimportanță pentru ilustrarea unei teorii și,acolo unde este cazul, sursa
bibliografică (seevită astfel aglomerarea denume șiseușurează lectura) .În
general, textul trebuie săfieaccesibil, fluid, adecvat lecturii, darfără acădea în
simplitate, săofere unmaximum deinformații cuunminimum decuvinte .Trebuie
săsemanifeste oprudență maximă pentru alegerea cuvintelor ambigui, deoarece
acestea potduce laointerpretare greșită .

Capitolele esențiale aleraportului sunt :
1. Expunerea bazei teoretice șia modului încare s -a construit obiectul
cercetării;
2. Metodologia de cercetare folosită (inclusiv instrumente, subiecți);
3. Rezultatele obținute, modul de prelucrare a datelor ;
4. Interpretarea datelor șidiscuții .

Lect. univ. dr. Angela Bogluț
CURS 8
OPERAȚIONALIZAREA CONCEPTELOR

Conceptul sedefinește caoconstrucție mentală abstractă, care
reflectă unsetdeproprietăți esențiale aleunui obiect (obiect
însensul cel mai filozofic, cel mai general) .Cași
construcție mentală, elnupoate fimăsurat .
Pentru aconstrui uninstrument decercetare șiaaccede prin
măsurare la„obiectul epistemic” trebuie sărecurgem la
analiza conceptuală șioperaționalizarea conceptelor .
Scopul primei etape este acela deafurniza odefiniție
nominală conceptului central alcercetării .
Definirea înmanieră nominală constă înspecificarea
înțelesului unui termen cuajutorul altor termeni, respectiv
serecurge laodescriere aobiectului .
Definițiile nominale nunepot ajuta direct încercetare,
deoarece sunt descrieri (explicări) ale conceptului
inaccesibile măsurării directe (defapt, elecuprind alte
concepte cuosferă maimică decuprindere) .

Pentru aajunge lanivelul măsurării recurgem ladefinirea
operațională aconceptelor .Astfel, conceptul este definit prin
elemente direct observabile șimăsurabile .Din perspectiva
cercetării, definiția operațională esteesențială .
Odefiniție operațională conține specificarea tuturor operațiilor
necesare pentru caoricine săajungă laacelași rezultat (produs,
sens, conținut etc.).Cineva observa :“definiția operațională a
unei mâncări este rețeta sa”.Prin urmare, odefiniție este
operațională înmăsura încare include oprocedură pentru
obținerea definitului șidovedește omare fidelitate .
Sepotevidenția câteva raporturi între definirea nominală și
cea operațională .Astfel, se consideră că definirea
operațională sebazează peceanominală, unul șiacelași concept
(cuuna șiaceeași definiție nominală) poate avea mai multe
definiții operaționale și,însfârșit, sfera definiției operaționale
poate cuprinde integral saudoar oparte dinsfera definiției
nominale ).

Operaționalizarea reprezintă ansamblul etapelor, procedurilor și
tehnicilor prin care unconcept este pus înrelație directă cu
realitatea empirică șiînbaza cărora diferitele manifestări ale
acestei realități dobândesc statutul dereferințe empirice ale
conceptului respectiv
I.Definirea nominală
Deregulă, definirea nominală este considerată oetapă anterioară
operaționalizării propriu -zise, dar alții oinclud înaceastă
activitate .
Indiferent deplasarea sadin perspectivă metodologică, fără
definirea nominală operaționalizarea nupoate firealizată .
Mărginean dăunexemplu dedefiniția nominală folosită în
sociologie pentru conceptul defamilie :„Definim familia cao
comunitate umană (tipdeconviețuire uman) încare membrii ei
seaflă înrelații derudenie apropiate (filiație), adopție sau
asociere princăsătorie (coabitare consensuală)”

II.Stabilirea dimensiunilor
Dimensiunile sunt defapt concepte cuun nivel mai redus de
generalitate .Ceea cepoate fidimensiune pentru ocercetare poate
deveni unconcept central pentru alta.Dimensiunile factrecerea de
laconcept spre indicatori șiindici, adică spre aspectele concrete ale
măsurării .Pentru definiția familiei demai sus, odimensiune poate
fistatusul socio -profesional alacesteia .
Teoretic, prezența dimensiunilor nueste obligatorie .Stabilirea lorareînsă
meritul deafacilita organizarea gândirii șiaasigura ocuprindere mai
bună afenomenului .Încercetare, ansamblul dimensiunilor constituie ceea
cesenumește „spațiul dimensional” alconceptului, acărui extindere
depinde decelpuțin treifactori :complexitatea conceptului, obiectivele
cercetării șiresursele cercetătorului .Întrucât nuputem cuprinde toate
aspectele conceptului într-oanchetă, dificultatea majoră acercetătorului
constă înselectarea celor mai reprezentative dimensiuni .

