Leasingul Si Rolul Acestuia

Cuprins 1

CUPRINS

CUPRINS…………………………..……………………………………………………1

INTRODUCERE…………………………………………………………………….….2

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE LEASING………………………………….……….3

1.1. Conținutul economic al leasingului……………………………………………………3

1.2. Părțile leasingului………………………………………………………………………5

1.3. Particularitățile leasingului……………………………………………………………8

1.4. Asemănări si deosebiri între leasing și credit respectiv între leasing și închiriere…..11

CAPITOLUL 2. TIPURI DE LEASING

2.1. Leasingul financiar……………………………………………………………………17

2.2. Leasingul operațional…………………………………………………………………23

2.3. Alte tipuri de leasing…………………………………………………………………..26

2.3.1. Lease back……………………………………………………………………….26

2.3.2. Leasing internațional…………………………………………………………….28

2.3.3. Subleasing………………………………………………………………………..31

2.3.4. Leasing direct și leasing indirect…………………………………………………32

2.3.5. Leasingul bunurilor de capital și a celor de consum…………………………….33

2.3.6. Leasing cu amortizare totală și leasing cu amortizare parțială………………….34

CAPITOLUL 3. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE LEASINGULUI DIN PUNCT DE VEDERE AL UTILIZATORULUI…………………………………………………………35

CAPITOLUL 4. ABORDAREA FINANCIARĂ A LEASINGULUI

4.1. Calcularea ratelor de leasing…………………………………………………………40

4.2. Concureanța între leasing și celelalta forme de finanțare……………………………42

CAPITOLUL 5. LEASINGUL IN ROMÂNIA………………………………………………48

5.1. Contractul de leasing………………………………………………………………………….52

5.2. Termenii generali……………………………………………………………………………..54.

5.3.Derularea unui contract de leasing prin intermediul societații SC AUTOVON SRL…………………………………………………………………………………………………….57

5.3.1. Societatea comercială AUTOVON SRL …………………………………………57

5.3.2. Activitatea de leasing la SC AUTOVON SRL ……………………………………58

5.3.3. Derularea unei operațiuni de leasing concrete……………………………………61

ANEXE…………………………………………………………………………………64

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………68

Introducere 2

INTRODUCERE

Potrivit noii legislații fundamentale adoptate în România după 1989, economia de piața a fost instituită, atât prin dispoziții declarative, cât și prin măsuri concrete, în vederea atingerii acestui obiectiv.

Conceptul de leasing a devenit în ultima vreme un termen bine cunoscut si în România, având deja un rol deosebit de important in economia națională.

Leasingul este un pas înainte în finanțarea societaților comerciale care doresc să-și achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu au posibilitați financiare. Această tehnică de finanțare – care presupune un risc ridicat – vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să obtină credite de la bănci, ori nu vor să-și greveze bunurile mobile și imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finanțarea integrală prin fonduri împrumutate a unei investiții fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta leasingul se distinge de tradiționala creditare a investițiilor, unde întreprinderea beneficiară suporta o parte din valoarea investiției. De aceea leasingul – ca tehnică de finanțare – vizaeză, în primul rând, întreprinderile care urmăresc lărgirea activității și ridicarea performanțelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.

Am încercat să fac o cercetare asupra leasingului, pentru a întelege cauzele dezvoltării rapide a acestei tranzacții, de ce se spune că leasingul este o tranzacție de sine stătătoare, care sunt elementele care îl diferențiaza de celelalte modalități de investire cunoscute.

De asemenea am căutat să văd care sunt noutățile interesante ale acestei noțiuni, de asemenea am căutat o anumită explicație pentru eventuala supremație a acestei variante de investiție fată de celelalte alternative posibile, însă trebuie arătat faptul că si leasingul are limitele si riscurile sale.

În continuarea lucrării am analizat particularitățile si avantajale leasingului, de asemenea am făcut comparație între diferitele posibilitați de investiție, am prezentat diferitele variante de leasing.

Pentru a arăta care este importanța industriei leasingului in România, parcurg condițiile existente pentru dezvoltarea acestuia, efectuând o abordare financiară a leasingului.

Pe lângă prezentarea generală a contractului de leasing, pentru o prezentare cât mai completă a elementelor si importanței, ilustrez și printr-un exemplu concret modul de încheiere a acestuia, elementele ce intră in componența sa, calcularea acestora, respectiv drepturile si obligațiile părților până la expirarea contractului.

Conceptul de leasing 3

Capitolul 1. CONCEPTUL DE LEASING

Conținutul economic al leasingului

Leasing – iată o noțiune care, în ultimele trei decenii, a pătruns în toate dicționarele economice cu sensuri din ce în ce mai largi, incitând lumea economico – financiară cu noi perspective, fascinând prin simplitatea operațiunii și avantajele ei, suscitând interes chiar prin cadrul dentologic specific în care se deruleaza. Ritmul rapid al creșterii volumului operațiunilor de leasing pe piata mondială este simptomatic pentru nivelul actual al cererii de asemenea facilitați, în condițiile diminuării rapide a disponibilitaților de credite, creșterii masei investițiilor necesare achiziționării unor tehnologii moderne și tehnici “de vârf”, în condițiile accentuarii măsurilor de politică comercială protectionistă.

Posibilitatea de a utiliza echipamente foarte moderne, de mare randament, de a depăși unele obstacole de import, de a nu plăti drepturi de proprietate industrială etc. mențin leasingul în atenție. Piața leasingului funcționează în prezent după un mecanism comparabil cu cel al licitațiiilor internaționale, firmele specializate aflându-se practic într-o continuă competitivitate a cotațiilor, respectiv a condițiilor pe care le oferă.

În general firmele dețin în proprietate active (mijloace) fixe și raportează această investiție în bilanț. Totuși importantă este utilizarea clădirilor și echipamentelor și nu proprietatea în sine. O modalitate de obținere a dreptului de utilizare a mijloacelor fixe este cumpărarea acestora; o altă alternativă este închirierea lor (leasingul).

“Leasing”, “credit bail”, sau “location financement” sunt toți atâția termeni utilizați pentru a desemna, practic, același lucru, o cale de obținere si utilizare a activelor.

Operațiunea de leasing industrial, considerată ca o locație însoțită de un serviciu tehnic însuși, s-a născut în S.U.A. prin anii 1920. Leasingul financiar sau locația financiară de bunuri de echipament a apărut în aceeași țară în 1952, legat de războiul din Coreea (de nevoile armatei americane). Apoi această activitate a cunoscut o dezvoltare considerabilă, depășind frontierele americane.

Pornind de la expresia de origine engleză, “lease” (închiriere), leasingul este o formă specială de închiriere prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este cealalta parte, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing dacă părțile convin astfel și dacă utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin contract.

Conceptul de leasing 4

Se pune astfel accentul pe o latură a leasingului și anume pe aceea de formă specială de finanțare. Conform acestei acepțiuni, leasingul este o operațiune în care finanțatorul cumpară de la furnizor mijlocul de producție sau alt bun de capital ales de utilizator, pentru a preda acestuia din urma, în vederea utilizării în scop economic, bineînțeles contra plații ratelor dse leasing. Iar după trecerea perioadei contractuale, fie

automat, fie prin exercitarea dreptului de opțiune, bunul trece in proprietatea utilizatorului.

Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum și bunuri mobile de folosința îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio si video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, brevetelor și drepturilor de autor. Finanțatorul care cumpăra un bun de la producător, își acoperă prețul acestuia prin ratele de leasing, plătite de cel care ia cu chirie bunul respectiv, rate care cuprind pe

lângă amortizarea prețului de cumpărare si dobânda la capitalul investit, cheltuielile de administrație, precum și un anumit profit. Redevențele sunt de așa natură calculate, încât să asigure amortizarea prețului într-o perioadă sensibil mai scurtă decât durata de folosința efectivă.

Din acest punct de vedere, leasingul este asemănător creditului, deoarece fondurile necesare unei societăti în efectuarea unei investiții sunt furnizate de către o altă societate , diferența fiind doar atât, că nu se dau bani pentru cumpărarea bunului, ci se livreaza bunul însuși, iar prin ratele de leasing, utilizatorul rambursează suma creditată împreună cu cheltuielile de finanțare.

Se vede de aici foarte clar particularitatea leasingului, conform căreia cumpărătorul plătește prețul de achiziție a bunului (împreună cu cheltuielile legate de prelungirea plații) din veniturile rezultate în urma utilizării mijlocului respectiv.

De asemenea mai trebuie menționat faptul că leasingul este un mijloc comercial atât din punctul de vedere al producătorilor și al comercianților, cât și din punctul de vedere al utilizatorului, ce face posibilă creșterea valorificării produselor, prin acordarea unui fel de plată in rate cumpărătorului.

Din cele prezentate rezultă ca prin operatiunea de leasing, subiecții economici încearcă să realizeze o unificare a avantajelor creditului, închirierii și al cumpărării cu plata în rate, dar în același timp între părți pot apărea conflicte serioase de natură juridică.

Conceptul de leasing 5

Părțile leasingului

Contractul de leasing impune anumite obligații reciproce între părțile care efectuează operațiunea de leasing. Într-o operațiune de leasing participă trei părți principale, și anume:

furnizorul

societatea de leasing, în calitate de finanțator/locator

utilizatorul, care se mai numește și locatar

Furnizorul este proprietar, de asemenea vânzătorul obiectului ce face obiectul leasingului, el fiind de obicei producătorul bunului respectiv, însă poate avea și doar calitatea de comerciant. Între finanțator și furnizor de multe ori nu există nici o diferența, mai ales în cazul leasingului operațional.

Pentru furnizor leasingul reprezintă o modalitate de promovare a vânzărilor, de lărgire a cercului de clienți și a ariei de desfacere. Prin intermediul leasingului vânzătorul are practic la dispoziție o modalitate de transformare a unei livrări cash într-una pe credit în mod direct sau prin intermediul societații de leasing.

Finanțatorul/locatorul, societatea de leasing pote fi pe de o parte o filială a unei banci, sau o societate de interes bancar, iar pe de altă parte, societate de leasing independentă. De asemenea pot fi și mixte, de asemenea pot exista și finanțatori complet străini, adica filiale ale unor societați de leasing străine.

Pentru efectuarea unei operațiuni de leasing orice persoană fizică sau juridică va formula unei societați de leasing o oferta fermă, însoțită de lista cuprinzând bunurile care vor constitui obiectul contractului de leasing, precum și alte acte din care să rezulte situația sa financiara.

Locatorul/finanțatorul are ca obligații în cadrul unei operațiuni de leasing:

să respecte drepturile utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitațiumpărătorului.

Din cele prezentate rezultă ca prin operatiunea de leasing, subiecții economici încearcă să realizeze o unificare a avantajelor creditului, închirierii și al cumpărării cu plata în rate, dar în același timp între părți pot apărea conflicte serioase de natură juridică.

Conceptul de leasing 5

Părțile leasingului

Contractul de leasing impune anumite obligații reciproce între părțile care efectuează operațiunea de leasing. Într-o operațiune de leasing participă trei părți principale, și anume:

furnizorul

societatea de leasing, în calitate de finanțator/locator

utilizatorul, care se mai numește și locatar

Furnizorul este proprietar, de asemenea vânzătorul obiectului ce face obiectul leasingului, el fiind de obicei producătorul bunului respectiv, însă poate avea și doar calitatea de comerciant. Între finanțator și furnizor de multe ori nu există nici o diferența, mai ales în cazul leasingului operațional.

Pentru furnizor leasingul reprezintă o modalitate de promovare a vânzărilor, de lărgire a cercului de clienți și a ariei de desfacere. Prin intermediul leasingului vânzătorul are practic la dispoziție o modalitate de transformare a unei livrări cash într-una pe credit în mod direct sau prin intermediul societații de leasing.

Finanțatorul/locatorul, societatea de leasing pote fi pe de o parte o filială a unei banci, sau o societate de interes bancar, iar pe de altă parte, societate de leasing independentă. De asemenea pot fi și mixte, de asemenea pot exista și finanțatori complet străini, adica filiale ale unor societați de leasing străine.

Pentru efectuarea unei operațiuni de leasing orice persoană fizică sau juridică va formula unei societați de leasing o oferta fermă, însoțită de lista cuprinzând bunurile care vor constitui obiectul contractului de leasing, precum și alte acte din care să rezulte situația sa financiara.

Locatorul/finanțatorul are ca obligații în cadrul unei operațiuni de leasing:

să respecte drepturile utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitaților;

să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul indicat de utilizator, în condițiile expres formulate de acesta;

să încheie contractul de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, toate drepturile rezultând din contractul de vânzare-cumpărare, cu excepția dreptului de dispoziție;

să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea optării pentru prelungirea contractului sau pentru achiziționarea sau restituirea bunului;

să îi garanteze utilizatorului folosința liniștită a bunului , dacă acesta a respectat toate clauzele contractuale;

să asigure printr-o societate de leasing, bunurile oferite în leasing.

Conceptul de leasing 6

Atractivitatea contractului pentru societățile de leasing, derivă din veniturile ce le revin în urma operațiunii: rata de leasing pentru utilizarea bunului în perioada dării în folosință; dobânda pentru finanțarea pe termen mijlociu/lung; costul serviciilor oferite de societatea de leasing utilizatorului etc.

În ceea ce privește organizarea si funcționarea societaților de leasing în România, legea spune că ele înființeaza si funcționeaza potrivit Legii nr. 31/1990, republicată. Aceasta spune că societațile de leasing sunt societați comerciale, având ca obiect de activitate desfașurarea operațiunilor de leasing și un capital social minim, subscris si vărsat integral la înființare, de 500 milioane lei.

Utilizatorul poate fi o pesoană fizică sau juridică, de drept privat sau de drept public, autohtonă sau straină, el este cel mai important participant la derularea operațiunii de leasing.

Utilizatorul, în cadrul unei operațiuni de leasing se obligă:

să efectueze recepția și să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;

să efectueze plățile cu titlu de rată de leasing în cuantumul valoric stabilit și la termenele prevăzute în contractul de leasing;

să suporte cheltuielile de întreținere și alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;

să își asume pentru înreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații concrete totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi;

să permită finanțatorului verificarea periodică a stării și a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;

să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing;

de a executa alte obligații stipulate în contract.

Trebuie menționat faptul că participarea utilizatorului la operațiunea de leasing implică anumite cheltuieli care acționează ca un factor de limitare a accesului la aceste operațiuni. Totuși utilizatorul dispune și de o serie de avantaje: plata eșalonată în timp, în locul unei plați globale, asistanța tehnică și financiar-contabilă oferite de societațile de leasing, care dispun de servicii specializate în acest sens.

Una dintre deciziile importante pe care utilizatorul trebuie sa le facă este, pe lângă alegerea bunului de leasing și alegerea societații de leasing. Societațile de leasing pot încheia afceri cu persoane fizice, cu societați persoane juridice și fără personalitate juridica și cu întreprinderi de proprietate publică. Unele societați fixează un anumit segment al bunurilor de leasing preferate de asceștia sau o anumita limită minimă sau maximă a valorii bunului ce face obiectul leasingului.

Decizia utilizatorului – legată de alegerea societații de leasing se bazează în primul rând pe structura eșalonării plății ratelor de leasing. Unele societați de leasing, oferă rate inițiale mai ridicate, altele oferă rate cu o durata de 2-4 ani, cu rate uniforme pe toată durata contractului.

Conceptul de leasing 7

Relațiile dintre participanții unei operațiuni de leasing “clasic”sunt prezentate în Figura nr. 1.1.

dreptul de proprietate

BUNUL

livrare, DE contractul de leasing

garanție LEASING

a răspundere pentru dreptul de

a bunul produs folosință

Figura nr. 1.1.-Schema operațiunii de leasing

Nu este recomandat, de obicei a alege între societațile de leasing pe baza mărimii sau a formei de proprietate, ci este util a alege luând în considerare mărimea ratei de leasing inițiale și valoarea bunului de leasing, făcând comparație între acestea și costul total al tranzacției. Se poate spune că o societate de leasing este de calitate dacă nu se limitează doar la forme de contracte unilaterale, ci este flexibilă în ceea ce priveste încheierea afacerii și relațiile cu furnizorii.

O altă categorie de participanți la operațiunea de leasing o constituie intermediarii, care pot fi organisme de intermediere, reprezentanți sau delegați ai societații de leasing. Rolul intermediarilor este stabilirea legăturii între partenerii de leasing, pregătirea contractului de leasing. De exemplu o societate care servește ca intermediar va contacta alte societați de leasing localizate în tările diverșilor cumpărători potențiali, care vor achiziționa bunul în locul importatorilor, dacă aceștia din urmă doresc să obțină bunul respectiv. Intermediarii pot contribui la unificarea pieței leasingului și la reducerea nivelului taxei de leasing, deoarece pentru menținerea cercului de clienți aceștia încearca întotdeauna să găsească cele mai ieftine surse de finanțare a operațiunilor de leasing.

Conceptul de leasing 8

Particularitățile leasingului

Leasingul s-a afimat în ultimele decenii- îndeosebi în S.U.A. și în țările Europei Occidentale – ca metodă de finanțare pe termen mediu și lung și prin aceasta ca factor de promovare a vânzărilor, în particular a exporturilor. În esența leasingul este o formă de închiriere realizată de societățile financiare specializate (societăți de leasing) a unor bunuri de echipamente de către firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori care nu pot sau nu doresc să recurgă la credite bancare pentru cumpărarea acestora de la producători.

Termenul de leasing este susceptibil la interpretări diferite și mai ales de extindere la alte operațiuni care nu fac parte din sfera sa, cum ar fi închirierea sau vânzarea afectată de termen. Echivocul subzistă și urmare a diferențelor de sens ale termenului de leasing chiar și în tările anglo-saxone unde desemneaza multiple tranzacții, dar din care doar “financial leasing” corespunde operației ce ne interesează. Este de observat că termenul de leasing este preluat și de legislația noastră ca un neologism, renuntându-se implicit la termenul francez de “credit bail”; fiind un neologism, pare firesc a se aplica numai asupra unei operațiuni noi, distincte de instituțiile juridice deja existente.

Leasingul – în forma preluată de la europeni, respectiv de “financial leasing”, se deosebește de “operating leasing” care este o simplă locațiune cunoscută și sub denumirea de “renting”. În legislația germană și suedeză se întâlnește contractul numit ”konsumgiiterleasing” (închirierea bunurilor destinate consumației). Prin natura sa această operațiune se apropie de locațiunea denumită “operational leasing”, însă atunci când utilizatorul dispune de dreptul de a cumpăra bunul, vom fi în fața unei modalitați a leasingului care, de altfel, a fost precizată și de legea română, anume leasingul bunurilor de folosință îndelungată.

Termenul “leasing” se altură celorlalți termeni din sfera economică, consacrați la scară internațională, având o origine anglo-americană.

Firmele de leasing sunt constrânse să respecte o anumită proporție între angajamentele de “credit bail ” și fondurile lor proprii. Alte țări nu au definiții oficiale pentru leasing, neexistând constrângeri privind formele de practicare. Sunt țări la care leasingul este considerat ca o formă de vindere în rate; ratele de leasing acoperă costurile și asigură câștigul. Sigur, prin conținutul său economic, leasingul este un credit, dar un credit de o formă specială, în care operațiunile de restituire, inclusiv a dobânzilor se fac prin rate. Leasingul poate fi considerat și o formă aparte a creditului bancar; în loc de bani sunt împrumutate mărfuri concrete, mașini, utilaje, aparatură, etc. în general la expirarea contractului de leasing, beneficiarul trebuie să opteze fie pentru prelungirea contractului cu o chirie mai mică, fie pentru cumpărarea bunului respectiv, fie pentru restituirea acestuia. De asemenea leasingul mai poate fi definit și ca o formă deosebită, modernă de comerț exterior, de import – export, un sistem original de finanțare, sub forma închirierii, a unor mijloace de producție, acțiuni de dezvoltare economico – socială

.

Conceptul de leasing 9

Leasingul presupune în principiu două contracte: unul de vânzare – cumpărare, încheiat între producător, ca vânzător, și societatea de leasing, care creditează operațiunea de leasing în calitate de cumpărător și un contract de locațiune încheiat între societatea de leasing și un terț beneficiar.

Se face astfel o distincție clară între persoana proprietarului și cea a utilizatorului. Dreptul de proprietate, până la sfârșitul termenului contractual, aparține locatorului, iar dreptul de folosința utilizatorului, care devine astfel singurul îndreptățit de a încasa veniturile rezultate din folosință, fiind obligat în același timp să-și asume riscurile și obligațiile legate de acest drept de folosință. Prin contract, finanțatorul, cu excepția dreptului de proprietate, transmite toate celelalte drepturi de cumpărător legate de obiectul contractului, iar de asemenea cu excepția obligație de plată a prețului de cumparare, transmite și toate obligațiile asupra cumpărătorului.

Operațiunea de leasing este inițiată de firma care doreste închirierea produsului și care se adresează în acest sens societații de leasing cu o cerere de ofertă. Societatea de leasing, în urma acceptării cererii, procedează la stabilirea contactului cu producătorul bunului solicitat, în vederea achiziționării acestuia; în acest proces este implicat direct și viitorul beneficiar; urmează încheierea contractului de leasing și cumpărarea bunului de către societatea de leasing în vederea punerii lui la dispoziția beneficiarului.

Contractul de leasing asigură drept de folosință utilizatorului pentru o perioadă strict determinată, perioadă care începe de obicei în momentul punerii în folosintă a bunului. De asemenea organizarea și costurile livrării bunului de leasing, inclusiv asigurările legate de transport sunt suportate de către utilizator, ca de altfel și costurile cu montarea și punerea în funcțiune a acestuia.

