Lect. Univ. Dr. Alina Mirela Martoma Asist. Univ. Drd Mircea Ionuț Olteanu Absolvent: Ștefania Anghel Brașov , 2020 2 Recuperarea umărului mixt… [606711]

1

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Alina Mirela Martoma
Asist. Univ. Drd Mircea Ionuț Olteanu

Absolvent: [anonimizat] ,
2020

2

Recuperarea umărului mixt dureros la
jucătorul de handbal

Coordonator științific :
Lect. Univ. Dr. Alina Mirela Martoma
Asist. Univ. Drd . Mircea Ionuț Olteanu
Absolvent: [anonimizat],
2020

3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …5
GENERALITĂȚI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….7
ACTUALITATEA TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 7
MOTIVUL ALEGERII TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 7
SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 8
OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
IPOTEZA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 8
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 9
1.1. DEFINIȚIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .9
1.2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. …………… 9
1.2.1 ANATOMIA FIZIO -PATOLOGICĂ ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
1.3. OASELE MEMBRULUI SUPERIOR ………………………….. ………………………….. ……………………….. 11
1.3.1 CLAVICULA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 11
1.3.2 SCAPULA (OMOPLAT) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 12
1.4 SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER ………………………….. ………………………….. …………… 15
1.4.1 SCHELETUL BRAȚULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 15
1.4.2. A RTICULAȚIILE CENTURII SCAPULARE ………………………….. ………………………….. …………… 18
1.4.2.1. ARTICULAȚIA STERNOCLAVICULARĂ ………………………….. ………………………….. ………. 18
1.4.2.2. ARTICULAȚIA UMĂRULUI (SCAPULO – HUMERALĂ) ………………………….. ………………… 19
1.4.3. TENDONUL BICEPSULUI LUNG ………………………….. ………………………….. …………………….. 20
1.4.4. MUȘCHII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
1.4.4.1. PROPRIETĂȚILE MUȘCHILOR ………………………….. ………………………….. …………………. 20
1.4.4.2.MUȘCHII MEMBRULUI SUPERIOR ………………………….. ………………………….. …………… 21
1.4.4.2.1. MUȘCHII UMĂRULUI ………………………….. ………………………….. ……………………… 21
1.4.4.2.2. MUȘCHII BRAȚULUI ………………………….. ………………………….. ……………………….. 22
1.5. BIOMECANICA UMĂRULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
1.5.1. DEFINIREA MIȘCĂRILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 24
1.5.2.BIOMECANICA MEMBRULUI SUPERIOR ………………………….. ………………………….. …………. 25
1.6. UMĂR PSEUDOPARALITIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 26
1.6.1.SIMPTOMATOLOGIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26
1.6.2. TRATA MENTUL MEDICAMENTOS ………………………….. ………………………….. ………………… 29
1.6.3. FIZIOTERAPIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 29

4
1.6.4. PROCEDURILE DE HIDROTERAPIE APLICATE ÎN PSH ………………………….. ……………………… 31
1.6.5. TERAPIA OCUPAȚIONALĂ (ERGOTERAPIA) ………………………….. ………………………….. ……. 32
1.6.6.BENZILE KINESIOLOGICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 33
1.6.7.MASAJUL IN PERIARTRITA SCAPULO -HUMERALĂ ………………………….. ………………………… 33
1.6.8. KINETOTERAPIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 34
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 35
2.1. DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……………….. 35
2.2. APARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE ………………………….. ………………………….. ………………….. 35
2.3. PLANUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 36
2.3.1. TESTE GONIOMETRICE ALE ARTICULAȚIEI SCAPULO -HUMERALE ………………………….. ……. 36
2.3.2. TESTAREA DURERII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 36
2.3.3. TES TE DE MOBILITATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 36
2.3.4.BILANȚUL MUSCULAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 37
2.3.5. MĂSURAREA BILANȚULUI ARTICULAR ………………………….. ………………………….. ………….. 41
2.4. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. ………………….. 42
2.5. PROCEDURA DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …….. 43
2.5.1. COMBATEREA DURERII ȘI A PROCESULUI IMFLAMATOR ………………………….. ………………. 45
2.5.2. CREȘTEREA MOBILITĂȚII ARTICULARE ………………………….. ………………………….. ………….. 50
2.5.3. CREȘTEREA FORȚEI ȘI A TONUSULUI MUSCULAR ………………………….. ………………………… 54
2.5.4. MENȚINEREA ECHILIBRULUI DINTRE AGONIST ȘI ANTAGONIST ………………………….. ……… 58
2.5.5. MENȚINEREA STABILITĂȚII UMĂRULUI ………………………….. ………………………….. ………… 61
2.5.6. RECUPERAREA FUNCȚIONALITĂȚII UMĂRULUI ………………………….. ………………………….. . 63
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 65
3.1. PREZENTARE ȘI INTERPRETARE DATE ………………………….. ………………………….. …………………. 65
3.2.TABELE ȘI GRAFICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 65
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 68
RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 69
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 70
BIBLIOGRAFIE ÎN FORMAT ELECTRONIC ………………………….. ………………………….. ………………………. 70
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 72

5
INTRODUCERE

În ultimul deceniu, la sportivii de performanță, în special la handbaliști , periartrita
scapulo -humerală a devenit o problemă de bază ce frânează performanța acestor sportivi.
Dorința de a face performanță la vârste cât mai timpurii, dar și creșterea cerințelor fizice în
jocurile de handbal, îi obligă pe aceștia să se pregătească tot mai intens, de multe ori
sănătatea lor fiind grav afectată .
Corpul uman resimte fiecare acțiune și formă de mișcare pe care o efectuează. Un stil de
viață sedentar și lipsa activităților fizice reprezintă o amenințare asupra sănătății. Activitatea
fizică reg ulată are foarte multe beneficii pentru sănătate, sportul fiind necesar pentru
funcționarea optim ă a organismului.
Afecțiunile, sedentarismul și factorii de risc diminuează în mod evident starea de
sănătate, de aceea trebuie să depunem un efort constant și asumat pentru a menține corpul în
parametri optimi de funcționare și de a avea un poten țial maxim atât fizic, social, cât și
psihoemoțional.
Kinetoterapia provine din limba greacă vech e: kinetos – mișcare, terapevein – totalitatea
mijloacelor pentru prevenirea, tratarea și recuperarea medicală. Kinetoterapia reprezintă
mișcarea și exerci țiul fizic, în scopul recuper ării și refacerii organismului uman.1
Obiectivele kinetoterapiei în cadrul recuperării funcționale sunt realizate prin mijlocul s ău
de bază, exerci țiul fizic.
Terapia prin mișcare este utilizată de foarte mult timp în spitale sau clinici private și ajută
pentru a preveni apariția unei afecțiuni, restabilirea funcțiilor organismului în urma unei patologii
sau a unui traumatism.
În cazul sportivilor, efectuarea gimnasticii medicale sub îndrumarea unui specialist
previne apariția accidentărilor și ajută la o refacere mult mai rapidă în urma unui traumatism.
Prin gimnastica medicală se urmărește creșterea mobilității articulațiilor, a forței și a tonusului
muscular, a rezistenței la efort, coordonării, stabilității și a echilibrului aparatului locomotor.2

1 http://www.referat.ro/referate/Periartrita_scapulo_humerala_9d77d.html
2 https://clinicamasay a.ro/articol/efectele -exercitiilor -fizice

6

Se speculează că medicii antici precum Hipocrat și Galenus sunt primii practicieni ai
kinetoterapiei, promov ând masajul, terapiile manuale și hidroterapia în tratarea pacien ților înc ă
din anul 460 î.e.n.
Primul document oficial în care este men ționată kinetoterapia ca și profesie este semnat
de către Per Henrik Ling, „P ărintele Gimnasticii Suedeze”. Acesta a întemeiat Institutul Central
Regal al Gimnasticii în anul 1813, o instituție dedicată manipulărilor, masajului și exercițiului fizic.
De asemenea, chiar și în prezent, cuvântul suedez pentru kinetoterapeut este „ sjukgymnast ” ce
repre zintă o persoană impli cată în gimnastică pentru cei ce sunt bolnavi.
Kinetoterapia modernă a fost fondată în Marea Britanie spre finalul secolului al IX -lea.
Imediat după, chirurgii americani au luat startul în a trata copiii cu dizabilități și au angajat
personal educat în rec uperare medicală, masaj și exerciții fizice. Tratamentele respective au fost
promovate intens în perioada crizei de poliomelită din anul 1916. Pe perioada Primului Război
Mondial, femeile a fost recrutate pentru a lucra cu soldații răniți, astfel kinetoter apia a fost
instituționalizată ca și profesie. În Canada, aceasta a început să fie practicată chiar înainte de
finalul războiului, deoarece a devenit foarte evident faptul că era necesară o formă de recuperare
fizică a soldaților răniți întorși din luptă.
În anul 1940, kinetoterapia era în mare parte recuperarea prin exerciții, masaj și tracțuni,
ca mai apoi la începutul anilor 1950, să se înceapă deja practicarea manipulărilor vertebrale și
articulare. La finalul acelei decade, meseria de kinetoterapeut a început să se desfășoare și în
afara mediului spitalicesc, astfel kinetoterapia fiind practicată în cadrul clinicilor de ortopedie,
școlilor, centrelor adresate vârstnicilor, universităților și centrelor medicale generale.3

3 https://topkineto.ro/articole/partile -ascunse -ale-istoriei -kinetoterapiei

7
GENERALITĂȚI
Periartrita scapulo -hum erală (PSH) reprezintă un sindrom clinic caracterizat prin
durere, redoare articulară și impotență funcțională determinat ă de procese patologice
localizate la nivelul umărului și care afectează structurile periarticulare: ligamente, capsula
articulară, tendoane, bursa și mușchi. 4
Periartrita scapulo -humerală incomplet ă sau insuficient tratată poate duce la invaliditate,
de aceea este necesară constatarea cât mai precoce a tulburărilor biomecanice, a leziunilor,
deformațiilor și a deficitului funcțional care apare la nivelul articulației scapulo -humerale.

ACTUALITATEA TEMEI
Umărul este cea mai mobilă articulație a corpului. În cazul unei afecțiuni la nivelul acestei
articulații , mișcarea este limitată.
Artrozele se caracterizează prin deteriorarea cartilajului articular, creșterea stratului
calcifi cat al cartilajului la nivelul suprafeței articulare și apariția osteofitelor, care sunt de fapt
excrescențe osoase. S -a constat că această formă de reumatism apare în mod deosebit în zonele
suprasolicitate din punct de vedere mecanic cum ar fi: genunchiul , articulația coxofemurală,
coloana vertebrală și umărul. Această afecțiune poate fi declanșată și de traumatisme.
Kinetoterapia își găsește o largă aplicabilitate, cu rezultate remarcabile în cadrul acestei
boli, folosind o gamă variată de exerciții al căror scop este de a preveni, frâna și ameliora procesul
de instalare sau de evoluție al acestei afecțiuni.
MOTIVUL ALEGERII TEMEI
Motivul alegerii temei s -a datorat în urma faptului că prin introducerea kinetoterapiei
asupra sportivilor de performanță este o modalitate eficace de profilaxie și de tratare a PSH –
ului. Din păcate, din cauza unor antrenamente necorespunzătoare, jucătorii noștrii și -au afectat
sănătatea . Acest fapt m-a motivat să studiez și să încerc să ajut acești sportiv i pentru ca ei să
își poată continua cariera.

4 https://dralinpopescu.ro/2010/10/periartrita -scapulohumerala -psh/

8
SCOPUL ȘI SARCINILE CERCETĂRII
Scopul lucrării reprezintă rezolvarea problemei propuse, demonstrând importanța
kinetoterapiei în profilaxia și tratarea periartritei scapulo -humerale, mobilitatea având un rol
foarte important în desfășurarea jocului de handbal, dar și în activitățile zilnice.
Un alt obiectiv este de a verifica ipotezele formulate pe baza rezultatelor obținute, de a
contribui la îmbunatățirea procesului recuperator, în sensul reducerii timpului de recuperare,
creșterea eficienței sale și de ce nu, de a descoperi noi procedee de recuperare.
Sarcinile cercetării constituie aplicarea programului de kinetoterapie împreună cu
tratamentele de fizio terapie, terapie ocupațională, benzi kinesiologice, masaj și kinetoterapie,
precum și îmbunătățirea performanțelor sportive ale handbaliștilor.

OBIECTIVELE CERCETĂRII
Obiectivele cercetării acestei lucrări sunt : combaterea durerii, creșterea mobilității
articulare, creșterea forței și a tonusului muscular, recuperarea fun cționalității umărului.
Prin acestea, doresc ca programul de recuperare să fie unul benefic jucătorului de
handbal, dar și persoanelor care nu au o activitate sportivă.

IPOTEZA
Am pornit de la premi za că prin conceperea unui program de kinetoterapie bine
structurat, asociat cu diferite exerciții eficiente și aplicarea acestora, sportivii ce au suferit
traumatisme la nivelul articulației umărului pot beneficia de o recuperare cât mai potrivită, atât
din punct de vedere al combaterii durerii, al refacerii mobilității articulare, al creșterii forței și a
tonusului muscular, cât și din punct de vedere al refacerii în totalitate a sportivului, acesta
reluându -și activitatea competițională în stare optimă. În concluzie , am formulat următoarele
ipoteze: se admite faptul că utilizarea mijloacelor și metodelor kinetoterapiei în scop terapeutic
determină apariția unor efecte propice în viața pacienților periartrită scapul o-humerală și că
folosi rea masajului, fizioterapiei și benzilor kinesiologice incluse în programul pacienților cu
traumatisme la articulația umărului contribuie la obținerea rezultatelor benefice într -un timp mai
scurt decât în cazul nefolosirii lor.

