. Leasingul Alternativa la Creditarea Bancara (s.c. Xyz S.a.)

INTRODUCERE

Literatura de specialitate în domeniu și practica din ultimii 20 de ani au evidențiat că sistemul bancar se găsește într-o schimbare continuă în încercarea de a se adapta transformărilor majore care au loc pe plan mondial.

Schimbările din sistemul bancar au loc sub influența anumitor factori, cei mai importanți fiind:

– aplicarea extrem de rapidă a noilor tehnologii în cele mai multe zone ale finanțelor;

– concurența din ce în ce mai acută;

-descentralizarea, ce determină dereglementări în cadrul organismelor financiar-bancare, dar și concertarea unor acțiuni ale instituțiilor financiar-bancare naționale și intemaționale in vederea instituirii unor norme și proceduri universale.

-adaptarea umană la schimbările tehnice, comerciale, la noile
reglementări.

Ansamblul mutațiilor economice și politice apărute în ultimile decenii au determinat creșterea fară precedent a rolului creditului international in desfașurarea schimburilor economice intemaționale, precum și diversificarea permanentă a tehnicilor financiar-bancare destinate să asigure utilizarea cât mai suplă a creditului corespunzător cerințelor participanților la aceste schimburi.

Treptat, termenul de "creditare", utilizat în operațiunile de comerț exterior, este înlocuit cu noțiunea de "finanțare", destinată să surprindă multiple activităti adiacente creditării, dar fară de care utilizarea creditului ca suport al derulării schimburilor economice nu mai este posibilă.

Uneori, din anumite motive, un client nu poate sa obțină un împrumut tradițional. Afacerile mai mici, în mod deosebit, au dificultăți în procurarea finanțelor pentru perioade îndelungate, iar numărul persoanelor care doresc să furnizeze fonduri într-un astfel de orizont de timp este limitat în perioadele de restrângere a creditelor bancare. Acestea sunt situații în care unitățile bancare manifestă prudență în a asigura fondurile necesare, altele decât cele pe termen scurt.

Dacă un produs oferit de bancă nu poate satisface în întregime necesitățile clientului, își fac apariția forme și instrumente complementare care pot asigura acestuia un nou serviciu, îndreptându-l spre alte metode de finanțare pe termen mediu și lung. Astfel, iau naștere surse alternative de finanțare care, în general urmează principiile de creditare și facilitează relațiile comerciale internaționale. În cadrul acestor surse alternative de finanțare, în fapt modalități neconvenționale de finanțare, precum factoring-ul, forfetarea, franchising-ul, achiziționarea pe bază de închiriere (hire-purchase), se înscrie și leasing-ul, care face obiectul prezentului proiect.

Insuficienta suplețe a procedeelor tradiționale de finanțare în comertul internațional, condițiile complicate de acordare a creditelor, cât mai ales viteza schimbărilor tehnologice – progresul acestora datorat revoluției tehnico-științifice – au contribuit la găsirea unor noi metode și procedee de legături economice externe, printre care o poziție aparte ocupă leasing-ul.

Tehnică originală de finanțare, leasing-ul reprezintă, într-o accepțiune largă, o operațiune de finanțare cu termen practicată de o societate financiară și ea are ca suport juridic un contract de închiriere de bunuri.

Originile leasing-ului se regăsesc la mijlocul secolului trecut când s-a realizat prima operațiune de acest fel din lume.

Forme apropiate operațiunilor de leasing sunt semnalate înca din antichitate. Astfel, prin anii 210 î.e.n., în orașul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, consemnând aceste operațiuni pe plăci de argilă.

Reglementări referitoare la proprietatea personală arendată apar evidențiate în codul de legi al regelui babilonian Hammurabi în anul 1750 î.e.n., iar operațiunea de arendă a bunurilor aflate în proprietatea personală a cunoscut o largă răspândire la greci și la romani.

Leasing-ul, ca tehnică de afaceri economice, a apărut dintr-o nevoie stringentă de a soluționa problema finanțarii, producției și consumului.

Astfel, în anul 1950, americanul D.P. Bootle, care era managerul unei fabrici de produse alimentare, s-a confruntat cu o problemă neîntâlnită de el până atunci și anume: a primit o comandă foarte profitabilă de produse alimentare pentru care nu dispunea de utilajele necesare și nici de banii necesari pentru a le achiziționa. Dorind să nu piardă comanda, s-a decis să împrumute utilajele necesare.

Această soluție de o simplitate dezarmantă a fost "scânteia" care a declanșat o întreagă industrie în lume: industria operațiunilor de leasing.

Ideea aceasta, experimentată pe firma lui, l-a determinat pe Bootle să-și înființeze în anul 1952 o firmă specializată de închirieri numită United States Leasing Corporation, reușind în 2 ani de la înființare, cu numai 20.000 de dolari americani, cât reprezenta capitalul social, să finanțeze diferite echipamente în valoare de 3 milioane de dolari.

În același timp, apar tot mai multe societăți de leasing, iar guvemul S.U.A. le sprijină în vederea promovării exportului de produse americane.

În Europa, leasing-ul a pătruns mai târziu – prin Anglia – răspândindu-se cu deosebire în țările occidentale (Germania, Franța, Olanda, Belgia, ș.a.). Aici apar reglementări juridice specifice fiecărei țări, iar terminologia cunoaște anumite nuanțări (spre exemplu, în Franța apare sub denumirea de "credit-bail").

În 1973 a fost inițiată o colaborare în domeniul operațiunilor de leasing între Anglia și unele țari cu economie planificată, prin participarea firmei de leasing engleze Morgan Grenfell și băncile Bank of Scotland și Moscow Narodny Bank. Obiectivele finanțării au avut în vedere: finanțarea exportului din Anglia în țările socialiste, oferirea de credite pentru export de către Departamentul pentru garantarea creditelor de export din Anglia, acordarea de asistență exportatorilor din țările socialiste, înainte de 1989. În acest scop au fost derulate operațiuni între Anglia și fostele țări socialiste: U.R.S.S., Ungaria și R.D.G.

Ca rezultat al avantajelor ce le prezintă leasing-ul, dupa anii '60 firmele de leasing internațional s-au dezvoltat continuu, în acest proces fiind antrenate tot mai puternic și băncile comerciale. Astfel, unele bănci comerciale și-au deschis sucursale proprii profilate pe operațiuni de leasing.

Tot în acest scop s-au creat cluburi intemaționale ale societăților de leasing: "Lease Club Credit Union", "Equipment Leasing Association", ș.a., care reunesc producători pentru export profilați în vânzarea prin leasing, bănci comerciale și societăți de leasing, în scopul armonizării politicilor și condițiilor de promovare a produselor finanțate prin leasing.

În anul 1972 se înființează Federația Europeană a Societăților de Leasing, denumită LEASEEUROPE și care controlează circa 80% din industria leasing-ului european. Aceasta, după 8 ani, la un activ de 25 miliarde dolari americani, finanța un sistem al tranzacțiilor de 3 ori mai mare.

Leasing-ul reprezintă, deci, atât o formă de comerț, cât și una de finanțare a investițiilor.

Capitolul I. FINANȚELE ÎN ECONOMIA DE TRANZIȚIE

Repartizarea unei importante părți din produsul intern brut, prin intermediul finanțelor publice generează anumite efecte utile pentru întreaga societate, pentru unele grupuri sociale sau pentru anumite persoane luate în mod individual. Prin transferul de putere de cumpărare de la persoanele fizice și juridice la fondurile publice și de la acestea către diverși beneficiari are loc o modificare a raporturilor sociale, care influențează procesul reproducției sociale, potențialul economic al întreprinderilor, veniturile și averea cetățenilor, nivelul de trai al populației, calitatea vieții în Alpha.

Redistribuirea mijlocită de finanțe are un impact favorabil asupra economiei numai în măsura în care acțiunile publice se fac cu luarea în considerare a priorităților din fiecare etapă, asigură efecte economice, sociale sau de altă natură corespunzător efortului financiar cerut de realizarea lor, îmbină armonios avantajele imediate cu cele de perspectivă.

Impactul finanțelor publice asupra economiei nu se manifestă numai sub forma utilităților puse la dispoziția membrilor societății care influențează mărimea și structura acumulării de capital a consumului total, privat și public, individual și social. Acesta se manifestă și sub forma redistribuirii veniturilor și averii în rândurile populației, ca și ale întreprinzătorilor. Așadar, finanțele sunt utilizate în scopul realizarii unei dezvoltări economice și sociale a țării pe cât posibil într-un cadru echilibrat.

Conținutul finanțelor

Pentru satisfacerea nevoilor Alphae ale societății este necesară constituirea unor importante fonduri bănești la dispoziția autorităților publice, fonduri ce se formează pe seama unei părți din produsul intern brut și sunt utilizate pentru finanțarea nevoilor sociale atât de interes național, cât și local.

Aceste fonduri se constituie pe seama transferului de valoare, de putere de cumpărare de la diverse persoane fizice și juridice la dispoziția organelor administrației de stat, centrale și locale. Mai departe au loc transferuri de putere de cumpărare către diverși beneficiari, astfel având loc fluxuri de resurse bănești în dublu sens, ceea ce generează anumite relații sociale între participanții la acest proces. Aceste relații sociale apărute în procesul contituirii și dirijării fondurilor de resurse bănești din economie sunt, prin natura lor, relații economice, legate indisolubil de repartiția produsului intern brut.

Relațile economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului intern brut în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății, constituie relații financiare sau, pe scurt, finanțe.

Trebuie precizat că nu toate relațiile bănești care apar în procesul repartiției și circulației produsului intern brut sunt, în același timp, relații financiare. Sfera finanțelor, mai îngustă decât aceea a relațiilor bănești, cuprinde numai relațiile bănești care exprimă un transfer de valoare, nu și pe cele care reflectă o schimbare a formelor valorii.

Apariția relațiilor financiare este determinată de transferul, în formă bănească, de valoare de la persoane juridice sau persoane fizice la fondurile ce se constituie în economie sau de la aceste fonduri la dispoziția persoanelor juridice sau fizice beneficiare. Transferul de valoare are de la bun început caracterul unui transfer de putere de cumpărare. În cazul în care transferul se face în natură, acesta exprimă relații de repartiție, dar nu dă naștere la relații financiare. Numai după valorificarea produselor respective, contra bani, poate avea loc transferul de valoare la fondul de resurse financiare.

Transferul de valoare la fondurile ce se constituie în economie se efectuează, de regulă, fără contraprestație directă. În același timp transferul de valoare la și de la aceste fonduri se realizează, parțial, în condiții de rambursabilitate.

Întregul proces de contituire și repartizare a fondurilor publice este subordonat satisfacerii nevoilor generale ale societății, dar se realizează cu instrumente diferite în funcție de proveniența sau de destinația resurselor. Acest lucru face ca relațiile financiare să se diferențieze datorită condițiilor specifice în care apar. Avem astfel:

-relații care exprimă un transfer de resurse bănești fără echivalent și cu titlu rambursabil;

-relații care exprimă un împrumut de resurse bănești pe o perioadă de timp determinată, pentru care se percepe o dobândă;

-relații care exprimă, după caz, un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse bănești, în schimbul unei contraprestații care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu;

-relații care apar în procesul formării și repartizării fondurilor bănești la dispoziția întreprinderilor în vederea desfășurării activității economice și a dezvoltării acestora, pe seama veniturilor realizate, a creditelor bancare, a vânzării de acțiuni, a emiterii de obligațiuni sau pe alte căi.

Toate aceste tipurerează anumite relații sociale între participanții la acest proces. Aceste relații sociale apărute în procesul contituirii și dirijării fondurilor de resurse bănești din economie sunt, prin natura lor, relații economice, legate indisolubil de repartiția produsului intern brut.

Relațile economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului intern brut în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății, constituie relații financiare sau, pe scurt, finanțe.

Trebuie precizat că nu toate relațiile bănești care apar în procesul repartiției și circulației produsului intern brut sunt, în același timp, relații financiare. Sfera finanțelor, mai îngustă decât aceea a relațiilor bănești, cuprinde numai relațiile bănești care exprimă un transfer de valoare, nu și pe cele care reflectă o schimbare a formelor valorii.

Apariția relațiilor financiare este determinată de transferul, în formă bănească, de valoare de la persoane juridice sau persoane fizice la fondurile ce se constituie în economie sau de la aceste fonduri la dispoziția persoanelor juridice sau fizice beneficiare. Transferul de valoare are de la bun început caracterul unui transfer de putere de cumpărare. În cazul în care transferul se face în natură, acesta exprimă relații de repartiție, dar nu dă naștere la relații financiare. Numai după valorificarea produselor respective, contra bani, poate avea loc transferul de valoare la fondul de resurse financiare.

Transferul de valoare la fondurile ce se constituie în economie se efectuează, de regulă, fără contraprestație directă. În același timp transferul de valoare la și de la aceste fonduri se realizează, parțial, în condiții de rambursabilitate.

Întregul proces de contituire și repartizare a fondurilor publice este subordonat satisfacerii nevoilor generale ale societății, dar se realizează cu instrumente diferite în funcție de proveniența sau de destinația resurselor. Acest lucru face ca relațiile financiare să se diferențieze datorită condițiilor specifice în care apar. Avem astfel:

-relații care exprimă un transfer de resurse bănești fără echivalent și cu titlu rambursabil;

-relații care exprimă un împrumut de resurse bănești pe o perioadă de timp determinată, pentru care se percepe o dobândă;

-relații care exprimă, după caz, un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse bănești, în schimbul unei contraprestații care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu;

-relații care apar în procesul formării și repartizării fondurilor bănești la dispoziția întreprinderilor în vederea desfășurării activității economice și a dezvoltării acestora, pe seama veniturilor realizate, a creditelor bancare, a vânzării de acțiuni, a emiterii de obligațiuni sau pe alte căi.

Toate aceste tipuri de relații reprezintă, în sens larg, noțiunea de finanțe, în sens restrâns ea cuprinzînd numai relațiile financiare având la bază principiile prelevării fără contraprestație la fondurile de resurse bănești și al alocării acestora cu titlu nerambursabil către diverși beneficiari, adică finanțele publice. În această din urmă interpretare, creditul, asigurarile și finanțele întreprinderii sunt considerate ca fiind de sine stătătoare.

Verigile sistemului financiar

Fiecare componentă a finanțelor privite în sens larg, pe de o parte, are o existență de sine stătătoare, iar pe de alta, reprezintă o parte dintr-un întreg. Între aceste părți există raporturi strânse, se influențează reciproc, formînd un sistem coerent.

Finanțele ca sistem pot fi privite dintr-un împătrit punct de vedere, și anume:

-sistem de relații economice, în expresie bănească, ce exprimă un transfer de resurse financiare, ce se produc în anumite condiții;

-sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie în economie la anumite eșaloane și se utilizează în scopuri precis determinate;

-sistem de planuri financiare, care reflectă anumite procese prevăzute a se produce în economie, în cursul unei perioade de timp determinate;

-sistem de instituții și organe, care participă la organizarea relațiilor, la constituirea și distribuirea fondurilor, precum și la elaborarea, executarea și controlul planurilor financiare.

Sistemul financiar are două componente:

-sistemul financiar public format din:

-relațiile care se reflectă în bugetul de stat și în bugetele locale;

-relațiile care se reflectă în bugetul asigurărilor sociale de stat, în bugetul asigurărilor de sănătate și în bugetele altor acțiuni ce țin de domeniul asigurărilor sociale;

-relațiile generate de constituirea și repartizarea fondurilor speciale extrabugetare;

-sistemul financiar privat format din:

-relații de credit bancar;

-relații de asigurări și reasigurări de bunuri, persoane și răspundere civilă;

-relații generate de constituirea fondurilor la dispoziția întreprinderilor.

În bugetele de stat și bugetele locale își găsesc reflectarea relațiile de repartizare a unei importante părți a produsului intern brut, în scopul satisfacerii nevoilor sociale. Este vorba, pe de o parte, de prelevări de venituri, de la persoane fizice și juridice, la dispoziția autorităților centrale de stat, județene, municipale, orășenești și comunale, prin mijloace de constrângere – impozite, taxe, penalizări, amenzi etc – și pe baze contractuale – chirii, arenzi, dividende, redevențe etc.-, iar pe de alta, de distribuirea resurselor astfel colectate, în favoarea unor instituții, întreprinderi, persoane fizice etc., sub forma alocațiilor bugetare (pentru achiziții de bunuri și prestări de servicii, plata salariilor și a altor drepturi de personal, transferuri, subvenții, dobânzi).

Prin intermediul bugetului de stat și al bugetelor locale se realizează un proces de largă distribuire și redistribuire de resurse financiare între sfera materială și cea nematerială, între ramuri ale economiei, între sectoarele sociale, grupuri sociale ca și între membrii societății luați în mod individual.

Prin sistemul prelevării de la buget și cel al alocațiilor bugetare, statul influențează mărimea și destinația fondului de consum, precum și mărimea și structura formării brute de capital.

Asigurările sociale de stat – prestațiile de asigurari sociale îmbracă forme multiple: pensii (pentru muncă depusă și limită de vârstă, pentru pierderea capacității de muncă, de urmaș și suplimentară); indemnizații (pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, de maternitate, de naștere și pentru creșterea copilului); ajutoare (de șomaj, de integrare profesională, de sprijin și de deces); suportarea – parțială sau integrală – a costului medicamentelor achiziționate din farmacii, a cheltuielilor de spitalizare, a trimiterilor la tratament balneoclimateric și la odihnă etc.

Resursele financiare necesare finanțării acestor prestații se procură de către stat pe seama contribuțiilor achitate de agenții economici, de instituțiile publice, de alte persoane care angajează, precum și a celor suportate de asigurați, în proporții diferite.

Fondurile speciale extrabugetare. Pe lângă nevoile sociale finanțate pe seama resurselor prevăzute în bugetul de stat, în bugetele locale și în bugetele vizând asigurările sociale, mai există anumite necesități de ordin economic și social care se finanțează din fondurile speciale. Aceste fonduri se alimentează din taxe, contribuții și alte vărsăminte stabilite în sarcina persoanelor juridice și/sau fizice și se pot utiliza exclusiv pentru finanțarea obiectivelor aprobate prin legea de instituire a acestora. Pentru fiecare fond special se întocmește câte un buget propriu, care se aprobă în fiecare an de către Parlament.

Creditul. Dimensiunile producției, ale repartiției, schimbului și consumului ce au loc în economia națională, la un moment dat, depind de mărimea factorilor de producție.

Lărgirea activității economice presupune dezvoltarea și modernizarea capacităților de producție, retehnologizarea, sporirea stocurilor de valori materiale, creșterea efectivelor de salariați sau ridicarea nivelului profesional al acestora etc., care, toate, se traduc print-un efort financiar suplimentar. În cazul unor dezvoltări de mai mare amploare, capitalul social și fondurile de rezervă ale întreprinderilor în funcțiune devin insuficiente și atunci acestea sunt silite să apeleze la credite bancare, vânzare de acțiuni, emisiune de obligațiuni sau alte soluții.

Creditul bancar exprimă relații de redistribuire a resurselor financiare între posesorii și nonposesorii de asemenea resurse. Pe de o parte, băncile mijlocesc atragerea resurselor bănești temporar libere de pe piață, iar pe de alta, ele le dirijează către solicitanții de asemenea resurse. Creditele bancare se acordă pentru obiective precise, pe termene limitate, pe bază de garanții materiale și sunt purtătoare de dobânzi.

Creditul public este acela prin intermediul căruia autoritățile publice centrale și unitățile administrativ teritoriale își procură resurse financiare în completarea resurselor bugetare ordinare de care dispun. Autoritățile centrale și locale de stat pot contracta împrumuturi pe piața internă sau pe cea externă, pentru obiective precise, în limitele aprobate de organele abilitate, rambursabile la termenele și din sursele stabilite, cu plata de dobânzi.

Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă au luat o tot mai mare amploare și în țara noastră datorită apariției, din ce în ce mai mult, a factorilor perturbatori, calamităților naturale, accidentelor etc.

Societățile de asigurări și reasigurări încheie contracte de asigurare (reasigurare), perfectează asigurări obligatorii, încasează prime de asigurare și achită indemnizații de asigurare celor îndreptățiți. Așadar, relațiile economice care apar în procesul constituirii și utilizării fondului de asigurare sunt relații de redistribuire intervenite între membrii comunității de risc, pe de o parte, și acei dintre asigurați care au suferit daune de pe urma producerii riscului asigurat, pe de altă parte.

Așadar, impactul asigurării asupra economiei nationale constă în aceea că ea oferă posibilitatea reluării grabnice a procesului reproducției sociale vremelnic întrerupt, cu prețul unui efort financiar individual relativ redus.

Finanțele întreprinderii. Pentru a putea funcționa în condiții concurențiale, întrepriderile au nevoie de capital fix și circulant într-un volum corespunzător programului de activitate pe care și-au propus să-l realizeze în cursul perioadei considerate. Pentru procurarea resurselor financiare suplimentare de care au nevoie, întreprinderile apelează la beneficiile proprii realizate, la fondul de amortizare și la fondurile de rezervă anterior constituite, la credite bancare, la împrumuturi obligatare sau la emiterea de noi acțiuni.

Așadar, constituirea fondurilor de resurse financiare necesare întreprinderilor generează relații de distribuire a valorii adăugate brute create în cadrul acestora, precum și relații de redistribuire a disponibilităților bănești temporar libere pe piață între deținătorii și nondeținătorii de asemenea resurse.

Trebuie precizat că întreprinderile, înainte de a fi ‘’consumatoare’’ de resurse financiare atrase de pe piața de capital, ele sunt importante ‘’furnizoare’’ de impozite și taxe, bugetului de stat și bugetelor locale, de contribuții la bugetele asigurărilor sociale de stat și asigurărilor sociale de sănătate, de taxe și alte vărsăminte fondurilor speciale, de prime de asigurare societăților de asigurări și reasigurări, de disponibilități bănești băncilor comerciale la care își au deschise conturi, de dividende acționarilor și de dobânzi creditorilor.

Capitolul II. FINANȚELE ÎNTREPRINDERII VERIGĂ DE BAZĂ A SISTEMULUI FINANCIAR AL ROMÂNIEI

Finanțele întreprinderii reprezintă veriga primară, de bază, a întregului sistem financiar și de credit, această afirmație bazându-se pe faptul că majoritatea fondurilor bănești, ce se formează la diferite niveluri, își au izvorul în veniturile create în celulele de bază ale economiei naționale. De trăinicia acestor finanțe depinde în cea mai mare măsură soliditatea celorlalte subsisteme financiare.

Tinând cont de stadiul actual de dezvoltare a țării noastre se impune a se lua măsuri de perfecționare a finanțelor întreprinderii, între care:

continuarea înlăturării caracterului centralizat al finanțelor, instituirea de noi pârghii financiare și renunțarea la unele vechi;

îmbunătățirea mecanismelor de formare și gestionare a capitalurilor, a metodelor de previziune și prognoză financiară și accelerarea circuitului fondurilor;

folosirea unor metodologii adecvate și realiste de stabilire a necesarului de fonduri, a rezultatelor de analiză financiară;

stimularea sau îngrădirea de către stat prin politica de impozite, taxe și subvenții a unor activități și reorientarea altora;

îmbunătățirea modului de acordare, garantare și restituire a creditelor și creșterea rolului acestora și al dobânzilor în derularea activității economice;

aplicarea unor metode de amortizare în raport cu cerințele progresului tehnic;

înlăturarea blocajelor financiare între întreprinderi, îmbunătățirea și simplificarea decontărilor și instituirea unor forme rapide de plată a mărfurilor și serviciilor etc.

Alături de celelalte subsisteme financiare, finanțele întreprinderii trebuie să-și aducă contribuția la dezvoltarea proprietății private, la buna administrare și gestionare a patrimoniului, la asigurarea unui circuit normal și eficient al capitalului, la armonizarea diferitelor categorii de interese printr-o rațională repartizare a profitului, la retehnologizarea și promovarea progresului tehnic și științific, la sporirea nivelului calitativ al produselor și creșterea eficienței spre a ne putea încadra în circuitul mondial al bunurilor, a deveni competitivi pe piața externă.

