Leasingul

INTRODUCERE

INTRODUCERE

Prin această lucrare mi-am propus să analizez cât mai multe aspecte privind leasingul ca element de finanțare într-o întreprindere și cât de important este acesta față de alte tehnici de finanțare.

Motivul pentru care am ales această lucrare este acela că leasing-ul se referă la un domeniu aflat la începuturile dezvoltării sale în România, și aceasta vine tocmai dintr-o atentă observare și deplină înțelegere a complexității mecanismelor economiei de piață: nu dreptul de proprietate asupra mijloacelor fixe generează profituri pentru companie, ci utilizarea cu maxim de randament a acestora.

Încă din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obținute prin folosința unui lucru, având mai puțină importanță cine deține titlul de proprietate. Prin anii 210, în orașul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, păstrând o evidență a acestui fapt pe plăci de argilă. Aristotel, în lucrarea sa „Retorica”, exprima ideea că „bogăția nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt proprietatea altora”.

În legislația română operațiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operațiuni prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicația unei alte părți, denumită utilizator, să cumpere sau să preia de la un terț, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil și să transmită utilizatorului posesia sau folosința asupra acestuia contra unei plăți numită redevență, în scopul exploatării sau, după caz, a achiziționării bunului. În 1998 a apărut Legea privind reglementarea activității de leasing care a adus unele completări ordonanței inițiale.

Extinderea utilizării afacerilor de leasing a fost însoțită de o diversificare a modalităților concrete de organizare, comercializare și finanțare, ce permit constituirea unui set de criterii bine definite, în funcție de care se poate efectua o clasificare a acestor operațiuni. Complexitatea și diversitatea operațiunilor de leasing sunt puse în evidență prin clasificarea lor în anumite clase, în funcție de durata închirierii, ponderea ratelor în prețul net de vânzare, părțile participante și alte criterii.

INTRODUCERE

Practicarea leasingului financiar internațional aduce după sine la nivelul utilizatorului pe lângă avantajele create de legiuitor respectiv, plata taxelor vamale 1a valoarea reziduală, un cost suplimentar concretizat în plata impozitului pe dobânda inclusă in redevență dacă aceasta este prezentată separat sau pe toată valoarea ratei de leasing in caz contrar, pentru statul român, impozit ce urmează a fi achitat odată cu plata ratelor de leasing.

În luarea deciziei de finanțare prin leasing trebuie puse în balanță atât avantajele economico-financiare cât și dezavantajele pe care leasingul le poate avea pentru societate. Așa cum am arătat și în capitolul anterior, față de alte modalități de finanțare, leasingul este net superior atât din punct de vedere economico-finaciar cât și din punct de vedere contabil, iar avantajele sunt multiple.

Din punct de vedere al locatorului, este esențial faptul că contractul de leasing îi protejează dreptul de proprietate și deci poate acționa direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de obligațiile contractuale. De asemenea, obiectul finanțării fiind legat direct de contract și fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei și este mult mai ușor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului.

Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator. Acesta poate să plătească dreptul de folosință și, în cele din urmă, să achiziționeze un bun investițional pe măsură ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate și cadențate încât să permită plata ratelor și chiar obținerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini împovărătoare.

Creditul este un element indispensabil în tranzacțiile comerciale, de aceea funcționează în prezent mecanisme de finanțare complexe, realizate de regulă prin bănci; creditul este o formă de finanțare tradițională, deoarece pentru investiții se apelează de obicei la credit.

Leasingul este un pas înainte în finanțarea întreprinderilor care doresc să își achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu au posibilități financiare. „Această tehnică de finanțare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să obțină credite de la bănci, ori nu vor să-și greveze bunurile mobile și imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finanțarea integrală prin fonduri împrumutate a unei investiții fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta, leasingul se distinge de tradiționala creditare a investițiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiției”.

INTRODUCERE

De aceea, leasingul ca tehnică de finanțare vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activității și ridicarea performanțelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.

Pentru societatea de leasing (finanțatorul) importanța este ilustrată de aspecte care țin de: obținerea unor câștiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea utilajelor după perioada de închidere de bază; păstrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor în regim de leasing și facilități la cumpărarea acestora în cazul când se specializează pe anumite bunuri sau cumpără de la același furnizor.

Pentru producător (furnizor) importanța utilizării operațiilor de leasing se manifestă prin: atragerea și câștigarea de noi beneficiari și clienți, este o tehnică de marketing eficientă care a dus la apariția pe lângă exportul tradițional și a celui în leasing, „depășirea unor dificultăți legate de legislație în cazul importurilor, promovarea bunurilor de înaltă calitate, cu prețuri ridicate și implicit o rată a rentabilității mai mare în cazul vânzărilor tradiționale”.

În opțiunea utilizatorului asupra achiziționării bunului, din multiplele variante pe care le are, costul net al achiziției are un rol primordialcare este prezentat în cuprinsul lucrării.

Capitolul I este dedicat aspectelor generale privind operațiunile de leasing. După mai multe definiții ale leasingului date de mari autori și cercetători în domeniul leasingului, atât români, cât și străini, am căutat să prezint într-un mod cât mai clar, clasificarea operațiunilor de leasing, dar să prezint și participanții la aceste operațiuni.

Locul leasingului în cadrul tehnicilor de finanțare, am încercat să-l expun cât mai bine în cel de-al II-lea capitol al lucrării. Am prezentat și am comentat, atât aspectele ce se regăsesc într-un contract de leasing, precum și avantajele și limitele leasingului. În acest capitol am analizat importanța sa față de alte operațiuni financiare și am expus câteva din schemele de derulare și finanțare a operațiunilor de leasing.

Următorul capitol, cel de-al III-lea, prezintă într-un mod sumar legislația privind leasingul în România, dar și piața leasingului din țara noastră, ținând cont că și această piață a avut de suferit în urma crizei economice mondiale.

INTRODUCERE

În ultimul capitol, am acordat o mare importanță studiului de caz. Am ales ca studiu de caz contractarea în regim de leasing a unui autoturism la o societate comercială. Exemplul meu a fost, pe cât posibil, axat pe etapele desfășurării unui contract de leasing, dar și pe clauzele ce se regăsesc într-un astfel de contract.

