Leasingul In Cadrul S.c. Automobile Dacia S.a

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1 Apariția și dezvoltarea leasingului

1.1.Istoricul și definirea leasingului

1.2.Formele leasingului

Asemănări și deosebiri între leasing și credit, repsectiv între leasing și închiriere

Capitolul 2 Structura contractului de leasing

2.1. Conținutul contractului de leasing financiar

2.2. Executarea contractului de leasing

2.3. Efectele contractului de leasing financiar

2.3.1. Dreprurile și obligațiile părților contractante

2.3.2 Riscul contractului de leasing

2.3.3. Încetarea contractului de leasing

Capitolul 3 Leasingul în cadrul S.C. Automobile Dacia S.A. (Studiu de caz)

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Leasing-ul s-a impus ca o metodă modernă de finanțare, pe termen lung sau mediu, pentru întreprinderi sau liber profesioniști în scopul obținerii de active fixe (deci echipamente și imobile) pe care le vor folosi în scopuri profesionale.

Se folosesc termenii în limba engleza „Financial leasing” pentru leasingul financiar (în limba franceză „Crédit-bail”) și „Rending” sau „Operating leasing” pentru închirierea clasică sau operațională. Cel mai mare interes îl prezintă forma de leasing financiar care oferă posibilitatea ca, după închirierea pe un număr de ani a unui bun, acesta să devenină proprietatea utilizatorului.

Posibilitatea de a utiliza echipamente foarte moderne, de mare randament, de a depăși unele obstacole de import, de a nu plăti drepturi de proprietate industrială, mențin leasingul în atenție. Piața leasingului funcționează în prezent după un mecanism comparabil cu cel al licitațiilor internaționale, firmele specializate aflându-se practic într-o continuă competitivitate a cotațiilor, respectiv a condițiilor pe care le oferă. În general firmele dețin în proprietate active (mijloace) fixe și raportează această investiție în bilanț. Totuși importantă este utilizarea clădirilor și echipamentelor și nu proprietatea în sine. O modalitate de obținere a dreptului de utilizare a mijloacelor fixe este cumpărarea acestora; o altă alternativă este închirierea lor (leasingul).

Într-un proces clasic de închiriere părțile implicate sunt proprietarul bunului și persoana care îl închiriază. În cazul leasing-ului financiar apare întotdeauna firma specializată, în calitate de finanțator al operațiunii și utilizatorul însa este posibil să existe și o serie de colaboratori (firmele producătoare). Acești colaboratori garantează calitatea obiectului respectiv și se obligă să presteze o serie de servicii către utilizator, în anumite condiții.
În lucrarea de față am încercat să fac o succintă prezentare a leasing-ului, a principalelor caracteristici și a importanței acestuia.

Primul capitol este destinat elementelor introductive, respectiv definirea și formele lesingului. Sunt prezentate principalele diferențe dintre leasing, împrumut și închiriere.

În cel de-al doilea capitol este analizat contractul de leasing, caracteristicile, executarea și încetarea acestuia.

Ultimul capitol este destinat modului în care este utilizat leasingul de către S.C. Automobile Dacia S.A.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finanțarea integrală prin fonduri împrumutate a unei investiții fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta leasingul se distinge de tradiționala creditare a investițiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiției. De aceea leasingul – ca tehnică de finanțare – vizează, în primul rând, întreprinderile care urmăresc lărgirea activității și ridicarea performanțelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.

CAPITOLUL 1

APARIȚIA ȘI DEZVOLTAREA LEASINGULUI

1.1. Istoricul și definirea leasingului

Leasingul este un pas înainte în finanțarea întreprinderilor care doresc să își achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu au posibilități financiare. Această tehnică de finanțare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să obțină credite de la bănci, ori nu vor să-și greveze bunurile mobile și imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial. Interesul practic al leasingului este de a asigura finanțarea integrală prin fonduri împrumutate a unei investiții fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta, leasingul se distinge de tradiționala creditare a investițiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiției. De aceea, leasingul ca tehnică de finanțare vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activității și ridicarea performanțelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul economic și comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de țările europene occidentale.

Definiția leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât și juridic. Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obțină și să utilizeze un lucru fără a plăti imediat prețul.

Prima definiție legală a leasingului în Europa continentală provine din Franța, referindu-se doar la leasingul imobiliar, operațiunea numindu-se credit-bail. Operațiunile de credit-bail sunt cele prin care o întreprindere dă în locație bunuri imobiliare în vederea unei utilizări profesionale, cumpărate de ea sau construite prin efortul ei financiar, dacă aceste operațiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului să devină proprietarul bunurilor fie printr-o promisiune unilaterală de vânzare, fie prin achiziționarea directă ori indirectă a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele închiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate pentru acel locator.

O definiție mai recentă a leasingului în Franța pune în evidență funcțiile economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanțare, în principiu integrală, a unei investiții productive garantată de beneficiar.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operațiune de finanțare, pe baza unui contract de leasing, în care finanțatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiție. Pe toată durata contractului, închiriatorul-proprietar permite utilizatorului-chiriaș să folosească un anumit bun în schimbul promisiunii ultimului de a efectua o serie de plăți (rate de leasing) pe durata contractului. Câștigurile obținute prin leasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul de proprietate asupra acestuia.

Privit din punctul de vedere al societătii de leasing, leasingul constituie o cumpărare a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării. Deci leasingul este o operație de finanțare (creditare) pe baza unui contract prin care utilizatorul poate folosi un bun cu posibilitatea de a-1 cumpăra la finele locației, după ce a fost plătită chiria aferentă și ultima tranșă de plată (prețul rezidual). Prin prisma finalității, operațiunea de leasing poate fi asemănată cu cea de vânzare-cumpărare cu plata în rate, în cazul în care bunul trece în proprietatea beneficiarului. Deosebirea este aceea că prin operațiunea de vânzare un anumit bun este cedat contra unei sume de bani, în timp ce prin leasing se cedează dreptul de folosință a bunului respectiv.

Din punctul de vedere al benficiarului, leasingul reprezintă o formă de creditare în cadrul căreia sumele necesare achiziționării bunului se obțin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face eșalonat, sub forma ratelor de leasing, și, în final a prețului rezidual. În această situație, leasingul apare ca o vânzare în rate, în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu achitarea prețului rezidual, respectiv odată cu achitarea bunului.

Rădăcinile leasingului sunt extrem de adânci, urme rudimentare ale acestor operațiuni le găsim încă de la începutul omenirii. Încă din antichitate, în țări orientale ca Mesopotamia, Egipt, Fenicia apar forme apropiate ale acestor tipuri de operațiuni. Fiind în concordanță cu activitățile preponderente din acea perioadă, obiectul acestor operațiuni îl constituiau unelte necesare practicării agriculturii iar subiecții erau, pe de-o parte, clasele bogate (clerul) și pe de altă parte agricultorii cărora li se „închiriau” unelte, pământ etc. Astfel, încă din antichitate s-au observat beneficiile obținute prin folosința unui bun, având mai puțină importanță cine deține titlul de proprietate. Aristotel spunea că „bogăția nu se măsoară prin titlurile de proprietate ci prin efectiva utilizare a unor bunuri, chiar dacă sunt proprietatea altora”.

De asemenea, reglementări referitoare la proprietatea personală arendată apar în Codul de legi al regelui babilonian Hammurabi, în anul 1750 î.Ch., această operațiune de arendare cunoscând o largă răspândire la greci și romani. Aici, sclavii aduși din Africa nu erau vânduți ci „închiriați” pentru muncă fiind și aceasta o formă rudimentară a leasingului operațional.

Prin anul 201 î.Ch. în orașul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, consemnând aceste operații pe plăci de argilă. Primele reglementări privind leasingul au fost găsite în vechea Roma, anul 550 î.Ch., în codul lui Justinian, unde se făcea distincție între leasingul operațional și leasingul financiar. Conform altor opinii, activități de leasing au fost înregistrate și în obștile sătești din Rusia și țările din Europa Răsăriteană. Însă primele operațiuni care prefigurau leasingul modern aveau loc în S.U.A. spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Astfel în 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaților iar acest contract avea să fie denumit „LEASE”.

În 1936 „Safe Stores Inc.” a cumpărat un teren pe care ulterior a ridicat super-magazinul „Safeway Stores”. Având nevoie de capital mobil, acesta l-a vândut imediat unui grup de investitori care, la rândul lor, l-au lăsat spre exploatare fostului proprietar în regim „lease”, pe o perioadă îndelungată. Cam în aceeași perioadă o operațiune similară lease-back-ului avea loc în Ohio. Operațiunea consta în vinderea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanție, imobil care urma să fie exploatat în regim „lease” timp de 99 ani, după care utilizatorul avea opțiunea cumpărării bunului.

„Leasingul financiar” este strâns legat de omul de afaceri californian D. P. Bootle care, alături de câțiva prieteni, a fondat în 1952 „United States Leasing Corporation”, prima societate specializată în operațiuni de leasing a echipamentelor mobiliare, societate care este astăzi una din cele mai puternice în domeniu.

Totul a pornit de la o experiență personală a lui D. P. Bootle de pe vremea când era managerul unei întreprinderi de produse alimentare. Bootle, beneficiind de o comandă foarte profitabilă și nedispunând de utilajele necesare și nici de banii necesari, a hotărât să închirieze în sistem asemănător contractului „lease” utilajele de care avea nevoie, pentru un termen îndelungat. Atunci Bootle și-a dat seama că această metodă eficientă de finanțare are foarte multe șanse de reușită în viitor și a pus chiar bazele propriei sale afaceri. Astfel „U.S. Corporation”, cu sediul la San Francisco, având un capital inițial de 20.000 U.S.D., finanța după numai 2 ani operațiuni de leasing pentru diverse echipamente în valoare de 3 mil. U.S.D.

Societățile de leasing s-au înmulțit rapid în S.U.A.. În 1959 acestea operau cu 300 mil. U.S.D., în 1967 cu peste, 5 mld. U.S.D. în 1970, cu cca 7 mld. U.S.D., ritmul mediu anual al operațiunilor de leasing în S.U.A. ridicându-se la 10-15 %.

Această extindere rapidă a leasingului în S.U.A., după cel de-al doilea Război Mondial s-a datorat nevoilor enorme de capital pentru restructurarea industriei bazată pe producerea armamentelor. Această restructurare presupunea mari investiții care în majoritatea cazurilor erau finanțate din cr0 U.S.D., finanța după numai 2 ani operațiuni de leasing pentru diverse echipamente în valoare de 3 mil. U.S.D.

Societățile de leasing s-au înmulțit rapid în S.U.A.. În 1959 acestea operau cu 300 mil. U.S.D., în 1967 cu peste, 5 mld. U.S.D. în 1970, cu cca 7 mld. U.S.D., ritmul mediu anual al operațiunilor de leasing în S.U.A. ridicându-se la 10-15 %.