III.Stabilirea indicatorilor :Indicatorii sunt elemente observabile șimăsurabile cu
ajutorul cărora potficaracterizate calitățile unităților sociale .
a.Exprimarea lanivel nominal aindicatorilor
Lanivel nominal, unindicator poate fiexprimat printr -unansamblu devalori
dincare seextrag unasaumaimulte prin măsurare .Deexemplu, sexul esteun
indicator cuceledouă valori alesale:masculin șifeminin .
b.Exprimarea delanivelul ordinal însusaindicatorilor
Construcția scalelor este oprocedură operațională particulară, constând dintr –
odescriere afenomenelor sociale prin ordonarea lorînfuncție deintensitatea pe
care oexprimă înraport cuoanumită caracteristică .Concret, elaborarea scalelor
reprezintă ofază acercetării necesară înconstrucția instrumentelor precum
chestionarele ,testele psihologice ,grilele deobservație etc.Orice procedură
deconstrucție ascalelor cuprinde treielemente :fenomenul ceurmează săfie
scalat sauobiectul demăsurat, scala sauinstrumentul demăsurare șiregulile de
atribuire avalorilor scalei fenomenului studiat, înfuncție deintensitatea
caracteristicilor sale.Scala este instrumentul demăsurare care secompune
dintr -unsetdepropoziții ,expresii simple sau simboluri cealcătuiesc un
spațiu liniar unidimensional gradat de-alungul căruia sedistribuie elementele sale
componente înfuncție deintensitatea pecare oexprimă .

Exemplu deoperaționalizare realizată într-ocercetare privind
adaptarea înmuncă însectorul industrial .Autorul apropus
următoarea definiție nominală :
„Modificarea dedurată astructurilor fiziologice șipsihologice ale
individului uman înraport cusolicitările, cerințele șivalorile
muncii industriale, cuorganizarea formală șiinformală a
întreprinderii industriale ,concomitent cu modificarea
structurii muncii și structurii organizaționale a
întreprinderii învederea creșterii productivității șisatisfacției
muncii” .
Operaționalizarea s-arealizat prin două categorii deindicatori :obiectivi
șisubiectivi .

Unaltexemplu deoperaționalizare, pentru oanchetă cuprivire laconsecințele
consumului dealcool asupra performanței muncii .Autorul consideră căs-arputea
propune trei dimensiuni operaționale ale conceptului “consum dealcool” :
dimensiunea fiziologică, dimensiunea psihologică șiceasocială .

1.Riscul rămânerii laopsihologie asimțului comun .Astfel, cercetătorul riscă să
inventeze, practic, dimensiuni ale domeniului care îisunt proprii,
familiare lui.De aceea, serecomandă consultarea experților, interviuri
prealabile șianalize deconținut care săcontureze corect domeniul cercetat și
participarea mai multor persoane la elaborarea propriu -zisă a
chestionarului .
2.Riscul includerii unor itemi nerelevanți înraport cuipotezele cercetării .
Consecințe :cresc costurile, semărește timpul aplicării, apare influența negativă a
subiecților etc.
3.Riscul neconcordanței între indicatori șiîntrebarea formulată .Întrebarea poate
finespecifică, poate săserefere laaltceva asemănător, imprecisă, ambiguă etc.
4.Riscuri legate deselecția itemilor .Nu putem utiliza într-unchestionar
toate elementele operaționalizării, prin urmare trebuie săoperăm oselecție a
celor maiimportante aspecte .Ceanume eliminăm? Această selecție depinde de
criterii obiective :ipoteze, costuri, populație, darșidecalitățile personale ale
cercetătorului :intuiție, experiență, imaginație .
5.Riscul operaționalizării directe .Este necesar casăseutilizeze itemi indirecți în
construcția chestionarului .Această situație sereferă ladimensiuni greu de
explorat, întrebarea directă nefiind osoluție .

Chestionarul poate ficonsiderat drept olistă deîntrebări lacare subiectul trebuie să
ofere răspunsuri înfuncție descopurile cercetării .
Chestionarul cauninstrument decercetare care secompune dintr-unnumăr mai
micsaumaimare deîntrebări sauitemi, prezentați înscris subiectului cuprivire
laopiniile, sentimentele șijudecățile sale, precum șilacomportamentul
săuînsituații precise .
Septimiu Chelcea, oferă odefiniție maiamplă acestui instrument decercetare .Pentru
autorul citat, chestionarul decercetare reprezintă otehnică șicorespunzător, un
instrument deinvestigare, constând dintr-unansamblu deîntrebări scrise și,
eventual, imagini grafice, ordonate logic șipsihologic, care, prin administrarea de
către operatorii deanchetă sau prin autoadministrare, determină din partea
persoanelor anchetate răspunsuri ceurmează afiînregistrate înscris.
Întrebările sauimaginile cuprinse închestionar declanșează comportamente verbale
saunonverbale, care sunt influențate deoserie defactori ,cum arfi:factorii
depersonalitate (personalitatea celui anchetat ,aoperatorului), factorii de
situație (situația cadru dedesfășurare aanchetei, timpul, situația socială globală),
factorii care țindetema cercetării (alegerea temei, ipoteze, eșantion) șifactorii
care sereferă lainstrumentul decercetare șitehnica aplicată (tipul dechestionar,
structura chestionarului, modul deaplicare )