În concluziile finale am reluat și subliniat aspectele principale puse și discutate în lucrare, reliefând cu această ocazie cele mai importante idei la care am ajuns în urma cercetării întreprinse.

Am ales și tratat cu multă plăcere și cu mult interes această temă, cu dorința de a aduce un plus de cunoaștere în acest domeniu.

Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea și importanța ei, necesitând o laborioasă muncă de documentare, dar și de cercetare, de coroborare și asamblare a informațiilor și cunoștințelor necesare dezvoltării ei, mai ales că leasingul este cu mult mai apreciat și mai căutat, decât alte tehnici de finanțare.

Prin combinarea datelor teoretice cu cele practice am încercat a reliefa o serie de aspecte cu privire la leasing și etapele ce trebuie parcurse în cazul finanțării unui autoturism în sistem leasing.

O preocupare principală pentru elaborarea acestei lucrări, a fost utilizarea și valorificarea unei bibliografii, de cel mai înalt nivel, opera unor specialiști, cercetători ai leasingului, recunoscuți în România și pe plan internațional.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

Capitolul I

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

Definirea conceptului de leasing

În literatura de specialitate se întâlnesc o serie de formulări ale conceptului de leasing, însă o diferențiere se observă doar atunci când leasingul este privit din anumite puncte de vedere ce le vom evidenția în următoarele rânduri.

Definiția leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât și juridic.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obțină și să utilizeze un lucru fără a plăti imediat prețul.

„O definiție mai recentă a leasingului în Franța pune în evidență funcțiile economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanțare, în principiu integrală, a unei investiții productive garantată de beneficiar”.

O definiție foarte sumară a leasingului a fost dată în Germania prin circularele fiscale din anul 1971 și respectiv 1972, stabilind drept criteriu unic în caracterizarea contractului, durata sa fixă și perioada în care este reeșalonată restituirea capitalului investit de finanțator. Circularele menționate prevăd următoarele:

contractul este încheiat pe o perioadă determinată (irevocabilă), timp în care nici una din părți nu este îndreptățită a proceda la reziliere;

mărimea plăților care se fac de către beneficiar, cuprinde, în afara costului de achiziție ori de producție, și toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finanțatoare.

În Italia, leasingul (locazione financiaro) este prevăzut în mod expres prin Legea nr. 183 din 2 aprilie 1986, care la art. 17 alin. 2 definește leasingul prin “închirierea bunurilor mobile ori imobile, pe care finanțatorul le dobândește, ori le confecționează, în raport cu indicațiile date de utilizator, acesta din urmă asumându-și toate riscurile pe timpul valabilității contractului, având și dreptul de a deveni proprietarul bunului primit în locațiune, cu condiția de a plăti prețul stabilit la data încheierii”. Nu se specifică nimic despre natura plăților și a prețului.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

„În legislația română operațiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operațiuni prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicația unei alte părți, denumită utilizator, să cumpere sau să preia de la un terț, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil și să transmită utilizatorului posesia sau folosința asupra acestuia contra unei plăți numită redevență, în scopul exploatării sau, după caz, a achiziționării bunului”. În 1998 a apărut Legea privind reglementarea activității de leasing care a adus unele completări ordonanței inițiale. Totuși, ultimele coordonate juridice în care se desfășoară această activitate au fost stabilite în 1999 prin Legea 99.

„Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operațiune de finanțare, pe baza unui contract de leasing, în care finanțatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiție. Pe toată durata contractului, închiriatorul-proprietar permite utilizatorului-chiriaș să folosească un anumit bun în schimbul promisiunii ultimului de a efectua o serie de plăți (rate de leasing) pe durata contractului”. Câștigurile obținute prin leasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul de proprietate asupra acestuia. O operație tipică de leasing decurge astfel: utilizatorul hotărăște asupra echipamentului de care are nevoie, asupra întreprinderii producătoare, a mărcii și modelului. De asemenea, specifică clar orice însușire specială dorită a bunului, termenele de garanție, livrare, instalare și service-ul.

Totodată, utilizatorul negociază prețul. După ce echipamentul și aspectele importante au fost specificate, iar contractul de vânzare-cumpărare negociat, utilizatorul încheie un contract de locațiune cu finanțatorul-proprietar, negociind cu acesta durata contractului, ratele de leasing, dacă taxele de vânzare, livrare, instalare vor fi incluse in prețul contractului, precum și alte considerente opționale. Termenul de leasing include o varietate de tranzacții de la cele în care leasingul reprezintă folosirea proprietății închiriate pentru o scurtă perioadă de timp, până la cele în care leasingul este, de fapt, un mijloc de finanțare a utilizatorului-chiriaș pentru a achiziționa bunul închiriat.

Privit „din punctul de vedere al societății de leasing, leasingul constituie o cumpărare a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării”. Deci leasingul este o operație de finanțare (creditare) pe baza unui contract prin care utilizatorul poate folosi un bun cu posibilitatea de a-1 cumpăra la finele locației, după ce a fost plătită chiria aferentă și ultima tranșă de plată (valoarea reziduală). Prin prisma finalității, operațiunea de leasing poate fi asemănată cu cea de vânzare-cumpărare cu plata în rate, în cazul în care bunul trece în proprietatea beneficiarului.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

Deosebirea este aceea că prin operațiunea de vânzare un anumit bun este cedat contra unei sume de bani, în timp ce prin leasing se cedează dreptul de folosință a bunului respectiv.

„Din punctul de vedere al beneficiarului, leasingul reprezintă o formă de creditare în cadrul căreia sumele necesare achiziționării bunului se obțin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face eșalonat, sub forma ratelor de leasing, și, în final a valorii reziduale. În această situație, leasingul apare ca o vânzare în rate, în cadrul căreia dreptul de proprietate se transferă odată cu achitarea valorii reziduale, respectiv odată cu achitarea bunului. Diferența față de vânzarea în rate se observă la durata de rambursare a ratelor, care este de minim 75% din durata de funcționare normală a bunului, în anumite țări”.