Această extindere rapidă a leasingului în S.U.A., după cel de-al doilea Război Mondial s-a datorat nevoilor enorme de capital pentru restructurarea industriei bazată pe producerea armamentelor. Această restructurare presupunea mari investiții care în majoritatea cazurilor erau finanțate din credite. Însă acordarea de credite era deosebit de riscantă pentru bănci, investitorii nefiind în posibilitatea să prezinte garanții corespunzătoare cerute de către acestea. În astfel de condiții cea mai corespunzătoare garanție s-a dovedit a fi asupra dreptului de proprietate. Astfel băncile, pentru a minimiza riscul nerambursării creditelor de către debitori, nu acordau credite, ci (ele sau eventual societățile de leasing finanțate de către bănci) cumpărau bunurile de investiții și cedau dreptul de folosință beneficiarilor contra unei chirii plătite la anumite termene bine stabilite. Dreptul de proprietate rămânea la bancă iar dacă chiriașul nu plătea sumele stabilite prin contract, atunci proprietarul  proceda la luarea bunurilor ce-i aparțineau, urmând să găsească un alt beneficiar. Avantajul era pentru ambele părți: băncile (sau marii investitori) reduceau astfel riscul plasării banilor în afaceri dubioase iar clienții au înțeles astfel că, pentru ei nu dreptul de proprietate asupra bunurilor conta ci dreptul de folosință. Leasingul a luat o atât de mare amploare în S.U.A. și datorită facilităților fiscale mari date în acest sens.

Principalele susținătoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost băncile, fie indirect prin intermediul unor societăți specializate de leasing, fie direct, după ce acestea au primit autorizarea să desfășoare astfel de operațiuni. În 1963 cea mai importantă rețea bancară, National Banks, a primit această autorizație, urmată de Bank Holding Companies, în 1970. Până în 1975, deci în mai puțin de 15 ani, băncile fuseseră autorizate să desfășoare operațiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane. 

În Europa leasingul a pătruns mai târziu, mai întâi în Anglia și apoi răspândindu-se mai ales în țările occidentale (Germania, Franța, Olanda, Belgia). Se pun bazele juridice ale leasingului pentru fiecare țară iar terminologia cunoaște unele nuanțări: de exemplu, în Franța apare sub denumirea de “credit-bail”.

După anii ‘70 leasingul se extinde și în Asia și în America Latină, rare fiind țările în care leasingul nu este practicat sub o formă sau alta.

Se estimează că valoarea contabilă a echipamentului nou concesionat se ridica în 1979 la peste 8 % din investițiile de capital, pe plan mondial.

În țările socialiste  leasingul a fost utilizat și reglementat prima dată în Cehoslovacia prin anii ‘80 iar apoi a fost utilizat în țări ca Polonia și Bulgaria. În Ungaria leasingul apare pe la mijlocul anilor ‘80.

În prezent, leasingul este una dintre cele mai folosite forme de finanțare, accesibilă deopotrivă persoanelor juridice și persoanelor fizice, reprezentând o alternativă viabilă la creditul bancar, pentru achiziționarea bunurilor de folosință îndelungată.

În România, operațiunea de leasing a fost reglementată prin Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing cu modificările și completările ulterioare.

1.2. Formele leasingului

Formele leasing-ului sunt diferite, fiind determinate și folosite în funcție de posibilitățile de finanțare ale furnizorului, de limitele pieței, gradul de organizare și desfacere a produselor la export.

După obiectul său, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. În relațiile comerciale internaționale, un loc important revine leasing-ului mobiliar, pentru că se referă la echipamente industriale, oferind garanția folosirii lor pe o perioadă mai mare de un an, dând posibilitatea utilizatorului să achiziționeze echipamentul la expirarea termenului de locație. Leasing-ul mobiliar reprezintă opțiunea cea mai frecventă în relațiile comerciale internaționale și din motive financiare.

În raport de implicarea părților, leasing-ul este direct sau indirect. Leasing-ul este definit ca fiind direct când perfectarea contractului are loc între furnizor și client, iar indirect este atunci când este realizat prin intermediul unei societăți specializate.

După conținutul ratelor leasing-ul este financiar sau operațional. Leasing-ul financiar se caracterizează prin aceea că în perioada de bază a închirierii este recuperat prețul de export, costurile auxiliare și se obține un anumit beneficiu . Specificul acestei forme de leasing constă în faptul că societatea de leasing de regulă nu alege, nu produce și nici nu livrează bunul, doar achiziționează bunul sau dreptul de proprietate și folosință de la furnizor. Acesta urmează a fi livrat beneficiarului direct de către furnizor. Leasingul financiar nu oferă mentenanță, nu poate fi reziliat și este complet amortizat. La sfârșitul perioadei, locatarul poate opta pentru cumpărarea bunului prin achitarea valorii reziduale. Societatea de leasing este deci doar un intermediar financiar între furnizor și beneficiar. Lesorul transferă toate riscurile incidente deținerii obiectului.

Leasing-ul operațional este caracterizat prin aceia că în perioada de bază se obține numai o parte din prețul de export.

Oferă atât finanțarea, cât și servicii de mentenanță pentru echipamentul închiriat, costul asigurării mentenanței fiind inclus în chiria leasingului. Acest tip de leasing nu este complet amortizat. Principalele tipuri de echipamente implicate în tranzacțiile de leasing operațional sunt computerele, copiatoarele de birou, automobilele și camioanele. În mod frecvent, există o clauză de anulare a contractului, care dă posibilitatea locatarului să renunțe la locație și să restituie echipamentul înainte de expirarea contractului de bază, deci echipamentul poate fi înapoiat dacă se uzează moral sau dacă locatarul nu mai are nevoie de e1. Această flexibilitate îi avantajează pe locatari, diminuându-le riscul, dar locatorii se confruntă cu un risc mai mare.

După procedurile de calcul al ratelor, leasing-ul este net sau brut. Leasing-ul net este acela în care ratele cuprind prețul net de vânzare al echipamentului și beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv. Leasing-ul brut, care mai este cunoscut și sub denumirea de full-service leasing, este acela în care ratele includ: prețul net de vânzare al bunurilor închiriate; cheltuielile efectuate pentru întreținerea și reparațiile echipamentelor, mașinilor sau utilajelor închiriate; beneficiile realizate pe parcursul utilizării lor.

După durata închirierii, leasing-ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Leasing-ul pe termen scurt implică închirierea echipamentelor pe baza mai multor contracte de o durată mai redusă. Operațiunile de “renting” sau „hire” sunt văzute ca operațiuni intermediare de leasing, însă ele nu îndeplinesc condiția esențială a unui contract de leasing (de a nu fi revocat de niciuna dintre părți). Operațiunea de hire presupune închirierea unor echipamente, mijloace de transport etc. pe o perioadă scurtă (câteva ore, o zi) odată cu service-ul aferent.

Leasing-ul pe termen lung este acela în care se încheie un singur contract pentru întreaga perioada . Acest tip de leasing se practică în mod frecvent pe piața bunurilor imobiliare pentru clădiri complet utilate.

Mai sunt întâlnite: leasing-ul experimental, leasing-ul ordinatoarelor, renting-ul, leasing-ul de personal și lease-back-ul. 

Leasing-ul experimental se caracterizează prin închirierea bunurilor pe o perioadă scurtă de două sau de trei luni, în mod experimental.

Leasing-ul ordinatoarelor se caracterizează prin finanțarea și comercializarea calculatoarelor și a altor echipamente. Această formă de leasing mai este cunoscută și sub denumirea de time sharing. Renting-ul sau hire își dovedesc utilitatea, mai ales, în cazul mijloacelor de transport. Fiind un mijloc de finanțare deosebit de ingenios, lease-back-ul este utilizat într-o măsură tot mai mare. Prin lease-back, proprietarul, fără să piardă echipamentul care îi servește onorarii comenzilor, obține capital în scopul dezvoltării activităților sale economice.

Partenerii implicați în operațiunea de leasing de personal sunt:

persoana angajată, care este de fapt proprietarul furnizorului de muncă având calitatea de cosemnatar al contractului de muncă cu compania de leasing, în baza căruia angajatul cât și compania de leasing își asumă responsabilități și obligații specifice;

compania de leasing, în calitate de finanțator (dacă facem o comparație cu leasingul funcțional), fiind o societate specializată în domeniul resurselor umane sau al leasingul de personal;

compania client este în acest caz utilizatorul (beneficiarul). Acesta este interesat să folosească forța de muncă în condiții legale, asigurându-și necesarul de personal conform cu dezvoltarea activității și eliberându-se de povara administrativă legată de operațiunile de personal, putându-se concentra astfel asupra business-ului în care activează de fapt.Compania de leasing are inițiativa afacerii, persoana angajată permite derularea afacerii, iar compania de leasing este cea care facilitează afacerea. Într-o accepțiune mai largă, leasingul de personal este aplicabil unei colaborări pe termen lung. Compania de leasing este răspunzătoare de angajarea persoanei, plata salariilor și a taxelor aferente acestora conform legislației în vigoare.

1.3. Asemănări și deosebiri între leasing și credit, respectiv între leasing și închiriere

Leasingul în forma sa clasică se poate asemăna unui credit de investiții chiar dacă beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din punct de vedere al finanțatorului leasingul este un credit pe termen mediu și lung, garantat de un drept de proprietate. Din punct de vedere al beneficiarului, leasingul constituie o formă de creditare în cadrul căreia sumele necesare achiziționării bunului se obțin din exploatarea acestuia iar rambursarea lui se face eșalonat sub forma ratelor de leasing și în final al prețului rezidual. Creditul obținut este însă sub formă de echipamente și nu bănească.

În ultimii ani leasing-ul a devenit una dintre cele mai avantajoase variante de finanțare existente pe piață, atât pentru persoanele fizice, care doresc un autoturism pentru familie, dar mai ales pentru persoanele juridice care intenționează să își extindă afacerea. Drept urmare, creditul financiar a pierdut mult în favoarea primei variante de finanțare, pentru că, oricât de mult s-ar încerca, structurile celor două noțiuni sunt mult diferite una față de cealaltă.

Atât creditul, cât și leasing-ul sunt forme de finanțare care permit folosirea unui bun fără ca acesta să fie achitat integral de la început. Există însă diferențe majore cu privire la transferul proprietății bunului achiziționat și la domeniul legislativ care prevede cele două tipuri de tranzacții financiare.

Cele două noțiuni prezintă caracteristici diferite referitoare la:

a) Gradul de finanțare – la creditul tradițional beneficiarul contribuie cu 30% – 50% din valoarea investiției; la leasing se asigură finanțarea integrală a investiției.

b) Garanția – la creditul tradițional, investiția este grevată de o serie de sarcini reale (gaj, ipotecă); la leasing garanția este constituită de chiar dreptul de proprietate asupra bunului închiriat.

c) Forma – la creditul tradițional creditul este acordat sub formă bănească; la leasing creditul este sub formă de echipament.

d) Analiza documentației financiare – la creditul tradițional finanțatorul pune accentul mai mult pe analiza situațiilor financiare  într-o viziune postfaptică și mai puțin previzională; la leasing, societatea de leasing ca societate finanțatoare pune accentul în principal pe analiza rentabilității proiectului ce va fi finanțat prin leasing, deci are o viziune previzională.

e)   Politica de creditare – la creditul tradițional creditarea se face după o analiză foarte complexă realizată de inspectorii de credite; la leasing, politica de creditare a societății de leasing este mult mai dinamică, documentația cerută și analizele efectuate fiind mult mai simple.

