Lect. Dr. Ing. Iulian Popa [606388]

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOLOGIE ȘI GEOFIZICĂ
SPECIALIZAREA INGINERIA GEOLOGICĂ A RESURSELOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

RESURSE DE APĂ SUBTERANĂ
ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE.
STUDIU DE CAZ – JUDEȚUL BRĂ ILA

Coordonator științific :
Lect. Dr. Ing. Iulian Popa

Absolvent: [anonimizat]
2018

1
DECLARAȚIE

Subsemnatul/a __________________________________________, candidat: [anonimizat]/ diplomă/ master la Facultatea de Geologie și Geofizică din cadrul
Universității din București, în domeniul Geologie/ Inginerie geo logică, programul de studii
(specializarea) ________________________________________________ , declar pe
proprie răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele
și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost c itate și indicate, conform normelor
etice, în note și bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și
că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală a altcuiva, persoană
fizică sau juridică. Declar că lucrare nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei alte
instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Data _____________ Semnătura _______________

2

CUPRINS

Capitolul 1.
Aspecte introductive ………………………………………………… ………… …..3

Capitolul 2.
Zona de studiu – așezare, limite, caracteristici geografice generale…………… ….. 5

Capitolul 3 .
Condiții geologice și hidrogeologice (E-NE Câmpiei Române)……………… ……11

Capitolul 4 .
Condiții cl imatice (E-NE Câmpiei Române)…………………………………… …..17
4.1.Precipitații atmosferice și influența asupra resurselor de apă ……………………….19
4.2 Temperatura aerului …………………………………………………………………. 20
4.3 Evapotranspirația potențială …………………………………………………………. 21

Capitolul 5.
Modul de a coperire și utilizare a terenului …………………………….. ……………………..24

Capitolul 6 .
Resursele de apă subterană (corpuri de apa) …………………………………….26
6.1 Freatice ………………………………………………………………………………29
6.2 De adâncime ………………………………………………………………………….30
6.3 Sistem de monitoring (cantitativ, calitativ) ………………………………………….30
6.3.1. Volume prel evate………………………………………………………………30
6.3.2. Nivele piezom etrice……………………………………………………………33
6.3.3. Parametrii cali tativi……………………………………………………………39
Capitolul 7.
Factori de influență asupra resurselor/rezervelor de apă ……………………….50
7.1 Presiuni antropice (captări individuale/centralizate, industrie, agricultură )…………50
7.2 Fenomene de risc cu impact asupra resurselor de apă și valorificării acestora …… ..50

Capi tolul 8.
Impactul schimbărilor climatice asupra apelo r subterane/acviferelor ………..53

Capitolul 9
Concluzii ………………………………………………………………… …………57

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………… ……59

3
Capitolul 1
Aspecte introductive

Apa este unul dintre e lementele fundamentale ale vieții și în același timp un factor care
condiționează , adesea în mod limitativ, dezvoltarea sociala și economica a comunităților umane.
Apa reprezintă pe de o parte o resursa, iar pe de alta parte un risc, asociat fenomenelor h idrologice
extreme. Apele subterane se definesc ca ansamblul apelor care se află în golurile scoarței
pământului, care se formează și se deplasează în principal sub acțiunea forței gravitaționale a
Pământului .
Formarea apei subterane
Apele subterane iau na ștere din precipitațiile care se i nfiltrează în subteran, sau i nfiltrațiile de apă
din albia apelor curgătoare și stătătoare ( râuri , fluvii, lacuri ).Apele subterane, la fel ca cele de
suprafață, curg sub acțiunea forței gravitaționale, însă viteza de curgere a apelor subterane este mai
redusă, fiind influențată de natura rocii (mărimea granulelor sau porilor) care joacă și rolul de filt ru,
poziția apelor fiind schițată pe hărți hidrografice. Apele subterane ies la suprafață sub formă de
izvoare, a căror apă este filtrată și are o concentrație diferită în minerale.
Care este sursa apelor subterane?
Principala sursa a apelor subterane sunt precipitațiile generate de vaporii de apă din atmosfera. O
parte din precipitații se transforma în apă subterana, apa subterana având și surse endogene .
Precipitațiile , în funcție de procesele la care participa sunt reținute sub forma de umiditate în
atmo sfera sau în zona de aerare/vadoasa a acviferelor. Umiditatea contribuie la alimentarea
acvif erelor prin condensare și infiltrare . În condiții hidrogeologice favorabile formarii acviferelor
(adică formațiuni acoperitoare nisipoase -argiloase), 15 % pana la 20% din precipitații se transforma
în apă subterana.
Ce relații sunt intre apele de suprafața și cele subterane?
Relațiile intre apele subterane și cele de suprafața sunt permanente și au o dinamica activa mai ales
pentru acviferele de mica adâncime . Efect ul relației hidrodinamice intre apele subterane și cele de
suprafața se resimte vizibil in: variabilitatea debitelor rețelei hidrografice și calitatea apei subterane .

4
Cum s -a format apa subterana?
Formarea apelor subterane este explicata prin diverse teor ii generate de :
– diversitatea condițiilor climatice din zonele de alimentare alea acviferelor
– calitățile fizico -chimice ale apelor subterane(calde, reci, mineralizate, nemineralizate, cu gaze, fără
gaze etc.)
– vârsta diferita a apelor subterane .
Cunoa șterea proceselor și teoriilor care explica geneza apelor subterane fundamentează programe le
de cercetare a acumulărilor de ape subterane potabile, minerale sau termale.
Apele subterane constituie cel mai mare rezervor de apă dulce din lume, reprezentând m ai mult de
97% din toate rezervele de ape dulci disponibile pe glob (excluzând ghețarii și calotele glaciare).
Restul de 3% este alcătuit în principal din apele de suprafață (lacuri, râuri, mlaștini) și umiditatea
solului. Până recent, atenția acordată apelor subterane s -a referit în principal la utilizarea ei ca apă
potabilă (de exemplu, cca. 75% din locuitorii Uniunii Europene depind de apele subterane pentru
alimentarea cu apă), însă s -a recunoscut de asemenea ca ele constituie o importantă resursă p entru
industrie (ex. ape de răcire) și agricultură (irigații). Totuși, a devenit din ce în ce mai evident că
apele subterane trebuie privite nu numai ca un rezervor de alimentare cu apă, ci trebuie protejate
pentru valoarea lor de mediu. Apele subterane jo acă un rol esențial în ciclul hidrologic și sunt vitale
pentru menținerea zonelor umede și a curgerii în râuri. Cu alte cuvinte, ele furnizează curgerea de
bază (apa care realimentează râurile pe tot parcursul anului) pentru sistemele de ape de suprafață,
dintre care multe sunt utilizate pentru alimentarea cu apă și pentru recreere. Pe multe râuri din
Europa, mai mult de 50% din scurgerea anuală provine din apele subterane. În perioadele de ape
mici, această cifră poate crește la mai mult de 90% și astfel deteriorarea calității apelor subterane
poate afecta direct apele de suprafață și ecosistemele terestre cu care sunt în legătură.
Cauze ale tendinței de scădere a volumelor de apă subterană captată în Romania
– reducerea activității unor unități economic e;
– neutilizarea în totalitate a capacității de captare a fronturilor, mai ales la agenții economici
racordați și la rețeaua de distribuție orășenească;
– înnisiparea unor foraje, datorită exploatării defectuoase și dotării cu pompe inadecvate etc.;
– tendința de secare a apelor freatice din unele zone;
– aplicarea unor măsuri de reglementare și economice conform prevederilor legale, care
descurajează utilizarea apei subterane de calitate, acolo unde nu este absolut necesară.

5

Figura 1.Resursele de apă ale României .
Sursa: Administrația Națională ” Apele Române ”

Capitolul 2
Zona de studiu – așezare, limite, caracteristici geografice generale

Județul Brăila este situat în partea de est a țării, în unitatea numită Câmpia Română. Prin suprafața
sa de 476 5,8 km², reprezintă 2% din suprafața țării, fiind un județ de mărime mijlocie. Reședința
județului este Municipiul Brăila, situat la 200 de km nord -est față de București. Județul Brăila se
învecinează la nord cu Județul Galați, la est cu Județul Tulcea, la sud-est cu Județul Constanța, la
sud cu Județul Ialomița, la vest cu Județul Buzău și la nord -vest cu Județul Vrancea. Această
poziționare geografică este avantajoasă,deoarece condițiile naturale și proximitățile sunt prielnice
dezvoltării economice și so ciale. Relieful și clima favorizează locuirea, iar pe solurile fertile se
practică o agricultură bogată. Dunărea deține cantități mari de apă și adăpostește numeroase

6
viețuitoare. Apropierea de mare și de capitală înlesnește legăturile cu întreaga țară și cu Europa.
Toate aceste elemente conferă Brăilei accesibilitate și deschiderea către întreaga țară.

2.1.Asezarea geografică
Județul Brăila este situat în Regiunea de Dezvoltare sud-est a României. Sub raport fizico -geografic
este situat în estul Câmpiei Române, la confluența Siretului și Călmățuiului cu Dunărea. Este
intersectat de paralela de 450 latitudine nordică (Viziru, Tufești) și de meridianul de 280
longitudine estică (est de Brăila și Mărașu)

Figura 2.Pozitia geografica a județului Brăila
Sursa: ” Reabilitarea și modernizarea sistemelor de apă și apa uzata în județul Brăila ”

7

2.2.Relieful .Teritoriul județului Brăila aparține în cea mai mare parte unității de câmpie și anume
părții estice a Câmpiei Române. În ansamblu, relieful este constituit din spații interfluviale netede și
întinse, din terase fluviatile și lunci cu o mare dezvoltare.