2.1 Conținutul finanțelor firmei

Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea și utilizarea fondurilor bănești necesare realizării variatelor activități economice, sociale, culturale etc. la nivel de întreprindere reprezintă esența finanțelor acesteia. Finanțele întreprinderii, deși își găsesc mediul în sfera repartiției, au o puternică influență asupra producției, circulației și consumului.

Între întreprindere, pe de o parte, și diferitele persoane fizice și juridice, pe de altă parte, se nasc variate raporturi, care vizează cumpărări și vânzări de mărfuri și servicii, angajări și plata drepturilor de personal, formarea capitalurilor proprii și împrumutate. De asemenea întreprinderea are raporturi cu diferite organe statale, concretizate în plata impozitelor și taxelor sau primirea de subvenții și alocații de la bugetul statului, societăți de asigurare și organe de asigurări sociale.

În plan suprastructural, finanțele întreprinderii se prezintă ca o ramură a științei financiare, care analizează mecanismele și metodele de procurare și gestionare a resurselor financiare, izvoarele și destinația acestor resurse, în vederea satisfacerii diferitelor nevoi și obținerea unor profituri cât mai mari.

Într-o întreprindere se pot crea numeroase fonduri, între care: fondul pentru investiții în active fixe, fondul de rulment, fondul de rezervă, fondul de cercetare științifică, fonduri pentru acțiuni sociale, culturale și sportive, fonduri pentru recalificarea, premierea și participarea salariaților la profit etc. Izvoarele acestor fonduri pot să difere de la caz la caz, pentru unele activități întreprinderea putând apela la resurse împrumutate.

Principalele metode utilizate în colectarea fondurilor:aportul asociaților sau acționarilor, autofinanțarea bugetară. Aceste metode și izvoare de constituire a fondurilor variază într-o anumită măsură în funcție de formele pe care le îmbracă întreprinderile și proprietatea asupra lor.

2.2 Funcția financiară a firmei

Scopul funcțiunii financiare este de a apăra și consolida patrimoniul și autonomia financiară a întreprinderii. Cea mai eficientă cale de atingere a acestui scop presupune o diviziune a muncii între diversele compartimente ale activității financiare așa încât o singură persoană să nu dețină controlul complet și exclusiv asupra nici unei tranzacții.

Funcțiunea financiară are ca obiectiv punerea în aplicare a unui sistem de metode și tehnici de gestiune financiară care să determine creșterea valorii întreprinderii, respesctiv creșterea valorii de piață a acțiunilor la întreprinderile mari cotate la bursă, sau asigurarea independenței financiare și a rentabilității în cazul întreprinderilor mici și mijlocii. Gradul de autonomie sau de independență a întreprinderii față de terți, depinde de modul în care se asigură echilibrul fluxurilor financiare. Asigurarea lichidității reprezintă scopul esențial al funcțiunii financiare. Menținerea lichidității întreprinderii depinde și de rentabilitatea activității acesteia, știut fiind faptul că lipsa rentabilității sau o rentabilitate insuficientă pune în pericol lichiditatea și menținerea independenței financiare. Lichiditatea și rentabilitatea, ca obiective ale funcțiunii financiare, sunt elemente care intervin în definirea politicii Alphae a unei întreprinderi.

Funcțiunea financiară are rolul de a asigura în mod curent și la cele mai mici costuri fondurile întreprinderii și de a controla buna utilizare a fondurilor precum și rentabilitatea operațiunilor cărora le sunt afectate resursele financiare. Formarea acestor resurse are loc prin atragerea de capital financiar de la asociați, de la creditori sau din finanțare internă.

Funcțiunea financiară este în mod necesar guvernată de obiectivele stabilite prin politica Alphaă a întreprinderii, fiind adesea asimilată cu conducerea Alphaă a acesteia. Principalele decizii care definesc politica financiară a întreprinderii aparțin conducerii Alphae, dar modalitățile de execuție revin întrutotul funcțiunii financiare pentru alegerea mijloacelor de realizare, pentru controlul realizării acestor decizii și pentru analiza consecințelor lor.

Funcțiunea financiară are un domeniu operațional pentru gestiunea fluxurilor financiare și un domeniu funcțional responsabil de prelucrarea și difuzarea datelor financiare în mediul intern și extern al întreprinderii, cât și relațiile cu mediul financiar extern.

Domeniul operațional implică luarea unor decizii, în special, de colectarea a capitalurilor și cuprinde activități cu efecte directe asupra resurselor financiare (emiterea de acțiuni și obligațiuni, contractare de credite și rambursarea lor, operațiuni de încasări și plăți etc.).

Domeniul funcțional cuprinde activități cu efecte indirecte asupra capitalului, care au însă un rol important în conducerea Alphaă a întreprinderii, alături de alte domenii funcționale complementare: contabilitatea financiară și de gestiune, controlul financiar, informatica de gestiune etc.

Această delimitare a categoriilor de activități impune existența unor resorturi financiare distincte (trezorerie, analiza financiară și compartimente de execuție), structurare ce se poate realiza în întreprinderile mai mari, unde se justifică existența lor sub aspectul eficienței.

2.3 Maximizarea valorii firmei

Finanțele private fac obiectul unei practici de întreprindere, deci implicit și explicit, obiectul unei acțiuni spre atingerea unui obiectiv fundamental: maximizarea valorii întreprinderii, respectiv creșterea averii proprietarilor săi. Maximizarea valorii și a averii apare ca un element integrator al finanțelor moderne și presupune trei implicații majore care definesc foarte clar și rolul gestiunii financiare:

angajarea patrimoniului în proiecte de investiții care îl valorifică la o rentabilitate sperată superioară, gestiunea financiară trebuind să asigure calitatea și nivelul performanțelor ce trebuie realizate de întreprindere în diferitele proiecte și activități;

maximizarea valorii implică protecția și conservarea sa, gestiunea financiară având rolul de a asigura menținerea solvabilității sau a echilibrului financiar al întreprinderii;

întreprinderea fiind expusă riscurilor legate de instabilitatea mediului financiar, gestiunii financiare îi revine sarcina de a pune în aplicare instrumentele de acoperire corespunzătoare pentru asigurarea protecției adecvate contra riscuri.

Valoarea întreprinderii nu poate fi apreciată doar în raport cu patrimoniul net sau bogăția prezentă acumulată de întreprindere, ci trebuie analizată și în raport cu proiectele și activitățile viitoare în care patrimoniul va fi angajat. De aceea, trebuie avute în vedere rezultatele așteptate în viitor, ca urmare a valorificării patrimoniului acumulat. Valoarea este o valoare anticipată care corespunde valorii actuale pe care o putem atașa veniturilor viitoare scontate, așteptate a se realiza de către întreprinderea respectivă.

Valoarea unei întreprinderi trebuie apreciată și în raport cu alte aspecte cum ar fi:

valoarea întreprinderii este o valoare actuală, adică echivalentul prezent al rezultatelor viitoare așteptate. Această valoare financiară se determină pe baza speranțelor de câștig pe care le va aduce întreprinderea, cu patrimoniul său acumulat până în prezent;

valoarea este o mărime dinamică inseparabilă procesului de utilizare a patrimoniului;

evaluarea este sensibilă la toate riscurile succeptibile de a afecta nivelul și stabilitatea viitoare a rezultatelor așteptate. Riscurile pot fi legate, fie de caracteristicile proprii întreprinderii, fie de evoluția mediului extern, agravarea riscului traducându-se printr-o depreciere a valorii întreprinderii, iar ameliorarea riscurilor printr-o creștere a acesteia.

Maximizarea valorii întreprinderii apare tributară nivelului performanțelor asigurate de activitatea întreprinderii și de stăpânirea riscurilor de faliment și a riscului financiar, în general.

Capitolul III. LEASING-UL ALTERNATIVĂ LA CREDITAREA BANCARĂ

3.1. Conceptul de leasing: definire, obiect, participanți, tipul organizațiilor, caracteristici

3.1.1. Definirea operațiunii de leasing

Leasing-ul este acea formă de închiriere de către societăți financiare a unor mașini, utilaje, mijloace de transport și a altor bunuri din categoria mijloacelor fixe, întreprinderilor care nu dispun de suficiente fonduri proprii ori împrumutate pentru a le cumpăra. Leasing-ul este, deci, o formă de comerț și de finanțare prin locație de către societăți financiare specializate în aceste operațiuni, de instituții financiare sau direct de către producătorii de bunuri mijloace fixe, beneficiarilor ce doresc să recurgă la această tehnică de comerț.

În demersul pe care l-am facut consultând o serie de autori și materiale care tratează problematica de leasing, m-am oprit asupra definiției date de către Roberto Rouzi considerând că răspunde cel mai bine tematicii alese.

Astfel, în opinia autorului italian Roberto Rouzi, "leasing-ul este o operațiune de finanțare pe termen mediu și lung ce are la bază un contract de locație de bunuri mobile și imobile. Aceasta se realizează printr-un intermediar financiar, care intervine între firma producătoare a bunului ce constituie obiectul contractului și firma care solicită folosința lui, cumpărând de la prima bunul în cauză și dându-l în locație celei de-a doua, care se obligă să plătească intermediarului, într-un număr determinat de rate, o chirie a cărei valoare să depășească costul bunului respectiv, care la sfârșitul contractului poate trece, cu titlu oneros, din proprietatea finanțatorului-locator în proprietatea utilizatorului-locatar, la inițiativa celui din urmă".

Pe perioada închirierii, obiectele luate în sistem leasing rămân în proprietatea celui ce dă în leasing (locatorul), acesta încasând și ratele convenite prin contract. La sfârșit, există posibilitatea celor trei opțiuni: de a prelungi contractul de leasing, de a-l rezilia sau de a cumpăra bunul la valoarea reziduală (după scăderea amortizării).

Ca tehnică originală de finanțare, ceea ce este de fapt, "leasing"-ul reprezintă, într-o accepțiune largă, o operație de finanțare cu termen, practicata de o societate financiară și ea are drept suport juridic un contract de închiriere de bunuri.

3.1.2. Obiectul operațiunii de leasing

Obiectul operațiunii de leasing și implicit, al contractului de leasing îl formează:

1. Bunuri de investiții mobile care pot fi:

– din sfera producției: utilaje și mașini (mașini electronice de
calcul, mașini-unelte, mașini agricole, aparate, instrumente de măsură, mijloace de transport, etc.).

– din sfera bunurilor tehnice de consum de folosință îndelungată.

2. Bunuri din sectorul imobiliar care se adreseaza atât persoanelor juridice in cazul închirierii unor spații de producție, de comercializare, cât și persoanelor fizice sub forma închirierii imobilelor (locuințe).

3. Servicii – dintre acestea, ponderea cea mai mare o reprezintă ramura turismului.

Dintre aceste obiecte ale operațiunii de leasing, cea mai mare
importanță o reprezinta mașinile și utilajele pentru echipamentul productiv, plata facându-se sub formă de chirie, în același timp realizându-se anumite beneficii pe care aceasta le aduce utilizatorului pe timpul folosirii ei. Termenul depinde de durata optimă de exploatare a utilajelor.

Leasing-ul se dovedește o formă accesibilă de privatizare a
întreprinderilor de stat, fiind adeseori o primă treaptă în acest proces
complex, cu numeroase consecințe social-economice.

3.1.3. Participanții la operațiunea de leasing

Așa cum reiese din definirea operațiunii de leasing, aceasta este, de regulă, o operațiune triunghiulară care implică trei parteneri cu interese complementare, câștigul urmărit de una din părti depinzând și de comportamentul celorlalte, de nevoile lor economice:

1. Furnizorul bunului aflat în proprietatea sa (poate fi un simplu vânzător sau chiar producătorul) are interesul să-și vândă bunul. În acest sens, încheie un contract de vânzare-cumpărare cu finanțatorul operațiunii de leasing, asumându-și pe lânga obligațiile tipice ale unui vânzător și anumite obligații caracteristice:

– livrarea și instalarea echipamentului comandat la data și locul
convenite;

– garanția ca echipamentul livrat este conform cu ceea ce s-a specificat (deci, garantează buna desfășurare a activității utilizatorului).

2. Finanțatorul (locator, cumpărător) este, de regulă, o societate financiară sau o bancă specializată în plasarea capitalului în investitii pe durată medie sau lungă, in condiții optime de rentabilitate.

3. Utilizatorul (locatar, beneficiar) are interesul de a folosi un bun fară a investi în achiziționarea lui foarte mult. Aceasta îi permite fie sa-și dirijeze fondurile proprii în alte direcții, fie să achiziționeze echipament ce depășește, ca valoare, posibilitățile sale de autofinanțare.

Utilizatorul este, în realitate, personajul central al întregii operațiuni, de capacitatea sa managerială depinzând, în mare măsura, rentabilitatea întregii operațiuni.

În această primă operațiune, de achiziționare a bunului, utilizatorul acționează ca un veritabil reprezentant al finanțatorului. Utilizatorul își asumă, în cadrul raporturilor de locație, anumite obligații specifice ce decurg din caracterul irevocabil și intuitu personae al acestui contract. El nu poate pune capăt contractului nici pentru o cauză de forță majoră. De asemenea, el nu poate transmite acest contract unei alte persoane, iar subînchirierea are loc numai cu acordul expres al finanțatorului.

Deci, utilizatorul are inițiativa afacerii, furnizorul o permite,
finanțatorul o facilitează și toți trei au un scop comun: o afacere cât mai rentabilă.

3.1.4. Tipul organizațiilor de leasing

Se disting următoarele tipuri de organizații de leasing:

a) Societăți generale de leasing – sunt firme independente sau sucursale ale unor societăți financiare, care operează cu o gamă largă de produse, achiziționând echipamente de la diverși producători pe baza specificațiilor beneficiarilor.

b) Societăți de leasing de intermediere – desfășoară o activitate de mijlocire. Proprietatea asupra bunurilor închiriate aparține celor care au furnizat fondurile de investiții (societăți și bănci cu un capital foarte mare) care urmăresc, de fapt, pe această cale, plasamente rentabile.

c) Societăți de leasing integrate – aparțin marilor unități
producătoare, fiind înființate de către acestea. Unitățile producătoare își constituie societăți de leasing proprii pentru a beneficia de avantajele financiare ce rezultă din aceste tranzacții. Principalele întreprinderi producătoare care își constituie propriile societăți de leasing fac parte din domeniul calculatoarelor electronice și din industria aeronautică, companiile telefonice, etc.

d) Bănci și societăți financiare – sunt angrenate în operațiuni de leasing prin furnizarea de fonduri societăților de leasing, încheierea de aranjamente cu marii producători care înființează societăți integrate de leasing, participarea la împrumuturile făcute de terțe persoane pentru finanțarea unor operațiuni de leasing.

e) Societăți de asigurare – procedează în mod similar băncilor sub rezerva unor restricții ce le sunt impuse de legislațiile diverselor țări cu privire la efectuarea de investiții.

Ca și în cazul factoring-ului, băncile din țările cu economie putemic dezvoltată tind să înființeze societăți care să desfășoare activități de leasing, al căror capital social îl dețin în majoritate, dar care sunt, totuși, independente. Astfel de societăți necesită o finanțare substanțială, care, de obicei, este satisfacută relativ ieftin din resursele proprii ale societății bancare-mamă.

3.1.5. Caracteristici ale leasing-ului

Ca principale caracteristici ale operațiunii de leasing se disting:

– Disocierea dreptului de proprietate de cel de posesiune;

– Riscul nu privește riscul de producție, ci el este un risc de proprietate de bunuri și anume: proprietarul s-a asigurat înainte de a cumpăra echipamentele că are cui să le închirieze pe o durată destul de lungă care să-i asigure nu numai acoperirea cheltuielilor înregistrate, cât și o anumită rentabilitate;

– Chiriașii potențiali au dreptul de a alege echipamentele și furnizorii ce și le doresc. Cu toate acestea, societatea de leasing are o puternică influență asupra celorlalți participanți la operațiunea de leasing și asupra bunurilor ce fac obiectul operațiunii;

– Societatea de leasing este direct interesată de activitatea locatarului (utilizatorului) cu privire la întreținerea, reparațiile și service-ul echipamentelor pentru că și ea, la fel ca ceilalți participanți, are interesul unei bune desfășurări a operațiunii din care să reiasă o rentabilitate satisfăcătoare;

– Societățile de leasing exercită o influență importantă asupra pieței mai ales când sunt specializate pe anumite sortimente de bunuri sau pe un anumit segment de piață, ceea ce conduce la organizarea de către înșiși producătorii a unor sectoare proprii de leasing;

– Promovarea echipamentelor în sistem leasing dezvoltă operațiuni auxiliare cum ar fi cele de întreținere, reparații, service, etc.;

– Pe timpul utilizării echipamentelor, utilizatorul plătește chirie (rate de leasing) în care, de regulă, este inclusă și dobânda;

– Durata de închiriere depinde de durata optimă de exploatare a
utilajelor, de regulă 3-5 ani, dar se poate ajunge până la 10-15 ani, în funcție de valoarea echipamentelor și de puterea de rambursare a beneficiarului;

– Beneficiarul, la sfârșitul perioadei de închiriere, poate opta:

a) să rezilieze contractul, restituie echipamentul;

b) să reînnoiască perioada de închiriere;

c) să cumpere bunul la un preț care să aibă în vedere amortizarea acestuia, respectiv la valoarea rămasa (reziduală), corelată cu valoarea de utilitate (prețul pieței).

Leasing-ul este o operație diferită de alte tehnici de afaceri. Astfel, leasing-ul se delimitează de închirierea tradițională. Prima diferență este faptul că o închiriere tradițională se referă la bunuri care își păstrează integral caracteristicile inițiale, iar în calculul chiriei nu intră fenomenul de uzură, pe când leasing-ul are ca obiect bunuri care prezintă o uzură morală și odată cu aceasta înregistrează o scădere a valorii lor.

În al doilea rând, plata unei închirieri tradiționale reprezintă
contravaloarea dreptului de folosință, iar chiria unei operațiuni de leasing reprezintă cote-părți din însăși valoarea echipamentului uzitat, reflectând procesul de descreștere a utilității lui.

În al treilea rând, utilizatorul echipamentelor luate în sistem leasing, după o anumită perioadă de timp (de obicei, la încheierea perioadei de închiriere) poate deveni proprietarul bunului închiriat, fară a i se cere acestuia să plătească valoarea inițială a bunului, el trebuind să plătească doar valoarea reziduală a acestuia. Acest lucru nu este valabil în cazul unei închirieri tradiționale.

În același timp, putem remarca și unele asemănări între operațiunea de leasing și operațiunea de vânzare-cumparare.

Asemănarea se circumscrie finalității, obiectul operațiunii constituindu-l un bun care este schimbat ca marfă, obținându-se contravaloarea în bani. În leasing, accentul cade pe cesiunea dreptului de folosință contra cost.

În unele țări, leasing-ul este considerat ca formă de vânzare în rate. Prin conținutul său, leasing-ul este un credit, de formă specială, în care operațiunea de restituire, inclusiv a dobânzilor, se face prin achitarea de rate.

Leasing-ul reprezintă, deci, o formă modernă de comerț exterior, de import-export, un sistem original de finanțare, sub forma închirierii unor mijloace de producție.

3.2. Tipuri de leasing: mecanismul și etapele derulării operațiunii de leasing, forme de leasing

3.2.1. Mecanismul și etapele derulării operațiunii de leasing

Leasing-ul constituie o activitate complexă care presupune existența a numeroase operațiuni și documente prin care se reglementează condițiile economico-juridice în care se desfașoară și parcurgerea unor etape succesive.

Anterior inițierii operațiunii de leasing este foarte importantă
cercetarea piețelor externe și desfășurarea unei activități promoționale prin forme adecvate.

Operațiunea de leasing se deosebește de alte tehnici comerciale, iar domeniile de aplicare sunt relativ restrânse față de volumul total al pieței mondiale. În acest context, promovarea leasing-ului presupune o atentă cercetare a pieței prin programe de marketing promoțional, precum și o reclamă comercială adecvată care să informeze potențialii clienți despre avantajele ce le conferă această tehnică comercială. Această etapă preliminară încheierii operațiunii de leasing va fi tratată mai pe larg în capitolul 4, subcapitolul 4.4.3.

De asemenea, este necesar ca înaintea inițierii operațiunii clientul să fie cercetat cu atenție cu privire la capacitatea sa tehnică, probitatea morală pentru că acestuia i se dau în folosință bunuri de valori ridicate care rămân in proprietatea și pe riscul furnizorului (sau a societății de leasing).

Ulterior cercetării piețelor externe are loc negocierea și contactarea partenerilor.

Contactarea partenerilor și declanșarea negocierilor se realizează fie ca urmare a inițiativei societații de leasing care lansează oferta de mărfuri spre închiriere, fie din inițiativa beneficiarului care întocmește o cerere de obținere a unor bunuri in sistem leasing.

Cererea de ofertă prin leasing cuprinde o serie de date precum
identitatea societății, marfa dorită, furnizorii preferați, prețul echipamentelor (fără taxe), durata de amortizare, etc. Societatea de leasing examinează cererea clientului și dacă este de acord cu operațiunea comercială respectivă remite acestuia un contract prealabil care cuprinde angajamentul societății de leasing de a "utiliza în folosul…" sau operațiunea unilaterală acordată de furnizor chiriașului cu privire la utilajul ales și promisiunea de a da cu chirie bunul respectiv.

Are loc, apoi, încheierea contractului de leasing și livrarea bunurilor.

O etapă importantă ce nu poate fi omisă de către participanți înaintea încheierii contractului de leasing este analiza eficienței operațiunii de leasing. în acest sens, participanții la operațiunea de leasing (în primul rând utilizatorul echipamentelor) trebuie să facă o analiză comparată a costurilor operațiunii de leasing cu sursele tradiționale de finanțare.

O operațiune tipică de leasing are, de regulă, următoarele etape de derulare:

1. Se încheie o convenție între furnizor și beneficiar, prin care se stabilește că societatea de leasing preia finanțarea operațiunii;

2. Încheierea contractului de leasing între beneficiar și societatea de leasing în calitate de finanțator;

3. După finalizarea operațiunilor de încheiere și aprobare a contractului de leasing, societatea de leasing va face comanda obiectului de leasing la furnizor;

4. Livrarea bunului de investiții ce constituie obiectul leasing-ului;

5. Întocmirea protocolului de preluare-recepție în care se consemnează că mașinile/utilajele sunt pregătite pentru punerea în funcțiune;

6. Începutul derulării contractului: se consideră data încheierii
protocolului de preluare-recepție. Pentru efectuarea plății de către societatea de leasing către fumizor se va avea în vedere aceeași dată;

7. Plățile ratelor de leasing se pot efectua astfel: rate anuale, semestriale, trimestriale, toate acestea achitate înăuntrul termenului scadent. Plătibil înăuntrul termenelor înseamnă că prima rată de leasing devine scadentă în momentul recepției echipamentului, iar restul ratelor se vor plăti la intervale egale de timp (trimestru, semestru, an), calculate din momentul protocolului de recepție;

8. La sfârșitul contractului, utilizatorul poate opta pentru reînnoirea contractului, cumpărarea echipamentului sau înapoierea lui ca urmare a expirării contractului.

Valoarea contractelor de leasing se stabilește, de regulă, în valuta țării finanțatorului de leasing.