Diferența dintre leasing și credit devine evidentă atunci când vorbim de rapiditate, menajarea disponibilului bănesc, serviciile conexe (prestații vamale, înmatriculare și asigurare) și nu în ultimul rând de costurile totale ale cumpărării bunurilor finanțate.

O primă diferență dintre leasing și credit o reprezintă timpul de analiză și aprobare a cererii de finanțare. Dacă în cazul creditului acest proces poate dura mai multe săptămâni, în cazul leasingului cererea este soluționata în 48 de ore.

Dacă în cazul leasingului mașina, de exemplu, este “închiriată”, fiind proprietatea societății de leasing până la încetarea contractului, în cazul creditului uzura morală este suportată de client, fiind proprietarul mașinii.

Prestațiile vamale, operațiunile de înmatriculare și asigurare cad în sarcina companiei de leasing. Ca urmare a protocoalelor existente între aceste companii și cele de asigurări, costurile acestor operațiuni sunt mai scăzute decât în cazul plății integrale sau prin credit.

În cazul creditului, rambursarea imediată se poate face în momentul în care clientul are posibilitățile financiare necesare. Pentru leasing, rambursarea se poate face după minim 12 luni de la încheierea contractului.

Printre diferențele dintre cele două tipuri de finanțări se numără și posibilitatea de a alege la sfârșitul perioadei de leasing dacă mașina întră în posesia persoanei care a solicitat leasing-ul, dacă se prelungește perioada de leasing sau dacă se renunță la contractul de leasing.

Diferența majoră între leasingul financiar și creditul auto ține de dreptul de proprietate asupra automobilului. În cazul tuturor contractelor de leasing, proprietar este firma de leasing, de la începutul contractului și până la încheierea acestuia. În schimb, la un credit bancar, clientul este proprietarul mașinii.

Schimbul de proprietate la un contract de leasing se face la sfârșit, după ce clientul achită toate ratele și plătește valoarea reziduală (plata în baza căreia se face transferul dreptului de proprietate).

O altă diferență apare în momentul rambursării anticipate. La un contract de leasing, clientul nu poate rambursa anticipat tot creditul mai devreme de un an, deoarece legea interzice ca un contract de leasing să aibă o durată mai mică de 1 an. Această limitare nu apare la creditele auto, unde clienții au posibilitatea să ramburseze anticipat împrumutul oricând pe parcursul contractului.

În ambele cazuri, dobânzile sunt relative, putând fi variabile sau fixe.
TVA-ul se plătește eșalonat în cazul leasing-ului aplicându-se ratelor pe toată perioada contractului, iar în cazul creditelor, ratele nu sunt purtătoare de TVA. Pentru un contract de leasing, clientul poate opta pentru o valoare reziduală de până la 20% din valoarea finanțată, facilitate care nu este oferită și contractanților de credite.

Comisioanele percepute sunt complet diferite, în cadrul leasing-ului fiind vorba doar de o taxă de management variabilă, în funcție de compania de leasing, de client etc. Aceasta variază între 2-3% din valoarea finanțată, care se plătește la începutul contractului odată cu avansul. Este o modalitate total diferită față de tiparul creditului, unde întâlnim două tipuri de comisioane: comisionul de acordare și comisioanele de gestiune care sunt percepute anual sau lunar, în funcție de politica companiei creditoare.

Pentru a alege între cele două opțiuni cel mai bine este să se apeleze la părerea unui specialist în consultanță financiară, care poate prezenta pe larg posibilitățile de contractare a uneia dintre cele două modalități de finanțare.

Leasing versus locațiune (închiriere)

Cea mai importantă delimitare trebuie făcută între leasing și o închiriere obișnuită aici făcându-se cele mai mari confuzii.

Deși contractul de leasing poate fi considerat o variantă a contractului de locațiune, datorită scopului principal, acela de a beneficia de folosința unui bun fără a fi proprietar de drept, există însă o multitudine de deosebiri care conduc la concluzia că leasingul este o operațiune distinctă de o locațiune obișnuită. Printre acestea menționăm:

a) Dreptul de proprietate asupra bunului

În cazul contractului de locație, la sfârșitul perioadei, bunul închiriat nu poate trece în proprietatea chiriașului decât în baza unui contract separat de vânzare-cumpărare; în cazul contractului de leasing, la sfârșitul perioadei de locație, bunul poate trece în posesia beneficiarului în baza redevențelor plătite și a unui preț rezidual.

b) Dreptul  de opțiune – în contractul de locațiune, după încetarea locațiunii, locatarul trebuie să restituie bunul în starea în care a fost predat; în contractul de leasing, locatarul are dreptul de a opta pentru cumpărarea bunului, prelungirea contractului de leasing ori încetarea raporturilor contractuale.

c) Numărul participanților – la operațiunea închiriere apar doi participanți: cel ce închiriază bunul și chiriașul; la operațiunile de leasing participă de regulă trei părți: furnizorul, societatea de leasing și beneficiarul.

d) Inițiativa afacerii la închiriere – întreprinderea ce dă cu chirie achiziționează bunul din proprie inițiativă; la leasing bunul se cumpără de către societatea de leasing la cererea expresă a beneficiarului, de aceea nu apare riscul de a nu putea închiria bunul (cel puțin prima închiriere).

e) Proveniența obiectului tranzacției – contractul de închiriere obișnuită permite utilizatorului să beneficieze de utilaje deja disponibile oricând dorește și pe durată optimă; contractul de leasing presupune cumpărarea de utilaje pentru care trebuie să se cunoască anticipat rentabilitatea, durata de utilizare și modalitățile de amortizare.

f) Structura obiectului tranzacției – societățile care practică operațiuni de închiriere obișnuită lucrează cu utilaje standard (vagoane, aparatură medicală, centrale electrice de putere mică); societățile de leasing închiriază pe termen mediu, mașini cu un înalt grad de specializare și care se află sub incidența progresului tehnic galopant.

g) Clauza de reziliere – la închiriere, beneficiarul plătește chirie atâta timp cât are nevoie de bunul respectiv după care îl restituie, deci poate oricând revoca contractul; la leasing, beneficiarul plătește chirie până la data prevăzută în contract, chiar dacă nu mai are nevoie de bunul respectiv; în timpul închirierii de bază, în toate formele de leasing, contractul de leasing nu poate fi revocat de nici una dintre părți.

h) Calculul ratelor de plată – în cazul contractului de locațiune, ratele se stabilesc în funcție de condițiile existente pe piață și reprezintă contravaloarea dreptului de folosință, deci nu se ține neapărat seama de o recuperare a valorii bunului prin nivelul lor; în cazul contractului de leasing ratele se stabilesc în funcție de prețul de achiziție al bunului cuprinzând cote părți din acesta și de unele elemente cum ar fi dobândă, profit, TVA. Ratele de leasing consumă din „substanța” bunului până îl aduce la valoarea reziduală la sfârșitul contractului.

În cazul leasingului financiar se îndepărtează și mai mult de un contract de locațiune obișnuit, astfel că, aici apar în plus încă două diferențe semnificative față de un contract de închiriere obișnuită și anume:

i) Riscurile și responsabilitățile – privind bunul închiriat în cadrul contractului de locațiune nu se transferă utilizatorului ci aparțin proprietarului; același lucru este valabil și pentru leasingul operațional, acesta fiind un criteriu important de delimitare a celor două tipuri de leasing; riscurile și responsabilitățile privind bunul cedat în cadrul contractului de leasing financiar se transferă utilizatorului; pe această cale se aduce atingere concepției tradiționale asupra proprietății și se conferă utilizatorului anumite drepturi reale.

j) Rolul societății de leasing – de obicei societățile de leasing, atunci când desfășoară operațiuni de leasing financiar, realizează o funcție pur finanțatoare eventual asumându-și riscul asigurării bunurilor închiriate societățile care practică închirierea obișnuită adaugă alte prestații cum ar fi cele de gestionare, întreținere, consultanță și revizie periodică a utilajelor prin personalul tehnic de care dispune; operațiunile de leasing operațional au preluat, în virtutea asemănării cu închirierile obișnuite astfel de caracteristici sub denumirea generalistă de contract de tip „full-service”.

CAPITOLUL 2

STRUCTURA CONTRACTULUI DE LEASING FINANCIAR

2.1. Conținutul contractului de leasing financiar

Contractul de leasing financiar este contractul de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;

c) utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;

d) perioada de leasing depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în întelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului.

Din definiția dată contractului de leasing se desprind și caracterele juridice ale acestuia. Astfel, contractul de leasing este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, consensual, cu executare succesivă, translativ al dreptului de folosință, executoriu și intuitu personal.

Contractul de leasing este consensual, pentru că simpla manifestare de voință a părților contractante este suficientă pentru încheierea valabilă a convenției. Forma scrisă este cerută ad probationem, și nu ad validitatem, precum și pentru îndeplinirea altor formalități ale leasingului.

Contractul de leasing este un contract sinalagmatic, întrucât dă naștere la obligații reciproce între cele două părți contractante; finanțatorul se obligă să asigure utilizatorului folosința pentru o perioadă de timp a bunului dat în leasing, iar utilizatorul se obligă să plătească finanțatorului rata de leasing.

Caracterul oneros al contractului de leasing constă în aceea că ambele părți contractante urmăresc un interes patrimonial.

Pentru că părțile cunosc încă din momentul încheierii contractului întinderea prestațiilor la care s-au obligat, contractul de leasing este un contract comutativ.

Contractul de leasing este un contract cu executare succesivă, deoarece prestațiile părților se execută pe o anumită perioadă, în timp: transmiterea folosinței și plata ratelor de leasing la scadențele convenite.

O bună parte a literaturii de specialitate consideră că leasingul este un contract intuitu personal, pentru că finanțatorul solicită utilizatorului o serie de date și informații privind bonitatea acestuia. Trebuie reținut însă că majoritatea acestor informații se referă, mai degrabă, la situația patrimonială decât la cea personală a utilizatorului. Din aceste considerente este discutabil caracterul intuitu personae al contractului de leasing. Aceasta cu atât mai mult cu cât anumite efecte ale contractelor intuitu personae, precum revocarea, încetarea existenței finanțatorului, moartea utilizatorului etc. nu își găsesc aplicare în contractul de leasing.

Elementele contractului de leasing sunt:

Părțile: locatorul/finanțatorul și utilizatorul.

Descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;

Valoarea totală a contractului de leasing;

Valoarea ratelor de leasing și termenul de plată a acestora;

Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

Clauza privind obligația asigurării bunului.

Părțile într-un contract de leasing sunt:

Utilizatorul (locatarul) – clientul solicitărilor sau beneficiarul
lucrului;

Finanțatorul operațiunii – creditorul sau cumpărătorul
bunului (de regulă, este o societate comercială specializată);

Furnizorul (vânzătorul) – constructorul, producătorul sau fabricantul
lucrului.

Utilizatorul este partea contractantă care dobândește, în temeiul contractului de leasing, dreptul de folosință asupra bunului, în schimbul plății ratei de leasing. Potrivit legislației noastre, calitatea de utilizator o poate avea orice persoană fizică sau juridică română ori străină, indiferent dacă are sau nu calitatea de comerciant.