9
CAPITOLUL I
1.1. DEFINIȚIE
Periartrita scapulo -humerală (PSH) reprezintă un sindrom clinic caracterizat prin durere,
redoare articulară și impotență funcțională determinat ă de procese patologice localizate la
nivelul umărului și care afectează structurile periarticulare: ligamente, capsula articulară,
tendoane, bursa și mușchi.5
Prima descriere a periartritei scapulo -humerale îi aparține lui Duplay , care în anul 1874
atrib uia toate suferințele umărului, bursitei subacromio -deltoide; și la o mai bună cunoaștere a
sindromului au contribuit Codman și de Seze.
Periartrita scapulo -humerală este una dintre suferințele cele mai frecvente, pentru care
bolnavul se adresează medicu lui. Este întâlnită la ambele sexe, la subiecți în vârstă activă, cu
incidență maxim ă la cei peste 40 de ani. Termenul de periartrită, care subliniază faptul că sunt
interesate structurile periarticulare, este în unele cazuri necorespunzător realității, ne fiind vorba
de un proces inflamator.
Reumatologii deosebesc următoarele forme clinice :
– umărul dureros simplu;
– umărul dureros acut (hiperalgic);
– umărul mixt;
– umărul blocat;
– umărul pseudoparalitic -psh.6
1.2. FUNDAMENTAREA TEORETIC Ă A LUCRĂRII
1.2.1 ANATOMIA FIZIO -PATOLOGICĂ
Umărul este alcătuit din trei articulații și două planuri de alunecare, care îi oferă o mare
mobilitate în stabilitate (de altfel, articulația glenohumerală este articulația care se luxeaz ă cel
mai des, din tot corpul uman).

5 https://www.medlife.ro/articole -medicale/periartrita -scapulohumerala -de-la-sindromul -de-impingere –
la-tendinita -degenerativa.html
6 https://www.scribd.com/doc/277160841/periartrita -umarului

10
Cele două suprafețe de alunecare sunt reprezentate de suprafața scapulo -toracică și de
către spațiul subacromi al. Cele trei articulații ale umărului sunt: articulația glenohumerală,
acromio -clavicular ă și sterno -claviculară. La menținerea oricărei stabilități contribuie
ligamentele, tendoanele și mușchii.
O mare importanță o au cei patru mușchi: supraspinosul, su bspinosul, micul rotund și
subscapularul. Împreună, ei formează „manșonul” rotatorilor, care participă la efectuarea
rotației interne și externe. În timpul ridicarii umărului, acesta deprimă capul humeral care
constituie un punct de sprijin pentru deltoid în ridicarea brațului. În funcționalitatea umărului, un
rol deosebit îl are bursa subacromio -deltoidiană, a cărei porțiune superioară desparte tendonul
supraspinosului de arcul coracoidian, iar cea inferioară desparte deltoidul de capul humeral.
Bursa sub acromio -deltoidiană constituie normal un spațiu închis; la unele persoane cu
boli reumatice inflamatorii ea poate comunica cu articulația glenohumerală. O altă bursă este
cea a tendonului lungii porțiuni a bicepsului. Căptușite cu un strat de celule sinovi ale, bursele se
pot inflama participând la realizarea unora dintre tulburările clinice ale PSH.
Patologic, PSH are drept substrat, leziunile degenerative ale tendoanelor, în special ale
supraspinosului și bicepsului, caracterizate prin necroze care du c la rupturi parțiale și prin
calcificări. Aceste procese de uzură sunt frecvente la persoane de peste 40 -50 de ani, fiind multă
vreme asimptomatice. În privința anumitori factori cum ar fi unele traumatisme, o suprasolicitare
sau o expunere la frig, leziu nilor degenerative li se adaugă un proces inflamator. În primul rând
al tendoanelor, care pune capăt latenței clinice amintite mai sus, bolnavii acuzând dureri de
intensitate medie și un grad variabil de impotență funcțională. În unele cazuri , migrarea
materialului calcic cu pătrunderea lui în interiorul unei burse (de exemplu : bursa subacromio –
deltoidiană) determină un proces inflamator deosebit de intens, responsabil de prezența unor
dureri extrem de nepăsătoare.
O formă particulară de PSH este cea determinată de inflamația capsulei articulației
glenohumerale, a cărei evoluție către fibroză este responsabilă de diminuarea importantă a
mișcărilor la acest nivel.

11
În concluzie, leziunile trofice ale tendoanelor manșetei rotatorilor pot duce, în urma un or
solicitări mari (la tineri) sau relativ mici (la vârstnici), la rupturi întinse care sunt responsabile de
umărul „pseudoparalitic”.
1.3. OASELE MEMBRULUI SUPERIOR
Membrul superior este constituit din patru segmente: umăr, braț, antebraț, mână. Centura
membrului superior formează scheletul umărului și asigură legătura dintre oasele membrului
liber și toracele osos. Ea este constituită din două oase: clavicula și scapula.
1.3.1 CLAVICULA este un os lung și pereche, situat la limita dintre torace și gât; este
orientată transversal, fiind cuprinsă între manubriul sternului și acromionul scalpului. Clavicula
prezintă două curburi inegale, care îi dau forma literei S culcat (C \J ). Dintre aceste două curburi,
una este medială, cu concavitatea p osterioară, și alta laterală, cu concavitatea anterioară. Forma
osului poate fi observată prin simpla inspecție. Osul poate fi explorat prin palpare aproape pe
toată întinderea lui, fiind astfel un reper important pentru delimitarea unor regiuni ale corpul ui
și pentru localizarea eventualelor afecțiuni. Clavicula este formată din corp și două extremități.

Fig.1. Clavicula văzută de sus. Fig.2. Clavicula văzută de jos
(V.Papilian -Anatomia O mului -Vol I –Aparatul Locomotor, 2003, pag.58 )
Orientare – se așază: lateral – extremitatea turtită, anterior – marginea concavă a acestei
extremități, iar în jos – fața osului, prevăzută cu un șanț. Corpul claviculei (Corpus claviculae)
prezintă două fețe și două margini.
Fața superioară este netedă în porțiunea ei mijlocie și se poate palpa sub piele. La cele
două extremități, fața superioară este rugoasă și dă inseții musculare. La partea medială a acestei
fețe, rugozitățile dau inserție mușchiului sternocleidomastoidian, iar la partea laterală, mușchilor
deltoid ș i trapez.

12
Fața inferioară răspunde primei coaste. Prezintă, în porțiunea ei mijlocie, gaura nutritivă
și șanțul care ne -a servit la orientarea osului. Pe acest șanț se inser ă mușchiul subclavicular.
Medial de șanț, se găsește impresiunea ligamentului cost oclavicular pe care se inseră ligamentul
cu același nume. Lateral de șanț se găsește o suprafață rugoasă numită tuberozitatea
ligamentului coraco -clavicular pe care se inseră ligamentele coraco -claviculare, care leagă
clavicula cu procesul coracoid al sca pulei. Tuberozitatea este formată din două proeminențe:
tuberculul conoid situat aproape de marginea posterioară a osului, și linia trapezoidă situată
anterolateral față de tubercul. Pe tubercul se inseră ligamentul conoidian, iar pe linia trapezoidă
ligam entul trapezoid.
Marginea anterioară este concavă în treimea laterală, unde dă inserție mușchiului
deltoid; ea este convexă în treimea medială, unde dă inserție mușchiului pectoral mare.
Marginea posterioară este și ea concav -convexă, dar în sens invers decât marginea
anterioară. În porțiunea laterală a marginii se inseră mușchiul trapez. În porțiunea mijlocie are
raporturi cu mușchiul omohioidian, cu mușchii scaleni, cu artera și vena subclaviculară și cu
trunchiurile plexului brahial. Aceste raporturi sunt deosebit de importante, deoarece în căderile
pe umăr, clavicula poate fi fracturată în porțiunea ei mijlocie. Fragmentele fracturate pot leza
vasele subclaviculare și trunchiurile plexului brahial; de asemenea, călușul poate comprima sau
chiar include aceste formațiuni, determinând complicații vasculare și nervoase.
Extremitatea medială sau sternală este voluminoasă; prezintă o față sternală destinată
articulării cu manubriul sternului.
Extremitatea laterală sau acromială este turtită; prezintă o față acromială destinată
articulării cu acromionul.
1.3.2 SCAPULA (OMOPLAT )
Scapula sau omoplatul este un os lat, de formă triunghiulară, situat la partea postero –
superioară a toracelui. Pe schelet, acest os se întinde între primul spațiu inte rcostal și coasta a
VII. Osul este aplicat pe torace, pe care -l depășește însă lateral, luând astfel parte la formarea
umărului și la delimitarea axilei. Prezintă două fețe, trei margini și trei unghiuri.
Orientare – se așează: posterior fața prevăzută c u o puternică spină; în sus marginea cea
mai mică și subțire; lateral (și puțin înainte) unghiul cel mai voluminos (prevăzut cu o cavitate
articulară).

13
Fața posterioară sau dorsală privește posterior și lateral; de pe ea se desprinde
transversal o puternică lamă, numită spina scapulei. Această spină împarte fața posterioară într –
o fosă situată deasupra și alta situată dedesubtul ei.

1. Spina scapulei aderă de fața posterioară a scapulei. Se continuă în porțiunea ei lateral
cu o prel ungire liberă, neaderentă de fața posterioară ; scapulei, numită acromion.

Fig. 3. Fața posterioară a scapulei
(V.Papilian -Anatomia O mului -Vol I –Aparatul Locomotor, 2003, pag.53 )

Fig.4. Fața costală a scapulei
(V.Papilian -Anatomia O mului -Vol I –Aparatul Locomotor, 2003, pag.53 )

14
Spina scapulei are o formă triunghiulară, prezentând o față superioară și alta inferioară.
Ea are trei margini, dintre care una anterioară, prin care spina aderă de fața posterioară a
scapulei; alta laterală, liberă și concavă; a treia dorsală. Marginea dorsală este groasă și rugoasă
și dă inserție, prin buza superioară mușchiului trapez, iar prin cea inferioară mușchiului deltoid.
2. Acromionul este o proeminență turtită de sus în jos ș i palpabilă sub piele. Prezintă fața
articulară a acromionului pentru extremitatea laterală a claviculei, cu care se articulează. La
unirea acromionului cu buza inferioară a spinei scapulei, se formează unghiul acromionului Spina
scapulei și acromionul se pot palpa sub piele. Unghiul acromionului, situat la unirea celor două
formațiuni, are deosebită importanță practică; pornind de la el, se pot face măsurătorile pentru
stabilirea eventualelor luxații ale centurii scapulare.
3. Fosa supraspinoasă dă inserț ie mușchiului supraspinos. Dă inserție mai multor mușchi:
infraspinos, rotund mare, rotund mic.
Fața costală sau fața anterioară prezintă o concavitate, fosa subscapulară străbătută de
creste oblice. Pe fosă, ca și pe crestele oblice, se inseră mușchiul subscapular. Pe porțiunea
medială a feței se mai inseră și mușchiul dințat anterior.
Marginea superioară este subțire și prezintă scobitura sau ineizura scapulei. Prin
scobitură trece nervul suprascapular. Mediat de scobitură, marginea superioară dă inserție
mușchiului omohioidian.
Marginea medială poate fi explorată sub piele. Ea este orientată spre coloana vertebrală.
Pe ea se inser ă numeroși mușchi, dintre care amintim mușchiul romboid mare, romboid mic,
dințat anterior.
Marginea laterală este orientată spre axilă; se poate explora parțial. Aici se inseră mușchii
rotund mare și rotund mic.
Unghiul inferi or este ascuțit și ușor de explorat sub piele. Aici se inseră mușchiul dințat
anterior.
Unghiul superior este ușor rotunjit. Aici se inseră mușchiul ridicător al scapulei.
Unghiul lateral este cel mai voluminos. Prezintă de studiat două elemente:

15
a. Cav itatea glenoidă este legată de restul scapulei printr -o porțiune mai îngustă, numită
gâtul sau colul scapulei. Cavitatea este puțin profundă, de formă ovoidă; se articulează cu capul
humerusului. La cele două extremități ale cavității se găsesc rugozități: cea inferioară este
tuberculul subglenoidian sau infraglenoidian pentru inserția capului lung al mușchiului triceps,
iar cea superioară este tuberculul supraglenoidian pentru inserția capului lung al mușchiului
biceps brahial.
b. Procesul coracoid – Este o prelungire recurbată, a cărei bază ocupă spațiul dintre
cavitatea glenoidă și scobitura scapulei. Procesul coracoid, poate fi explorat prin spațiul
deltopectoral. Pe el se inseră mușchi (capul scurt al bicepsului brahial, coracobrahialul și
pectoralul mic) și ligamentele conoid și trapezoid. Scapula are mai multe găuri nutritive: în fosa
supraspinoasă, în fosa subspionasă, la nivelul acromionului și la nivelul procesului coracoid.
1.4 SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER
1.4.1 SCHELETUL BRA ȚULUI