În continuare, va fi prezentat schematic mecanismul tranzacției de leasing

Cazul existenței a trei participanți la operatiunea de leasing.

unde,

1.-Beneficiarul inițiază operațiunea și se adresează societății de leasing cu o cerere de ofertă;

2.-Societatea de leasing acceptă cererea de ofertă, care devine comandă;

3.-Stabilirea contractului dintre producător și beneficiar (participarea beneficiarului la operațiunea de vânzare-cumparare);

4.-Încheierea contractului de leasing dintre finanțator și beneficiar;

5.-Cumpărarea bunului de către societatea de leasing;

6.-Punerea bunului la dispoziția beneficiarului;

7.-Beneficiarul plătește societății de leasing costul sub formă de rate eșalonate pe perioada de valabilitate a contractului

B. Cazul existenței a mai mult de trei participanți la operațiunea de leasing.

unde,

1.-Lansarea cererii de ofertă pentru închirierea unui echipament;

2.-Contractarea producătorului în vederea achiziționării bunului;

3.-Transmiterea ofertei comerciale și tehnice beneficiarului;

4,5.-Concomitent are loc vânzarea echipamentului de către producător și încheierea contractului de leasing între societatea de leasing și beneficiar;

6.-Transmiterea echipamentului;

7.-Finanțarea operațiunii de către producător, societatea de leasing sau bancă (mobilizarea creditului prin cambii sau bilete la ordin);

8.-Beneficiarul solicită băncii sale garantarea operațiunii de leasing prin avalizarea cambiilor sau biletelor la ordin.

9.-Transmiterea titlurilor de credit avalizate.

3.2.2. Formele de leasing. Leasing mobiliar și imobiliar

3.2.2.1. Forme de leasing

Formele de leasing diferă în funcție de modul de contractare și
acordurile de leasing. Fiecare formă are caracteristici proprii care determină conținutul contractual.

Finanțarea prin leasing s-a dezvoltat ca o formă importanta de creditare după 1970. Pe măsura extinderii operațiunilor de leasing, suntem martorii unei diversificări a acestora prin conturarea unor forme specifice de organizare, comercializare și finanțare, forme ce permit constituirea unui set de criterii bine definit, în funcție de care se poate efectua o clasificare a operațiunilor de leasing.

Din punct de vedere al rezidenței partenerilor de contract, întâlnim leasing național (numai cu partenerii din țară) și leasing extem (cu parteneri din țări diferite). Fiecare din cele două forme de leasing, la rândul ei se clasifică:

1. Din punct de vedere al poziției furnizorului în contractul de leasing, se disting următoarele forme:

a) Leasing direct – contractul este încheiat între producătorul
exportator și utilizatorul bunului, primul având rol de finanțator, neexistând o terță persoană cu rol de intermediar.

b) Leasing indirect – presupune existența societății de leasing care preia și funcția de finanțator al operațiunii (cumpără de la fumizor echipamente și le închiriază beneficiarului). De asemenea, societatea de leasing preia funcția de prestare de servicii și își asumă toate riscurile ce decurg din operațiunea de leasing.

2. Din punct de vedere al raportului rată de leasing -preț de export, se întâlnesc următoarele tipuri de operațiuni de leasing:

a) Leasing financiar – presupune ca în perioada de bază (prima închiriere, care, de regulă, este mai mică decât durata de folosință a bunului) să se realizeze întregul preț de export al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum și un beneficiu.

La rândul lui, leasing-ul financiar poate fi:

– cu plată integrală: ratele sunt astfel calculate încât după încheierea perioadei de baza întreprinzătorul să-și poată acoperii cheltuielile efectuate (de producție și comerciale), cheltuielile suplimentare, să-și încaseze dobânda, plus un anumit beneficiu.

– cu plată parțială – la sfârșitul perioadei de închiriere se determină valoarea reziduală a bunului folosit, iar utilizatorul va plăti diferența dintre prețul de achiziție, valoarea reziduală și dobânda aferentă.

Clauzele cuprinse întotdeauna în contractele de leasing financiar sunt următoarele:

– modul în care bunul trebuie păstrat, acesta trebuind să fie asigurat, firma de leasing având posibilitatea să verifice oricând starea bunului.

– contractul de leasing se încheie pentru perioada de bază care, de regulă, este mai scurtă decât durata de folosință a obiectului închiriat.

– riscurile economico-financiare se transferă asupra clientului, iar societatea de leasing își păstrează în continuare dreptul de a dispune de bun, în cazul în care nu sunt plătite ratele de către utilizator.

Bunurile care fac obiectul leasing-ului financiar sunt, de regulă, nave, avioane, calculatoare, electronice, containere, automobile, etc.

Este un sistem de închiriere avantajos și pentru producători și pentru importatori, un exemplu concludent fiind firma XEROX care preferă să ofere produsele sale prin leasing.

b) Leasing funcțional (operațional) – se caracterizează prin faptul că în perioada de bază se realizează doar o parte din prețul de export al obiectului contractului, ratele sunt mai mari, termenul este mai scurt decât în cazul leasing-ului financiar, iar riscul crește odată cu creșterea uzurii morale a echipamentelor, risc asumat de societatea de leasing.

Accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing,
neexistând, de regulă, o legătură directă între prețul achiziționării obiectului (prețul de export) și chirie. Societatea de leasing răspunde de furnizarea pieselor de schimb, de efectuarea reparațiilor, de asigurarea echipamentului și de plata diverselor taxe și impozite.

Este practicat pentru bunuri ce acționează independent și nu într-un ansamblu de producție.

Leasing-ul funcțional este reziliabil la cererea beneficiarului, formulată în avans față de data expirării contractului. Ambele părți au dreptul ca după expirarea perioadei de bază să prelungească perioada de închiriere, lucru ce se realizează, de regulă, în mod tacit.

Leasing-ul funcțional este folosit de societățile de leasing sau de către producătorii care dispun de mărfuri foarte căutate pe piața mondială și la care dețin poziții cheie.

Atât literatura de specialitate, cât și practica face distincție între
leasing-ul operațional și cel financiar.

Leasing-ul operațional este, în Alpha, închirierea pe termen scurt, fiind indicat a se folosi pentru o gamă de bunuri unde proprietatea nu este dorită sau nu este un avantaj deținerea ei. Astfel de închirieri sunt, de obicei, scumpe, dar ele pot fi anulate și capitalul circulant disponibil poate fi utilizat în alte direcții. Ele pot elibera alte resurse (de exemplu, munca) întrucât echipamentul, adesea, necesită un contract de întreținere. Astfel, ele oferă o mai mare flexibilitate întreprinderii.

Aceasta este valabilă și pentru leasing-ul financiar. Acesta poate fi privit ca o substituire directă pentru împrumutul pe termen lung deoarece nu este reziliabil, iar utilizatorul (locatarul) este, în mod normal, responsabil pentru întreținere.

Leasing-urile financiare sunt cunoscute ca închirieri integral achitate deoarece vânzătorul se așteaptă să-și recupereze costul echipamentului de la utilizator și mai mult decât atât, să realizeze și un profit. Perioada în care se realizează acest lucru este cunoscută ca perioadă primară a închirierii. După încheierea acestei perioade, utilizatorul poare să închirieze echipamentul la un preț mai scăzut pentru o perioadă nedefinită. Durata acestei perioade va fi, evident, în funcție de viața economică a echipamentului, ca și de negocierea dintre cele două părți. Sursa finanțării este situată între societățile financiare și companiile subsidiare specializate în leasing-ul financiar sau asociate, din cadrul sectorului financiar-bancar.

3. Din punct de vedere al conținutului ratelor de leasing, acesta poate fi:

a) Leasing brut – presupune includerea în chirie, pe lângă prețul de vânzare al mărfii (în totalitate sau parțial) și cheltuielile de întretinere, reparații și service. În cadrul acestei forme de leasing, uneori furnizorii asigură și instruirea și specializarea personalului utilizatorului în vederea bunei utilizări a echipamentului.

b) Leasing net – rata de leasing conține numai prețul de export al echipamentului închiriat.

4. Din punct de vedere al duratei de închiriere, întâlnim:

a) Pe termen lung – circa 8 ani, putându-se ajunge până la 15 ani;

b) Pe termen mediu – sub 8 ani;

c) Pe termen scurt – bazat pe contracte succesive.

5. Din punct de vedere al rezidenței participanților la operațiune, acesta poate fi:

a) national – finanțatorul și utilizatorul sunt rezidenți ai aceluiași stat;

b) internațional – partenerii sunt rezidenți a două state diferite;

6. În categoria formelor speciale de leasing, care se disting mai ales prin unele particularități ale tehnicii de realizare, intră următoarele operațiuni:

a) Lease-back – sunt operațiuni prin care proprietarul, care are nevoie urgentă de fonduri bănești, își vinde întreprinderea (bunurile) unei societăți de leasing, de la care o închiriază apoi printr-un contract obișnuit. După expirarea perioadei primare, în timpul căreia societatea de leasing reintră în posesia fondurilor investite, proprietarul inițial are dreptul să răscumpere întreprinderea la un preț dinainte stabilit, în Alpha la un nivel destul de scăzut. De regulă, obiectul operațiunilor de lease-back îl constituie bunurile imobiliare, dar uneori și cele mobile.

Aceste operațiuni de lease-back permit o finanțare pe termen lung în condiții mai simple decât prin procedeele tradiționale, cum ar fi emisiunile de valori mobiliare sau împrumuturi ipotecare.

b) Time-sharing – este utilizat pentru bunurile sau serviciile foarte scumpe sau caracterizate printr-o uzură foarte rapidă. Această operațiune presupune sistemul închirierilor de timpi partajați, simultan mai multor beneficiari, pe perioade distincte, în scopul folosirii integrale a capacității lor.

Obiectul acestei operațiuni îl constituie, de regulă, echipamente
electronice de calcul, avioane moderne de transport, etc. După unele
aprecieri, prin time-sharing un computer de mare capacitate ar putea fi folosit concomitent de peste 300-400 de întreprinderi astfel încât taxa lunară plătită de fiecare beneficiar ajunge să fie de 3-4 ori mai redusă decât cea percepută prin leasing-ul obișnuit.

Sistemul time-sharing a fost lansat abia în 1965 de către firma Alpha Electronic, iar în circa două decenii s-a extins în peste 100.000 de întreprinderi. După unele date statistice, peste 80% din parcul mondial de mari computere sunt exploatate prin acest sistem.

c) Master leasing – este forma specială practicată pentru închirierea containerelor. La această forma de leasing recurg expeditorii de mărfuri și carăușii pentru care închirierea containerelor este mai avantajoasă decât achiziționarea lor, ceea ce ar duce la mari investiții și organizarea unei exploatări eficiente a utilajelor, a întreținerii și reparării lor, a pregătirii unui personal calificat.

Aceasta formă de leasing apare în două variante: term leasing
(închirierea pe un termen dat) și trip leasing (închirierea pe timpul călătoriei).

Acest tip de contract a fost pus în practică pentru prima dată de
compania C.T.I. din S.U.A. în anii '60.

Celui căruia i se dau în chirie containerele i se acordă dreptul să lase containerele goale, iar aducerea lor în punctele unei noi încărcări se face de către compania proprietară. Cel care ia în arendă containerele trebuie să plătească o anumită taxă care este mai mică decât cheltuielile suportate de cărăuși pentru transportul propriilor containere goale deoarece unele companii de navigație nu dispun de rețele largi, de puncte de colectare a containerelor dispersate pe tot globul, pe când companiile de leasing, da.

d) Leasing experimental (de probă, de garanție) – este utilizat în scopul promovării exporturilor sau a unor produse noi închiriate în vederea testării pe perioade scurte, de câteva luni. După expirarea perioadei de testare, beneficiarul poate opta fie pentru achiziționarea echipamentelor, dacă sunt corespunzătoare cerințelor, fie pentru restituirea acestora, dacă prezintă unele neajunsuri.

e) Operatiuni hire, renting – sunt operațiuni de leasing pe termen scurt sau foarte scurt și cuprind închirierile cu ora (renting) sau cu ziua (hire) în special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje de construcție: macarale, escavatoare, etc.

Având în vedere perioada foarte scurtă de închiriere și simplitatea acestei operațiuni, unii specialiști le consideră ca fiind forme de trecere de la închirierea obișnuită la leasing.

f) Leasing acționar – reprezintă o tehnica financiară pusă la punct de Groupement Francais D'Entreprises și definită credit-bail d'actions, care a fost inventată pentru a răspunde exigențelor tot mai mari ale întreprinderilor mici și mijlocii în ceea ce privește atragerea de fonduri.

O societate pe acțiuni de dimensiuni mici sau mijlocii își majorează sau poate chiar să-și constituie capitalul propriu prin emiterea de noi acțiuni care sunt subscrise de un fond de investiții. Acest fond cedează în locație acțiuni societății emitente care varsă, în schimb, periodic, o chirie în baza unui contract de locație. La încheierea contractului, societatea emitentă are posibilitatea de a răscumpăra propriile acțiuni la un preț convenit între părti, ținând cont și de vărsămintele efectuate prin plata chiriilor.

Operațiunea practicată în această manieră este oarecum asemănătoare cu "sale and lease-back"-ul folosit pentru bunurile mobile sau imobile în S.U.A.

Această operațiune se mai poate desfășura și prin cedarea în locație a titlurilor către un alt întreprinzător decât societatea emitentă, care la sfârșitul contractului poate deveni proprietar al acțiunilor.

3.2.2.2 Leasing-ul mobiliar și imobiliar

În cadrul leasing-ului mobiliar clientul se adresează băncii sau unei întreprinderi specializate exprimându-și dorința de a obține un echipament pe care nu îl poate cumpăra.

Societatea de leasing cumpără materialul și îl închiriază clientului.

Contractul de leasing este stipulat pe termen lung, în raport de
importanța bunului și de durata amortizării fiscale.

Chiria este determinată printr-un cuantum anual fix sau descrescător.

Clientul-utilizator este obligat să întrețină bunul și să-l asigure, fiindu-i interzisă subînchirierea.

Convenția părților cuprinde și o promisiune unilaterală de vânzare a bunului în favoarea locatarului, pe care acesta o poate accepta sau nu pe parcursul locațiunii sau la expirarea acesteia când el are opțiunea între: încetarea contractului, continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp sau cumpărarea bunului la un preț prestabilit la încheierea convenției, ținându-se seama și de plățile cu titlu de chirie.

Creditul consimțit prin acest instrument este garantat de dreptul de proprietate asupra bunului.

Leasing-ul imobiliar prezintă unele caracteristici specifice:

– Convenția se încheie pe o durată îndelungată (10-15 ani) și chiria este indexată în raport cu prețul construcțiilor.

– Leasing-ul imobiliar se poate realiza în trei posibilități:

a) După formula leasing-ului mobiliar

b) Prin constituirea unei societăți civile imobiliare-societățile de leasing și utilizatorul se asociază și constituie o societate civilă imobiliară cu personalitate juridică. Societatea cumpără terenul și execută construcția, după care le închiriază utilizatorului, administrarea societății fiind asigurată de celălalt asociat. La expirarea duratei locațiunii, locatarul exercită opțiunea de cumpărare ca și în cazul leasing-ului mobiliar, dobândind astfel părțile sociale care aparținuseră societății de leasing în societatea civilă imobiliară.

c) După formula lease-back – utilizatorul, proprietar al unui teren cu sau fară construcții, îl vinde societății de leasing care îl închiriază imediat vânzătorului, cu promisiunea de vânzare ca și în cazul leasing-ului mobiliar. Utilizatorul își procură, astfel, un credit garantat cu imobilul.

3.3 Leasingul alternativă la creditarea bancară

Dezvoltarea operațiunilor de leasing pe plan internațional a fost
impulsionată de avantajele pe care acestea le oferă părților implicate în operațiune:

Avantajele beneficiarului (utilizator, locatar) sunt următoarele:

– Leasing-ul asigură finanțarea în proporție de până la 100%. Linia de credit se disponibilizează, nefiind nevoie la început de nici o cotă de participare cu fonduri proprii. Deci, chiria, în comparație cu prețul de cumpărare al produsului, nu necesită capital propriu, acesta putând fi investit mai rentabil în alte sectoare. De asemenea, costurile totale sunt mai reduse în comparație cu alte variante de finanțare;

– Plata unui avans sau în avans a chiriei nu este obligatorie;

– Bunurile achiziționate în sistem leasing nu sunt evidențiate în bilanț ca fonduri fixe decât în momentul transferului proprietății. Chiria poate fi considerată ca o cheltuială a societății;

– Mărimea constantă a chiriei facilitează planificarea mai riguroasă a cheltuielilor;

– Durata perioadei de închiriere poate fi stabilită astfel încât
întreprinderea să fie dotată permanent cu mașinile necesare activității ei cele mai moderne și cu cel mai bun randament;

– Costurile și veniturile din investiții se desfășoară în paralel;

– Achiziționarea pe credit a unor utilaje de înaltă tehnicitate;

– Dezvoltarea capacității proprii de producție;

– Costul mic suportat pentru echipamente, prin plata chiriei eșalonată în timp în locul unei plăți globale;

– Accesul la anumite utilaje care, în mod normal, sunt supuse
restricțiilor tarifare și netarifare și sunt scutite de plata taxelor vamale;

– Tripla opțiune la încheierea perioadei de închiriere;

– Economia importantă care se realizează în perioada relativ scurtă de utilizare a mașinilor și pentru care nu s-ar justifica cumpărarea;

– Asistența tehnică asigurată de firma de leasing, cât și asistența tehnicii-contabile (în unele cazuri);

– Furnizorii de leasing permit folosirea în continuare, după încheierea perioadei de închiriere a echipamentelor, solicitând chirii mai reduse;

– Prestarea de servicii din partea societății de leasing care facilitează beneficiarului nu numai obținerea unui preț mai avantajos, ci și condiții de plată foarte avantajoase.

Avantajele societății de leasing sunt:

– Obținerea de venituri in urma operațiunii: chiria pentru utilizarea bunului în perioada dării în folosință, dobânda pentru finanțarea pe termen mijlociu/lung, costul serviciilor oferite de societatea de leasing beneficiarului, prima pentru utilizare intensivă, prima de risc, etc.;

– Acoperirea tuturor costurilor prin prețul de export;

– Stimularea unor ramuri prin finanțare;

– Leasing-ul reprezintă pentru societatea de leasing o modalitate de plasament profitabilă a fondurilor de care dispune;

– Reducerea riscurilor investiției prin păstrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor date utilizatorului.

Avantajele de care beneficiază furnizorul în cadrul acestei modalități de finanțare sunt următoarele:

– Promovarea și creșterea exporturilor, precum și creșterea debușeelor pentru produsele sale;

– Încasarea, de regulă, imediată și sigură, fără riscuri, a prețului
produselor;

– Lărgirea zonei geografice de desfacere și lărgirea cercului de clienți. Leasing-ul are posibilitatea să ofere clienților, pe lângă vânzarea cash și vânzarea pe credit. În cazul vânzărilor pe credit se atrag noi beneficiari care nu pot plăti întregul preț. Câștigarea de noi clienți se realizează, de asemenea, prin faptul că un anumit echipament este mai întâi închiriat pentru a-l convinge pe client de randamentul său, iar în cazul unui rezultat pozitiv, acesta va achiziționa echipamentul;

– Accesul rapid la surse de finanțare;

– Obținerea unor câștiguri suplimentare prin revânzarea sau
reînchirierea mașinilor și utilajelor care au fost returnate după expirarea perioadei de închiriere de bază;

– Transferul unor riscuri de export (leasing indirect) noului proprietar;

– Bilanțul furnizorului nu este afectat de datorii, în ciuda refinanțării, deoarece vânzarea creanțelor nu presupune o cerere de credit, ci reprezintă realizarea unor câștiguri de închiriere, câștiguri care nu au ajuns la scadență;

– Rata profitului este, de regulă, mai ridicată în cazul leasing-ului decât în cazul vânzărilor tradiționale.

Leasing-ul ca forma de evaluare în vederea privatizării prezintă
avantaje atât pentru stat, deoarece se conservă temporar proprietatea asupra unităților economice, ele putând fi definitiv privatizate după ce clientul și-a dovedit calitățile manageriale și întreprinderea are șanse reale de progres, cât și pentru clienții respectivi, putând astfel să fie atrași în această operațiune de mare complexitate social-economică manageri capabili care neavând capital nu ar fi putut spera la asemenea afaceri economice.

Aceste operațiuni de leasing prezintă și unele dezavantaje concretizate în anumite limite și riscuri, atât pentru client, cât și pentru furnizor.

Limitele si riscurile pe care leasing-ul le prezintă pentru utilizator sunt:

– Sistemul este valabil numai în condițiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing în toată perioada de închiriere;

– Înaintea încheierii contractului de leasing este necesară examinarea posibilității de a obține un credit în vederea plății cash, ceea ce ar putea fi mai avantajoasă decât operațiunea de leasing;

– Unele operațiuni sunt posibile numai prin societăți specializate în leasing financiar. În acest caz, contractele de leasing sunt relativ costisitoare, iar opțiunea pentru o astfel de operațiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile;

– Neplata impozitului este valabilă numai pentru contractele de leasing de scurtă durată;

– Pentru importator, leasing-ul poate fi, uneori, o formă destul de costisitoare, taxa de leasing fiind mult mai ridicată decât amortizarea;

– Operațiunea devine cu adevarat rentabilă în situații limitate ca număr (în special în cazul leasing-ului financiar). Aceasta înseamnă că leasing-ul are limite în ceea ce privește posibilitățile de a oferi importatorului avantaje economice certe.

Pentru furnizor (exportator) leasing-ul comportă următoarele riscuri si limite:

– Bunurile furnizorului pot fi deteriorate prin utilizarea
necorespunzătoare a mașinilor de către beneficiar;

– După prima închiriere este posibil ca utilajul să nu-și mai găsească noi utilizatori.

În cazul în care apare societatea de leasing ca intermediar și cumpără echipamentele, devenind, astfel, proprietara lor, aceasta preia riscurile furnizorului mai sus menționate.

Decizia asupra folosirii leasing-lui trebuie luată abia după studierea posibilității obținerii unui credit bancar.

Creditele pe termen lung și mediu au la bază criteriul duratei. Din punct de vedere al obiectului creditării, ele sunt credite pentru investiții și pentru cunoașterea lor trebuie să pornim de la activul imobilizat al bilanțului agentului economic ce solicită creditul.

Pentru a acorda credite pentru investiții banca are în vedre structura financiară a firmei, deci echilibrele importante ale bilanțului. Cu cât durata creditului este mai mare, cu atât asocierea băncii cu agentul economic va fi mai lungă și mai dificilă.

Creditele pentru investiții presupun studiul autofinanțării, banca anlizând cifra de afaceri a agentului economic, costurile, profiturile, toate în evoluția lor viitoare. Este de asemenea necesară cunoașterea elementelor de autofinanțare și anume: amortizarea, rezervele, provizioanele și profitul net după impozitare.

În mod obișnuit, acordarea creditelor pe termen mediu și lung are în vedere limita de 60% din necesarul total de investiții, diferența de 40% fiind acoperită din fonduri proprii. Ponderea creditelor poate merge însă până la 80 – 90%.

Aprobarea sau respingerea cererii de creditare se face după efectuarea analizei îndeplinirii condițiilor de creditare și bancile țin seama și de bonitatea agentului economic și garanțiile asiguratorii. Documentația de creditare este mai riguros întocmită, întrucât angajează banca și agentul economic pe o perioadă mai lungă și deci pot interveni mai multe perturbări ale procesului micro și macro economic. Documentația de creditare este compusă din:

Cerere de credite;

Ultimul bilanț contabil;

Balanța de verificare pe luna precedentă;

Bugetul de venituri și cheltuieli pe anul în curs;

Situația împrumuturilor și disponibilităților la alte bănci sau alți creditori și debitori;

Hotărârea A.G.A. de împuternicire a reprezentanților societății pentru contractarea de credite;

Copie după statutul societății și certificatul unic de înregistrare de la Registrul Comerțului;

Studiul de fezabilitate

Fișa de date (completată de bancă), pentru cunoașterea în timp a activității și rezultatelor agentului economic;

Contractul de credite.

Începând cu anul 1991 agenții economici pot contracta și credite externe pentru investiții. Acestea nu s-au acordat inițial direct agenților economici, ci prin intermediul băncilor comerciale române și cu acordul statului român.