În cadrul unei operațiuni de leasing poate avea calitatea de finanțator o societate de leasing, persoană juridică română sau străină.

Obiect al operațiunilor de leasing îl pot constitui bunurile
imobile, bunurile mobile de folosință îndelungată aflate în circuitul
civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio și video,
a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor și a drepturilor de autor.

Statistic, obiect al leasingului îl formează în special echipamentul de
calcul, aparatele și instrumentele de măsura, mijloacele de transport,
mașinile unelte, mașinile agricole.

Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul
perioadei de leasing, dacă părțile convin astfel și dacă
utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin contract.

Operațiunile de leasing financiar trebuie să îndeplinească
mai multe condiții:

Riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;

Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul
de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare
(piața) pe care acesta o are la data la care opțiunea poate
fi exprimată;

Perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin
75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă dreptul
de proprietate nu este transferat la finalul contractului.

Contractul de leasing financiar cuprinde, pe lângă elementele
standard ale contractului de leasing, următoarele elemente suplimentare:

valoarea inițială a bunului;

clauza privind dreptul de opțiune al utilizatorului cu privire la
cumpărarea bunului și la condițiile în care poate fi exercitat
acest drept.

Valoarea contractului de leasing este dată de suma tuturor
redevențelor, iar în cazul achiziției bunului, se adaugă și
valoarea reziduală a acestuia.

Potrivit legii, contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă următoarele:

a. Valoarea de intrare a bunului

Valoarea de intrare a bunului reprezintă prețul la care a fost achiziționat bunul de către finanțator și care mai poartă denumirea de cost de achiziție.

b. Valoarea reziduală a bunului convenită de părți

Valoarea reziduală a bunului reprezintă, valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator și este stabilită de părțile contractante.

c. Valoarea avansului

Avansul este o sumă fixă din valoarea totală a contractului de leasing pe care utilizatorul o plătește, de regulă, în momentul încheierii contractului. Suma ce se plătește cu titlu de avans nu este finanțată de locator, ci reprezintă contribuția proprie a utilizatorului, fiind de multe ori folosită de către finanțator pentru achiziționarea bunului.

d. Rata de leasing

Rata de leasing este prețul pe care utilizatorul îl plătește finanțatorului în schimbul folosinței bunului luat în leasing. Rata de leasing se stabilește prin negociere de părțile contractante, iar conținutul acesteia diferă după cum leasingul este financiar sau operațional.

Caracteristici ale contractului de leasing:

Contractul de leasing financiar nu poate fi închis mai devreme de 12 luni de la data semnării sale;

 În cazul în care vehiculul nu este folosit pentru activități cu scop productiv, ratele nu sunt deductibile de către utilizatorul persoană juridică;

Rata lunară include o dobândă variabilă în funcție de diverse dobânzi de referință, deci nu este constantă pe durata contractului;

Întârzierile la plată conduc la înregistrarea utlizatorului ca rău platnic, deci la reducerea șanselor de a accede la creditare în viitor;

Dreptul de proprietate se transferă la finele contractului de leasing financiar;

Compania de leasing financiar este cea care alege asigurătorul, iar în cazul producerii de daune utilizatorul are nevoie de  împuternicire din partea acesteia pentru decontarea reparației pe asigurare.

2.2. Executarea contractului de leasing

Leasingul este o operațiune complexă, fiind alcătuită din mai multe contracte de drept civil, precum vânzarea-cumpărarea, locațiunea, creditul bancar, asigurarea. De exemplu, dacă compania de leasing nu are bani pentru a cumpăra bunul solicitat de către beneficiar, va recurge la un contract de credit bancar. Înainte de a fi acordat în locațiune (în leasing), bunul este necesar să fie asigurat la o companie de asigurări.

Operațiunile de leasing presupun o succesiune de etape. Majoritatea specialiștilor consideră necesare 3 etape succesive de realizare, dacă nu survine vreun eveniment care să întrerupă operațiunile. Prima etapă este cea de formare a contractului (I), urmată de etapa de realizare a locațiunii (II) și apoi etapa de finalizare a contractului (III).

I. Etapa de formare a contractului

Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care guvernează încheierea contractelor.

Astfel, contractul de leasing se încheie prin întâlnirea cererii cu oferta, fiind aplicabile dispozițiile art. 35-39 din Codul comercial privitoare la formarea contractelor.

II. Etapa de realizare a locațiunii

Etapa locațiunii bunurilor aflate în leasing începe din momentul punerii lor la dispoziția utilizatorului și durează pe timpul stabilit prin contract.

Durata poate fi scurtă pentru leasingul mobiliar (câțiva ani) sau poate fi îndelungată pentru leasingul imobiliar (10-20 de ani sau mai mult).

Legiuitorul român a stabilit decât durata minimă a locațiunii la un an, urmând ca părțile să stabilească prin acordul lor de voință, durata maximă a contractului. Libertatea contractuală pare totală în acest sens, însă dacă se depașesc termenele de amortizare sau pentru bunurile imortate durata de 7 ani, apar consecințe privind amortizarea ori taxele vamale.

III. Etapa de finalizare a contractului.

Durata de folosință a bunului de către utilizator este variabilă, părțile contractante având deplină libertate de a o determina, însă nu mai puțin de 1 an. În practică însă, libertatea juridică este limitată de necesități economice, durata de locațiune corespunzând perioadei de amortizare, potrivit legislației în materie.

Înca de la momentul emiterii ofertei ferme de finanțare, ultilizatorul este invitat să aleagă și oferta unuia dintre asigurătorii agreați de către finanțator, astfel încât, prin semnarea contractului de leasing, utilizatorul își va exprima în mod clar și ferm opțiunea sa pentru oferta unui asigurător.
Astfel, având la bază opțiunea utilizatorului, finanțatorul încheie polițele de asigurare la asigurătorul ales de către utilizator. Finanțatorul va avea calitatea de "asigurat", în timp ce utilizatorul va fi "beneficiarul" polițelor de asigurare.

Încheierea polițelor de asigurarea intervine cel mai târziu înaintea următoarelor momente ale derulării contractului de leasing:

– plata integrală a prețului bunului către furnizor, dacă aceasta intervine înaintea livrării bunului către utilizator;

– importul bunului;

– intrarea bunului în posesia utilizatorului.

Plata primelor de asigurare va fi efectuată de către utilizator conform schemei de plată pentru care a optat (anual, semestrial, trimestrial sau lunar), la termenul și în contul bancar.

Inspecția de risc presupune deplasarea cu bunul la cel mai apropiat birou al asigurătorului ori al brokerului indicat de către acesta din urmă, pentru inspectarea bunului și fotografierea acestuia. În cazul neefectuării inspecției de risc, în majoritatea cazurilor, contractul de asigurare prevede fransize (consistente, ca sumă) din valoarea eventualelor daune suferite ca urmare a producerii unui risc asigurat.

Polițele de asigurare CASCO încheiate de către finanțator sunt multianuale și, deci, nu este nevoie de o reînnoire anuală a acestora, ci de plata cu regularitate a primelor de asigurare, astfel încât să fie păstrate în vigoare.
Singura poliță care trebuie reînnoită anual (ori semestrial, în anumite cazuri) este polița RCA.

2.3 Efectele și încetarea contractului de leasing financiar

2.3.1. Drepturile și obligațiile părților contractante

Întrucât contractul de leasing este un contract sinalagmatic, acesta dă naștere la obligații în sarcina ambelor părți.

Obligațiile finanțatorului/locatorului sunt următoarele:

Respectarea dreptului utilizatorului de a-și alege furnizorul

De cele mai multe ori, finanțatorul nu are în patrimoniu bunurile pentru care încheie contract de leasing, ci urmează să le achiziționeze de pe piață, de la terți furnizori. Obligația finanțatorului de a respecta dreptul utilizatorului privind alegerea furnizorului se justifică prin aceea că el cunoaște cel mai bine caracteristicile bunurilor de care are nevoie, precum și furnizorii care le produc sau le distribuie. Alegerea furnizorului de către utilizator se va face potrivit cu necesitățile sale familiale, profesionale, investiționale etc., în funcție de întrebuințarea pe care o va da bunului.

Contractarea bunului cu furnizorul și dobândirea dreptului definitiv de utilizare

Contractarea bunului este necesară când utilizatorul nu dispune de bunul ce urmează a fi dat în leasing și atunci trebuie să îl procure de la furnizorul indicat de utilizator.

Transmiterea tuturor drepturilor asupra bunului către utilizator, cu excepția dreptului de dispoziție

În baza contractului de leasing, utilizatorul dobândește toate prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului folosit în leasing, mai puțin dispoziția, deși evident nu devine proprietarul bunului decât la sfârșit, dacă își manifestă această opțiune.

Pe fundamentul acestor prerogative, O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing reglementează în favoarea utilizatorului dreptul de acțiune directă împotriva furnizorului pentru reclamații privind livrarea bunului, calitatea, asistența tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și postgaranție. Tot astfel, utilizatorul are exercițiul acțiunilor posesorii împotriva terților. Corespunzător acestor drepturi, utilizatorul este răspunzător față de terți pentru toate prejudiciile produse prin folosirea bunului.

Respectarea dreptului de opțiune al utilizatorului

La expirarea contractului de leasing utilizatorul are opțiunea prelungirii contractului de leasing, a cumpărării bunului ori a încetării raporturilor contractuale. În lipsa unor precizări exprese, utilizatorul beneficiază de cele trei opțiuni, indiferent de natura, durata sau alte elemente ale operațiunii de leasing.

Garantarea folosinței liniștite a bunului dat în leasing

Potrivit reglementării operațiunilor de leasing, finanțatorul garantează utilizatorului doar folosința liniștită a bunului, nu și folosința utilă a acestuia. Cu alte cuvinte, finanțatorul are doar obligația garanției pentru evicțiune, nu și a garanției pentru vicii. Una din obligațiile utilizatorului o reprezintă asumarea pentru întreaga perioadă a contractului a tuturor obligațiilor care decurg din folosirea bunului, direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite. Pentru viciile bunului, utilizatorul are acțiune directă, dar nu împotriva finanțatorului, ci împotriva furnizorului bunului, pentru toate reclamațiile privind livrarea, calitatea, asistența tehnică și service-ul necesar în perioada garanție și postgaranție. Finanțatorul este exonerat de orice răspundere față de terți, pentru prejudiciile provocate prin folosința bunului.

Așadar, în conformitate cu regulile de mai sus, în temeiul contractului de leasing, riscul pieirii totale sau parțiale a bunului contractat în leasing va fi suportat de utilizator și nu de finanțator. Reținem însă că regula suportării riscului pieirii totale sau parțiale a bunului este dispozitivă și, prin urmare, această obligație poate fi stabilită, în baza contractului, în sarcina finanțatorului.

Încheierea unei polițe de asigurare asupra bunul dat în leasing

Finanțatorului are libertatea alegerii societății de asigurare pentru încheierea contractului de asigurare. Primele de asigurare vor fi plătite de către utilizator, dacă prin contract părțile nu convin altfel. Părțile contractante pot stabili atât asigurătorul cu care se va încheia polița de asigurare a bunului, cât și partea care va suporta costul asigurării, adică plata primelor de asigurare.