În vederea acoperirii eventualelor pagube produse proprietații finanțatorului, utilizatorul este obligat la încheierea unui contract de asigurare sau să suporte cheltuielile asigurării. Rezultă că sunt două posibilitați de asigurare. În primul caz încheierea contractului de asigurare și plata regulată a ratelor este datoria utilizatorului, iar în lipsa acestuia contractul de asigurare nu ia naștere sau își pierde valabilitatea. În cazul acesta, existența asigurării este interesul elementar al utilizatorului, chiar și în cazul în care finantatorul nu-l verifică dacă a efectuat-o, deoarece în cazul păgubirii bunului, a distrugerii totale sau în cazul furtului acestuia, nu se poate cere amânarea sau anularea obligației de plată a ratelor scadente. Despăgubirea plătită de către asigurător micșorează doar suma plăților de efectuat, dar în nici un caz nu le anulează.

Cel de-al doilea procedeu constituie încheierea contractului de asigurare între finanțator și asigurător, primele de asigurare fiind transmise utilizatorului prin ratele de leasing. În practică aceasta este metoda cea mai des utilizată, deoarece în acest caz acoperirea riscului finanțatorului este mult mai sigură, și nici utilizatorul nu trebuie să suporte cheltuieli suplimentare.

Cheltuielile de funcționare cad în sarcina utilizatorului, cele mai importante dintre acestea sunt cheltuielile de întreținere.

Operațiunea de leasing are ca particularitate faptul că capitalul investit de către finanțator are ca garanție principală – bunul de leasing, pe care proprietarul poate să-l ia înapoi în cazul în care utilizatorul nu-și respectă obligatiile.

Conceptul de leasing 10

Singurul risc al finanțatorului care rezultă din faptul că bunul de leasing este principala garanție, este că acesta poate fi distrus sau furat, iar din utilizarea celorlalte garanții nu este sigur că acoperirea sumei totale a ratelor de leasing rămase este

posibilă. Dar această sursă potentială de pierdere poate fi evitată prin încheierea de asigurări.

Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficace mijloc de finanțare a investițiilor productive, oferind un plus de sigurantă deținatorului de capital. Statele au încurajat finanțările prin intermediul leasingului a unor investitii de interes general. Unele proiecte ale statului pot fi finanțate prin intermediul ”leasingului public”; investițiile comunitaților pot folosi ”leasingul comunal”. Nu în ultimul rând leasingul, combinat cu facilitați fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate.

Leasingul este o alternativa modernă la creditul clasic, dar poate fi și o metoda de remobilizare a capitalului imobilizat (lease-back). Prin acest mijloc se încurajează întreprinderile rentabile, capabile să aducă profitul necesar achitării redevențelor. Aceasta formă de finanțare oferă creditorului drept de garanție însuși dreptul de proprietate, fapt ce dă creditorului un grad de risc scăzut.

Leasingul acentueaza tendința modernă a capitalismului de a face o disociere între cei care dețin capitalul și cei care folosesc în mod activ acest capital. De asemenea aduce atingere concepției tradiționale de proprietate și afectează serios mitul proprietății în planul doctrinelor economice. Prin utilizarea fondurilor pentru plata furnizorilor de bunuri, se încurajează indirect, producția de bunuri mobile și construirea de imobile. Fondurile sindicalizate din contractele de leasing, cu valoare mare, pot atrage capitalul de pe piață și direcționarea lui către investiții; în acest fel, leasingul se dorește a fi un mijloc de vitalizare a unei economii decapitalizate.

Leasingul poate fi complementar sistemului bancar; prin emiterea de acțiuni sau alte titluri de valoare se pot atrage fondurile de la populație și folosi de societațile de leasing. Totusi leasingul ar putea avea efecte negative asupra economiei printr-o dezvoltare necontrolată a sa. În economia de piața leasingul poate fi, prin controlul asupra creditului, un mijloc prin care statul intervine în dezvoltarea economică, încurajând anumite investitii, orientând creșterea economică.

Pe plan internațional, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului, ori de finanțare a societăților cu proiecte de dezvoltare și nu în ultimul rând, leasingul poate fi o cale credibilă de finanțare a investițiilor statelor în curs de dezvoltare. La ora actuală există o asociație europeană – “Leaseurope” – a celor care practică leasingul.

Ca mijloc de finanțare, leasingul s-a extins deosebit în Europa, extindere care exprimă în cifre o imagine fidelă a succesului său.

În Franța, în 1978, 14% din totalul creditelor afectate investițiilor, reprezentau finanțări prin leasing, totalizand 53 miliarde de franci francezi.

În Germania Federală, totalitatea creditelor operate cu ajutorul leasingului ajungeau în 1978 la 19,4 miliarde de mărci germane, din care 4,5 miliarde reprezentau contractele semnate doar în acel an.

În 1976 în Marea Britanie, valoarea totală a echipamentelor finanțate prin intermediul companiilor de leasing atingea 500 de milioane de lire sterline, iar în 1978 aceasta urcă la 2 miliarde, reprezentând 25% din totalul investițiilor din acel an.

Conceptul de leasing 11

Așa cum reiese din cele prezentate mai sus, tranzacția de leasing presupune trei faze: contractarea, cumpărarea și închirierea. Figura nr. 1.2. prezintă cele trei faze ale tranzacției, părțile implicate în fiecare dintre ele, precum și operațiunile specifice fiecărei faze.

contract

Contractare

alegerea

echipamentului ce va fi cumpărat

cumpărarea

echipamentului

2. Cumpărare

asigurarea

echipamentului

livreză, instalează și

întreține echipamentul

remite factura,

garanția și

contractul de service

emite polița

de asigurare

3. Închiriere

Figura nr. 1.2. – Fazele tranzacției de leasing1

1Vezi: POPA Ioan: Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București 1997, pag. 442

Conceptul de leasing 12

1.4. Asemănări și deosebiri între leasing și credit, respectiv între leasing si închiriere

Leasingul este oarecum similar cu împrumutul; ambele situații impun o serie de plăți contractuale fixe, pe o durată stabilită. Avantajul leasingului față de un credit este că locatorul are o poziție mai bună decât un creditor, dacă firma utilizatoare se confruntă cu greutăți financiare. Dacă locatarul nu îndeplinește obligațiile contractului de leasing, locatorul are un drept legal mai puternic de recuperare a mijlocului fix, deoarece locatorul este încă proprietarul mijlocului fix. Un creditor, chiar unul garant, se poate confrunta cu costuri și întârzieri în recuperarea activelor care au fost finanțate direct sau indirect. Deoarece locatorul are un risc mai mic decât alte surse de finanțare utilizate la achiziția de mijloace fixe, cu cât firma care solicita finanțarea este mai riscantă, cu atât mai puternic este motivul furnizorului de finanțare să propună o tranzacție de leasing și nu un împrumut. Totuși deoarece leasingul poate fi considerat o formă de finanțare prin îndatorare, aceasta oferă o pârghie financiară, crescând astfel atât riscul. cât și rentabilitatea anticipată pentru investitorul în acțiuni.

Dacă o investiție este finanțată din credit bancar, dreptul de proprietate și cel de folosintă nu sunt strict separate, deoarece debitorul apare în calitate de cumpărător, efectuând imediat plata bunului și devenind astfel proprietar. În cazul închirierii apare însă foarte clar aceasta separație între cele două drepturi. Din punct de vedere al acestei caracteristici, leasingul este înrudit cu închirierea, libertatea de dispoziție a utilizatorului fiind mai limitată decât cea în cazul creditului.

De asemenea faptul că finanțatorul investește fonduri într-un mijloc determinat, face legatura iarași cu închirierea, deoarece finanțatorul dă cu titlu de împrumut bunul însuși, cumpărat de el, iar ratele de leasing acoperă aceasta investiție facută de el. În schimb, investiția creditorului ia formă bănească (credit bancar), creând o anumită creanța, el asteptând o rambursare tot sub formă de bani. Ca urmare, creditorul are o posibilitate de verificare mai redusă a utilizarii sumei acordate cu titlu de credit decât locatorul unei închirieri sau finanțatorul unui leasing.

Creditorul nu are nici o intervenție în ceea ce privește evaluarea parametrilor bunului ce urmează a fi cumpărat și în alegerea acestuia; aceasta, împreună cu plata, cad în sarcina exclusivă a debitorului. Așadar garantarea bunului și răspunderea pentru acesta este datoria exclusivă a furnizorului. Finanțatorul poate să aibă un anumit rol de consultant, el fiind interesat ca bunul să corespundă cerințelor, în caz contrar contractul

ajungând la soarta rezilierii, chiar dacă obligația de plată a ratelor scadente nu se schimbă.

Fața de credit si leasing, într-o închiriere, participantul finanțator, locatorul, are un rol activ în ceea ce privește alegerea bunului și pe deasupra acordă și garanții. Rolul lui este asemănător cu cel al furnizorul celorlalte două forme de finanțare.

Conceptul de leasing 13

În ceea ce privește cheltuielile de transport, cele de montare și de punere în funcțiune , cele trei construcții discutate sunt identice, deoarece în toate cele trei cazuri, în mod echivoc, aceste cheltuieli sunt suportate de către cel care utilizeaza bunul respectiv. Cheltuielile de întreținere și cele de asigurare sunt suportate de asemenea de către utilzator,chiar dacă în cazul închirierii propriu zise, acesta nu apare evidențiat în mod direct, ci doar inclus în suma redevenței, în mod indirect.

Dacă avem în vedere dreptul de dispoziție asupra bunului primit în folosință, posibilitațile utilizatorului operațiunii de leasing, sunt similare cu cele ale chiriașului, în timp ce în cazul creditului, mâinile debitorului nu sunt legate de către creditor, acesta nefiind proprietar al bunului. În cazul leasingului și al închirierii, pentru modificarea locului de utilizare a bunului, se necesită autorizarea proprietarului – autorizare care se acordă de obicei printr-o simplă modificare în contract.

Pagubele și problemele de rezolvat în cazul în care utilizatorul nu mai are nevoie de acesta sunt mai reduse în cazul închirierii, el putând preda imediat bunul respectiv proprietarului, în cel mai rău caz pierderea lui fiind egală cu plătile efectuate în zadar, a redevențelor scadente până la sfârșitul perioadei contractuale, dar în caz optim – dacă în contract s-a prevăzut – o mare parte din aceasta poate fi chiar rambursată de către proprietar. În cazul leasingului sau al creditului, riscul societații utilizatoare este mult mai ridicat: pierderea lui poate să atingă valoarea obligației de plată contractuale încă

neefectuate, micșorarea sau stingerea ei fiind posibilă doar printr-o valorificare secundară reușită.

Activul corporal aflat în proprietatea debitorului operațiunii de credit, nu poate constitui o garanție atât de sigură pentru instituția financiară creditoare (bancă), ca un bun reprezentând obiectul unei operațiuni de leasing pentru finanțatorul acestei din urmă operațiuni. Creditorul poate obține cel mult un drept de gaj asupra bunului respectiv, ceea ce înseamnă că în cazul unei eventuale incapacitați de plată a clientului sau în caz de lichidare a acestuia, nici prin valorificarea acestui drept nu este sigura recuperarea creanței sale – știut fiind faptul că recuperarea creanțelor provenite din drepturi de gaj, urmează în rând după satisfacerea creanțelor salariaților (drepturi de salarii) și după efectuarea cheltuielilor legate de lichidare. Din aceste motive, o bancă solicită de obicei de la debitor garanții de valoare mai ridicată decât un finanțator de leasing, care de altfel finanțează o investiție de o valoare asemănătoare.

Spre deosebire de cele spuse anterior, finațatorul leasingului, în caz de neplată, faliment sau lichidare a clientului, poate să-și valorifice dreptul său de proprietate, preluând bunul de leasing, care are astfel un rol de garanție principală. El nu trebuie să aibă în vedere nici o altă obligație a utilizatorului, deoarece bunul, nefiind proprietatea acestuia din urmă, nu opate fi folosit pentru stingerea obligațiilor fată de alți creditori.

În ceea ce privește tipurile de garanții, nu există deosebire semificativă între credit, leasing si închiriere, finanțatorii preferând garanția bancară, cautiunea, gajul și ipoteca.

Ca și ratele de leasing, chiriile aferente închirierii pot fi evidențiate în totalitate ca și cheltuieli la chiriaș. Situația debitorului unui credit este diferită, el putând include între cheltuieli doar dobânzile plătite, rambursarea scadenta nefiind scăzută înainte de calcularea impozitului pe profit. Însă debitorul, ca proprietar al mijlocului respectiv, are posibilitatea de a trece pe cheltuieli amortizarea aferentă.

Tipuri de leasing 14

Capitolul 2. TIPURI DE LEASING

Fără îndoiala că diverse forme și modalități de leasing au fost practicate cu mult înainte de presupusa dată de naștere a industriei leasingului. În noțiunea de leasing au fost incluse, treptat, sensuri noi, aduse de nenumăratele variante ale închirierii și arendării bunurilor mobile și imobile din sfera producției, dar și a bunurilor de folosintă îndelungată din domeniul particular. De la forme intermediare, oscilând între închiriere și leasing, operațiunile s-au diversificat în funcție de ponderea din prețul net de export care revine închiriatorului – în perioada închirierii de baza – ca și de costurile care determină calculul ratelor de leasing. O serie de forme în care se fac astăzi operațiunile de leasing țin și de părțile contractante, de caracterul relațiilor comerciale dintre ele; unele contracte de leasing sunt încheiate direct de către întreprinderile producătoare – exportatoare, altele de societați specializate.

Există mai multe tipuri de leasing și mai multe clasificări ale acestora.

În funcție de conținutul ratei de leasing raportată la pretul de export, în practică s-au individualizat două tipuri de operațiuni:

leasingul financiar – care presupune că în perioada de închiriere de bază (prima închiriere) să se realizeze intreg prețul de vânzare al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum și un beneficiu. Corespunzător unor practici utilizate pe plan internațional, contractul de leasing financiar se încheie pentru perioada de bază, care, de regulă este mai scurtă decât durata de folosință a obiectului de închiriat. De asemenea acest tip de contract nu poate fi reziliat.

leasingul funcțional – presupune că, în perioada de bază, să se realizeze doar o parte din prețul de vânzare al obiectului contractului. În acest tip de leasing, accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing, neexistând, de regulă, o relație directă între prețul la care a fost achiziționat echipamentul de către societatea de leasing și chiria percepută. Societatea de leasing își asumă, de obicei, riscurile uzurii morale și răspunde de furnizara pieselor de schimb, de efectuarea reparațiilor, de asigurarea echipamentelor și de plata diverselor taxe și impozite.

Alături de această clasificare de bază, există și alte clasificări, criteriile de grupare fiind numeroase.

Astfel, dacă se ia în considerare poziția furnizorului în contractul de leasing, se disting următoarele forme:

leasing direct, realizat prin închirierea contractului între producătorul exportator și utilizatorul bunului care face obiectul operațiunii, finanțarea fiind făcută de către furnizor;

leasing indirect, ce presupune existența societaților specializate de leasing, care preiau funcția de creditare, pe cea de prestare de servicii, precum și asumarea riscurilor care decurg din aceste operațiuni.

Tipuri de leasing 15

În funcție de costurile care stau la baza calculării ratelor de leasing mai întâlnim:

full service leasing-ul – leasingul brut sau propriu-zis, în care ratele cuprind și cheltuielile de întreținere, reparații, etc. De obicei, firmele producătoare-exportatoare încheie operațiuni combinate între operațiunile de leasing și full service leasing, în scopul realizării unor apropieri de clienți, extinderii legăturilor de cooperare printr-un service prompt și de calitate. Acest firme știu foarte bine că decizia partenerilor de prelungire a contractelor depinde mult de calitatea serviciilor, de operativitaea cu care se oferă serviciile respective. Full service leasing este și o cale de permanetizare a relațiilor dintre firme, de adâncire a relațiilor dintre firme, de adâncire a relațiilor dintre ele.

leasingul net s-a difernțiat printr-o particularitate: calculul ratelor are la bază doar prețul net de vânzare – export al obiectului contractului fără să se includă costul întreținerii sau reparațiilor. Firește, nu se include beneficiul. Leasingul net este o operațiune specifică societaților specializate care știu să evite eventualele nerealizări ale prețului net de vânzare.

Leasingul s-a diversificat și în functie de durata închirierii care poate fi foarte lung sau foarte scurt:

leasing pe permen lung se poate defini nu numai prin durata care, în medie, este de circa 8 ani, ci și prin câteva particularitați. Compania de leasing rămâne proprietarul echipamentului, dar, în mod obișnuit, după 4 ani beneficiarul poate alege între a-l cumpăra, la un pret cu 30-45 mai mic decat costul inițial,

și de a continua să-l utilizeze, cu titlu de închiriere; el poate opta oricând penru cumpărarea la prețuri care scad cu fiecare an. Perioada de închiriere corespunde, în general, perioadei normale de funcționare a utilajului, dar contractele pot avea, și în acest caz, prevederi dintre cele mai diferite.

leasingul pe termen scurt are în vedere posibilitatea încheierii unor șiruri de acorduri sau contracte, consecutiv. Amortizările se realizează prin închirierea, pe termene scurte, a bunurilor respective, dar la mulți clienți. Termenele pot varia de la o zi la o luna sau 2-3 ani.

Există și forme speciale de leasing, caracterizate prin particularitați ale tehnicii de realizare:

sell and lease back, caz în care societatea vinde un echipament propriu unui cumpărător cu care după aceia încheie un contract de leasing; lease back este o formula, speciala, a lesingului. Conținutul economic al acestei operațiuni, ca și în cazul leasingului obișnuit, este de creditare numai în cazul operațiunilor “clasice” firma de leasing cumpără bunul de la o întreprindere producătoare- exportatoare și-l închiriază unei terțe firme, pe când în lease-back societatea de leasing cumpără bunul chiar de la firma utilizatoare pentru a i-l închiria tot acestuia cu promisiunea de a i-l revinde. În practică, acest tip de leasing are în vedere bunuri imobile, dar și mobile, desigur, mai rar. Aici problema principală este aceea a procurării de fonduri lichide pe care întreprinderea să le poată folosi după nevoi. Este bine știut că finanțări pe termen lung nu se pot obține ușor, ori această operațiune este mai simplă decât procedeele de creditare obișnuite.

Tipuri de leasing 16

leasingul cu transpunere de capital, caz în care leasingul este finanțat parțial din credit, garanția creditului fiind constituit din contractul de leasing însuși. Aceste contracte de leasing, cu transpunere de capital, sunt extrem de complexe.

time-sharing s-a adoptat în practică din considerente de rentabilitate economică, cum ar fi de exemplu, costul ridicat al unor utilaje (echipamente electronice de calcul, avioane moderne de transport) și uzura morală extrem de rapidă a acestora. Time – sharingul este o operațiune specială de leasing în care au loc închirieri de utilaje și aparate în “timpi partajați”, adică mai multor clienți, simultan, care-și împart minutele sau orele de utilizare – funcționare. Time-sharingul este, mai exact, leasingul calculatoarelor electronice. Bineînteles și alte utilaje scumpe și sofisticate pe care întreprinderile nu-și pot permite să le cumpere pot constitui obiectul unor contracte de acest tip. Ratele percepute la asemenea contracte, plătite lunar, sunt de trei-patru ori mai mici decat obișnuitele ratele de leasing.

master-leasing , practicat mai mult în domeniul închirierii containerelor, apare sub două forme: term leasing, ce înseamnă o închiriere pe termen dat și trip leasing sau închiriere cu voiajul, situație în care intră în calcul poziția containerelor pe trasee și regimul exploatării lor.

leasingul experimental se folosește în scopul promovării vânzărilor.

Astfel pentru a promova vânzarea unor mașini și utilaje, acestea sunt închiriate pe perioade scurte, de câteva luni, în mod experimental, cu condiția ca, după expirarea

acestei perioade, aceste bunuri să fie achiziționate de clienți, dacă sunt corespunzătoare cerințelor, sau să fie restituite dacă prezintă unele neajunsuri.

Alte operațiuni sunt: operațiunile de hire și renting, leasingul internațional, subleasingul, leasingul cu amortizare totală sau partială, leasingul bunurilor de capital și leasingul bunurilor de consum.

Adoptarea uneia sau alteia din formele de operațiuni de leasing este influențată de conjunctura economică, de limitele pieței, de posibilitațile de finanțare, stadiul organizării desfacerii și, în special, al organizării service-ului furnizorului sau al societații specializate. Un rol important în operațiuni joacă, desigur și scopurile, țelurile politicii de export a firmelor angajate în operațiuni de leasing.

Pentru o înțelegere cât mai exactă a diferitelor tipuri de leasing, urmează o prezentare detaliată a principalelor tipuri de mai sus menționate.

Tipuri de leasing 17

Leasingul financiar

Se numește leasing financiar operațiunea pe termen mediu sau lung cu scop financiar, în care finanțatorul cumpără bunul ales de utilizator de la furnizorul desemnat tot de acesta din urmă, predându-i după aceea în vederea utilizării pe o anumită perioadă determinată, cu condiția ca la expirarea termenului contractual, în cazul îndeplinirii integrale a obligației de plată a ratelor de leasing, utilizatorul fie să-și poată valorifica dreptul lui de cumpărare putând denumi în același timp și un alt cumpărător, fie să primească automat dreptul de proprietate asupra bunului de leasing.