Potrivit luiSeptimiu Chelcea, chestionarele auapărut înactivitatea umană ca
urmare adezvoltării unor cerințe sociale detipadministrativ ,medical
șiștiințific :
1)Dezvoltarea instituțiilor sociale agenerat anumite exigențe administrative
care implică utilizarea chestionarelor (angajarea înmuncă, eliberarea unor
documente oficiale etc.).
2)Necesitatea cercetării sociale aimpus perfecționarea colectării
răspunsurilor princhestionar
3)Cerințele practicii medicale șipsihologice audus lacrearea mai
multor tehnici individuale deinterogare (deexemplu ,chestionarele
depersonalitate ).
4)Cerințele practicii manageriale șiaverificării competențelor înmuncă
(măsurarea aptitudinilor unui candidat laun post, evaluarea
competenței profesionale etc.)

Sistematizarea domeniilor psihologiei clinice simedicinei încare poate fiutilizat
chestionarul :
1.Judecata directă devaloare -Reprezintă omodalitate deatribuire valorică explicită unui
obiect social (proces, fenomen etc.).Însuși subiectul poate face obiectul acestei evaluări .
2.Atribuirea decauzalitate șiresponsabilitate -Acest domeniu alchestionării
implică mai multă elaborare, omaiprofundă explorare șianaliză .
3.Cunoștințe atestabile -Sepornește delapremisa căexistă unrăspuns adevărat, iar
participantul trebuie sădeaunastfel derăspuns .
4.Opinii, credințe -Spre deosebire decazul precedent, nuexistă răspunsuri bune saurele
(sunt acceptate diferențele individuale) .Deexemplu :“Sunteți deacord cuclonarea?” Se
poate răspunde peoscală dela1la5(Dezacord total…Acord total) .
5.Intenții comportamentale -Întrebările vizează proiectele intențiile, comportamentele încă
nerealizate .Deexemplu :“Considerați căvăveți lăsa defumat?” (răspunsuri posibile :
Da/Nu, dacă da,Când ?).
6.Declarații privind unele comportamente trecute sau actuale -Deexemplu :„Cât
dedescitiți ziare? (1.Zilnic, 2.Decâteva oripesăptămâna, 3.Odată pesăptămână, 4.
Decâteva oripelună, 5.Odată pelună, 6.Decâteva oropean,7.Niciodată .
7.Raportarea stărilor mentale șifizice .

a.Chestionarul dedate factuale
Este untipdechestionar, utilizat deregulă înadministrația publică, care
colectează date referitoare lafapte obiective, caracteristici personale
etc.
Aspectul definitoriu alchestionarelor factuale este posibilitatea
observării obiective adatelor culese șiaverificabilității lor.Unastfel de
ansamblu deîntrebări poate fipreluat decercetător șitransferat în
științele sociale, aspect remarcat, dealtfel, lafinalul oricărui chestionar,
unde sunt plasate întrebări factuale :nume, vârstă, profesie, studii, venit,
locdemuncă, apartenență religioasă, apartenență etnică, componența
familiei etc.
Datele acestea nupotfipuse îngeneral laîndoială, deși există șiexcepții .De
regulă, celsolicitat fieoferă informații exacte (datorită verificabilității
lor), fierefuză sărăspundă .Oformă mai aparte este chestionarul de
cunoștințe .Acesta caută săverifice gradul decunoaștere aunei probleme
decătre populație

b.Chestionare deopinie
Caracteristica fundamentală adatelor culese este aceea căelenusepretează lao
evaluare obiectivă .Deși senumesc deopinie, aceste chestionare investighează și
aspecte considerate demai mare profunzime ,cum arfimotivațiile ,
interesele ,atitudinile ,valorile etc.Schem aderealizare achestionarului de
opinie încare întrebările închise alternează cuceledeschise .
Deregulă, seîncepe cuîntrebări filtru pentru stabilirea gradului decunoaștere de
către celanchetat aproblemelor puse îndiscuție (închise, curăspunsuri multiple
precodificate) .
Urmează unasaumaimulte întrebări deschise privind atitudinea fațăderespectiva
problemă, apoi unsistem deîntrebări închise (cu răspunsuri multiple,
precodificate) referitoare laaceeași problemă .
Sesucced încontinuare întrebări deschise vizând motivația opiniilor exprimate șise
încheie cuîntrebări închise, curăspunsuri multiple, precodificate pentru
măsurarea intensității opiniilor .