În ipoteza existenței unei polițe de asigurare a bunului, dacă se produce riscul asigurat, deci bunul piere total sau parțial, indemnizația de asigurare poate fi încasată de finanțator și acesta să se întoarcă împotriva utilizatorului din contractul de leasing, dacă despăgubirea nu acoperă prejudiciul produs, adică valoarea totală a contractului de leasing. Concluzia se impune pe principiile dreptului comun privind acoperirea prejudiciilor, izvorâte din pieirea parțială sau totală a bunurilor. În cazul răspunderii pentru pieirea bunurilor, în dreptul comun despăgubirile nu pot depăși valoarea acestuia din momentul producerii prejudiciului. Altfel spus, este interzisă îmbogățirea fără justă cauză a proprietarului, prin încasarea unor despăgubiri ce depășesc valoarea bunului. Reglementările în domeniul leasingului nu cuprind nicio regulă derogatorie; înseamnă că, finanțatorul se poate îndrepta împotriva utilizatorului doar pentru diferența ce nu acoperă valoarea contractului de leasing. Admiterea unei alte soluții ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză a finanțatorului, constând în, pe de o parte, încasarea indemnizației de asigurare și, pe de altă parte, a ratelor de leasing scadente, situație nepermisă în sistemul nostru legislativ.

Regulile ce cârmuiesc raporturile de asigurare a bunurilor contractate în leasing au caracter dispozitiv, astfel că părțile pot conveni ca utilizatorul să aibă calitatea de asigurat și acesta să încaseze indemnizația de asigurare sau se poate păstra calitatea de asigurat a finanțatorului, dar se poate stipula ca utilizatorul să fie beneficiarul asigurării, calitate în care va încasa și despăgubirile.

Obligațiile utilizatorului sunt următoarele:

Efectuarea recepției și primirea bunului

Pentru a putea întrebuința bunul ce constituie obiect al contractului de leasing, utilizatorul trebuie să-l recepționeze și să intre în posesia lui. Termenul de recepție are semnificația descrierii caracteristicilor tehnice și a stării bunului din momentul predării.

În ceea ce privește operațiunea de primire a bunului de către utilizator, aceasta se realizează în temeiul unui mandat special, dat în acest sens de finanțator printr-un înscris separat, sau în temeiul unei clauze stabilite în mod expres cu furnizorul în contractul de vânzare-cumpărare a bunului. În legătură cu locul predării bunului obiect al contractului de leasing, în lipsa unei mențiuni exprese a legii, pot fi aplicate, prin analogie, regulile de la predarea lucrului obiect al contractului de vânzare-cumpărare, consacrate de art. 1.689 noul Cod Civil în conformitate cu textul de lege citat, predarea trebuie să se facă la locul unde bunul se afla la momentul încheierii contractului, dacă nu rezultă altfel din convenția părților ori, în lipsa acesteia, din uzanțe.

În cazul în care finanțatorul are deja în posesie bunul ce urmează a fi contractat în leasing, recepția și primirea se vor realiza de acesta împreună cu utilizatorul, deoarece finanțatorul este, practic, în această situație și furnizorul bunului.

Cu prilejul recepției bunurilor, utilizatorul va trebui să constate și să învedereze furnizorului eventualele vicii aparente ale bunului luat în primire. În împrejurarea în care bunul este primit fără obiecțiuni de utilizator sau nu se face recepția lui, operează prezumția că acesta a fost livrat în condițiile agreate cu furnizorul și în bună stare de funcționare.

În cazul în care utilizatorul refuză să primească bunul la termenul convenit, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, cu obligația utilizatorului la plata daunelor-interese. Aceeași sancțiune intervine și în situația în care utilizatorul se află în stare de insolvență.

În ceea ce privește momentul predării-primirii bunului ce constituie obiect derivat al contractului de leasing, în lipsă de stipulație în contract, în doctrina juridică s-a afirmat în mod întemeiat că preluarea se va face potrivit principiilor generale, imediat după realizarea acordului de voință sau la cererea utilizatorului.

Exploatarea bunul potrivit instrucțiunilor furnizorului

Bunul primit în leasing va trebui exploatat de către utilizator conform instrucțiunilor furnizorului și destinației bunului. Instrucțiunile de folosire sunt elaborate de furnizor, pentru că de cele mai multe ori, fiind și producătorul bunului, cunoaște cel mai bine condițiile tehnice și parametrii de exploatare a bunurilor.

Dacă utilizatorul nu respectă instrucțiunile de exploatare elaborate de furnizor, acesta pierde drepturile corelative ale obligației transmițătorului proprietății unui bun din dreptul comun. Mai precis, pierde drepturile izvorâte din obligația furnizorului de asigurare a folosinței utile a bunului. În concret, utilizatorul pierde beneficiul termenului de garanție, a duratei medii de utilizare, inclusiv dreptul de înlocuire a bunului și de a pretinde despăgubiri în cazul existenței unor vicii ascunse, care fac imposibilă exploatarea bunului dat în leasing.

Interdicția grevării bunului cu sarcini

Operațiunea grevării de sarcini a bunurilor presupune prerogativa dispoziției asupra acestora. Or, este știut faptul că utilizatorul nu are dispoziția asupra bunului pe care îl folosește și, drept consecință, nu poate greva cu sarcini aceste bunuri. Bunul întrebuințat în leasing nu este indisponibilizat, fiind în circuitul civil, se pot institui sarcini asupra lui, însă pentru aceasta este necesar acordul finanțatorului, pentru că el păstrează prerogativa dispoziției, în virtutea calității sale de proprietar al bunului.

Plata ratelor de leasing și a costurilor accesorii acestora

Principala obligație a utilizatorului, izvorâtă din contractul de leasing, constă în plata ratelor de leasing cu titlu de preț al folosinței bunului. Plata ratelor de leasing nu este singura obligație pecuniară a utilizatorului. Acesta trebuie să suporte și alte cheltuieli auxiliare operațiunii de leasing. Astfel, mai cad în sarcina utilizatorului și costurile asigurării, adică sumele plătite cu titlu de prime de asigurare în temeiul polițelor de asigurare asupra bunului, impozite, taxe, precum taxele de administrare a contractului de leasing, taxe vamale, accize etc.

Sancțiunea neplății ratelor de leasing este rezilierea contractului. În acest sens, dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratelor de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing. Sancțiunea rezilierii contractului de leasing operează, potrivit legii, doar pentru neplata sumelor datorate cu titlu de rată de leasing, nu și pentru neplata accesoriilor, precum: primele de asigurare, taxe, impozite, accize etc.

Suportarea cheltuielilor de întreținere și o riscului pieirii bunului

Utilizatorul are obligația exploatării bunului și a menținerii acestuia în stare de funcționare, potrivit cu destinația sa și a instrucțiunilor elaborate de furnizor. Este interzis utilizatorului să aducă modificări bunului și să schimbe locul declarat în contract fără acordul finanțatorului. Legea instituie în sarcina utilizatorului obligația de a suporta toate cheltuielile reclamate de menținerea bunului în bună stare de funcționare.

Corelativ obligației utilizatorului de întreținere și exploatare a bunului în bune condițiuni, este și dreptul finanțatorului de verificare periodică a stării și a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing. Utilizatorul are obligația să permită finanțatorului exercitarea acestui drept, de verificare a stării și a modului de exploatare a bunului.

De asemenea, deși nu este titularul dreptului de proprietate asupra bunului, utilizatorul suportă, în exclusivitate, riscul pieirii totale sau parțiale a bunului.

Pe lângă suportarea pieirii totale sau parțiale a bunului, utilizatorul este obligat și la plata tuturor ratelor de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului. Din acest punct de vedere, situația este extrem de oneroasă din perspectiva utilizatorului. Este chiar mai agravată comparativ cu situația neplății ratelor de leasing. Gravitatea situației constă în aceea că, dacă pentru neplata ratelor de leasing utilizatorul datorează doar sumele scadente până în momentul restituirii bunului, în cazul pieirii acestuia, utilizatorul plătește toate ratele până la achitarea integrală a valorii contractului.

Încunoștințarea finanțatorului despre orice tulburare a dreptului de proprietate asupra bunului

Finanțatorul transmite utilizatorului doar dreptul de folosință, păstrând proprietatea bunului dat în leasing. Această tehnică juridică îl obligă pe utilizator să îl informeze pe finanțator ori de câte ori dreptul de proprietate este perturbat. în caz contrar, utilizatorul răspunde pentru uzurpare în cadrul unui proces împotriva terțului uzurpant. Împotriva tulburărilor de fapt utilizatorul se apără singur prin exercitarea acțiunilor posesorii.

Restituirea bunului

Această obligație este operabilă în situația în care la expirarea contractului de leasing utilizatorul nu manifestă opțiunea de prelungire sau reînnoire a contractului ori de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului. În virtutea principiului libertății contractuale, părțile contractante pot prevedea încă de la început, prin inserarea unei clauze în contract, că, la expirarea duratei contractului, utilizatorul va restitui bunul exploatat în regim de leasing. Cu alte cuvinte, se poate stabili în contract excluderea dreptului de opțiune a utilizatorului la sfârșitul leasingului prin obligarea acestuia la restituirea bunului.

Bunul se va restitui nu în starea în care a fost primit, ci în condițiile în care se prezintă el după expirarea perioadei de leasing. Prin urmare, riscul uzurii prin folosință a bunului este suportat de către finanțator.

2.3.2. Riscul contractului de leasing 

În condițiile revoluției tehnico-științifice contemporane, când înnoirea produselor și uzura morală sunt deosebit de accelerate, leasingul se dovedește a fi alternativa pentru obținerea unor utilaje costisitoare, însă pentru partenerii operațiunilor de leasing o asemenea formă de comerț  are avantaje cât și dezavantaje. Așadar pe lângă beneficiile cunoscute, leasingul prezintă și anumite limite și comportă anumite riscuri atât pentru beneficiarul contractului de leasing, pentru societatea de leasing, cât și în cazul furnizorului, al producătorului.

Limitele și riscurile leasingului pentru beneficiar:

– Este eficient numai în condițiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing în toată perioada de închiriere;

– Adeseori este mai costisitor decât cumpărarea pe credit iar opțiunea pentru o astfel de operațiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile;

– Operațiunea devine realmente rentabilă în situații numericește limitate (se are în vedere în special leasingul financiar);

– Prezintă condiții restrictive în ceea ce privește obligațiile de întreținere a bunului mai ales în cazul leasingului operațional;

– În cazul leasingului financiar, imposibilitatea rezilierii contractului înainte de termen chiar dacă bunul devine inutilizabil; rezilierea contractului poate avea loc numai prin plata unei penalități substanțiale din partea utilizatorului care să-i asigure finanțatorului profitul proiectat și să acopere riscul de a nu putea găsi un utilizator pentru bunul în cauză;

– Avantajul reducerii impozitului datorat prin includerea ratelor de leasing pe cheltuieli deductibile  este adeseori supraestimat, putând conduce la decizii greșite privind unele oferte de leasing.