Unitățile de relief
Individualizarea unităților de relief s -a făcut ținând seama de principalele elemente geomorfologice,
morfologice și a constituției litolo gice. Se disting mai multe subregiuni, și anume: Bărăganul
Central (Câmpia Călmățuiului), Bărăganul de Nord (Câmpia Brăilei), Câmpia Râmnicului,
Balta Brăilei, Lunca Siretului, Lunca Buzăului și Lunca Călmățuiului.
Bărăganul Central (Câmpia Călmățuiului) este delimitat de Călmățui în nord, Ialomița în sud,
Sărata la vest și Dunărea la est. În județul Brăila intră partea nord -estică, caracterizată prin prezența
nisipurilor eoliene de pe malul drept al Călmățuiului, a depresiunilor de tasare (crovuri) în zon a
centrală Dudești – Roșiori – Ciocile și a terasei Dunării la est. Această porțiune are o înclinare de la
nord-vest spre sud -est. Altitudinile cele mai mari de pe teritoriul județului se întâlnesc în această
zonă – 51 m la Bumbăcari și Zăvoaia – și sunt d ate de nisipurile de dune care acoperă depozitele
loessoide. Cea mai mare extindere a nisipurilor eoliene se întâlnește în zona Jugureanu – Scărlătești
– Pribeagu – Dudești – Zăvoaia – Însurăței și Lacul Rezii.
În prezent, aceste nisipuri, dispuse sub form ă de dune, sunt fixate, având și un sol în fază incipientă
de formare, fapt ce permite practicarea culturilor. Pe alocuri se conturează depresiuni alungite între
aliniamentele de dune, care în perioadele ploioase sunt acoperite cu ape.
Bărăganul de N ord (C âmpia Brăilei) este delimitat la sud de Lunca Călmățuiului, la vest de zona
joasă de divagare presărată cu brațele părăsite ale Buzăului, în nord -vest și nord de lunca Buzăului
și a Siretului, iar în est de Lunca Dunării. Altitudinea este mai mare în parte a vestică între 35 – 40 m
și mai mică în est între 20 – 25 m. Relieful este relativ uniform, reprezentat prin câmpuri netede,
întinse, nedrenate superficial. Singurele microforme de relief le formează depresiunile de tasare,
care ating cea mai mare dezvolta re din toată Câmpia Română și câteva văi largi, fără scurgere.
Depresiunile de tasare sunt transformate în lacuri și se întâlnesc în partea centrală a câmpiei, între
Ianca și Comăneasca (Ianca, Plopu, Esna, Lutu Alb, Secu, Iazu etc.).În ceea ce privește văile, Valea
Ianca este cea mai mare, cu o direcție sud -nord și împarte Câmpia Brăilei în două părți aproape
egale: Câmpia Viziru și Câmpia Iancăi. Valea are o lățime exagerat de mare (uneori 2 Km) în raport

8
cu lungimea (30 – 40Km). Adâncimea ei este doar de 7 – 8 m și are mai degrabă aspectul unui lac,
deoarece datorită pantei mici a profilului longitudinal apa stagnează temporar, permițând
dezvoltarea unei vegetații acvatice.
Câmpul Viziru cuprinde spațiul dintre Valea Ianca în vest și Dunărea în est, sub f orma unei benzi
de la Lunca Călmățuiului în sud și până la cea a Siretului în nord. Este zona în care Câmpia Brăilei
are cele mai mici înălțimi (20 -21 m în sud la Viziru și 13-16 m în nord la Brăila), exceptând muchia
nordică de la contactul cu Lunca Siret ului unde dunele de nisip care se aștern peste depozitul
loessoid au altitudini ceva mai ridicate (28 -31 m). Câmpul Viziru este neted, neafectat de procese
de tasare evidente.
Câmpia Iancăi situată între Valea Ianca în est și Valea Buzăului în vest, se împ arte în trei. În
porțiunea centrală este Câmpul Ianca, străbătut de numeroase văiugi largi, puțin adânci, presărată cu
lacuri de crov: Ianca, Plopu, Lutu Alb, Esna, Movila Miresii. În sectorul de sud -vest se află Câmpul
Mircea Vodă cu înălțimi mai mari (35 -40 m), care este limitat la vest de Lunca Buzău iar în sud de
Lunca Călmățui. Are suprafața netedă, fără depresiuni de tasare. Pe latura de nord, brodând fruntea
Câmpiei Brăilei, este Câmpu l Gemenele care se întinde ca fâșie acoperită de nisipuri sub form ă de
dune, cu grosimi mari și altitudini care ajung până la 50 m între Constantinești și Șuțești , fixate și
folosite pentru culturi agricole.
Câmpia Râmnicului intră pe teritoriul județului Brăila, doar prin partea sa terminală, de pe stânga
Buzăului cu li manele Jirlău, Ciulnița și Câineni . Este o câmpie de tip piemontan, cu altitudini ce nu
depășesc 20-25 m.
Lunca Dunării. Este situată în estul teritoriului județului Brăila și ocupă suprafețe importante.
Atinge cele mai mari lățimi din țară, cu o medie de 25 Km, dar ajunge și la 40 km în dreptul
Călmățuiului. În dreptul unor îngustări, provocate de promontorii, lățimea se reduce la 7 -8 Km
(Brăila – Măcin). Lunca internă sau Balta Brăilei se întinde pe o lungime de 70 Km între Brațul
Măcin sau Dunărea Veche spre Podișul Dobrogei și un braț complex – Dunărea cu brațe secundare
(Vâlciu , Cremenea, Calia și Cravia). Acestea se unesc la Brăila, unde balta cu același nume se
închide. Brațul dinspre Bărăgan este situat relativ departe de mal. Acesta lasă pe stânga o luncă
externă destul de lată (Balta Stăncuței) și se despletește în segmente lungi și ușor meandrate,
închizând între ele ostroave foarte alungite, printre care Balta Mică a Brăilei între brațele Cremenea
și Vâlciu , declarată parc natural. Lunca dintre br ațe are 5 -7 m altitudine absolută. Grindurile sale
principale sunt ușor mai înalte și se pot lăți de la 500 m la 5 Km, formând câmpuri. Există și multe
grinduri de canale mici (privaluri), late de până la 100 m, care compartimentează areale mai joase

9
depre sionare. Relieful de luncă a fost mult modificat în urma lucrărilor de amenajare (desecare,
canalizare, irigare) a acestora pentru practicile agricole.
Lunca Siretului ocupă o bună parte din teritoriul județului Brăila și anume în nordul acestuia. Între
confluența Buzăului cu Siretul, lunca are cea mai mare lățime (25 -30 km), fapt datorat zonei de
subsidență din cursul inferior al Siretului. Lunca Siretului prezintă o înclinare din amonte spre avale
și dinspre contractul cu Câmpia Brăilei spre albia Siretul ui. Altitudinea cea mai mare este de 13 -15
m în zona Măxineni -Olăneasca, iar cea mai mică în jur de 5 -6 m în zona de vărsare a Siretului în
Dunăre. În prezent, ca urmare a acțiunii de îndiguire, lunca Siretului a fost scoasă de sub inundații și
suprafețe m ari de teren au intrat în circuitul agricol.
Lunca Buzăului se desfășoară în partea nord -vestică, între localitățile Făurei, în amonte și Racovița
în aval. În acest sector Lunca Buzăului se suprapune pe zona de subsidență a Câmpiei Române.
Lunca Buzăului a re lățimi cuprinse între 2 -5 km și are aspectul unui „culoar” între câmpia
piemontană a Râmnicului și Câmpia Bărăganului de Nord. În această porțiune, albia Buzăului se
caracterizează printr -o mare mobilitate, schimbându -si traseul frecvent. În dreptul loc alității Făurei,
Buzăul și Călmățuiul au aceiași luncă joasă, iar între ele, se găsesc numeroase cursuri părăsite, care
în perioada inundațiilor sunt active, apele trecând dintr -un râu în altul. Buzoelul dintre Surdila –
Găiseanca și Cireșu este artera de le gătură cea mai importantă dintre Buzău și Călmățui. Pendularea
albiei Buzăului în cadrul luncii, mobilitatea depozitelor nisipoase sub acțiunea vântului, determină
ca această unitate joasă de relief să fie folosită în proporție redusă în agricultură.
Lunca Călmățuiului, situată în jumătatea de sud a județului, este extrem de dezvoltată, fiind
considerată opera altui râu (a Buzăului) cu o capacitate de eroziune, transport și aluvionare mult mai
puternică. În prezent, procesele fluviatile de albie sunt mult d iminuate, în raport cu băltirea apelor,
procesul de diflație etc. care sunt predominante. Există și brațe părăsite, cele mai lungi fiind Batogu,
Strâmbeanu și Puturosu. Lunca Călmățuiului are 2 -7 Km lățime, malul drept se înalță cu întreruperi,
până la 30 m, iar cel stâng numai cu 5 m. Fâșia nordică, cu brațe părăsite și grinduri fluviatile este
folosită mai mult în agricultură, iar fâșia sudică mai joasă și netedă are caracter inundabil, și numai
popinele și porțiunile acoperite cu depozite argilo -nisipoas e sunt utilizate în agricultură.