c.Chestionare speciale
Întrebările dinaceste chestionare sunt concentrate exclusiv înjurul unei teme .Cel
maiadesea sunt folosite înmarketing pentru ainvestiga calitățile șireceptivitatea
unui anumit produs .Deasemenea, outilitate și-augăsit încampaniile electorale
sauînstudiile privind opțiunile devotșaieșirea delaurne.Aceste chestionare
sunt destinate aflării anumitor fenomene (aufuncție diagnostică) șiaumaipuțin
scopul deaexplica relațiile dintre indicatori .Serecomandă, deasemenea, în
anchete șisondaje efectuate prin intermediul presei scrise ,alziarelor ,
revistelor (evaluarea publicațiilor ).
d.Chestionarele omnibus
Aceste chestionare, lacare apelează șicercetarea sociologică, conțin mai
multe teme șisunt celmai frecvent utilizate .Solicită, deobicei, ocantitate
mai mare deinformații cuprivire lafiecare fenomen social înparte
(cuprind adesea până la300deîntrebări) .Deseori, acest tipdechestionar este
relaționat cueșantionul panel (fix, cucercetări repetate), ceea ceconduce la
abordarea complexă aunor fenomene sociale (posibilitatea stabilirii unor
relații între un număr ridicat de variabile) șilasurprinderea
transformării acestora de-alungul unor perioade detimp

1.Chestionare cuîntrebări închise (precodificate)
Subiectul primește prin acest tipdechestionar ogamă derăspunsuri, alese de
către cercetător, șiaresarcina deabifaacea variantă care corespunde cel
maibine opțiunii sale.Două aspecte sepotremarca .
Pedeoparte, înastfel desituații, riscul carespondentul sănuaibă un
răspuns care săfigureze printre variantele oferite șiatunci alegerea sasă
fieforțată (săopteze pentru ceea ceestemaiaproape deceea cecrede el)
sausărefuze răspunsul .
Pedealtăparte, construcția unor astfel dechestionare este relativ dificilă,
deoarece necesită din partea cercetătorului oexplorare temeinică a
realității spuse investigației .
Înlegătură cuacest aspect, pretestarea întrebărilor estesalutară .Unexemplu,
general, arputea fiurmătorul :„Cunoștințele obținute înperioada studiilor
universitare văajută munca actuală?” (variante derăspuns :a.Da,b.
Nu, c.Nuștiu) .

1.Chestionare cuîntrebări închise (precodificate)
Există maimulte variante deconstrucție aîntrebărilor închise :
a.)Întrebări curăspunsuri unice .Iată câteva exemple :“Care este vârsta dvs.?”sau
“În ceanv-aținăscut?” .Laaceste întrebări seindică direct valoarea, cifra, peun
spațiu liber.
b.)Întrebări cuposibilități dihotomice derăspuns .Suntîntrebări cudouă variante
categoriale derăspuns, deregulă da/nu, fals/adevărat etc.
c.)Întrebări precodificate multiplu .Întrebările suntprevăzute cuunevantai de
posibilități, iarsubiectul trebuie săopteze pentru unasaumai multe dintre ele
dintre ele.Deexemplu :„Ce v-adeterminat să…… ?”
d.)Întrebări declasament .Solicită subiectului săclaseze unsetderăspunsuri într-o
anumită ordine .Uneori isepoate cere șioalegere inițială, apoi vine sarcina
deordonare .„Îngeneral, ceapreciați celmaimult laUniversitate? Vărugăm să
citiți cuatenție această listă șisăalegeți 3variante înordinea importanței pecare o
prezintă pentru dvs.”(1.Îmipermite săfiucreativ(ă), săaminițiativă, 2.Măface
săaflulucruri noi,3.Îmipermite săcunosc oameni, 4.Îmioferă oocupație, 5.Mă
face sămăcunosc maibine pemine însumi, 6.Îmioferă oformare pentru viață, 7.
Găsesc modele pentru viață, 8.Măface sămăsimt important) .