Pentru agentul economic creditarea comportă următoarele riscuri și limite:

– nu asigură finanțarea în proporție 100%, agentul economic fiind nevoit să participe cu fonduri proprii;

– bunurile achiziționate în urma unui credit bancar sunt evidențiate în bilanț ca fonduri fixe;

– posibilitatea neobținerii creditului în timp util (procedura de aprobare a dosarului poate fi greoaie);

– neacordarea împrumutului de către bancă determinată de garantarea incertă a rambursării;

Pentru bancă creditarea comportă următoarele riscuri și limite:

– riscul de creditare, denumit și risc de insolvabilitate a debitorilor, risc de nerambursare sau risc al deteriorării calității activelor bancare, care exprimă probabilitatea neîncasării efective, la scadență a fluxului de venituri anticipat la încheierea contractului de credit;

– riscul de lichiditate sau riscul de finanțare, ce exprimă probabilitatea finanțării efective a operațiunilor bancare, posibilitatea de a nu le realiza;

– riscul de piață sau de variație a valorii activelor financiare apare ca risc de variație a ratei dobânzii, risc valutar și risc de variație a cursului activelor financiare. Exprimă probabilitatea ca o modificare a condițiilor de piață să afecteze negativ profitul bancar;

– riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de îndatorare ce exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă.

Selecția surselor de finanțare a investițiilor este complexă, întrucât pe lângă criteriul principal costul procurării capitalurilor acționează o serie de restricții privind accesul la piața capitalurilor, legislația greoaie, decizia instituțiilor abilitate a aproba utilizarea acestor surse de finanțare, situația financiară a întrepriderii.

Chiar dacă este cea mai oneroasă sursă de finanțare, leasing-ul este de multe ori preferat, ca urmare a simplicității sale și a efectelor în timp ce le provoacă asupra trezoreriei companiei. În Alpha, societatea de leasing beneficiază de garanții și asigurări suficiente pentru a acoperi, față de bancă, riscul de faliment al beneficiarului. Dimpotrivă, banca nu acordă împrumut decât în condițiile garantării certe a rambursării.

Așadar, companiile se pot finanța, teoretic, alegând dintre următoarele instrumente: autofinanțare, împrumut bancar obișnuit, leasing-ul, vânzare de active, vânzare de titluri prin bursă (cele care sunt cotate la bursă) sau împrumuturile obligatare (accesul la acestea îl au un număr redus de companii, respectiv cele care oferă o garanție suficientă pentru un astfel de angajament) pe cele mai convenabile din punct de vedere al costurilor, rapidității, eficienței lor, însă de cele mai multe ori, în practică, ele nu au posibilitatea de a opta, fie din pricina situației societății, fie a birocrației foarte mari, a lipsei de timp pentru parcurgerea tuturor etapelor solicitate de finanțator, etc.

Capitolul 4. STUDIU DE CAZ PRIVIND UTILIZAREA

LEASING-ULUI CA ALTERNATIVĂ LA CREDITAREA BANCARĂ DE CĂTRE FIRMA

Alpha LEASING S.A.

4.1. Scurtă prezentare a firmei Alpha LEASING S.A.

I. Prezentarea generala a firmei și a mediului de lucru

Alpha Leasing S.A. a fost înființată și funcționează începând cu 18 octombrie 1993, în baza Legii 31/1990 și a legislației românești actualmente în vigoare. Capitalul social inițial la înființare a reprezentat valoarea de 81 milioane lei (100.000 USD la cursul ROL/USD din data respectivă). Ulterior, prin intermediul unor majorări succesive, capitalul social al firmei a ajuns la 15.428,7 milioane lei (500.000 USD la cursul ROL/USD valabil la momentul finalizării) împărțit în 25.000 acțiuni cu o valoare nominală individuală de 617.148 lei. Capitalurile proprii ale societății la 31.12.2004 se ridicau la cca 71,3 miliarde lei. Acționariatul societății a fost reprezentat inițial de o persoană juridică străină – Stoll Maschinenfabrik Gmbh – ce deținea 20% din capitalul total și 7(șapte) persoane fizice române ce dețineau cumulat diferența de 80% din valoarea capitalului existent. Actualmente capitalul social este deținut 100% de cei 7 (șapte) acționari români.

Obiectul de activitate al societății este reprezentat în principal de desfășurarea pe piața internă a unor operațiuni de leasing cu diferite echipamente agricole de mare capacitate și randament, importate de la furnizori renumiți (John Deer, New Holland, Bauer, Kvernerland) și oferite producătorilor din domeniu pe perioade cuprinse între 3 si 5 ani.

Având în vedere complexitatea mediului de lucru și particularitățile existente în sectorul agricol, firma a dezvoltat încă de la început o schemă de finanțare care să țină seama de caracterul sezonier al veniturilor obținute de unitățile din domeniu.

De asemenea pentru a răspunde dificultăților întâmpinate de marea majoritate a contractanților de echipamente la valorificarea produselor și implicit la asigurarea resurselor de achitare a obligațiilor asumate, s-a acceptat ca plata să se poată realiza și prin livrarea produselor agricole, vânzarea acestora fiind realizată prin intermediul unui compartiment specializat și dezvoltat în cadrul organizației noastre.

Acest mecanism de lucru, creat și perfecționat în cei aproape 10 ani de activitate, s-a dovedit a fi singura modalitate capabilă să asigure desfășurarea activităților din domeniul agriculturii, fiind adoptat de-a lungul timpului și de alți furnizori specializați.

Leasing-ul cu echipamente agricole nu se poate realiza fără asigurarea unui service corespunzător care să răspundă în termen util solicitărilor sosite de reparație dar și necesităților de asistență în exploatare.

În condițiile în care în mare parte furnizorii externi ai echipamentelor nu au dezvoltat rețele care să permită satisfacerea unor asemenea necesități, societatea Alpha Leasing, cu sprijinul acestora, a reușit constituirea unui departament tehnic eficient cu personal bine pregătit și dotare logistică corespunzătoare.

Activitatea firmei se desfășoară prin intermediul unor diferite locații, proprietăți ale societății, situate în București (sediu administrativ) și Slobozia (centru tehnic). Totodată au fost deschise de-a lungul timpului și puncte de lucru zonale – Oradea – în scopul realizării unei mai bune organizări și coordonări a activității care să răspundă necesităților clienților locali.

Mediul de lucru în care activează organizația nu este lipsit de concurență aici identificându-se atât firme care au aceleași preocupări din punct de vedere al activității cât și agenți economici și instituții bancare care satisfac într-o altă formă aceleași nevoi ale consumatorilor. Pornind de la această constatare putem realiza o grupare a concurenței în două categorii:

1. concurența directă cuprinzând societăți de leasing similare ce activează pe piața internă și societăți de leasing străine care oferă același tip de serviciu unităților agricole, respectiv finanțarea achiziționării de echipamente cu randamente ridicate în vederea realizării lucrărilor specifice la timp. Referitor la acest aspect putem spune ca firma Alpha Leasing a fost prima organizație care a promovat încă din 1993 realizarea unor asemenea operațiuni, chiar și în condițiile inexistenței unui cadru legal care să normalizeze. În acest moment, din statisticile existente la nivelul Uniunii Naționale a Societăților de Leasing din România, Alpha Leasing reprezintă societatea cu activitatea cea mai amplă în acest domeniu, utilizând pentru aceasta un personal calificat cu îndelungată experiență în domeniul agricol.

2. concurența laterală care vizează satisfacerea unor necesități similare și care fac referire la:

instituții bancare care acordă credite pentru achiziționarea de echipamente de către unitățile agricole, aceasta fiind o alternativă a operațiunilor de leasing. Creditul bancar cu o asemenea destinație s-a diminuat foarte mult în ultima perioadă în special datorită imposibilității acestor instituții de a controla fluxurile financiare ale unităților din agricultură;

societăți de prestări servicii din domeniul agriculturii (fostele stațiuni de mecanizare mai târziu cunoscute sub denumirea de Agromec) care urmăresc furnizarea de servicii unităților agricole în scopul realizării la timp a lucrărilor. Prezența unor asemenea firme este foarte redusă în piață în special datorită utilizării unui parc tehnic învechit și ineficient;

societăți producătoare interne și externe de echipamente care prin intermediul a diferite aranjamente (chiar și cu sprijinul unor subvenții bugetare) oferă clienților posibilitatea satisfacerii acelorași necesități.

Alpha Leasing a abordat cu mare atenție concurența, în permanență urmărindu-se evitarea așa numitei “miopii competitive”, conform căreia o organizație este mai probabil să fie înlăturată de concurența potențială decât de cea curentă. Din acest motiv putem aprecia că firma deține o poziție autoritară pe piața leasingului cu echipamente agricole. Față de ofertele altor firme ce acționează în acest domeniu, organizația s-a implicat în promovarea unor modalități care să permită o creștere a atractivității concomitent cu o acțiune susținută asupra problemelor generate de frecventele situații de neplată ale utilizatorilor. Punctele tari și slabe ale societății în cei 10 (zece) ani de activitate rezultă din efectuarea unei analize SWOT.

1. Puncte tari

Perioada relativ mare de finanțare a achiziției echipamentelor agricole cuprinsă între 3 și 5 ani. Acest aspect oferă posibilitatea de a suporta mai ușor sarcinile de plată pe an a echipamentelor.

Posibilitatea oferită clienților de a achita obligațiile asumate prin contract cu produse agricole proprii, responsabilitatea convertirii lor în monedă revenind firmei Alpha Leasing. Se cunoaște faptul că o unitate agricolă nu dispune de canale avantajoase care să permită o valorificare cât mai bună a propriilor produse datorită nivelului redus al cantităților oferite. Alpha Leasing preia cantități mici de la mai multe unități asigurând o valorificare cât mai bună atât la intern cât și la extern.

Existența unui personal calificat și cu o îndelungată experientă în domeniu, bun cunoscător al problemelor din agricultura și tehnologiilor necesare obținerii unor producții ridicate. Este de menționat că întreaga conducere a societății și a compartimentelor direct implicate au avut activitate profesională exclusiv derulată în domeniul agricol.

Asistența tehnică și service-ul post garanție asigurat de societate. Deși echipamentele sunt furnizate de diverși producători externi s-a reușit printr-o implicare proprie și cu sprijin logistic important din partea furnizorilor să fie asigurate condițiile unui service de calitate. În prezent societatea deține un centru service în orașul Slobozia ce asigură stocul de piese și asistența necesară prin intermediul a 20 specialiști în mecanică.

2. Puncte slabe

Lipsa posibilităților de finanțare a societății din sursele existente pe piața internă la un nivel corespunzător dimensiunii activității și pentru perioade mai îndelungate. Până în acest moment finanțările bancare obținute au fost de un nivel redus și cu o maturitate mică. Din acest motiv societatea a fost obligată, uneori, să obțină resurse de pe piața externă la dobânzi cuprinse între 9.5-14%, care a determinat creșterea corespunzătoare a costurilor și implicit a ofertei finale.

Instabilitatea existentă de-a lungul anilor în modalitatea de organizare a proprietăților agricole și inexistența unui cadru legal care să reglementeze privatizarea fermelor de stat.

II. Evoluția indicatorilor economico-financiari

Activitatea desfășurată până în prezent a permis acumularea unui patrimoniu în valoare totală de cca 1.500.000 USD care cuprinde în prezent sediul administrativ al societății (250.000 USD), sediul teritorial service cu depozit (150.000 USD), parc auto incluzând 22 autoturisme și autoutilitare cu o vechime medie de 3 ani (100.000 USD), echipamente agricole proprii (300.000 USD). În afara acestora compania deține o societate de producere a sucului concentrat de măr în județul Bistrița – Năsăud (peste 92% din capitalul social dintr-o valoare estimată de societate la cca 800.000 EUR), cu o producție a anului 2004 în valoare de 750.000 EUR și un profit de 200.000 EUR, produsele sale fiind destinate exclusiv comercializării la export.

Evoluția cifrei de afaceri și a profitului în decursul activității companiei sunt prezentate mai jos:

În cursul existenței sale, firma Alpha Leasing S.A. a achiziționat din import echipamente agricole în valoare totală de cca 36 milioane EUR și a încheiat contracte la intern pentru finanțarea achiziționării acestora de către unitățile agricole în valoare de 46 milioane EUR. Important de remarcat este structura completă și complexă a echipamentelor finanțate care cuprinde 123 tractoare agricole cu capacități între 100-240 CP, 123 pluguri, 26 mașini de semănat, 92 mașini combinate de pregătit solul și semănat, 80 mașini de ierbicidat, 30 echipamente de fertilizat, 58 combine recoltat cereale, 113 mașini recoltat sfeclă, 90 instalații irigat. Cea mai mare parte a echipamentelor au fost asigurate la solicitarea finanțatorilor externi prin intermediul Alphai Asigurari S.A., o parte din ele aflându-se și în acest moment sub contract. Din valoarea totală a finanțărilor utilizate pentru importul echipamentelor au fost achitate integral și fără întârziere cca 33 milioane EUR diferența de 3 milioane EUR urmând a fi achitată în următorii 3 ani. De asemenea valoarea la intern a contractelor de leasing cu realizare în următorii 3 ani și valoarea echipamentelor disponibile pentru contractare se ridică la valoarea de cca 8,5 milioane EUR. Activitatea desfășurată de compania a înregistrat în ultimii 3 ani un nivel constant din punct de vedere al volumului, ceea ce se poate considera o adevarată performanță tinând seama de condițiile climaterice neprielnice ce au determinat o reducere a producțiilor agricole la nivelul întregii țări pe fondul creșterii accentuate a zonelor calamitate. Totuși, eficiența nu a avut de suferit, profitabilitatea înregistrând o creștere de la an la an aceasta fiind rezultatul politicii prudențiale aplicate de firmă în perioadele de regres din domeniul agricol.

Solicitările de tehnică agricolă performantă utilizabile în cadrul exploatațiilor agricole mari de peste 1000 HA a înregistrat în ultimii 5 ani o tendință crescătoare. La această cerere o contribuție importantă o înregistrează gradul avansat de uzură al echipamentelor existente, procesul de consolidare permanentă a suprafețelor agricole și necesitatea utilizării unor echipamente performante care să permită o executare la timp și în condiții de cost mai reduse a lucrărilor specifice domeniului respectiv.

Totuși, există și o altă categorie de echipamente la care cererea a înregistrat un regres. Un asemenea echipament îl reprezintă mașinile de recoltat sfeclă care, datorită restrângerii suprafețelor cultivate cu sfeclă de zahăr, au fost retrase și trecute în conservare (cca 45 bucăți). Politica anunțată de oficialitațile guvernamentale în sprijinul culturii de sfeclă de zahăr începând cu anul 2002 a generat un interes din partea unor potențiali clienți, anul 2001 fiind primul în intervalul 1998 – 2002 în care au apărut asemenea solicitări din partea unităților agricole sau fabricilor specializate în producerea zahărului.

Resursele financiare angajate de societate pentru procurarea echipamentelor se ridică la un nivel mediu anual de 3,5 milioane EUR și corespunde asigurării necesarului complet de echipamente pentru o suprafață agricolă de cca 20.000 HA . Este de menționat că prin activitatea desfășurată până în prezent s-a reușit finanțarea achiziționării de tehnică agricolă modernă și eficientă pentru o suprafață de cca 160.000 HA localizată în principal în județele din S-E României.

III. Strategia evoluției în anul 2005 a companiei

Planul strategic al companiei Alpha LEASING SA pentru anul 2005 nu reprezintă decât o primă etapă a planificării pe termen lung în care se vor stabili jaloanele pentru elaborarea unor planuri secundare detaliate de realizare a obiectivelor organizației. El va viza în principal stabilirea unei relații viabile între obiectivele, pregătirea angajaților și resursele organizației pe de o parte și conjunctura pieței pe de altă parte.

Obiectivul principal pe care îl vizează compania este creșterea activității prin finanțarea achiziționării de echipamente de către unități amplasate și în alte județe decât cele în care acționează în prezent. În același timp este necesară și o diversificare a echipamentelor pe care le accepta la finanțare, respectiv pătrunderea pe segmentul de piață al producătorilor agricoli ce dețin suprafețe între 300 – 1000 HA gamă de echipamente solicitate de aceștia fiind diferită.

În scopul îmbunătățirii rezultatelor societății și menținerii unor avantaje competitive față de concurenții principali este necesară reducerea permanentă a costurilor de finanțare și totodată diminuarea continuă a gradului de neîncasare a creanțelor angajate prin contract. Deși gradul de neîncasare s-a situat în permanență la un nivel redus (cea mai ridicată valoare înregistrandu-se în intervalul 2000-2004 datorită condițiilor meteorologice – 13-18%), o diminuare a acestora prin obligarea societăților agricole la încheierea unor asigurări pe culturi cesionate în favoarea companiei Alpha LEASING SA ar reduce considerabil riscurile de neîncasare.

În vederea reducerii costurilor de finanțare, firma vizează atragerea unor instituții bancare interne ca finanțatori ai activității și constituirea unor adevărate parteneriate pe termen lung cu avantaje pentru ambele părți.

Pentru anul 2005 obiectivul societății îl reprezintă închirierea de echipamente agricole pe piața internă în valoare de cca 5 milioane EUR, o parte din utilaje existând în stoc, diferența urmând a fi achiziționate din import.

4.2. Performanțele firmei Alpha LEASING S.A.

Pe baza datelor din bilanțul contabil la 31.12.2004 al SC. Alpha LEASING SA, s-au extras și s-au calculat următorii indicatori economico-financiari la 31.12.2004 și variația lor față de aceeași perioadă a anului anterior.

Pe baza indicatorilor sus menționați, s-au calculat următoarele rate economico-financiare de lichiditate, rentabilitate și profitabilitate la 31.12.2004 și de asemenea variația acestora față de valorile înregistrate la 31.12.2002.

4.3. Raportul autofinanțare/creditare la firma Alpha LEASING S.A.

În cadrul surselor proprii, gestiunea financiară are de ales între autofinanțare (capital intern) și aporturi noi la capital (surse proprii externe). Autofinanțarea este, la rândul ei, determinată de coordonatele politicii de dividend adoptată de conducerea întreprinderii.

Capacitatea de autofinanțare este determinată de mărimea amortizărilor și provizioanelor, calculate și neconsumate încă, și de mărimea profiturilor nerepartizate încă și de veniturile din dezinvetiții. În cea mai mare parte, capitalul intern din autofinanțare este oneros. Amortizarea nu este altceva decât recuperarea trepattă, prin cifra de afaceri, a capitalului alocat în active fixe. În funcție de sursa de proveniență, capitalul inițial este remunerat fie prin dividende (capital social), fie prin dobânzi (capital împrumutat).

Autofinanțarea din amortizare are, aprioric, un cost egal cu costul mediu ponderat al întregului capital al întreprinderii.

Amortizarea și provizioanele sunt cheltuieli calculate care se exonerează de la plata impozitului pe profit. Economiile fiscale rezultate din această deductibilitate fac să scadă costul autofinanțării.

Profitul net, după deducerea impozitului pe profit, rămâne o sursă gratuită de finanțare până la încorporarea, în capitalul social, a rezervelor astfel constituite. După distribuirea de acțiuni gratuite, autofinanțarea devine în întregime generatoare de costuri pentru remunerarea, prin dividende, a capitalului intern, convertit în capital social.

Dezinvestiția oferă și ea o sursă internă de capital neimpozitată. În țările occidentale se impozitează doar jumătate din plusvaloarea obținută din cesiunea activelor fixe dezinvestite. Economiile fiscale astfel obținute determină diminuarea corespunzătoare a costului autofinanțării.

Rezultatul reportat la sfârșitul exercițiului anului 2004 înregistrează valoarea profitului nerepartizat aferent anilor anteriori după utilizarea unei părți pentru majorarea capitalului social și a înregistrat o creștere cu aproximativ 92% față de anul precedent.

Profitul net a fost repartizat parțial la sfârșitul exercițiului pentru: completarea rezervelor legale 1.657.536 mii lei, constituirea altor rezerve 3.744.404 mii lei, diferența de 24.763.716 mii lei reprezentând profit nerepartizat.

Așa cum se constată din evoluția datelor de mai sus, capitalurile proprii au crescut față de anul precedent cu 71,61%.

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli înregistrate pe seama rezultatului reportat sunt constituite exclusiv din provizioane pentru pierderile din diferențe de curs valutar fiind înregistrate la nivelul de 43.279.482 mii lei în anul 2002. Această poziție bilanțieră nu are influență in cadrul rezultatului reportat deoarece este contrabalansata de diferentele de converie pasiv inregistrate la acelasi nivel, dar cu semn negativ.

În cursul anului 2004 această poziție bilanțieră nu a mai fost afectată de operațiuni datorită schimbării legislației în materie contabilă (Ordinul Ministerului de Finanțe 306) care presupune un alt tratament pentru diferențele de curs valutar aferente datoriilor și creanțelor în valută, respectiv recunoașterea lor ca venituri, respectiv cheltuieli, după caz. Cheltuielile sunt deductibile fiscal.

Amortizarea calculată la nivelul anului 2004 era de 60.535.728 mii lei.

Fiind o sursă internă cu un cost mai mic decât cel mediu, autofinanțarea este cea mai eficientă soluție de acoperire a nevoilor permanente de capitaluri. Însă capacitatea de autofinanțare este adesea insuficientă, de aceea se apelează la surse externe de capital:

-proprii, prin noi aporturi de capital (în numerar și/sau în natură) sau prin subvenții de la bugetul statului;

-împrumutate, prin emisiunea și vânzarea de obligațiuni și/sau prin contractarea de credite bancare pe termen mediu și lung;

-închiriate, cu posibilitatea cumpărării ulterioare, la un preț prestabilit, a activelor fixe (leasing).

Selecția și combinarea acestor surse formează conținutul deciziei de finanțare pe termen lung, iar criteriul de optimizare îl constituie valoarea actualizată netă ce rezultă din fiecare variantă de finanțare.

4.4. Utilizarea leasing-ului de către firma

Alpha LEASING SA

4.4.1. Utilizarea leasing-ului în calitate de „consumator”

SC GENRAL LEASING SA a avut și are încheiate contracte de leasing atât cu parteneri interni, cât și cu parteneri externi pentru utilaje agricole și pentru autoturisme.

Societatea a avut încheiate contracte de leasing pentru autoturisme cu diverși parteneri, printre care EURIAL INVEST sau PORSCHE BANK, costul de achiziție și costul total (cost de achiziție +cheltuielile cu dobânzile+asigurarea CASCO a autoturismului) diferind de la un caz la altul.

În cazul utilajelor agricole atât Finanțatorii cât și Furnizorii sunt și ei diverși, prețul utilajelor diferind de la Furnizor la Furnizor, de la un Finanțator la altul (în funcție de dobânzile percepute). În continuarea sunt prezentate o parte din utilajele agricole pentru care SC Alpha LEASING SA a avut sau are încheiate contracte de leasing:

În activitatea desfășurată până acum societatea a încheiat contracte cu dobânzi ce au variat între 5% și 12% pe an la valută. O dobândă mai mare, adică o finanțare mai scumpă, determină o creștere a cheltuielilor cu dobânzile și implicit un preț mai mare al utilajelor oferite de SC Alpha LEASING în leasing.

În ceea ce privește calculul costurilor totale ale finanțării trebuie făcută distincție între contractele de leasing încheiate la intern și cele la extern; înregistrările contabile diferind și ele de la caz la caz.

Contract de leasing financiar încheiat cu un nerezident

-Dacă contractul se încheie pe o perioadă mai mare de un an trebuie ca Utilizatorul să-l notifice la Banca Națională a României, iar acesta să-l înregistreze în Registrul Datoriei Private Externe.

-Plata impozitului pe venitul persoanelor nerezidente aferent dobânzilor achitate la extern (conform prevederilor din convențiile de evitare a dublei impuneri, încheiate de România cu alte state, sau potrivit prevederilor Codului Fiscal privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și juridice nerezidente), ceea ce pentru beneficiarul leasing-ului se traduce în costuri. Acest impozit se achită Administrației Financiare, în lei, la cursul de schimb valabil la data respectivă, iar scadența acestuia este cel târziu 25 ale lunii următoare plății la extern a dobânzii.