Humerusul (Humerus) este un os lung și pereche. Prezintă o diafiză și două epifize.
Orientare – se așează: în sus extremitatea prevăzută cu un cap sferic, medial suprafața ei
articulară, anterior șanțul profund pe care această extremitate îl prezi ntă.
Corpul este aproape cilindric în porț iunea superioară, prismatic triunghiular în cea
inferioară. Prezintă trei fețe și trei margini, bine diferențiate în porțiunea inferioară, cu mult mai
slab în porțiunea superioară.
Fața antero -laterală prezintă, ceva mai sus de mijlocul ei o rugozitate în formă de V,
numită tuberozitatea deltoidiană pe brațul ei superior se inseră mușchiul deltoid, iar pe brațul
inferior mușchiul brahial. Sub tuberozitate, se află un șanțț puțin pronunța t, care pleacă de pe
fața posterioară; este șanțul nervului radial (Sulcus nervi radialis) prin care trec nervul radial și
artera brahială profundă. Deasupra tuberozității, fața antero -laterală este înconjurată de nervul
axilar.
Epifiza sau extremitatea superioară
Este unită cu corpul prin colul chirurgical al osului. Cele mai frecvente fracturi ale
humerusului se întâlnesc la nivelul colului chirurgical. Tot aici are loc dezlipirea traumatică a

16
epifizei, care se poate produce la copii și t ineri, deoarece epifiza superioară și diafiza se sudează
abia la vârsta de 20 -25 ani. Epifiza superioară sau proximală prezintă mai multe elemente
descriptive.
1. Capul humerusului este o suprafață articulară netedă, reprezentând o treime dintr -o
sferă; privește medial, în sus și puțin posterior; se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei.
Axul său formează cu axul diafizei un unghi de 130°.
2. Colul anatomic este un șanțțcircular, care separă capul humerusului de restul epifizei.
3. Tuberculul mar e este situat pe partea laterală a capului în partea superioară; prezintă
trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se inseră mușchiul supraspinos,
pe cea mijlocie mușchiul subspinos, iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic.
4. Tuberculul mic este situat pe partea anterioară a epifizei. Pe el se inseră mușchiul
subscapular.
5. Șanțul intertubercular sau culisa bicipitală este un șanț vertical, care pleacă de pe fața
anterioară a epifizei și se termină pe fața antero -medială a dia fizei. El este limitat de creasta
tuberculului mare situată anterior, și de creasta tuberculului mic situată posterior. Prin
șanțțalunecă tendonul capului lung al mușchiului biceps brahial. Pe creasta tuberculului mare se
insera mușchiul pectoral mare, ia r pe creasta tuberculului mic mușchiul rotund mare.
Extremitatea sau epifiza inferioară este turtită și recurbată din înapoi – înainte, astfel că
diametrul transversal este cu mult mai mare ca cel antero -posterior.

Fig. 5. Humerusul văzut anterior
(V.Papilian -Anatomia Omului -Vol I –APARATUL LOCOMOTOR -2003,pag.61

17
Epifiza distală prezintă un condil și doi epicondili. Condilul humerusului (Condylus humeri)
prezintă, la rândul lui, două categorii de formațiuni.
1. Suprafețe articulare – sunt d estinate radiusului și ulnei. Ele sunt reprezentate de către:
trohleea humerusului, capitulul humerusului și un șanț intermediar.
Trohleea humerusului (Trochlea humeri) răspunde scobiturii trohleare de pe ulnă. Ea este
formată din două margini, două povâr nișuri și un șanț. Șanțul are un traiect spiroid de jos în sus
și medio -lateral, imprimând direcția mișcărilor din articulația cotului.
A. Capitulul (Capitulum humeri) este o proeminență rotunjită, situată lateral de trohlee. El
răspunde fosetei articulare d e pe capul radiusului. Șanțul intermediar separă trohleea de
capitul. El este articular, răspunzând marginii fosetei articulare de pe capul radiusului.
2. FOSE – sunt în număr de trei.
2.1. FOSA CORONOIDĂ (Fossa coronoidea) este situată deasupra trohleei, pe fața anterioară
a epifizei; în ea pătrunde procesul coronoidian al ulnei, în mișcările de flexiune ale antebrațului.
2.2. FOSA RADIALĂ (Fossa radialis) este situată deasupra capitulului; în ea pătrunde capul
radiusului, în mișcările de flexiune.
2.3. FOSA OLECRANIANĂ (Fossa olecrani) este situată deasupra trohleei, pe fața posterioară
a epifizei; în ea pătrunde olecranul, în mișcările de extensiune ale antebrațului.

B. Epicondilii sunt două proeminențe, care servesc pentru inserții musculare; unul este
medial, iar altul lateral.
Epicondilul medial (Epicondylus medialis). Este o puternică proeminență triunghiulară,
la care se termină creasta supracondiliană medială a diafizei; se p oate explora prin inspecție
și palpare. Fața lui posterioară prezintă șanțul nervului ulnar pe unde trece nervul omonim.
Pe epicondilul medial se insera mușchi pronatori ai antebrațului, respectiv flexori ai
antebrațului, ai mâinii și degetelor (rotundul p ronator, flexor radial al carpului, palmar lung,
flexor ulnar al carpului, flexor superficial al degetelor).
Epicondilul lateral (Epicondylus lateralis) este mai mic decât cel medial. La el se termină
creasta supracondiliană laterală a diafizei. Se poate explora prin inspecție și palpare, fiind un
reper important (ca și epicondilul medial) pentru proiecția formațiunilor de la nivelul

18
antebrațului. Pe el se insera mușchii supinatori ai antebrațului, respectiv extensori ai
antebrațului, mâinii și degetelor ( scurt extensor radial al carpului, supinator extensor al
degetelor, extensor al degetului mic, extensor ulnar al carpului, anconeu).
La aproximativ 5 -6 cm pe marginea medială, deasupra epicondilului medial se găsește în
mod inconstant (în aproximativ 1% d in cazuri) o apofiză triunghiulară, numită procesul
supracondilian (Processus supracondylaris). Procesul este legat de epicondil printr -o
bandeletă fibroasă, formând astfel un inel osteofibros, prin care trec ner vul median și artera
brahială.
Torsiunea hu merusului
Axul transversal al capului humerusului și cel al condilului numeral nu se află în același
plan frontal. La adult ele formează un unghi ascuțit, deschis lateral, are 14 -20° și denotă
torsiunea osului, iar la un nou -născ ut unghiul are aproximativ 60°.7
1.4.2. ARTICULAȚIILE CENTURII SCAPULARE
Articulația centurii scapulare este formată din claviculă și scapulă, oase care se regăsesc
în cele două articulații din cadrul centurii scapulare:
1.4.2.1. Articulația sternoclaviculară (stern -claviculă);
1.4.2 .2. Articulația acromioclaviculară (apofiza acromială a scapulei -claviculă).
1.4.2.1. ARTICULAȚIA STERNOCLAVICULARĂ
Articulația sternoclaviculară este formată din marginea laterală a manubriului sternal și
primul cartilaj costal pe de o parte și cele două fețișoare articulare ale claviculei pe de altă parte.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară și patru ligamente: sternoclavicular
anterior, posterior, interclavicular și costoclavicular.

7 V.Papilian -Anatomia Omului -Vol I –APARATUL LOCOMOTOR -2003, pag. 60

19

Fig. 6. T orace -vedere posterioară
(S. G. Cioroiu -Esențial în anatomie și biomecanică – Edit. Univ. Transilvania 2006 – pag 62 )
Articulația acromioclaviculară este formată prin alăturarea fețișoarei articulare convexe a
claviculei cu fețișoara articulară concavă a ext remității acromionului. Mijloacele de unire sunt
formate dintr -o capsulă întărită de ligamentul acromioclavicular.
1.4.2. 2. ARTICULAȚIA UMĂRULUI (SCAPULOHUMERALĂ)
Articulația scapulohumerală este alcătuită din cavitatea glenoidă a scapulei și de capul
hume ral. Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula articulară întărită superior de
ligamentul coracohumeral și anterior de cele trei ligamente glenohumerale.

Fig. 7. Articulația glenohumerală
(S. G. Cioroiu -Esențial în anatomie și biomecanică – Edit. U niv. Transilvania 2006 – pag 62 )

20
Articulația scapulohumerală este o diartroză iar suprafețele sale articulare sunt acoperite
de cartilaj. Ligamentul coracohumeral unește procesul coracoid cu tuberculul mare al
humerusului iar ligamentele glenohumerale unesc cadrul glenoidal cu colul anatomic al
humerusului . 8
1.4.3. TENDONUL BICEPSULUI LUNG
Extremitățile acestor mușchi formează tendoanele coifului rotatorilor. Acestea se
inserează pe scapulă și converg spre extremitățile superioare ale osului humeral, la nivelul
tuberozității mici și tuberozității mari. Intre cele doua tuberozități se descrie culisa bicipitala, la
nivelul căreia pătrunde tendonul bicepsului lung, care se fixează pe fata superioara a glenei și
pătrunde în cavitatea articulației osului humerus. Acesta permite menținerea capului osului
humeral în cavitatea glenoidă.

1.4.4. MUȘC HII
Mușchii superficiali generează forță și viteza necesară mișcărilor. Începând cu mușchiul
deltoid, dens, triunghiular și larg, care formează conturul umărului .
Plecând din clavicula ș i scapula, ele se înserează pe osul humerus pentru a acționa,
împreună cu marele pectoral, în vederea mișcării brațului înspre partea din fata, împreună cu
rotundul mare și marele dorsal. 9
1.4.4.1. PROPRIETĂȚILE MUȘCHILOR
Contractilitatea este proprietatea specifică mușchiului și reprezintă capacitatea de
a dezvolta tensiune între capetele sale sau de a se scurta. Când mușchiul se contractă fără
sarcină, el se scurtează cu viteză maximă fără tensiune. Când se contractă cu o sarcină mai
mare decâ t forța sa, atunci el dezvoltă o tensiune maximă, fără scurtare. Baza anatomică a
contractilității este sarcomerul, iar baza moleculară o constituie proteinele contractile.
Excitabilitatea se datorează proprietăților membranei celulare ( permeabilitate
selectivă, conductanță ionică, polarizare electrică, pompe ionice). Mușchii răspund la un
stimul printr -un potențial de acțiune propagat, urmat de contracția caracteristică. Între
manifestarea electrică de la nivelul membranei fibrei muscula re și fenomenele mecanice de

8 S. G. Cioroiu -Esențial în anatomie și biomecanică – Edit. Univ. Transilvania 2006 – pag 62
9 https://anatomie.romedic.ro/articulatia -scapulohumerala -umarul

21
la nivelul sarcomerului se produce un lanț de reacții fizico -chimice, numit cuplaj excitație –
contracție.
Extensibilitatea este proprietatea mușchiului de a se alungi pasiv sub acțiunea unei
forțe exterioare. Substratul anatomi c al extensibilității îl reprezintă fibrele conjunctive și
elastice din mușchi.
Elasticitatea este proprietatea specifică mușchilor de a se deforma sub acțiunea unei
forțe și de a reveni pasiv la forma de repaus când forța a încetat să acționeze. Baza ana tomică a
acestei proprietăți o reprezintă fibrele elastice din structura perimisiumului. Elasticitatea joacă
un rol foarte mare la mușchii ce prestează lucru mecanic, mai ales atunci când trebuie im insă
inerția. Interpunerea unei structuri elastice între forță (mușchiul) și rezistentă (obiectul ce
trebuie deplasat) amortizează creșterile prea mari de tensiune în mușchi și asigură deplasarea
continuă. uniformă, a obiectului.
Tonusul muscular este o stare de tensiune permanentă, caracteristică mușchilor ce
au inervație motorie somatică și senzitivă intacte. După denervare, tonusul mușchilor scheletici
dispare. Tonusul muscular este de natură reflexă. 10
1.4.4.2.MUȘCHII MEMBRULUI SUPERIOR
Mușchii membrului superior se împart în:
• mușchii umărului;
• mușchii brațului (regiunile anterioară și posterioară);
• mușchii antebrațului (regiunile anterioară, posterioară, laterală);
• mușchii mâinii.

1.4.4.2.1. MUȘCHII UMĂRULUI
Mușchii umărului sunt dispuși sub forma unui con cu baza spre torace și vârful către
humerus. Aceștia sunt:

10 Niculescu Th. Cezar, Niță C ristian , Voiculescu Bogdan, ANATOMIA FIZIOLOGIA OMULUI Compendiu,
pag 111, Editura Corint 2009;

22
• mușchiul deltoid: are trei origini, pe claviculă, acromion și spina scapulei; face inserție pe
tuberozitatea deltoidiană a humerusului;
• mușchiul di nțat mare: are originea pe coastele 1 -10; face inserție pe scapulă, având forma
unui vast evantai;
• mușchiul supraspinos: are originea în fosa supraspinoasă a scapulei și se inseră pe
tuberculul mare al humerusului;
• mușchiul infraspinos: are originea în fos a infraspinoasă a scapulei și se inseră pe
tuberculul mare al humerusului;
• mușchiul rotund mic: are originea pe fața posterioară a scapulei și se inseră pe tuberculul
mare al humerusului;
• mușchiul rotund mare: are originea la nivelul unghiului inferior al scapulei și se inseră pe
tuberculul mic al humerusului;
• mușchiul subscapular: are originea în fosa subscapulară și se inseră pe tuberculul mic al
humerusului.