1.Chestionare cuîntrebări închise (precodificate)
Există oserie deavantaje șidezavantaje aleacestor tipuri dechestionare .Astfel,
acest tipdechestionare oferă ungrad sporit desiguranță șiîncredere
respondentului (nuapare scrisul lui,cidoar obifare cupixul) ;oferă puncte
desprijin mnezic ;permite construcția unor instrumente mailungi, cumulți itemi
(efortul subiectului este mai mic decât încazul întrebărilor deschise) și
facilitează analiza statistică arăspunsurilor .
Dintre dezavantajele întrebărilor închise menționăm faptul cănupotsurprinde
fenomenul social înprofunzimea sa,căsepoate înregistra un„bias” de
sugestibilitate caurmare aprezentării precodificate arăspunsurilor șicănu
oferă date privind personalitatea respondentului șisituația deanchetă .

2.Chestionare cuîntrebări deschise (postcodificate)
Aceste întrebări sunt redactate grafic cuunsetdelinii între ele,locunde vine plasat
răspunsul subiectului .Întimpul redactării răspunsului, operatorul aredatoria să
nuintervină deloc, pentru anustructura saudetermina învreun feldatele
culese .Întrucât nusecunoaște dinainte amplitudinea răspunsului, trebuie
săserezerve închestionar unspațiu destul delarg.S-aconstatat, însă, că
mărimea spațiului areoinfluență psihologică asupra subiectului -ladimensiuni
maimari induce refuz, generează teamă, retragere .
Dintre avantajele mai importante aleutilizării, amintim faptul căoferă omai
mare libertate respondentului înformularea răspunsului său;aduce unui plus în
cunoașterea particularităților unei populații, datele obținute sunt maivariate, mai
personale, sugestibilitatea este maiscăzută șisubiecții potexprima judecăți de
profunzime .
Dintre dezavantajele principale amintim dificultatea codificării șiprelucrarea
statistică (serecurge latehnici calitative aleanalizei deconținut) șifaptul că
subiectul aresentimentul cănuiseoferă obună confidențialitate (răspunsul este
mai personal, crește nivelul deauto-dezvăluire) .Deasemenea, nueste o
modalitate recomandabilă pentru populațiile slabalfabetizate sauslabinstruite .

3.Chestionare cuîntrebări semi -deschise (semi -închise)
Caracteristica fundamentală :principalele răspunsuri sunt codificate, redactate deja,
darselasăposibilitatea adăugării răspunsurilor libere .Deexemplu, laîntrebarea
„Vă place sămergeți lateatru?”, avem următoarele variante derăspuns :1.Da,2.
Nu,3.Nuștiu, 4.Altrăspuns______________________ .Această ultimă variantă
estecaracteristică întrebărilor semideschise, permițând subiectului săexprime o
opinie care nuapare înopțiunile cercetătorului .
Chestionarele cuîntrebări semi-deschise permit prelucrarea relativ ușoară adatelor,
întrucât oparte arăspunsurilor estedeja precodificată .Dinpăcate, subiecții tind
săaleagă, dincomoditate, partea precodificată arăspunsurilor, daralteori se
înregistrează undezechilibru :dacă variantele precodificate sunt prea puține sau
prost alese, partea cealaltă arăspunsului vafimult maireprezentată –fapt care
complică postcodificarea .

1.Chestionare autoadministrate
Înșiși subiecții înregistrează răspunsurile laîntrebări .Sepresupune căînabsența
operatorului subiecții sunt mai dispuși sărăspundă laîntrebări personale .În
același timp, seconsideră căpotformula răspunsuri maielaborate, săevolueze în
ritmul lorpropriu etc.Înrealitate, cercetările metodologice auarătat căsubiecții
evită deliberat răspunsul laanumite întrebări șiformulează într-omăsură mai
mare răspunsuri defațadă .Deseori subiecții seinspiră dinîntrebările următoare .
Citesc, uneori, mai întâi chestionarul înîntregime șiapoi răspund înordinea
dorită deeișinuceaprevăzută desuccesiunea întrebărilor dinchestionar .Aceste
chestionare colectează celmaimare număr deerori înculegerea datelor .
a) Chestionarele poștale
b) Chestionare publicate în ziare / reviste sau prospectul unor mărfuri
c) Chestionarele autoadministrate colectiv

a)Chestionarele poștale
Unavantaj indiscutabil alchestionarelor poștale este costul redus alanchetei .
Însă asupra ieftinătății unui astfel dechestionar încă există discuții .“Proporția
derăspunsuri launchestionar prin corespondență, înspecial încazul unui
eșantion alpopulației generale, poate fiatâtdecoborâtă, încât costul unui
chestionar completat săfiemai ridicat decât prin metoda clasică” .Pedealtă
parte, dacă chestionăm înmaniera clasică, populația poate fiextrem dedispersată
șifondurile disponibile reduse ;prin urmare, soluția ceamai practică este tot
chestionarul princorespondență .
Factorii care modifică procentajul celor cerăspund lachestionarele poștale :
1.Atractivitatea chestionarului .
2.Scrisoarea deînsoțire .
3.Lungimea șisimplitatea formularului .
4.Apartenența inițiatorului .
5.Subiectul anchetei .