10

Figura 3 . Unitățile de relief din jud. Brăila .
Sursa:”PUG Brăila ”

11

Capitolul 3
Condiții geologice și hidrogeologice

3.1. Caracteristici geologice
Din punct de vedere tectonic, județul Brăila face parte din Platforma Moesia. Soclul platformei este
de origine hercinica, iar sedimentele superioare sunt de origine carpatica. Sedimentele datează din
mezozoic și din pleistocen. Î n lunci, respectiv Insula Mare a Brăilei acestea sunt foarte recente,
datând din holocen. Stratele din jurasic și cretacic conțin zăcăminte de petrol. Cuvertura de loess
acoperă îndeosebi câmpiile tabulare, ajungând pe alocuri sa aibă o grosime de 40 m. De asemenea
se întâlnesc dune de nisip.
Datorita uniformității condițiilor pedoclimatice, în județu l Brăila s-a dezvoltat o gama de soluri mai
puțin variata. Cea mai mare răspândire , pe aproximativ 75% din teritoriu, o au cernoziomurile
carbonatice cu variantele lor afectate de hidromorfie (cernoziomuri freatic umede și cernoziomuri
carbonatice freatic umede, de regula situate la baza profilului), care acoperă aproape în totalitate
câmpiile netede interfluviale. Aceste soluri, cca. 190.000 ha, formate pe loessuri și depozite
loessoide, prezintă o textura mijlocie.
Partea nordica a interfluviilor cu relie f vălurit , eolian, prezintă soluri nisipoase în diferite stadii de
evoluție , de la nisip nesolificat (regosol) la cernoziom cambic (levigat). Aceste soluri apar insular la
sud de Siret, dar formează o fâș ie aproape continua la sud de Calmăț ui.
O pondere m are în învelișul de sol o au și solurile aluviale (inclusiv aluviunile), local gleizate și pe
alocuri salinizate, întâlnite în luncile largi ale Buzăului , Siretului și Dunării . O buna parte din
acestea au fost mlaștini sau lacuri.
Din punct de vedere mo rfotectonic evoluția arealului este dirijată de epoca precarpatică ce
însumează o serie de faze tectonice care au dus la formarea și consolidarea unităților de platformă.
Astfel, în timpul etapei precambriene se consolidează fundamentul cristalin al unităț ilor de
platformă din fața arcului carpatic. La sfârșitul cutărilor careliene (huroniene), platforma primitivă
est-europeană se completează în sud cu Platforma Moesică. La început platforma primitivă est –
europeană se întindea uniform peste Moldova,Dobrogea și sudul Câmpiei Române, având o serie de
fracturi marginale profunde ce se multiplicau în zona Dobrogei de Nord. Această unitate a

12
platformei este întreruptă de formarea geosinclinalului prebaikalian, individualizându -se ca uscat
numai fundamentul Podișu lui Moldovei, Câmpiei Române și Dobrogei de Sud care închideau spre
nord-vest aria geosinclinala în care se plămădeau viitoarele catene cristaline carpatice. Ulterior au
loc doar ușoare mișcări pe verticală sau fracturări marginale, însa linia generală de evoluție
morfologică – de platformă – este direcționată din Precambrian. Au avut loc definitivări ale
fundamentului și mișcări neotectonice, cele recente ducând la mișcări de slabă intensitate. Ca
urmare a mișcărilor neotectonice, o mare parte din suprafaț a lacustră pliocenă a dispărut în
cuaternar, lacurile rămase funcționând ca nivele de bază pentru regiunile limitrofe. Aceasta
retragere a lacului a influențat relieful prin desfășurarea sistemelor de terasă, a tipului și mediului de
acumulare specific dez voltat.
Astfel, în pleistocenul inferior lacul este mai restrâns ca în levantin, existând, în funcție de tipul de
depozite trei sectoare:
– primul, la contactul cu muntele, unde aveau loc acumulări de pietrișuri și nisipuri sub forma unor
delte fluvio -lacustre imense;
– al doilea, în care se acumulau nisipuri și argile;
– ultimul, unde lacul avea adâncimi mai mari, caracterizat prin acumulări de argile și argile
nisipoase.
Spre finele pleistocenului mediu are loc o micșorare a suprafeței lacustre în vest și nord-vest, prin
deplasarea spre sud a ariei de sedimentare fluviuo -lacustră și prin creșterea ponderii materialelor
balcanice în acumulările ce acoperă vec hea câmpie joasă. Î n pleistocenul superior are loc exondarea
completă și definitivarea pantei genera le de curgere a râurilor. Unitatea de platformă este
reprezentată prin Câmpia Română. Unitatea corespunde, în general, cu partea nordică a Platformei
Moesice ce înclină dinspre Bulgaria spre Câmpia Română, afundându -se tot mai mult pe măsura
apropierii de Carpați. Fundamentul său (sau platforma propriu -zisa) este format din șisturi
cristaline, cutate spre sfârșitul precambrianului; până în s ilurian . Etajul sedimen tar se compune
din:silurian, devoni an și permian, triasic, jurasic , cretacic, iar la vest sunt și depozite paleogene
(legate cu cele din bazinul Lomului din Bulgaria); urmează tortonianul, sarmațianul și pliocenul
(mai ales în partea centrală și nordică a câmpiei). Fundamentul platformei se ridică spre sud și odată
cu ridicarea acestuia se efilează, până la pierdere, termenii inferiori ai neogenului. Morfotectonic ,
epoca precarpatică este definitorie pentru formarea și consolidarea Câmpiei Române. Astfel, în
etapa precambriană se cons olidează fundamentul cristalin . Marea platforma est – Europeană car e
cuprinde și zona analizată avea o serie de fracturi marginale, unitatea ei fiind întreruptă de formarea

13
geosinclinalului prebaikalian, care se extindea atât peste fundul de tip oceanic de la marginea
platformei, cât și peste zona nord -dobrogeană.
3.2.Hid rogeologie
Principalele formațiuni geologice care poseda proprietăț i hidraulice conductive și (de
transmisivitate și înmagazinare ), prezentând astfel importanta practica din punct de vedere
hidrogeologic, sunt formațiunile :
– cuaternare , ce aparțin pleis tocenului inferior (stratele de Frătești ), prezente în zona de vest, nord și
est a județului Brăila ;
– cele de vârsta pleistocen superior (nisipuri de Mostiștea și pietrișurile din Terasele Dunării );
– formațiunile holocene (aluviunile grosiere ale râuri lor Siret, Buzău , Calmățui și Dunăre ).
Din analiza datelor geologice și hidrogeologice rezulta ca în teritoriul județului Brăila sunt prezente
în formațiunile cuaternare, în raport cu adâncimea , trei tipuri de acvifere:
Acviferul freatic cantonat în depo zitele loessoide. Studiile hidrogeologice menționează caracterul
sezonier al acviferului, în funcție de funcționarea sistemului de irigații local sau regional existent,
motiv pentru care nu a fost studiat și monitorizat prin sistemul național al Ministerul ui Mediului și
Dezvoltării Durabile.
Acviferul freatic propriu -zis din văile fluviatile și din zona de câmpie (primul strat cu permeabilitate
ridicata sub depozitele loessoide). Acviferul freatic cantonat în depozitele aluvionare granulare din
lunca fluvi ului Dunărea și cea a râurilor Buzău , Siret și Călmățui este monitorizat prin 145
piezometre existente pe teritoriul județului Brăila , care au evidențiat zonele de drenaj și relațiile
hidraulice intre apele subterane și apele de suprafața . S-a remarcat exi stenta unei arii cu niveluri
hidrostatice ridicate la vest de municipiul Brăila , aproximativ intre localitățile Siliștea – Romanu –
Cazasu, generata probabil de pierderile de apă cauzate de sistemul de irigații din zona.
Acviferul de adâncime . Acviferul d e adâncime din jumătatea vestica a teritoriului județului Brăila,
intre limita administrativa vestic a a acestuia și o limita convențională trece prin localitățile Latinu –
Sihleanu – Gemenele – Urleasca – vest Viziru – est orașul Însurăț ei – Victoria, avân d direcția de
curgere generala vest – est. Debitele furnizate de forajele hidrogeologice care au deschis acest
acvifer au avut valori scăzute și apă nepotabila, motiv pentru care nu s -au proiectat sisteme
centralizate de alimentare cu apă bazate pe aceste resurse de apă de adâncime , cu excepția frontului
de captare al orașului Făurei , care a avut însa rezultate slabe.