-Utilajele sunt aduse în regim de import temporar, adică nu se plătesc taxe vamale, taxa pe valoare adăugată sau comision vamal. Societatea va plăti taxe vamale și taxa pe valoarea adăugată numai la finalul contractului de leasing (dacă își exprimă opțiunea de cumpărare a utilajului) și numai la valoarea rămasă (valoarea reziduală) și nu la cea inițială a utilajelor.

-În contabilitatea utilizatorului se fac următoarele înregistrări contabile:

Pentru exemplificarea înregistrărilor contabile pornim de la următoarele informații:

-prețul de achiziție al utilajelor agricole:1.376.171 EUR;

-valoarea totală a dobânzilor: 138.976 EUR;

-curs de schimb valabil la încheierea contractului: 40.500 lei/EUR;

-taxa de management (inclusiv impozit): 8.257 EUR;

-valoarea primei rate: 209.450 EUR (rata de capital) și 38.533 EUR (dobânda aferentă ratei de capital, inclusiv impozit);

-valoarea reziduală este de 275.234 EUR;

a) Înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite conform prevederilor din contractele încheiate între părți și evidențierea datoriei, inclusiv a dobânzilor aferente:

În creditul contului 167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate” se înregistrează valoarea ratelor de leasing și valoarea reziduală la cursul din contract (1.376.171 EUR x 40.500 lei/EUR).

În creditul contului 1687 “Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate” se înregistrează valoarea dobânzilor la cursul din contract (138.976 EUR x 40.500 lei/EUR).

213 =167 55.734.925.500 lei

„Mijloace fixe” „Alte împrumuturi și

datorii asimilate”

471 =1687 5.628.528.000 lei

„Cheltuieli înregistrate „Dobânzi aferente altor

în avans” împrumuturi și datorii asimilate”

și

-Debit cont 8036 “Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate” cu valoarea imobilizărilor corporale conform documentelor, inclusiv dobânda. Această situație se ține extracontabil.

Cont 8036 "Redevențe, locatii de gestiune, chirii"

Debit: 1.515.147 EUR (chirie, rate de leasing pe 3 ani)

b) Amortizarea imobilizărilor corporale achiziționate conform contractelor de leasing se face potrivit duratelor normale de funcționare legale în vigoare.

Utilizatorul are posibilitatea de a opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată. SC Alpha LEASING a optat pentru metoda amortizării liniare; conform legislației în vigoare dacă ar fi optat pentru metoda amortizării accelerate societatea ar fi avut obligația de a păstra în patrimoniu acele mijloace fixe amortizabile cel puțin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală de utilizare. Amortizarea se înregistrează începând cu luna următoare celei de achiziționare a bunurilor. Dacă considerăm că durata normală de funcționare este de 8 ani, atunci valoarea lunară a amortizării va fi: 12,5% x 55.734.925.500/12.

681 =281 580.572.141 lei

„Cheltuieli de exploatare privind „Amortizări privind

amortizarea imobilizărilor” imobilizările corporale”

c) Înregistrarea obligației de plată a ratelor (la cursul de schimb valabil la data încheierii contractului) pe baza facturilor emise de proprietarul bunurilor.

În debitul contului 167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate” se înregistrează valoarea ratei de leasing scadentă la cursul din contract (209.450 EUR x 40.500 lei/EUR).

În debitul contului 1687 “Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate” se înregistrează valoarea dobânzii scadente la cursul din contract (38.533 EUR x 40.500 lei/EUR).

% =404 10.043.311.500 lei

„Furnizori de imobilizări”

167 8.482.725.000 lei

„Alte împrumuturi și

datorii asimilate”

1687 1.560.586.500 lei

„Dobânzi aferente altor

împrumuturi și datorii asimilate”

666 =471 1.560.586.500 lei

„Cheltuieli privind „Cheltuieli înregistrate

dobânzile” în avans”

și

-Credit cont 8036 “Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate” cu valoarea fiecărei rate scadente, pe măsura facturării; se face o situație extracontabilă.

Cont 8036 "Redevențe, locatii de gestiune, chirii"

Debit: 1.515.147 EUR (chirie, rate de leasing pe 3 ani)
Credit: 247.983 EUR (achitatarea primei rate)

Aceleași înregistrări contabile se fac la scadența fiecărei rate până la finalul contractului, urmând ca soldul contului 8036 “Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate” să fie zero (total sume debitoare=total sume creditoare).

Înregistrarea impozitului pe venitul din dobânzi (3.853,30 EUR x 40.500 lei/EUR) și a plății acestuia:

404 =446 156.058.650 lei

„Furnizori de imobilizări” „Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”

446 =5121 173.294.880 lei

„Alte impozite, taxe și „Conturi la bănci în lei”

vărsăminte asimilate”

Utilizatorul este obligat să emită factură la intern pentru Finanțator. Înregistrarea taxei pe valoare adăugată se face la cursul de schimb valabil la data scadenței (209.450 EUR x 40.480 lei/EUR-curs la data scadenței x 19%):

4426 =4427 1.610.921.840 lei

„T.V.A. deductibilă” „T.V.A. colectată”

Dacă în contract este prevăzută și plata unei taxe de management se fac următoarele înregistrări contabile:

-Înregistrarea taxei de management pe baza facturii emise (8.257 EUR x 40.500 lei/EUR):

6283 =404 334.408.500 lei

„Cheltuieli cu taxele „Furnizori de imobilizări”

de operare la contractele

de leasing”

-Înregistrarea impozitului pe venitul persoanelor nerezidente (conform Convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de țara noastră cu alte state – atunci când există Cerficat de Rezidență sau Codului Fiscal) aferent taxei de management (825,70 EUR x 40.500 lei/EUR) și a plății acestuia:

404 =446 33.440.850 lei

„Furnizori de imobilizări” „Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”

446 =5121 33.440.850 lei

„Alte impozite, taxe și „Conturi la bănci în lei”

vărsăminte asimilate”

-Plata taxei de management la extern la un curs de 40.560 lei/EUR – curs de schimb valabil în ziua plății (7.431,30 EUR x 40.560 lei/EUR):

404 =5124 301.413.528 lei

„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în devize”

-Deoarece la data plății cursul de schimb valutar este mai mare decât la data încheierii contractului, din diferența de curs nefavorabilă rezultă o cheltuială pentru Utilizator și aceasta se înregistrează astfel – 7.431,30 EUR x (40.560 – 40.500) lei/EUR:

665 =404 445.878 lei

„Cheltuieli cu diferențele „Furnizori de imobilizări”

de curs valutar”

d) Înregistrarea în contabilitate a plății ratei de leasing către societatea de leasing. Presupunem că la data plății cursul de schimb este 40.480 lei/EUR și vom avea:

-Plata ratei de leasing = rata de capital + dobânda ‚ către Finanțator (244.129,70 EUR x 40.480 lei/EUR):

404 =5124 9.882.370.256 lei

„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în devize”

-Cursul de schimb la momentul plății fiind mai mic decât cel de la data încheierii contractului, a rezultat o diferență de curs favorabilă, un venit – 244.129,70 EUR x (40.500 – 40.480) lei/EUR:

404 =765 4.882.594 lei

„Furnizori de imobilizări” „Venituri din diferențe

de curs valutar”

e)La expirarea contractului, o dată cu achitarea ultimei rate se consemnează și transferul dreptului de proprietate.

În cazul nostru bunurile sunt de import și se vor înregistra și achita de către Utilizator și taxa vamală, conform prevederilor art. 25 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr.51/1997, aprobată și modificată prin Legea nr.90/1998 și ulterior modificată prin Legea nr.99/1999, precum și taxa pe valoare adăugată, efectuându-se articolele contabile:

-Înregistrarea valorii reziduale pe baza facturii emisă de Finanțator (275.234 EUR x 40.500 lei/EUR):

167 =404 11.146.977.000 lei

„Alte împrumuturi și „Furnizori de imobilizări”

datorii asimilate”

-Înregistrarea plății la extern a valorii reziduale, la cursul de schimb cel mai mic dintre cel de la sfârșitul exercițiului financiar anterior și cel din momentul plății. Presupunem un curs de schimb valabil la data plății de 41.800 lei/EUR (275.234 EUR x 41.800 lei/EUR):

404 =5124 11.504.781.200 lei

„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în devize”

-înregistrarea în contabilitate a diferenței de curs 275.234 EUR x (41.800 – 40.500) lei/EUR:

665 =404 357.804.200 lei

„Cheltuieli cu diferențele „Furnizori de imobilizări”

de curs valutar”

-Presupunem că la data importului definitiv cursul de schimb este de 41.800 lei/EUR și vom calcula taxa pe valoare adăugată, taxa asycuda și taxele vamale (presupunem că unul dintre utilajele agricole este adus din afara Uniunii Europene și valoarea sa reziduală este de 20.234 EUR) datorate de Utilizator:

-înregistrarea obligației de plată față de Vama unde se fac operațiunile de import a taxei pe valoare adăugată (275.234 EUR x 41.800 lei/EUR x 19%), taxei asycuda (8 EUR x 41.800 lei/EUR) și a taxei vamale aferentă importului din afara Uniunii Europene (20.234 EUR x 41.800 lei/EUR x 20%):

635 =446 334.400 lei

„Cheltuieli cu alte „Alte impozite, taxe și

impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

vărsăminte asimilate”

% =462 2.355.399.068 lei

„Debitori diverși”

4426 2.185.908.428 lei

„T.V.A. deductibilă”

446 169.156.240 lei

„Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”

446 334.400 lei

„Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”

-Înregistrarea plății către vamă:

462 =5121 2.355.399.068 lei

„Debitori diverși” „Conturi la bănci în lei”

-Înregistrarea creșterii valorii mijlocului fix cu valoarea taxei vamale:

213 =446 169.156.240 lei

„Mijloace fixe” „Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”

Contract de leasing financiar încheiat cu un rezident

-Indiferent de durata contractului, acesta nu trebuie notificat la Banca Națională a României;

-Contractul fiind încheiat cu o persoană juridică rezidentă Utilizatorul nu mai plătește impozit pe venitul persoanelor nerezidente;

-Spre deosebire de contractul de leasing financiar extern, la contractul de leasing financiar intern facturile emise de Finanțator sunt purtătoare de taxă pe valoare adăugată și se înregistrează în contabilitate ca atare.

4.4.2. “Produse” de leasing ale firmei Alpha LEASING

SC Alpha LEASING SA oferă în leasing atât utilaje noi, cât și utilizate, prețurile lor diferind în mod evident. Prețul utilajelor diferă în funcție de prețul de achiziție de la extern, costul finanțării plătit de Alpha LEASING și avansul acordat de client.

Pentru utilajele oferite în regim de leasing societatea asigură service și se ocupă, de asemenea, cu aprovizionarea cu piese de schimb, în baza unei comenzi primite de la Utilizator.

Înregistrări contabile:

Pentru exemplificarea înregistrărilor contabile pornim de la următoarele informații:

-prețul de achiziție al utilajelor agricole: 162.222 EUR;

-valoarea totală a ratelor contractului încheiat la intern: 219.000;

-valoarea totală a dobânzilor: 18.780,27 EUR;

-curs de schimb valabil la încheierea contractului: 40.600 lei/EUR;

-valoarea primei rate: 23.780,09 EUR (rata de capital) și 5.256 EUR (dobânda aferentă ratei de capital);

-valoarea reziduală este de 43.800 EUR;

a) Achiziționarea de imobilizări corporale de la furnizori interni, care urmează a fi predate în regim de leasing (162.222 EUR x 40.600 lei/EUR și 162.222 EUR x 40.600 lei/EUR x 19%):

% =404 7.837.593.708 lei

„Furnizori de imobilizări”

213 6.586.213.200 lei

„Mijloace fixe”

4426 1.251.380.508 lei

„T.V.A. deductibilă”

b) Predarea către beneficiar a bunurilor care fac obiectul contractului de leasing la valoarea înscrisă în contract, respectiv la costul de achiziție, și evidențierea creanței, inclusiv a dobânzii de încasat (219.000 EUR x 40.600 lei/EUR, respectiv 18.780,27 EUR x 40.600 lei/EUR):

2672 =213 8.891.400.000 lei

„Împrumuturi acordate „Mijloace fixe”

pe termen lung”

2678 =472 762.478.962 lei

„Dobânzi aferente „Venituri înregistrate

creanțelor imobilizate” în avans”

Imobilizările corporale predate în regim de leasing financiar de către Finanțator se reflectă în debitul contului în afara bilanțului 8038 “Alte valori în afara bilanțului” analitic “Bunuri predate în regim de leasing”. Acest cont se creditează pe măsura facturării ratelor de leasing potrivit contractului, astfel încât soldul debitor să reflecte valoarea ratelor rămase de încasat.

c) Emiterea facturilor reprezentând ratele de încasat potrivit contractului și înregistrarea acestora în contabilitate (23.780,08 EUR x 40.600 lei/EUR; 5.256 EUR x 40.600 lei/EUR; 23.780,08 EUR x 40.600 lei/EUR x 19%):

411 =% 1.362.304.385 lei

„Clienți”

706 965.471.248 lei

„Venituri din redevențe, locații

de gestiune și chirii”

2678 213.393.600 lei

„Dobânzi aferente creanțelor

imobilizate”

4427 183.439.537 lei

„T.V.A. colectată”

și concomitent:

-înregistrarea la venituri a dobânzii facturate:

472 =766 213.393.600 lei

„Venituri înregistrate „Venituri din dobânzi”

în avans”

-credit cont 8038 “Alte valori în afara bilanțului” analitic “Bunuri predate în regim de leasing”.

-înregistrarea diminuării creanței înregistrate în debitul contului 2672 „Împrumuturi acordate pe termen lung”, cu cota-parte din veniturile facturate și înregistrate în creditul contului 706 „Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii”:

658 =2672 965.471.248 lei

„Alte cheltuieli „Împrumuturi acordate

de exploatare pe termen lung”

Aceste articole contabile se înregistreză la fiecare rată scadentă.

d) Diferențele de curs valutar se înscriu distinct în factură. În contabilitate diferențele de curs se vor reflecta fie in creditul contului 758 “Alte venituri din exploatare” (cele favorabile) fie în debitul contului 658 “Alte cheltuieli de exploatare”(cele nefavorabile).

e) La expirarea contractului de leasing, o dată cu facturarea ultimei rate (43.800 EUR x 40.600 lei/EUR; 43.800 EUR x 40.600 lei/EUR x 19%) se consemnează și transferul dreptului de proprietate pe baza contractului de vânzare-cumpărare.

411 =% 2.116.153.200 lei

„Clienți”

706 1.778.280.000 lei

„Venituri din redevențe, locații

de gestiune și chirii”

4427 337.873.200 lei

„T.V.A. colectată”

4.4.3. Avantajele leasing-ului în comparație cu creditarea bancară

Pentru a evidenția avantajele leasing-ului în comparație cu creditarea bancară am pornit de la analizarea celor două variante de finanțare pentru două situații distincte.

A. Societatea Alpha LEASING are nevoie de utilaje agricole în valoare de 1.376.171 EUR, nu dispune de resurse proprii și prin urmare îi ramân la dispoziție leasing-ul sau creditarea bancară.

1. Încheie contract de leasing financiar extern cu firma germană SCHNEIDER&SOHN pe o perioadă de trei ani. Condițiile împrumutului sunt avantajoase: dobandă la valută 5% pe an, nu se solicită achitarea unui avans, iar prima plată este la șase luni de la data recepției utilajelor agricole.

Obținerea finanțării este relativ facilă deoarece firma germană rămâne proprietarul bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing. Alpha LEASING este obligată să asigure bunurile la AlphaI ASIGURĂRI, acesta fiind un cost suplimentar .

-Din analiza datelor de mai sus rezultă că societatea plătește în plus peste prețul de achiziție suma de 154.417 EUR, care reprezintă costul finanțării pe perioada contractului (dobânzi la ratele de leasing + impozit pe venitul persoanelor nerezidente conform legislației în vigoare). Ratele de leasing nu au valori fixe fiind crescătoare, iar dobânzile sunt descrescătoare.

-Utilajele sunt aduse în regim de import temporar și societatea nu plătește taxa pe valoare adăugată, taxe vamale sau comision vamal. Singurele costuri vor fi cele legate de operațiunile de import, cele cu plata comisionarilor vamali ce efectuează formalitățile vamale.

-Alpha LEASING nefiind proprietara utilajelor poate opta la finalul contractului fie rezilierea lui (va înpoia Finanțatorului utilajele), fie pentru cumpărarea utilajelor și achitarea valorii reziduale, aceasta implicând și plata în vamă a taxei pe valoare adăugată și a taxelor vamale la valoarea rămasă și nu la valoarea inițială.

2. Obține credit de la Banca Comercială Română pe o perioadă de trei ani cu o dobândă de 9,5% pe an la valută.

Obținerea împrumutului nu este facilă deoarece:

-banca solicită situații financiare ale Alpha LEASING (bilanț contabil la 31.12.2004, balanță la ultima lună, situația fluxului de numerar etc.) pe care urmează să le analizeze, ceea ce înseamnă timp, timp pe care, uneori, agentul economic nu îl are;

-pentru a obține un împrumut de la Banca Comercială Română în valută trebuie ca Alpha LEASING să aibă încasări în valută;

-indicatorii de profitabilitate, solvabilitate, lichiditate, trebuie să se încadreze în limitele solicitate de bancă, ceea ce nu este posibil întotdeauna;

-Alpha LEASING trebuie să vină cu garanții solide, cu bunuri pe care banca va pune gaj pe toată perioada derulării contractului; aceste bunuri gajate vor fi obligatoriu asigurate de firma beneficiară a împrumutului.

-se percepe un comision de analiză dosar de 1.000.000 lei și un comision de gestiune de 1,25% flat;

-în cazul neutilizării creditului se percepe un comision de neutilizare de 1% până la o lună și 1,5% peste o lună.

La finele studierii dosarului se decide acordarea împrumutului in procent de 100%. Acest fapt înseamnă că societatea poate achiziționa utilajele, iar în momentul în care acestea ajung în țară societatea trebuie să aibă la dispoziție sume importante de bani pentru a achita taxa pe valoare adăugată în vamă ( valoarea utilajelor x curs de schimb valabil la momentul respectiv x 19%) – în cazul nostru, la un curs de 40.500 lei/EUR ar însemna 10.589.635.845 lei – și eventual taxele vamale pentru utilajele din afara Uniunii Europene.

3. Obține credit de la Raiffeisen Bank pe o perioadă de trei ani cu o dobândă de 8,0% pe an la valută.

Condițiile sunt aceleași, deosebirea constă în valoarea dobânzii, deci într-un cost mai mic al finanțării, iar comisionul de gestiune este de doar 1% flat.

Din analiza datelor de mai sus au rezultat următoarele aspecte:

-din cele trei variante de finanțare cea mai facilă și mai ieftină este contractul de leasing financiar extern (are dobânda cea mai mică 5% față de 8,0% sau 9,5%);

-din punct de vedere al costurilor cu dobânzile și comisioanele pe ani este evident avantajul încheierii unui contract de leasing extern

-dacă firma ar opta pentru un împrumut bancar ar trebui să aibă diponibilă și o mare sumă de bani pentru plata taxei pe valoarea adăugată în vamă, ceea ce se traduce în posibila lipsă de lichidități pentru o perioadă;

-în cazul încheierii unui contract de leasing extern Alpha LEASING va achita taxa pe valoarea adăugată în vamă la finalul contractului, adică peste trei ani, și numai la 20% din valoarea inițială a bunurilor (deci de cinci ori mai puțin) și până atunci ar putea folosi resursele financiare disponibilizate astfel în alte scopuri, ceea ce ar aduce profit firmei;

-în cazul unui împrumut bancar societatea aduce gaj bunuri care se află în proprietatea sa și pe care nu le va putea înstrăina pe durata contractului, în timp ce în cazul încheierii unui contract de leasing Alpha LEASING poate subînchiria utilajele aflate sub contract;

-pe de altă parte, este mult mai rentabil pentru Alpha LEASING să achiziționeze utilajele în leasing pentru că în acest mod nu-și blochează importante sume de bani (urmând a le recupera ulterior din vânzarea sau închirierea utilajelor respective).

La o analiză globală situația se prezintă astfel:

B. Societatea Alpha LEASING are nevoie de utilaje agricole în valoare de 219.000 EUR, nu dispune de resurse proprii și prin urmare îi ramân la dispoziție leasing-ul sau creditarea bancară.

Încheie contract de leasing financiar extern cu firma austriacă BA-CA EXPORT LEASING pe o perioadă de trei ani. Dobânda este de 6% pe an la valută, se solicită achitarea unui avans de 20% din valoarea utilajelor și se percepe o taxă de management de 1,3% flat. Avansul și taxa de management trebuiesc achitate în cel mai scurt timp posibil de la data încheierii contractului.

2. Obține credit de la Banca Comercială Română pe o perioadă de trei ani cu o dobândă de 9,5% pe an la valută, comision de gestiune de 1,25% flat.

3. Obține credit de la Raiffeisen Bank pe o perioadă de trei ani cu o dobândă de 8,0% pe an la valută, comision de gestiune de 1% flat.

Pentru a reliefa avantajele leasing-ului în comparație cu creditarea bancară chiar și în condițiile achitării unui avans și perceperii unei taxe de management am evidențiat clar, pe fiecare an, cheltuielile de finanțare aferente fiecărei opțiuni:

Se observă că în primii doi ani cheltuielile cu dobânzile aferente contractului de leasing extern sunt mai mici decât în cazul împrumuturilor bancare, pentru ca în următorii doi ani să crească comparativ cu acestea. În ansamblu cheltuielile aferente contractului de leasing financiar extern sunt mai mici decât cele efectuate în cazul împrumuturilor bancare.

4.4.4. Documentația de leasing

În momentul în care beneficiarul unei operațiuni de leasing emite cereri de închiriere de echipamente către anumite societați de leasing (cereri în care specifică intenția de-a intra în posesia bunului dorit, destinația bunului, caracteristicile, “coordonatele” furnizorului, prețul de livrare, data estimată a livrării), întocmește și un dosar cu informații relative la activitatea firmei sale și un plan de afaceri.

Printre documentele necesare a fi incluse în dosarul de finanțare a achiziției unui bun în sistem de leasing se numără:

-scurt istoric al firmei;

-copii după actele legale de constituire a firmei (contract de societate, statut, Certificat Unic de Înregistrare);

-bilanț contabil vizat de Ministerul Finanțelor (cu anexele și raportul de gestiune) pe ultimii 2 – 3 ani;

-balanța de verificare a ultimei luni calendaristice;

-situația patrimoniului și rezultatele financiare;

-studiul de fezabilitate sau planul de afaceri aferent proiectului de finanțare;

-situația angajamentelor de plată și a creanțelor de încasat la zi, defalcate în lei și valută acolo unde este cazul;

-situația creditelor angajate la bănci. Se va menționa: tipul creditului, valoarea, data acordării, scadența, modalitatea de rambursare, nivelul dobânzii, garanții materiale aferente creditului acordat;

-situația băncilor la care societatea are deschise conturi;

-situația exporturilor și importurilor de completare aferente anului curent (exprimate cantitativ și valoric) și estimari pentru anul viitor (pe bază de contracte ferme);

-situația livrărilor realizate la intern în anul curent și estimări pentru anul viitor;

-lista clienților către care se realizează exporturi, pe tip de produs și valori;

-identificarea exactă a tuturor echipamentelor dorite în leasing, în conformitate cu cataloagele furnizorului;

-oferta furnizorului echipamentelor, plus un contract tip al acestuia. Detalii privind alte facilități pe care le oferă împreună cu echipamentul (service, piese de schimb, etc.);

-fluxul de numerar previzionat pe durata locației (dacă nu este explicitat în planul de afaceri).