„Leasing-ul este o formă de comerț și finanțare prin închiriere de către societăți financiare specializate în aceste operațiuni, a unor mașini utilaje, mijloace de transport și a altor bunuri întreprinderilor a căror motivație să recurgă la această formă de comerț rezidă în specificul unor operațiuni pe care le realizează sau în faptul că nu dispun de suficiente fonduri proprii și împrumutate pentru a le cumpăra”.

Corespunzător autorului italian R. Rouzi „leasing-ul este o operațiune de finanțare pe termen mediu și lung ce are la bază un contract de locație de bunuri mobile și imobile”.

Ca tehnică originală de finanțare, leasing-ul reprezintă într-o accepție mai largă o operațiune de finanțare la termen, practicată de o societate financiară, ea având drept suport juridic un contract de închiriere de bunuri.

Opiniile specialiștilor în domeniul financiar – contabil privind operațiunea de leasing diferă, date fiind complexitatea și impunerea de către realitatea practică a acestor operațiuni.

Primii autori români care s-au încumetat să dea o definiție operațiunii de leasing sunt D. Voiculescu și M. Coraș: „ leasingul este o formă de închiriere a unor mașini, utilaje, mijloace de transport și a altor bunuri întreprinderilor care, în general, nu dispun de suficiente fonduri proprii ori împrumuturi, nici de credite bancare tradiționale, de către societățile financiare care le cumpără de la producători și le închiriază pe o perioadă anumită cu condiții de plată și utilizare clar stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic al acțiunii.”

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

Scurt istoric al conceptului de leasing

Leasingul, ca tehnică de afaceri economice, a apărut dintr-o nevoie stringentă de a soluționa o problemă.

Încă din antichitate s-a observat că beneficiile sunt obținute prin folosința unui lucru, având mai puțină importanță cine deține titlul de proprietate. Prin anii 210, în orașul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, păstrând o evidență a acestui fapt pe plăci de argilă. Aristotel, în lucrarea sa „Retorica”, exprima ideea că „bogăția nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar dacă sunt proprietatea altora”.

Leasingul își află rădăcinile în forma arhaică a creditului pe care o constituia în dreptul roman „fiducia”: împrumutătorul își rezerva pentru garanția creanței sale proprietatea unui lucru.

Există o mare asemănare a leasingului și în special a modalității „sale and lease-back” cu forma arhaică a gajului din dreptul roman „fiducia cum creditare”. În cadrul operațiunii „fiducia cum creditare”, împrumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui bun mobil sau imobil în patrimoniul împrumutătorului (fiduciar) cu titlu de garanție a împrumutului primit. La rândul său, fiduciarul se obliga să-i restituie bunul după înapoierea datoriei. În practică, datorită necesităților economice sau sociale, împrumutatul păstra în mod frecvent folosința bunului vândut.

În epoca modernă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, aveau loc în S.U.A. primele operațiuni care prefigurau leasingul. În 1877 aparatele de telefon au fost închiriate abonaților, iar acest contract avea să fie denumit „lease”. În 1936, Safe Stores Inc. a cumpărat un teren pe care ulterior a ridicat super-magazinul Safeway Stores; având nevoie de capital mobil, acesta l-a vândut imediat unui grup de investitori care la rândul lor l-au lăsat spre exploatare fostului proprietar, în regim „lease” pe o perioadă îndelungată. Cam în aceeași perioadă, o operațiune similară lease-back-ului avea loc în Ohio. „Operațiunea consta în vinderea unui imobil către o bancă, cu titlu de garanție (trustee), imobil ce urma să fie exploatat de vânzător în regim de „lease” timp de 99 de ani, după care utilizatorul avea opțiunea cumpărării bunului. Leasingul s-a folosit în S.U.A. în anii ’30 pentru finanțarea bunurilor imobile. La începutul anilor ’50, el a început să fie folosit și ca instrument de finanțare a echipamentelor mobiliare. Operațiunile de lease financing s-au dezvoltat foarte mult după al II-lea război mondial și datorită încurajărilor date de S.U.A. prin facilitățile fiscale”.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

În 1950, peste 150 de universități și colegii americane erau angajate în tranzacții de „sale and lease-back”, beneficiind de multiple avantaje fiscale. Principalele susținătoare ale operațiunilor de „sale and lease-back” au fost marile companii de asigurare.

Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a apărut în 1952, odată cu primele societăți specializate de leasing.

Leasingul financiar este strâns legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld, care a fondat în 1952, alături de câțiva parteneri, între care și D.P. Bootle Jr. „United States Leasing Corporation” – prima societate specializată în operațiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este și astăzi una din cele mai puternice în domeniu. Schoenfeld și D.P. Bootle pot fi considerați pe drept cuvânt, părinți ai leasingului modern. Principalele susținătoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost băncile, fie indirect, prin intermediul unor societăți specializate de leasing, fie direct după ce acestea au primit autorizația să desfășoare asemenea operațiuni.

În 1963, cea mai importantă rețea bancară, National Banks, a primit această autorizație urmată de Bank Holding Companies în 1970. Până în anul 1975, deci în mai puțin de 15 ani, băncile fuseseră autorizate să desfășoare operațiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane.

Dezvoltarea explozivă a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii expansive și într-un climat fiscal încurajator.

„Foarte rapid, această operațiune a fost preluată în Marea Britanie, pentru ca apoi, începând cu anii ‘60, să se răspândească în Europa continentală (Franța, Olanda, Belgia etc.), unde au apărut reglementări juridice specifice. Ca și în Statele Unite, prima formă a leasingului care s-a răspândit în Marea Britanie a fost „sale and lease-back”.

În Marea Britanie, cele mai multe dintre societățile de leasing – „leasing companies” – sunt înființate și susținute de bănci. Ele beneficiază de un regim fiscal extrem de favorabil. Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusă pană la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca și Marea Britanie să cunoască o dezvoltare exploziva a acestor societăți, ele finanțând un sfert din totalul investițiilor de la finele anilor ’80”.