b)Chestionare publicate înziare /reviste sauprospectul unor mărfuri
Limitele pentru astfel dechestionare sunt șimaimari, utilitatea lorștiințifică fiind
minimă .Unele reviste trimit astfel dechestionare pentru aafla:categoriile
decititori, gusturile șisugestiile acestora pentru îmbunătățirea calității
publicației etc.Poate fi,deasemenea, orientativ pentru ofirmă .
Spre exemplu, unprodus noueste însoțit deunchestionar care artrebui completat
după olună deutilizare aacelui produs șisunt șanse cafirma sădescopere
anumite neajunsuri șisăfacă remedierile necesare .
Cum observa Chelcea, aceste instrumente audarul deaface mai degrabă
reclamă firmei decât deafiuninstrument deinformare .

b)Chestionare publicate înziare /reviste sauprospectul unor mărfuri
Limitele pentru astfel dechestionare sunt șimaimari, utilitatea lorștiințifică fiind
minimă .Unele reviste trimit astfel dechestionare pentru aafla:categoriile
decititori, gusturile șisugestiile acestora pentru îmbunătățirea calității
publicației etc.Poate fi,deasemenea, orientativ pentru ofirmă .
Spre exemplu, unprodus noueste însoțit deunchestionar care artrebui completat
după olună deutilizare aacelui produs șisunt șanse cafirma sădescopere
anumite neajunsuri șisăfacă remedierile necesare .
Cum observa Chelcea, aceste instrumente audarul deaface mai degrabă
reclamă firmei decât deafiuninstrument deinformare .
c)Chestionarele autoadministrate colectiv
Aceasta este ocategorie dechestionare aplicate însituații delucru cucolectivități
umane cum arfi:armata, școala, universitatea, fabrica .Mai sunt numite și
chestionare scrise colective .Subiecții sunt adunați înîncăperi mari, lise
distribuie formularele șiliseprezintă consemnul .Prezintă marele avantaj al
economiei detimp, defonduri, darșineajunsul influențării rezultatelor între
subiecți .

2.Chestionare administrate deoperatorii deanchetă
Reprezintă modalitatea ceamai desutilizată deculegere adatelor înanchete .
Sepotidentifica două tipuri mari dechestionare :descurtă durată șidelungă
durată .
a.Chestionare descurtă durată (circa 5-10min.)
b.Chestionare delungă durată (circa 30-45min.)

Construcția unui chestionar este omuncă colectivă .Seaprofundează
înțelegerea unor probleme, seunifică anumite puncte devedere și
există ostimulare mentală propice creării unui buninstrument .
Participarea mai multor cercetători conduce laomai bună
operaționalizare șilaemiterea mai multor întrebări șilaomaimare
varietate alor.Deasemenea, acest fapt dăposibilitatea eliminării
întrebărilor nepotrivite, acelor puțin productive, aacelor prost
formulate etc.
Chestionarul trebuie, pecâtposibil, săaibă oordine logică aîntrebărilor, să
permită reținerea ușoară din partea operatorului, săfiemai puțin
obositor pentru intervievat etc.
Întrebările trebuie săsesucceadă natural, fiecare săaibă orelativă
legătură cuprecedenta ,fără ruptură bruscă .Dacă setrece dela
uncalup deîntrebări laaltul ,operatorul anunță aceasta, printr -o
formulă convenabilă .

Nuenecesar caîntr-ocercetare săfiereținuți toți indicatorii rezultați din
operaționalizare .Alegerea pentru cercetare doar aindicatorilor principali sau
numai aunora dintre eireprezintă partea ceamai dificilă înadescrie sau
măsura fenomenele sociale .
Meritul cercetătorului este acela deaalege dinuniversul indicatorilor posibili pe
ceiesențiali .Trebuie săserețină unnumăr optim deindicatori .Cucâtsunt mai
mulți indicatori, cuatâtscade șansa carespondentul săofere unrăspuns mai
corect, maiadecvat .Acest fenomen sedatorează oboselii, scăderii interesului
etc.
Lungimea chestionarului este rodul unui compromis între domeniul de
investigat ,timpul pecare îlpresupune obținerea răspunsurilor delasubiect,
resursele materiale, numărul șitipul ipotezelor etc.
Există chestionare doar cucâteva întrebări, darșiunele care depășesc 100.În
general, estebine canumărul întrebărilor sănudepășească 35-40.Acest lucru
presupune căcelmairapid chestionat răspunde cam în20-25deminute, iarcel
mai lent până într-ooră.Există, îngeneral, otendință acercetătorului dea
introduce închestionar maimulte întrebări decât estenecesar .