4.4.5. Tipuri de contracte de leasing

4.4.5.1. Cuprinsul și caracteristicile contractului de leasing

Contractul de leasing face parte din categoria contractelor de locație, prezentând o serie de aspecte specifice ce țin de obiectul și tehnica de realizare a acestei operațiuni comerciale.

Ion Stoian, în volumul său intitulat "Cartea Specialistului în Comerț Exterior", definește contractul de leasing ca fiind "un contract de finanțare și închiriere pe baza unei înțelegeri scrise între două părți prin care una, definită furnizor, închiriază celeilalte, numită utilizator, mijloace de producție sau alte bunuri spre folosință contra unui preț, cu dreptul acesteia din urmă de a cumpăra bunul închiriat la expirarea termenului contractual”.

Cuvântul "leasing" provine din englezescul "to lease" semnificând "a lăsa în grija, a închiria".

Atât în literatura de specialitate, cât și în practică, între leasing și
contractul de leasing se face o diferențiere explicită.

Operațiunea de leasing este întregul, contractul – o parte. Fără existența contractului sau a contractelor pe care le implică operațiunea de leasing, aceasta din urmă nu se poate desfășura.

Operațiunea de leasing presupune raporturi juridice stabilite între participanții la operațiune. Aceste raporturi juridice iau forma contractului de leasing care poate fi privit ca un complex de tehnici juridice care corespund nevoii de creditare pe termen mediu și lung, o formă de credit ce permite întreprinderilor să obțină bunuri productive printr-o finanțare exterioară.

Desfășurarea în bune condiții a operațiunii de leasing depinde de relațiile statornicite între parțile (persoanele) implicate, precum și de modul cum sunt evidențiate obligațiile, răspunderile și drepturile acestora. Practic, operațiunea de leasing presupune o succesiune de contracte, unele privesc doar relații simple (cei trei participanți), altele privesc tehnici financiar – bancare complexe.

Operația de leasing presupune următoarele:

– o firmă sau întreprindere, de regulă specializată, cumpără la cererea unei întreprinderi interesate anumite bunuri (mașini-unelte, utilaje industriale, echipamente, etc.) de la întreprinderea producătoare a acestora în concordanță cu specificația clientului solicitator căruia, apoi, societatea de leasing (cumpărătorul) le închiriază pentru o perioadă de timp convenită.

– pe parcursul închirierii, beneficiarul de leasing (locatarul) folosește bunurile în interesul său, plătind în schimb o redevență locativă calculată în așa fel încât să asigure cumpărătorului amortizarea integrală a investiției.

– la scadența perioadei de închiriere, locatarul are dreptul la 3 opțiuni:

a) poate cumpăra bunurile închiriate la o valoare reziduală (după scăderea amortizării).

b) poate prelungi contractul prin reînnoirea locațiunii pentru o nouă perioadă de timp, în schimbul unei rate de leasing (chirie) mai redusă.

c) poate rezilia contractul și restituie echipamentele societății de
leasing.

Principalele elemente ale acestei operațiuni de leasing sunt:

1. Cumpărarea unor bunuri de către o societate specializată (societatea de leasing) în vederea închirierii imediate a lor.

2. Punerea acestor bunuri, prin intermediul unui contract de locație, la dispoziția unei persoane care îl va utiliza contra unei chirii.

3. Facultatea acordată beneficiarului de a cumpăra la sfârșitul
contractului toate sau numai o parte din bunurile închiriate contra unui preț convenit.

Așadar, contractul de leasing implică trei persoane:

a) vânzătorul bunului care poate fi furnizorul sau chiar producătorul bunului.

b) cumpărătorul bunului care este, de fapt, finanțatorul întregii operațiuni (societatea de leasing – locator). Cumpărarea este efectuată în vederea închirierii ulterioare.

c) utilizatorul (beneficiarul bunului) care are calitatea de locatar și va utiliza bunul într-un scop prestabilit. Contractul este încheiat numai pe baza interesului manifestat de locatar.

Particularitățile pe care le prezintă diferitele forme de leasing se reflectă și în contractele ce reglementează aceste operațiuni, neexistând un tip de contract universal valabil. Două modele de contract de leasing vor fi prezentate în subcapitolul 4.4.5.3.

Leasing-ul se înfățișează ca o operațiune comercială complexă care se compune din mai multe raporturi juridice. În cazul în care este vorba de un leasing indirect, apar pe lângă contractul de locație:

– un contract de vânzare-cumpărare;

– un contract de mandat comercial.

Contractul de vânzare-cumpărare se încheie între producătorul (furnizorul) bunului și societatea de leasing, iar contractul de mandat se încheie între societatea de leasing și viitorul beneficiar al leasing-ului. În baza contractului de mandat, societatea de leasing îi acordă beneficiarului dreptul de acțiune directă asupra producătorului în privința reclamațiilor cu privire la calitate, asistență tehnică și service și în Alpha, pentru orice defecțiune a produsului în perioada de utilizare.

În cazul în care producătorul bunurilor este în același timp și finanțator, valorificându-și astfel propriile produse, partenerii se reduc la doi: furnizor – finanțator și utilizator, iar operațiunea se perfectează numai în baza unui singur contract de leasing.

Uzual, un contract de leasing cuprinde următoarele elemente:

– denumirea și descrierea tehnică a bunului închiriat, cu precizarea gradului de uzură, cât și furnizorul ales;

– data și locul unde se va face predarea bunului de către furnizor utilizatorului, precum și a instrucțiunilor de utilizare (exploatare); condițiile de livrare și de instalare a bunului care rezultă că au fost respectate din documentele întocmite la livrare și la instalare, cu precizarea condițiilor de suportare a cheltuielilor și riscurilor pentru chiriaș și furnizor, ca și implicațiile în caz de întârziere în livrare sau instalare;

– necesitatea încheierii unui proces verbal după punerea în funcțiune spre a se constata modul de funcționare;

– necesitatea încheierii unui proces verbal de recepție din care să rezulte starea bunului;

– prețul estimativ al bunului, iar în unele cazuri și prețul la care bunul respectiv ar putea fi cumpărat după expirarea termenului de închiriere;

– obligația utilizatorului de a fixa pe una din piesele (părțile) bunului închiriat o placă din care să rezulte numele proprietarului (din motive de publicitate);

– termenul de folosință, determinat de durata de amortizare sau de necesarul utilizatorului;

– condițiile de utilizare, întreținere și control asupra bunului închiriat, cu detalierea obligațiilor chiriașului, acesta asumându-și răspunderea eventualelor prejudicii cauzate;

– garantarea bunului de către utilizator și exonerarea societății de
leasing de orice responsabilitate;

– proprietatea bunului cu implicațiile și modul de exerciatare a dreptului de proprietate;

– responsabilitatea chiriașului și varianta de asigurare a bunurilor;

– chiria pe care utilizatorul se angajează să o plătească proprietarului, cu precizarea monedei în care aceasta urmează a fi efectuată, cât și modalitatea de plată, plus data la care se efectuează prima plată;

– rezilierea contractului pentru diferite cazuri și implicațiile pentru
chiriaș și firma de leasing;

– expirarea contractului (potrivit triplei opțiuni a locatarului);

– starea bunului restituit;

– modul de suportare a taxelor și impozitelor;

– modul de soluționare a reclamațiilor;

– condiții suspensive.

În cazuri deosebite se poate stipula dreptul utilizatorului de
subînchiriere, cu acordul prealabil al proprietarului.

De asemenea, se inserează obligațiile furnizorului de a răspunde de evicțiune și vicii ascunse, precum și pentru neconformitatea bunului închiriat cu clauzele contractuale.

Ca și în cazul contractului de vânzare-cumpărare, se vor stipula penalizări pentru întârzierea în livrare, instalare și punere în funcțiune, în măsura în care furnizorul și-a luat o astfel de obligație, precum și necesitatea judecării litigiilor la o instanță internațională de arbitraj, după încercarea soluționării lor pe cale amiabilă.

Furnizorul bunului se poate angaja odată cu închirierea bunului să acorde și asistență tehnică în procesul de utilizare. Contractul, în acest caz, are un caracter mixt, de contract de închiriere și asistență tehnică.

În partea finală a contractului se va preciza obligația utilizatorului de a restitui bunul în stare de funcționare.

Se va face mențiunea că neplata chiriei duce la rezilierea contractului, pe contul și răspunderea utilizatorului.

În cazul marilor contracte se prevede și suportarea de către utilizator de daune-interese.

Se vor nominaliza evenimentele fortuite și de forță majoră care exonerează părțile de obligații.

Creditorul cumpără bunul de la furnizorul proprietar și îl închiriază
utilizatorului. În timpul utilizării, creditorul va efectua controlul ce se impune cu privire la acest comportament, precum și modul de utilizare.

La data expirării termenului de închiriere se va încheia un proces verbal de constatare a stării tehnice.

Printre elementele componente ale contractului de leasing, în mod deosebit au importanță perioada de închiriere, modul de determinare a taxei de leasing, obligațiile și drepturile părților.

Plecând de la realitatea că în condițiile actuale de dezvoltare a științei și tehnicii ritmul de perimare al echipamentelor este foarte rapid, societățile de leasing împart, în vederea închirieri, viata tehnică a mașinii ( timpul în care o mașina poate fi menținută în stare de funcționare prin întreținere și reparații ) în două perioade:

– o perioadă primară, egală cu viața economică a mașinii (intervalul de timp în care se apreciază că mașina nu riscă să sufere o uzură morală) și

– o periodă secundară, echivalentă cu intervalul de timp care durează de la terminarea vieții economice până la sfârșitul vieții tehnice a mașinii.

Perioada primară corespunde, în unele cazuri, cu perioada de amortizare fiscală, adică cu intervalul de timp fixat de legile fiscale, în care producătorii pot prevedea la capitolul "Cheltuieli" o cotă de amortizare neimpozabilă. În timpul acestei perioade, ca regulă, contractul de leasing nu poate fi denunțat în vederea rezilierii. În schimb, în decursul perioadei secundare contractul poate fi reziliat oricând, cu un preaviz conform cu prevederile contractuale.

Caracteristica principală a contractelor de leasing este faptul că se conservă dreptul de proprietate asupra bunurilor care constituie obiectul contractului, beneficiarul neavând decât dreptul de folosință al lor. Proprietatea nu se transmite decât dacă, la sfârșitul contractului, beneficiarul dorește să cumpere bunul la valoarea reziduală rămasă, conform uneia din cele trei opțiuni ale contractului de leasing.

4.4.5.2. Obligațiile și drepturile părților contractante

Contractul de leasing cuprinde o serie de obligații și drepturi (avantaje) pentru participanții la operațiunea de leasing.

Obligațiile beneficiarului sunt:

– să exploateze echipamentele închiriate conform instrucțiunilor tehnice ce le însoțesc;

-să instruiască personalul destinat să exploateze echipamentele închiriate;

– să păstreze în condiții corespunzătoare mașinile și utilajele închiriate pe toată durata contractului, chiar și în perioada când acestea nu se află în exploatare;

– să nu aducă nici un fel de modificări în construcția echipamentelor decât cu acordul societății de leasing;

– să asigure la o societate de asigurări echipamentele închiriate în folosul (favoarea) societății de leasing.

Drepturile beneficiarului stipulate în contractul de leasing sunt:

– dreptul de folosință asupra bunului închiriat, dreptul de proprietate fiind conservat de către societatea de leasing;

– autoritatea tehnică și de gestiune în utilizarea bunului închiriat;

– utilizatorul are dreptul să beneficieze de asistență tehnică din partea societății de leasing sau chiar a furnizorului;

– beneficiarul poate înlocui utilajele avariate, cu condiția de a respecta instrucțiunile de folosire, prin clauze ce pot fi stipulate în contractul de leasing;

– dreptul să înlocuiască echipamentul uzat moral cu altul corespunzător progresului tehnic înregistrat în ramura respectivă, lucru ce se realizează, însă, cu o creștere a valorii chiriei;

– tripla opțiune (cumpărare, restituire a echipamentului sau reluarea locației) de care acesta poate beneficia la sfârșitul perioadei de închiriere.

De asemenea, societatea de leasing are și ea anumite drepturi și obligații.

Ca obligații ale societății finanțatoare pot fi enumerate următoarele:

– să livreze utilizatorului echipamentul în bună stare de funcționare;

– să se îngrijească de instruirea personalului destinat exploatării bunului ce face obiectul operațiunii de leasing;

– să asigure piesele de schimb necesare reparației sau să achite contravaloarea acestora dacă au fost procurate de către utilizator;

– să efectueze reparația defecțiunilor care nu sunt rezultatul nerespectării instrucțiunilor de exploatare;

– în unele cazuri, în contract se întâlnesc clauze speciale prin care societatea de leasing se obligă să schimbe utilajele avariate, cu condiția ca modul de avariere al acestora să fi fost altul decât nerespectarea instrucțiunilor de folosire a bunului de către utilizator.

Societatea de leasing are următoarele drepturi:

– să inspecteze periodic starea utilajului închiriat și modul de exploatare;

-să rezilieze contractul înainte de termen în cazul în care beneficiarul de leasing nu și-a îndeplinit obligațiile comerciale, aceasta atrăgând după sine restituirea utilajului închiriat, plata în continuare a chiriei, cât și plata unor eventuale daune.

4.4.5.3. Modele de contracte de leasing

Modelul 1

CONTRACT DE LEASING

NO. 248.310 – 003

încheiat între

BA – CA Export Leasing GmbH

Operngasse 21

1040 Vienna

Austria

(de aici înainte numit “ Finanțator”)

și

Alpha Leasing SA

Bd. Ficusului nr. 8,

RO-71544, București – sector 1

România

(de aici înainte numit “Utilizator )

1. Obiectul leasingului

Finanțatorul și Utilizatorul încheie prin prezentul document acest contract de leasing referitor la următorul obiect:

10 unități C-Plus Hektor 1000 RH32 inclusiv echipamentul adițional (de aici înainte denumite “obiectul leasing-ului”)

Obiectul leasingului este descris în detaliu în Anexa A a acestui contract de leasing. Anexa acestui contract este parte integrantă a acestuia.

2. Livrarea

Obiectul leasingului va fi livrat de către Vogel & Noot Landmaschinen GmbH & Co KG (de aici înainte numit “Furnizor”), după cum urmează:

Numărul livrărilor

(livrări parțiale) o livrare

Locul livrării Alpha Leasing SA, Slobozia, Romania

Data livrării (termen limită) 31.mai.2004

Amplasarea obiectului

de leasing ………………………………………………..

Instalarea (termen limită)

Toate costurile, taxele, onorariile și cheltuielile care trebuie plătite în vederea importului, la vamă, legate de livrare, ca și instalarea obiectului leasingului vor fi suportate de către Utilizator. Utilizatorul va acoperi pe cont propriu toate formalitățile legate de import pentru a-i facilita Furnizorului livrarea obiectului leasingului (pentru fiecare livrare parțială) conform condițiilor stabilite. Finanțatorul nu va fi responsabil de pagubele și/sau pirderile care, direct sau indirect, au loc din cauza unei întarzieri a livrării sau instalarii.

3. Recepția

3.1 Inspectarea obiectului leasingului

În momentul livrării/instalarii, Utilizatorul va verifica buna fucționare și integritatea obiectului leasingului, pentru ca ulterior să-l ia în primire (această procedură este valabilă în cazul fiecărei livrări parțiale). Toate precondițiile practice sau legale în vederea primirii, instalării și punerii în funcțiune a obiectului leasingului vor fi îndeplinite și întreținute de către Utilizator pe propria cheltuială și pe propriul risc în așa manieră încât livrarea /instalarea obiectului leasing-ului să nu fie întârziată, iar funcționarea normală a obiectului leasingului să fie posibilă pe întreaga perioadă a contractului de leasing financiar.

3.2 Procesul – verbal de recepție

După inspectarea obiectului leasingului conform secțiunii 3.1 de mai sus, Finanțatorul, Utilizatorul și Furnizorul vor confirma recepția obiectului leasingului de către Locatar prin semnarea unui Proces–verbal de recepție (anexa B). În cazul în care s-au convenit livrări parțiale, un Proces–verbal de recepție separat va fi semnat pentru fiecare livrare parțială, ultimul dintre acestea probând recepția integrală de către Utilizator. Obiectul leasingului va fi considerat recepționat în integralitatea sa și în stare tehnică și de funcționare adecvată de către Utilizator la semnarea unui asemenea Proces–verbal de recepție, respectiv a ultimului dintre Procesele–verbale de recepție. Utilizatorul va semna Procesul–verbal de recepție (toate Procesele-verbale de recepție) chiar dacă are obiecții referitoare la livrarea și/sau instalarea sau calitatea obiectului leasingului. În cazul acesta Utilizatorul va ridica asemenea obiecții față de Furnizor în cadrul obligației de garanție a acestuia.

3.3 Nesemnarea Procesului-verbal de recepție

Dacă Procesul-verbal de recepție (toate Procesele-verbale de recepție) nu este (sunt) semnat(e) de către Utilizator din orice motiv, Finanțatorul are dreptul să denunțe contractul de leasing financiar după scurgerea unei perioade de 10 (zece) zile de la data refuzului Utilizatorului de a semna Procesul-verbal de recepție (unul din Procesele-verbale de recepție).

În cazul în care Utilizatorul refuză din motive legitime să semneze Procesul-verbal de recepție (unul din Procesele-verbale de recepție), Finanțatorul poate denunța contractul de leasing financiar în condițiile prevăzute la alin.1 de mai sus, urmând să înapoieze Utilizatorului orice sumă primită de la acesta din urmă și pe care Finațatorul nu a transferat-o Furnizorului sau oricăror terțe persoane în legătură cu contractul de leasing financiar, mai puțin toate costurile suportate de Finanțator până în acel moment în legătură cu contractul de leasing financiar.

De asemenea, Finanțatorul nu va înapoia Utilizatorului oricare din plățile speciale încasate de Finanțator de la Utilizator conform Cap. 7). Alte pretenții de orice natură ale utilizatorului împotriva Finanțatorului în cazul unei retrageri a Finanțatorului din contractul de leasing financiar ca urmare a nesemnării justificate a unui Proces-verbal de recepție, sunt excluse.

Nemulțumirile Utilizatorului cu privire la livrarea și/sau instalarea sau calitatea obiectului leasingului nu constituie un motiv legitim.

Pentru sumele primite de la Utilizator și transferate deja unor terți în legătură cu contractul de leasing financiar, în special avansul transferat Furnizorului, Finanțatorul va transfera Utilizatorului creanțele sale în legătură cu aceste sume față de respectivii terți fără a-I da nici o garanție cu privire la creanțele transferate.

Finanțatorul nu este în nici un caz răspunzător de recuperarea avansului și a celorlalte sume avansate de Utilizator de la Furnizor sau alți terți. În acest caz, Utilizatorul va fi liber să-și recupereze sumele de la respectivii terți pe propriul risc și pe cheltuiala proprie, cu mijloacele pe care le consideră adecvate. În acest caz Utilizatorul nu are nici o acțiune directă sau indirectă sau alte pretenții împotriva Finanțatorului.

În cazul în care Utilizatorul refuză din motive nelegitime să semneze Procesul-verbal de recepție (unul dintre Procesele-verbale de recepție), Finanțatorul poate denunța contractul de leasing financiar în condițiile prevăzute la alin.1 de mai sus.

În acest caz Utilizatorul pierde orice drept asupra sumelor plătite Finațatorului până în acel moment și, în plus, Utilizatorul va plăti Finanțatorului o penalitate de 5% (cinci procente) din prețul de achiziție al obiectului leasing-ului. Finanțatorul va putea pretinde de la Utilizator despăgubirea oricărei daune care depășește această penalitate.

4. Proprietatea asupra obiectului leasingului

4.1 Dreptul de proprietate al Finanțatorului

Finanțatorul este și rămâne proprietarul unic și neîngrădit al obiectului leasingului pe toată durata contractului de leasing financiar. Astfel, în virtutea acestui fapt, Finanțatorul este îndreptățit să retragă obiectul de leasing din folosința Utilizatorului (pentru o perioada limitată numai), în cazul neîndeplinirii de către Utilizator a obligațiilor sale conform acestui contract de leasing. În acest caz, Utilizatorul renunță la orice pretenție, de orice natură, la adresa Finanțatorului, în special pretenții referitoare la proprietate.

Utilizatorul va lua toate măsurile legale, neapărat necesare sau recomandabile, pe propria cheltuială, pentru a-i permite Finanțatorului să aibă și să-și mențină proprietatea asupra obiectului leasingului (de exemplu, înregistrarea într-un registru public în țara de origine a Utilizatorului).

4.2 Etichetele

Utilizatorul va atașa obietului leasingului etichete care să indice apartenența acestuia la Finanțator. Etichetele trebuie create în așa manieră încât terții să le poata recunoaște cu ușurință.

Finanțatorul își rezervă dreptul de a furniza Utilizatorului etichetele ce urmează a fi aplicate și, de asemenea, să aleagă poziția(iile) propriu-zisă(e) în care acestea vor fi aplicate pe obiectul leasingului.

4.2 Intervenții ale tertilor

Utilizatorul îl va informa pe Finanțator despre orice acțiune sau inacțiune a oricărei terțe persoane cu privire la obiectul leasingului sau la părți componente ale acestuia, ca de exemplu: confiscare, sechestru etc., și va lua toate măsurile necesare sau recomandabile, pe propria cheltuială, pentru păstrarea neștirbită a obiectului în proprietatea Finanțatorului.

Asemenea măsuri vor fi, ca regulă, convenite în prealabil de catre Utilizator și Finanțator; fără îndoială că Utilizatorul va fi obligat să ia astfel de măsuri chiar fără acordul anterior al Finanțatorului în cazul unui pericol iminent. Într-un astfel de caz, Utilizatorul va informa cu promptitudine Finanțatorul în legătură cu măsurile pe care le-a luat.

5. Durata

Prezentul contract de leasing va rămâne valabil pe o perioadă de 36 de luni. Durata acestui contract va începe în momentul semnării Procesului-verbal de recepție. O reziliere a contractului anterioară acestui termen va fi posibilă conform clauzelor acestui contract de leasing.

6. Plățile

6.1 Suma

Plățile ce urmează a fi efectuate de către Utilizator în contul acestei închirieri vor fi (exclusiv impozit la sursă):

18.780,27 EUR (EUROoptsprezecemiișaptesuteoptzeci și 27%).

Suma totală a plăților ce urmează a fi efectuate de către Utilizator vor fi (exclusiv impozitul la sursă):

150.180,27EUR(EUROosutăcincizecimiiunasutaoptzeciși 27%).

Sumele de mai sus au fost calculate în avans pe baza prețului de cumpărare al obiectului leasingului în valoare de 219.000,00 EUR, un avans în valoare de 43.800,00 EUR -plătibili de către Utilizator la semnarea prezentului contract de leasing și o valoare reziduală calculată la valoarea de 43.800,00 EUR. Utilizatorul va plăti dobânda pentru capitalul restant de la data Procesului-verbal de recepție până la data de 31.07.2004.

Conform regulamentelor din România, trebuie achitat un impozit la sursă în valoare de 10% din dobânda fiecărei plăți. Impozitul la sursă va fi plătit de către Utilizator conform capitolului 9.1 al prezentului contract, pe lângă achitarea fiecărei plăți. Pe baza calculului de mai sus, o dobândă totală pentru întreaga achitare a leasingului este în valoare de 18.780,27 EUR, iar impozitul total la sursă este de 2.086,49 EUR.

6.2 Numărul și scadența plăților

Utilizatorul va achita în total 5 (cinci) rate în ultima zi a lunii calendaristice. Prima rată trebuie efectuată la data de 31.01.2005. Următoarea rată trebuie plătită la un interval de 6 luni de la scadența plății respective.