14
3.3.Hidrologie
Teritoriul județului Brăila este drenat de 4 mari sisteme hidrografice: Bazinul hidrografic al
fluviului Dunărea , bazinul hid rografic al râului Buzău , Bazinul hidrografic al râului Călmățui , și
bazinul hidrografic al râului Siret, având următoarele caracteristici:
Bazinul hidrografic al fluviului Dunărea . Pe teritoriul județului Brăila , fluviul Dunărea are o
lungime de 84 km, i ar brațul Dunărea Veche străbate județul pe o lungime de 98 km. Afluentul
principal al Dunării în județul Brăila este râul Călmățui . Rețeaua hidrografica a Dunării în județul
Brăila mai cuprinde și alte brațe în lungime totala de 122 km. Fluviul Dunărea are o mare
importanta economica, atât din punct de vedere al alimentarii cu apă a municipiului Brăila , cat și a
altor activităț i industriale și agricole.
Partea inferioara a bazinul hidrografic al râului Buzău . Raul Buzău pe teritoriul județului are o
lungi me de 207 km și este utilizat în special pentru irigații și industrie. Județul Brăila face parte din
bazinul hidrografic Buzău – Ialomița în proporție de 78,5% cu o suprafața de 4.766 km2.
Bazinul hidrografic al râului Călmățui , situat intre localitățile Jugureanu și Gura Călmățui pe o
distanta de 84 km. Pe acest sector râul Călmățui este amenajat pentru irigații .
Partea inferioara a bazinul hidrografic în al râului Siret. Raul Siret delimitează partea de nord a
județului Brăila de județul Galați , pe o lu ngime de 50 km și este utilizat în special pentru irigații și
amenajări piscicole.
3.4.Resursele de apă
Principalele categorii ale resurselor de apă din județul Brăila sunt apele subterane, râurile și lacurile.
Prin volumul care se scurge în cursul unui an , râurile reprezintă resursele de apă cele mai
importante ale județului Brăila. Arterele hidrografice sunt Dunărea, Siret, Buzău și Călmățui.
Dunărea în cadrul județului este reprezentată prin brațele principale – Cremenea și Măcin (Dunărea
Veche) – și brațele secundare – Vâlciu, Mănusoaia, Pasca, Calia, Arapu – în arealul Bălții Brăilei –
și prin Dunărea propriu -zisă din dreptul municipiului Brăila și până la confluența cu Siretul.
Dunărea Veche sau brațul Măcin, care formează și limita estică a județului, are 96 Km lungime, un
coeficient mare de meandrare (1,24) și o lățime medie de 250 m. Panta mică, ca urmare a gradului
mare de meandrare, face ca acest braț să transporte o cantitate mică de apă (13%) din debitul total
de la Hârșova (5949 m3/s). Brațul Cr emenea, cel mai important, are o lungime mai mică (70 Km), o
pantă de scurgere mai mare și o lățime medie de 500 m. Dacă caracteristica brațului Măcin este
gradul de meandrare, cea a brațului Cremenea este gradul de despletire. Din brațul Măcin (numai la

15
2 Km de la bifurcație) se desprinde brațul Vâlciu care se varsă apoi în Cremenea. Debitul maxim la
asigurarea de 1% a fost estimat pentru Hârșova la 15.080 m3/s și pentru Brăila la 14.620 m3/s.
Debitul minim se înregistrează în două perioade (toamna și iarna), cel de iarnă fiind mai scăzut față
de cel de toamnă. La asigurarea de 99,9% la stația hidrometrică Brăila debitul minim a fost apreciat
la 1000 m3/s.
Siretul formează limita dintre județele Brăila și Galați, între localitatea Corbu Vechi și confluența
cu Dunărea pe 47,4 Km lungime. În acest sector, pe partea dreaptă, la Voinești , Siretul primește
apele Buzăului. Datorită diferenței mici a nivelului mediu, 10 m la Corbu Vechi și 2 m la confluența
cu Dunărea, panta profilului longitudinal este destul de m ică, fapt ce determină o meandrare
puternică a râului în cadrul luncii și o acțiune intensă de aluvionare. Față de debitul mediu
multianual (153 m3/s), analizat la stația hidrometrică Lungoci, situată în amonte de câțiva kilometri,
la vărsarea în Dunăre, d ebitul maxim este de 4500 m3/s (asigurarea de 1%), iar cel minim de
26 m3/s (asigurarea de 95%). Mineralizarea apei redusă (375 mg/l) și tipul hidrochimic (bicarbonat
și clorurat -calcic ) fac ca apa din Siret să fie folosită în bune condiții în irigații.
Buzăul pe teritoriul județului, se desfășoară pe o lungime de 141 Km, între Făurei și confluența cu
Siretul la Voinești . Dacă se raportează distanța reală a albiei Buzăului (141 Km) la distanța în linie
dreaptă dintre cele două extremități (56 Km) rezultă c u coeficient de meandrare foarte mare. Buzăul
transportă o cantitate redusă de apă la niveluri medii multianuale, respectiv 25,4 m la stația
hidrometrică Băința, situată la 10 Km amonte de limita județului. Față de debitul mediu multianual,
valorile extrem e (maxime și minime) sunt foarte distanțate. Astfel, debitul maxim la asigurarea de
1% este apreciat la 1800 m3/s, iar cel minim de 0,200 m3/s. În prezent apele din Buzău sunt folosite
într-o proporție redusă, cu totul local, în irigații. Față de apele Dun ării și Siretului, cele ale Buzăului
prezintă calități potabile mai reduse.
Călmățuiul pe teritoriul județului Brăila are aproximativ jumătate din lungimea totală (70 Km din
145 Km total) și se desfășoară între localitățile Jugureanu și Gura Călmățuiului. Reprezentând un
vechi traseu al Buzăului, Călmățuiul nu are un bazin hidrografic prea dezvoltat (820 Km2), acesta
fiind reprezentat, de fapt, printr -o serie de cursuri laterale părăsite. În cadrul județului Brăila nu are
nici un afluent. Albia este îngustă și adâncită cu 2 -3 m în aluviunile de luncă. Din observațiile
hidrometrice efectuate la Cireșu , reiese că debitul mediu multianual este de 1,20 m3/s, iar la vărsare
se apreciază la 1,4 m3/s. În raport cu debitul mediu, cel minim este destul de ridicat, 0, 200 m3/s,
aceasta datorită alimentării din pânza freatică. Mineralizarea apelor Călmățuiului este ridicată (1,5 –
2 g/l) iar tipul hidrochimic, sulfatat sodic, permit ca apele să fie folosite puțin în irigații.

16
3.5.Calitatea apei
Teritoriul județului Brăila conține ape freatice nepotabile, din cauza vitezelor de tranzit reduse,
apele freatice prezintă o mineralizare ridicata. Apele freatice din județul Brăila nu constituie o sursa
importanta pentru alimentarea cu apă a populației , pentru industrie sau pen tru irigații , atât sub
aspectul variației cantitative în timpul anului, cat și sub cel al gradului de potabilitate.
Din punct de vedere hidrochimic, apele freatice se încadrează în tipul bicarbonatat calcic și sodic, în
mai mica măsură și în sulfatate și clorurate calcice și sodice, în cea mai mare parte, cu mineralizări
care depășesc uneori 5g/l. Calitatea apei de adâncime din Stratele de Frătești corespunde parțial cu
cerințele Directivei 98/86/CE privind calitatea apei potabile, prezentând depășiri ale indicatorilor
reziduu fix, duritate totala și depășiri locale la indicatorii fier, mangan, amoniu, azotați și substanțe
organice. Apele de adâncime , în marea lor majoritate nu îndeplinesc condițiile de potabilitate și din
acest motiv, sistemul de alimenta re cu apă din forajele de medie și mare adâncime , nu este
dezvoltat. Volumele de apă captate din subteran, în cea mai mare parte, sunt utilizate pentru
satisfacerea nevoilor care nu necesita apă de calitate, în industrie și ferme agricole. Exista totuși
sisteme de alimentare cu apă care au ca sursa de apă acviferul de adâncime : orașul Însurăț ei unele
zone rurale (Victoria, Stâncuța , Roșiori , Ciocile, Salcia Tudor, Romanu, Vădeni etc.) care în prezent
dispun de fronturi de captare din subteran.

Figura 4.Ha rta hidrografica a judetului Braila
Sursa:”PUG Braila”

17
Capitolul 4
Condiții climatice
Brăila se află în zona climatică continentală, în ținutul climei de câmpie, la contact cu clima
specifică Luncii Dunării – figura 5 . Verile sunt călduroase și uscate dato rită maselor de aer
continentale sub influența valorilor mari ale radiației solare (125 Kcal/cm2). Temperatura maxima
absolută înregistrata 44.5C. Iernile sunt geroase, fiind marcate de viscole puternice fără strat de
zăpadă stabil și continuu. Temperatura minima absolută înregistrata – 29.5 C. Cantitatea de
precipitații maximă în 24 de ore – 120 mm. Uniformitatea reliefului face ca trăsăturile de bază ale
climei să fie foarte puțin modificate pe cuprinsul județului Brăila. Regiunea din care face parte
arealul studiat prezent în lucrare se încadrează în zona cu climat temperat continental , caracterizat
prin: accentuarea continentalismului, amplitudini termice diurne și anuale mai mari, cantități mai
reduse de precipitații care cad predominant sub forma de a versa la intervale foarte neregulate,
frecventa mai mare a fenomenelor extreme (secetelor vara, viscole iarna), indice de ariditate – 22.