Denumirea de leasing financiar provine din faptul că în această operațiune finanțatorul participă doar din punct de vedere financiar, alocând fonduri în vederea finanțări investiției utilizatorului și după achitarea furnizorului, lasă toate obligatiile pe seama utilizatorului.

Leasingul financiar constituie deci “tipul clasic” de leasing, de obicei prin leasing întelegându-se această definiție dată mai sus, în majoritatea țărilor acest tip constituind segmentul decisiv al pieței leasingului, ca și în România de altfel. În linii mari acest tip se aseamănă foarte mult cu creditul de investiție.

Operațiunea de leasing financiar ia naștere prin încheierea a două contracte interdependente, cu participarea a trei părți principale. Contractul de vânzare-cumpărare și contractul de leasing sunt semnate de obicei în același moment, dar oricum unul intră în vigoare doar după încheierea celuilalt. Utilizatorul negociază și se întelege cu furnizorul în ceea ce privește parametrii bunului și termenul de livrare, modul de punere în funcțiune și condițiile de garanție. După livrare are loc semnarea contractelor, iar cu punerea în funcțiune începe scurgerea perioadei de leasing, adică a termenului stabilit prin contract.

Finanțatorul, de regulă, plătește prețul de achiziție al bunului doar după punerea în funcțiune a acestuia. Dacă furnizorul solicită achitarea unei anumite sume în avans – prefinanțare (ce se întâmplă de obicei la imobilizări speciale sau de mare valoare și la echipamente de producție), atunci finanțatorul calculează la suma plătită de el cu titlu de prefinanțare, o dobândă de prefinanțare, care se adaugă la valoarea ratelor de leasing, calculate pentru perioada de leasing (deoarece această perioadă și concomitent obligația de plată a utilizatorului începe să curgă cu punerea în funcțiune a bunului). În acest caz se mai poate proceda și în următorul fel: finanțatorul fixează scadența ratei inițiale de leasing la ziua încheierii contractului (deci perioada de leasing începe mai devreme). Această soluție este mai convenabilă utilizatorului dacă rata calculată de societatea de leasing ar fi ridicată, iar el detine momentan lichiditățile necesare. Dar în acest caz se lezează avantajul major al leasingului și anume acela că utilizatorul poate plăti investiția sa ulterior realizării efective a acesteia, din veniturile aduse de noul mijloc, fără a-și sacrifica lichiditățile acumulate.

Riscurile și cheltuielile legate de alegerea, livrarea și utilizarea bunului, sunt suportate de către utilizator, în schimb, tot acesta este și singurul uzufructuar al dreptului de folosință.

Tipuri de leasing 18

Perioada de leasing, în România este stabilită de părțile contractante, însă conform Ordonanței Guvernamentale Nr. 51 / 1997, acesta trebuie să fie cel putin egal cu 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat. În prezent, în țara noastră termenele contractelor de leasing imobiliar sunt între 8 – 10 ani, în cazul echipamentelor de productie și a altor mașini în jur de 3 – 4 ani, iar la automobile cam 2 – 3 ani.

În ceea ce privește ratele de leasing, utilizatorul plătește regulat în forma ratelor lunare, trimestrială sau semestriale; în cazul României caracteristic este faptul ca ratele se plătesc lunar.

Pe durata perioadei de leasing, mărimea ratelor poate fi constantă (lineară), descrescătoare (degresivă), crescătoare (progresivă), sau fluctuantă (sezonieră). În practica românească și cea din străinătate se utilizează aproape exclusiv ratele de leasing constante, celelalte forme fiind excepții rare. Explicația este foarte simplă: această metodă asigură calculații simple atât finanțatorului cât și utilizatorului. Însă pentru unele societăti, tocmai această obligație de plată de valori constante constituie problemă nerezolvabilă. Încasările acestor societați variază într-o astfel de manieră, încât în unele perioade ale anului nu dispun de lichiditățile necesare plății acestor rate constante, în timp ce în alte perioade au mai multe lichidități decât cele necesare acestor plăți (aceste societăți apar frecvent în domeniul agriculturii, industriei alimetare și comerțului). În cazul existenței unei concurențe acerbe, societățile de leasing sunt totuși nevoite să satisfacă aceste necesități speciale de finanțare, făcând astfel rost de clienți noi. Desigur, încheierea unei astfel de tranzacții nu este de loc usoară, deoarece este aproape imposibil de a găsi o sursă de refinanțare cu condiții de rambursare asemănătoare. Din acest motiv, în aceste cazuri se impune un management al lichidităților mult mai sofisticat și mai atent față de cazul existenței doar a tranzacțiilor obișnuite.

Plata degresivă a ratelor de leasing este solicitată de obicei de către acei utilizatori, care ar dori, ca pe seama veniturilor prezente să plătească cât mai mult posibil din prețul leasingului (adică din taxa de leasing). Explicația principală a acestui fapt constă în faptul că aceste societați previzionează pentru următorii 2 – 3 – 4 ani beneficii mai reduse și pe care doresc să le micșoreze cu cât mai puțin posibil cu ratele de leasing (putem da un astfel de exemplu: este vorba de o societate cotată la bursă, a cărei proprietari și manageri avantajează nivelurile de profitabilitate și plățile de divident relativ echilibrate).

În cazul plății progresive, aceasta este în interesul acelor societați, la care noua capacitate de producție, obtinută prin investiția realizată prin leasing, va fi urmata de un nivel de vânzări corespunzător doar după trecerea unei anumite perioade de timp, fiindcă, de exemplu, majorarea segmentului de piață nu se realizează ușor și rapid. Astfel, inițial, rambursarea liniară ar constitui pentru o societate o povară prea ridicată. Plata progresivă ascunde de cele mai multe ori un risc foarte ridicat asumat de către societatea de leasing, iar din acest motiv această formă se utilizează în cazurile cele mai rare.

Trebuie precizat de asemenea faptul că în țările unde rata inflației și fluctuațiile dobânzilor pieței financiare sunt nesemificative, valoarea ratelor de leasing nu se modifica. Astfel, amândouă părțile acceptă riscul modificării ratelor dobânzilor – finanțatorul suferă pierderi în cazul creșterii costului refinanțării, în timp ce utilizatorul este exact in situația inversă. Datorită însă faptului că în prezent există posibilități de estimare cu probabilități foarte ridicate a fenomenelor viitoare, riscul pierderii nu este semificativ.

Tipuri de leasing 19

În unele țări, unde condițiile menționate nu sunt prezente, recalcularea ratelor de leasing depinde de modificarile unei anumite rate de referintă, aceasta este de fapt rata dobânzii de pe piața interbancară (de exemplu în Anglia rata de referință este LIBOR – ul ).

În România de astăzi, contractele de leasing cuprind în general o clauză, conform căreia, în funcție de modificarea ratei dobânzii publicate de Banca Centrală și a ratelor de dobândă de pe piață financiară, finanțatorul poate modifica unilateral taxa de leasing, iar prin aceasta și mărimea ratei de leasing scadente.

Semificația leasingului financiar ne arată că finanțatorul acceptă să finanțeze într-o proporție de 100% cumpărarea bunului, clientul nefiind nevoit să plătească rata initială de leasing în momentul încheierii contractului sau în momentul livrării (moment în care finanțatorul achită furnizorul). Această procedură este cea obisnuită în Europa de Vest, chiar dacă în cazul unor clienți sau la anumite bunuri, societățile de leasing nu acceptă condiția respectivă. În România tocmai această procedură constituie însă excepție, deoarece finanțatorii nu prea acceptă riscuri prea mari, iar prin rate de leasing inițiale semificative, valoarea bunului de leasing asigură acoperire totală sau aproape totală asupra obligației de plată a utilizatorului pe întreaga perioadă a leasingului. Din acest motiv, fie nu mai este nevoie de alte garanții, cu utilizări mai dificile, fie valoarea acestora este moderata. Dincolo de acestea, finanțatorii acordă la noi importanță deosebită și faptului că în cazul investirii unei sume mai serioase de către utilizator, acesta se simte proprietarul bunului de leasing, ceea ce are desigur efecte pozitive atât din punct de vedere al finanțatorului cât și din punct de vedere al bunului. Din acest motiv în România, rata inițială de leasing variază între 10% – 40% din întreaga valoare a prețului de leasing, cea mai obisnuită fiind însă cea între 25% – 40%, la echipamente și imobilizări fiind între 15% – 20% , iar această rată initială se plătește de obicei cu ocazia încheierii contractului.

La expirarea contractului de leasing financiar, utilizatorul sau o altă societate, desemnată de acesta din urmă, poate trăi cu dreptul său de cumpărare. Suma plătibilă în acest moment de către utilizator se numeste valoare reziduală (valoare rămasă) sau taxă simbolică de cumpărare. Vorbim despre valoare reziduală atunci când la sfârșitul termenului contractual, valoarea contabilă a bunului, evidentiată la finanțator, nu s-a micșorat la zero, utilizatorul cumpărând bunul la valoarea respectivă. Taxa de cumpărare se utilizează atunci când valoarea contabilă a bunului a devenit zero. În acest caz trebuie să se achite doar o sumă simbolică.

Contractul de leasing financiar, în general nu poate fi reziliat de către utilizator nici chiar prin restituirea obiectului contractului de leasing. Acestă afirmație derivă din faptul că acest tip de leasing are un conținut asemănător cu cel al creditului, unde finanțatorul leasingului își plasează banii la utilizator, menținându-și dreptul său de proprietate în primul rând din motive de garanție, dar din punct de vedere economic nefiind proprietar al bunului, el nefiind deci capabil să-l utilizeze pe acesta și nici nu având intenția de a o face. El ar dori deci, în primul rând să recupereze investiția sa sub formă bănească.

Desigur aceasta nu înseamnă că contractul de leasing financiar nu poate fi reziliat în nici o împrejurare, că utilizatorul trebuie să plătească ratele de leasing stabilite prin contract orice s-ar întâmpla. Clauza contractuală cu un astfel de conținut, potrivit dispozițiilor Codului Civil se consideră a fi nulă. Astfel, rezolvarea problemei se aseamănă iarăși cu cea practicată în cazul creditelor: dacă utilizatorul își achită valoarea

Tipuri de leasing 20

actualizată la data rezilierii contractului a ratelor de leasing rămase, atunci din partea finanțatorului operațiunea s-a încheiat în ordine, clientul putând dispune de obiectul contractului, putând de asemenea să renunțe la acesta dacă nu mai are nevoie de el. Această plată cumulată a ratelor de leasing, poate constituti opțiunea utilizatorului în cazul în care el, datorită unei majorari semificative a ratei de leasing în decursul perioadei de leasing, consideră că datoriile viitoare ar fi prea ridicate și mai bine renunță la această sursă prea scumpă de finanțare – își achită deci în avans ratele de leasing încă scadente și devine astfel proprietarul bunului. Desigur, această posibilitate poate fi exploatată doar de firmele care dispun de lichiditățile necesare și suficiente.

O altă categorie de utilizatori însă – cei care își dau seama că investiția lor este nereușită, sau că aceasta nu este suficient de rentabilă pentru a aduce veniturile necesare plății ratelor de leasing și în plus nici nu au banii necesari plății imediate, pot spera doar că prin vânzarea pe piață a bunului respectiv vor fi capabili să-și achite obligația într-un mod diferit de ritmul stabilit anterior. Și aceasta deoarece societatea de leasing micșorează valoarea actualizată a datoriilor cu suma obținută prin vânzarea bunului respectiv. Dacă clientul, chiar și după aceasta micșorare încă mai are obligații de plată, atunci el trebuie să le achite imediat, iar dacă nu este în stare, atunci finanțatorul utilizează garanțiile constituite.

Garanțiile uzuale în România, solicitate de la clienții unei operațiuni de leasing financiar sunt următoarele: la automobile de obicei nu se solicita nici un fel de garanție deoarece datorită ratei inițiale de 25% – 40%, bunul de leasing este în sine o garanție corespunzătoare; la mașini-unelte, echipamente și la imobilizări se solicită de obicei garanția bancară, cauțiunea sau fidejusiunea și ipoteca.

În ceea ce privește contabilizarea leasingului financiar s-au individualizat pe plan mondial două modalităti diferite.

Prima modalitate aparține practicii americano – engleze (anglo – saxone), obiectul contractului de leasing se evidențiază în activul bilanțier al utilizatorului. El este obligat la calcularea și evidențierea amortizării aferente bunului respectiv, însă rata de leasing plătită trebuie descompusă în două părti: ramburs de capital și dobânda, doar cel din urma putând fi evidențiat ca și cheltuială.

A doua modalitate aparține practicii continental – europene, aceasta este cea utilizată și în România, bunul de leasing este evidențiat în contabilitatea finanțatorului, în activul bilanțier al acestuia, tot el fiind responsabil și de calcularea amortizării (de multe ori dispunând și de o posibilitate de amortizare accelerată). În schimb, utilizatorul a avut până recent și la noi posibilitatea trecerii totale a ratei de leasing pe cheltuieli.

Din cele prezentate mai sus rezultă că sistemul americano – englez socotește a fi mai utilă o evidență asemănătoare cu a creditului, această concepție bazându-se pe următoarele considerente logice:

În primul rând, proprietarul – luat în sens economic – al obiectului contractului de leasing este utilizatorul, deoarece el este posesorul și utilizatorul acestuia, căruia îi revin de asemenea și veniturile obținute din folosință și mai mult, la sfârșitul perioadei de leasing cu siguranță tot el va deveni adevăratul proprietar al bunului; finanțatorul posedă în schimb doar un drept formal de proprietate, din motive de garanție;

În al doilea rând, dacă bunul n-ar figura în evidență între activele utilizatorului, atunci nu s-ar lua în considerare o bună parte a mijloacelor utilizate efectiv în desfășurarea activității sale, adică totalul activelor ar fi subevaluat (subestimat), ceea

Tipuri de leasing 21

ce ar conduce la distorsionarea indicatorilor de rentabilitate a întreprinderii, de exemplu s-ar mări nivelul indicatorului de rentabilitate economică (beneficiu raportat la active). La sfârșitul perioadei de leasing în schimb, când utilizatorul intră în posesia dreptului de proprietate, deodată s-ar mări valoarea totală a activelor și s-ar înrăutăți nivelul indicatorului de rentabilitate economică, cu toate că rentabilitatea reală, efectivă a activitații nu s-ar schimba. Activitatea de analiză a investitorilor neprofesioniști, analizatori ai rentabilității firmei ar întâmpina mari dificultăți dacă bunurile de leasing – potrivit reglementărilor internaționale – n-ar figura în bilant, ci doar într-o altă parte a dării de seamă contabile anuale, de exemplu în anexele de bilanț care de obicei nu sunt publicate în presa oficială obligatorie pe lângă bilanț (cel puțin în practica din țara noastră).

În al treilea rând, cuprinderea în activ face posibilă ca prin înregistrarea operațiunii corespunzătoare din pasiv, ratele de leasing să se evidențieze în rândul obligațiilor, mai precis partea de ramburs de capital a acestora. Căci plata ratelor de leasing reprezintă o datorie de plată obligatorie a căror calificare diferențiată față de creditele bancare și neincluderea lor între pasive nu se justifică în nici un fel.

Sistemul contabil de tip continental față de cele spuse anterior, reflectă o concepție conform căreia leasingul trebuie gestionat ca o analogie a închirierii. Afirmația se bazează pe următoarele considerente:

Nu se admite includerea între activele societății a unor mijloace de care aceasta nu dispune adică asupra cărora nu practică dreptul de proprietate deoarece proprietarul de drept al acestora le poate retrage oricând din patrimoniul societății. Valabilitatea acestei conceptii se impune cu cea mai mare relevanță în cazul de lichidare a întreprinderii, când diverșii creditori n-ar putea solicita bunurile ce fac obiectul unor contracte de leasing (cu titlu de despăgubire) nici măcar în cazul reflectării acestora între active, acestea constituind proprietatea finanțatorului reprezentând garanții ale plasamentului acestuia și astfel revenindu – i – se în mod obligatoriu numai și numai acestuia din urmă.

Investitorilor profesioniști și instituțiilor financiare nu reprezintă dificultate de evaluare faptul că bunurile de leasing și obligația de plată a ratelor nu sunt reflectate în bilanț, ci doar într-o altă parte a dării de seamă contabile anuale corespunzătoare acestuia, deoarece ei întotdeauna verifică cu precizie și acesta din urmă, făcând o analiză foarte detaliată, luându-le deci în considerare. Ei nu sunt indusi în eroare de faptul că leasingul nu figurează în pasivul bilanțier, luându-l deci în considerare ca și datorie cu ocazia evaluării gradului de îndatorare a întreprinderii. Chiar dacă bunurile de leasing – conform procedurii engleze – ar figura în bilanț, ele ar fi luate în considerare separat, deoarece din cauza obstacolelor de natura dreptului de proprietate acestea nu se pot considera identice cu celelalte bunuri, valoarea acestora neputând fi pur și simplu adăugată la cea a altor mijloace de proprietate privată. Investitorii mici sunt afectați de problema respectiva doar în cazul societăților cotate la bursă, dar acesta neconstituind nici un fel de dezavantaj, cauzele acestui fapt sunt datorită faptului că aceștia – investitorii mici – de obicei nu se ocupă cu valoarea de patrimoniu a societății respective, fiind interesați mai mult de rentabilitatea acesteia (profitul impozitat raportat la capitalul social) precum și de divident, iar din darea de seamă contabilă îi interesează mai mult contul de profit și pierderi.

Tipuri de leasing 22

După cum se vede, amândouă concepțiile se bazează pe argumente perfect apărabile, de aceea nu se poate spune că numai una sau alta ar fi varianta exclusiv corectă din toate punctele de vedere. De aici rezultă, printre altele, că leasingul nu este încă o practică perfect clarificată și de sine stătătoare, în timp ce închirierea și creditul – amândouă cu o tradiție mult mai veche – da. Rezultă că și reglementările juridice referitoare la acesta diferă de la o țară la alta. Ar fi bine de găsit o soluție de unificare pe plan internațional a reglementărilor referitoare la operațiunile de leasing și la societățile de leasing, deoarece aceasta, pe de o parte ar ușura cu mult deciziile investitorilor prezenți în mai multe țări, luate în urma comparațiilor făcute între diferitele întreprinderi, iar pe de altă parte ar simplifica de asemenea contabilitatea interna a firmelor multinaționale. Standardele de contabilitate internaționale prevăd utilizarea sistemului anglo – saxon la care România încearcă aderarea în prezent.

Pornind de la esența și scopul leasingului financiar, după părerea mea, pare dubios doar un singur element al reglementării contabile și anume posibilitatea amortizării accelerate (care apare mai mult în practica continentală). Cu ocazia legalizării amortizării accelerate, se uită faptul că leasingul financiar nu este identic cu închirierea, bunul de leasing netrecând prin mâna mai multor utilizatori ceea ce se întâmplă de obicei în cazul bunului închiriat, de aceea nefiind vorba de o depreciere fizică și morală accelerată , lucru care se demonstrează și prin faptul că utilizatorul bunului de leasing este interesat de menținerea în condiții cât mai bune a acestuia, bunul intrând în final în proprietatea lui. Un alt argument contra amortizării accelerate este faptul că, în general operațiunile de leasing financiar se termină foarte rar cu restituirea înainte de scadență a bunului, deci cu riscul pierderii din cauza unui preț de revânzare prea scăzut este nesemificativ, ceea ce nu justifică a se elimina total printr-o astfel de recuperare , accelerată.

Și totuși de ce se autorizează o astfel de amortizare accelerată? Răspunsul la întrebare este foarte simplu : pentru că prin avantajarea acestei construcții de finanțare bine concepute, politica economică a guvernului dorește să sprijine înoirea rapidă a mijloacelor diferitelor societăți precum și exploatarea avantajelor progresului tehnic.

Cei care solicita leasingul financiar sunt întreprinderile care au scopul ca mijloacele în care au investit recent să intre în proprietatea lor, dar care nu dispun de resursele lichide proprii necesare achizitionării directe. De aceea, societățile respective realizează investiția cu ajutorul unor surse externe și în loc de apelare la credite avantajează leasingul din cauza posibilității de economisire de impozit mai mare și din cauza solicitărilor de garanții mai reduse.

Tipuri de leasing 23

Leasingul operațional

Leasingul operațional, denumit și leasing funcțional este o afacere cu caracter de serviciu pe termen mediu sau scurt, în care finanțatorul predă pentru utilizare, desigur contra unor plăți regulate a ratelor de leasing și pe o anumită perioadă strict determinată bunul de leasing care reprezintă proprietatea acestuia și care corespunde exigentelor utilizatorului, iar după expirarea perioadei contractuale utilizatorul resituie bunul a cărui drept de proprietate rămâne în continuare la finanțator.

Denumirea provine pe de o parte din faptul că, scopul utilizatorului este exclusiv utilizarea (și nu obținerea dreptului de proprietate), iar pe de alta parte finantatorul oferă un serviciu prin care face posibilă utilizarea propriilor active astfel încât el să rămână suportatorul riscurilor și a cheltuielilor de funcționare, iar pentru acest serviciu – și nu pentru cumpărarea bunului – percepe un anumit tarif.

Acest tip de leasing se aseamănă foarte mult cu închirierea simplă, cu deosebirea că riscul de păgubire al bunului închiriat este suportat într-o măsură mai mare de către locator decât de către finanțatorul leasingului.