Fig.8. Mușchii umărului
(S. G. Cioroiu -Esențial în anatomie și biomecanică – Edit. Univ. Transilvania 2006 – pag 76)
1.4.4.2.2. MUȘCHII BRAȚULUI
Sunt împărțiți în mușchii regiunii anterioare și mușchii regiunii posterioare.
Mușchii regiunii anterioare sunt inervați de nervul musculocutan și sunt următorii:
• mușchiul biceps brahial: își are originea pe procesul coracoid printr -un tendon comun cu
mușchiul coracobrahial (capul scurt al mușchiului biceps) și pe tuberculul supraglenoidian al
scapulei (capul lung al bicepsului). Mușchiul biceps este un mușchi flexor care datorita inserției
sale pe tuberozitatea radiala, este și supinator la începutul contracției;

23
• mușchiul coracobrahial își are originea la nivelul procesului coracoid și este un mușchi flexor
și adductor al brațului;
• mușchiul brahial are originea pe marginile și fetele anterioare ale humerusului. Acesta se
insera pe tuberozitatea ulnei și este un mușchi flexor al antebrațului și tensor al capsulei
cotului;

Fig.9. Mușchii regiunii anterioare11
Mușchii regiunii posterioare a brațului sunt inervați de nervul radial și sunt următorii:
• mușchiul triceps brahial: caracteristica lui este că are trei capete de origine: capul lung,
capul medial și capul lateral. Capul lung are originea la nivelul tuberculului infraglenoidal,
capul lateral are originea la nivelul septului intermuscular lateral iar capul medial are
originea la nivelul septului intermuscular medial. Acțiunea mușchiului triceps brahial este
de extensie a brațului și antebrațului și adductor al brațului, prin intermediul capului lung;
• mușchiul anconeu: are originea la nivelul epicondilului lateral și are acțiune de extensie a
antebrațului;12

Fig.10. Mușchii regiunii posterioare13

11 https://www.doctor.info.ro/images/pages/MUSCULATURA_MEMBRELO_25844.jpg
12 https://anatomie.romedic.ro/bratul
13 http://sistem -muscular.blogspot.com/p/blog -page_4899.html

24
1.5. BIOMECANICA UMĂRULUI
1.5.1. DEFINIREA MIȘCĂRILOR
Flexia – este definită ca mișcarea care apropie extremitățile sau care adună segmentele
corpului unul peste altul;
Extensia este mișcarea inversă flexiei, mișcare ce depărtează extremitățile și dă corpului cel
mai mare volum posibil;
Abducția – mișcarea care depărtează un membru de axul de simetrie;
Adducția – mișcarea ce apropie segmentele de axul de simetrie;

Fig. 11. Biomecanica umărului
(E. T. AVRAMESCU -Suport de curs – Bazele anatomice ale mi șcării )
Rotația axială (longitudinală) este mișcarea care învârte un membru în jurul axului.
Aceasta este de două feluri: rotație interna și rotație externă;
Circumducția – mișcarea ce combină flexia -extensia și abducția amplitudine maximă;

Fig. 12. Biomecanic a umărului
(E. T. AVRAMESCU -Suport de curs – Bazele anatomice ale mi șcării)

25

1.5.2. BIOMECANICA MEMBRULUI SUPERIOR
Mușchii și mișcările caracteristice
MIȘCAREA MUȘCHII
Abducție brat Deltoid
Adducție brat Pectoral mare
Dorsal mare
Subscapular
Anteducție brat Dințat mare
Pectoral mare
Biceps
Retroducție brat Rotund mare
Dorsal mare
Triceps
Basculă medial Romboizi
Pectoral mic
Ridicător al scapulei
Basculă lateral Trapez
Dințat mare
Tabel 1 . Mușchii și mișcările caracteristice
(S. G. Cioroiu -Esențial în anatomie și biomecanică – Edit. Univ. Transilvania 2006 )

26
1.6. UMĂR PSEUDOPARALITIC
Umărul pseudoparalitic este o afecțiune frecventă la sportivi, în cazul de față handbaliștii,
și se datorează unei rupturi tendinoase. Ruptura mansonului rotatorului, apare de obicei pe fond
degenerativ, dar poate fi prezentă și la pacienții tineri, mai al es sportivi, dupa ce a avut loc un
traumatism. 14
Umărul psheudoparalitic se datorează unor leziuni traumatice, reumatismale sau
neurologice.
Se referă la leziunea umărului și a formațiunilor periarticulare precum:
• Tendoane;
• Ligamente;
• Mușchi.

1.6.1.SIMPT OMATOLOGIE
Se identifică 5 cazuri de umăr:
a. Umăr simplu dureros;
b. Umăr acut hiperalgic;
c. Umăr mixt;
d. Umăr blocat;
e. Umăr pseudoparalitic.
a. Umărul simplu dureros se datorează unei tendinite, sinovite sau bursite.
În faza acută, pacientul prezintă durere foarte mare. În acest caz, nu se face masaj,
electroterapie sau kinetoterapie. Se imobilizeaza brațul în abducție de 35˚ cu o pernă sau fașă
sub axilă și în eșarfă , în poziția „desault” timp de 7 zile.
În faza subacută, se trece la exerciții de relaxare cu tehnica „hold and relax”, mobilizări pasive
și active pe diagonalele KABAT, apoi se continuă cu exerciții de relaxare din metoda Jacobson.
Această perioadă dur eaza 3 -5 zile. Se poate face hidrokinetoterapie.

14 https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia -explicata/totul -despre -recuperare/periartrita –
scapulohumerala/

27
b. Umărul acut hiperarlgic se datorează unei tendinite calcificate în puseul acut. Se
imobilizează umărul complet în ușoară flexie timp de o săptămână, după care următoarea parte
de recuperare se face ca la umărul simplu dureros.
c. Umărul mixt se datorează unei tendinite sau b ursite sau amândouă. Apare sub forma unei
contracture puternice a mușchilor abductori ai umărului, flexori și rotatori. Durerea este sub
forma unei redori și nu dispare la anestezie locală. Ca recuperare se fac mobilități prin exerciții
pasive și auto -pasive, exerciții pe diagonalele KABAT și exerciții pentru stabilitatea ritmică. Un rol
calmant, decontracturant și de mobilizare ușoară a umărului îl are hidrokinetoterapia în apă caldă
de 36,5˚C.
d. Umărul blocat sau înghețat se datorează unei capsulite retractile. În acest caz, mobilitatea
umărului este foarte mica, iar durerea este mai difuză și persist mai mult timp. Brațul se
posturează corect în abducție, rotație externă și flexie ușoară.
Exercițiile se pot efectua la domiciliu 2 -3 săptămâni, apoi se merge la control.
Se vor efectua:
• exerciții kinetice de creștere a forței musculare;
• exerciții cu mișcări de rezistență progresivă;
• exerciții de întindere utilizând greutatea corpului.
▪ După 2 -3 săptămâni se face terapie ocupațională pentru umăr, de
exemplu:
• roata pentru umăr;
• exerciții cu șoriceii pe perete (sus -jos cu degetele) ;
• exerciții cu lopeți pentru vâslit.
Răspunde bine la căldură – parafină, pernă el ectrică.
e. Umărul pseudoparalitic se datorează rupturii calotei rotatorilor și poate fi de cauză
degenerative și traumatică. Poate fi ruptură parțială sau totală:
• Parțială – imposibilitatea de a executa anumite mișcări;
• Totală – mișcări abolite.
Obiective:
– Prevenirea apariției unei caspulite retractile;
– Recuperarea forței musculare;
– Învățarea unor mișcări compensatoare.

28
Ruptură musculară parțială
Recuperarea în cazul acesta se face în funcție de gradul de rupture și de
intensitatea durerii. În general, durerea este moderată și brațul se poate imobiliza fără
atelă (în poziție joasă).
Între zilele 10 -15 se fac:
– Exerciții ușoare pentru mobilitatea întregului membru (coloană vertebrală,
cot, mână);
– Exercitii de relaxare după metoda Jacobson;
– Exerciții pasive de mobilitate a brațului;
– Exerciții izometrice .
După ziua 15:
– Solicitările la nivelul brațului cresc;
– Nu se face hidrokinetoterapie timp de 2 săptămâni.
După 4 săptămâni: exerciții active asistate pe toată amplitudinea ( retropulsia, ridicarea
brațului complet).
După 6 săptămâni:
– Refacerea funcțională completă;
– Se execută toate exercițiile posibile astfel încât să se dezvolte mobilitatea și
stabilitatea articulației scapulo -humerală;
– Exercițiile st atice și dinamice cu rezistență pentru tonifierea musculară.
Ruptura musculară totală
În acest caz, brațul se imobilizează cu atelă în poziție înaltă, abducție de 75˚. Durerea este
mare, iar impotența func țională este crescută.
După 10 -14 zile:
– Nu se solicită articulația;
– Se fac exerciții pasive la nivelul atelei;
– Se fac ușoare exerciții de pendulare.
Atela se scoate atunci când pacientul poate ridica brațul sau atunci c ând poate ridica 1 kg .

29
După 6 săptămâni: se începe kinetoterapia.15

Periartrita scapulo – humerală poate fi diagnosticată în urma urmatoarelor teste
imagistice:
• Radiografiei la umăr;
• Testul RMN detecteaza un spectru larg de afecțiuni, de la degenerare p ână la ruptura
parțială sau totală. Mai poate evidenția leziuni ale țesu turilor moi și este deosebit de util
în urmărirea evoluției postoperatorii;
• Ecografia mio -entezo -osteo -articulară poate fi utilă arătând rupturi medii la nivelul coafei
rotatorilor.16
1.6.2. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Medicamentele pentru durere care se pot elibera fară prescripție medicală, cum sunt
aspirina și ibuprofenul (Advil, Motrin IB, altele), pot ajut a la reducerea durerii și a inflamațiilor
asociate cu periartrită scapulo -humeral ă. În unele cazuri, medicul poate prescrie medicamente
mai eficient e pentru ameliorarea durerii, și antiinflamatoare.
Antiinflamatoare nesteroidiene – acest grup de medicamente include diclofenac,
ibuprofen și naproxen. Ele ușurează durerea și reduc inflamația. Acestea pot fi luate sub formă
de tablete sau aplicate pe umăr sub formă de gel sau creme .
1.6.3. FIZIOTERAPIA
Fizioterapia poate ajuta la îmbunătățirea forței umărului și a flexibilității, precum și
ameliorarea durerii. Fizioterapeuții folosesc o varietate de terapii diferite, inclusiv masaj, terapie
cu ultrasunete, terapie cu laser și stimulare nervoasă electrică transcutana tă (TENS) – o terapie
care utilizează curenți electrici ușori pentru a trata durerea. În fizioterapie se poate folosi
termoterapia, ultrasonoforeza, laser, crioterapia, ele ctroterapie analgetică și decontracturantă
(curenți diadinamici, interferențiali, cu rent galvanic etc).17

15 Suport de curs – Lect.univ. Alina Mirela Martoma -Umăr dureros/PSH
16 https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia -explic ata/totul -despre -recuperare/periartrita –
scapulohumerala/#Cauzele_periartritei_scapulohumerale
17 https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia -explicata/totul -despre -recuperare/periartrita –
scapulohumerala/#Cauzele_periartritei_scapulohumerale

30
TENS sau stimularea nervoasă electrică transcutanată acționează în principal asupra durerii
acute sau cronice de diferite cauze precum în afecțiuni reumatice, stări dureroase post
traumatice, afecețiuni neurologice periferice și sub supraveghere medicală în travaliu. Aparatele
Tens reprezinta o formă de terapie foarte importantă deoarece are un efect analgezic puternic.
TENS este un current cu impulsuri dreptunghiulare cu unul sau doua canale de ieșire. Masajul cu
aparatele Tens tratează cu succes durerile de umăr. TENS folosește electrozi mici care sunt fixați
la nivelul pielii. Frecvența pentru character acut sau cronic este cuprinsă între 15 -200 Hz, iar
pentru efect excitomotor 400Hz. Se indică să se facă zilnic ș edințe de 20 de minute.
Curenții interferențiali sunt curenți de medie frecvență și au efect excitomotor,
decontracturant, miorelaxant, vasculotrof, analgezic. Aceștia sunt indicați în leziuni precum
entorsele, luxațiile, periartritele, artrozele etc.
Frec vența va fi pentru:
• efect excitator mai mult de 10 Hz ;
• efect decontracturant între 10 -50Hz ;
• efect analgezic între 80 -100Hz.
Unda scurtă este un curent de înaltă frecvență și este foarte des întâlnit. Are acțiune caloric
de profunzime, fără a produce leziuni cutanate, fiind indicate în artrită, artroze, entorse, luxsții,
fracture, bursite, tendinite și tenosinovite.
Curentul Trabert este un curent de impulsuri, de joasă frecvență,dreptunghiular cu efect
analgezic. Pentru membrele superioare sau inferioare intensitatea va fi de 5 -10 mA. Se fac
aplicații zilnice de 15 -20 de minute si câte 10 ședințe. Potrivit pentru artroze, spondilită
anchi lozantă, PSH și stări posttraumatice.
Terapia cu laser – reprezintă Amplificarea Luminii prin Emisie Stimulată de Radiație. Laserul
este un amplificator de lumină, care accentuează anumite proprietăți ale energiei luminoase.
Dispozitivul are o emisie conti nuă sau în impulsuri, cu lățimi înguste de puls, precum și o mare
varietate de rate de repetiție a impulsurilor de la 2 Hz până la câteva mii de Hz. Ședința de
tratament trebuie să se încadreze într -un registru între 0,1 -12,0 J/cm2, dar poate ajunge și pân ă

31
la 30 J/cm2. Efectele terapiei cu laser : analgezic, antiinflamator, stimularea drenajului limfatic,
miorelaxant.
Ultrasunetul este o vibrație mecanică cu o frecvență cuprinsă între 800 -1000 Hz. Ultrasunetul
utilizat în terapie este în câmp continuu și d iscontinuu. Capul ultrasunetului se aplică direct pe
piele prin intermediul unui gel sau unguent antiinflamator.18
1.6.4. PROCEDURILE DE HIDROTERAPIE APLICATE ÎN PSH
Procedurile care se aplică au rolul să recupereze funcționalitatea umărului și sunt:
• comprese reci – cu acțiune antiinflamatoare, la 15°, pe loc dureros, schimbate din
5 în 5 minute sau cu hidrofor cu o durată de o oră repetate de 2 -3 ori pe zi;
• comprese Priessnitz – au acțiune resorbtivă, aplicate după amendarea
fenomenelor pe regiunea afectată și zonele apropiate, câte o oră în timpul zilei și
în mod permanent noaptea;
• dușul cu aer cald – aplicat dupa ce dispar fenomenele inflamatorii, procedura din
cadrul termoterapiei cu o durată de 6 -8 minute;
• băile ascendente de mâini – 35-39°C, timp de 15 -20 minute;
• băile cu plante medicinale – timp de 10 -15 minute;
• împachetările cu parafină sau nămol;
• kinetoterapia – de 38°C, timp de 20 minute;
• dușul subacval – cu o presiune de 1,5 -2 atmosfere și durata de 6 -8 minute;
• băi de aburi – timp de 10 minute.
Toate aceste proceduri sunt urmate de masaj. Tot in PSH mai sunt indicate proceduri
termale precum : aerul cald, lumina, nămolul, proceduri a căror tehnică de aplicare, este în
strânsă legătură cu procedurile hidrice, intr ă de asemenea în cadrul hidroterapiei, căpătând
denumirea corectă de hidrotermoterapie.