Figura 5. Conditiile climatice ale judetului Braila / Sursa:”PUG Braila”

18
La nivel european a fost realizat proiectul CARPATCLIM, bazat pe date furnizate de entități cu
atribuții specifice de cercetare în domeniul climatologic din nouă țări aflate în aria de ocurență a
Munților Carpați. În cadrul acestui proiect, după armonizarea și filtrarea tuturor datelor a fost
elaborată o bază de date de tip grid (10 km între noduri), de înaltă rezoluție care furnizează
informații interpolate cu caracter zilnic, lunar sau anual, cu referire la un număr de circa 40
parametri meteorologici (măsurați și/sau calculați). Perioada pentru care sunt furnizate informaț ii
este 1961 – 2010. Valorile în noduri sunt relativ asemănătoare dar nu sunt identice cu cele reale
înregistrate la stațiile din rețeaua națională.
Pentru evaluarea condițiilor climatice în Brăila au fost utilizate date rezultate în urma
măsurători lor efectuate în 7 puncte – tabel 1 și figura 6 .
Tabel 1 – Puncte din rețeaua CarpatClim

Figura 6.Coordonatele punctelor în Google Earth

19
4.1 Precipitații atmosferice
Precipitațiile atmosferice reprezintă sursa primara de alimentare a râ urilor, lac urilor și apelor
subterane. Mai jos am exemplificat variația de precipitaț ii în perioada 2005 -2016 pe baza
înregistrărilor de la stația meteorologică Brăila. Se observă un regim cvasiconstant al precipitațiilor
pentru perioada 2011 -2016, cu va lori ușor mai ridicate față de perioada anterioară (2006 -2009).
Braila0200400600800
200520072009201120132015Precipitatii medii anuale
Braila

Figura 7. Precipitații – valori medii anuale (stația meteo Brăila)
0100200300400500600700800900
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
20094747
4848
4949
5039
5119
5197
5274
Linear (4747)

Figura 8. Precipitații – valori medii anuale în puncte din rețeaua CarpatClim

20
În figura 8 este reprezentată variația precipitațiilor în punctele CARPATCLIM pe durata a 49 de ani
(1961 -2010). Se poate observa o ușoară tendința de scădere a valorilor în intervalul considerat.
Din analiza datelor provenite din arhiva CarpatC lim reiese faptul că cea mai mare cantitate de
precipitații medii anuale s -a înregistrat în anul 1972, fiind de 836,64 mm în punctul 4747 ; 792,83
mm în 5274; 786,99 mm în punctul 4848 766,81 mm în punctul 4949, 763,17 mm în punctul 5039,
758,48mm în punctu l 5119 și 776,56 în punctul 5197 .
De asemenea, cea mai redusă cantitat e de precipitații este de 334,81 mm în punctul 4747 în
anul 1986; 330,93 mm în punctul 4848 în anul 1986; 324,69 mm în punctul 4949 în anul 1986;
325,19 mm î n punctul 5039 în anul 2000 ; 316,67mm în punctul 5119; 310,36 mm în punctul 5197
și 308,1 mm în punctul 5274 în anul 2000.
Se constată o variație a precipitațiilor în intervalul de timp 1961 – 2010, lucru datorat
schimbărilor survenite în cadrul climei.
În anotimpul de iarnă se remarcă cea mai mică cantitate de precipitații în toate cele șapte
puncte, cauza principală fiind înghețul, având loc o creștere a acestora în anotimpurile de primăvară
odată cu topirea zăpezilor și vară.

4.2 Temperatura aerului

Figura 9. Temperatura aerului – valori medii anuale (stația meteo Brăila)

21
Variația de temperaturi în punctele CARPATCLIM pe durata a 49 de ani (1961 -2010).

Figura 10. Temperatura aerului – valori medii anuale î n puncte din rețeaua CarpatClim

Se poate observa tendința de creștere a tem peraturii pe perioada 1961 -2010. Temperatur ile medii
anuale variază între 9,25 ˚C și 13,22 ˚C .
Astfel, cele mai mari valori de temperatură au avut loc în anul 2007 iar cele mai mici s -au
înregistrat în anul 1985 . Creșterea valorilor temperaturii aerului nu a fost egală pe parcursul unui an.
Se observă o creștere a temperaturii în anotimpurile de primăvară – vară și o scădere a acesteia pe
parcursul sezoanelor de toamnă și iarnă .
4.3 Evapotranspirația
Evapotranspirația reprezintă cantitatea de apă care revine în atmosferă de pe suprafața corpurilor
de apă, de pe suprafața solului sau din apa interceptată de vegetație .
Termenul de evapotranspirație reală (ETR) definește o variabi lă de ieșire din sistem ce
depinde cantitativ de factori climatici (temperatura, viteza și turbulența vântului, deficitul
higrometric, durata de strălucire a soarelui) și hidrogeologici, care condiționează cantitățile de apă
din sol și din zona nesaturată. Această variabilă are la bază două componente reprezentate de

22
evaporarea directă și transpirația vegetației. Intervalul de variație este cuprins între 0 și o valoare
maximă denumită evapotranspirația potențială (ETP, PET), valoare egală cu cantitatea de apă care
s-ar pierde prin evapotranspirație dacă rezerva de apă din sol ar fi suficientă pentru a alimenta în
mod continuu pierderile oricât de mari ar fi ele. Evapotranspirația potențială este uneori denumită și
evapotranspirație de referință ET 0 (Mermoud , 1998) și constituie ansamblul pierderilor de apă ale
unei culturi de referință (gazon) având o înălțime uniformă de câțiva centimetri în stadiul maxim de
vegetație și alimentată în mod constant de apă.
Există două mari grupe de metode care permit evalua rea ETR:
-Metode de calcul a ETP transformată în ETR prin aplicarea unui factor de corecție,
-Metode de bilanț.
Din prima categorie fac parte metodele ce utilizează formule empirice ce conțin una sau mai multe
variabile (temperatură, precipitații, insolați e etc.) precum și formule bazate pe studiul fizic al
fenomenului (Penman -Montheith) sau măsurători directe la bacul evaporimetric.
Toți parametrii care permit calculul evapotranspirației cu ajutorul formulelor empirice sunt
parametri clasici care se obțin cu ajutorul unei stații meteorologice (durata de strălucire a soarelui ,
temperatura aerului, umiditatea și viteza vântului ), în timp ce constantele utilizate sunt extrase din
tabele specializate.
0100200300400500600700800900
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
20094747
4848
4949
5039
5119
5197
5274
Linear (4747)

Figura 11. Evapotranspirația – sume anuale pe puncte din rețeaua CarpatClim

23
Se poate observa de tendința de creștere a evapotranspiraț iei în intervalul 1961 -2010.
Se observă:
– valoarea maximă se înregistrează în anul 2007 cu o valoare de 787,59 mm
– cea mai mica valoare se înregistrează în anul 1980 cu o valoare 638,1 mm

In următorul grafic am evidențiat valorile de evapotranspiratie lunare pe o perioada de 10 ani
(1970,1980,1985,1990,1995,2000,2004,2006,2008,2010)

Figura 12. Evapotranspirație – valori luna re

– pentru fiecare an selectat valorile cele mai mici înregistrate intr-o luna au valoare 0 predominant
fiind lunile de iarna (decembrie,ianuarie, febru arie)
– cele mai mari valori înregistrate au fost în luna august a anului 2010 cu o valoare de 154,92 m m.

24

Capitolul 5
Modul de acoperire și utilizare a terenului

Solul
Prezența pe suprafețe întinse, foarte slab înclinate sau orizontale a depozitelor loessoide, lipsite în
cea mai mare parte de drenaj superficial, condițiile climatice semiaride, cu o um iditate deficitară și
existența v egetației ierboase de stepă, au determinat formarea solurilor cernoziomice, în diferite
faze de evoluție, pe cea mai mare parte a teritoriului județului Brăila.
Cernoziomurile ocupă 70 -75% din suprafața județului și cuprind o gamă foarte variată:
cernoziomuri castanii și ciocolatii, cernoziomuri carbonatice (municipiul Brăila), cernoziomuri
levigate argiloase compacte, cernoziomuri levigate nisipoase, cernoziomuri aluviale etc. Profilul de
sol al cernoziomurilor este bine de zvoltat, reflectând o evoluție îndelungată.
Însușirile fizico -chimice ale ce rnoziomurilor fac ca aceste soluri să aibă cea mai mare fertilitate
naturală din țară. Ca urmare a acestei însușiri, c ernoziomurile sunt folosite pentru o gamă foarte
largă de cult uri agricole, dintre care locul principal îl ocupă grâul și porumbul.
Modificările antropice puternice datorate construcțiilor (locuințe, platformele industriale, drumuri,
etc.) au determinat destructurarea profilului de sol inițial (brun roșcat) și apari ția așa – numitelor
„protosoluri antropice".

Figura 13 . Harta pedologica a județului Brăila / Sursa: www.portal -braila.ro

25

Figura 14 . Gruparea terenurilor în clase de calitate în județul Brăila
Sursa : www.portal -braila.ro

Clasa I. Foarte bună – Terenuri fără limitări în cazul utilizării ca arabil
Clasa a II -a. Buna – Terenuri cu limitări reduse în cazul utilizării ca arabil
Clasa a III -a. – Mijlocie – Terenuri cu limitări moderate în cazul utilizării
Clasa a I V-a. – Slabă – Terenuri cu limitări severe în cazul utilizării ca arabil
Clasa a V -a. – Foarte slabă – Terenuri cu limitări extrem de severe care nu pot fi folosite ca arabil

Situat în partea de est a Câmpiei Române, mai exact în Câmpia Bărăganului, județ ul Brăila se
bucură de o suprafață prielnică pra cticării agriculturii datorită calității pedologice a solului și
disponibilității apei.