În cazul operațiunilor de leasing operațional, finanțatorul este de multe ori întreprinderea producătoare sau o filială a acesteia din urmă sau eventual o societate de leasing, colaborator important al acesteia. Pe această piață există foarte rar societăți de leasing independente care își cumpără bunuri pe cont propriu, cu scopul ca acestea să devină ulterior obiecte ale contractelor de leasing. Explicația constă în faptul că în operațiunea de leasing operațional, întreținerea, repararea și schimbarea în caz de defecțiuni a bunului de leasing cade în sarcina finanțatorului, ceea ce impune existența unei rețele de service proprie sau cel puțin subcontractate, lucru pe care societățile de leasing independente, de obicei nu și-l pot permite.

Finanțatorul își asumă obligații de garanție și răspundere, deci el este responsabil în ceea ce priveste corespunderea bunului de leasing cu necesitățile pentru care va fi utilizat și ca pe parcursul perioadei de leasing defecțiuni de natura celor de fabricație să nu împiedice utilizarea. Cel îndreptățit la încasarea veniturilor provenite din utilizarea obiectului contractului de leasing este și în acest caz exclusiv utilizatorul. Însă, în contradicție cu leasingul financiar el nu este obligat la asumarea tuturor riscurilor funcționării. De pildă, în cazul unei reparații serioase intervenite din cauza unei defecțiuni sau în caz de stricare completă a bunului (dacă aceasta nu s-a produs din vina utilizatorului), finanțatorul îi va asigura un alt bun, aici neputându-se deci întâmpla ca utilizatorul să fie nevoit la plata ratelor chiar dacă nu utilizează bunul. În plus, cheltuielile de reparație a defecțiunilor în a căror producere este nevinovat nu sunt suportate sau sunt suportate doar parțial de către utilizator.

La expirarea contractului utilizatorul restituie bunul finanțatorului deoarece nu-și doreste să procure dreptul de proprietate asupra acestuia. Iar pentru că durata perioadei de leasing operaționale este mult mai scurtă decât cea de viață a bunului de leasing, finanțatorul îl poate utiliza din nou la încheierea unui nou contract de leasing sau îl poate vinde. Riscul venitului incasat din încheierea unui contract de leasing sau dintr-o revalorificare a bunului este suportat exclusiv de către finanțator, neputându-și permite

Tipuri de leasing 24

deci, ca acesta să uzeze prea tare deci cu ocazia derulării primului contract. De aceea, el este cel care execută întreținerea, repararea și încheierea asigurării bunului. Costurile acestor ultime operații sunt suportate desigur până la urmă de către utilizator prin intermediul ratelor de leasing.

Datorită prestării serviciilor menționate și a necesitații de acoperire a riscului de replasare a bunului de către societatea de leasing, costul relativ, raportat la timp a operațiunii de leasing operaționale este mai ridicat decât cel al unui leasing financiar având ca obiecte bunuri de aceleași valori. Riscul de replasare și concomitent diferența de preț este cu atât mai mare cu cât bunul constituie mai mult un unicat. De obicei, bunurile de capital care satisfac necesități cu totul speciale nu pot face obiectul contractelor de leasing operaționale pentru că replasarea sau revalorificarea lor este cu siguranță imposibilă, în timp ce pentru leasingul financiar al unor astfel de bunuri putem găsi exemple, desigur cu condiția restituirii și a altor garanții corespunzătoare. De asemenea, din cauza replasării, finanțatorii de leasing operațional nu prea dau permisiunea pentru modificarea bunului de leasing, care se obține mult mai des în cazul leasingului financiar.

Contractul de leasing operațional este reziliabil în orice moment de către utilizator prin restituirea bunului de leasing. Ratele de leasing aferente perioadei neutilizării nu mai trebuie plătite. În cazul în care utilizatorul a plătit în avans o parte a ratelor pentru o anumită perioadă, dar după puțin timp desface contractul, decizia de rambursare din acest avans de către finanțator depinde de întelegerea celor doi, condiția de bază fiind că în interiorul perioadei respective finanțatorul să poată încheia un nou contract de leasing. Această procedură demonstrează unanim rudenia pe care leasingul operațional o are cu închirierea și diferă esențial de cea practicată în cazul leasingului financiar.

În unele țări – de exemplu în Germania – reglementarea leasingului operațional s-a soluționat în așa fel încât contractul să fie reziliabil doar după trecerea unei anumite perioade, utilizatorul putând decide doar în acest moment de restituirea bunului sau de utilizarea în continuare a acestuia.

În ceea ce privește mărimea și eșalonarea plății ratelor de leasing, posibilitățile sunt teoretic aceleași ca și în cazul leasingului financiar, dar practica arată că și aici caracteristice sunt plățile lunare, iar ratele diferite de cele constante sunt și mai rare. Ca urmare, în bugetele de cheltuieli și în cele de trezorerie ratele de leasing constituie elemente de calculație extrem de simple.

Tranzacția de leasing operațional nu presupune plata unei rate inițiale ridicate, deoarece în cadrul acesteia, în contradicție cu leasingul financiar valoarea bunului de leasing poate constitui și fără acesta acoperire satisfăcătoare pentru obligația de plată a utilizatorului.

Taxa de leasing și astfel mărimea ratelor de leasing, în Europa Occidentală, asemănător leasingului financiar nu se modifică pe parcurs. Acest lucru pare și mai evident pentru leasingul operațional, deoarece în cazul acestuia perioada contractuală este mai scurta, deci probabilitatea modificării pe parcurs a cheltuielilor de refinanțare este mai mica

Despre practica românească nu pot să fac nici o afirmație datorită slabei dezvoltări a acestei ramuri în țara noastră, dar probabil că fluctuația puternică a ratelor de dobândă a piețelor financiare ar impune unele clauze de modificare a ratelor de leasing asemănătoare cu cele existente în contractele de leasing financiar.

Tipuri de leasing 25

Garanțiile utilizabile pentru operațiunile de leasing operațional sunt aceleași ca și ale celuilalt tip. Valoarea de acoperire a bunului de leasing – ca garanție primordială – este însă aici considerată mai mare. Cauza parțială a acestuia este faptul că societatea de leasing este bine pregătită pentru reluarea și revalorificarea bunului de leasing, cunoscând piața acestuia și ca urmare putând estima cu o mai mare precizie veniturile posibile de încasat în viitor dintr-o încheiere a unui nou contract sau dintr-o revânzare și astfel nu trebuie să țină seama de o acoperire de risc chiar așa de mare ca și în cazul leasingului financiar. Pe de alta parte, acest lucru devine posibil prin posibilitatea finanțatorului de urmărire a stării tehnice a bunului, stare tehnică care determină prețul de revalorificare a acestuia, datorită efectuării de către acesta a lucrărilor de întreținere.

Valoarea bunului ce face obiectul unui contract de leasing operațional este în cele mai multe cazuri superioară valorii obligației de plată – cu titlu de rate – al utilizatorului, de aceea în astfel de cazuri finanțatorii, în cele mai multe cazuri nu solicita alte garanții, cu excepția acelor categorii de bunuri la care pot apărea utilizatori rău credincioși.

Gestiunea contabilă a leasingului operațional este unică pe plan internațional și pornește de la trăsăturile comune cu închirierea. Bunul de leasing trebuie evidențiat în toate țările în activul bilantier al finanțatorului, în el trecând de asemenea și amortizarea bunului la cheltuieli. Eșalonarea amortizării este în general identică cu cea efectuată în cazul închirierii, cotele de amortizare ale celor două operațiuni fiind aceleași sau foarte apropiate. Utilizatorul poate trece în totalitate le cheltuieli ratele de leasing plătite.

Există o variantă a leasingului operațional în care părțile contractante se înteleg încă de la început, ca la expirarea perioadei contractuale (sau chiar mai devreme), utilizatorul restituie (sau poate restitui) bunul de leasing, având posibilitatea de a încheia un nou contract având ca obiect un alt bun, mai performant, de tipul cel mai nou. Această operațiune, denumită leasing reinoibil (revolving leasing) face posibilă ținerea pasului de către utilizator cu progresul tehnic, pentru ca acesta să poată utiliza mijloacele cele mai performante în activitatea sa și nu în ultimul rând că riscul deprecierii tehnice să nu fie suporatat de el, ci de finanțator, în contradicție cu cei care au contractat un leasing financiar sau au cumpărat bunul respectiv.

Leasingul revolving se poate întâlni în diferite domenii, dar cel mai des se utilizează în domeniul tehnicii de calcul, tehnicii informaționale și al telecomunicațiilor, respectiv în domeniul automobilelor, explicația constând în perioada ciclică de dezvoltare extrem de scurtă a acestora.

O altă variantă a leasingului operațional este leasingul service, în care finanțatorul prestează servicii complete de o sferă mai largă decât cele obișnuite: efectuează lucrările de întreținere și reparații, asigurând în orice împrejurare utilizabilitatea bunului, eventual și prin punerea la dispoziție a unor bunuri de schimb.

Prin intermediul încheierii unui astfel de contract, utilizatorul este scutit de toate grijile legate de bunul de leasing și poate fi linistit că bunul va fi capabil să-și îndeplinească oricând funcțiile sale, neexpunând astfel la risc activitatea firmei sale și succesul acesteia. Pentru aceste servicii complete se solicită desigur și un preț corespunzător, utilizatorul plătind rate de leasing mai ridicate.

Tipuri de leasing 26

Alte tipuri de leasing

2.3.1 Lease back

Lease back-ul este întălnit deseori și sub denumirea de releasing, este operațiunea prin care o întreprindere își vinde un bun corporal al sau unei societati de leasing, în același timp încheind cu aceasta și un contract de leasing al carui obiect îl constituie bunul respectiv.

Întreprinderea (adică viitorul utilizator) are scopul procurării de resurse bănești prin valorificarea unui bun corporal al său, putând însă să utilizeze în continuare bunul de care are nevoie pentru desfașurarea activității sale. Lease back-ul îi ofera o posibilitate prin care este nevoie doar să renunțe la dreptul lui de proprietate asupra bunului, nu și la posesiunea și utilizarea acestuia, bunul nefiind mișcat din locul său original de utilizare.

Structural, lease back-ul se compune dintr-o operațiune de vânzare – cumpărare și dintr-o operațiune de leasing (care este aproape exclusiv leasing financiar), cele două operațiuni fiind unificate prin intermediul unui singur contract. Ca urmare, din punctul de vedre al caracteristicilor economice și juridice, operațiunea de lease back nu este independentă de leasingul financiar și cel operațional. Însă, în ceea ce privește motivațiile utilizatorului și riscurile afacerii, diferența dintre acestea două este semificativă.

Altfel spus, prin lease back o firmă, ca proprietară de pământ, construcții sau echipament vinde proprietatea unor astfel de bunuri și încheie simultan o întelegere cu cumpărătorul de a-i închiria aceste bunuri pe o anumită perioadă, în anumite condiții. Cumpărătorul poate fi o firmă de asigurări, o bancă comercială, o firmă specializată în leasing sau chiar un investitor particular (individual).

Firma care este vânzătorul bunului sau chiriașul primește imediat prețul de cumpărare al bunului de la cumpărător sau cel ce dă cu chirie și utilizează bunul. Noul proprietar reține titlul de proprietate asupra bunului și toate celelalte avantaje ale proprietarului, cum ar fi reditele fiscale și avantajele amortizării fiscale. În majoritatea cazurilor, bunul este vândut proprietarului original la valoarea de piața care include aprecierea comercială și volumul discounturilor (rabaturilor), precum și condițiile curente ale pieței.

Utilizatorul dorește să – și procure resurse bănești prin lease back din două motive principale.

Primul caz, adică primul motiv este, când suferă de lipsă de lichiditati și apreciază ca prin intermediul încasărilor obținute poate scăpa de această problemă pentru o perioadă determinată. În această primă situație riscul serios al afacerii este că de fapt capacitatea de producție a utilizatorului nu se va mări deoarece el nu obține noi active, astfel nu va exista o majorare a veniturilor, ceea ce ar putea acoperi necesitațile crescute de plată legate de ratele de leasing. Lease back-ul poate fi totuși viabil, de exemplu dacă din resursele încasate întreprinderea își rambursează creditele într-o măsură care contribuie la reducerea costurilor serviciului datoriei cu o mărime mai mare

Tipuri de leasing 27

decât suma ratelor de leasing și în final, datorită în primul rând lease back-ului la întreprindere rămân mai multe venituri.

Finanțatorii, de obicei fac o analiză foarte atentă a gestiunii economico – financiare și a perspectivelor viitoare a unor astfel de întreprinderi, interesul lor nefiind încheierea de tranzactii cu o întreprindere aflată în drum spre faliment sau în drum spre lichidare. Operațiunile de lease back ale unor astfel de întreprinderi falimentare pot fi împiedicate dealtfel și de către creditorii acestora, dacă aceștia consideră că această operațiune nu-l va ajuta la supraviețuire, căci astfel s-ar periclita patrimoniul societății adică valoarea garanției creanțelor acestora, acestea trecând parțial în proprietatea societății de leasing.

O altă posibilitate de utilizare a banilor obținuți prin lease back este efectuarea unei noi investiții. Încheierea contractului de lease back se recomandă a se face în acest caz, dacă noua investiție va aduce beneficii mai mari decât suma ratelor de leasing.

În cazul necesităților financiare investiționale, lease bak-ul apare ca și concurent al creditelor de investiții și al creditelor ipotecare. Este posibil, de exemplu ca o întreprindere să nu poată obține un credit de investiție datorită faptului că proiectul de investiție al acesteia este considerat de către bancă ca fiind prea riscant și ca urmare nu va obține creditul de investiție solicitat sau datorită simplului motiv că societatea respectivă, dintr-un motiv sau din altul nu-și poate constitui garanțiile cerute de bancă.

Prin intermediul operațiunii de lease back (prin vânzarea unui imobil sau a unui mijloc de echipament de producție), își poate realiza investiția, fiind nevoită să respecte doar condițiile menționate mai sus. Iar în locul obținerii de credit prin ipotecarea, de exemplu a unui teren al întreprinderii poate fi mai avantajos lease back-ul, findcă chiar dacă sumele de bani posibile de obținut în cele două cazuri sunt similare (circa 40% – 50% din valoarea terenului), întreprinderea are posibilitatea de a economisi mai mult impozit prin trecerea pe cheltuieli a ratelor de leasing, față de economisirea efectuată prin evidențierea ca și cheltuieli doar a dobânzilor aferente creditelor ipotecare și a amortizării.

Tipuri de leasing 28

2.3.2. Leasing internațional

Putem vorbi despre leasing internațional dacă finanțatorul și utilizatorul sunt unul față de celalalt persoane nerezidente. Tranzacția, din punct de vedere al finanțatorului se numeste leasing de export , iar din punct de vedere al utilizatorului leasing de import. Naționalitatea furnizorului nu are nici o importanță, nu contează de exemplu în cazul unui leasing de import dacă bunul a ajuns la utilizator prin import sau nu1.

Modelul clasic al unei operațiuni de leasing de import se poate prezenta ca în Figura nr. 2.1.

Închiriere

Vânzare

Țara A Țara B

Figura nr. 2.1. – Montajul unei operațiuni de leasing de import2

În România, prin intermediul leasingului de import – dacă este vorba de leasing financiar, o întreprindere are posibilitatea de a încheia contracte de leasing pentru perioade mai lungi. Căci, în timp ce la noi, un leasing obișnuit se încheie pentru o perioada de 3 – 4 ani, în străinătate acesta poate ajunge la termenul de 5 – 6 ani (un exemplu în acest sens este Austria sau Germania). Și acest lucru este mai favorabil societăților, care în ceea ce privește noua investiție nu așteaptă o recuperare a acestuia atât de rapidă, atât de mari beneficii din care s-ar putea suporta ratele mai înalte aferente unei perioade mai scurte.

Un alt avantaj major al leasingului de import față de cel autohton este că societațile de leasing străine se por refinanța prin credite de cumpărător sau de furnizor, cu dobânzi mai reduse decât cele autohtone, astfel ea poate repercuta asupra clientului străin acest cost de finanțare privilegiat prin reducerea baremurilor. Acest avantaj poate fi însă micșorat sau chiar anulat din cauza devalorizărilor repetate ale leului, deoarece rata de leasing se plătește în deviză, a carei valoare în lei se poate ușor mări astfel. Faptul că utilizatorul, de obicei nu prea poate estima pentru o perioadă de 5-6 ani mărimea deprecierii viitoare a monedei naționale constituie un risc real, iar operațiunea de leasing apeciată rentabilă la început putând astfel deveni prea scumpă.

1În continuare voi utiliza denumirea de leasing de import deoarece societățile de import participă pe piața internațională de capital doar în calitate de utilizatori

2 Vezi : Cerna Silviu : Economie monetara și financiară internatională, Ed. Mirton, Timișoara 1997, pag 175

Tipuri de leasing 29

O mare diferență între leasingul autohton și cel de import este că bunul de leasing nu întotdeauna poate îndeplini aici rolul de garanție primordială. Societatea de leasing este expusă la numeroase dificultăți și riscuri: juridice, fiscale, valutare, politice. De exemplu, pentru o societate de leasing vest-europeană, în calitate de participant al unei operațiuni de leasing de import a unei societăți românești, în caz de neplată a utilizatorului, exercitarea dreptului de proprietate, reluarea bunului de leasing poate fi dificil de efectuat, un eventual proces juridic se poate prelungi prea mult, nemaivorbind de eventualele surprize neplăcute ale acestuia. Ca urmare, finanțatorii, în general solicită garanții de natură financiară, de exemplu garanția bancară, care constituie acoperire pentru întreaga sumă a ratelor de leasing și poate fi utilizată fără limite de către finanțator. Această necesitate de acoperire îndepărtează o parte a societăților autohtone de la posibilitatea recurgerii la leasing de import, iar pentru celelalte societăți această operațiune se scumpește deoarece prețul unei astfel de garanții bancare constituite pe termen lung este extrem de ridicat.

Pe lângă modelul clasic al operațiunii de leasing de import prezentat anterior, societătile de leasing pot presta și alte servicii. De exemplu ele pot cumpăra bunuri de la un furnizor străin pentru a le livra unui imporattor dintr-o a treia țara.

Acest exemplu este ilustrat în Figura nr. 2.2.

Închiriere

Cumpărare

Țara A Țara B Țara C

Figura nr. 2.2. – Operațiunea de leasing de import efectuată cu un furnizor străin1

Un alt serviciu susceptibil a fi oferit de către societatea de leasing este transmiterea operațiunii de leasing în străinătate, dar care nu intră in categoria de leasing de import.

Acest exemplu este ilustrat în Figura nr.2.3.

1Vezi: Silviu Cerna: Economie monetară și financiară internațională , Editura Mirton, Timișoara, 1997; pag. 176

Tipuri de leasing 30

Țara A Țara B

Figura nr. 2.3. – Transmiterea unei operațiuni de leasing în străinătate1

Ideea este aici, de a face ca exportatorul să beneficieze de relațiile stabilite între nenumăratele societăți de leasing. În mod practic, societatea de leasing autohtonă contractează firma exportatoare, informând-o cu privire la proiectul său de vânzare și la numele cumpărătorului potențial din străinătate. De fapt, după cum se vede și din figură rolul esențial în derularea operațiunii de leasing îl au societățile de leasing (cea autohtona și respectiv cea străină).

Această societate va servi ca intermediar și va contacta alte societăți de leasing localizate în țările diverșilor cumpărători potențiali, care vor achiziționa materialul respectiv în locul importatorilor, dacă aceștia din urmă doresc să obțină materialul respectiv. Această transmitere a operațiunilor de leasing în străinătate este facilitată de apartenența societații de leasing la un grup financiar multinațional sau la un grup de societăti de leasing.

1 Vezi: Silviu Cerna: Economie monetară și financiară internațională, Editura Mirton, Timișoara, 1997; pag. 176

Tipuri de leasing 31

2.3.3. Subleasing

Subleasingul este operațiunea în care utilizatorul încheie un contract de leasing cu o altă societate, contract în care apare acum în calitate de finanțator. Noul contract are ca obiect același bun ca și contractul inițial. De asemenea trebuiesc îndeplinite două condiții: în primul rând, finanțatorul inițial trebuie să-și dea permisiunea pentru încheierea noului contract, iar în al doilea rând societatea finantatoare a subleasingului să aibă autorizație de a efectua operațiuni de leasing.

Societatea finanțatoare a subleasingului își asumă riscul ca printr-o astfel de afacere, începând din momentul respectiv, nu de el să depindă dacă poate sau nu să plătească în continuare ratele de leasing aferente leasingului inițial. În plus, bunul de leasing nu poate constitui garanția lui, deoarece acesta este proprietatea finanțatorului inițial. Asumarea acestui risc are efectul asupra utilizatorului subleasingului că rata de leasing plătită de el va fi mai mare decât cea originală și de multe ori se reduce și perioada de leasing.

Utilizatorul subleasingului acceptă totuși aceste condiții pentru că această tranzacție poate fi totuși mai ieftină decât un leasing încheiat direct sau pentru că din anumite motive nu are posibilități de a obține finanțarea prin leasing.

O categorie specială de subleasing este subleasingul de import în care o societate de leasing închiriază bunul de la o societate de leasing din străinătate, bun care va constitui obiectul unei noi operații de leasing, în care finanțator va fi societatea respectivă, iar utilizator o persoană din interiorul țării respective.

Utilizatorul final se poate bucura în acest caz de următoarele avantaje ale leasingului de import: finanțare mai ieftină și durată mai lungă a perioadei de leasing. Și atunci de ce nu apelează la leasing direct? Răspunsul se bazează pe următoarele argumente:

În primul rând societățile de leasing preferă mai mult să încheie afaceri în străinătate cu un client din domeniu decât cu o întreprindere absolut necunoscută. Căci, de exemplu o societate de leasing vest – europeană își face rost mai ușor de informații despre o societate de leasing din România decât despre o întreprindere din domeniul industrial, despre a carei piață îi lipsesc cunoștințele necesare.