După anii ’70 leasingul se extinde și în Asia și în America Latină, rare fiind țările în care leasingul nu este practicat sub o formă sau alta.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

În țările socialiste leasingul a fost utilizat și reglementat prima dată în Cehoslovacia prin anii ’80 iar apoi a fost utilizat în țări ca Polonia și Bulgaria. În Ungaria leasingul apare pe la mijlocul anilor ’80.

„La sfârșitul anului 2002 pe Glob existau șapte asociații multinaționale de leasing”,

(vezi tabelul nr. 1.1).

Asociații de leasing în anul 2002

Tabelul nr. 1.1

* denumirile asociațiilor sunt păstrate în limba engleză.

** n.a. (non available dates) – nu dispunem de date.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

După cum se observă din tabelul de mai sus leasingul nord-american nu este dominat de o asociație multinațională, aici existând însă asociații naționale bine dezvoltate. În S.U.A. funcționează nu mai puțin de zece asociații de leasing. În Marea Britanie, unde industria leasingului este cea mai dezvoltată din Europa, s-au creat patru asociații de leasing.

„De asemenea în Germania funcționează trei astfel de asociații iar în Australia de asemenea trei. În cele mai multe țări însă funcționează doar câte o asociație națională de leasing. Vom reda mai jos, în tabelul nr. 1.2, câteva din asociațiile naționale de leasing reprezentative pentru țările dezvoltate de pe Glob”:

Asociații naționale de leasing în țări dezvoltate

Tabelul nr. 1.2

Nici țările din Europa de est nu au rămas în urmă la acest capitol dar cu o oarecare întârziere față de țările puternic dezvoltate. În tabelul nr. 1.3, se pot urmări asociațiile naționale de leasing din Europa de est și țările în care acestea s-au format.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

Asociații naționale de leasing din Europa de Est

Tabelul nr. 1.3

1.3. Clasificarea operațiunilor de leasing

„Extinderea utilizării afacerilor de leasing a fost însoțită de o diversificare a modalităților concrete de organizare, comercializare și finanțare, ce permit constituirea unui set de criterii bine definite, în funcție de care se poate efectua o clasificare a acestor operațiuni. Complexitatea și diversitatea operațiunilor de leasing sunt puse în evidență prin clasificarea lor în anumite clase, în funcție de durata închirierii, ponderea ratelor în prețul net de vânzare, părțile participante și alte criterii”.

În funcție de durata închirierii, operațiunile de leasing se clasifică în:

leasing pe termen scurt — constă în închirierea bunurilor pe o durată de câteva ore, zile sau luni, mai multor beneficiari, în vederea amortizării. „Operațiunile de „renting” sau „hire” sunt văzute ca operațiuni intermediare de leasing, însă ele nu îndeplinesc condiția esențială a unui contract de leasing (de a nu fi revocat de niciuna dintre părți)”.

leasing pe termen mediu – presupune amortizarea bunului prin închirierea consecutivă a acestuia mai multor beneficiari pe termene scurte de 2-3 ani.

„leasing pe termen lung (plant leasing) — se realizează pe termen lung, durata normală de leasing corespunzând celei de funcționare normală a bunului; după perioada de închiriere beneficiarul poate opta pentru cumpărarea acestuia la un pret inferior celui inițial”.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

În funcție de ponderea ratelor în prețul de vânzare a bunului, avem:

„leasing operațional (de mentenanță, tehnic) — se derulează pe o perioadă mai mică decât durata economică de viață estimată a echipamentului și presupune recuperarea în perioada de locație doar a unei părți din bunul închiriat, desi locatorul așteaptă să recupereze toate costurile prin reînnoirea contractului sau prin închirierea către alți locatari. Oferă atât finanțarea, cât și servicii de mentenanță pentru echipamentul închiriat, costul asigurării mentenanței fiind inclus în chiria leasingului. Acest tip de leasing nu este complet amortizat. Principalele tipuri de echipamente implicate în tranzacțiile de leasing operațional sunt computerele, copiatoarele de birou, automobilele și camioanele”.

În mod frecvent, există o clauză de anulare a contractului, care dă posibilitatea locatarului să renunțe la locație și să restituie echipamentul înainte de expirarea contractului de bază, deci echipamentul poate fi inapoiat dacă se uzează moral sau dacă locatarul nu mai are nevoie de e1. Această flexibilitate îi avantajează pe locatari, diminuându-le riscul.

leasing financiar (de capital) — urmărește recuperarea integrală a valorii bunului in perioada de locație și obținerea unui profit. Specificul acestei forme de leasing constă în faptul că societatea de leasing de regulă nu alege, nu produce și nici nu livrează bunul, doar achiziționează bunul sau dreptul de proprietate și folosință de la furnizor. Acesta urmează a fi livrat beneficiarului direct de către furnizor. Leasingul financiar nu oferă mentenanță, nu poate fi reziliat și este complet amortizat. La sfârșitul perioadei, locatarul poate opta pentru cumpărarea bunului prin achitarea valorii reziduale. Societatea de leasing este deci doar un intermediar financiar între furnizor și beneficiar. Lesorul transferă toate riscurile incidente deținerii obiectului.

lease-back — reprezintă o formă mascată de finanțare a unei societăți comerciale fiind similar cu ipoteca. In acest caz, beneficiarul vinde bunurile aflate in proprietatea sa finanțatorului, care i le închiriază în baza unui contract de leasing. La finele locației, bunurile revin în proprietatea beneficiarului în urma achitării valorii reziduale.

În funcție de părțile participante la contract, distingem:

leasing direct, în care finanțatorul este și furnizorul (producătorul).

leasing indirect, în care finanțarea îi revine unei societăți specializate (intermediare).

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

În funcție de aspectul costurilor ratelor de leasing:

leasing brut (full service leasing) — în care ratele includ și cheltuielile de întreținere și reparații. Această formă de leasing se folosește în scopul permanentizării relațiilor dintre firme și se întâlnește în general la instalațiile complexe sau acolo unde se dorește cucerirea pieței.

leasing net — ratele se calculează doar pe baza prețului net de vânzare al obiectului contractului.