26

90%9%1% 0%2015 -2017
Arabil Pasuni naturale Vita de vie Livezi
Figura 15. Distribuția utilizării terenului în perioada 2015 -2017:

Capitolul 6 .
Resurs ele de apă subterană (corpuri de apa)

Apele subterane
În subteran, teritoriul județului Brăila prezintă importante rezerve d e apă freatică și de adâncime.
Adâncimea nivelului apelor freatice variază de la 0 m, în luncile joase până la 20 m pe câmpurile
acoperite cu nisipuri. În zona municipiului Brăila apa freatică se situează la adâncimi ce variază
între 5 – 20 m (Figura 16 ). Datorită variațiilor mari a cantității de precipitații din cursul anului
(principala sursă de alimentare a apelor freatice), nivelu l hidrostatic înregistrează variații de 1 –2 m.
Din punct de vedere hidrochimic, apele freatice se încadrează în tipul bicarbonatat -calcic și sodic, în
mai mică măsură sulfatate și clorurate calcice și sodice. În general mineralizația depășește 5g/l,
fiind improprie utilizării ca apă potabilă. Apele freatice din județul Brăila nu constituie o sursă
importantă pentru alimentarea cu apă a populației, pentru industrie sau pentru irigații, atât sub
aspectul variației cantitative în timpul anului, cât și sub cel al gradului redus de potabilitate.

27

Figura 16 – Harta hidrogeologică, foaia Brăila, sc. 1:100000 (IGR, 1968)

28
În județul Brăila se găsesc 4 corpuri de apă monitorizate (Figura 17 ). Corpul ROIL04 – Câmpia
Brăilei și Corpul ROIL07 – Câmpia Brăilei ce au o stare bună în ceea ce privește calitatea (chimică)
a corpului de apă; pe de altă parte, Corpul ROIL06 – Lunca Călmățui și Corpul ROIL09 –
Călmățuiul de Sud au o stare calitativă (chimică) slabă. Starea chimică bună apare atunci când
numărul punctelor de monitorizare poluate nu depășește 20% din totalitatea lor de pe un corp de apă
subterană, iar starea chimică slabă apare când procentul de 20% este depășit.

Figura 17 – Corpurile de ape subterane freatice delimitate în spațiul hidrografic Brăila
Sursa: ” Considerații privind corpurile de apă subterană din sudul României ”

29
6.1 Apele subterane f reatice
Apele freatice din județul Brăila se găsesc cantonate în depozite loessoide și nisipurile eoliene de
pe interfluvii și în aluviunile fluviatile din lun cile largi ale Dunării, Siretului, Buzăului și
Călmățuiului. Adâncimea apelor freatice variază de la 0 m în luncile joase până la peste 20 m, pe
câmpurile acoperite cu nisipuri. Datorită variației mari a cantității de precipitații în cursul anului,
care re prezintă principala sursă de alimentare a apelor freatice, nivelul hidrostatic înregistrează
variații de 1 -2 m. Unele orizonturi sunt epuizate complet în timpul verii, când sunt secete
prelungite, ca urmare a exploatării intense și a pierderilor prin evapo transpirație la suprafața solului.
Din punct de vedere hidrochimic, apele freatice se încadrează în tipul bicarbonatat calcic și sodic, în
mai mică măsură și în sulfatate și clorurate calcice și sodice, în cea mai mare parte, cu mineralizări
care depășesc uneori 5g/l.
Apele freatice din județul Brăila nu constituie o sursă importantă pentru alimentarea cu apă a
populației, pentru industrie sau pentru irigații, atât sub aspectul variației cantitative în timpul anului,
cât și sub cel al gradului de potabilita te.

Figura 18 . – Distribuția apelor subterane freatice la scara jud. Brăila
Sursa : www.portal -braila.ro

30
6.2 Ape subterane d e adâncime
Acestea se găsesc cantonate în pietrișurile de Frătești (arealul Bălții Brăila și cursul inferior al
Călmățuiului) și în depozitele nisipoase cu o granulație mijlocie și fină de vârstă cuaternară
(Câmpia Brăilei și Câmpia Călmățuiului). În luncile Călmățuiului și Buzăului, la adâncimi de 20 –
50 m, se găsesc depozite argilo -nisipoase care reprezintă aluviuni vechi și în care sunt cantonate ape
de adâncime. Apele de adâncime din depozitele cuaternare apar în 2 -3 orizonturi până la adâncimea
de 200 m. În pietrișurile de Frătești , apele de adâncime se găsesc între 20 – 50 m și 50– 100 m.
Din punct de vedere hidrochimic, apel e de adâncime din depozitele nisipoase cu granulație fină sunt
în general nepotabile, cu mineralizații între 3 și 8 g/l. Cele din pietrișurile de Frătești prezintă
calități potabile mai bune.
6.3 Monitoring (cantitativ, calitativ)
Starea corpurilor de apă subterană este urmărită prin monitorizarea parametrilor cantitativi (volume
prelevate, nivele piezometrice) și a parametrilor de calitate (fizico -chimici, microbiologici, etc.).
6.3.1 Volume prelevate
In următorul tabel sunt evidențiate volumele de apă subterana captate în perioada 2015 -2017
Nr.
crt. Denumire unitate Volume captate
în anul 2015
(mii mc) Volume captate
în anul 2016
(mii mc) Volume captate
în anul 2017
(mii mc)
0 1 2 3 4
1. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Berteștii de Jo s 93 91 105
2. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Vădeni 75 96 94
3. PRIMARIA FRECATEI –
Alim cu apă din subteran
com. Frecatei 39 46 46
4. PRIMARIA STANCUTA –
Alim. cu apă din subteran
com. Stâncuța 155 155 155
5. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Victoria 175 168 173
6. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran –
Centru operațional Însurăței 277 266 271
7. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Roșiori 85 81 81
8. CUP DUNAREA BRAILA –66 70 0

31
Alim. cu apă din subteran
com. Jirlău
9. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Măxineni 161 152 111
10. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Romanu 100 88 121
11. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Salcia Tudor
50 51 49
12. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Scorțaru Nou 43 29 0

13. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Galbenu 163 160 137
14. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Vișani 106 97 33
15. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Ulmu 20 20 23
16. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Ciocile 0 0 52
17. CUP DUNAREA BRAILA –
Alim. cu apă din subteran
com. Dudești 0 0 54

Figura 19. Poziția captărilor de apă subterană

32
Figura 20. Variația volumelor de apă subterană exploatată în perioada 2015 -2017:

33
6.3.2 Nivele piezometrice
In următorul tabel sunt evidențiate forajele grupate pe corpuri de apa:

Foraj Corp de apă subterană
Mihail Kogălniceanu F3 Câmpia Siretului Inferior RO -SI-05
Însurăței F1 Călmățui de Sud RO -IL-09*
Zăvoaia F1 Călmățui de Sud RO -IL-09*
General Poetaș F1 Călmățui de Sud RO -IL-09*
Ciocile F1 Călmățui de Sud RO -IL-09*
Colțea F1 Călmățui de Sud RO -IL-09*
Niculești Jianu F1 Călmățui de Sud RO -IL-09*
Lișcoteanca F3 Lunca Râului Călmățui RO-IL-07
Cireșu F2R Lunca Râului Călmățui RO-IL-07
Brădeanca F4 Câmpia Siretului Inferior RO -SI-05
Brădeanca F7 Lunca Râului Călmățui RO-IL-07
Victoria F1 Călmățui de Sud RO -IL-09*
Viziru F1 Câmpia Brăilei RO-IL-07
Berlescu F1 Câmpia Brăilei RO-IL-07

Pentru fiecare foraj din tabelul de mai sus au fost construite grafice pentru a urmări variația
nivelului piezometric ( adâncime , exprimat în cm) pentru anii 2015, 2016, 2017 .

34
Se poate observa:
– variația sezonieră a nivelului apei (de -a lungul unui an hidrologic) cu amplitudini de 10 -20
pana la 150 cm, funcție de condițiile climatice,
– variația anuală a nivelului apei, ridicare sau coborâre funcție de condițiile de ali mentare și de
regimul de exploatare.

35

36

37

38

39
6.3.3 Parametrii calitativi
Pe baza analizelor chimice efectua te periodic se monitorizează starea de calitate a apelor subterane.
Variația câtorva parametri, pentru grupul de foraje analizat mai sus, este prezentată în figurile
următoare. Se pot trage următoarele concluzii:
– există două categorii de contaminare: natur ală și antropică.
o Contaminare naturală = atunci când valorile ridicate ale concentrației pentru un
element/compus reprezintă fondul natural al zonei; de exemplu depășirile la ionii Cl,
SO4, Fe, Na, Ca, sunt determinate de condițiile geologice -litologice lo cale
evidentiate in forajele de mai jos
o Contaminare antropică = atunci când sursă este reprezentată de un obiectiv sau o
activitate umană; este cazul indicatorilor amoniu, a zotit, azotat evidentiate in forajele
de mai jos
– Există o mare variabilitate a con centrațiilor, atât de la un foraj la altul cât și pentru un foraj
la diverse momente de timp, funcție de regimul climatic, regimul de exploatare, existența
irigațiilor și a folosirea diverselor produse chimice în agricultura .
00,20,40,60,811,21,4Victoria F1
Amoniu(mgNH4/l)
Azotat(mgNO3/l)
Azotiti(mgNO2/l)

Valoarea cea mai mare atinsa de amoniu a fost un luna mai 2015 cu o valoare 0,224 mgNH4/l,
pentru azotat cea mai mare valoare a fost atinsa în luna septembrie 2017 având 1,24 mgNO3/l și
azotiți cu o valoare maxima de 0,053 mgNO2/l în luna mai 2015.

40

Valoarea cea mai mare a fost atinsa în luna septembrie 2017 cu o valoare de 500 mg/l.

Valoarea cea mai mare atinsa de amoniu a fost un luna octombrie 2016 cu o valoare 0,361
mgNH4/l, pentru azotat cea mai m are valoare a fost atinsa în luna septembrie 2015 având 0,863
mgNO3/l și azotiți cu o valoare maxima de 0,382 mgNO2/l în luna octombrie 2016.