18 Suport de curs – Electroterapie – Lect. univ. dr. Martoma Alina Mirela -Asist. univ. drd. Olteanu Mircea
Ionuț

32
1.6.5. TERAPIA OCUPAȚIONALĂ (ERGOTERAPIA)
Ergoterapia urmărește ca, prin muncă sau orice altă ocupație l a care participă bolnavul,
să-I restaureze sau să -I mărească performanțele, să -I faciliteze învățarea acelor sarcini și funcții
esențiale pentru adaptarea sa socială, pentru a reduce sau a corecta disfuncțiile, și pentru a
promova sau menține starea de săn ătate. La bolnavii cu afecțiuni ale sistemului locomotor
terapia ocupațională își propune să corecteze disfuncțiile motorii determinate de boală și de
inactivitate.
La baza activității de terapie ocupațională este evaluarea bolnavului, care cuprinde:
• performanța activităților curente zilnice, de autoîngrijire;
• adaptările terapeutice necesare ; de exemplu echipamentele ajutătoare, orteze sau
proteze;
• abilitatea senzoriomotorie și componentele sale – integrarea neuromusculară și
senzorială.
Prima etapă a ev aluării stabileste deficitul funcțional prin bilanț articular și testing
muscular, în a doua etapă, evaluarea performanțelor bolnavului în activitățile de fiecare zi, pe
baza unei fișe cu posibilitatea de a stabili scoruri:
• Modul de alimentare (cum manancă , cum bea);
• Igiena personală (spălat pe mâini, pe fața, igiena gurii);
• Toaleta personală (pieptănat, curațat unghiile, ras etc.);
• Îmbracat – încălțat;
• Comunicări funcționale (utilizarea echipamentului de scris, citit, scris la masină,
computer);
• Activitate casnică (planificarea și prepararea mișcării, deschiderea și închiderea de
containere, curățenie, spălat rufe, făcut patul);
• Manipularea de obiecte (ceas, bani, chei);
• Adaptarea la sarcini (inițiere, integrarea informațiilor, învățarea, rezolvarea
problem elor);
• Accesibilitate/adaptare a mediului (accesibilitate, recomandarea mutărilor,
efectuarea modificărilor, controlul mediului modificat);

33
• Prevenție (siguranță, conservarea energiei, protecție articulară, ajutătoare
mecanice);
• Educație (program la domiciliu, istruirea familiei).

1.6.6. BENZILE KINESIOLOGICE sunt fabricate dintr -un material textil de bumbac 100%,
cu un adeziv hipoalergenic, rezistent la apă și termosensibil. Stratul adeziv este conceput după
un anumit tipar, care îi permite material ului să respire. Sunt recomandate în funcție de afecțiunea
pacientului : reumatică, postraumatică, postoperatorie, neurologică.
Pe scurt, efectele obținute pot fi încadrate în următoarele categorii:
1. Ameliorarea durerii;
2. Îmbunătățirea funcției musculare prin reglarea tonusului muscular;
3. Susținerea funcției articulare (stimulare neuromusculară proprioceptivă,
influențarea poziției articulațiilor, influențarea direcției mișcării, creșterea
stabilității);
4. Neutralizarea congestiei circulației sangui ne și a drenajului limfatic;
5. Influențarea neuroreceptorilor.19

1.6.7. MASAJUL IN PERIARTRITA SCAPULO -HUMERALĂ
Masajul este o combinație de manipulații, de prelucrări mecanice multilipe, aplicate
sistematic asupra organismului, cu mâna sau cu aparate spec ial construite, în scopuri terapeutice
sau igienice. Aceste prelucrări, care se execută în majoritatea cazurilor cu ajutorul mâinilor
(manipulații), constau din diferite forme de neteziri, apăsări, frământări, stoarceri, fricțiuni,
vibrații, scuturări sau lovituri ușoare sau puternice, numite manevre de masaj.
Masajul trebuie adaptat la caracteristica anatomică a regiunii, evoluția bolii, starea
generală a bolnavului, sexul, vârsta și starea psihică a acestuia.
Acțiunea masajului
În timpul masajului pornesc spre sistemul nervos central (SNC) impulsuri nervoase, fie
prin frământări care excită proprioceptorii mușchilor, tendoanelor și a altor țesuturi, fie prin

19 Josya Sijmonsma, Conceptul medical de bandajare neuromusculară, Ediția 5, 2019, pag. 11

34
impulsuri plecate de la receptorii cutanți, în urma netezirii și stoarce rii. Aceste impulsuri aferente,
apărute în timpul prelucrării grupelor musculare și a altor țesuturi, ajunse la SNC, măresc
excitabilitatea și întăresc starea funcțională a scoarței cerebrale. Efectele masajului se reflectă
atât prin senzațiile obiective i mediate ale bolnavului, ca: senzația de caldura placută în regiunea
supusă masajului, senzația de relatare, de ușurare a mișcărilor cât și prin modificările funcționale
imediate sau mai îndepartate. Putem clasa în două mari categorii modificările produse d e masaj:
I. Locale:
• calmarea durerilor (mialgii, nevralgii, altralgii);
• hiperemia locală (reflectată prin ridicarea temperaturii locale, colorarea tegumentului);
• accelerarea circulației locale;
• îndepărtarea stazelor locale;
• accelerarea proceselor de resor bție.
•
II. Generale:
• stimularea funcțiilor aparatului circular;
• ale aparatului respirator (cresterea capacitatii vitale, creșterea schimburilor respiratorii);
• creșterea metabolismului bazal;
• îmbunătățirea stării psihice;
• îmbunătățirea somnului;
• îndepărtare a oboselii musculare.20

1.6.8. KINETOTERAPIA
Kinetoterapia, denumită și „terapia prin mișcare”, aceasta dispune de forme specific de
tratament, rolul principal avându -l exercițiul fizic. Ea reprezintă de asemenea și o terapie psihică,
prin mijloacele și metodele sale contribuind la înlăturarea complexului de inferioriate generat de
starea de boală. Este o terapie social ă care ajută la integrarea sau reintegrarea pacientului în
societate.21

20 https://pdfslide.tips/documents/periartrita -scapulo -humerala -56895a25a3935.html
21 S.G.Cioroiu –Kinetoterapie de la teorie la practică, Editura Universității Trans ilvania, 2012, pag.3

35
CAPITOLUL II

2.1. DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII
Cercetarea s -a desfășurat pe o perioadă de 4 luni, în cadrul Centrului de recuperare
„Rafael” din Brașov, dar și la domiciliu, începând cu data de 18 noiembrie 2019, până la data de
6 martie 2020. În cadrul căruia a fost evaluat un subiect, de sex masculin cu vârsta de 27 ani.
Am întâlnit subiectul pe perioada de practică la „Centrul Rafael”. Pacientul a practicat
handbal de performanță, dar a fost nevoit să -și întrerupă activitatea sportivă o perioadă de timp
din cauza accidentării.
Anamneza:
• Nume și pren ume: P.V.M.
• Vârsta: 27 ani;
• Sex: masculin;
• Domiciliu: Brașov, Județ Brasov;
• Profesia: jucător de handbal;
• Diagnostic: periartrită scapulo -humerală ;
• Proceduri: Kinetoterapie ( 5 ședințe pe săptămână -1h 30 min fiecare ședință),
electroterapie și masaj.
2.2. APARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE
Pentru o evaluare și recuperare complexă a pacientului am utilizat următoarele :
• Goniometru;
• Benzi elastice;
• Spalier;
• TRX;
• Mingi de diferite dimensiuni și greutăți;
• Minge Bosu;
• Roată pentru um ă ;
• Benzi kinesiologice;
• Aparate de electroterapie;

36

Pentru realizarea masajului am utilizat:
• Pat de masaj;
• Prosop;
• Ulei de masaj.
•
2.3. PLANUL CERCETĂRII
Anamneză: Subiectul P.V.M. – jucător de handbal la Corona Brașov. Din cauza traumatismelor
din cadrul jocurilor de handbal, subiectul a fost diagnosticat cu PSH la vârsta de 27 ani. Acesta a
fost nevoit să -și întrerupă activitatea sportivă o perioadă de timp datorită accidentării.
Aplicarea testelor de evaluare pentru PSH
2.3.1. TESTE GONIOMETRICE ALE ARTICULAȚIEI SCAPULO -HUMERALE
Goniometrul este un instrument care servește la măsurarea valorii unghiurilor. Este
compus dintr -un raportor 0-180 de grade și doua brațe: unul fix și unul mobil. Cele două brațe
se întâlnesc într-un punct numit axul goniometrului.
Am măsurat goniometric articulația umărului pentru flexie , extensie, abductie și
adducție.
Mișcările pe care le -a putut face subiectul iniț ial și final ( după programul de recuperare):
• Flexie inițială de 50˚ – Flexie finală de 170˚;
• Extensie iniți ală de 20 ˚ – Extensie finală de 5 0˚;
• Abducție inițială de 40˚ – Abducție finală de 160˚;
• Adducție inițială de 20˚ – Adducție finală de 45˚;
• Rotație internă inițială de 30 ˚- Rotație internă finală de 90 ˚;
• Rotație exte rnă inițială de 20 ˚- Rotație externă finală de 80 ˚.

2.3.2. TESTAREA DURERII : s-a testat conform unei scale de la 0 la 10, 0 fiind durere
inexistentă, iar 10 fiind durerea maximă. Durerea pe care o acuză subiectul este de 8.

2.3.3. TESTE DE MOBILITATE
a. TESTUL ARCULUI DUREROS: acest test realizează identificarea conflictului prezent
între tendoanele mușchilor coafei și acromion și constă în e fectuarea abducției lente a braț ului.
Testul se consideră pozitiv dacă pacientul acuză durere între 70 și 120 de grade.

37
b. TESTUL „LIFT – OFF“ GERBER: are rolul de a evalua integritatea tendonul mușchiului
subscapular și constă în p oziționarea mâinii pacientului în dreptul coloanei lombare și
îndepărtarea acesteia către posterior. Testul se consideră pozitiv dacă pacientul nu poate
executa mișcarea.
c. TESTUL JOBE: se efectuează cu brațul pacientului poziționat la 90 de grade de
abdu cție în plan scapular, r otație internă (policele este îndreptat spre podea). Pacientul este
rugat să reziste forței aplicate de către mâna examinatorului. Testul se consideră pozitiv dacă
pacientul nu se poate opune.
d. TEST DE EXTENSIE : Din ortostatim, b astonul apucat la capete , în spatele bazinului. Se
execută mișcarea de extensie atât cât permite mobilitatea umă rului. Testul se consideră pozitiv
dacă pacientul acuză durere .
e. TEST DE FLEXIE : Din ortostatism, bastonul apucat l a capete. Se execută flexia brațelor
până la amplitudinea maximă de mișcare. Testul se consideră pozitiv dacă pacientul acuză
durere .
f. TEST DE ABDUCȚ IE: Din ortostatism pacientul execută mișcarea de ducere a brațului
în lateral până la amplitudinea maximă de miș care. Testul se consideră pozitiv dacă pacientul
acuză durere .
g. TEST DE ADDUCȚ IE: Din ortostatism pacientul execută mișcarea de adductie atât cât
permite mobilitatea umă rului. Testul se consideră pozitiv dacă pacientul acuză durere .
Toate testele enumerate ma i sus au ieșit pozitive, notate cu 10 (0 fiind durere
inexistentă, 10 fiind durerea maximă ).
Subiectul acuză dureri și nu poate efectua mișcă rile în valori normale.

2.3.4. BILANȚUL MUSCULAR

Bilanțul muscular reprezint ă un sistem de tehnici de examinări manuale pentru
evaluarea forței fiecărui mușchi sau grupe musculare.
Scopul bilanțului muscular constă în: elaborarea diagnosticului complet funcțional;
alcătuirea programului de recuperare și stabilirea eficacității acestuia; conturarea
prognost icului funcțional al pacientului.
Evaluarea tonusului muscular s-a efectuat pentru a putea determina gradul forței
musculare, pe o scală de la F0 la F5.

38
F0- lipsa contracției;
F1- lipseste contracția, însă este posibilă palparea;
F2- efectuează mișcarea fără gravitație;
F3- realizează mișcarea contra gravitației, fără a aplica o rezistență;
F4- realizează mișcarea contra unei rezistențe mici;
F5- realizează mișcarea contra unei rezistențe mari.