Construcția incorectă achestionarelor poate genera oserie deerori, cuurmătoarele
cauze :
a.Erori dincauza formulării întrebării .Potfidatorate utilizării unui limbaj
inadecvat (pentru ovârstă, categorie socială etc.)sausugerării răspunsurilor
prinformulare .
b.Erori datorate formei derăspuns laîntrebare .Spre exemplu, subiectului ise
sugerează variante derăspuns atunci când el,defapt, nuareunrăspuns .Sause
poate întâmpla oinadecvare asistemului decategorii stabilite cavariante de
răspuns laconținutul întrebării .
c.Erori generate deordinea întrebărilor .Înceea ceprivește ordinea întrebărilor,
problema principală este ceaacontaminării răspunsurilor (efectul “halo”) –
faptul cărăspunsul laoîntrebare anterioară influențează, într-unfelsaualtul,
răspunsurile laîntrebările următoare .
d.Erori produse deconstrucția grafică achestionarului .Lachestionarele
autoadministrate, seîntâmplă casubiectul sănuvadă anumite trimiteri sau
săcompleteze alte casete decât cele care trebuie caurmare aunui
aranjament grafic defectuos .Sepot întâmpla erori șilanivelul
operatorilor ,deși mai rar.

Operatorii deanchetă trebuie săparcurgă uninstructaj sub îndrumarea
coordonatorilor cercetării, înmai multe etape :
1.Prima etapă :distribuirea materialelor necesare informării operatorilor
2.Adoua etapă :Studierea prealabilă achestionarului șiacelorlalte materiale
primite acasă .
3.Atreia etapă :Ședința dediscuții șiclarificări
4.Apatra etapă :Memorarea întrebărilor (pecâtposibil) șiainstrucțiunilor .
5.Aplicarea înteren achestionarelor

Distribuirea materialelor necesare informării operatorilor
Înprima ședință, cercetătorul distribuie fiecărui operator următoarele documente :
unrezumat alproiectului decercetare ;unexemplar alchestionarului ;ofișăde
instructaj (olistă precisă deinstrucțiuni) ;ofișă pentru identificarea
persoanelor cuprinse îneșantion ;ofișăpentru listarea nominală asubiecților ;
ofișăpentru descrierea persoanelor interogate, alocuinței șiasituației
deinterviu .
a.Aspecte generale
Fiecare operator trebuie săaibă asupra saactele deidentitate personale
(carnet destudent, buletin deidentitate) șioadeverință delaunadintre
instituțiile implicate încercetare .Este necesar caoperatorul deinterviu să-și
prezinte calitatea sadecolaborator alunei instituții șisăasigure subiectul de
caracterul anonim alchestionarului (operatorul seprezintă șicitește partea
introductivă dinchestionar) .Operatorul vaavea oținută decentă șiunmod de
adresare civilizat, indiferent depersoana cucare realizează interviul .Seva
urmări caorachestionării săfieuna potrivită

b.Aspecte privind eșantionarea
Operatorul vaprimi dinpartea coordonatorului adresele unde trebuie să
efectueze ancheta .Delafiecare adresă, operatorul vaalege persoana
care corespunde datelor de identificare primite din partea
coordonatorului .Dacă înlocuința respectivă nuvafigăsită nici opersoană
care săcorespundă datelor deidentificare setrece laurmătoarea adresă .Dacă
persoana intervievată refuză sărăspundă, seconsemnează înfișaoperatorului
șisemerge laurmătoarea adresă .Nuseconsideră refuz situația încare
persoana acceptă interviul dar, dinmotive obiective nuarelamomentul
respectiv timp pentru interviu .
Înastfel desituații ,operatorul vaajunge launacord asupra momentului
încare chestionarea poate avea loc.Fiecare operator vaprimi unnumăr de
adrese derezervă care vor fiutilizate încazul refuzurilor sau
neconcordanței cudatele deidentificare ;

c.Aspecte privind completarea chestionarului
Înainte de aîncepe ancheta, fiecare operator trebuie săcitească
chestionarul demai multe oripentru aevita posibilele dificultăți dintimpul
aplicării .Pentru averifica dacă subiectul poate răspunde întrebărilor din
chestionar, sevoradresa primele treiîntrebări dinchestionar, darfără ase
completa răspunsurile direct înacesta .Dacă persoana corespunde,
răspunsurile vorficompletate închestionar șiinterviul poate continua .
Dacă persoana nucorespunde, operatorul sevadeplasa laadresa
următoare, consemnând situația înfișă.
Încazul eșantionării pecote, chestionarele nuvorfiaplicate decât persoanelor
care corespund grilei deselecție primită dinpartea coordonatorului .Încadrul
unei locuințe nuvaficompletat decât unsingur chestionar, chiar dacă există
mai multe persoane care corespund grilei deselecție .Chestionarele vorfi
completate doar decătre operatorul deinterviu .Seinterzice completarea
chestionarului decătre intervievat .Operatorul trebuie săaibă grijă ca
răspunsurile săaparțină doar subiectului șisănufiedat“încolaborare” cu
alțimembri aifamiliei ;