41
Valoarea cea mai mare atinsa de cloruri a fost în luna septembrie 2017 cu o valoare d e 145,272 mg/l
iar pentru sulfați maxima a fost atinsa în luna septembrie 2017 având 234 mg/l.

42

43

44

45

46

47

48

49

50
Capitolul 7.
Factori de influe nță asupra resurselor de apă subterană

Factorii care intervin în geneza, dinamica și caracteristicile resurselor de apă de suprafața și
subter ana sunt reprezentați , pe de o parte, de factorii fizico -geografici (geologia, relieful, clima,
vegetația și solurile), iar pe de alta parte , de factorii antropici care exercita presiuni asupra acestor
resurse naturale sub aspect cantitativ ( prelevări de apă din râuri și surse subterane pentru alimentari
cu apa, irigații și alte activități economice), dar și calitativ ( prin deversări necontrolate de ape uzate
sau din cauza aplicării îngrășă mintelor chimice pe terenurile agricole, care ajung ulterior prin
infiltrare în apă subterană ).

7.1 Presiuni antropice: captări individuale/centralizate, industrie, agricultură
Influenta factorilor antropici asupra resurselor (sub aspect cantitativ și calitativ) se resimt prin:
– modificări la nivelul distribuției vegetației naturale, prin despăduriri și desțeleniri în scopul
extinderii terenurilor agricole;
– evacuările de ape epurate sau neepurate în corpurile de apă de suprafața ;
– prelevările de apă pentru diferite folosințe (aprovizionarea cu apă a populației , irigații în
sezonul de vegetație );
– prezenta suprafețelor impermeabile din cadru arealelor urbane
– activități agricole care presupun aplicarea îngrășămintelor și pesticidelor pe terenurile agricole
ce ajung sa se infiltreze în subtera n și sa contamineze astfel apele subterane.

7.2 Fenomene de risc cu impact asupra resurselor de apă și valorificării acestora

Factorii de influenta asupra resurselor de apă din zona de studiu se pot constitui și în elemente de
risc ce pot deregla, pe t ermen scurt sau lung, echilibrul în utilizarea optima a acestora. În tabelul de
mai jos au fost detaliate principalele fenomene:

51
Tabel – Fenomene de risc cu impact asupra resurselor de apă din zona de studiu și asupra
valorificării acestora

Fenomenul de
risc Factori genetici Parametrul/
Indicatorul de risc Consecințe asupra
resurselor de apa
Valuri de căldura Advecții de aer tropical în
sezonul cald
(cu intensificări ale vântului ) – Temperaturi maxime zilnice
ale aerului
– Evaporatie puternica de pe
suprafețe acvatice
– Creșterea deficitului de apă
din sol și scăderea nivelului
freatic

Fenomene de
îngheț – Advecții de aer arctic
în sezonul rece
– Răcirile radiative și
inversiunile termice – Numărul lunar și anual
de zile cu îngheț
– Durata intervalului cu
îngheț la sol(zile) – Înghețul pe râuri
(secarea de iarna)
– Înghețul la suprafața a
lacurilor
Viscolul Intensificarea activității
ciclonilor
mediteraneeni în
sezonul rece ce
determina :
– ninsori abundente
– intensificarea vântului – Viteza medie și
maxima a vântului
(m/s);
– Intensitatea și durata
viscolului;
– Numărul anual de zile
cu viscol Acumularea zăpezii în
văile râurilor și în
microdepresiuni
(crovuri);
Seceta
meteorologica

Viiturile – Precipitații deficitare
/absenta precipitațiilor
pe perioade
îndelungate ;
– Insolație puternica și
încălzirea excesiva

– Precipitații abundente
– Topirea rapida a
zăpezii – Durata intervalului fără
precipitații (zile)
– Frecventa și durata
perioadelor de uscăciune
și seceta
(zile, luni)

– Durata viitu rilor(ore)
– Stratul de apă scurs
(mm) – Seceta hidrologica
(secarea râurilor și
lacurilor)
– Creșterea generala a
adâncimii nivelului
freatic

– Inundații prin
debordarea apei în albia
majora
– Transportul de aluviuni
și modificarea
caracteristicilor alb iilor

52
Inundații prin
ridicarea
nivelului freatic – Precipitații abundente
– Topirea zăpezii
acumulate – Grosimea stratului de
apa(cm) la suprafața
terenului
– Durata inundației – Inundarea terenurilor
agricole

Înghețul pe râuri Temperaturi negative în
aer și la nivelul solului Datele medii de apariție
și dispariție a podului de
gheata și a altor
formațiuni de îngheț – Diminuarea și
încetarea temporala a
scurgerii lichide pe râuri
– Perturbări în navigația
fluviala și în alimentarea
cu apă prin captări de
suprafața
Poluarea apelor Utilizarea
îngrășămintelor și
pesticidelor pe
terenurile agricole – Concentrația
substanțelor nocive
dizolvate în apa
– Prezenta azotaților și
fosfaț ilor în apa freatică Reducerea imediata a
utilizării resurselor de
apă de supra fața și
subterane

53
Capitolul 8 .

Impactul schimbărilor climatice asupra apelor subterane/acviferelor

Poluarea apei
Poluarea apelor este definita ca acea schimbare a compoziției apelor care le face damnatoare pentru
sănătatea oamenilor, neadecvate pentr u întrebuințarea economica sau recreativa și care duce la
deteriorarea florei și faunei din mediul acvatic. Apele uzate afectează calitatea apelor de suprafața
(receptorul) în care sunt evacuate direct proporțional cu debitul de apă uzata și cu concentrați a
poluanților pe care aceasta le conține . Influenta asupra apelor receptorului este cu atât mai mare cu
cat debitul/volumul receptorului este mai mic. Principalele materii poluante sunt dizolvate sau se
afla în suspensie. Acestea sunt de natura anorganica (săruri minerale) sau organica (diverse
substanțe organice) și pot sa fie toxice, inhibitoare pentru procesele naturale, favorizante pentru
unele procese natural cauzatoare de efecte nedorite pentru apele receptorului în care au fost
evacuate. Principalele forme de poluare a apei, în funcție de sursele și de natura lor, sunt:
1) Poluarea organica.
Principala sursa a acestei forme de poluare acvatica o constituie deversările menajere din marile
orașe și o serie de industrii.
2) Poluarea toxica provine în mod exclusiv din surse industriale si, în special, din industria chimica,
extractiva și prelucrătoare a metalelor.
3) Materiile în suspensie.
4) Materiile nutritive ( nitrați , fosfați ).
Acest tip de substanțe nutritive, respectiv nitrați și fosfați , provoacă fenomenul de eutrofizare a
apelor curgătoare line, lacurilor ori marilor. Aceasta se datorează faptului ca excesul de nutrienț i
favorizează o proliferare, chiar o explozie de alge care se descompun rapid, consumând enorme
cantități de oxigen. Fără oxigen apa devine locul unor procese de fermentație și putrefacție . în cazul
poluării apei de suprafața , primul pas este de a preveni contaminarea stației de tratare sau a apei
tratate.

54
Cele mai importante probleme legate de calit atea apelor sunt reprezentat e de presiunile
punctiforme, difuze și hidromorfologice.
Amenințări:
– creșterea evapotranspirației , în special, în lunile de vară datorită creșterii temperaturii aerului
conducând la reducerea medie a regimului de scurgere a râurilor cu 10 -20% lucru evide nțiat în
graficul de mai jos:

Figur a 21.

– reducerea grosimii și duratei stratului de zăpadă din cauza creșterii temperaturii aerului în timpul
iernii evidențiat în graficul de mai jos :

Figura 22 .

55
– scăderea umidității solului conduce la reducerea la minim a scurgerilor (vara și toamna)
contribuind la creșterea frecvenței poluării și restricțiilor alimentării cu apă;
– temperaturile crescute pot afecta calitatea apei din râuri și acumulări (scăder ea oxigenului
dizolvat și înfloririle algale, eutrofizarea pot afecta populațiile de pești);
– reducerea debitelor râurilor poate crea probleme privind asigurarea folosințelor, capacitatea de
autoepurare a râurilor, ecologia acvatică și recreere;
– în verile secetoase pot apărea probleme privind asigurarea debitului salubru; modificări privind
alimentarea apelor subterane și a acviferelor;
– creșterea numărului de boli asociate apei;
– creșterea pagubelor produse de inundații și secete.
Oportunități:
– reducerea inundațiilor mixte de primăvară (zăpadă și ploaie) prin desincronizarea topirii zăpezii de
fenomenul ploilor;
– adaptarea dezvoltării viitoare la condițiile de risc la inundații;
Recomandări și măsuri de adaptare:
– realizarea hǎrților de hazard și r isc la inundații pe marile bazine hidrografice și detalierea de
cǎtre administrația localǎ a hǎrților riscului la inundații la nivelul localitǎților, cu prioritate în zonele
cu risc ridicat, identificate pe hǎrțile efectuate la nivelul bazinelor hidrografi ce;
– includerea hǎrților de risc în planurile de dezvoltare regionalǎ, în planurile de urbanism generale
(PUG) și în cele zonale (PUZ);
– adoptarea unor normative de amplasarea construcțiilor în zonele inundabile;
– adoptarea unor normative de construire a obiectivelor din zonele cu risc moderat la inundare, care
sǎ asigure pe de o parte siguranța acestora la evenimentele mai intense apǎrute ca urmare a
schimbǎrilor climatice;
– dezvoltarea de noi studii necesare fundamentării măsurilor de adaptare în dome niul evaluării
resurselor de apă;