Bilanțul muscular al articulației scapulo -humerale
1. Flexia este realizată în principal de mușchii deltoid anterior și coracobrahial.
• pentru f0 – f1 decubit dorsal sau așezat, cu cotul ușor flectat, antebrațul este susținut de
kinetoterapeut. Pacientul executa flexia brațului;
• pentru f2 decubit lateral, cu cotul flectat, antebrațul este susținut de kinetoterapeut, cu
cealaltă mână se fixează în priză lumbricală clavicula și acromionul, pensa acromio –
claviculară, astfel: cu degetele II -V clavicula, iar cu policele acromionul;
Pacientul execută în amplitudin e completă flexia brațului.
• pentru f3 — f5 așezat, cu cotul ușor flectat, fără susținerea antebrațului se fixează umărul
ca în testarea precedentă. Pacientul execută în amplitudine completă flexia brațului;
• pentru f4 – f5 mișcarea de flexie a brațului în amplitudine completă se execută împotriva
unei rezistențe crescânde.
2. Extensia este realizată în principal de deltoidul posterior.
• pentru f0 — f2 pacientul este așezat pe un taburet, cu brațul în abducție de 50˚, cotul
flectat și antebrațul sprijinit pe masa;
• pentru f0 — f1 pacientul executa extensia brațului în abducție;

39
• pentru f2 se fixează umărul în pensa acromio -claviculară, se plasează brațul în abducție și
flexie. Pacientul va executa în amplitudine completă, extensia brațulu i în abducție;
• pentru f3 subiectul va executa, în amplitudine completă, extensia brațului în abducție;
• pentru f4 — f5 mișcarea se va executa împotriva unei rezistențe crescânde.
3. Adducția este realizată de următorii mușchi: dorsal mare, rotund mare, pe ctoral mare.
• pentru f0 — f1 pacientul este asezat în decubit ventral, cu membrul superior ușor în
abducție și în rotație internă, susținut de examinator. Pacientul va duce mâna către fesa
opusă, realizând astfel extensia și adducția a brațului, cu coborâre a umărului și pronația
antebrațului;
• pentru f2 pacientul este asezat în decubit lateral, cu membrul superior în flexie, abducție
și rotație internă susținut de examinator. Pacientul va executa în amplitudine completă,
apropierea mâinii de fesa opusă;
• pentru f3 — f5 pacientul este asezat in decubit ventral. Aici se va executa mișcarea de la
f0 fără susținerea membrului superior de către examinator;
• pentru f4 — f5 mișcarea se va executa împotriva unei rezistențe crescânde, contrară
mișcărilor de adducți e și extensie.
4. Abducția este realizată în principal de deltoidul mijlociu și supraspinos alături de
deltoidul anterior și posterior.
• pentru f0 — f2 decubit dorsal, cu membrul superior extins pe lângă trunchi;
• pentru f0 — f1 se indică subiectului să execute abducția brațului;
Deltoidul mijlociu se palpează pe fața postero -externă a umărului.
Se indică subiectului să execute, în amplitudine completă, abducția brațului până la 80˚.
• pentru f3 — f5, așezat pe un taburet, cu membrul superior extins pe lângă trunchi;
Kinetoterapeutul fixează umărul în pensa acromio -claviculară.
• pentru f3 se indică subiectului să execute, în amplitudine completa abducția brațului ;
• pentru f4 — f5 mi șcarea se execută împotriva unei rezistențe cr escânde.

40
5. Rotația externă este realizată de mușchii subspinos și rotundul mic inseparabili în
privința acțiunii.
• pentru f0 — f1 în decubit ventral, cu brațul în abducție, cotul flectat sprijinit pe o pernuță,
antebrațul este la marginea mesei. Kinetoter apeutul fixează scapula;
Se indica subiectului să execute rotația externă a brațului, prin care antebrațul este
orientat de jos în sus, spre verticală. Subspinosul se palpează în fosa cu același nume a
scapulei, iar micul rotund în partea superioară a marg inii axilare a omoplatului, sub
marele rotund.
• pentru f2 decubit ventral, cu membrul superior în afara mesei de testat, brațul în rotație
internă, fața lui anterioară orientată spre interior, cotul extins, umărul fixat în pensa
acromioclaviculară ;
Se indi că subiectului să execute rotația externă în amplitudine completă.
• pentru f3 mișcarea de rotație externă se execută în amplitudine comple tă, cu fixarea
scapulei și a um ărului în pensa acromioclaviculară;
Mișcarea de rotație externă a brațului poate fi compensată prin ridicarea și rotația
hemitoracelui de aceeași parte.
• pentru f4 — f5 decubit ventral, cu brațul în abducție, cotul flectat, antebrațul în afara
mesei.
Se execută mișcarea de rotație externă, prin care antrebrațul este orientat de jos în sus,
împotriva unei rezistențe crescânde opuse.
6. Rotația internă este realizată de următorii mușchi: infrascapular, rotund mare , pectoral
mare, marele dorsal.
• pentru f0 — f1 decubit ventral, membrul superior în afara mesei;
Se indică subiectului să execute rotația internă a brațului. Mușchiul este abordat prin axilă
și se palpează pe fața anterioară a omoplatului.

41
• pentru f2 decubit ventral, cu membrul superior în rotație externă, în afara mesei de
examinare;
Kinetoterapeutul fixează umărul în pensa acromio -claviculară. Se indică subiectului să
execute r otația internă în amplitudine maximă .
• pentru f3 — f5 decubit ventral, cu brațul în abducție, cotul flectat se sprijină pe o pernuță,
antebrațul în afa ra mesei de examinat;
Kinetoterapeutul fixează umărul în pensa acromio -claviculară.
• pentru f3 indică subiectului să execute în amplitudine completă, mișcarea de rotație
internă, prin care antebrațul este orientat de sus în jos;
• pentru f4 — f5 mișcarea se execută împotriva unei rezistențe plasate în 1/3 inferioară a
antebrațului, fața medială. 22

2.3.5. MĂSURAREA BILANȚULUI ARTICULAR
Articulația umărului
Articulațiile stenoclaviculară, acromioclaviculară și scapulotoracică formează centura
scapulară, care contribuie în mod decisiv la marea mobilitate a brațului.
Flexia numită și anteducție, antepulsie reprezintă mișcarea anterioară a umărului care se
execută prłn ridicarea brațului la verticală până în momentul când acesta ajunge p aralel cu capul.
Este o mișcare în plan sagital cuprinsă între 0 -180˚. Această mișcare a fost testată din ortostatism.
Brațul fix al goniometrului este fixat pe trunchi, pe linia medioaxilară, spre marele
trohanter, iar cel mobil, pe linia mediană a fețe i laterale a brațului, spre condilul lateral, până
spre 150 ˚ — 165˚.
Extensia denumită și retroducție, retropulsie sau proiecție posterioară. Mișcarea
posterioară a humerusului cuprinsă între 0 -60˚ care se realizează în plan sagital.
Goniometrul a fost plasat astfel: axul pe proiecția cutanată a axului biomecanic al
mișcării; brațul fix este asezat paralel cu linia medio -axilara, orientat spre tuberculul mare, iar
brațul mobil pe linia mediană a feței laterale a brațului, orientat spr e olecran.

22 S. G. Cioroiu – Kinetoterapie de la teorie la practică –Edit. Univ.Transilvania din Brașov 2012, pag.91

42
Abducția – mișcare în plan frontal a humerusului care se realizează în plan frontal între
0-180˚ , prin ridicarea brațului în lateral, până acesta ajunge paralel cu urechea. Această
mișcare a fost testată din ortostatism.
Adducția reprezintă mi șcarea opusă abducției respectiv apropierea brațului de trunchi
între 0˚ – 45˚.
Goniometrul se plasează astfel: axul pe proiecția cutanată a axului biomecanic al
mișcării, brațul fix pozitionat pe linia axilară anterioară, iar brațul mobil pe linia mediană a feței
anterioare a brațului.
Rota ția internă sau rotația medială reprezintă mișcarea humerusului pe direcție
medială, cuprinsă între 0˚ – 90˚ . Se testează din decubit dorsal, la marginea un ei mese cu brațul
flectat la 90˚ , sprijin pe masă . Și cotul fle ctat tot la 90˚, în afara mesei.
Brațul fix al goniometrului se orientează paral el cu solul, iar brațul mobil pe linia
mediană a feței posterioare a antebrațului.
Rotatia externă sau rotația lateral – mișcarea inversă rotației interne cuprinsă între 0˚ –
90˚.
Circumducția — este mișcarea complexă pe care articulația umărului o realizează
datorită tuturor celor 3 grade de libertate pe care le are. Ea descrie un con deformat.23

2.4. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE
• Documentarea și cercetarea literaturii de specialitate;
• Întocmirea programului de recuperare;
• Aplicarea programului de recuperare;
• Prezentarea și interpretarea datelor obținute;
• Concluzionarea datelor.
Metoda bibliografică utilizată pentru acumularea informațiilor de sp ecialitate.
Metoda observației
Observația se poate astfel defini ca metodă de cercetare concretă empirică prin
identif icarea, colectarea, analizarea și interpretarea datelor cu ajutorul simțurilor (văz,auz ,
miros etc.) în vederea efectuă rii de inferen țe psihologice și sociologice pentru a verifica
ipotezele sau pentru a descrie sistematic și obiectiv mediul înconjurător,oamenii și relațiile

23 S.G. Cioroiu -Kinetoterapie De La Teorie La Practică -Edit.Univ.Transilvania 2012, pag 69

43
interpersonale, comportamentele individuale și colective, acțiunile și activitățile,
comportamentul verbal, obiectele fizice, produsele activităților creative ale persoanelor și
grupurilor umane.
Metoda convorbirii (anamneza):
Aceasta metodă se desfașoară sub forma unei conversații î ntre dou ă persoane, care pe mite
obținerea unor informații î ntr-un timp scurt, de la persoană abordată.
Convorbirea necesită răbdare și spirit de observație, chiar dacă se desfașoară î n mod liber
sau dirijat. Această metodă ne ajută să descoper im o serie de aspecte profunde ș i importante.
Din anamneza realizată , am descoperit to ate datele depre starea generală a subiectului ș i a
situaț iei patologice. 24

2.5. PROCEDURA DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII
Cercetările efectuate s -au desfășurat pe o perioadă de 4 luni, din luna noiembrie 2019 până
în martie 2020. Cu o zi înainte de începerea programului de recuperare am efectuat teste pentru
mobilitate, efort și durere.
Programul de kinetoterapie a avut următoarele obiective:
1. Combaterea durerii și a procesului imflamator;
2. Creșterea mobilității articulare;
3. Creșterea forței și a tonusului muscular;
4. Menținea echilibrului dintre agonist și antagonist ;
5. Menținerea stabilității umărului;
6. Recuperarea fucționalității umărului.
Programul de recuperare s-a desfășurat pe o perioadă de 4 luni și a cuprins ședințe de
fizioterapie, kinetoterapie și masaj. Pentru început am aplicat benzile kinesiologice, urmând apoi
tratamentul de fizioterapie. Tratamentul de fi zioterapie a inclus ședințe de TENS, curenți
interferențiali, unda scurtă, curent Trabert, laser și ultrasunet aplicate alternativ, zilnic pe o
perioadă de 10 zil e, sâmbăta și duminica considerâ ndu-se zile de pauză. Durata ședințelor fiind
de 45 -50 de minute.

24 https://www.academia.edu/12131549/METODE_%C5%9EI_TEHNICI_DE_CERCETARE?auto=download

44
Masajul umărului a fost realizat după scoaterea benzilor, la un interval de 3 -4 zile,
constând în manevre de relaxare și decontracturare.
Programul de kinetoterapie s -a executat zilnic, respectând algoritmul de recuperare ce a
fost conceput pe obiectivele de la sus. Exercițiile au fost realizate progresiv pe obiective, ca mod
de execuție ș i dozare, astfel încât am luat în considerare starea de sănătate, cât și capacitatea
pacientului de execuție.
Am aplicat benzi kinesiologice pentru combaterea durerii și stabilitate articulară, făcând
următorul bandaj :
Benzile se aplică pentru relaxarea mușchiului deltoid și pentru corecție.
Benzile sunt în formă de „Y” cu lățimea de 5 cm.
Prima bandă este măsurată cu pielea aflată în poziție întinsă, de la tuberozitatea
deltoidiană a humerusului până la capătul acromimal al claviculei. Baza și capetele b enzii de fixare
sunt aplicate fără întindere din spre tuberozitatea deltoidiană a humerusului spre partea cranială.
Fâșia ventrală am aplicat -o cu brațul menținut în retroversie și rotație externă, iar fâșia dorsală
cu brațul menținut în anteducție, adduc ție și rotație internă.
A doua bandă este măsurată cu pielea aflată în poziție întinsă, de la partea ventrală a
humerusului, peste mușchiul supraspinos, până puțin după marginea medială a scapulei. Am
aplicat baza fără întindere cu brațul în anteducție, ro tație internă și adducție, apoi fâșia cranială
peste mușchiul supraspinos, spre marginea medială a scapulei, iar fâșia caudală peste mușchiul
rotund mare, spre marginea mediană a scapulei cu capetele de fixare fără întindere.25

Fig.13. Aplicarea benzilor kinesiologice

25 Josya Sijmonsma, Conceptul medical de bandajare neuromusculară, Ediția 5 , 2019, pag 109

45
Masajul umărului
Umărul este unul din cele mai importante segmente corporale pentru masaj, fapt
justificat de frecvența afectărilor dureroase aparute la acest nivel.
Pacientul este așezat pe scaun. Kinetoterapeutul stă în picioare in fața acestuia. Se începe
cu neteziri efectuându -se prin alunecări ascendente pe partea anterioară, laterală și posterioară
ale umărului, acestea putând fi prelungite și înspre omoplat și torace. Am continuat cu fricțiuni ,
fiind o manevră importantă și care se execută cu degetele, podul palmei și cu marginea cubitală
a mâinii. Frământatul se execută cu degetele și cu palma întreagă, mai ales pe mușchiul deltoid.
Apoi, se poate aplica tocatul cu partea palmară a degetelor ș i pe umerii mai robuști un plescăit
cu degetele și cu palmele.
Se incheie masajul cu manevre de netezire, prin alunecări lente.26

Fig. 14. Masajul umărului

2.5.1. COMBATEREA DURERII ȘI A PROCESULUI IMFLAMATOR
În acest stadiu am urmărit exerciții pentru combaterea durerii și reducerea fibrozei
țesuturilor. Sedințele s -au efectuat de luni până vineri, ședința pe zi fiin d de o oră și jumătate.
Am început cu mobilizări pasive ale articulaț iei scapulo -humerale:

1. Pacientul este în decubit dorsal . Kinetoterapeutul va face priză la nivelul articulaț iei
cotului și contrapriza fixează umărul. Se va face anteducția braț ului cu cotul în flexie
pentru a nu permite rotaț ia.