În al doilea rând, se poate întâmpla ca potențialul utilizator să nu poată constitui garanția bancară solicitată de către societatea de leasing străină, dar poate oferi un imobil cu titlu de garanție, a cărei ipotecă nu este însă o garanție satisfăcătoare, deoarece utilizarea lui se va întâlni cu serioase bariere, dificile de rezolvat de către societatea de leasing din străinătate. În acestă situație, problema poate fi rezolvată prin intervenția unei societăți de leasing autohtone, pentru că pe de o parte aceasta își constituie mult mai ușor garanția de tip financiar, iar pe de altă parte poate utiliza mult mai simplu ipoteca (fiind rezident al țării și fiind cunoscător al reglementărilor juridice din țară), acestea constituind pentru el o garanție satisfăcătoare.

Societații autohtone, finanțatoare a subleasingului îi convine această afacre în cazul în care poate obține astfel de resurse de refinanțare mult mai ieftine decât cele ce pot fi procurate de pe piața monetară autohtonă, putând astfel oferi clienților afaceri cu condiții mai favorabile.

Tipuri de leasing 32

2.3.4. Leasing direct și leasing indirect

Leasingul direct oferă chiriașului dreptul de folosire a unui bun, în timp ce cel care dă cu chirie este producătorul bunului care-și reține dreptul de proprietate asupra bunului. La rândul său cel care dă cu chirie primește plățile de chirie contractate de la chiriaș ca remunerație pentru utilizarea bunului. În mod frecvent, leasingul direct conține clauze care impun celui care dă cu chirie să asigure service-ul de întreținere; un astfel de angajament se numeste service lease. Cel care dă cu chirie poate, de asemenea să ajute în finanțarea parțială, dacă este necesar a chiriașului.

O altă trăsătură distinctă a leasingului direct este clauza anulării , care permite chiriașului să anuleze (să nu plătească) chiria înainte de expirarea termenului de închiriere. Această clauză este importantă pentru chiriaș deoarece înseamnă că el poate returna echipamentul dacă acesta se uzează moral prin dezvoltarea tehnologică sau dacă nu mai este necesar sa fie prelungit contractul din cauza declinului în afaceri a chiriașului. De asemenea., în mod frecvent, acest tip de leasing nu permite amortizarea integrală; cu alte cuvinte plățile prevăzute prin contractul de leasing nu sunt suficiente pentru acoperirea în întregime a costului echipamentului (bunului). Cu toate acestea contractul de leasing este încheiat pe o perioadă semificativ mai scurtă decât viața economică a bunului închiriat și cel care dă cu chirie se așteaptă să acopere în întregime costurile cu investiția prin plăți ulterioare la alți chiriași sau prin vânzarea echipamentului ce a fost anterior închiriat.

Marile societăți industriale și comerciale, cu putere financiară semificativă, prestează serviciul operațiunii de leasing în scopul sprijinrii în acest fel al valorificărilor. Ele oferă astfel posibilitatea avantajoasă, ca utilizatorul să obtină totul de la un singur loc: bunul, finanțarea, garantarea și răspunderea, la care se adaugă în cazul leasingului operațional și întreținerea bunului.

Utilizatorul poate suferi însă și de unele dezavantaje ale leasingului direct. Pe de o parte, furnizorii sunt interesați în valorificarea a unui număr cât mai mare de produse, de aceea preferă nu leasingul financiar care cuprinde și o opțiune de cumpărare ci, leasingul operațional, iar în cadrul acestuia pe tipul reînnoibil (leasingul revolving), prin care încearcă să atragă clientul pe o perioadă cât mai lungă. Pe de altă parte, în ceea ce privește condițiile de plată ale contractului de leasing, intervenția cumpărătorului este aici mai mult redusă decât în cazul încheierii contractului cu o societate de leasing independentă.

Una din pioneratele contractului de leasing direct a fost firma americană IBM, iar computerele, mașinile de copiat, automobilele și camioanele au fost primele tipuri de echipamente care au făcut obiectul contractului de leasing direct (tehnic).

În leasingul indirect participă trei părți principale: furnizorul, finanțatorul – care este aici independent de furnizor, și poate fi societate de leasing independentă sau filială a unei societăți bancare – și utilizatorul. Pentru acest tip indirect, exemplul tipic este leasingul financiar.

Scopul finanțatorului în cazul unui leasing indirect este desigur obținerea unui anumit profit din această operațiune de finanțare. Scopul furnizorului este și în acest caz, stimularea valorificărilor, a cărei succes nefiind însă în acest caz atât de intens influențat de către furnizor ca în cazul coincidenței persoanei sale cu cea a finanțatorului

Pentru utilizator, avantajele și dezavantajele leasingului indirect sunt exact opuse cu cele ale leasingului direct: prin acest tip, utilizatorul nu este legat de producător, putând

Tipuri de leasing 33

alege mai liber, în conformitate cu exigentele sale. În plus, societățile de leasing sunt de multe ori mai flexibile în stabilirea condițiilor de plată.

2.3.5. Leasingul bunurilor de capital și a celor de consum

Se numește leasing al bunurilor de consum, operațiunea în care o persoană fizică încheie o operațiune de leasing, care are ca obiect un anumit bun de consum de lungă durată, scopul afacerii fiind satisfacerea nevoilor proprii, personale ale acestei persoane.

Se numește leasing al bunurilor de capital, operatiunea în care cineva – o societate sau un întreprinzător privat – încheie tranzacția de leasing cu scopul utilizării bunului în scop economic.

Bunurile de capital pot fi grupate în două mari categorii: bunuri mobile și bunuri imobile. În cadrul bunurilor mobile, segmentele mai importante sunt constituite de domeniul automobilelor, al utilajelor și al echipamentelor de productie, respectiv domeniul tehnicii de calcul și al telecomunicatiilor.

Automobilele sunt bunuri de leasing preferate, deoarece datorită ușurintei de valorificare și posibiltății de calculare a pretului secundar de piață al acestora, ele îndeplinesc rolul de garanție într-o măsură satisfăcătoare. Riscul specific al automobilelor, care privește pe utilizatori, este că deoarece aceste mijloace nu participă la producție, ele nu aduc venituri suplimentare, din care s-ar putea suporta ratele de leasing.

Mijloacele și utilajele de producție au șanse de valorificare secundare mai reduse și ca urmare finanțatorii solicită frecvent și alte garanții.

Dezvoltarea pieței secundare a mijloacelor tehnice de calcul și ale telecomunicațiilor este apropiată de cea a automobilelor, astfel aceste mijloace sunt considerate garanții bune. Leasingul operațional, ca de altfel și varianta revolving al acestuia, au obținut cea mai mare participație în acest segment de piață, explicația constând în deprecierea foarte rapidă a acestor bunuri.

Imobilizările sunt diferențiate esențial de celelalte bunuri de capital prin faptul că în urma reglementărilor referitoare la amortizare, perioada contractuală a operațiunilor de leasing imobiliar are o durata mult mai lungă. Acestă perioadă mai lungă ascunde riscuri mai mari, atât pentru finanțatori, cât și pentru utilizatori, deoarece în cei 10-15 ani până la scadență, poate apare incapacitatea de plată a utilizatorului sau chiar a finanțatorului cu o probabilitate mai mare, ca dealtfel și scumpirea refinanțării și concomitent a leasingului, sau tulburarea ori năruirea pieței secundare a bunului de leasing.

Cu toate acestea însă, leasingul de bunuri imobile rămâne totuși o alternativă deosebit de competitivă în comparație cu achiziționarea din resurse proprii, sau apelarea la credit.

Bunul imobiliar este o garanție primordială de bună calitate, deoarece se poate spune că își păstrează mai bine valoarea reală decât celelalte bunuri de capital, nu poate fi apropiat, iar probabilitatea de a se nimici este nulă. În unele țări (de exemplu în Germania), datorită duratei de amortizare prea îndelungată, perioada contractelor de leasing financiar nu coincide cu durata de amortizare a bunului imobiliar de leasing, dreptul de proprietate obținându-se prin plata unei valori reziduale semificative de către utilizator, iar din acest motiv și practicarea operațiunilor de tip operațional este deosebit de răspândită.

Tipuri de leasing 34

2.3.6. Leasingul cu amortizare totală și leasingul cu amortizare parțială

Operațiunea de leasing, în cursul derulării căreia, până la sfârșitul perioadei contractuale, valoarea contabilă a bunului de leasing se reduce la zero sau la 10-20% a valorii inițiale, se numește leasing cu amortizare totală. Leasingul financiar este de obicei una cu amortizarea totală. În cazul acestui tip, finanțatorul își recuperează întreaga cheltuială efectuată – obținând în același timp desigur și profitul corespunzător – într-o singură tranzacție.

În cazul leasingului cu amortizare parțială, valoarea contabilă a bunului de leasing se micșorează doar cu 30-60% cu ocazia unei singure tranzacții. Leasingul operațional este una cu amortizarea parțială. Cheltuielile finanțatorului se recuperează fie doar prin mai multe operațiuni de leasing încheiate, fie prin revalorificarea (vânzarea) bunului după expirarea primului contract.

Avantaje si dezavantaje ale leasingului 35

Capitolul 3. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE LEASINGULUI DIN PUNCT DE VEDERE AL UTILIZATORULUI

Cele mai importante avantaje ale leasingului sunt următoarele:

De multe ori, leasingul este singura modalitate de a obține finanțarea externă de durată medie sau lungă. În țările care se confruntă cu regres economic îndelungat sau cu dezechilibre interne și externe – cum este de altfel și cazul României – se poate într-adevăr observa că durata de 4-5 ani a unei investiții ascunde atâtea incertitudini încât atragerea de resurse de la băncile comerciale sau de pe piața obligațiunilor devine practic imposibilă.

Leasingul menajează lichiditățile și sursele proprii.

Prin leasing se oferă o posibilitate de finanțare externă de 100%, pe când în cazul apelării la credit se impune întotdeauna asumarea unei așa numite “părți proprii”, adică acoperirea unei anumite fracțiuni a finanțării pe seama resurselor proprii. Acest avantaj poate fi considerat însă dubios chiar și în Europa de Vest, unde se întâmplă destul de frecvent solicitarea de finanțatori a unei rate inițiale de leasing mai semificative. Iar în România, în fiecare operațiune, fără nici o exceptie, se impune asumarea unei părți proprii de valoare identică sau cel putin asemănătoare cu cea utilizată în cadrul creditelor.

Perioada de amortizare a unei operațiuni de leasing este mai lungă decât cea a unui credit și ca urmare povara ratelor de leasing se aliniază mai bine la recuperarea efectivă a investiției, adică sursa externă va fi realmente rambursată din veniturile suplimentare aduse de investiția realizată. Astfel, nu se impune utilizarea pentru acest scop a unor alte venituri sau a unor alte resurse.

Într-adevar în Europa de Vest durata contractelor de leasing este în general mai lungă decât cea a creditelor de investiții. În România, această durată poate fi chiar multiplu a acestora, luând în considerare faptul că la noi creditele se dau aproape exclusiv doar pentru o scadență de un an, în timp ce perioada de leasing – pentru mașini, utilaje și automobile – are în general o durată de 2-3 ani.

Resursele reținute în acest fel se pot folosi în domenii pentru a căror finanțare nu se poate apela la resurse externe, cum ar fi de exemplu în domeniul cercetării, al marketingului sau al creditării clienților. Acest avantaj apare univoc doar în tratarea comparativă a leasingului cu investiția realizată în totalitate din surse proprii, deoarece prin apelarea la credit se pot păstra de asemenea resursele proprii. Aceste resurse economisite vor fi cu atât mai mari cu cât partea proprie asumatâ prin rata de leasing inițială este mai mică.

Lease back-ul poate fi singura soluție pentru întreprinderile care doresc sau numai așa pot să obțină fonduri, adică prin eliberarea de capital din bunurile materiale existente, la a căror utilizare însă nu vor sau nu pot să renunțe. Legat de acesta, trebuie menționat că creditul acordat prin gaj asigură condiții asemănătoare, dar,

Avantaje si dezavantaje ale leasingului 36

incontestabil, dreptul de gaj asupra unui echipament de producție sau asupra unei mașini – în România de exemplu – este suficient cu greu pentru contractarea unui credit, iar în anumite condiții nici ipoteca nu poate constitui garanție satisfăcătoare pentru o bancă, aceasta neacordând creditul sau acordându-l într-o valoare mai redusă decât ar fi necesar clientului.

“Pay as you earn”, adică ratele de leasing se suportă din veniturile continue obținute pe seama investiției realizate, această posibilitate nu este însă particularitatea exclusivă a leasingului deoarece serviciul datoriei unui credit de investiție cu durata identică sau asemănătoare poate fi suportat de asemenea din veniturile suplimentare. Ceea ce constituie însă o problemă reală este faptul că în practică, în determinarea eșalonării plății ratelor de leasing, societățile de leasing nu prea iau în considerare evoluția reală a veniturilor, de exemplu creșterea continuă sau fluctuațiile sezoniere, preferând ratele constante. Dar, trebuie recunoscut că serviciul datoriei creditelor este de multe ori și mai nefavorabil: în cazul rambursărilor uniforme de capital, anuitatea este mai mare la început, micșorându-se în continuare, ceea ce este și mai pregnant în contradicție cu derularea procesului de recuperare, proces care este caracteristic investițiilor

Lichiditatea este menajată prin leasing în sensul că, presupunând termene contractuale identice, plățile sunt mai bine eșalonate în timp decât în cazul unui credit. Căci ratele de leasing se plătesc în mai multe intervale decât rambursările și dobânzile unui credit, astfel în ceea ce privește necesitățile de lichidități nu există fluctuații atât de semificative. Aceasta, pentu majoritatea întreprinderilor este un lucru favorabil. Însă întreprinderilor care înregistrează venituri sezoniere tocmai această obligație de plată regulată poate constitui o problemă esențială.

Leasingul nu trebuie evidențiat în pasivul bilanțier între datorii, aceasta necontribuind astfel la majorarea proporției surselor externe, la majorarea gradului de îndatorare, făcând posibilă astfel contractarea de noi credite bancare sau emiterea de noi obligațiuni (acest lucru, desigur nu este valabil în practica contabilă anglo – saxonă, unde ținerea evidenței în bilanț a leasingului financiar este datoria utilizatorului ). Acest argument, din păcate, este adevărat doar în aparență. Căci leasingul, ca obligație trebuie să fie indicat în anexa la bilanț care face parte din darea de seamă contabilă anuală, iar creditorii potențiali țin seama de acesta, adăugându-l la valoarea celorlalte surse străine.

4. Investițiile, a căror necesitate apare foarte brusc pot fi realizate mai repede prin leasing decât prin apelare la credit, deoarece se poate spune că în general, negocierile legate de contractarea unui credit necesită o durată mai lungă. Încheierea rapidă a unui contract de leasing prezintă avantaje în special în comparație cu investiția realizată din surse proprii, deoarece profitul și amortizarea se produc treptat și foarte lent, nefiind sigur că acestea vor fi suficiente în momentul apariției necesității de investiție; iar obținerea de resurse prin majorarea capitalului social necesită de regulă o perioadă de aceeași durată ca și contractarea unui credit – leasingul, este probabil mai rapid executabil decât majorarea de capital sau emisiunea de obligațiuni.

Avantaje si dezavantaje ale leasingului 37

Pe plan financiar leasingul este o operațiune care nu modifică structura financiară a întreprinderii (îndatorarea), ci numai angajamentele de plată anuale. Capitalul propriu rămâne neangajat legal, ceea ce crează întreprinderii posibilitatea unor împrumuturi bancare.

Operațiunile de împrumut obișnuit nu acoperă în general decât 50-60% din valoarea proiectelor de finanțat, restul concretizându-se în participarea cu fonduri proprii. Spre deosebire de creditul bancar, leasingul acoperă 100% valoarea bunului închiriat, întreprinderea putându-și rezerva capitalul propriu drept garanție pentru contractarea altor împrumuturi de dezvoltare.

7. Leasingul permite accelerarea dezvoltării fără a pune în pericol autonomia financiară a întreprinderii. Pe plan fiscal, plățile făcute în contul chiriilor micșorează baza impozabilă.

8. Dacă în calitatea de cumpărător apare o societate de leasing, reducerile de preț se pot obține mult mai ușor. Aceasta se întâmplă mai des dacă societatea de leasing este un partener mai vechi al furnizorului, fiind finanțator vechi al multor valorificări ale acestuia sau dacă investiția este de o valoare ridicată, respectiv dacă acest lucru ar fi important furnizorului din punct de vedere al prestigiului acestuia. Ca exemplu practic, se poate menționa leasingul imobilizărilor, a liniilor tehnologice complete și al flotelor de vehicule. Valoarea reducerilor poate atinge chiar proporția de 10%.

9. Societățile de leasing apreciate ca fiind debitori importanți și de încredere pot obține credite de pe piața bancară sau monetară cu dobânzi mult mai reduse decât societățile care nu sunt considerate debitori da clasa 1. Ca urmare, rata dobânzii utilizată la calcularea ratelor de leasing, împreună cu marja societății de leasing va putea fi identică sau chiar mai redusă decât cea a utilizatorului ce ar fi nevoit să plătească în calitate de debitor al creditului.

10. Trecerea în totalitate la cheltuieli a ratelor de leasing poate fi de asemenea avantajoasă față de credit – unde doar dobânzile și amortizarea pot fi trecute la cheltuieli – dacă, prin amortizarea accelerată a bunurilor de leasing se poate obține un surplus de economisire de impozit care compensează ușor chiar și cheltuielile de finanțare mai semificative ale leasingului, materializate prin rate de leasing mai ridicate decât serviciul datoriei unui eventual credit. Acest avantaj poate fi și mai pronunțat deoarece în acest caz surplusul de economie de impozit rămâne în totalitate în buzunarul utilizatorului. În comparație cu investiția din resurse proprii, unde se poate deduce doar amortizarea, modalitatea de decontare a leasingului poate fi favorabilă dacă prin amortizarea accelerată se poate economisi un venit de valoare mai mare decât costurile suplimentare ale leasingului, care este da fapt o resursă scumpă.

11. Datorită amortizării accelerate, întreprinderea care inveșteste prin leasing își asumă un risc de învechire a bunului mult mai redus decât cea care achiziționează bunul respectiv din surse proprii sau din credit. Acest avantaj este valabil aproape în toate țările, precum și în România. Printr-o operațiune de leasing financiar peste 3,5 ani

Avantaje si dezavantaje ale leasingului 38

întreprinderea va fi proprietarul unei mașini, iar dacă în acel moment există deja riscul învechirii, bunul amortizat în totalitate poate fi fie triat, fie poate fi vândut pe piața secundară, obținându-se astfel și un anumit venit, iar în continuare se poate achiziționa un nou mijloc sau eventual se poate încheia un nou contract de leasing. În schimb, întreprinderea care a achiziționat mașina respectivă poate să procedeze asemănător, schimbând-o cu una nouă peste 3,4,5 ani, dar din cauza învechirii accelerate mașina veche va putea fi vândută la o valoare mai redusă decât cea contabilă, cauză din care, prin amortizarea accelerată și prin prețul de vânzare nu se reușește să se recupereze nici chiar investiția inițială. În cazul leasingului operațional, utilizatorul nu-și asumă nici un risc al învechirii, acesta fiind în totalitate suportat de către finanțator.

12. Încheierea contractului de asigurare este realizată de către finanțator, care efectuează aceasta în locul utilizatorului deoarece exigența asigurării este interesul lui. Astfel, utilizatorul este ferit de consecințele negative ale unor eventuale cazuri de uitare a încheierii contractului și al păgubirii sau al pierderii bunului.

13. Utilizând leasingul, o întreprindere poate cunoaște în prealabil cheltuielile viitoare pentru mai mulți ani, ceea ce ușurează mult planificările. Acest avantaj are o valabilitate reală doar dacă valoarea ratelor de leasing este fixată, neputându-se schimba în decursul perioadei contractuale. Iar această condiție se realizează doar în țările cu economie dezvoltată și nici aici în cazul bunurilor imobiliare. Dacă, în schimb, mărimea ratelor de leasing se poate modifica în funcție de fluctuația dobânzilor pieței monetare, atunci utilizatorul poate face doar estimații aproximative în legătură cu cheltuielile viitoare. În acest caz însă, leasingul nu prezintă nici un avantaj față de un credit investițional pe termen mediu sau lung, care este de obicei cu dobânda variabilă.

În ceea ce privește dezavantajele leasingului, cele mai importante consider că ar fi următoarele:

Dobânzile aferente finanțării prin leasing sunt de regulă mai ridicate decât cele ale creditelor deoarece aici sunt incluse și cheltuielile unui intermediar, precum și prima de risc și profitul acestuia. Acest dezavantaj se poate reduce sau dispărea doar în cazul în care societatea de leasing își poate refinanța activitatea sa cu credite ieftine, putând astfel micșora valoarea ratei de referință care stă la baza calculării ratei de leasing.

În cazul nimicirii bunului de leasing, a furtului sau a defecțiunii acestuia, ratele de leasing trebuiesc plătite în continuare în conformitate cu conținutul contractului, mai mult, dacă bunul se nimicește sau dispare, ratele rămase trebuiesc plătite integral într-o singură sumă, deoarece garanția primordială a finanțatorului s-a dus. Și pentru investiția realizată din credit este valabil faptul că suma creditată trebuie rambursată în toate condițiile, indiferent de utilizabilitatea bunului, dar amenințarea unei scadențe immediate este aici mai mică, dacă garanția primordială diferă de bunul respectiv și bancară consideră că debitorul va fi în stare și în viitor să plătească serviciul datoriei, de exemplu prin achiziționarea unui nou bun.