56
– reevaluarea resurselor de apă pe bazine și sub -bazine hidrografice în condițiile schimbărilor
climatice;
– analiza influenței schimbărilor climatice asupra debitelor maxime ale cursurilor de apă; evaluarea
cerințelor de apă ale principalelor culturi agricole din România în condițiile schimbărilor climatice;
– evaluarea cerințelor de apă ale principalelor folosințe (alimentarea cu apă potabilă, apă industrială,
apă pentru zootehnie, piscicultură, etc.) în condițiile schimb ărilor climatice;
– pregătirea de studii pentru determinarea vulnerabilității resurselor de apă la schimbările climatice
pentru fiecare bazin hidrografic cu suprafața mai mare de 1000 km2, din care să rezulte măsurile de
adaptare necesare.
Măsuri de adapta re pentru asigurarea disponibilului de apă la sursă:
– realizarea de noi infrastructuri de transformare a resurselor hidrologice în resurse socioeconomice
(noi lacuri de acumulare, noi derivații interbazinale, etc.);
– modificarea infrastructurilor existen te pentru a putea regulariza debitele lichide a căror distribuție
în timp se modifică ca urmare a schimbărilor climat ice (supraînălțarea unor baraje );
– proiectarea și implementarea unor soluții pentru colectarea și utilizarea apei din precipitații;
extind erea soluțiilor de reîncărcare cu apă a straturilor freatice;
– realizarea de rezervoare de apă fără baraje (cu nivelul apei sub nivelul terenului);
– trecerea pe scară largă la gestionarea în comun de către mai multe țări a resurselor de apă din
zonele ma i bogate în resurse de apă ale Europei.

57
Capitolul 9
Concluzii

În contextul încălzirii globale, modificările regimului climatic din România sunt modulate de către condițiile
regionale. Astfel, analiza rezultatelor ansamblurilor experimentelor numerice (C MIP3 ) realizate cu modele
climatice globale arată pentru România o creștere progresivă a temperaturii medii a aerului pe parcursul
secolului XXI, în toate anotimpurile, dar mai pronunțată în sezonul de vară și iarnă. Estimările IPCC indică
faptul că, cel puțin în conformitate cu estimările globale, climatul se va încălzi în acest secol, iar
precipitațiile din regiunea din care face parte și România se vor modifica, astfel încât iernile vor deveni
mai umede și verile mai uscate. Astfel datele arată o crește re a temperatur ii la nivelul României de
aproximativ 0,8° C în ultima sută de ani. Conform experimentelor numerice regionale în condițiile celor mai
recente scenarii climatice, frecvența și intensitatea valurilor de căldură, a secetelor și intensitatea
precipitațiilor se așteaptă să crească în următoarele decenii în România .

Regiunile cele mai predispuse la creșterea frecvenței inundațiilor sunt nordul și nord -estul Europei,
în timp ce sudul și sud -estul Europei prezintă creșteri semnificative ale frecven ței secetei. Pe de altă parte,
conform celor mai recente scenarii climatice, intensitatea precipitațiilor se așteaptă să crească în următoarele
decenii în România . Chiar dacă sunt luate măsuri de reducere a emisiilor, vor exista, totuși, efecte reziduale
ale schimbării climatice și o nevoie de adaptare la evenimentele extreme legate de apă (inundații și secetă)
din România. Implementarea unor politici eficiente de adaptare în sectorul apei din România ar necesita
îmbunătățirea cunoștințelor, a instrumentelo r și a aranjamentului instituțional existente.

Sectoarele afectate de creșterea temperaturii și modificarea regimului precipitațiilor , cât și
fenomenele meteorologice extreme sunt: biodiversitatea, agricultura, resursele de apa, silvicultura,
infrastruct ura, turismul, energia, industria, transportul, sănătatea .
Recomandările privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice și propunerile pentru
posibile masuri de adaptare în diferite domenii de activitate, au fost preluate la nivel de județ și de
regiune, cu aplicații specifice fiecărei localităț i, fiecărei situații cu care s -au confruntat autoritățile
locale. Aceste masuri au vizat în principal următoarele acțiuni :
– continuarea subvenționării irigațiilor pentru încurajarea exploatării amenajărilor de irigații
ce asigura potențial economic;
– creșterea suprafețelor împădurite prin refacerea celor degradate și prin crearea altora în zone
favorabile;

58
– creșterea suprafeței fondului forestier, prin împădurirea unor terenuri degradate și a unor
terenuri margina le, inapte pentru o agricultura eficienta,
– crearea de perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole, a cursurilor de apa și a cailor
de comunicație ;
– realizarea harților de hazard și risc la inundații pe marile bazine hidrografice;
– aplicarea pe o sc ara larga a tehnologiilor și practicilor de utilizare a surselor de energie
regenerabila;
Din analiza datelor geologice și hidrogeologice rezulta ca în teritoriul județului Brăila sunt prezente
în formațiunile cuaternare, în raport cu adânc imea, trei tipur i de acvifere: a cviferul freatic , acviferul
freatic propriu -zis, a cviferul de adâncime.
Teritoriul județului Brăila este drenat de 4 mari sisteme hidrografice: Bazinul hidrografic al
fluviului Dunărea , bazinul hidrografic al râului Buzău , Bazinul hidrogra fic al râului Călmățui , și
bazinul hidrografic al râului Siret.
Principalele categorii ale resurselor de apă din județul Brăila sunt apele subterane, râurile și lacurile.
Regiunea din care face parte arealul studiat prezent în lucrare se încadrează în zona cu climat
temperat continental .
Tendința de scădere a precipitațiilor în intervalul 1961 -2010.
Tendința de creștere a temperaturii pe perioada 1961 -2010.
Temperatur ile medii anuale variază între 9,25 ˚C și 13,22 ˚C.
Tendința de creștere a evapotranspirației în intervalul 1961 -2010
Terenurile în județul Brăila au o calitate variata intre foarte buna și foarte slab având o proporție de
90% a terenurilor arabile înregistrate în perioada 2015 -2017.
În subteran, teritoriul județului Brăila prezintă importante rez erve d e apă freatică și de adâncime.
Volumele de apa subterana captate în intervalul 2015 -2017 au avut captări de pana la 277 mii mc.
În prezent, pentru a putea vorbi despre un management eficient al resurselor de apă pe bazine
hidrografice este necesar a lua în considerare efectul schimbărilor climatice asupra resurselor de
apă.
Estimarea impactului schimbărilor și variabilităților climatice asupra regimului hidrologic dintr -un
bazin hidrografic se bazează pe simulări realizate cu ajutorul unor modele, me teorologice,
hidrologice, hidrogeologice, utilizând ca date de intrare parametri climatici, hidrologici și
hidrogeologici.

59
Bibliografie

Bretotean M., Macaleț R., Țenu A., Tomescu G., Munteanu M. T., Radu E.,Drăgușin D., Radu C.
(2006) – Delimitarea și c aracterizarea corpurilor de apă subterană din România. Rev.
„Hidrotehnica”, vol. 50, nr. 10, p. 33 ‑39, București.
Bretotean M., Macaleț R., Țenu A., Tomescu G., Munteanu M. T., Radu E., Radu C., Drăgușin D.
(2006)‑ Corpurile de ape subterane la risc din Ro mânia. Rev. Hidrogeologia,vol.7, nr.1, p.9 ‑15,
București
Bretotean M., Minciună M., Radu C., Rădescu M. (2007) ‑ Evoluția nivelurilor apelor subterane
freatice din România. Hidrotehnica, vol. 52, nr.3,p.10 ‑14, București
CARPATCLIM Database © European Commis sion – JRC, 2013
S.C. EUROPEAN PROJECT CONSULTING S.R.L. Bucuresti(2009) -Strategia de dezvoltare
durabila a județului Brăila 2010 -2015
Sadoff C.,Muller M..(2009). -Gospodărirea Apelor, Securitatea Apelor și Adaptarea la Schimbările
Climatice:
SC DANIAS SRL (2012) – Studiu privind factorii de mediu (riscuri naturale, protecția și conservarea
mediului) Planul Urbanistic General Brăila.
SC DANIAS SRL(2017) – Actualizare Plan Urbanistic General Municipiul Brăila
Szalai S, Auer I, Hiebl J, Milkovich J, Radim T, Step anek P, Zahradnicek P, Bihari Z, Lakatos M,
Szentimrey T, Limanowka D, Kilar P, Cheval S, Deak Gy, Mihic D, Antolovic I, Mihajlovic V,
Nejedlik P, Stastny P, Mikulova K, Nabyvanets I, Skyryk O, Krakovskaya S, Vogt J, Antofie T,
Spinoni J: Climate of the Gr eater Carpathian Region . Final Technical
Report, http://www.carpatclim -eu.org.
Alte surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ape_subterane
http://ec.europa.eu/environment/water/water -framework/groundwa ter/pdf/brochure/ro.pdf
http://hidrotehnica.utcb.ro/seminar/aspecte.pdf.
www.portal -braila.ro

60
http://www.apabraila.ro/userfiles/P rezentare_pos_mediu_11062012.pdf
http://www.apabraila.ro/userfiles/Cover_anexe_cap._2.pdf
http://www.anpm.ro/documents/15349/34511758/Studiu+de+schimbari+climatice.pdf/64091e56 –
7262 -4e5e -99b8 -6052813e7d10