26 S.G.Cioroiu – Masaj , Editura Universității Transilvania, 2010 – pag. 113

46

Fig.15 . Exercițiul 1 din cadrul obiectivului 1
2. Pacientul este aș ezat . Kinetoterapeutul va face priză la nivelul articulației cotului și
contrapiza fixează umă rul. Se face ret roducția braț ului.

Fig.16. Exercițiul 2 din cadrul obiectivului 1
3. Pacientul este î n decubit dorsal . Kinetoterapeutul va face priză la n ivelul articulației
cotului și contrapiza fixează umărul. Se face abductia braț ului.

Fig.17. Exercițiul 3 din cadrul obiectivului 1

47
4. Pacientul este î n decubit dorsal . Kinetoterapeutul va face priza la nivelul articulației
cotului și contrapiza sub axilă. Se face adducția braț ului.

Fig.18. Exercițiul 4 din cadrul obiectivului 1
5. Pacientul este î n decubit dorsal. Kinetoterapeutul va face priza pe treimea superioară a
antebratului si contrapiza la nivelul umarului. Se face rotația externă a brațului.

Fig.19. Exercițiul 5 din cadrul obiectivului 1
6. Pacientul este î n decubit dorsal. Kinetoterapeutul va face priza la nivelul articulației
cotului și contrapriza fixează umărul. Se face rotația internă a braț ului.

Fig.20. Exercițiul 6 din cadrul obiectivulu i 1
Apoi, am fă cut mobilizari pasive -active cu pacientul.

48
7. Din ortostatis m, kinetoterapeutul face priză î n noroc cu pacientul și contrapriză la nivelul
articulației cotului . Se vor executa miscari le de abducție și adducț ie.

Fig.21. Exercițiul 7 din cadr ul obiectivului 1
8. Pacientul este așezat. KT face priza pe antebraț și contrapriza pe braț . Membrul superior
este cu cotul în extensie. Se vor executa mișcări de flexie, extensie și abducț ie. Aceleași
mișcări se vor executa și cu cotul î n flexie.

Fig.22. Exercițiul 8 din cadrul obiectivului 1

49
9. Pacientul se află î n decubi t dorsal. Cu mâna sănătoasă, pacientul va susține mâna bolnavă
având priza pe încheietură . Pac ientul va executa cu ajutorul mâinii sănătoase, mișcarea
de flexie a brațului fără a -și arcui trunchiul. Același lucru îl va face executând ș i mișcările
de abducț ie și adducț ie.

Fig.23. Exercițiul 9 din cadrul obiectivului 1
10. Stând departat cu mâinile la spate. Cu mâna sănătoasă pacientul va susține mâna bolnavă
având priza pe încheietur ă. Pac ientul va executa cu ajutorul mâinii sănătoase, mișcarea
de ridicare a antebraț ului.

Fig.24. Exercițiul 10 din cadrul obiectivului 1

50
11. Pacientul este cu trunchiul aplecat înainte astfel încât umerii să fie în linie paralelă cu
picioarele.
Brațul s ănătos face priza pe bara spalierului, spatele este drept ș i trunchiul încordat.
Pacientul va lăsa umărul să atârne, executând balansări. Treptat se vor adă uga diferite
greutăț i.

Fig.25. Exercițiul 11 din cadrul obiectivului 1

2.5.2. CREȘTEREA MOBILITĂȚII ARTICULARE

1. Stând depărtat. Bastonul este pozitionat la spate, cu pr iza pe capete. Se va executa
mișcarea de extensie a braț elor;

Fig. 26. Exercițiul 1 din cadrul obiectivului 2

51
2. Stând depărtat. Bastonul este poziț ionat la spate, cu priza pe mijl ocul acestuia. Se va
executa miș carea de extensie.

Fig.27. Exercițiul 2 din cadrul obiectivului 2
3. Stând depărtat cu p riza pe mijloc ul bastonului. Se va executa miș carea de ridicare a
umerilor cu membrele superioare î n extensie.

Fig.28. Exercițiul 3 din cadrul obiectivului 2
4. Așezat pe scaun. Brațele sunt î n flexie cu priza p e baston. Se vor executa mișcări
laterale -stânga -dreapta, fără a se miș ca trunchiul.

Fig.29. Exercițiul 4 din cadrul obiectiv ului 2

52
5. Stând depă rtat cu priza pe capetele bastonului. Se va executa mișcarea de ridicare a
bastonului cu brațele î ntinse;

Fig.30. Exercițiul 5 din cadrul obiectivului 2
6. Stând depă rtat cu o minge în mâna dreaptă. Se executa cu fie care braț, miș carea de
basculă lateral ă;

Fig.31. Exercițiul 6 din cadrul obiectivului 2
7. Stând depărtat cu o m inge în mâna dreaptă, se execută mișcarea de abducție,
respectiv adducție. Același exercițiu se va face și cu brațul sănătos.

Fig.32. Exercițiul 7 din cadrul obiectivului 2

53
8. Stând cu faț a la spalier ș i cu priza pe bar a de la nivelul umerilor. Pacientul va executa
genuflexiuni în timp ce bra țele r ămân întinse.

Fig.33. Exercițiul 8 din cadrul obiectivului 2
9. Stând de părtat cu capetele bastonului în palme. Se va executa mi șcarea de împingere
a bastonului st ânga-dreapta.

Fig.34. Exercițiul 9 din cadrul obiectivului 2
10. Stând dep ărtat, priza pe capetele bastonului. Se vor executa mi șcări de circumduc ție
ale bra țelor cât mai ample.

Fig.35. Exercițiul 10 din cadrul obiectivului 2

54
o Dozarea exercițiilor: 3 serii a câte 20 repetări;
o Pauze de 30 de secunde între serii.

2.5.3. CREȘTEREA FORȚEI ȘI A TONUSULUI MUSCULAR
1. Stând dep ărtat cu o band ă elastic ă prins ă de capete. Se realizeaz ă mișcarea cu o
ușoară tragere a benzii la nivelul abdomenului;

Fig.36. Exercițiul 1 din cadrul obiectivului 3
2. Stând dep ărtat cu o band ă elastic ă prins ă de capete. Se realizează de la nivelul
abdomenului până la nivelul umerilor mișcarea de anteducție cu o u șoară tragere a
benzii;

Fig.37. Exercițiul 2 din cadrul obiectivului 3

55
3. Stând dep ărtat cu fa ța la spalier, banda elastic ă este prins ă la mijlocul ei de spalier –
priza pe capetele benzii. Se execut ă mișcarea de extensie a bra țelor;

Fig.38. Exercițiul 3 din cadrul obiectivului 3

4. Stând dep ărtat. Un c apăt al benzii elastice este prins sub picior, iar cel ălalt cap ăt al
benzii este în mâna membrului afectat cu cotul în extensie. S e realizeaz ă mișcarea de
tragere a benzii (flexie).

Fig.39. Exercițiul 4 din cadrul obiectivului 3

56
5. Stând dep ărtat. Un c apăt al benzii elastice este prins sub picior, iar cel ălalt cap ăt al
benzii este în mâna membrului afectat. Se realizează mișcarea de abducț ie (bascul ă
lateral ă);

Fig.40. Exercițiul 5 din cadrul obiectivului 3
6. Stând dep ărtat. Un c apăt al benzii elastice este prins sub picior, iar cel ălalt cap ăt al
benzii este în mâna membrului afectat. Se realizează miș carea de anteductie;

Fig.41. Exercițiul 6 din cadrul obiectivului 3

57
7. Stand departat. Un c apăt al benzii elastice este prins sub picior, iar cel ălalt cap ăt al
benzii este în mâna membrului afectat. Se realizeaz ă mișcarea de extensie;

Fig.42. Exercițiul 7 din cadrul obiectivului 3
8. Stând depărtat . Banda elastic ă este prins ă la mijlocul ei sub picioare – priza pe capete le
benzii. Se execut ă mișcarea de anteducție a brațelor;

Fig.43. Exercițiul 8 din cadrul obiectivului 3
9. Stând depărtat . Banda elastic ă este prins ă la mijlocul ei sub picioare – priza pe capetele
benzii în X. Se execut ă mișcarea de basculă laterală.

Fig.44. Exercițiul 9 din cadrul obiectivului 3

58
o Dozarea exercițiilor: 3 serii a câte 20 repetări;
o Pauze de 30 de secunde între serii.

2.5.4. MENȚ INEREA ECHILIBRULUI DINTRE AGONIST Ș I ANTAGONIST
1. Inversarea lentă (IL) – Stând depărtat cu brațele pe lângă corp. Pacientul realizează
mișcarea de flexie a membrului superior, iar kinetoterapeutul aplică rezistență la nivelul
antebrațului. Acum se inversează direcția de mișcare. Pacientul realizează miș carea de
extensie a membrului superior, iar kinetoterapeutul aplică rezistența opusă mișcării la
nivelul antebrațului.

Fig.45. Exercițiul 1 din cadrul obiectivului 4

2. Inversare lentă cu opunere (ILO) – Stând depărtat cu brațele pe lângă corp. Pacientul
realizează mișcarea de abducție a membrului superior, iar kinetoterapeutul aplică
rezistență. Pacientul împinge în mâna kinetoterapeutului menținând contracția. Acum se
inversează direcția de mișcare.
Pacientul realizează mișcarea de adducție a membrului superior, iar kinetoterapeutul
aplică rezistență. Pacientul împinge în mana kinetoterapeutului menținând contracția.

59

Fig.46. Exercițiul 2 din cadrul obiectivului 4
3. Capătul benzii elastice este fixată la spalier. Pacientul se află cu spatele la spalier. Acesta
va executa mișcarea de tragere a benzii peste umăr, cu menținere de 5 secunde. Revenire.

Fig.47. Exercițiul 3 din cadrul obiectivului 4
4. Capătul benzii elastice este fixată la spalier. Pacientul se află cu spatele la spalier. Acesta
din poziția de extensie, va executa mișcarea de flexie a brațului, cu menținere de 5
secunde. Revenire.

Fig.48. Exercițiul 4 din cadrul obiectivului 4

60

5. Capătul benzii elastice este fixată la spalier. Pacientul se află cu membrul sanătos în
lateralul spalierului. Cu membrul afectat din poziția inițială de adducție a brațului, acesta
va efecuta mișcarea de abducție. Menținere de 5 secunde. Revenire.

Fig.49. Exercițiul 5 din cadrul obiectivului 4
6. Capătul benzii elastice este fixată la spalier. Pacientul se află cu spatele la spalier. Cu
cotul depărtat, acesta va efectua mișcarea de coborâre a antebrațului. Menținere de 5
secunde. Revenire.

Fig.50. Exercițiul 6 din cadrul obiectivului 4
o Dozarea exercițiilor: 3 serii a câte 20 repetări;
o Pauze de 30 de secunde între serii.

61
2.5.5. MENȚINEREA STABILITĂȚII UMĂRULUI

1. TRX-ul prins de ultima bar ă de la spalier. Pacientul este în poziția de stând depărtat cu
spatele la spalier. Priza pe capetele TRX -ului. Pacientul va executa mișcarea de
depărtare a brațelor concomitent cu aplecarea trunchiului spre înainte;

Fig.51. Exercițiul 1 din cadrul obiectivului 5
2. TRX-ul prins de ultima bar ă de la șpalier. Pacientul este în poziția de stând departat cu
spatele la șpalier. Priza pe capetele TRX -ului. Pacientul va executa mișcarea de
depărtare a brațelor concomitent cu fandarea pe piciorul drept, respectiv stâng;

Fig.52. Exercițiul 2 din cadrul obiectivului 5

62
3. TRX-ul prins de ultima bara de la spalier. Pacientul este în poziția de stând depărtat cu
spatele la spalier. Acesta va executa mișcare de ducerea brațelor deasupra capului
concomitent cu o ușoară fandare pe piciorul drept, respectiv stâng.

Fig.53. Exercițiul 1 din cadrul obiectivului 5

4. TRX-ul prins de ultima bar ă de la spalier. Pacientul este în poziția de stând depărtat cu
fața la spalier. Priza pe capetele TRX -ului. Pacientul va executa mișcare a de anteducție
a brațelor cu lăsarea ușoară a corpului pe spate, revenind apoi cu corpul drept.