6.3 Notificări referitoare la plăți

Finanțatorul va informa în scris Utilizatorul în legătură cu sumele ce trebuie plătite de către Utilizator cu aproximativ 30 de zile înainte de scadența. Utilizatorul nu are dreptul de a ridica nici o pretenție, mai ales referitoare la sumele plătibile și scadențele lor, din cauza unei omisiuni sau erori într-o astfel de notificare; totuși, sumele plătibile conform prezentului contract de leasing vor prevala.

7. Plăți speciale

Utilizatorul va achita Finanțatorului urmatoarele plăți speciale:

7.1 Taxa de management

Taxa de management în valoare de 2.847,00 EUR (EUR douămiioptsutepatruzecișișapte) pentru cheltuielile efectuate de către Finanțator pentru pregătirea contractului de leasing. Taxa de management trebuie plătită în termen de 14 zile de la semnarea prezentului contract.

7.2 Rambursarea plăților speciale

Plățile speciale nu sunt rambursabile și sunt astfel independente de intrarea în vigoare a prezentului contract. O rambursare va fi efectuată dacă acest contract de leasing nu intră în vigoare pentru motive de care Finanțatorul este exclusiv responsabil.

8. Avansul

Orice avans din partea Utilizatorului va fi transferat Furnizorului. Astfel de avansuri vor fi luate în calculul plăților. Prin plata avansului, Finanțatorul nu va deriva nici un alt drept (de exemplu, dreptul de coproprietate) în legătură cu obiectul.

9. Condițiile de plată

9.1 Modalități de plată

Toate plățile Utilizatorului către Finanțator conform acestui contract de leasing vor fi efectuate în valută liber convertibilă asupra căreia s-a convenit prin prezentul contract, care este EUR, astfel încât sumele respective conforme prezentului contract vor fi plătite în contul Finanțatorului nr. 601600 la Bank Austria AG, Viena (sau în orice alt cont desemnat de către Finanțator) la data scadenței stabilită de către Finanțator.

În cazul în care Utilizatorul este obligat prin lege să efectueze reduceri din sumele plătibile conform prezentului contract, Utilizatorul va achita aceste sume adiționale pentru a se asigura că sumele plătibile conform acestui contract vor fi integral primite de către Finanțator. Comisioanele bancare sau alte taxe în legătură cu aceste plăți vor fi suportate de către Utilizator.

9.2. Neachitarea plăților

În cazul în care Utilizatorul nu își achită obligațiile de plată conforme acestui contract de leasing, Finanțatorul are dreptul- fără a prejudicia alte drepturi/remedii pe care le are- să ceară dobânda de 1,5 % (unu virgulă cinci procente) pe luna începută, calculată în funcție de suma cu scadența depășită. Astfel de dobânzi pe neplata obligațiilor devin plătibile prin notificarea Utilizatorului.

9.3 Cerere reconvențională / Reținere

Toate obligațiile de plată sau alte obligații conforme prezentului contract de leasing vor fi îndeplinite de către Utilizator fără nici o cerere reconvențională sau contrarevendicări, și libere de orice drept de reținere (în special cu privire la pretențiile de garanție sau alte pretenții referitoare la obiectul leasingului).

9.4 Aplicarea plăților

Plățile efectuate de către Utilizator conform prezentului contract de leasing vor fi aplicate – indiferent de alte prescrieri- în primul rând costurilor și taxelor asupra cărora nu s-a căzut de acord și alte taxe, și ca urmare dobânzilor generate de întârzieri de plată și dobânzi și, în sfârșit, sumelor principale plătite cu întârziere. Finațatorul va putea în orice moment să varieze sau să stabilească o astfel de ordine după propria alegere.

9.5 Aprobări oficiale

Utilizatorul va obține și menține valabile, pe propria cheltuială, toate aprobările și consimțămintele necesare, oficiale sau nu, pentru a putea să-și îndeplinească la timp și în mod corect obligațiile de plată conforme acestui contract. Utilizatorul va demonstra Finațatorului eliberarea unor astfel de aprobări/consimțăminte în mod corespunzător.

10. Utilizarea obiectului leasingului

10.1 Dreptul de utilizare / utilizare normală

În virtutea semnării procesului-verbal de recepție, Utilizatorul are dreptul de folosință asupra obiectului leasingului. Plățile se referă numai la utilizarea permanentă a obiectului leasingului de către Utilizator conform scopului ordinar. Utilizarea extraordinară a obiectului leasingului sau alte întrebuințări diferite de scopul ordinar necesită consimțământul scris anterior al Finanțatorului. Utilizatorul va utiliza obiectul leasingului numai conform tuturor legilor și regulamentelor aplicabile.

10.2 Restricții de utilizare

Valabilitatea prezentului contract de leasing nu va fi afectată de restricții de utilizare sau imposibilități de utilizare a obiectului leasingului, datorate defecțiunilor totale sau parțiale sau motivelor de natură legală, tehnică sau economică, coincidenței, accidentelor ieșite din comun sau cazurilor de forță majoră. În astfel de cazuri, obligațiile, în special cele de plată, ale Utilizatorului rămân integral valabile, conform prezentului contract. În cazul defecțiunilor parțiale ale obiectului leasingului, Finanțatorul are dreptul de a cere Utilizatorului să repare obiectul leasingului, aplicând procedura de asigurare pe care a primit-o prin propria dispoziție.

10.3 Utilizarea obiectului leasingului de către terți

Utilizatorul are dreptul de a permite terților utilizarea obiectului leasingului. Totuși, obligațiile (în special cele de plată) Utilizatorului conform prezentului contract, rămân complet valabile. Utilizatorul se va asigura că terții, prin semnarea unei declarații incluse în Anexa D, iau notă de proprietatea Finațatorului asupra obiectului de leasing și confirmă că dreptul de utilizare a obiectului de către terți încetează în cazul neîndeplinirii obligațiilor conforme acestui contract. La cererea Finațatorului, Utilizatorul va face cunoscute terților legăturile sale contractuale.

10.4 Transfer de atribuție

Pentru asigurarea tuturor pretențiilor Finațatorului, în special cele de plată, conform prezentului contract, Utilizatorul transferă Finațatorului toate pretențiile sale prezente și viitoare, de orice natură, împotriva unei terțe părți, prezente sau viitoare, care utilizează obiectul leasingului. La cererea Finațatorului, Utilizatorul va informa terții de acest transfer.

11. Caracteristicile obiectului leasingului/Garanție

11.1 Caracteristicile obiectului leasingului

Utilizatorul a ales obiectul leasingului și Furnizorul și a convenit cu Furnizorul asupra scopului și posibila utilizare a obiectului leasingului. Finanțatorul nu va fi, așadar, responsabil de îndeplinirea corectă a obligațiilor Furnizorului, nici de caracteristicile particulare ale obiectului sau caracterul corespunzător al obiectului leasingului, pentru scopurile si/sau permisiunea oficiala, nici pentru pagubele directe sau indirecte care pot rezulta din utilizarea obiectului. Mai mult, Utilizatorul admite că indiferent de contractul special pe care l-a încheiat cu Furnizorul cu privire la obiectul leasingului, livrarea/instalarea obiectului sunt obligația exclusivă a Finanțatorului, dacă un astfel de contract a devenit parte integrantă de asemeni a Contractului de cumpărare încheiat între Finanțator și Furnizor.

11.2 Transferul de pretenții de garanție

Finanțatorul transferă Utilizatorului prin prezentul contract- fără nici o răspundere- pretențiile sale de garanție și pretențiile referitoare la compensații împotriva Furnizorului pe perioada valabilității acestui Contract de leasing. În cazul rezilierii prezentului contract de garanție, re-transferarea pretențiilor de către Utilizator Finanțatorului este astfel stabilită. Acest transfer nu include dreptul Finațatorului de a rezilia Contractul de cumpărare, nici dreptul acestuia de a pretinde o reducere a prețului de cumpărare și rambursarea ulterioară, integrală sau parțială, a prețului contractului. Utilizatorul va susține toate drepturile și obligațiile referitoare la verificarea și notificarea defectelor, garanția/despăgubirea și consecințele neîndeplinirii obligațiilor rezultate din livrarea obiectului leasingului, exclusiv împotriva Furnizorului și va suporta costurile respective. Utilizatorul renunță astfel la a ridica astfel de pretenții la adresa Finanțatorului.

11.3 Întreținerea

Utilizatorul va ține obiectul în condiții tehnice și de funcționare ireproșabile. Utilizatorul va respecta instrucțiunile de întreținere și operare ale fabricantului referitoare la obiectul leasingului și va folosi și întreține corespunzător obiectul pe propria cheltuială, prin intermediul unor persoane specializate. Toate cheltuielile pentru operarea, întreținerea și reparațiile obiectului vor fi suportate de către Utilizator. Toate lucrările de întreținere și reparație vor fi în exclusivitate efectuate de personal autorizat și de către companii competente.

Finanțatorul nu va fi responsabil de pagubele directe sau indirecte (inclusiv rănirea personalului) ce rezultă din încălcarea acestei obligații a Utilizatorului. Utilizatorul nu va impune nimic asupra Finanțatorului și nu-i va cere compensații în acest caz.

11.4 Modificarea obiectului leasingului

Orice modificare a obiectului sau a legăturii sale cu obiecte mobile și imobile va fi posibilă numai prin consimțământul scris al Finanțatorului. Orice schimbare, modificare sau instalare adițională referitoare la obiect, va deveni proprietatea Finanțatorului fără nici o compensație. În cazul în care, pe durata prezentului contract, va deveni necesar, în virtutea unor motive legale, să se modifice obiectul leasingului, atunci Utilizatorul va efectua pe propria cheltuială modificarea, fără nici o compensare. Anterior re-transferului obiectului leasingului, Utilizatorul îi va reda starea inițială pe propria cheltuială, la cererea Finanțatorului.

12. Informații, verificare

12.1 Informații

Pe durata acestui contract, Finanțatorul va avea dreptul să verifice registrele /bilanțurile contabile ale Utilizatorului, după emiterea unui preaviz. Utilizatorul va fi obligat să dezvăluie numai acele informații referitoare la prezentul contract. Utilizatorul va supune Finanțatorului în primele 6 luni ale fiecărui an calendaristic bilanțul contabil și contul de profit si pierdere (în engleză și română) pentru anul de afaceri anterior, certificat în mod corespunzător de către un contabil public independent.

12.2 Verificarea

În urma unui preaviz scris, Finanțatorul va avea oricând dreptul de a verifica obiectul leasingului ( stare, funcțiune etc.). Orice neajuns al obiectului va fi rectificat de către Utilizator pe propria cheltuială.

13. Neîndeplinirea obligațiilor

13.1 Situații de neîndeplinire a obligațiilor

Finanțatorul va avea dreptul de a rezilia prezentul contract sau să declare toate sumele restante conform prezentului contract plătibile sau să inițieze orice altă acțiune (cumulat sau alternativ) pe care o consideră necesară, dacă o situație de neîndeplinire a obligațiilor are loc; acestea sunt în special urmatoarele:

13.1.1 Întârzierea de către Utilizator cu peste 30 (treizeci) de zile a achitării unei rate, în întregime sau parțial, sau întârzierea cu mai mult de 60 (saizeci) de zile a plății oricărei alte sume conform prezentului contract, deși i s-a dat o notificare, sau

13.1.2 Utilizatorul nu îndeplinește obligațiile (altele decât cele de plată) conforme prezentului contract de mai mult de 90 (nouăzeci) de zile, sau

13.1.3 Proceduri de insolvență au fost inițiate împotriva bunurilor Utilizatorului sau aplicarea falimentului a fost respinsă din cauza fondurilor insuficiente sau a fost inițiată execuția asupra bunurilor Utilizatorului, o astfel de execuție nefiind suspendată anterior licitației, sau

13.1.4 Utilizatorul, sau orice altă firmă sub influența acestuia, nu achită obligațiile de plată sau alte obligații conforme altor contracte încheiate cu Finanțatorul sau alte firme ale Bank Austria Creditanstalt Group (în special contracte de leasing) sau

13.1.5 Obiectul leasingului este distrus, pierdut, atașat sau confiscat, sau

13.1.6 Orice ordin, decret, sentință care au fost pronunțate de către o curte competentă de justiție sau de către o autoritate administrativă, care să împiedice sau să interzică transferul liber al oricărei sume plătibile în virtutea prezentului contract.

13.1.7 Orice obligație sau garanție a Utilizatorului în virtutea prezentului contract se va fi dovedit falsă sau imposibilă, sau

13.1.8 Orice licență, consimțământ, înregistrare sau aprobare (guvernamentală sau de altă natură) necesară valabilității, impunerii sau legalității prezentului contract de leasing, este retrasă sau încetează, indiferent de motiv, sau este ulterior prevăzută, dar nu este acordată, sau

13.1.9 Orice colateral și/sau precondiție asupra cărora s-a convenit prin prezentul contract are un efect necorespunzător sau devine ineficientă, indiferent de motiv, sau

13.1.10 Au loc împrejurări excepționale sau amenință să aibă loc, care, în opinia Finanțatorului au un efect advers asupra capacității Utilizatorului de a-și îndeplini obligațiile sau care îl determină pe Finanțator să le considere necorespunzătoare aderării lui la acest contract.

Locatarul va informa în scris Finanțatorul în legătură cu orice situație de neîndeplinire a obligațiilor, prezente sau potențiale.

13.2 Consecințele situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor

În cazul rezilierii prezentului contract sau în cazul declarării de către Finanțator a tuturor sumelor restante ca plătibile, Finanțatorul va fi pus de către Utilizator în situația similară îndeplinirii contractului conform condițiilor sale; Locatarul va achita toate sumele restante și, de asemeni, va îndeplini toate pretențiile plătibile în viitor conform prezentului contract și va compensa Finanțatorului la cerere toate pierderile, cheltuielile și responsabilitățile (inclusiv și nu numai cheltuielile judiciare și nejudiciare rezultate din procesul de acuzare) pe care Finanțatorul le va susține ca și consecințe directe sau indirecte ale oricărei situații de neîndeplinire a obligațiilor. O confirmare din partea Finanțatorului care face cunoscute astfel de sume, pierderi, cheltuieli și responsabilități, vor reprezenta (cu exceptia unei erori manifeste) dovezi concludente ale sumelor ce urmează a fi achitate de către Utilizator.

13.3 Suma cumulată

În cazul rezilierii prezentului contract sau în cazul declarării de către Finanțator a tuturor sumelor restante ca plătibile, Finanțatorul va avea dreptul să rețină toate sumele deja plătite de către Utilizator conform prezentului contract, sub formă de onorariu cumulat pentru utilizarea obiectului leasingului de către Utilizator.

14. Asigurare

14.1 Asigurare

Pe perioada prezentului contract, Utilizatorul va încheia, pe propria cheltuială, o asiguarare completă de vehicul/echipament pentru obiectul leasingului (inclusiv accesorii) cu Alphai Asigurări S.A., București, și va informa compania de asigurări cu privire la proprietatea Finanțatorului asupra obiectului leasingului. Pretențiile referitoare la asigurarea obiectului leasingului vor fi în favoarea Finanțatorului.

Cel târziu la data semnării procesului verbal de recepție Utilizatorul va demonstra Finanțatorului că obiectul leasingului este asigurat și asigurarea este cesionată Finanțatorului, și va demonstra că societatea de asigurări este înștiințată de această cesiune.

Utilizatorul va anunța imediat Finanțatorul în legătură cu orice incident ce poate duce la o cerere de asigurare și va lua orice măsuri pentru a păstra cererea de asigurare.

14.2 Împrejurări referitoare la asigurări

În cazul unei împrejurări ce necesită asigurare, care nu implică pierderea totală a obiectului leasingului, procedurile de asigurare vor fi disponibile în vederea reparațiilor necesare obiectului leasingului. În cazul unei pierderi complete , Finanțatorul are dreptul să facă uz de drepturile sale, după cum se precizează în Cap. 13, după propria sa voință. În acest caz, Finanțatorul va scădea din pretențiile sale la adresa Utilizatorului orice plată pe care a primit-o prin intermediul asigurării mai sus menționate și va elibera orice surplus în favoarea Utilizatorului.

15. Colateral/Condiții precedente

În vederea garantării oricăror pretenții ale Finanțatorului împotriva Utilizatorului conform prezentului contract, Utilizatorul va furniza următorul colateral în favoarea Finanțatorului, al cărui conținut să fie acceptat de către Finanțator:

bilete la ordin, eliberate de către Utilizator pentru fiecare rată și valoarea reziduală la ordinul Finanțatorului, plătibile la Banca Comercială Română, cu data limită 30 de zile după data limită a fiecărui avans, rată sau valoare reziduală amânate;

dovada autorității de semnătură și specimene de semnătură verificate pentru persoanele care au semnat prezentul contract și biletele de ordin menționate mai sus, în numele Utilizatorului;

autorizații, confirmări, recunoașteri etc., cerute de țara de origine a Utilizatorului;

Gaj pe echipamente deținute de Utilizator înregistrat pentru suma de EUR 219.000,00, corespunzând investiției.

prezentarea anexei D, contrasemnată de sub-Utilizator.

15.2 Pari Passu / garanții negative

În cazul în care Utilizatorul furnizează colateral în favoarea celorlalți creditori sau finanțatori ai săi, din țară sau străinatate, se va asigura că Finanțatorul va fi întotdeauna în mod egal și proporționat asigurat. Obligațiile Utilizatorului conform prezentului contract vor deține o poziție cel puțin pari passu și în mod egal cu toate celelalte obligații restante ale Utilizatorului către terți.

15.3 Condiții precedente

Următoarele condiții precedente vor fi îndeplinite de către Utilizator pe lângă orice altă precondiție prevăzută în prezentul contract (de exemplu: furnizarea de colateral):

15.3.1 Achitarea avansului (Capitolul 8) și/sau a plății speciale (Cap.7, dacă aceasta este furnizată, conform termenilor stabiliți);

15.3.2 Furnizarea de aprobări necesare de la autoritățile competente în țara Utilizatorului – în special licența de import și/sau transfer – și autorizație de schimb, dacă este necesară, -și dovada îndeplinirii tuturor precondițiilor prevăzute de către astfel de autorități.

15.4 Furnizarea de colateral / Îndeplinirea condițiilor precedente

Utilizatorul va furniza colateral și va îndeplini condițiile precedente și alte precondiții menționate în prezentul contract de leasing într-o perioadă rezonabilă de timp, altfel Finanțatorul va avea dreptul să se retragă din prezentul contract și să pretindă despăguburi pe care le consideră consecințe directe sau indirecte ale acestei retrageri, cel puțin sub forma unei penalizări de 1% din prețul de cumpărare pentru obiectul închiriat. Perioada rezonabilă este de maximum 2 luni de la semnarea prezentului contract de către ambele părți. Utilizatorul admite ca Finanțatorul va încheia Contractul de cumpărare cu Furnizorul numai după intrarea în vigoare a prezentului contract.

16. Drepturi după expirarea perioadei de leasing

16.1 Opțiunea Utilizatorului de cumpărare

În urma îndeplinirii tuturor obligațiilor sale conform prezentului contract, Utilizatorul va avea dreptul de a cumpăra obiectul leasingului. Prețul de cumpărare va fi:

43.800,00 EURO (EURO patruzecișitreimiioptsutevirgulăzerozero) și va fi plătibil la șase luni de la scadența ultimei rate de leasing.

Finanțatorul nu oferă nici o garanție referitoare la starea și caracterul optim al obiectului leasingului. Utilizatorul va informa Finanțatorul în scris în legătură cu intenția sa de a cumpăra obiectul leasingului, cel târziu la data îndeplinirii obligațiilor sale finale conform prezentului contract. Obiectul leasingului va rămâne proprietatea Finanțatorului până la achitarea prețului de cumpărare și a altor sume restante. Toate taxele și impozitele plătibile în legătură cu o astfel de achiziție vor fi plătite de către Utilizator.

16.2 Opțiunea de vânzare a Finanțatorului

Finanțatorul are dreptul de a cere Utilizatorului să cumpere obiectul leasingului. Prețul cumpărării va fi de:

43.800,00 EURO (EURO patruzecișitreimiioptsutevirgulăzerozero) plus toate pretențiile restante conforme prezentului contract; acestea vor fi plătibile la șase luni de la scadența ultimei rate de leasing. Finanțatorul nu oferă nici o garanție referitoare la starea și caracterul optim al obiectului leasingului. Finanțatorul va informa Utilizatorul în scris în legătură cu intenția sa de a vinde obiectul leasingului cel târziu la data emiterii facturii pentru ultima rată a leasingului. Obiectul leasingului va rămâne proprietatea Finanțatorului până la achitarea prețului de cumpărare și a altor sume restante. Toate taxele și impozitele plătibile în legătura cu o astfel de achiziție vor fi plătite de către Utilizator.

16.3 Retransferarea obiectului leasingului

În cazul în care Utilizatorul sau Finanțatorul nu își exercită drepturile precizate în Cap. 16.1 și 16.2 sau în cazul rezilierii prezentului contract de leasing sau în cazul declarării de către Finanțator a tuturor sumelor restante ca plătibile, Utilizatorul este obligat să predea obiectul leasingului Finanțatorului la o destinație desemnată de către Finanțator. Demontarea și transferul obiectului leasingului la destinația desemnată de către Finanțator vor fi efectuate pe cheltuiala și riscul Utilizatorului. În cazul întârzierii demontării și retransferării obiectului leasingului cauzate de Utilizator, acesta va fi obligat să continue plata ratelor calculată pe perioada întârzierii. Finanțatorul are dreptul de a pretinde despăgubiri adiționale pe care le consideră consecințe ale întârzierii.

17. Prevederi Generale

17.1 Taxe și impozite

Toate taxele, impozitele și alte datorii în legătură cu încheierea, îndeplinirea și execuția prezentului contract, în special în legătură cu plățile ce urmeaza a fi efectuate sunt plătibile de către Utilizator, iar livrarea și utilizarea obiectului leasingului vor fi suportate de către Utilizator, inclusiv taxe, impozite și alte datorii care apar Finanțatorului în calitatea sa de proprietar al obiectului leasingului. Utilizatorul va deconta Finanțatorului taxele, impozitele și alte datorii achitate de acesta în avans.

17.2 Notificări

Toate notificările, cererile și alte communicate conform prezentului contract vor fi efectuate în engleză sau germană și vor fi trimise prin poșta, telex sau telefax la adresele părților contractante menționate pe prima pagină a prezentului contract.

Orice schimbare de adresă va fi comunicată celeilalte părți. Toate notificările, cererile și alte comunicate sunt complet eficiente dacă sunt trimise la ultima adresă înainte de comunicarea referitoare la schimbarea de adresă.

17.3 Modificări/ Adăugiri

Modificările și adăugirile vor fi efectuate exclusiv în scris. În cazul nevalidității și/sau neimpunerii unei prevederi din prezentul contract, restul prevederilor rămân în vigoare.

17.4 Renunțare la drepturi

Neexercitarea sau întârzierea Finanțatorului de a-și exercita drepturile, autoritatea sau privilegiile conform prezentului contract nu vor fi considerate renunțare la drepturi.

17.5 Legea vânzărilor uniforme/ obligații referitoare la produse

Normele Legii vânzărilor uniforme (Convenții de contracte referitoare la vânzarea internaționala a bunurilor) nu sunt aplicabile prezentului contract. Prevederile Actului Austriac al Obligațiilor referitoare la produse și alte regulamente obligatorii similare în țara Utilizatorului și/sau Furnizorului nu sunt aplicabile și/sau excluse în măsura permisă, așadar

Utilizatorul nu va impune Finanțatorului nici o despăgubire în acest sens.

17.6 Succesor legal

Drepturile și obligațiile părților acestui contract vor fi transmise succesorilor lor legali. Finanțatorul are oricând dreptul de a-și transfera toate drepturile și îndatoririle conform prezentului contract către una dintre firmele sale afiliate sau uneia dintre firmele-mamă.

Utilizatorul este pe deplin și dinainte de acord cu un astfel de contract, cu condiția ca drepturile și obligațiile sale conform prezentului contract să rămână neschimbate.