Avantaje si dezavantaje ale leasingului 39

Dacă investiția se dovedește a fi nereușită, ratele de leasing se plătesc obligatoriu și în acest caz, fie în conformitate cu eșalonarea determinată de contract, fie integral într-o singură sumă, în valoarea actualizată pentru data rambursării. Această pierdere lovește însă și investitorii utilizatori de surse proprii sau de credite, deoarece și creditul trebuie rambursat, iar prin achiziția din surse proprii se plătește integral, de la bun început prețul de achiziție al bunului.

Cu ocazia lărgirii capacităților sau a modificării tehnologiei de producție, pentru modificarea bunului de leasing sau pentru contopirea constructivă a acestuia cu alte bunuri trebuie cerută mai întâi autorizația finanțatorului pentru aceasta și pe care acesta nu este sigur ca o va acorda. Acordare autorizației are cea mai mica probabilitate în cazul în care, în urma modificării sau contopirii constructive efectuate, se poate aștepta la o reducere a valorii de piață și concomitent a valorii de acoperire a acestuia. În cazul leasingurilor directe, finanțatorii țin frecvent la contopirea constructivă a bunului doar cu o altă unitate, subunitate furnizată tot de către aceștia. Dacă întreprinderea achiziționează un bun, devenind proprietarul acestuia, ea nu va mai fi nevoită să se ocupe de restricțiile pe care le-am prezentat mai sus.

Dacă cineva încheie un contract de leasing într-o perioadă când dobânzile sunt ridicate, de regulă nu se poate aștepta la micșorarea ratei de leasing de către finanțatori, chiar dacă nivelul general al ratelor dobânzii se reduce – adică ratele de leasing sunt flexibile doar în sus – pe când serviciul datoriei unui credit cu dobândă variabilă s-ar modera în funcție de nivelul dobânzii pieței monetare. Utilizatorul, într-o astfel de situație poate scăpa de finanțarea scumpită doar prin plata imediată a ratelor rămase (actualizate), plată care însă necesită mobilizarea unor sume semificative, lucru pe care chiar a încercat să-l ocolească prin intermediul leasingului.

În cazul lichidării societății de leasing, creditorii acesteia pot sechestra și lua bunul de la utilizator – lucru posibil cel puțin în România. În alte țări, ca de exemplu în Germania, legea apără mai eficace interesele utilizatorilor: bunurile mobile nu pot fi transportate de la utilizator, contractul și dreptul de folosință a acestora mentinându-se, aceștia fiind obligați la plata ratelor rămase, cel mult în cazul lichidării fără succesor de drept a finanțatorului; în cazul imobilizărilor, noul proprietar are drept de desfacere a contractului cu utilizatorul (aceste lucruri la noi în țara nu sunt reglementate).

Asigurarea obligatorie reprezintă o cheltuială care apare în toate împrejurările unui contract de leasing, pe când aceste cheltuieli sunt uneori economisite de către întreprinderi în cazul bunurilor proprii, considerând că bunul este în siguranță, acest tip de cheltuială neavând astfel nici un rost. (lucrul care se pune în discuție în acest caz este faptul că este foarte îndoielnic, adică dacă merită o astfel de economisire)

Abordarea financiară a leasingului 40

Capitolul 4. ABORDAREA FINANCIARĂ A LEASINGULUI

Orice perspectivă a leasingului trebuie să fie evaluată atât de către utilizator, cât și de către finanțator. Utilizatorul trebuie să determine dacă închirierea unui bun va fi mai puțin costisitoare decât cumpărarea acestuia, iar finanțatorul să decidă dacă leasingul îi va furniza sau nu o rată a venitului rezonabilă.

În acest capitol, voi încerca să prezint modalitatea de calculare a ratelor de leasing și procesul financiar al leasingului din punct de vedere al finanțatorului, iar după ce voi face această prezentare voi face o comparație între leasing și cumpărare prin împrumut bancar, respectiv din surse proprii (adică din reținerea profiturilor).

4.1. Calcularea ratelor de leasing

Metodele de determinare a ratelor de leasing sunt foarte numeroase.

În cele ce urmează voi prezenta o metodă de calculare a ratelor de leasing constante, deoarece în România sunt utilizate aproape exclusiv aceste tipuri, în fiecare contract.

Ratele de leasing de valoare constantă constituie fiecare o anuitate, a căror valoare actualizată cu ajutorul unei rate interne de rentabilitate așteptate, este egală cu plasamentul inițial efectuat de către finanțator. Valoarea unei singure rate de leasing se obține prin împărțirea acestui plasament cu un factor de actualizare utilizat de obicei la calcularea valorii prezente a anuităților:

K

Rt=

1/i – 1/i(1+i)n

unde:

n – numărul intervalelor de ramursare

Rt – rata de leasing corespunzătoare unui interval de rambursare

K – plasamentul finanțatorului, adică prețul net de cumpărare a bunului de leasing minus valoarea ratei de leasing inițiale, plătită la începutul perioadei de leasing (partea proprie)

i – rata internă de rentabilitate efectivă, aferentă unui interval de rambursare

t

I = 1+RIR -1

Abordarea financiară a leasingului 41

RIR – rata internă de rentabilitate (rata dobânzii ce se așteaptă a se obține din investiția efectuată)

t – numărul de intervale de rambursat în cadrul unui an

Această formulă este valabilă în cazul în care ratele de leasing se plătesc la sfârșitul fiecărui interval și nu la începutul acestora (ultima rată fiind deci plătită la sfârșitul perioadei contractuale), iar la expirarea contractului valoarea contabilă a bunului de leasing devine nulă, deci pentru obținerea dreptului de proprietate utilizatorul netrebuind să plătească o sumă semificativ egală cu valoarea reziduală a bunului, ci numai o sumă de valoare simbolică, numită taxă de cumpărare, a cărei valoare poate fi neglijată în calcularea ratelor.

Taxa de leasing este suma ratelor de leasing, inclusiv rata inițială. În multe țări, taxa de leasing este dată în practică de către o societate de leasing prin intermediul multiplicatorului de leasing: multiplicatorul de leasing exprimă valoarea netă a taxei de leasing, ca valoare procentuală din prețul brut de cumpărare a bunului. De exemplu, dacă valoarea brută a prețului de cumpărare este egală cu 125 milioane lei, iar multiplicatorul de leasing este de 120%, atunci valoarea netă a prețului de leasing este de 150 milioane lei. În realitate însă, prețul de leasing include și TVA, deci suma totală plătită de către utilizator va fi egala cu 178,5 milioane lei; TVA aferenta prețului de leasing este însă recuperabilă. Cheltuielile de finanțare ale leasingului, dobânda aferentă acestuia nu este însă atât de scăzută cum ni s-ar putea părea la prima vedere pentru că TVA aferentă cumpărării bunului nu este un plasament real deoarece aceasta poate fi recuperată după efectuarea plății: costul efectiv de finanțare a leasingului se poate deci determina prin compararea prețului de leasing net cu prețul net de cumpărare al bunului, care în exemplul menționat mai sus este 150 mil./105 mil. = 142%. Și atunci totuși, de ce multiplicatorul de leasing se determină prin raportare la valoarea brută a prețului de cumpărare? Pentru că multiplicatorul calculat prin raportare la o bază cu o valoare mai ridicată este mai redus și în acest fel clienții îl apreciază ca fiind mai avantajos. Dar, de fapt acest trucaj este foarte bine cunoscut de către toată lumea sau devine evident imediat când începem să facem calculațiile, de aceea, sincer zis, nu prea este de înteles de ce țin totuși societățile de leasing la acest obicei.

Ratele de leasing pot fi exprimate atât în valoare absolută cât și în valoare procentuală, prin raportare la valoarea totală a prețului de leasing.

În Europa de Vest, societățile de leasing își exprimă de regulă oferta, nu prin intermediul multiplicatorului de leasing, ci prin valoarea procentuală a ratei de leasing, calculată prin raportare la prețul net de cumpărare. Suma acestor procente arată de fapt procentajul taxei nete de leasing în prețul net de cumpărare.

Abordarea financiară a leasingului 42

Concurența între leasing și celelalte forme de finanțare

Întrebarea care se pune de către utilizator, este următoarea : dacă are posibilitatea de alegere între investiție în proporție de 100% din resurse proprii, investiție prin utilizare de credit bancar – cu o anumită parte proprie – sau investiție realizată prin intermediul leasingului, care dintre acestea va fi alegerea cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pentru activitatea lui?

Această întrebare, în România de astăzi, este una destul de poetică pentru că, din păcate, doar un număr foarte redus de întreprinderi mari și mici sunt într-o situație care să-i permite alegerea între alternativele de mai sus.

Necesitatea de comparație apare deci doar la acele societăți care au în toate cele trei direcții posibilități nelimitate de alegere, adică dispun de lichiditățile necesare unei investiții din surse proprii, fară ca această investiție să afecteze lichiditățile viitoare ale societății; în același timp, aceste societăți își îndeplinesc toate criteriile stabilite de către băncile comerciale pentru obtinerea unui credit.de investiție, respectiv cele determinate de către societățile de leasing pentru eventualii clienți ai acestora.

Calculațiile ce urmează se referă la întreprinderi profitabile, deoarece în ceea ce privește economicitatea celor trei modalități de finanțare, suma economiei de impozit pe profit, care se poate economisi prin intermediul deducerii diferitelor cheltuieli, are o influență foarte importantă. În comparatia diferitelor alternative de investitie utilizez procedeul actualizării deoarece aceasta metoda este potrivită măsurării și comparării diferitelor cheltuieli, efectuate în diferite perioade (în prezent și în viitor)

În exemplele de mai jos, fac comparație între cheltuielile investitorului în cazul celor două forme de finanțare, când acesta achiziționează un echipament. Decizia este influențată desigur și de alți factori, de exemplu se poate întâmpla ca din motive de urgență, investitorul alege alternativa care îi dă posibilitatea utilizării cât mai devreme a bunului, indiferent de costurile aferente. In alte situații se poate întâmpla, ca pe baza bugetului de venituri și a cash-flow-ului întreprinderii, posibilitatea de îndeplinire a condițiilor de plată dintr-una din alternative este foarte îndoielnică motiv pentru care acesta sa nu poata alege, indiferent de costurile acestuia. Dar dacă decizia nu este supusă unor astfel de constrângeri, totuși, punctul de vedere cel mai important este reprezentat de câtre mărimea costulul aferent alternativei respective – în sensul nivelului redus al acestuia.

În cele două calculatii ce urmează, precum și în cele din subcapitolul următor. am. lucrat cu valori nete ale preturilor de achiziție și a preturilor de leasing (taxelor de leasing). Nu am luat în considerare TVA pentru că, investitorul are posibilitatea de a-1 recupera atât în ceea ce privește valoarea bruta a pretului de achiziție, cât și taxa brută de leasing, acesta neconstituind în esență nici o cheltuială.

În cazul leasingului și al creditului, nu am luat în considerare spezele și celelalte cheltuieli de administrare nici taxa plătită pentru încheierea contractului, acestea putând fi incluse foarte greu în rata anuală a dobânzii, și în plus, a căror valoare este foarte variabilă.

Rata anuală a dobânzii utilizată pentru actualizaree este de 30%. Acesta este rata venitului ce se așteaptă a se obține din utilizarea resurselor proprii, costul altemativ al

Abordarea financiară a leasingului 43

investiei, ceea ce poate fi obtinut de către întrepdndere – în cazul în care nu găsește posibilitate de de investiție rentabilă în domeniul producției (sau al comerțului, respectiv al serviciilor), și ca urmare își investește banii în obligațiuni pe termen lung. Respectiva rată de actualizare este utilizată atât în cazul leasingului cât și în cea a creditului, deoarece face comparatie atât între acestea cât și între acestea și investiția din surse proprii.

Pentru simplitatea calcularii valorii actuale a economiei de impozit facând abstractie de situația reală am presupus, că impozitul se plătește la sfârșitul fiecărui an, într-o singură sumă.

Rata impozitului pe profit este de 25%.

Data începerii perioadei de leasing este 1.1. 2000, lungimea intervalelor de rambursare, mărimea părții proprii și frecvența plăților, pentru o efectuare cât mai ușoară a comparațiilor între costuri, sunt identice în cazul celor două alternative.

La sfarșitul perioadei contractuale valoarea contabilă a bunului de leasing este nulă, obținerea dreptului de proprietate realizându-se în schimbul unei așa numite taxe de cumpărare in valoare de 1000 unități monetare, cu patra luni după plata ultimei rate, (Căci fmanțatorul poate amortiza bunul într-o perioadă de 40 de luni.)

Prețul net de cumpărare a bunului este egal cu 1 milion de u.m, procentul părții proprii fiind de 30%.

STRUCTURA FINANCIARĂ A LEASINGULUI

Perioada de leasing: 40 de luni (01. 01. 2000. – 30. 04

2003.)

Amortizarea (plata ratelor de leasing): în 36 de luni, trimestrial în rate egale

Multiplicatorul de leasing: 120,435%

Rata internă de rentabilitate a leasingului: 44%

Rata de actualizare: 30%

Abordarea financiară a leasingului 44

Economia de impozit:

Costul leasingului în valoarea sa actualizată:

Taxa de leasing: 1107350

Taxa de cumpărare: 426

Economia de impozit: – 229602

878174

STRUCTURA FINANCIARĂ A CREDITULUI

Perioda contractuală: 36deluni(l. 1.2000-31. 12.2002)

Amortizarea capitalului: semestrial, în rate egale

Plata dobânzii: trimestrial

Rata dobânzii aferentă creditului: 36%

Rata de actualizare: 30%

Abordarea financiara a leasingului 45

Costul creditului în valoare actualizată:

Partea proprie: 300000

Serviciul datoriei: 780217

Economia de impozit: – 158516

921701

Abordarea financiară a leasingului 46

Din calculele de mai jos, reiese dacă investiția merită a fi realizată prin utilizarea mijloacelor bănești proprii, prin achitarea imediată a întregului preț de cumpărare, sau este mai avantajos a se alege o altă formă de finanțare, utilizând surse externe, plata fiind eșalonată pentru o perioadă mai lungă, efectuându-se în mai multe intervale.

Condițiile și presupunerile descrise mai în față sunt valabile și în cazul acestei alternative

Pretul de achiziție al bunului: 1000000 u.m.

Data achiziției: 01.01.2000

Costul investiției din surse proprii la valoare actualizată:

Pretul deachiziție: 1000000

Economia de impozit: – 100980

899020

Investiția analizată- în caz de opțiune liberă a întreprinderii este cea mai ieftină, dacă se realizează prin leasing. Costul leasingului este mai mic cu aproximativ aceeași valoare cu cât cel al investitiei din surse proprii față de credit. Economia de impozit a leasingului compensează deci costurile mai reduse ale investiției din surse proprii, însă această economie obtinută în cazul creditului, ca toate că are o valoare semnificativă, este consumată de costurile actualizate mai mari ale acestui mod de finanțare față de prețul de achiziție. Această ordine este determinată de doi factori principali: în primul rând, faptul că rata internă de rentabilitate de 30% – care este în același timp și costul utilizării acestei surse este mai redusă decât rata dobânzii de 36% a creditului și cea de 44% a leasingului. Prin această rată, se reușește contrabalansarea economiei de impozit a creditului, care micșorează costul efectiv al acestuia, dar nu și cel al leasingului.

Abordarea financiară a leasingului 47

Al doilea factor, influențează doar suma absolută a diferențelor existente deja și care este reprezentată de rata de actualizare utilizată, căci în cazul modificării factorului de actualizare, s-ar modifica. în aceeași proporție fiecare valoare actualizată (de ex. cu 10%), dar care ar avea influență asupra diferențelor absolute, exprimate numeric. Aș dori să subliniez aici că acest rezultat final nu este unul general: această ordine nu se respectă deci în orice împrejurare. Dacă o înterprindere se află într-o astfel de situație de decizie între diferitele alternative de finanțare ea trebuie să efectueze toate calculele comparative, în mod detaliat, în conformitate cu condițiile și parametri, care o caracterizează în momentul respectiv.

Leasingul în România 48

Capitolul 5. LEASINGUL ÎN ROMÂNIA

Apărut în România doar de câțiva ani, leasingul s-a bucurat de un tratament special, fiind considerat pe bună dreptate pilonul creșterii economice. Avantajele acestei tranzacții au devenit cunoscute foarte rapid și ca urmare, în momentul de față, se poate spune, că a devenit o modalitate de finanțare acceptată și confirmată în totalitate, fiind utilizată cu precădere de către întreprinzători. Se poate spune deja ca leasingul – în ceea ce privește funcțiile acestuia – se apropie de practica Uniunii Europene, chiar dacă semificația și dezvoltarea lui nu au ajuns încă nivelul de acolo, piața leasingului fiind una de constituire pentru astfel de operațiuni.

Dezvoltarea activitații de leasing și lărgirea volumului pieței acestuia poate fi observată zi de zi de către cel care urmărește evenimentele economiei românești, însă exprimarea cifrica a acestui proces este deja o problemă mai dificilă, datorită faptului că nici Institutul Național de Statistică, nici Uniunea Naționala a Societăților de Leasing din România nu pot să strângă date despre toate societațile ce se ocupă cu prestarea serviciilor de leasing. De aceea, rolul acestui tip de finanțare în totalitatea investițiilor economiei naționale, se poate estima doar aproximativ.

Mediul economic actual existent în România prezintă unele trăsături, care se constituie ca factori favorabili dezvoltării tranzacțiilor de leasing.

Un prim factor ar fi creșterea necesarului de resurse pentru investiții, pentru relansarea economiei românești. Un al doilea factor ar fi dificultatea acoperirii necesarului de investiții mai ales pentru agentii mici și mijlocii, din surse clasice, deoarece resursele proprii se asigură greu, datorită rezultatelor financiare reduse, a blocajului financiar, a fiscalității crescânde, iar sumele atrase sunt greu accesibile datorită condițiilor restrictive, a dobânzilor foarte mari și a lipsei de credibilitate a firmelor noi. Chiar dacă costul finanțării prin leasing este cu câteva procente mai mare decât în cazul unui credit bancar, se câstigă foarte mult, datorită eliminării birocrației și accesului mult mai usor și rapid. Un alt factor ar fi necesitatea adaptării rapide la cerințele pieței.

Dacă ar fi să amintim factorii negativi existenți în economia românească pentru promovarea leasingului, ar trebui să enumerăm: cadrul legislativ cu multe lacune, lipsa unor prevederi care să ofere protecție locatorului față de eventualele prejudicii datorate degradării bunurilor sau insolvabilității partenerului. Inițial, în Ordonanța Guvernamentală nr. 51 / 28 august 1997, nu au fost clar definite părțile participante, nefiind facută distincția clară între leasingul financiar și cel operațional. Această lipsă a fost corectată prin republicarea acestei Ordonanțe în temeiul art. VII din Legea nr. 99 / 1999, în care se definește clar leasingul financiar și cel operational, cu toate că celelalte forme nu sunt mentionațe. Ar fi rău dacă în România leasingul ar fi introdus printr–o definire unilaterală, după care inițiativa de a oferi spre închiriere echipamente să aparțină utilizatorului. Pe o piață în curs de constituire pentru astfel de operațiuni, reglementarea arbitrară nu poate aduce decât fraude și birocrație.

Leasingul în România 49

Confruntarea economiei românești cu o lipsă de lichidități poate fi soluționată într-o anumită măsură prin realizarea unor importuri în sistem leasing, permițând dezvoltarea ei. Aducerea în țară a unui volum sporit de utilaje printr-un efort valutar inițial mai mic și eșalonarea acestuia pe o perioadă îndelungată și care sunt admise în regim de impozit temporar cu exonerarea totală de obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale, constituie un important avantaj economic. În cazul achiziționării bunurilor importate în sistem leasing, conform termenului convenit între părți în baza contractului de leasing, cumpărătorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul întocmirii actului de vânzare – cumpărare, în baza declarației de import definitiv. Dacă la expirarea contractului, utilizatorul nu și-a exercitat dreptul de opțiune pentru prelungirea contractului sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit din vina societății de leasing sau a furnizorului, utilizatorul este obligat să plăteasca taxele vamale la valoarea reziduală a bunului, dacă folosește în continuare bunul respectiv. Termenul în cadrul căruia bunurile respective urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală, este cel convenit de părți prin contractul de leasing, dar să nu depașească 7 ani.

Avantajul contractelor de leasing – față de privatizarea prin vânzarea cu plata în rate – este, că perioada de leasing se extinde până la 10 ani, față de termenul de eșalonare a ratelor de numai 3-5 ani. Calculul ratei de leasing are la bază următoarele elemente: prețul de achiziție al bunului, valoarea reziduală, durata leasingului și cuantumul amortizării, asigurarea, cheltuielile prilejuite de achiziție, transport, întreținere și reparații, dobânda, TVA, profitul finanțatorului, comisionul de gestiune și rata de actualizare.

Leasingul a beneficiat în țara noastră de un cadru legal care s-a modificat permanent.