„În funcție de caracteristicile pieței căreia i se adresează și de relațiile stabilite cu clienții, au apărut și unele forme speciale de leasing, cum ar fi:

leasing experimental – presupune închirierea bunurilor pe perioade scurte urmate de vânzarea lor, în cazul în care corespund exigențelor beneficiarului;

time-sharing — se bazează pe o închiriere pe timpi partajați, adică a mai multor clienți simultan. Ratele plătite lunar la asemenea contracte sunt de aproximativ 3-4 ori mai mici decât cele de leasing. Se practică în special în turism prin închirierea bazei materiale in cazul tehnicii de calcul sau a unor mijloace de transport. Această formă de leasing prezintă două forme: term leasing, ce presupune o închiriere pe un termen dat, și trip leasing — închirierea mijloacelor aferente voiajului.

leasing de personal — de regulă, leasingul sau închirierea se referă la o colaborare pe o perioadă de timp (1 sau câteva zile)”.

Leasingul internațional

Legislația în domeniu din țara noastră, concretizată prin Legea 99/1999 cu modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing prevede desfășurarea operațiunii de leasing fără a trata in mod special leasingul internațional. Această operațiune se subînțelege că poate fi practicată conform art. 25 astfel:

„Bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale”.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

„Bunurile mobile care sunt introduse în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte încheiate cu utilizatorii, persoane fizice sau juridice române, se încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.

În cazul în care utilizatorul, din vina societății de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să achite taxa vama1ă la valoarea reziduală a bunului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului.

Practicarea leasingului financiar internațional aduce după sine la nivelul utilizatorului pe lângă avantajele create de legiuitor respectiv, plata taxelor vamale 1a valoarea reziduală, un cost suplimentar concretizat în plata impozitului pe dobânda inclusă in redevență dacă aceasta este prezentată separat sau pe toată valoarea ratei de leasing in caz contrar, pentru statul român, impozit ce urmează a fi achitat odată cu plata ratelor de leasing”.

Leasingul intern, la fel ca și leasingul financiar extern, sunt operațiuni de finanțare in care participanții sunt aceiași, particularitatea constând în faptul că, atât utilizatorul cât si societatea de 1easing sunt persoane rezidente ale aceleiași țări.

Alte forme de leasing mai des întâlnite sunt leasingul imobiliar și leasingul acționar.

„Leasingul imobiliar ar putea reprezenta un instrument financiar eficient in achiziționarea de sedii de firme sau locuințe. Fiscalitatea și prețul de achiziție a imobilelor sunt două dintre piedicile dezvoltării acestuia. Apariția pe piața românească a unei bănci ipotecare ar duce la scurtarea termenului de executare a unui astfel de contract”.

Fiecare formă de manifestare prezintă caracteristici proprii care o individualizează de celelalte ajutând totodată la alegerea în funcție de tranzacția respectivă a unui tip sau altul de operațiune de leasing.

1.4. Participanții la operațiunea de leasing

„Pornind de la definiția leasingului care presupune transferul dreptului de utilitate al unui bun sau utilaj de la o parte (finanțator) către alta (utilizator), ne confruntăm cu acești termeni și cu alții, care vor fi explicați în cele ce urmează”.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

„Furnizorul – poate fi producătorul bunului sau o societate comercială care 1-a achiziționat de la producător.

Finanțatorul (locatorul) – poate fi o companie financiară, un holding, o bancă de investiții sau o bancă comercială, societate de asigurare, societate de leasing sau chiar furnizorul. Sunt situații în care aceasta atrage și alte companii la finanțarea operațiunii, dacă valoarea bunului este ridicată (în cazul avioanelor sau a instalațiilor complexe).

Băncile și societățile financiare sunt angrenate în operațiuni de leasing prin furnizarea de fonduri societăților de leasing, închirierea de aranjamente cu marii producători care înființează societăți integrate de leasing, participarea la împrumuturile făcute de terțe persoane pentru finanțarea unor operațiuni de leasing”.

În cazul în care finanțatorul este o bancă, aceasta nu are controlul asupra întreținerii exploatării bunului, ea încasând doar contravaloarea ratelor restante din împrumutul acordat (dacă la sfârșitul locației bunul reintră în posesia furnizorului).

Prin urmare, bunul va trebui protejat printr-un colateral (garanție). În acest caz ratele de leasing vor fi mult mai ridicate întru-cât băncile, spre deosebire de societățile de asigurare, nu urmăresc profituri din manevrarea unor bunuri, ci din manevrarea banilor care sunt mai scumpi deoarece, fiind lichizi, au o rotație mai mare.

„Societățile generale de leasing operează cu o largă gamă de produse, achiziționând echipamente de la diverși producători pe baza specificațiilor beneficiarilor. La rândul lor, societățile generale de leasing pot apărea fie ca firme independente, fie ca sucursale ale unor societăți financiare.

Societățile de leasing de intermediere desfășoară o activitate de mijlocire. Proprietatea asupra echipamentelor închiriate aparține celor care au furnizat fondurile de investiții (societăți și bănci cu un capital foarte mare) care urmăresc, de fapt, pe această cale, evaziunea fiscală.

Societăți de leasing integrate sunt cele constituite de către mari unități producătoare care au înființat societăți de leasing proprii pentru a beneficia de avantajele financiare ce rezultă din aceste afaceri. Printre aceste întreprinderi figurează marii producători de calculatoare electronice și din industria aeronautică, companiile telefonice etc”.

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAȚIUNILE DE LEASING

Societatea de asigurare are următoarele atribuții:

încheie contractul de asigurare cu proprietarul bunului;

emite polița de asigurare;

achită contravaloarea poliței în caz de necesitate.

„Beneficiarul (locatarul) de regulă este unic. Doar în anumite situații, stipulate prin contractul de leasing, este posibilă exploatarea bunului în asociere cu un alt beneficiar adică subînchirierea acestuia”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Capitolul II

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

2.1 Contractul de leasing

„Contractul de leasing face parte din categoria contractelor de locație, prezentând o serie de aspecte specifice ce țin de obiectul și tehnica de realizare a acestei operațiuni comerciale. Particularitățile pe care le prezintă diferitele forme de leasing se reflectă și în contractele ce reglementează aceste operațiuni, neexistând un tip de contract universal valabil”. Totuși, există o serie de reglementări de interes universal care se iau, de regulă, în considerare, în afacerile de leasing.