Limitele și riscurile leasingului pentru societatea de leasing:

– Bunurile închiriate pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare a lor de către beneficiar;

– Sunt situații în care un bun utilizat temporar să nu-și mai găsească solicitanți (în special în cazul leasingului operațional);

– Necesită o instruire specială a personalului atât la furnizor cât și la beneficiar cu privire la gestionarea bunului închiriat în special pentru faza inițială și finală a încheierii contractului de leasing;

– Derularea operațiunilor de leasing presupune un număr mare de consilieri și analiști financiari, mărindu-se astfel costul tranzacțiilor;

– Riscurile pot crește pe măsura creșterii numărului beneficiarilor, a exigențelor privind solvabilitatea, a creșterii duratei pe care pot acționa factori aleatori, a creșterii ponderii tranzacțiilor transnaționale;

– Dificultatea recuperării bunului în cazul rezilierii contractului;

– Pot apărea pierderi în situația neincluderii în contract a unor clauze referitoare la actualizarea prețului în cazul în care mărimea dobânzilor inclusă în ratele de leasing nu acoperă nivelul inflației, mai ridicat decât cel prognozat.

Limitele și riscurile pentru furnizor (producător) sunt aceleași cu ale societății de leasing în cazul în care practică leasingul direct:

– Înstrăinează numai folosința, conservând proprietatea; uneori bunurile pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare de către beneficiar, iar cauzele sunt greu de stabilit;

– După prima închiriere este posibil ca bunul să nu-și mai găsească alți utilizatori.

2.3.3. Încetarea contractului de leasing

Reglementările din materia leasingului cuprind mai multe cazuri de încetare a contractului de leasing.

Expirarea termenului, este o modalitate de încetare a contractului cu excepția reînnoirii locației în raport de convenția intervenită între părți, utilizatorul are posibilitatea de a restitui sau de a cumpăra bunul închiriat.

O.G. nr. 51/1997 în art 1 prevede încetarea contractului de leasing atunci când utilizatorul își exercită dreptul de opțiune în sensul restituirii bunului dat în leasing la data stipulată în contract. În aceste condiții contractul încetează prin ajungerea la termen. Același articol al ordonanței prevede că dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului contractul de leasing încetează, de asemenea, să își mai producă efectele, din momentul transferării dreptului de proprietate de la finanțator la utilizator, prin plata valorii reziduale. Manifestarea dreptului de opțiune acordat de lege utilizatorului, în sensul folosirii în continuare a bunului, nu duce la încetarea contractului, acesta producându-și în continuare efectele, în condițiile stipulate în contract sau în noile condiții stabilite de părți.

Contractul de leasing își poate înceta efectele și prin consimțământul părților.

În cazul rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare încheiat între finanțator și furnizor efectul va fi rezilierea contractului de leasing întrucât în această situație finanțatorul nu mai poate asigura utilizatorului folosirea bunului.

Spre deosebire de locațiune, înstrăinarea cu titlu particular a bunului ce constituie obiect al contractului de leasing, nu duce în niciun caz la încetarea contractului, acesta menținându-și efectele.

O altă metodă este rezilierea unilaterală a contractului dacă una din părți nu-și execută obligațiile. Clauzele de reziliere pot fi stipulate în interesul finanțatorului sau al utilizatorului. Principala consecință a rezilierii unilaterale a contractului constă în încetarea raporturilor juridice care leagă creditorul de utilizator, acesta din urmă fiind obligat să restituie bunul închiriat, cu suportarea cheltuielilor aferente. Clauza de reziliere poate fi însoțită de o clauză penală, cu titlu de sancțiune; prevăzând plata unei sume care să corespundă ratelor viitoare ale chiriei devenite astfel exigibile sau a unei sume care să corespundă cuantumului investiției și câștigului nerealizat.

Efectele rezilierii constau în obligația de plată a ratelor restante, de restituire a bunurilor date în leasing și achitarea altor sume convenite între părți.

Inserarea unor clauze necorespunzător redactate cu referire la efectele rezilierii reclamă intervenția instanțelor de judecată sau arbitrale.

Contractul de leasing este reziliat în următoarele situații:

a) Cazul în care utilizatorul refuză să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing.

Contractul de leasing va prevedea, printre alte clauze, și obligația utilizatorului de a primi bunul care constituie obiect al contractului, la un moment determinat și într-un anumit loc. Dacă bunul respectiv nu este ridicat de utilizator la termenul stipulat, finanțatorul poate cere rezilierea contractului pentru neexecutare, cu daune-interese, însă va trebui să facă dovada refuzului utilizatorului de a-l ridica. Dacă neexecutarea obligației de primire a bunului de către utilizator se datorează unei cauze care exclude culpa (refuzul) acestuia, el poate primi de la finanțator un alt termen în cadrul căruia poate proceda la primirea bunului. Refuzul utilizatorului poate fi explicit sau tacit, însă, întrucât este un fapt juridic, poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.

Finanțatorul poate renunța la dreptul său de a cere rezilierea contractului, în cazul refuzului utilizatorului de a primi bunul; el poate solicita executarea contractului de către utilizator, obligându-l totodată, la restituirea cheltuielilor făcute cu depozitarea și întreținerea bunului, peste termenul prevăzut în contract.

b) Cazul în care utilizatorul se află în stare de reorganizare judiciară și/sau faliment.

Instituirea procedurii de reorganizare judiciară și/sau faliment la societatea utilizatoare dă posibilitatea finanțatorului de a solicita rezilierea contractului de leasing, cu daune-interese. Potrivit legii, în acest caz, finanțatorul poate cere, pe lângă rezilierea contractului și daune-interese.

c) Cazul în care utilizatorul nu își execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutiv.

În cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de două luni consecutiv este obligat să restituie bunul, să plătească ratele scadente, cu daune-interese, dacă în contract nu se prevede altfel.

 Condițiile cerute pentru rezilierea contractului de leasing în cazul neplății ratelor de leasing urmează regulile generale în materie de contracte comerciale. Un aspect de noutate îl constituie însă procedura somației de plată, care se desfășoară la cererea societății de leasing, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a ratelor de leasing.

d) Cazul în care finanțatorul nu respectă dreptul de opțiune al utilizatorului.

Dacă finanțatorul nu respectă dreptul de opțiune al utilizatorului, acesta datorează daune-interese în cuantum egal cu valoarea reziduală a bunului sau valoarea sa de circulație, calculată la data expirării contractului de leasing.

CAPITOLUL 3

LEASINGUL ÎN CADRUL S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.

(Studiu de caz)

Dacia, principalul producător de automobile din România, a luat ființă în anul 1966, odată cu crearea Uzinei de Autoturisme de la Mioveni. După 2 ani, a fost produsă prima Dacia 1100 sub licență Renault 8.

În anul 1999, Renault a achiziționat 51% din capitalul societății în urma procesului de privatizare, iar în prezent deține 99,43% din capitalul Dacia. Compania a parcurs un amplu program de modernizare: refacerea instalațiilor industriale, reorganizarea rețelei de furnizori, reconstrucția rețelei comerciale, reorganizarea activităților și formarea angajaților. Acestea s-au concretizat în obținerea a trei standarde de management al calității, dintre care unul în domeniul protecției mediului.

Investițiile totale realizate de Renault la Dacia, de peste 2 miliarde euro, au contribuit la poziționarea Dacia ca una dintre cele mai importante companii din economia românească, cu o contribuție semnificativă la produsul intern brut și la exporturile țării.

Obiectivul Dacia este acela de a produce o gamă de vehicule robuste, fiabile și accesibile pentru clienții români și străini, la standarde de calitate Renault.

Calitatea produselor Dacia este recunoscută la nivel internațional. În cadrul sondajelor realizate de institute și publicații de specialitate, clienții Dacia se declară foarte satisfăcuți în legătură cu calitatea mașinilor Dacia.

Dacia este a doua marcă a Grupului Renault, contribuind în mod semnificativ la îmbunătățirea imaginii României în lume.

Succesul Dacia se explică prin faptul că autovehiculele produse la Mioveni oferă un raport preț/calitate/prestații/fiabilitate imbatabil. Peste 93% din producția Uzinei Vehicule de la Mioveni este exportată în 34 de țări de pe patru continente.

Cu o capacitate de producție de 350.000 unități pe an, Uzina Vehicule Dacia asigură atât producția gamei de vehicule formată din Logan berlină, Logan MCV, Logan Van, Dacia Sandero și Dacia Duster, cât și fabricarea de piese de schimb.

Cadența de fabricație este de 64 de autovehicule/oră, ceea ce înseamnă că practic, la fiecare 55 de secunde de pe banda de montaj iese o mașină.

În cei peste 40 de ani de existență, Uzina a produs 8 modele diferite: Dacia 1100, Dacia 1300, Dacia Nova, Dacia SupeRNova, Dacia Solenza, Dacia Logan (cu versiunile berlina, break, furgon si pick-up), Dacia Sandero și Dacia Duster, în total peste 4 milioane de vehicule.

Uzina este organizată în patru departamente de fabricatie: Presaj, Caroserie, Vopsitorie și Montaj.

Presajul reprezintă începutul procesului de fabricație a unui vehicul și constă în transformarea materiei prime, livrate sub formă de tablă din oțel, în piese de caroserie.

Piesele astfel obținute sunt trimise în departamentul Caroserie, unde sunt asamblate prin sudură în puncte și, împreună cu elementele mobile, formează caroseria mașinii.

Vopsitoria, a treia etapă a procesului de fabricație, are ca misiune protejarea caroseriei împotriva coroziunii și realizarea unui aspect final conform exigențelor de calitate. Pentru vopsirea unei caroserii sunt necesare 8 kg de vopsea.

În ultima etapă a procesului de fabricație, în departamentul Montaj, sunt asamblate și montate elementele mecanice (grupul motopropulsor, puntea spate), postul de conducere, oglinzile, elementele interioare și exterioare ale vehiculului (mochete, scaune, faruri etc.).

O altă activitate importantă a Uzinei Vehicule este fabricarea de piese pentru celelalte uzine Renault care asamblează modelele Logan si Duster: Brazilia, Rusia, Maroc, Columbia, Iran, India și Africa de Sud.

Dacia are în prezent cea mai mare uzină de vehicule din grupul Renault, cu un număr de 8.300 salariați, dintre care 30% sunt femei.

S.C. Automobile Dacia S.A. oferă clienților săi posibilitatea de a achiziționa în leasing autoturisme. Este vorba despre leasing financiar și leasing operațional.

Partenerul financiar al societății este RCI Leasing Romania IFN, filiala a grupului RCI Banque – componentă a grupului Renault, care sprijină exclusiv vânzările mărcilor sale, peste tot în lume.

În ceea ce privește leasingul financiar, cumpărătorul semnează un contract prin care se angajează să plătească, pe lângă rata lunară la leasing, și asigurarea, taxele, reparația și, dacă mașina nu mai poate fi utilizată, costurile de debarasare.

În cazul leasingului operațional, clientul nu trebuie să plătească decât rata lunară de leasing, întrucât companiile de specialitate achită costurile aferente. De asemenea, dacă o mașină trebuie să intre în service în timpul derulării contractului de leasing, clientul primește o altă mașină în schimb, până la terminarea reparațiilor.