Reglementările în vigoare cu privire la operațiunile de leasing, sunt:

Ordonanța Guvernamentală nr. 51/28.08.1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing

Legea nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernamentale privind operațiunile de leasing și societățile de leasing

Modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing

Norme privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de leasing

Propunere de ordonanță de modificare a legii 99/1999 privind activitățile de leasing și societățile de leasing

Ordonanța nr. 51/1997 republicată privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

Cadrul legal în limitele căruia operațiunile de leasing s-au desfășurat până recent nu a plăcut nimănui. Dimpotrivă, firmele de leasing și clientii lor au acuzat paragrafele de lege confuze, discriminarea finanțatorilor autohtoni de cei străini, lipsa unui contract cadru clar.

Aceste critici au primit însă un răspuns prin modificarea și completarea Ordonanței Guvernamentale nr. 51/1997, republicată în Monitorul Oficial nr. 9/12.01.2000, ca un rod al colaborării dintre Uniunea Națională a Societăților de Leasing și Ministerul Finanțelor.

Leasingul în România 50

Modificările, aduse recent legislației leasingului au în vedere următoarele:

Definesc leasingul financiar și operațional;

Prevăd posibilitatea leasingului intern și extern;

Limitează obiectul operațiunilor de leasing la bunuri imobile și bunuri mobile de folosință îndelungată;

Stabilesc elementele contractuale minime;

Stabilesc un termen limită de plată a ratelor de leasing (max. 2 luni), nerespectarea aceastuia atrăgând după sine rezilierea contractului, restituirea bunului și plata ratelor scadente;

Elimină neclaritățile referitoare la deductibilitatea fiscală a ratelor de leasing pentru utilizator;

Introduc pentru societățile de leasing, obligativitatea subscrierii și vărsării integrale la înființare a unui capital social minim de 500 milioane lei;

Clarifică deductibilitatea cheltuielilor de asigurare a bunului care face obiectul unui contract de leasing;

Egalizează tratamentul vamal al leasingului intern și extern;

Prevăd introducerea unei limite procentuale minime a valorii asupra căreia se vor calcula taxele vamale în cazul achiziționării sau nerestituirii bunului de către utilizator (20% din costul de achiziție);

Prevăd exceptarea de plata taxelor vamale și a TVA a subansamblelor și componentelor introduse în țară de societățile de leasing cu scopul producerii de bunuri ce urmează să facă obiectul unor contracte de leasing.

Părerea societăților de leasing este, că noua lege este într-o oarecare măsură, conformă standardelor internaționale, firmele de leasing fiind mai bine protejate de utilizatorii rău platnici. Dar ceea ce societăților de leasing li se pare la prima citire un avantaj, specialistilor le ridică semne de întrebare, considerând că pot fi afectate drepturile utilizatorilor. De exemplu, în cazul unui leasing extern, din cauza lipsei de valută pe piață pentru mai mult de două luni, utilizatorul nu poate plăti finanțatorului.

Versiunea republicată a Ordonanței deosebește leasingul operațional de cel financiar. Distinctia este absolut necesară, câtă vreme cele două tipuri de operațiuni sunt impozitate diferit. Spre deosebire de leasingul cu transfer de proprietate (leasing financiar), în cazul leasingului operațional, importurile de echipamente sunt scutite de taxe vamale, indiferent de locul unde este inregistrat locatorul (societatea de leasing). Până acum doar societățile străine beneficiau de scutire de taxe de graniță, discriminarea apărând tocmai prin prisma neclaritaților legislative.

Confuzia a persistat până de curând și în privința deducerilor fiscale. Ordonanța de urgență nr. 217/1999 privind impozitul pe profit face lumină: în cazul leasingului financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, în schimb ratele de leasing operațional rămânând deductibile.

Setea de bani a Ministerului Finanțelor constituie însă o problemă foarte importantă. Dacă la un contract de închiriere chiria plătită este dedusă clientului în totalitate, la leasingul financiar se deduce doar dobânda la sursa atrasă și rata de amortizare

Leasingul în România 51

a mijlocului fix. Costurile firmei de leasing, precum și beneficiul acestuia, deși sunt plătite de utilizator, nu pot fi deduse.

Partea din rată, care reprezintă beneficiul firmei de leasing, este impozitată și la client, nefiind deductibilă și la firma de leasing (impozit pe profit). Aceeași sumă de bani este considerată ca fiind un venit al utilizatorului, cât și al locatorului. Desigur dubla impunere, este la ea acasă. Această abordare a leasingului financiar, îi obligă pe potențialii clienți să se reorienteze și spre altă modalitate de finanțare. Dacă utilizatorul este pus în situația de a deduce doar dobânda și amortizarea, atunci mai bine cumpără în rate și nu mai plătește restul elementelor, care compun ratele de leasing.

Lucru absolut aberant după societățile de leasing române, este faptul că înregistrarea contabilă a bunului ce reprezintă obiect al contractului de leasing, se face la utilizator, deși proprietarul este de fapt firma de leasing. Aceasta contravine regulamentului de aplicare a legii contabilității.

O altă aberație a reglementărilor din domeniul leasingului o reprezintă modul în care este percepută de legiuitor dobânda de leasing. Conform legii, dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare. Dar dobânda de leasing este o dobânda pe care, practic, o ai în relația cu o bancă. De asemenea rata medie a dobânzii bancare este un indicator foarte relativ.

De asemenea nu se știe în sarcina cui cade asigurarea bunurilor. Se dorește și crearea unui organism care să reglementeze activitatea de leasing, precum și introducerea unor standarde obligatorii la crearea de noi firme de leasing.

Pe de altă parte legea are scăpări chiar în defavoarea statului. În goana după scutiri de taxe vamale, s-a ajuns chiar la operațiuni de leasing hilare. Există firme, care pentru a beneficia de plata taxei vamale la valoarea reziduală a bunurilor, au adus în țară tacâmuri, cuțite și furculițe. De ceea Direcția Generală a Vămilor va fi și ea consultată la elaborarea legii.

Leasingul în România 52

5.1. Contractul de leasing

Leasingul s-a conturat mult mai clar ca realitate economică decât ca o entitate juridică. Dacă pentru agenții economici leasingul poate fi considerat drept un mijloc de concentrare, prin micșorarea eforturilor, pentru cei chemati sa-i descifreze esența juridică, el pare o problemă insolubilă. Succesul economic al acestei noi noțiuni a impus leasingul în atenția tuturor. Leasingul este la acest moment, pe plan internațional, unul dintre cele mai răspândite mijloace de realizare a finanțărilor.

O prima problemă pe care o ridică notiunea de “contract de leasing” o reprezintă însăși existența sau inexistența unui asemenea contract. Este leasingul un contract, sau o operațiune formată dintr-un complex de contracte?

Ordonanța nr.51/1997 se intitulează ”Ordonanța privind operațiunile de leasing și societațile de leasing”, iar art. 1 arată că “prezența Ordonanță se aplică operațiunilor de leasing”. Aceste operațiuni pe care Ordonanța nr.51/1997 le numește “leasing” cuprind, conform legii, mai multe elemente distincte: transmiterea către utilizator a folosinței unui bun (art.1); o exploatare comercială a bunului (art.10 lit. b); un mandat (art.5); un drept de opțiune (art.9 lit. d). Din enumerare reiese cu ușurință faptul că operațiunea de leasing poate fi disociată într-un complex de contracte numite și denumite. Pe de altă parte OG nr.51/1997 reglementează “încheierea contractului de leasing” (art.9 lit.c), “valoarea contractului de leasing” (art.2), durata minimă (art.7) sau titlul executoriu (art.8).

În concluzie, este atât o operațiune formată dintr-un complex de contracte, cât și un contract distinct.

Atunci când ne referim la totalitatea raporturilor juridice ne aflăm în fața operațiunii de leasing, conform accepțiunii date, iar atunci când ne referim la actul încheiat între finanțator și utilizator, vom folosi noțiunea de “contract de leasing”. Chiar dacă unele dintre efectele contractului de leasing conturează figura juridică a altor contracte (locațiune, mandat, promisiune de vânzare), totuși, prin crearea unor efecte noi, distincte de cele ale contractelor clasice, contractul de leasing și-a câștigat dreptul de cetate pe tarâm juridic, fapt sprijinit și de consacrarea sa legislativă.

În continuare vom menționa principalele trăsături ale contractului de leasing.

Contractul de leasing este un act juridic bilateral, numit, cu titlu oneros, având conținut patrimonial, cu executare succesivă, intuitu-personae și consensual.

Contractul de leasing, confirmat de Ordonanța nr. 51/1997 a devenit un contract tipic (numit).

Contractul de leasing este un act juridic bilateral, care se încheie între societatea de leasing, în calitate de locator (finanțator) și utilizator. Alături de condițiile generale referitoare la încheierea actelor juridice, locatorul trebuie să îndeplinească și condițiile speciale referitoare la destinația bunului contractat și plata redevențelor.

Leasingul în România 53

Este un contract sinalagmatic pentru că ambele părți se obligă reciproc. Contractul de leasing dă naștere la obligații corelative și interdependente, fapt ce permite aplicarea condițiilor generale relative la executarea, ori neexecutarea contractelor sinalagmatice (cum ar fi excepția de neexecutare a contractului și rezilierea).

Este un contract cu titlu oneros și conținut patrimonial pentru că ambele parți urmăresc realizarea unui profit propriu, profit evaluabil în bani. Locatorul primește redevențe plătite periodic de către utilizator, din care își păstrează “o marjă de profit”, iar utilizatorul beneficiază de folosința bunului pe perioada derulării contractului, iar la sfârșitul acestuia poate achiziționa bunul la valoarea reziduală a acestuia.

Este un contract cu executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulării contractului. Acest fapt are consecințe importante asupra desfășurării raporturilor dintre părți, dintre care amintim problema riscului, a efectelor privind neexecutarea contractului și rezilierii ori a prescripției dreptului de acțiune.

Este un contract intuitu-personae în ceea ce-l privește pe utilizator, societatea de leasing încheind contractul în considerarea calitaților utilizatorului, care este obligat să prezinte o dată cu cererea de a contracta și acte referitoare la situația sa financiară, precum și date referitoare la exploatarea ulterioară a bunului, în cazul unei destinații comerciale sau industriale.

Drept consecință, utilizatorul nu poate înstrăina drepturile sale, ori cesiona contractul fără acordul locatorului. Cu toate acestea, în cazul succesiunii universale (fusiune, comasare) ori cu titlu universal (divizare), drepturile și obligațiile prevăzute în contract nu se sting, indiferent dacă transmisiunea se referă la patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului. În cazul bunurilor cu destinație comercială sau industrială, succesorul trebuie să respecte condițiile de exploatare a acestora, așa cum au fost ele prezentate în planul de exploatare, la momentul încheierii contractului.

Contractul de leasing este consensual, simplă manifestare de voință a părților fiind suficientă pentru realizarea acordului în mod valabil. Încheierea contractului de leasing în formă autentică sau prin act acris și realizarea procedurilor de publicitate nu reprezintă condiții de valabiliate, ci doar condiții “ad probationem” (conform regulilor referitoare la proba actelor juridice) și “de opozabiliate” (conform art.21 din Ordonanța nr. 51/1997).

Operațiunile de leasing presupun o succesiune de etape. Majoritatea specialiștilor consideră necesare 3 etape succesive de realizare, dacă nu survine vreun eveniment care să întrerupă operațiunile. Prima etapă este cea de formare a contractului (I), urmată de etapa de realizare a locațiunii (II) și apoi etapa de finalizare a contractului (III).

Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care guvernează încheierea contractelor.

Astfel, contractul de leasing se încheie prin întâlnirea cererii cu oferta, fiind aplicabile dispozițiile art. 35-39 din Cod comercial privitoare la formarea contractelor.

Leasingul în România 54

5.2.Termenii generali

Contractul de leasing este un act juridic netranslativ de proprietate care reglementează relațiile între parteneri pe toată durata prevăzută. Contractul de leasing poate lua naștere cu condiția să existe consimțământul părților, consimțământ neviciat, în nici un fel, iar produsul respectiv să fie admis de legislațiile naționale, la import – export.

Am mai putea numi contractul de leasing un complex de tehnici juridice care răspund nevoii de creditare pe termen mediu sau lung, formă de credit ce permite întreprinderilor să obțină bunuri pentru producție printr-o finanțare exterioară. Operațiunea de leasing este mai interesantă pentru societatea de finanțare deoarece rămâne proprietarul bunului pe toată durata contractului, iar proprietatea rămâne cea mai sigură garanție în cazul insolvabilității întreprinderii utilizatoare, mai sigură decât toate garanțiile reale, posibile în alte ipoteze.

Contractul de leasing fundamentează, conform teoriei obligațiilor, doar dreptul de folosință asupra obiectului, mai exact, raportul dintre utilizatorul obiectului și societatea de leasing. Contractele de leasing sunt în general prinse, în documentele contractuale sub denumirea de contracte de închiriere; condițiile contractuale generale sunt cele din contractele de închiriere. Partenerii sunt numiti închiriatori și chiriași. Și plata se face sub forma chiriei. Aprecierea juridică a unui conract se face însă, considerăm noi, pe baza analizei conținutului, a prevederilor acestuia. În includerea unui contract de leasing în unul sau altul din tipurile de contracte cunoscute, un rol deosebit joacă importanța acestui act în tratarea unitară a procesului economic pe care-l reglementează. Neincluderea contractului de leasing în categoria contractelor de închiriere se explică prin faptul că acesta ar putea dăuna rentabilității operațiilor de leasing, ca operațiuni noi, speciale, de comerț.

Contractul de leasing trebuie să cuprindă minimum următoarele elemente:

Părțile contractului de leasing;

locatorul / finațatorul;

locatorul / utilizatorul;

Descrierea exactă a bunului ce face obiectul contractului de leasing;

Valoarea totală a contractului de leasing;

Valoarea ratelor de leasing și termenul de plată a acestora;

Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

Clauza privind obligația asigurării bunului.

În cazul în care se dorește încheierea unui contract de leasing financiar, părțile trebuie să se intereseze în contract, alături de elementele mentionate mai sus și:

Precizările referitoare la valoarea inițială a bunului;

Clauza privind dreptul de opțiune a utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului și la condițiile în care acesta poate fi exercitat.

Obligațiile părților ce intervin în cadrul operațiunilor de leasing sunt reglementate de Ordonanța nr. 51, Art. 9 – 13, dar părtile nu sunt obligate să se limiteze la aceste prevederi, ci pot stipula în contract și alte clauze.

Leasingul în România 55

Contractele de leasing, în diversitatea lor, determinată de numeroase forme și feluri de operațiuni, dau naștere unor relații juridice complexe între participanți, creând obligații și drepturi reglementate fie de legi speciale, fie de prevederile codului civil sau comercial.

Relațiile dintre participanții la operatiunea de leasing financiar, se prezintă astfel:

STABILIREA DE CONTRACTE

CERERE DE LEASING

ACCEPTUL

Relațiile dintre participanții unei operațiuni de leasing financiar

La formularea, tratarea și încheierea contractelor de leasing trebuiesc tratate noțiuni care privesc obligațiile și drepturile ce decurg din actele respective pentru evitarea oricăror neîntelegeri ce pot, pe parcurs, umbri relațiile dintre parteneri.

Leasingul în România 56

O primă deosebire trebuie făcută între contractul încheiat pentru operațiuni de full service leasing, care presupun cedarea, în anumite condiții, a dreptului de folosire a unor mașini și utilaje și contractul încheiat pentru operațiuni de financial leasing, care au în vedere și contracte suplimentare, cu funcții de finanțare. În cazul în care contractul de full service conține și elemente ale altor tipuri de contracte, trebuiesc urmărite și prevederile contractelor respective. Dacă condițiile pe care dorim să le includem în contractul de leasing nu corespund nici prevederilor contractului de inchiriere și nici altor contracte economice, atunci se aplică regulile generale ce reglementează închirierea, derularea și finalizarea contractelor de vânzare – export. Cazurile în care apar și astfel de situații sunt însă rare. Dar, indiferent de formele pe care le îmbracă un contract de leasing, sunt efecte juridice pe care trebuie să le studiem și să ținem seama de ele în momentul încheierii contractelor.

Reglementările amintite au o mare importanță pentru cercurile economice interesate deoarece pentru transportul la mari distanțe apar scutiri tarifare, reduceri de impozit, etc.

La noi în țară, contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.

Un rol important în derularea contractului de leasing îl deține rata de leasing, atât ca o cauză principală a contractului cât și ca unul din factorii de decizie în cederea opțiunii de leasing. Metoda de calcul diferă de la o societate la alta.

Se pot distinge mai multe etape în calculul ratelor. O primă etapă ar fi determinarea prețului real de achiziție ce va fi închiriat plus cheltuielile de transport, plata taxelor de cumpărare și alte cheltuieli legate de achiziționarea echipamentului. Urmează determinarea comisionului ce revine societății de leasing, ce depinde de prețul echipamentului, termenul de leasing și cheltuielile generale ale societății. Unele societăți stabilesc cotă fixă, altele percep comisioane între 7% – 20%. Se determină apoi cotele de amortizare a echipamentelor, ca niste procente lunare care sunt aplicate asupra “cheltuielilor de capital” și vor da sume ce va asigura recuperarea ratelor de amortizare de către societatea de leasing de la client. În final, se aplică asupra cheltuielilor de capital un factor care cuantifică serviciile, ajutorul pe care îl acordă societatea de leasing clientului. Acest procent va trebui să asigure recuperarea dobânzilor pe care trebuie să le plătească societății de leasing pentru creditul obținut, precum și un anumit profit, deci și beneficii. În unele cazuri poate exista un adaos la chirie, calculat în funcție de durata de utilizare a mașinii, numit royality. Se stabilesc performanțe medii, normale, pe care o anumită mașină poate să le realizeze pe lună, peste acestea se plătește royality. Aceasta se calculează pe baza formulei:

chiria de bază x performanța efectivă (în 1 lună)

–––––––––––––––––––– – chiria de bază

performanța medie (în 1 lună)

în 1 lună = ponderea din perioada calculată

La încheierea contractului de leasing, utilizatorul are posibilitatea să reînoiască contractul pentru o nouă perioadă și cu o chirie mai redusă; să achiziționeze bunul la un preț care a fost fixat la încheierea contractului (acesta doar în cazul leasingului financiar); sau să restituie bunul societații de leasing ceea ce duce la terminarea relațiilor contractuale.

Leasingul în România 57

5.3. Derularea unui contract de leasing prin intermediul societatii CS Autovon SRL, Oradea

5.3.1. Societatea comerciala SC Autovon SRL

S. C. AUTOVON din Oradea este o societate cu răspundere limitată fondată în 1992 de către un singur proprietar care este pâna în prezent singurul administrator al societății. Societatea este înregistrată la Camera de Comerț și Industie Oradea sub numărul de J 19/461/1991 având Codul fiscal de 524.447, iar contul bancar nr.4072703900 deschis la BCR Oradea.

În ceea ce privește profilul și sfera de activitate a societății, AUTOVON oferă următoarele servicii:

preluări auto pentru dezmembrare

preluări auto pentru revânzare – transcrieri auto până la înmatriculare

consignație auto

leasing auto

închirieri auto

autosalvare non stop

reparații auto

verificare auto ITP

autocosmetice

transport inten si internațional

activitate de import-export

expertiză tehnică și reevaluare.auto

protecție anticorozivă

De asemenea-la solicitarea clienților se aprovizionează fie din țară dar mai ales din import – orice piese noi sau dezmembrate în termen de 10 zile pentru următoarele tipuri de mașini: Mercedes, Opel, VW, Ford, Volvo, Fiat, BMW, Toyota, Nissan, Renault, Citroen, Peugeot, Mazda, Simca, Audi, Talbot, Dacia, Oltcit, Aro, Lada, Skoda, Fiat, Wartburg Moskwich, Trabant.

Leasingul în România 58

5.3.2. Activitatea de leasing la S.C. AUTOVON SRL

S.C. AUTOVON SRL. oferă persoanelor juridice achiziționarea bunurilor mobile – și mai ales a automobilelor – din Germania în sistem de leasing.

Deci, cu toate că prin lege se admite deja încheierea contractelor de leasing cu persoane fizice, clienții de leasing a S.C. AUTOVON SRL. sunt deocamdată doar persoane juridice din România.

De asemenea, societatea se ocupa doar cu leasing financiar, cel operațional nefiind încă practicat de el.

S.C. AUTOVON SRL. are un partener de leasing, o bancă cu activitate de leasing în Germania, fiind de fapt intermediarul acestuia din urmă, în sensul că operațiile de leasing ale băncii din Germania se efectueaza prin intermediul S.C. AUTOVON SRL. Deci, cu ocazia derulării unei operațiuni de leasing, S.C. AUTOVON SRL, încheie un contract de leasing de import cu banca germană având în acest contract calitatea de utilizator, iar după aceea are loc încheierea contractului de leasing intern pentru automobilul importat, cu persoana juridică din România. acum apărând deja în calitate de finanțator. Este vorba despre un tip special de leasing și anume subleasing de import1.

În cazul încheierii unui contract de leasing, S C. AUTOVON SRL. are următoarele obligații:

• Să încheie cnntractul de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia în termenul contractului de leasing toate drepturile derivând din contractul de vânzare-cumpârare cu excepția. dreptului de dispoziție

• să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziționarea sau restitiuirea bunului;

să îi garanteze utilizatorului folosință liniștită a bunului în condițiile în care acesta a respectat toate clauzele contractuale ;

să asigure printr-o societate de asigurări bunurile oferite prin leasing ;

La rândul său, utilizatorul persoană juridică, are următoarele obligații.