„Având în vedere că se întâlnesc o varietate de contracte de leasing care diferă de la o operațiune la alta, în rândurile următoare vom regăsi câteva elemente de valabilitate mai largă ale acestor contracte. Printre elementele componente ale contractului de leasing, menționăm în deosebi pe cele referitoare la perioada de închiriere, modul de determinare a taxei de leasing, precum și obligațiile și drepturile părților”.

Societățile de leasing împart viața tehnică a mașinilor (adică timpul în care o mașină poate fi menținută în stare de funcționare prin întreținere și reparații) în două perioade:

– „o perioadă primară, egală cu viața economică a mașinii (intervalul de timp în care se apreciază că mașina nu riscă să sufere o uzură morală). Perioada primară corespunde, în unele cazuri, cu perioada de amortizare fiscală, adică cu intervalul de timp fixat de legile fiscale, în care producătorii pot prevedea la capitolul „cheltuieli” o cotă de amortizare neimpozabilă. În timpul acestei perioade, ca regulă generală, contractul de leasing nu poate fi denunțat în vederea rezilierii. În schimb, în decursul perioadei secundare, contractul poate fi reziliat oricând, cu un preaviz conform cu prevederile contractuale.

– o perioadă secundară, echivalentă cu intervalul de timp care durează de la terminarea vieți economice până la sfârșitul vieții tehnice a mașinii”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

„Contractul de leasing prevede:

părțile;

obiectul;

valoarea;

durata;

obligațiile părților;

răspunderea contractuală;

condițiile de utilizare, întreținere și control asupra bunului închiriat, cu detalierea obligațiilor chiriașului;

garantarea bunului de către furnizor și exonerarea societății de leasing de orice responsabilitate;

proprietatea bunului cu implicațiile și modul de exercitare a dreptului de proprietate;

responsabilitatea chiriașului și varianta de asigurare;

rezilierea contractului pentru diferite cazuri și implicații pentru chiriaș și firmă;

expirarea contractului și aplicarea triplei opțiuni a utilizatorului;

starea bunului restituit;

modul de suportare a impozitelor și taxelor;

modul de soluționare a reclamațiilor; condițiile particulare pentru locator și locatar (cu aprecierea datei de plată a primei rate și eșalonarea anuală a celorlalte rate de chirie, cu precizarea modului de plată)”.

„Contractul de leasing cuprinde o serie de drepturi și obligații pentru partenerii de afaceri”:

„Drepturile utilizatorului – beneficiar stipulate în contract sunt:

dreptul de folosință asupra bunului închiriat;

autonomie tehnică și de gestiune în utilizarea bunului închiriat;

beneficiază de asistență tehnică din partea societății de leasing sau a furnizorului;

poate înlocui utilajele avariate, cu condiția de a respecta instrucțiunile de folosire;

poate înlocui utilajul uzat moral cu altul corespunzător progresului tehnic înregistrat în ramura respectivă, cu majorări ale chiriei;

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

beneficiază, la sfârșitul contractului, de tripla opțiune (cumpărare, restituire sau continuarea locației)”.

„Obligațiile utilizatorului sunt:

să exploateze mașinile și utilajele închiriate conform instrucțiunilor tehnice;

să se îngrijească de instruirea personalului destinat exploatării mașinilor închiriate;

să nu aducă nici un fel de modificări în construcția utilajelor fără acordul societății de leasing;

să asigure utilaje închiriate în folosul societății de leasing;

să păstreze în condiții corespunzătoare utilajele închiriate, pe toată durata contractului, chiar și în perioada când nu se află în exploatare”.

Societatea finanțatoare are următoarele drepturi:

să inspecteze periodic starea utilajului închiriat și modul de exploatare;

să rezilieze contractul înainte de termen, dacă utilizatorul nu și-a îndeplinit obligațiile comerciale, aceasta atrăgând după sine restituirea utilajului închiriat, plata în continuare a chiriei, precum și a unor eventuale daune.

Societatea de leasing are și următoarele obligații:

să livreze utilizatorului echipamentul în bună stare de funcționare;

să instruiască personalul destinat exploatării bunului ce face obiectul locației;

să efectueze reparația defecțiunilor care nu sunt rezultatul nerespectării instrucțiunilor de exploatare;

să asigure piesele de schimb necesare operației sau să achite contravaloarea acestora, dacă au fost procurate de utilizator”.

În unele contracte se întâlnesc și clauze speciale prin care societatea de leasing se obligă să schimbe utilajele avariate, cu condiția ca beneficiarul să fi respectat instrucțiunile de folosire.

„Calculul taxei ce trebuie plătită de către utilizator se face luând în seamă condițiile de piață, riscurile care pot intervenii pe perioada închirierii de bază, posibilitatea de a reînchiria ulterior bunul altui client etc. Taxa de leasing este, de regulă, fixată ca o sumă constantă ce trebuie plătită semestrial, trimestrial, bitrimestrial sau lunar”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

„Metodele de calcul a chiriei diferă de la o formă de leasing la alta, de la o societate de leasing la alta, dar, de regulă, se parcurg următoarele etape:

determinarea prețului real de achiziție a echipamentului, la care se adaugă cheltuielile de transport și altele;

determinarea comisionului societății de leasing, care depinde atât de prețul echipamentului cât și de cheltuielile generale ale societății (în general, el se situează între 5-25%);

stabilirea cotelor procentuale de amortizare a echipamentului care, prin aplicarea la cheltuielile de capital și însumate, asigură recuperarea uzurii fizice a echipamentului;

aplicarea unei cote procentuale asupra cheltuielilor de capital, a factorilor care cuantifică serviciile de creditare sau ajutorul financiar pe care îl acordă societatea de leasing clientului, recuperarea dobânzilor și a profitului rezultat din investiția făcută; acest factor este întâlnit în lucrări de specialitate sub denumirea de „rata taxei marginale””.