Servicii oferite opțional pentru contractele de leasing financiar și leasing operațional:

operațiunile de întreținere conform programului definit de producător (înlocuirea unor piese supuse uzurii, realizarea vizitelor de contol tehnic periodic ITP);

anvelope de schimb vară/iarnă. Serviciul acoperă și operațiunile de montare/echilibrare a pneurilor;

asistență rutieră 24/24 ore 7 zile din 7 și autovehicul de înlocuire în cazul unor incidente care duc la imposibilitatea deplăsarii cu autovehiculul aflat sub contract.

Rata lunară în cadrul leasingului operațional include polițele CASCO și RCA, taxa de înmatriculare, rovigneta, întreținerea și reparația mașinii, asistență rutieră permanentă.

Societatea oferă finanțare în moneda cea mai adaptată capacității de rambursare a fiecărui client în parte:

leasing în valută (EUR, USD) pentru clienți care au venituri preponderent în valută

leasing în moneda națională (RON) pentru clienți care au venituri preponderent în lei

Ratele de dobândă indicative pornesc de la: 

5.5% pe an la EUR (dobandă variabilă)

9.0% pe an la RON (dobândă variabilă)   

Grupul RCI Banque (Renault Credit International Banque), divizie financiară a Grupului Renault este prezent în România prin trei societăți: RCI Leasing România IFN pentru leasing financiar, RCI Finanțare România pentru leasing operațional și RCI Broker de Asigurare.

Intrată pe piața de leasing auto din România la începutul anului 2002, RCI Leasing este lider în piața de leasing și partener de încredere pentru numeroase companii naționale și multinaționale.

Avantajele sistemului de leasing oferit de RCI Leasing România sunt:

Formalități simple (față de credit)

economisirea capitalului propriu: se achită doar un avans, TVA-ul se plătește eșalonat, odată cu plata ratelor de leasing;

programarea riguroasă a cheltuielilor (ratele lunare fiind fixe);

pachet integrat de servicii incluse în contractele de leasing (înmatriculare, asigurare, etc);

deductibilitate parțială în cazul leasingului financiar (pentru amortizare, dobândă și asigurare), integrală în cazul leasingului operațional;

accesibil unei categorii largi de clienți datorită flexibilității ridicate în acordarea unei finanțări individualizate în funcție de nevoile specifice fiecăruia;

răspuns rapid.

RCI Romania, divizie financiară a Grupului Renault, a finanțat în 2013 peste 34.000 de autovehicule Dacia, Renault și Nissan (în leasing și credit). De asemenea, cota de piață a finanțărilor prin RCI raportată la totalul vânzărilor grupului s-a ridicat la 31,3%.

RCI România pune la dispoziția clienților un produs de credit realizat în parteneriat cu BRD – Groupe Société Generale, precum și finanțări în sistem leasing financiar și operațional. Leasingul RCI a înregistrat în 2013 o creștere de 3.27% comparativ cu anul precedent și un număr de 19.800 de contracte încheiate pe parcursul anului. Nu în ultimul rând, cota de piață a finanțărilor în leasing prin RCI reprezintă 50% din totalul contractelor de leasing realizate în România de marca Dacia.

Performanțele obținute se datorează lansării de noi produse de finanțare și oferte promoționale, îmbunătățirii sistemului automat de aprobare a finanțărilor direct la locul de vânzare a mașinilor, precum și unei preocupări permanente atât față de nevoile clienților, cât și față de evoluția pieței auto. Notabile sunt lansarea serviciilor: RCI – Asigurare de viață, a contractului de întreținere și pneuri RCI – Easy service, precum și a serviciului RCI – Asistență rutieră cu vehicul de înlocuire, atașabile atât contractelor de leasing financiar, cât și celor de leasing operațional, ceea ce reprezintă un avantaj competitiv pe piața finanțărilor auto din România.

Serviciile RCI sunt destinate clienților persoane fizice și juridice pentru mărcile grupului comercializate în România. Clienții pot opta pentru servicii de întreținere a autovehiculului pentru o perioadă prestabilită prin contract sau pentru servicii de asistență rutieră, cu posibilitatea continuării călătoriei în cazul imobilizării vehiculului.

Asigurarea de viață prin RCI preia riscurile financiare de neplată a produsului achiziționat în leasing, în cazul producerii unor evenimente neprevăzute, ce duc la imposibilitatea fizică a realizării de venituri de către titularul de contract. Prin urmare, avantajele acestor servicii sunt numeroase, atât de ordin financiar, cât și logistic, clienții micșorându-și costurile în cazul Contractului de întreținere și protejându-se de surprizele neplăcute ce pot apărea în cursul călătoriilor, în cazul serviciului de Asistență rutieră cu autovehicul de înlocuire.

Motivele pentru alegerea încheierii unui contract de leasing cu S.C. Automobile Dacia S.A. sunt următoarele:

•  Dacia Finance, prin angajați și parteneri dispune de expertiza și experiența necesare pentru a vă oferi soluția optimă de finanțare. Accentul se pune pe o soluție durabilă, personalizată, care se potrivește cerințelor dumneavoastră.

• Se beneficiază de expertiza unui grup bancar multinațional cu o experiență de peste 80 de ani și filiale în 32 de țări din întreaga lume.

• Toate operațiunile de leasing sunt localizate exclusiv la sediul agentului autorizat Dacia, astfel că se câștigă timp.

• Se poate negocia oferta primită în funcție de valoarea finanțată și de bonitate.

Caracteristicile ofertei societății sunt următoarele:

Avantajoasă

Se poate beneficia de promoțiile de finanțare în desfășurare la momentul solicitării finanțării;

Clienții își pot planifica bugetul deoarece dobânda de leasing este fixă pe toată perioada contractului;

Accesibilă

Avansul este redus, minim 15%, iar moneda de finanțare poate fi Euro sau Lei;

Perioadele de finanțare sunt mari, de maxim 5 ani pentru persoane fizice, persoane fizice autorizate și persoane juridice.

Simplu și rapid

Se obține finanțarea la sediul agenților autorizați Dacia;

Răspunsul se primește pe loc la cererea de finanțare (maxim 30 de minute).

Flexibilă

Finanțarea este destinată persoanelor fizice, persoanelor fizice autorizate sau persoanelor juridice;

Se poate achita valoarea reziduală la sfârșitul contractului sau poate fi inclusă în rate.

Pentru a obține un autovehicul marca Dacia, potențialul client trebuie să se adreseze consilierilor de vânzări vehicule din show-room. Aceștia îi vor pune la dispoziție informațiile cu privire la pașii ce trebuie efectuați pentru a obține o finanțare prin RCI Leasing România IFN.

Actele necesare pentru dosarul de leasing sunt următoarele:

Pentru persoane fizice:

Cererea de leasing semnată de client în original;

Oferta de leasing semnată de client, în original;

Adeverința de venit net pentru solicitant și co-debitor în original;

Fișa fiscală aferentă anului anterior pentru solicitant și co-debitori;

Cartea de muncă (copie după primele două și ultimile două pagini);

Copie după talonul de pensie (pentru pensionari);

Dovada altor venituri declarate (în afara celor salariale, venituri ce aparțin familiei);

Carte/Buletin de Identitate pentru solicitant și co-debitor (soț/soție, rude gr I) – copie vizată de concesionar

Certificatul de căsătorie – copie

Pentru persoane fizice autorizate:

Cererea de leasing, semnată și ștampilată de client – original

Oferta de leasing semnată și ștampilată de client – original

Codul fiscal – copie și Certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului – copie (dacă există)

Carte/Buletin de identitate – copie vizată de concesionar

Decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate – copie

Decizia de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit – copie

Certificat fiscal emis de Administrația Financiară din care să rezulte achitarea taxelor și impozitelor și a altor datorii către stat

CABINETE MEDICALE INDIVIDUALE: Certificat de înregistrare la Direcția de Sănătate Publică – copie

AVOCAȚI: Decizia de funcționare emisă de Barou – copie

CONTABILI AUTORIZAȚI, EXPERȚI CONTABILI: Carnetul de membru CECCAR vizat pe anul în curs – copie

EXPERȚI TEHNICI, EVALUATORI: Autorizație – copie

NOTARI PUBLICI: Aviz de funcționare de la Camera Notarilor Publici – copie

ALTE PROFESII LIBERALE: Autorizație de funcționare vizată pe anul în curs – copie față-verso

Pentru persoanele juridice:

Cererea de leasing, semnată și ștampilată de client – original

Oferta de leasing semnată și ștampilată de client – original

Cartea de identitate/buletinul de identitate/pașaportul și legitimația de ședere în România al/a/ale persoanei autorizate să reprezinte firma (administrator) sau împuternicite să semneze contractul de leasing – copii certificate de concesionar

Certificatul de înmatriculare la Registrul Comerțului – copie

Împuternicirea semnată și ștampilată de administratori pentru persoana autorizată să semneze contractul de leasing, dacă aceasta este diferită de administratori – dacă este cazul

Bilanțul contabil semestrial (cu toate anexele) ștampilat de Administrația Financiară și balanța pe baza căreia a fost întocmit, semnate și ștampilate – copie

Cea mai recentă balanță lunară de verificare, semnată și ștampilată – copie

Pentru instituții bugetare:

Cererea de leasing semnată și ștampilată de client – original

Oferta de leasing semnată și ștampilată de client – original

Codul Fiscal – copie

Copie după buletinul de identitate al persoanei autorizate să reprezinte instituția sau împuternicită să semneze contractul de leasing – certificată de concesionar

Hotărârea Consiliului Local/Forului tutelar privind achiziția produsului solicitat în sistem leasing și împuternicirea persoanei autorizate să semneze contractul de leasing – original, conform model RCI

Bugetul de venituri și cheltuieli aprobat – copie

Programul de investiții aprobat – copie

Pentru asociații și fundații:

Cererea de leasing semnată și ștampilată de client – original

Oferta de leasing semnată și ștampilată de client – original

Statutul/Actul constitutiv – copie

Codul Fiscal – copie

Certificatul de înscriere în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor/ Hotărârea judecătorească de înființare – copie

Certificatul de atestare fiscală emis de Administrația Financiară

Cererile de înscriere de filiale și Hotărârile judecătorești de înscriere (dacă există) – copie

Contractele de închiriere/Actele de proprietate pentru sediile administrative – copie

Împuternicire semnată de administratori și ștampilată pentru persoana autorizată să semneze contractul de leasing, dacă aceasta este diferită de administratori

Cartea de identitate/buletinul de identitate/pașaportul și legitimația de ședere în România al/a/ale persoanei autorizate să reprezinte asociația/ fundația (administrator) sau împuternicite să semneze contractul de leasing – copii certificate de concesionar

Hotărârea Adunării Generale a Asociaților/Consiliului Director privind achiziția produsului solicitat în sistem leasing și împuternicirea persoanei autorizate să semneze contractul de leasing –original, conform model RCI

Ultimul bilanț (cu toate anexele) ștampilat de Administrația Financiară și balanța pe baza căreia a fost întocmit – copie

Cea mai recenta balanță lunară de verificare

Răspunsul la cererea de finanțare se primește pe loc (max. 30 minute), iar analiza dosarului se va face în 24 ore lucrătoare de la completarea integrală a dosarului.