Fig.54. Exercițiul 4 din cadrul obiectivului 5
o Dozarea exerciț iilor: 4 serii a câte 20 repetări;
o Pauze de 30 de secunde între serii.

63
2.5.6. RECUPERAREA FUNCȚIONALITĂȚII UMĂRULUI

1. Stând depărtat cu spatele la spalier. Capătul benzii elastice este prins de bara de
la spalier. Membrul superior este în flexie deasupra umărului, pacientul execută
mișcarea de tragere a benzii;

Fig.55. Exercițiul 1 din cadrul obiectivului 6

2. Stând în lateralul roții pentru umăr, pacientul va executa miș cările înainte și înapoi
la roată;
3. Pacientul este în poziția de fandare pe piciorul drept pe mingea Bosu.
Kinetoterapeutul aruncă mingi în diferite di recții, iar pacientul trebuie să le prindă
cu mâna af ectată și să i le arunc e înapoi ;

Fig.56. Exercițiul 3 din cadrul obiectivului 6

64
4. Piciorul drept î nainte, cu o minge de tenis în mână. Pacientul va executa mișcarea
de aruncare a mingii în perete, iar acesta o va prinde la revenire.

Fig.57. Exercițiul 4 din cadrul obiectivului 6
o Dozarea exercițiilor: 4 serii a câte 20 repetări;
o Pauze de 30 de secunde între serii.

65
CAPITOLUL III
3.1. PREZENTARE ȘI INTERPRETARE DATE
Studiul s-a concentrat asupra unui subiect, un tânăr în vârstă de 27 ani, de sex masculin,
ce practică handbal de performață. De-a lungul carierei sale sportive , handbalistul a suferit
traumatisme la nivelul umărului drept , rezultând periartrita scapula -humerală.
Pacientul a fost examina t de către medic ul specialist , fiind confirmat diagnosticul de
periartrită scapula -humerală (PSH).
După finalizarea examinării clinice, am notat observațiile. Pe parcursul examinării,
pacientul a executat cu dificultate sarcinile din cauza durerilor l a nivelul membrului afectat
Am măsurat bilanțul muscular și articular al pacientului cu ajutorul goniometrului. În
timpul măsurătorilor am observat că pacientul avea o mobilitate foarte
scăzută.
Programul a fost adaptat preferințelor pacientului cu creșterea treptată a dozării , a
gradului și a intensită ții exercițiilor fizice.
Am lucrat la combaterea durerii, creșterea m obilității articulare, creșterea forței și a
tonusului muscular, menținerea echilibrului dintre agonist și antagonist, stabilitatea umărului și
la recuperarea funcționalității umărului pentru revenirea cât mai rapidă în activitatea sportivă.
Împreună c u subiectul, sportiv de performanță, am stabilit un stil de viață activ și destul
de intens după 2 luni de la începerea recuperării.
În urma programului de recuperare am adunat date privind măsurarea bilanțului
articular, bilanțului muscular , aprecierea durerii pacientului prezentă î n urma traumatismului pe
care le -am reprezentat în următoarele tabele și grafice
3.2. TABELE ȘI GRAFICE
Tabel nr. 1. Tabel cu privire la măsurarea bilanțului articular pe parcursul programului recuperator
Mișcare Testare inițială Testare după 2 luni Testare finală
Flexie 50˚ 100˚ 170˚
Extensie 20˚ 30˚ 50˚
Abducție 40˚ 100˚ 160˚
Adducție 20˚ 30˚ 45˚
Rotație internă 30˚ 55˚ 90˚
Rotație externă 20˚ 45˚ 80˚

66
Grafic nr. 1. Reprezentarea grafică a măsurătorilor bilanțului articular pe parcursul programului
recuperator

Tabel nr. 2. Tabel cu privire la măsurarea bilanțului muscular pe parcursul programului recuperator
Mișcare Testare inițială Testare după 2 luni Testare finală
Flexie f2 f4 f5
Extensie f2 f4 f5
Abducție f2 f4 f5
Adducție f2 f4 f5
Rotație internă f2 f4 f5
Rotație externă f2 f4 f5

Grafic nr. 2. Reprezentarea grafică a măsurătorilor bilanțului muscular pe parcursul programului
recuperator

50
2040
203020100
30100
305545170
50160
459080
020406080100120140160180
Flexie Extensie Abducție Adducție Rotație internă Rotație
externăTestare inițială Testare după 2 luni Testare finală
2 2 2 2 2 24 4 4 4 4 45 5 5 5 5 5
0246
Flexie Extensie Abducție Adducție Rotație internă Rotație externă Testare inițială Testare după 2 luni Testare finală

67
Tabel nr. 3. Tabel cu privire la scăderea durerii pacientului pe parcursul recuperării
Testare inițială Testare după 2 luni Testare finală
8 3 0

Grafic nr.3. Reprezentarea grafică a durerii pacientului pe parcursul programului recuperator

Tabel nr. 4. Teste de mobilitate: 0 fiind durere inexistentă – 10 fiind durerea maximă
Test Testare inițială Testare după 2 luni Testare finală
Arcului Dureros 10 5 0
„Lift – Off“ Gerber 10 0 0
Testul Jobe 10 5 0
Extensie 10 5 0
Flexie 10 5 1
Abducție 10 3 0
Adducție 10 5 1

Grafic nr. 4. Reprezentarea grafică a testelor de mobilitate pe parcursul programului recuperator.

8
5
0
0510Testare inițială Testare după 2 luni Testare finală
10 10 10 10 10 10 10
5
05 5 5
35
0 0 0 0101
024681012
Arcului
Dureros„Lift –Off“
GerberTestul Jobe Extensie Flexie Abducție AdducțieTestare inițială Testare după 2 luni Testare finală

68
CONCLUZII
În urma testelor, rezultatele pozitive au condus la realizarea u nui program de recuperare
potrivit pentru un sportiv de performanță.
Pe tot parcursul programului am ținut cont de starea pacientului și m -am asigurat că
scopul și obiectivel e acestuia sunt atinse.
Periartrita scapulo -humerală reprezintă un traumatism fizic, dar și psihic pentru sportivii
de performanță deoarece intervine impotența funcțională, iar starea psihică a s portivului este
deteriorată. În urma rezultatelor obținute, consider că am putut evidenția importanța unui
kinetoterapeut în recuperarea sportivilor. Atunci când pacientul este motivat să -și reia activitatea
sportivă cât mai rapid, recuperarea fizică devin e mult mai facilă pentru kinetoterapeut, astfel
încât sportivul execută cu acuratețe exercițiile indicate de specialist . În urma
obținerii rezultatelor negative la evaluările finale putem spune că programul de recuperare a fost
corect din punct de vedere kinetoterapeutic, deoarece acesta a adus îmbunătățiri în procesul de
refacere, pacientul putând participa acum la antrenamentele sportive și în curând la competiții.
Reevaluarea stării pacientului în urma programului de recuperare a arătat că acesta nu
mai prezintă durere la nivelul articulației umărului.
Se poate observa că în urma aplicării benzilor kinesiologice pentru combaterea durerii și
a procesului inflamator, procentajul a scăzut vizibil. Durerea inițială a pacientului a avut nota 8,
nota finalî f iind nota 1 datorită masajului umărului, procedurile de fizioterapie și de exercițiile
fizice pe care le -am realizat împreună cu pacientul. Primul obiectiv din programul de recuperare
a fost alcătuit din mobilizări pasive și pasive -active.
Am conceput exer ciții de creștere a mobilității articulare pentru redobândirea întregii
amplitudini de mișcare și a obținerii unghiurilor funcționale de mobilitate cu ajutorul bastonului,
mingii și la spalier.
Pentru creșterea forței și a tonusului muscular, am adăugat în program banda elastică, iar
în cadrul acestor exerciții, pacientul și -a redobândit atât rezistența cât și puterea pe care a
pierdut -o în urma traumatismului.
Exercițiile încadrate la menținerea echilibrului dintre agonist și antagonist sunt cele cu
rezistență din partea kinetoterapeutului, mai precis tehnici de mobilizare activă cu rezistență.

69
Mușchii agoniști sunt cei care inițiază și produc mișcarea, iar cei antagoniști sunt cei care
se opun mișcării. Aceste exerciții măresc precizia mișcării, de aceea am introdus și banda elastică
și TRX -ul.
Menținerea stabilității umărului este foarte importantă, mai ales la un jucător de handbal,
de aceea am optat pentru T RX, iar în urma exercițiilor pentru obiectivul precizat s -au remarcat
rezultate considerabile.
Ultimul obiectiv, recuperarea funcționalității umărului reprezintă exercițiile de bază ale
unui handbalist, precum aruncarea mingii la poartă, prinderea mingii și poziția de atac.
Înainte de începerea programului, bilanțul muscular a fost f2. După programul de 4 luni,
în urma evaluărilor finale, acesta a ajuns să aibă forța musculară f5.
Programul de recuperare a arătat în ceea ce privește bilanțul articular, c ă se poate realiza
o creștere vizibilă a acestuia precum flexia pe care o putea executa pacientul, initial de la 50 ˚ a
ajuns la testarea finală de 170 ˚, extensia 20 ˚-50˚, abducția 40 ˚-160˚, adducția 20 ˚-45˚, rotația
internă 30 ˚-90˚ și rotația externă 20 ˚ – 80˚.
Testul arcului dureros realizează identificarea conflictului prezent între tendoanele
mușchilor coafei și acromion , testul Lift -Off Gerber care are rolul de a evalua integritatea
tendonului mușchiului subscapular, testul Jobe care este un test ort opedic pentru coafa
rotatorilor împreună cu testele de flexie, extensie, abducție și adducție au fost negative, pacientul
nu a acuzat dureri și a efectuat mișcările în valori normale, deci se poate observa o influență
favorabilă a programului kinetic.
Astfel, prin cele prezentate anterior, putem concluziona că îmbinarea tuturor tehnicilor
folosite, pot influența doar pozitiv recuperarea cât mai rapidă a jucătorului de handbal.
RECOMANDĂRI
• Subiectul trebuie să urmeze în continuare programul de recuperare stabilit.
• Să nu suprasolicite articula ția scapulo -humerală.
• Viitoarele cercetări se vor concentra asupra recuperării funcționalității umărului.

70
BIBLIOGRAFIE

1. Josya Sijmonsma, Conceptul medical de bandajare neuromusculară, Ediția 5, 2019 ;
2. Silviu Gabriel Cioroiu – Esențial în anatomie și biomecanică, Editura Universității
Transilvania , 2006 ;
3. Silviu Gabriel Cioroiu –Kinetoterapie de la teorie la practică, Editura Universității
Transilvania, 2012 ;
4. Silviu Gabriel Cioroiu – Masaj , Editura Univer sității Transilvania, 2010 ;
5. Suport de curs, Elena T. Avramescu – Bazele anatomice ale mi șcării ;
6. Suport de curs, Lect.univ. Alina Mirela Martoma – Umăr dureros/PSH ;
7. Suport de curs – Electroterapie – Lect. univ. dr. Martoma Alina Mirela ;
8. Victor Papilian – Anatomia Omului – Vol I –Aparatul Locomotor, 2003 .
9. Niculescu Th. Cezar, Niță Constantin, Voiculescu Bogdan, ANATOMIA FIZIOLOGIA
OMULUI Compendiu, Editura Corint 2009

BIBLIOGRAFIE ÎN FORMAT ELECTRONIC

1. http://www.referat.ro/referate/Periartrita_scapulo_humerala_9d77d.html (Accesat în
data de 21.04.2020 -ora 19:32) ;
2. https://clinicamasaya.ro/articol/efectele -exercitiilor -fizice (Accesat în data de
13.04.2020 -ora 14 :58) ;
3. https://topkineto.ro/articole/partil e-ascunse -ale-istoriei -kinetoterapiei (Accesat în data
de 21.04.2020 -ora 21:14) ;
4. https://dralinpopescu.ro/2010/10/periartrita -scapulohumerala -psh/ (Accesat în data de
24.04.20 20-ora 13 :22) ;
5. https://www.medlife.ro/articole -medicale/periartrita -scapulohumerala -de-la-
sindromul -de-impingere -la-tendinita -degenerativa.html (Accesat în data de 29.04.2020 –
ora 22 :02) ;
6. https://www.scribd.com/doc/277160841/periartrita -umarului (Accesat în data de
28.04.2020 -ora 23 :08) ;

71
7. https://anatomie.romedic.ro/articulatia -scapulohumerala -umarul (Accesat în data de
28.04.2020 -ora 23 :34) ;
8. https://www.doctor.info.ro/images/pages/MUSCULATURA_MEMBRELO_25844.jpg
(Accesat în data de 03.05.2020 -ora 09 :44) ;
9. http://sistem -muscular.blogspot.com/p/blog -page_4899.html (Accesat în data de
03.05.2020 -ora 14 :16) ;
10. https://anatomie.romedic.ro/bratul (Accesat în data de 05.05.2020 -ora 01 :06) ;
11. https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia -explicata/totul -despre –
recuperare/periartrita -scapulohumerala/ (Accesat în data de 06.05.20 20-ora 12 :32) ;
12. https://pdfslide.tips/documents/periartrita -scapulo -humerala -56895a25a3935.html
(Accesat în data de 08.05.2020 -ora 17 :21) ;
13. https://www.academia.edu/12131549/METODE_%C5%9EI_TEHNICI_DE_CERCETARE?au
to=download (Accesat în data de 12.05.2020 -ora 15 :45).

72
ANEXE

73

74

75

76