În cazul operațiunilor de full service leasing (leasing brut), la chiria obișnuită se adaugă și cheltuielile efectuate pentru întreținerea și repararea mașinilor.

„La calcularea chiriei de leasing este uzuală stabilirea alături de chiria lunară, trimestrială sau anuală a unui adaos la chirie, calculat în funcție de intensitatea utilizării mașinii și care poartă numele de royality sau bonificație de leasing.

Stabilirea de royalities are o importanță deosebită pentru contractele de operating leasing, care au o durată relativ scurtă și includ riscul nerealizării prețului de export, în cazul în care mașinile nu pot fi reînchiriate. După cum se știe, o condiție a reînchirierii este și starea și buna funcționare a mașinii. Dacă utilizează intensiv mașina, ceea ce va duce la o accelerare a uzurii fizice a acesteia, uzura suplimentară va trebui recuperată, în mod obligatoriu, prin stabilirea și perceperea de royalities. (Model de contract de leasing vezi anexa nr. 2)”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

2.2 Scheme de derulare si finanțare a operațiunilor de leasing

Prezentăm în continuare câteva scheme de derulare și finanțare a operațiunilor de leasing pentru evidențierea situațiilor posibile în practică.

A. „Schema clasică este aceea în care finanțatorul dispune de resurse financiare proprii, pe care le antrenează în finanțarea achiziției bunului care va face obiectul contractului de leasing. Schematic, acest lucru poate fi reprezentat astfel:”

Livrează bunul

Figura 2.1. Schema clasică a operațiunilor de leasing

În acest caz, bunul este achiziționat din surse financiare proprii, iar în structura ratelor de leasing va apărea dobânda pe care beneficiarul ar plăti-o unei bănci, dacă ar achiziționa un credit, dobândă care trebuie să fie atractivă pentru acesta

B. O altă schemă este aceea reprezentată în figura următoare, în care societatea de leasing finanțează operațiunile pe baza unor surse financiare atrase (de regulă de la bănci).

Livrează bunul

Figura 2.2 Schema operațiunilor de leasing cu finanțare extern

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

În acest caz, dobânda percepută de bancă este transferată beneficiarului în cadrul ratelor de leasing. Aceasta este schema cea mai întâlnită în practică, întru-cât volumul operațiunilor de leasing depășește potențialul financiar al societăților specializate în operațiunile de leasing.

C. Există o formă de leasing denumită „leasing leveraj”, utilizată frecvent în tranzacțiile cu echipamente de mare valoare, cum ar fi avioanele, în care societatea de leasing finanțează doar o parte din valoarea bunului, restul fiind acoperită de diferiți creditori (societăți de finanțare) care, contra unei dobânzi, își vor recupera sumele avansate din ratele de leasing încasate de la beneficiari. Acești creditori nu vor solicita societății de leasing rambursarea sumelor în afara clauzelor prevăzute în contractul de leasing, asumându-și astfel riscurile operațiunii.

Garanția rambursării sumelor o reprezintă garanțiile oferite în cadrul contractului de leasing de către beneficiarii societății de leasing.

Livrează bunul

Figura 2.3 Schema operațiunilor de leasing „laveraj”

D. Sunt situații în care furnizorul livrează bunul pe credit, urmând a recupera contravaloarea lui pe măsura încasării ratelor de leasing de la beneficiar.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Figura 2.4 Schema leasingului cu credit furnizor

E. O altă situație posibilă este aceea în care furnizorul este producătorul bunului, efectuând operațiunea de leasing. Lucrurile în acest caz se simplifică, întru-cât nu sunt necesare fonduri pentru achiziția bunului de către societatea de leasing, care este aceeași cu cea a furnizorului.

Figura 2.5. Schema leasingului ,,furnizor”

F. În practică pot apărea situații în care beneficiarul să nu aibă bonitatea solicitată de finanțator pentru a putea beneficia de facilitățile contractării în leasing a unui bun. De aceea se poate apela la o altă societate comercială care să devină titularul contractului de leasing și cu care să se asocieze în participațiune pentru a derula contractul. In astfe1 de situații, beneficiarul poate juca rolul unui operator de leasing.

În acest caz, contractul de leasing va fi încheiat de societatea care deține garanțiile necesare derulării operațiunii și se va stipula posibilitatea subînchirierii sau exp1oatarii in comun cu alte societăți comerciale a bunului care face obiectul contractului.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Figura 2.6 Schema leasingului cu operator intercalat

G. Există o schemă de derulare a operațiunilor de leasing specifică lease-back-ului, in care intervin doar beneficiarul și societatea de leasing (finanțatorul). Relația dintre aceștia se reduce la următoarele: beneficiarul trimite scrisoare de intenție societății de leasing în vederea solicitării unui credit. Societatea de leasing acceptă sau respinge solicitarea beneficiaruiui. In cazul acceptului beneficiarul vinde bunurile aflate in proprietatea finanțatorului care le închiriază în baza unui contract de leasing. La finele locației bunurile revin în proprietatea beneficiarului în urma achitării valorii lor reziduale.

Figura 2.7 Schema operațiunii de lease-back

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

H. Analog cu mecanismul de derulare a lease-back-ului este cel al leasing-ului acționar. Deosebirea apare în faptul că beneficiarul nu vinde bunuri, ci acțiuni ale societății unui fond de investiții care le va lua în locație în schimbul unei chirii stipulate în contractul de locație. Așadar, în acest caz beneficiarul vinde acțiuni pe care le preia în locație urmând a le răscumpăra la finele perioadei de locație. O variantă de generalizare a leasingului acționar este aceea în care emitentul este diferit de beneficiar, adică emitentul de acțiuni nu reintră în posesia acțiunilor, el jucând rolul furnizorului. Acțiunile subscrise vor fi date în locație unui beneficiar care va deveni proprietaru1 lor 1a finele perioadei de locație.