Imediat după obținerea răspunsului afirmativ, se vor emite facturile de avans și taxa administrativă de către RCI Leasing România IFN, urmate de livrarea autoturismului.

Termenul de livrare este de cel mult 15 zile de la încasarea avansului și a taxei adminstrative.

Predarea-primirea obiectului leasingului se va face numai către reprezentantul autorizat al utilizatorul la prezentarea de către acesta a împuternicirii de reprezentare.

Predarea-primirea obiectului leasingului se consemnează într-un proces-verbal care atestă condiția conformă cu caracteristicile tehnice și funcționabilitatea obiectului leasingului.

Perioada de leasing începe odată cu predarea-primirea. Dacă utilizatorul întârzie preluarea obiectului leasingului, perioada de leasing va începe în ziua în care trebuia efectuată predarea-primirea.

Societatea a pus la dispoziție un număr de telefon pentru a acorda clienților asistență.

Factura de leasing poate fi trimisă prin e-mail dacă se optează pentru această variantă la semnarea contractului de leasing.

Utilizatorul va folosi obiectul leasingului în mod corespunzător și-l va păstra într-o stare de funcționare și estetică ireproșabile.

Obiectul leasingului va fi întreținut de către utilizator conform prescripțiilor furnizorului, numai în atelierele autorizate. Costurile reparațiilor, neacoperite de garanție sau rezultând din întreținerea în ateliere care nu sunt autorizate de locator sunt în sarcina exclusivă a utilizatorului..

Utilizatorul își asumă riscul în cazurile deteriorării, daunei totale sau furtului neacoperite de polița de asigurare din vina sa, cât și în cazul uzurii premature a obiectului leasingului ca urmare a utilizării și întreținerii neconforme.

La final utilizatorul va primi de la firma de leasing: factura de valoare reziduală/finală, Cartea de Identitate a Vehiculului, fișa de înmatriculare completată cu datele  sale și ale firmei de leasing, Certificatul fiscal general al firmei de leasing (copie legalizată sau original), sau Certificatul fiscal obținut pentru autovehiculul în cauză. Deși la începutul contractului autovehiculul a fost declarat la administrația locală de domiciliu, va trebui ca utilizatorul să vizeze din nou fișa de înmatriculare (pe care o primește de la firma de leasing), prezentând factura de valoare reziduală/finală și Certificatul fiscal al firmei de leasing. Apoi trebuie să obțină de la Administrația Finanțelor Publice de domiciliu Adeverința prin care se atestă nerestituirea taxei de poluare/taxei speciale pentru autovehicule.

După plata taxelor (taxa pentru certificatul de înmatriculare, taxa de înmatriculare), și încheierea asigurării de răspundere civilă, dacă nu mai este valabilă cea veche de la firma de leasing, se trece direct la înmatricularea la Biroul Înmatriculări unde se prezintă actele necesare comune pentru orice fel de înmatriculare cu următoarele precizări:

1. Fișa de înmatriculare a vehiculului trebuie să aibă viza de luare în evidență de la administrația publică locală de domiciliu

2. Documentul care atestă dreptul de proprietate este: Factura de valoare reziduală/finală

Pe lângă actele necesare comune mai sunt necesare:

1. Certificatul fiscal general al firmei de leasing-copie

2. Adeverința prin care se atestă nerestituirea taxei de poluare/taxei speciale pentru autovehicule.

3. Viza de drept de înstrăinare de pe fișa de înmatriculare poate fi înlocuită de copia Certificatului fiscal obținut de firma de leasing pentru autoturismul în cauză (cu marca și seria de sașiu corespunzătoare) de la serviciul administrației publice locale de domiciliu/sediu.

4. Certificatul de Înmatriculare al vehiculului cu ștampila firmei de leasing la rubrica „înstrăinat către”, având inspecția tehnică periodică în termen de valabilitate.

5. Tichetul de inspecție tehnică periodică în termen de valabilitate, dacă termenul de pe Certificatul de Înmatriculare este expirat.

6. Plăcuțele cu numărul de înmatriculare, dacă noul proprietar are domiciliul, reședința sau sediul pe raza altui județ decât firma de leasing, sau dacă dorește un alt număr preferențial de înmatriculare.

Exemplu de calcul al ratelor de leasing

O persoană fizică dorește să achiziționeze un autoturism Dacia Sandero, preț 5340 Euro fără TVA. Caracteristicile ofertei:

Avansul este de 15%

Perioada pentru care se încheie contractul de leasing este de 36 luni

Comision de administrare: 2,5%

Marja de risc: 0.08%

Valoare reziduală: 0

Ratele ce urmează a fi plătite de utilizator sunt următoarele:

Tabel nr.1 Calcul rate leasing

*sume fara TVA

Sursa: www.leasing.ro, accesat în data de 14 iunie 2014

Asigurarea Full Casco se va achita separat pe parcursul contractului, cuantumul acesteia fiind calculat la valoarea DDP a autoturismului.
Taxa de management (2.5% – auto noi, 2.9% – auto second hand) se va achita împreună cu avansul la semnarea contractului.

CONCLUZII

În zilele noastre, leasingul financiar, datorită creșterii concurenței economice în toate domeniile de activitate, prin avantajele pe care le oferă, a devenit o formă de finanțare preferată de tot mai multe societăți comerciale. Leasingul, prin istoria sa relativ scurtă, este un produs al economiei de piață, rezultat ca urmare a procesului evolutiv de identificare a noi forme de finanțare pentru desfacerea produselor și a prestărilor de servicii.
De mai bine de un secol marile întreprinderi din Europa și S.U.A au găsit în locațiune un debușeu interesant pentru producția lor. Ca urmare simpla locație neimplicând inițial decât două persoane, a fost extinsă la operații triunghiulare unificând tehnica închirierii cu cea a creditului. În felul acesta iau naștere noi societăți care disociind folosința de celelalte atribute ale proprietății și percepând-o ca pe o sursă importantă de profit și-au clădit obiectul social pe efectuarea de prestații de servicii care variază cu privire la tot mai multe tipuri de bunuri.

Importanța leasingului este dedusă atât din amploarea pe care această operațiune, sub diverse forme, a luat-o în ultimii ani, practic pe tot globul, dar și din nevoia de a unifica normele de reglementare concretizată în apariția unui instrument internațional în materie.

Prin leasing este mai ușor să procuri bunuri, care să ducă la raționalizarea sau la extinderea capacităților de producție, prin analiza veniturilor. Dacă se constată că prin introducerea unui echipament nou crește productivitatea sau se economisesc costuri, atunci acest echipament poate fi introdus în producție independent de faptul că există sau nu fonduri având această destinație.
Dacă investițiile sunt făcute prin leasing, rezultă o eliberare de capital. Capitalul eliberat poate fi folosit la cumpărări cash ale altor produse, pentru campanii publicitare, pentru organizarea exportului, a distribuției etc.

Necesitatea mecanizării și raționalizării, în condițiile în care munca fizică este înlocuită cu mașinile, uzura fizică și morala a fondurilor fixe pentru modernizarea și reutilarea procesului tehnologic, se concretizează mai ușor prin leasing deoarece nu este necesară prezența capitalului.

Prin leasing se pot planifica riguros cheltuielile viitoare – utilizatorul nu își imobilizează deodată fondurile proprii pentru achiziționarea acelui activ, ci va plăti ratele în timp, fluxul său de numerar nefiind astfel influențat în momentul achiziționării activului cu toată valoarea acestuia, ci treptat, pe măsura plăților de leasing.

Concluzionând, putem spune că beneficiile leasingului sunt:

leasingul presupune imobilizarea unor sume mai mici de bani prin plata ratelor de leasing decât prin achiziționarea bunurilor cu plata imediată;

sumele necesare achiziționării bunului se obțin din exploatarea acestuia;

finanțarea bunului este garantată prin însăși bunul achiziționat, nefiind necesară garantarea cu alte bunuri ale utilizatorului;

ratele de leasing și termenele de plată sunt cunoscute încă de la semnarea contractului, ceea ce permite efectuarea unor previziuni corecte privind cash flow-ul;

în leasing, atât graficele de plăți, cât și sistemul de garantare adoptat pot fi ajustate situației și necesităților fiecărui client;

procedura de obținere a unei finanțări în sistem leasing este mai simplă și mai accesibilă decât în cazul procedurilor clasice de creditare.

Necesitatea tot mai accentuată de a fi la zi cu modernizarea echipamentelor industriale și tehnologiei, a generat dorința întreprinderilor de a-și moderniza tehnica, fără a-și diminua fluxurile de trezorerie prin ieșiri de numerar consistente. Leasingul financiar, prin caracteristicile sale, oferă beneficiarilor obiectul necesar, fără a le diminua brusc lichiditățile, oferă siguranță și un pachet complex de servicii speciale (întreținere, service, asigurare). El asigură o finanțare care protejează cifra de afaceri și degrevează întreprinderea de riscul de lichiditate, leasingul financiar reprezentând astfel o operațiune de o importanță deosebită.

BIBLIOGRAFIE

Caraiani G., Potecea V., Dumitru D.J., Surdu Nițu G., Contractele de agent, distribuție, consignație, leasing și franchising în afacerile internaționale, Editura Universitară, 2012;

Constantinescu C.C., Leasing financiar. Realitate și perspectivă, Editura Economică, București, 2006;

Dragomir E., Ciobotea G., Contractul de leasing, Editura Nomina Lex, București, 2009;

Florescu D., Rotaru M., Olteanu M., Spătaru G., Derscanu A., Manea V., Andreescu D., Contractul de leasing, Editura Universul Juridic, București, 2010;

Nicolaescu G.T., Leasing, Editura C.H. Beck, București, 2006;

Stănciulescu L., Nemeș C., Dreptul contractelor civile și comerciale în reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu, București, 2013;

Turcu E., Contractul de leasing, Editura Hamangiu, București, 2008;

www.caravanacarierei.bns.ro

www.daciagroup.com

www.efin.ro

www.leasing.ro

www.legeaz.net

www.model-contracte.com

www.tbileasing.ro

www.wall-street.ro

BIBLIOGRAFIE

Caraiani G., Potecea V., Dumitru D.J., Surdu Nițu G., Contractele de agent, distribuție, consignație, leasing și franchising în afacerile internaționale, Editura Universitară, 2012;

Constantinescu C.C., Leasing financiar. Realitate și perspectivă, Editura Economică, București, 2006;

Dragomir E., Ciobotea G., Contractul de leasing, Editura Nomina Lex, București, 2009;

Florescu D., Rotaru M., Olteanu M., Spătaru G., Derscanu A., Manea V., Andreescu D., Contractul de leasing, Editura Universul Juridic, București, 2010;

Nicolaescu G.T., Leasing, Editura C.H. Beck, București, 2006;

Stănciulescu L., Nemeș C., Dreptul contractelor civile și comerciale în reglementarea noului Cod civil, Editura Hamangiu, București, 2013;

Turcu E., Contractul de leasing, Editura Hamangiu, București, 2008;

www.caravanacarierei.bns.ro

www.daciagroup.com

www.efin.ro

www.leasing.ro

www.legeaz.net

www.model-contracte.com

www.tbileasing.ro

www.wall-street.ro