• să efectueze recepția și să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing ;

• să exploateze bunul conform instrucțiunilor elaborate de către furnizor și să asigure instruirea personalului desemnat să exploateze ;

• să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing, fără acordul finanțatorului;

• să efectueze plățile cu titlu de leasing. în cuantumul valoric stabilit și la termenele prevăzute în contractul de leasing ;

• să-și asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi- inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat din cauze fortuite și continuitatea plăților cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrala a valorii contractului de leasing.;

Leasingul în România 59

• să permită finanțatorului verificarea periodică a stării și modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing,,.

• să îl informeze pe finanțator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate venita din partea unui terț

• să nu aducă modificări bunului fară acordul finanțatorului;

• să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.

În cazul în care la expirarea contractului de leasing utilizatorul își exprimă intenția de a cumpăra bunul, se are în vedere valoarea reziduală din contract.

În cazul în care utilizatorul nu își execută obligația de plată a redevenței, locatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu obligația utilizatorului la restituirea bunului și la plata ratelor scadente și nerambursate cu daune interese privind amănuntul valoric al redevenței care a rămas de plătit pâna la expirarea contractului de leasing.

Automobilele și toate bunurile mobile care sunt importate cu scopul utilizării în sistem de leasing, se încadrează în regim vamal de admitere temporară pe toată perioada contractului cu exonerarea totală de obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import inclusiv a garanțiilor vamale, cumpărătorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul întocmirii actului de vânzare cumpărare, factură, în baza declarației vamale de import definitiv.

Metodologia de derulare a unei operațiuni de leasing, adopatată de firma AUTOVON constă în :

1. Persoana juridică formulează în scris o cerere în care se trec toate caracteristicile bunurilor mobile cu pretenții clare. Se va achita în lei valoarea a 20 DM taxa de intermediere prin fax, telex, telefon, c/v confirmării ofertei de preț;

2. S.C. AUTOVON, în termen de 10-14 zile de la înregistrarea cererii., pune la dispoziția solicitantului oferta de preț.

3. Dacă prețul este acceptat se include contractul de leasing în următoarele condiții:

a) Plata avans 25% din prețul aegociat;.

b) Depunerea actelor persoanei juridice : bonitate bancară, bilanțul contabil pe ultima lună certificat de înmatnculare si codul fiscal.

4. De la data achitării avansului în termen de 21 zile, se aduce bunul mobil pe cheltuiala solicitantului, daca este vorba de un autovehicul se fac toate formalitățile legale pentru înregistrarea în circulație pe cheltuiala solicitantului.

5. Durata contractului de leasing este 3 sau 4 ani în funcție de valoarea contractului.

6. Valoarea rămasa (reziduala) este până 20% din valoarea contractului.

7. Valoarea se calculează în DM, plățile se fac în lei la cursul de schimb valutar în ziua plății, curs de licitare între persoanele juridice la Banca Comerciala sau Agricolă.

8. Ratele lunare (redevențele) se achită 1a începutul fiecărei luni și conțin o dobandă de 9% pe an.

La terminarea perioadei de leasing, utilizatorul achită valoarea rămasă, taxele vamale aferente valorii rămase pentru a face transcrierea dreptului de proprietate asupra obiectului de leasing.

Leasingul în România 60

Costurile, ce nu intră în valoarea de leasing și se achită separat de către solicitant cu ocazia preluării obiectului de leasing sunt următoarele:

• taxă de transport autovehicul, bunuri mobile din Germania 1500DM, în care sunt incluse c/v plâcuțelor de înmatriculare-vamă., asigurare obligatorie pe 14 zile, carburant, diurna conducătorului auto pe 3 zile

• traducere acte + legalizări

• taxă de constatare RAR pentru vamă

• taxă de omologare individuală RAR, aceste două taxe depind de tipul vehiculului

• taxă de drum în funcție de valoare în vamă

• asigurarea obligatorie în funcție de capacitatea ci1indrică si tipul vehiculului

• impozit pe autovehicule în funcție de tip și capacitate cilindrică

• taxe de înmatriculare, taxe talon și plăcile cu numere.

Leasingul în România 61

5.3.3. Derularea unei operațiuni de leasing concrete

Pentru prezentarea operațiunilor și documentelor care se întocmesc la S.C. AUTOVON SRL cu ocazia derulării unei operațiuni de leasing, am luat un exemplu concret.

Astfel în calitate de utilizator, S.C. LORIMPEX SRL din Oradea, dorește să încheie un contract de leasing cu firma AUTOVON pentru un Mercedes Benz.

Ca prim pas, întocmește o cerere, denumrita "Comandă pentu oferta de preț", în care se trec toate caracteristicile automobilului și anume marca, tipul, modelul, capacitatea cilindrică, felul cutiei de viteză, greutatea totală, dimensiunea caroseriei, culoarea, dotările suplimentare solicitate ale acestuia. De asemenea se trece și perioada de leasing pentru care se solicită autornobilul. Concomitent se plăteste valoarea în lei acei 20 DM, adică 250000 lei.

Dupa cele 10-14 zile reprezentantul societății AUTOVON, care se ocupă cu operațiunile de leasing ale firmei, întocmește documentul "Oferta de preț livrare în leasing", a cărui elemente, referitoare la perioadă și la caracteristicile bunului de leasing trebuie să corespunda, pe cât posibil cu cerințele formulate de utilizator în "Comanda pentru oferta de preț". Pe lângă aceste caracteristici tehnice, apar aici și cele de natură financiară. Astfel:

– prețul leasing fără TVA, care în cazul nostru este de 60000 DM

– avansul, care este 25% dm valoarea inițială adică-15000 DM la care se mai

adaugă TVA aferentă

– valoarea rămasă,care reprezintă 20% din valoarea amitiată adică 12000 DM

– rata netă lunară, care se calculează în felul următor: din valoarea leasing inițială se deduce suma avansului și cel al valorii rămase iar suma obținută se împarte la numărul de luni al perioadei de leasing.

Concret, în cazul nostai:

60000-15000- 12000-33000

33000 : 36 = 916,67 DM

Acestă sumă este însă doar o valoare netă la care mai trebuie adăugat dobânda care să acopere cheltuielile finanțatorului și să-i aducă un anumit profit, precum și TVA -dobânda medie lunară, care se calculează în felul următor:

Există un tabel de multiplicatori, care conțin două tipuri de multiplicatori pentru fiecare perioadă de leasing. Astfel, prima categorie de multiplicatori se aplică la valoarea de leasing initiala minus avansul, adică la creditul efectiv acordat utilizatorului. Multiplicatorul de celălalt tip – din coloana a doua -se aplica la valoarea rămasă a bunului Tabelul arată în felul următor:

Tabel nr. 5.1.

Leasingul în România 62

Din prima valoare obținută se scade valoarea celei de a doua și cea a ratei nete lunare.

Astfel calculele vor fi următoarele :

60000-15000-45000

45000 * 3,45 % = 1552,5

12000*2,17%= 260,4

1552,5 – 260,4 – 916,67 = 375.43 DM

– TVA aferentă ratei lunare (inclusiv dobânda), care va fi în cazul de față :

( 916,67 + 375,43 ) * 19 % = 145,5 DM

– total rată lunară, care va fi egală cu suma ultimelor trei elemente de mai sus,

adică rata lunară neta plus dobânda medie lunară plus TVA.

916,67 + 375,43 + 245,5 = 1537,6 DM

Oferta de preț mai cuprinde două mențiuni referitoare la faptul că taxele și impozitele aferente pentru aducere și înmatriculare nu sunt incluse în calcule, respectiv că plata se face în lei la curs de schimb prin licitare în ziua plății.

S. C. LORIMPEX SRL este satisfacută cu pretul prezentat în oferta de preț și plătește avansul, prezintă documentele cerute ( bonitate bancară, bilanțul contabil pe ultima luna, certificat de înmatriculare și codul fiscal ) și încheie “Contractul de leasing” cu S.C. AUTOVON SRL. Contractul se încheie în două exemplare, pentru fiecare parte câte un exemplar ;

Contractul de leasing al societății AUTOVON cuprinde :

– datele de identificare ale finanțatorului respectiv utilizatorului, cum ar fi numele firmei, adresa, nr. înregistrare, cod fiscal, nr, cont și banca, nr. cont valută și banca, respectiv numele reprezentanților legali ale celor două firme.

– descrierea obiectului leasingului, în ceea ce privește categoria acestuia ( autovehicul / utilaj), marca, tipul, nr. șasiu, nr. motor, capacitatea cilindrică, anul de fabricație nr. circulație, nr. talon, km bord.

– datele fmanciare ale leasingului, care corespund cu cele prezentate în oferta de preț, dar cuprinzând în plus valoarea inițială cu TVA, respectiv valoarea avansului de leasing cu TVA. Se mai înscrie aici și valoarea totală fară TVA a plăților efectuate în cursul celor 36 luni, respectiv valoarea totală ca TVA a acestora.

Prima rata de leasing se plătește la data încheierii contractului, următoarele rate urmând a se achita la începutul fiecărei luni.

Sunt enumerate în contract după aceea, obligațiunile locatorului și cele ale utilizatorului, care sunt în esență aceleași cu cele prezentate mai sus.

Sunt cuprinse apoi consecințele unor eventuale încetări ale contractului înainte de termen, precum și unele clauze finale referitoare la soluționarea litigiilor și la valoarea cu titlu executor a contractului.

După înscrierea datei și a locului încheierii contractului, acesta se semnează de câtre cei doi reprezentanți, și se pune ștampila.

În termen de 21 de zile de la data achitării avansului, se aduce bunul mobil pe cheltuiala SC. LORIMPEX SRL Și se fac toate formalitatile legale, necesare pentru înregistrarea în circulatie, pe cheltuiala acestuia.

Concluzii 63

Concluzii

După părerea mea, leasingul va cunoaște în viitor o dezvoltare serioasă.în România. Scopurile și avantajele utilizării lui sunt bine cunoscute deja, conducătorii întreprinderilor dispunând de o oarecare experiență în domeniu in ceea ce privește modul și posibilitățile de utilizare a acestuia și ca urmare cu ocazia deciziilor de investiții se ia în considerare și această din urmă alternativă.

În ceea ce privește oferta de pe piața leasingului și acesta s-a dezvoltat și se dezvoltă în continuare. Societățile de leasing, din punct de vedere al cunoștințelor profesionale și al puterii de capital, s-au întărit, clienții reușind să găseasca parteneri pentru orice tip de leasing dorit, putând să se aștepte la un conținut și la clauze ale contractelor cât mai cristalizate. Adică, sub leasing se înțelege peste tot același lucru și ca urmare între diferitele oferte, comparațiile se pot efectua mult mai ușor.

Dar ritmul dorit al dezvoltării este stânjenit de lipsa unei legislatii clare, modificările frecvente fac aproape imposibile efectuarea de previziuni cu ocazia acestor opearții. După părerea mea, perfecționarea reglementărilor se impune și după republicarea Ordonanței Guvernamentale Nr. 51/1997, chiar dacă în prezent, în perioada de constituire a acestei piețe reglementarea prea detaliata este imposibilă.

Potențialul de creștere al industriei leasingului este însă foarte mare, chiar dacă este o industrie la începuturile ei. Stabilitatea pe termen lung a acestei activități este susținută de existența unei rezerve mari de clienți potențiali, neexistând pericolul scăderii acestei cereri sub nivelul ofertei.

Anexe 64

ANEXE

Anexa nr. 1. COMANDA PENTRU OFERTA DE PREȚ

FIRMA/PERS. FIZICĂ __________________________________

DOMICILIU – ORAȘ __________________________________

STR. __________________________________

TELEFON: __________________________________

FAX: __________________________________

NR. ÎNREGISTRARE: __________________________________

REPREZENTANT LEGAL: ______________________________

COMANDA PENTRU OFERTA DE PREȚ

Livrare in leasing cu durata de ________ luni pentru:

Autovehicul: ____________________________________

MARCA: _____________________________

TIPUL: ______________________________

MODEL: ____________________________

CAPACITATE CILINDRICĂ: ___________

– KW / CP: ___________________________

CUTIE VITEZE: ______________________

– Trepte: _____________________________

GREUTATE TOTAL ADMIS: ___________

– Sarcina utilă admis: ___________________

CAROSERIA: ________________________

– Dimensiuni: ________________________

CULOAREA: _______________________

GENTILE DOTATE: __________________

DOTĂRI SUPLIMENTARE:____________________________

___________________________________________________

___________________________________________________

___________________________________________________

___________________________________________________

CHIT. NR. _____________________

_____________________

Semnatură autorizată,

STAMPILA

Data: ____________________

Anexe 65

Anexa nr. 2. OFERTĂ DE PREȚ LIVRARE ÎN LEASING

SC AUTOVON SRL

Oradea, România

Str. Ciheiului, nr. 15A

Tel.: 059/121240

Fax: 059/144310

OFERTĂ DE PREȚ

LIVRARE IN LEASING

Autovehicul _______________________ tip ________________ an fabr____________

Km bord_____________ _______________ cutia de viteză _________________________

Alte caracteristici __________________________________________________________

_________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________

Pret leasing fără TVA: ____________________________________DM

Avans: ____________________________________DM

Valoare rămasă: ____________________________________DM

Durata: ____________________________________luni

Rata netă lunară: ____________________________________DM

Dobânda: ____________________________________DM

TVA: ____________________________________DM

Total rata lunară: ____________________________________DM

Director- patron Plata se face în lei la curs de schimb prin licitare în ziua platii

Ilieș Nicolae

Cont bancar nr.2340456302 deschis la BCR Oradea. Cod fiscal : R435572

Număr de înregistrare la Camera de Comerț și Industrie Bihor J15642/1991

Anexe 66

Anexa nr. 3. CONTRACT DE LEASING – Pag. nr 1

SC AUTOVON SRL

Oradea, România

Str. Ciheiului, nr. 15A

Cod fiscal: R435572

Nr. Înreg.: J15/642/1991

Tel.: 059/121240 Fax: 059/144310

CONTRACT DE LEASING

NR. ……………………………….

Prin prezenta se adeverește că am predat, respectiv am preluat:

II OBIECTUL LEASING: AUTOVEHICUL / UTILAJUL: MARCA…………………….. TIPUL ………..

III Valoare inițială: DM ………………………………. Valoare totală: DM ……..……………………………

Valoare inițuală cu TVA : DM ………………………. Valoare totală cu TVA: DM ………………………….

Durata / perioada de leasing: ………………………… luni

Prima rată de leasing va fi achitată astăzi, ………………….. in contul locatorului cu OP nr. …………………

A doua și toate ratele ce urmează vor fi plătite întotdeauna pe data de 1-3 a fiecarei luni începând cu data de ………. Utilizatorul garantează debitele prin capitalul social – patrimoniul neangajat al societații comerciale cumparatoare. În cazul neîndestularii locatorului, numitul …………………. Patron, administrator al firmei utilizatoare:………………….. cu toate bunutile sale mobile si imobile in calitate de girant.

Anexe 67

CONTRACT DE LEASING – Pag. nr. 2

IV. OBLIGAȚIUNILE LOCATORULUI

Garantează pe utilizator ca avicțiune și împotrica oricărei tulburări a posesiei. Să predea autovehiculul înscris în circulație pe numele său cu acte legale de circulație, păstrând dreptul de proprietate asupra autovehiculului pe perioada de leasing.

Garantează calitatea autovehicului livrat.

Garantează pe utilizator că la sfarșitul perioadei de leasing să transmita dreptul de proprietate asupra autovehiculului dupa achitarea valorii reziduale din contract. În acest caz va elibera cartea de identitate a autovehiculului cu toate actele de înstrainare.

Să livreze autovehiculul contractat în termen de ………. zile de la data achitării avansului de leasing. Data achitarii se consideră data cand apare suma în contul locatorului. Acest termen se prelungeste cand apare clauza forței majore(tulburări sociale grave, catastrofe naturale), în acest fel poate fi modificat termenul de livrare.

Să asigure pentru sumă nelimitată (Casco) bunul din contract pe cheltuiala utilizatorului.

OBLIGAȚIUNILE UTILIZATORULUI

Să efectueze plătile lunare cu titlu de redevență (rată) în cuantumul valoric stabilit și la datele fixate în contractul de leasing.

Să primescă bunul la termenul stipulat în contractul de leasing. În cazul în care utilizatorul refuză să primescă bunul la termenul stipulat la contractul de leasing sau dacă se află în stare de reorganizare judiciară și sau faliment, societatea de leasing are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune interese care vor fi de 30% din avansul achitat.

Nu are dreptul să vândă, să doneze, să împrumute, să folosească garantie obiectul de leasing.

Toate schimbările efectuate de către utilizator,montări în plus, vopsirea sau inscripția pe obiectul de leasing sunt admise numai cu acordul prealabil al locatorului.

Nu are dreptul să subînchirieze bunul de leasing.

Să prezinte autovehiculul lunar la sediul firmei locatoare sau la o altă firmă inducată de locator în vederea verificării și la nevoie pentru eventualele remedieri, remedierea defecțiunilor, utilizatorul suportând cheltuielile ocazionate.

Să respecte regulile de funcționare ale autovehiculului conform instrucțiunilor producătorului, autovehiculul trebuie să fie folosit în mod corespunzator în scopul realizarii obiectului pentru care a fost solicitat și trebuie să fie permanent în stare bună de funcționare cât privește starea tehnică dar și cprespunzător regulilor de siguranță la circulația rutieră.

Să facă plățile la scadență din contractul de asigurare CASCO în contul indicat. Contractul de asigurare va fi reînoit annual pâna la expirarea contractului de leasing, predând o copie xerox locatorului.

Utilizatorul suportă toate cheltuielile legate de folosirea, funcționarea autovehiculului, impozitele, asigurările, taxele și costurile de întreținere și reparații.

Să anunte imediat pe locator de orice deteriorare suferită de autovehicul în perioada de contract având obligația ca remedierea să se facă în atelierul locatorului pe cheltuiala utilizatorului. În cazul unor deteriorari totale sau pierderea autovehiculului contractul poate fi denuntat de cei doi parteneri de contract la data unui termen de plată de leasing.

În cazul în care autovehiculul a fost furat, dar și găsit înainte de începerea obligațiunilor asiguratului, contractul de leasing poate fi continuat la cererea uneia din părțile contractante în condițiile de contract anterior. În acest caz utilizatorul este obligat ca in termen de 5 zile de la reînceperea contractului, să plătească ratele restante într-o singură sumă.

La încheierea contractului să prezinte ultima balanță de verificare sau bilanț contabil și certzificatul de înmatriculare a firmei.

După terminarea contractului de leasing să achite imediat valoarea reziduală din contract și taxele vamale aferente obiectului de leasing. În caz contrar obiectul de leasing va fi retras de locator imediat și contractul de leasing se reziliază.

ÎNCETAREA CONTRACTULUI ÎNAINTE DE TERMEN

Neplata a doua rate consecutive la scadență sau neîndeplinirea obligațiunilor asdumate de utilizator în ceea ce privește întreținerea și folosirea autovehiculului, veridicarea tehnică lunară, asigurarea CASCO a autovehiculului îndreptățește pe utilizator să ridice imediat autovehiculul oriunde s-ar afla (locatorul având un set de chei) fără nici o altă somație prealabilă. În acest caz locatorul poate obliga utilizatorul la plata daunelor cauzate, iar sumele achitate de utilizator nu se mai restituie.

VII. CLAUZE FINALE

Problemele litigioase se vor soluționa în conformitate cu legea 99/99 privind leasingul.

Acest contract de leasing cu plata ratelor lunare are valoare de titlu executor, toate cheltuielile privind urmărirea și executarea silită vor fi în sarcina utilizatorului.

Subsemnatul ………………………………………………………. reprezentat prin ………………………………………….

Accept prin semnarea acestui contract dreptul locatorului de a cere executarea silită, fără sentință judecătorească, în cazul nerespectării de către societatea pe care o reprezinta obligațiilor asumate prin respectarea prezentului contract.

Prezenta s-a încheiat in doua exemplare, pentru fiecare parte câte un exemplar.

Data încheierii contractului……………………………………….

Locul încheierii contractului……………………………………..

LOCATOR UTILIZATOR

SC AUTOVON SRL ……..……………….

ILIEȘ NICOLAE REPREZENTAT PRIN

………………………..

Bibliografie 68

BIBLIOGRAFIE

CERNA Silviu: Economie monetară și financiară internațională,ditura Mirton, Timișoara 1997

CLOCOTICI Dorin, GHEORGHIU Gheorghe: Operațiunile de leasing, Editura Lumina Lex, București 2000

GABELE Eduard, KROLL Michael: Leasing als Finanzierungs – instrument, Gabler 19921

GUREȘOAIE Ion: Contractul de leasing, Editura Gir Press, București 1998

HALPERN Paul, VESTON J. Fred, EUGENE F. B. : Finanțe manageriale modelul canadian, Editura Economică 1998

HASTEDT Uwe – Peter , Gewinurealisation beim Finanzierungs – leasing, Gabler 1992

HOANȚĂ Nicolae: Finanțele firmei, Editura Continent, Sibiu 1996

POPA Ioan: Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București 1997

STANCU Ioan: Finanțe: Teoria piețelor financiare, Editura Economică, București 1997

TOMA M, ALEXANDRU Felicia: Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, București 1998

VOICULESCU Dan, CORAȘ Mircea: Leasing, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1985

Capital – nr. 15, 23, 40, 46, 47 din 2000

Ordonanța Nr. 51/1997 republicată privind operațiunile de leasing și societațile de leasing

Monitorul Oficial Nr. 9 din 12 ianuarie 2000

www.capital.ro

www.unslr.ro