18. Legislația aplicabilă/Jurisdicție/Confidențialitate

18.1 Legislația aplicabilă/Jurisdicție

Prezentul contract va fi guvernat și interpretat conform legislației române. Locații ne-exclusive de aplicare a jurisdicției vor fi Viena și București.

18.2 Confidențialitate

Finanțatorul și Utilizatorul nu vor dezvălui prezentul contract – parțial sau integral- terților, fără consimțământul scris, anterior al Finanțatorului. Totuși, o astfel de dezvăluire este permisă dacă este legal necesară sau dacă este efectuată în cadrul grupului de companii ale Finanțatorului sau Utilizatorului.

19. Intrarea în vigoare

Prezentul contract intră în vigoare la semnarea lui de către Utilizator și Finanțator. Totuși, intrarea în vigoare ulterioară a prezentului contract va fi supusă aprobării autorităților competente ale Finanțatorului, în special a comitetului său de credit; și îndeplinirii Condițiilor precedente de către Utilizator și furnizării colateralului (Cap. 15) și a acordului între Utilizator și Furnizor referitor la Contractul de cumpărare ce urmează a fi încheiat cu privire la obiectul leasingului. Finanțatorul va informa Utilizatorul în legătură cu intrarea în vigoare a prezentului contract. Data unei astfel de scrisori de la Finanțator către Utilizator va fi considerată data intrării în vigoare.

20. Documente originale

Prezentul contract de leasing este elaborat în două exemplare originale, câte unul pentru Utilizator și Finanțator.

București, 27.04.2004 Bucuresti, 27.04.2004

Alpha Leasing SA BA-CA Export Leasing Gmb

Anexa A Specificări referitoare la Obiectul leasingului

Anexa B Protocolul de luare în primire

Anexa C Programul provizoriu de plată

Anexa D Scrisoare de notificare din partea sub-Utilizatorulu

Modelul 2

Contract de Leasing Nr.SCH 1

între

R. SCHNEIDER & SOHN GmbH und Co. KG, Zeppelinstraße 30b, Deutschland

denumit în continuare ‘Locator’

și

Alpha LEASING S.A.,

Bd. Ficusului 8, Ap.2, Sector 1

71544 București, România

denumit în continuare ‘Utilizator”

1. Obiectul contractului de leasing

(1)

Obiectul acestui contract de leasing îl reprezintă utilajele fabricate de Locator:

cu specificație conform Anexei 2 și 3

Valoarea în valută 1.376.171,00 EUR

2. Condiții de plată

Plecând de la valoarea totală de 1.376.171,00 EUR prevăzută la capitolul 1, al acestui contract de leasing sumele de plată sunt scadente conform Anexei1 – Calcul rate leasing și Plan de plăți.

Aceste valori se transferă liber fără nici un cost în contul Locatorului la Bank Schiling& CoDeutschland, Konto-nr. 003006.

3. Livrarea / Preluarea / Obligație de verificare a utilajelor

(1)

Pentru acest contract sunt valabile următoarele modalități de livrare:

a) Furnizor: John Deere International GmbH

b) Condiții de livrare: CIP Slobozia

c) Termene: Pos.1 până la 10.07.2004

Pos.2 până la 10.07.2004, din care 5 Bucăți până la 31.05.2004.

d) Livrarea obiectelor de leasing se efectuează franco Slobozia, nevămuit și neimpozitat.

(2)

Utilizatorul este obligat să preia utilajele. Utilizatorul este îndreptățit a refuza preluarea numai în situația în care utilajele prezintă deficiențe esențiale. Pretențiile sale cu privire la acordarea de garanții rămân intacte. Data de la care începe perioada de garanție este data specificată în factură.

(3)

În conformitate cu uzanțele unei derulări normale a unei operațiuni comerciale, imediat după sosirea utilajelor, Utilizatorul va trece la verificarea furniturii respective, iar în cazul depistării unor defecțiuni, acestea vor fi neîntârziat comunicate Locatorului. În cazul în care Utilizatorul nu reclamă defecțiunea, atunci obiectele de leasing se consideră recepționate, cu excepția situației când avaria a avut o natură ascunsă și nu a putut fi depistată cu ocazia verificării acestora. Dacă o astfel de avarie apare ceva mai târziu, reclamarea ei trebuie făcută imediat după descoperirea ei; în caz contrar, se consideră obiectele de leasing ca recepționate, cu toate că există această defecțiune.

(4)

Plățile prevăzute la capitolul 2 al acestui contract se vor efectua pe baza următoarelor documente:

În schimbul confirmării comenzii

În schimbul facturii de livrare și a adeverinței de preluare

4. Responsabilitate cu privire la factorul de risc

(1)

Riscul cu privire la avariere, ruina, pierdere, furt sau uzura prematură a utilajelor cade în responsabilitatea Utilizatorului odată cu sosirea la locul de destinație. Se va întocmi un proces verbal de primire. Asemenea evenimente nu îl dezleagă pe Utilizator de îndeplinirea obligațiunilor din contract. Utilizatorul are obligația să-l înștiințeze imediat pe Locator, dacă intervin astfel de evenimente.

(2)

În situația în care are loc unul din evenimentele menționate în paragraful 1, atunci Utilizatorul este obligat să execute pe cheltuiala sa reparațiile ce se impun sau să le înlocuiască cu obiecte echivalente.

5. Garanție / responsabilitățile Locatorului

(1)

Pentru deficiențele apărute la obiectele de leasing, Locatorul acordă, la alegerea sa, prestație în garanție, ce constă într-o intervenție de înlăturare a defecțiunii sau înlocuirea utilajului.

(2)

Pretenții cu privire la efectuarea unor prestații în garanție, pot fi revendicate de Utilizator, după 1500 ore funcționare sau într-un interval de 12 luni, socotit de la data livrării obiectelor de leasing dar nu mai mult de 18 luni de la livrare, care din cazuri se atinge primul.

(3)

Locatorul nu acordă garanție pentru deficiențele apărute din următoarele motive:

Utilizarea incompetentă și necorespunzătoare, montaj greșit, respectiv punerea în funcțiune de Utilizator sau de către un terț, uzura normală, deservire greșită sau neglijență, influențe chimice, electrochimice sau de origine electrică, exceptând situația când aceste deficiențe au apărut din vina Locatorului.

(4)

Pentru a acționa în scopul unor remedieri ce apar ca necesare și pentru livrări de piese de schimb, Locatorului i se va acorda în înțelegere cu Utilizatorul, timpul necesar și posibilitatea de acționare. În caz contrar, Locatorul va fi eliberat de orice obligație de garanție. În cazul în care Locatorul nu a executat remedierile și livrările pieselor de schimb în decurs de 5 zile lucrătoare de la data la care s-a făcut înștiințarea în scris a Locatorului asupra felului și volumului defecțiunii de către Utilizator, se consideră că nu și-a efectuat datoria de remediere sau înlocuire a obiectului defectat în perioada de garanție.

(5)

În cazul în care Utilizatorul sau un terț, fără a avea în prealabil acceptul Locatorului, supune utilajele unor modificări inoportune sau efectuează o punere în funcțiune necorespunzătoare, Locatorul este absolvit de răspunderea în garanție pentru consecințele ce apar în aceste cazuri.

(6)

În fiecare dintre cazuri, Locatorul poartă răspunderi numai pentru acte premeditate și neglijența gravă, datorate lui.

(7)

Locatorul asigură aprovizionarea cu piese de schimb pentru mașinile livrate, în timp corespunzător, precum și asistența tehnică – inclusiv pentru perioada de după expirarea termenului de garanție. Livrarea de piese și asistență tehnică trebuiesc remunerate în mod separat de către Utilizator față de Locator.

6. Obligațiile utilizatorului

(1)

Utilizatorul va respecta toate recomandările date de Locator, cu privire la întreținerea, îngrijirea și utilizarea mașinilor și pe cheltuiala sa va lua toate măsurile ce se impun pentru a se păstra acest parc în stare de funcțiune, executând toate lucrările necesare pentru punerea și menținerea în funcțiune a utilajelor. Avariile constatate la obiectele de leasing, ce nu pot fi remediate de Utilizator vor fi comunicate imediat Locatorului.

Toate cheltuielile oficiale sau de drept privat, taxe si impozite, ce rezultă având ca bază prezentul contract, dreptul de deținere sau de utilizare a utilajelor, ce survin conform legislației române, cad în sarcina Utilizatorului.

(2)

Locatorul este absolvit, prin persoana Utilizatorului, de pretențiile revendicate din partea persoanelor terțe și care rezultă din întrebuințarea sau deținerea obiectelor de leasing.

(3)

Utilizatorul poate supune utilajul unor modificări numai în cazul în care a obținut în prealabil acordul în scris, din partea Locatorului.

(4)

Utilizatorul este obligat ca pe cheltuiala sa să fereasca obiectele de leasing de accesul și păgubirea de către persoane terțe și să le protejeze de prejudicii ce ar putea fi provocate de către aceștia.

(5)

Locatorul va fi informat de Utilizator neîntârziat de schimbarea de sediu, intenția de cedare a afacerii sau de schimbare a posesorului obiectelor de leasing.

(6)

Utilizatorul va asigura obiectele de leasing și va menține asigurarea pe toată perioada derulării prezentului contract, pe cheltuiala sa, contra riscului de ruină și pierdere, a distrugerii ca urmare a furtului, apei sau focului, dispariției sau a altor forme de distrugere considerate de Locator a face obiectul unei asigurări reglementare si necesare. Utilizatorul dovedește Locatorului la cererea acestuia că asigurarea obiectelor de leasing a fost realizată, este completă și la zi, confirmând prin polițele de asigurare respective.

7. Drept de uz / Alte dispoziții

(1)

Utilizatorul este îndreptățit după obținerea în prealabil a acordului din partea Locatorului, să predea utilajele spre folosință, în vederea executării unor lucrări agricole, în cadrul unor contracte de cooperare încheiate cu întreprinderi românești, cu profil agricol. Locatorul este de acord cu această modalitate de exploatare, dacă beneficiarul și-a ales cu scrupulozitatea unui om de afaceri procedura reglementară ce se impune derulării unei asemenea afaceri și pe baza unui “Studiu de fezabilitate”.

Înainte de a da în exploatare utilajele, în baza contractelor de cooperare ce au fost încheiate cu unitățile agricole, Utilizatorul este obligat pentru fiecare contract în parte, să prezinte Locatorului un “Studiu de fezabilitate”, prin care să se fundamenteze, din punct de vedere economic, posibilitatea realizării obiectivelor prevăzute contractual.

(2)

Utilizatorul nu este împuternicit să întreprindă măsuri ce depășesc cadrul prevederilor menționate la alin. 1, respectiv să lase spre folosință obiectele de leasing unor terțe persoane sau să dispună de acestea într-un alt mod.

8. Obligație de preluare

(1)

Utilizatorul este obligat ca după semnarea contractului să preia obiectele de leasing prevăzute în contract.

(2)

Utilizatorului i se recunoaște dreptul opțiune de a achiziționa, prin cumpărare, la sfârșitul perioadei de leasing (până la 30.03.2007) a obiectelor de leasing. Acest drept de opțiune va putea fi exercitat prin anunțare în scris a Locatorului de către Utilizator până cel mai târziu cu 6 luni înainte de expirarea termenului de leasing, altfel dreptul de opțiune expiră.

(3)

O dată cu primirea de către Locator a opțiunii de cumpărare se realizează contractul de vânzare pentru obiectele de leasing. Se consideră preț de cumpărare valoarea reziduală a obiectelor de leasing de la șfârșitul perioadei de leasing în valoare de:

(4)

Achitarea la 30.05.2007 a prețului de cumpărare se va efectua liberă de costuri în contul Locatorului menționat în capitolul 2 al acestui contract.

(5)

Vânzarea obiectelor de leasing se face fără garanție. Până la plata totală a prețului de cumpărare, Locatorul își rezervă proprietatea asupra obiectelor de leasing.

După plata totală a prețului de cumpărare către Locator, se transmite asupra Utilizatorului proprietatea asupra obiectelor de leasing.

(6)

Cu preluarea prin cumpărare a obiectelor de leasing, costurile colaterale rezultate cad în seama Utilizatorului.

9. Rezilierea contractului

Ambele părți sunt îndreptățite să rezilieze contractul dacă una dintre părți nu respectă prevederile acestui contract sau dacă situația juridica a uneia dintre părti nu mai permite respectarea contractului până la capat.

Orice reziliere a acestui contract se va face în scris.

Odată predată declarația de reziliere către cel care primește preavizul, va înceta și dreptul de folosință al cumpărătorului asupra utilajelor.

10. Transmiterea drepurilor

Locatorul este îndreptățit să transfere în totalitate drepturile și obligațiile sale, ce rezultă din prezentul contract.

11. Dispoziții finale

(1)

Forma legală de modificare sau completare a acestui contract este cea scriptică.

(2)

Alte întelegeri, chiar verbale nu sunt admise.

(3)

În cazul în care o clauză la prezentul contract devine sau poate deveni total sau parțial ineficientă, celelalte clauze își păstrează valabilitatea. Mai mult, la apariția unei astfel de situații partenerii sunt obligați să contribuie la redactarea unor reglementări, care să se apropie cât mai mult de scopul juridic și economic urmărit de vechea reglementare. Toate acestea sunt valabile numai în situația în care acest contract nu este complet sau prezintă unele lipsuri.

(4)

Acest contract se subordonează legislației din Germania.

(5)

Pentru litigii și controverse, locul arbitrajului va fi sediul Locatorului. Locatorul poate să recunoască ca loc de arbitraj și sediul Utilizatorului.

(6)

Fiecare dintre părți confirmă prin semnatură că a primit un exemplar din acest contract.

Alpha Leasing SA R. SCHNEIDER & SOHN GmbH und Co. KG

Data: 10.03.2004

Capitolul V: CONCLUZII ȘI PROPUNERI. POSIBILITĂȚI DE EXTINDERE A LEASING-ULUI ÎN ȚARA NOASTRĂ

Societățile comerciale care doresc să realizeze importuri de echipamente trebuie să procedeze la analiza comparativă a aducerii acestora prin metoda tradițională de vânzare-cumpărare, care presupune angajarea de credite, cu importul în regim de leasing, ducând astfel la evidențierea argumentelor pro și contra pentru fiecare din aceste două variante.

Din cele prezentate în subcapitolul 4.4.3 al acestei lucrări rezultă că leasing-ul este de departe cea mai accesibilă formă de creditare datorită, în principal, garanției oferite de dreptul de proprietate al societății de leasing asupra bunurilor respective.

Dacă firma ar opta pentru un împrumut bancar ar trebui să aibă diponibilă și o mare sumă de bani pentru plata taxei pe valoarea adăugată în vamă, ceea ce se traduce în posibila lipsă de lichidități pentru o perioadă; în cazul încheierii unui contract de leasing extern firma importatoare va achita taxa pe valoarea adăugată în vamă la finalul contractului, adică peste trei ani, și numai la 20% din valoarea inițială a bunurilor (deci de cinci ori mai puțin) și până atunci ar putea folosi resursele financiare disponibilizate astfel în alte scopuri, ceea ce ar aduce profit firmei.

Dacă ar opta pentru un împrumut bancar firma importatoare ar trebui să aducă gaj bunuri care se află în proprietatea sa și pe care nu le va putea înstrăina pe durata contractului, în timp ce în cazul încheierii unui contract de leasing ea poate subînchiria utilajele aflate sub contract.

Din exemplele tratate in subcapitolul 4.4.3. rezultă că importul de echipamente în leasing este cel mai ieftin, comparativ cu creditarea bancară. Costurile finanțării se ridică în cazul leasing-ului la 154.417 EUR, iar în cel al împrumutului bancar la 190.061,79 EUR (împrumut bancar la Raiffeisen) sau 228.037,54 Eur (împrumut bancar Banca Comercială Română).

Pe de altă parte, este mult mai rentabil pentru o firmă importatoare să achiziționeze utilajele în leasing pentru că în acest mod nu-și blochează importante sume de bani (urmând a le recupera ulterior din vânzarea sau închirierea utilajelor respective).

Economia românească, care se află în fața unor cerințe de restructurare, modernizare și orientare spre o diversitate de tehnici manageriale de afaceri economice bazate pe eficiență, poate folosi leasing-ul atât in export și import ca o operațiune comercială ce poate întregi sfera largă de tehnici comerciale contemporane, cât și ca o forma accesibilă de privatizare, de valorificare a competențelor și responsabilitaților unor manageri pregătiți care nu dispun de capital.

Uzura morală accentuată, prețul ridicat al mașinilor și instalațiilor, penuria de capital financiar inițial într-o Românie în tranziție spre economia de piață în care apar numeroase și importante probleme sunt câteva motive importante în calea cărora un agent economic român poate interveni favorabil prin utilizarea operațiunii de leasing și anume, prin realizarea unor importuri în sistem de leasing.

Începând cu anul 1995, operațiunile de leasing de import fac parte din datoria externă a țării evidențiate pe tipuri de creditori, alături de alte categorii de împrumuturi de la organisme internaționale, bănci private, credit furnizor, ș.a.

Leasing-ul ar aduce o serie de avantaje în domeniul importului, dar și în domeniul exportului, deschizând calea unor numeroase operațiuni de cooperare.

În ceea ce privește importul utilizarea leasing-ului permite aportul unui volum sporit de utilaje printr-un efort valutar inițial mai mic și eșalonarea acestuia pe o perioadă mai îndelungată. De asemenea, leasing-ul dă posibilitatea plății chiriei datorate din exportul produselor realizate cu utilajele luate în locație și sporește modalitatea adaptării produselor de fabricație în funcție de variațiile cererii pe piața externă.

În cooperarea internațională, achiziționarea utilajelor prin leasing oferă posibilitatea creșterii dimensiunilor acțiunii, fără o creștere corespunzătoare a efortului financiar.

Leasing-ul ar rezolva parțial marea problemă a lipsei fondurilor disponibile care întârzie retehnologizarea, dând posibilitatea creșterii activitații întreprinderii fără creșterea corespunzătoare a efortului financiar și ar aduce, totodată, avantajul service-ului oferit contractului full-service leasing și a instruirii personalului firmei beneficiare.

Pe de altă parte, pentru exportul românesc leasing-ul poate constitui o variantă de comercializare, o modalitate de suplimentare a acestuia, avându-se in vedere produse românești cu o oarecare notorietate pe anumite segmente ale pieței mondiale, cum ar fi: tractoare, autocamioane, locomotive, escavatoare, echipamente de cercetare geologică, echipamente de foraj, utilaje pentru lucrări de construcții-montaj. In același context, leasing-ul poate produce promovarea exportului nostru de mașini și utilaje noi și lărgirea ariei de penetrare pe piețele externe și implicit, sporește eficiența comerțului nostru exterior.

Un alt efect principal pe care l-ar produce leasing-ul la export este exportul unor utilaje cu plata chiriei in bunuri produse de către acestea (de exemplu, țițeiul extras cu ajutorul utilajelor petroliere produse din exportul românesc ce ar asigura satisfacerea nevoilor economiei cu această materie primă).

De asemenea, există posibilitatea practicării unor exporturi prin leasing prin înființarea unor societăti mixte în care firma producătoare românească să asigure mașinile, piesele de schimb, service-ul, asistența tehnică, personalul calificat pentru punerea în funcțiune a mașinilor, iar societatea de leasing străină să aducă fondurile necesare pentru creditarea viitorilor clienți.

Operațiunile de leasing pot fi practicate de către societățile românești și pe piețele interne în sensul că între producători și utilizatori, ca urmare a absenței fondurilor acestora din urmă, se poate realiza o tranzacție care să propună inițial doar cesiunea dreptului de folosință, cu posibilitatea de cumpărare la terminarea perioadei de închiriere. Încheierea de astfel de afaceri s-ar putea afectua prin intermediul băncilor comerciale care ar putea să-și dezvolte compartimente speciale care să se ocupe de acest tip de creditori. Apariția unor astfel de finanțatori este extrem de importantă având în vedere actualele condiții din economia românească în care producătorii sau comercianții nu-și pot permite imobilizarea unor fonduri bănești prin utilizarea unor firme de vânzare pe credit și/sau în sistem leasing.

Leasing-ul ca metodă de privatizare presupune încheierea unui contract de leasing între un operator particular și stat, contract ce presupune închirierea unor bunuri aflate în proprietatea statului unui locatar particular, presupunând în final posibilitatea unei achiziționari ulterioare, fapt ce îl determină pe utilizator să folosească bunurile închiriate în mod rațional.

Această modalitate de privatizare este favorabilă cu atât mai mult cu cât lipsa de fonduri din economie face dificilă cumpărarea imediată a bunurilor din proprietatea statului. În ideea aplicării acestei formule, întreprinzătorii trebuie să devină conștienți de faptul că veniturile unei întreprinderi nu se realizează din proprietatea în sine asupra bunurilor, ci prin utilizarea acestora.

Metoda de privatizare prin leasing ar putea fi aplicată nu numai pentru marile întreprinderi producătoare, ci și în alte sectoare economice precum turismul și comerțul.

Leasing-ul ar trebui folosit mai frecvent de către societățile comerciale care întâmpină greutăți în atragerea de fonduri proprii sau împrumutate. În același timp, întocmirea unor studii temeinice de către potențialii beneficiari ar putea duce la descoperirea a numeroase cazuri în care leasing-ul este preferabil cumpărării sau chiar importului.

Problema lipsei de fonduri pentru societățile de leasing românești ar putea fi rezolvată prin constituirea unor societați mixte între o societate românească și societăți specializate de leasing, bancare sau financiare din străinătate pentru că societățile de leasing sunt, de regulă, unități financiare puternice care dețin sume importante de bani, obținute prin închirierea unor bunuri, întreprinderile românești dispunând de resurse financiare prea puține pentru demararea unor astfel de operațiuni.

De asemenea, buna desfășurare a operațiunilor de leasing presupune existența unui personal instruit în analiza riscului clientului, capabil să dezvolte operațiunile de leasing propriu-zise, a unui personal tehnic și comercial care să supravegheze menținerea în bune condiții a echipamentelor închiriate, precum și achiziționarea în bune condiții a bunurilor și derularea tuturor operațiunilor de contractare, transport, vamuire, recepție și plată a echipamentelor.

Importantă este evaluarea riscului pentru o societate de leasing, dar și mai important este riscul beneficiarului.

Esențial este să existe acces la informații financiare exacte și detaliate despre trecutul economico-financiar al clientului (analiza bilanțului și a contului de profit și pierdere, experiența de plată, etc.), cât și despre viitorul previzionat al acestuia (dacă va putea să producă în viitor fluxuri de numerar potrivite pentru a menține angajamentul de leasing).

În condițiile integrării României în Uniunea Europeană, leasing-ul, tehnică modernă de investiții și finanțare, devine o alternativă preferată de tot mai multe categorii de utilizatori, constituind o parte integrantă a alfabetului managerial și financiar.

BIBLIOGRAFIE

Adochiței, M. „ Finanțele întreprinderii”

Editura Sylvi , București, 2000

Andreica, M. „ Leasingul-cale de finanțare a investițiilor”

Editura Cibernetica , București, 1996

Georgescu, T. „Tehnici de comerț exterior”

Editura Silvy, București, 1996

Puiu, Al. „Tehnici de negociere, contracte și derulare în

afacerile economice internaționale”

Editura Tribuna Economică, București 1997

Stancu, I. „Gestiunea financiară a agenților economici”

Editura Economică, București 1994

Stancu, I. „Finanțe – Teoria piețelor financiare, Finanțele

Întreprinderilor, analiza și gestiunea financiară”

Editura Economică, București 1997

Tudorache, D. „ Monedă Bănci Credit”

Editura Sylvi , București, 1999

Vintilă, G. ,, Gestiunea financiară a întreprinderii”

Editura Didactică și Pedagogică , București, 2003

Bilanțul contabil la 31.12.2004 al S.C. APLHA LEASING S.A.

Legea 571/23.12.2003 privind Codul Fiscal