d.Aspecte privind verificarea corectitudinii muncii operatorului
Efectuarea interviului laadresa indicată șiaplicarea întregului chestionar
vor fiverificate ulterior prin sondare decătre alte persoane .Plata
operatorului vafiefectuată abia după realizarea verificărilor .
Încadrul prime iîntâlniri seexplică conținutul, utilitatea șimodul decompletare a
formularelor înteren .Sefixează, deasemenea, data următoarei întâlniri .Alți
cercetători, mult maiscrupuloși înprivința confidențialității datelor, nurecurg
laastfel deliste, chiar curiscul diminuării corectitudinii datelor .Obună
soluție este aceea dealuadelasubiect doar numărul detelefon, casingură
posibilitate deverificare acorectitudinii operatorului deteren .

2.Studierea prealabilă achestionarului șiacelorlalte materiale primite
acasă .
Operatorii audatoria deaparcurge instrucțiunile date, deasefamiliariza
cuformularele ,chestionarul etc.Deasemenea, eitrebuie sănoteze
neclaritățile, observațiile etc.
3.Ședința dediscuții șiclarificări
•Coordonatorul cercetării răspunde laîntrebările operatorilor deteren ;
•Seaplică apoi chestionarul decătre coordonator peunul dintre operatori ;
•Operatorii aplică între eichestionare ;
•Distribuirea ultimelor materiale (chestionarele necesare șicele de
rezervă, scrisorile deînsoțire șilegitimațiile ).
4.Memorarea întrebărilor (pecâtposibil) șiainstrucțiunilor .

5.Aplicarea înteren achestionarelor
Înperioada încare cercetarea sederulează efectiv, coordonatorul sau
coordonatorii anchetei trebuie sățină contactul permanent cuoperatorii (să
răspundă telefonic oricăror solicitări, întrebări etc.).
Deasemenea, trebuie săconvoace periodic operatorii pentru discuții șiinformare
cuprivire lamersul anchetei (numărul dechestionare deja aplicate,
problemele întâlnite, verificarea primelor chestionare etc.),săcolecteze
chestionarele deja completate șisăverifice respectarea eșantionării (dacă se
respectă cotele saupasul statistic depelistele electorale etc.).Alte sarcini
privesc organizarea introducerii datelor, respectarea planului calendaristic
stabilit șiverificarea activității operatorilor prin sondaj (vizite ladomiciliu ,
telefoane etc.).

Laaplicarea chestionarelor, operatorul poate săseconfrunte, înrelația cu
subiectul, cuoserie desituații care facdificilă sauchiar imposibilă colectarea
unor date corecte .Aceste situații sunt prevenite printr -unconsemn
corespunzător, darexistă posibilitatea casubiectul sănuțină cont deacest
lucru .
a)Situația când subiectul “nu iaînserios ”cercetarea ,este ironic, sceptic
sauzeflemitor .Soluții posibile :convingerea subiectului, aducerea luispre o
atitudine maibună–dacă nueposibil, seabandonează șiseînlocuiește cualt
subiect .
b)Situația încare subiectul seconsideră manipulat, folosit, obiect alcercetării .
Soluții posibile :Crearea impresiei căsubiectul este mai important, sub
dimensiunea saumană, decât cercetarea însăși șimanifestarea unei maxime
flexibilități înraporturile cusubiectul .
c)Situația încare subiectul confundă chestionarea cupsihoterapia saudiscuția
amicală șiconsideră căancheta îioferă posibilitatea “descărcării” .Soluții
posibile :“refocalizarea” subiectului .

d)Situația încare subiectul solicită informații suplimentare peparcursul
chestionării, delaoperator saudelaalțimembri aifamiliei, care l-arinfluența
înelaborarea răspunsurilor .Soluții posibile :Refuzul operatorului deafurniza
date suplimentare, precum șiîmpiedicarea delicată deaface schimb de
impresii cufamilia .
e)Situația încare subiectul confundă cercetarea cuancheta polițienească și
constatăm teamă, precauții, întrebări multe înainte dearăspunde –maialescu
privire ladestinația datelor furnizate .Soluții posibile :clarificarea poziției
operatorului șirostuluicercetării .
f)Situația încare subiectul solicită oplată pentru răspunsurile lachestionar .
Soluții posibile :convingerea subiectului săcoopereze fărăplată, iarîncazde
refuz abandonarea șiînlocuirea cualtsubiect .