2.3 Avantajele și limitele leasingului

„Leasing-ul a devenit o necesitate datorită ritmului rapid al progresului tehnic și al concurenței, ritm ce devansează posibilitățile de finanțare ale întreprinderilor sau de creditare”.

Decizia de achiziționare a unui bun în leasing trebuie luată numai după o atentă analiză a avantajelor si dezavantajelor pe care aceasta le poate aduce companiei. Numai astfel se va achiziționa bunul dorit cu un maxim de efect si cu un minim de efort pentru companie.

„Astfel trebuiesc luate în considerare următoarele avantaje ale leasingului :

Mecanismul de plată prin ratele de leasing constituie un avantaj pentru utilizator prin economisirea în faza inițială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie;

Nu necesită garanții suplimentare;

Flexibilitatea ce derivă din posibilitatea formulării mai multor variante de leasing;

Reprezintă o cale de acces la tehnologii avansate și de dezvoltare a activității;

Mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;

Durata de închiriere poate fi stabilită astfel încât întreprinderea să fie dotată permanent cu mașinile cele mai moderne și cu cel mai bun randament;

Posibilitatea de a negocia modul de eșalonare a ratelor (rate mai mici la început);

Se poate conveni cu furnizorul să se înlocuiască utilajele cu altele mai moderne, beneficiarul fiind astfel ferit de efectele nocive ale uzurii morale care a devenit foarte intensă în condițiile revoluției tehnico-științifice actuale;

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Obținerea de utilaje pe perioade foarte scurte pe care nu se justifică cumpărarea (operații de hire-renting);

Posibilitatea folosirii în continuare și după încheierea contractului, a mașinilor solicitându-se însă chirii mai reduse;

Posibilitatea de a achiziționa bunul la încheierea contractului la un preț mai scăzut dat de valoarea reziduală;

„Cheltuielile cu redevențele plătite societăților de leasing sunt, în țările dezvoltate, în totalitate deductibile din profitul impozabil. Există și opinia potrivit căreia această deductibilitate trebuie să țină seama de reglementările privind impozitul pe profit, și anume cheltuielile deductibile să fie aferente veniturilor obținute de utilizator prin exploatarea utilajelor obținute prin leasing, în caz contrar, realizându-se un act contrar de evaziune fiscală” ;

Pentru bunurile provenite din import, plata taxelor vamale și a accizelor se calculează doar la valoarea reziduală (la noi, potrivit reglementărilor legale în vigoare, acestea nu se pot calcula la o valoarea reziduală sub 20 % din valoarea de intrare a bunului);

Graficul de plăți a unei operațiuni de leasing este mult mai flexibil decât al unui credit bancar;

Utilizatorul poate beneficia la prețuri modice de know-how privind exploatarea optimă a mașinilor, utilajelor, instalațiilor aflate în folosința sa, pregătirea personalului și creșterea nivelului de calificare;

Bilanțul contabil al întreprinderii locatare nu este afectat în cazul sistemelor de contabilitate grefate pe principiul „prevalenței aparenței juridice supra realității economice” („form over substance principle”) dar și pentru sistemele de contabilitate ce aplică principul „prevalenței realității economicului asupra aparenței juridicului” („substance over form principle”) însă aici numai pentru leasingul operațional;

Avantaj pentru obținerea unui credit bancar, prin faptul că leasingul oferă o mai bună imagine financiară a întreprinderii prin influențarea indicatorilor determinați pe baza bilanțului contabil . Totuși pe o piață funcțională investitorii nu se mai lasă păcăliți cu asemenea trucuri transparente;

Permite depășirea anumitor dificultăți legate de legislație, de exemplu atunci când legislația națională interzice anumite importuri de utilaje „;

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Însă, pe lângă aceste avantaje există și o serie de limite și riscuri ale leasingului asupra societății:

Este eficient numai în condițiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing în toată perioada de închiriere;

Adeseori este mai costisitor decât cumpărarea pe credit, iar opțiunea pentru o astfel de operațiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile;

Prezintă condiții restrictive în ceea ce privește obligațiile de întreținere a bunului mai ales în cazul leasingului operațional;

În cazul leasingului financiar, imposibilitatea rezilierii contractului înainte de termen chiar dacă bunul devine inutilizabil; rezilierea contractului poate avea loc numai prin plata unei penalități substanțiale din partea utilizatorului care să-i asigure finanțatorului profitul proiectat și să acopere riscul de a nu putea găsi un utilizator pentru bunul în cauză;

Avantajul reducerii impozitului datorat prin includerea ratelor de leasing pe cheltuieli deductibile este adeseori supraestimat, putând conduce la decizii greșite privind unele oferte de leasing.

Astfel, în luarea deciziei de finanțare prin leasing trebuie puse în balanță atât avantajele economico-financiare cât și dezavantajele pe care leasingul le poate avea pentru societate. „Așa cum am arătat și în capitolul anterior, față de alte modalități de finanțare, leasingul este net superior atât din punct de vedere economico-finaciar cât și din punct de vedere contabil, iar avantajele sunt multiple”.

„Din punct de vedere al locatorului, este esențial faptul că contractul de leasing îi protejează dreptul de proprietate și deci poate acționa direct asupra bunului în cazul în care utilizatorul nu se achită de obligațiile contractuale.” De asemenea, obiectul finanțării fiind legat direct de contract și fiind personalizat, există posibilitatea urmăririi afacerii în intimitatea ei și este mult mai ușor de luat o decizie în caz de insolvabilitate temporară a utilizatorului.

„Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regăsesc la utilizator. Acesta poate să plătească dreptul de folosință și, în cele din urmă, să achiziționeze un bun investițional pe măsură ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate și cadențate încât să permită plata ratelor și chiar obținerea unui profit fără a supune utilizatorul la sarcini împovărătoare”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

În aceste cazuri, ratele sunt de cele mai multe ori anuale sau semestriale; dimpotrivă, pentru activități unde încasările sunt ritmice și se întind pe tot parcursul anului – cum ar fi panificația, industria laptelui – ratele pot fi lunare.

„Contractul de leasing se încheie pe o perioadă de cel puțin un an. Nu există o cerință expresă ca contractul să fie încheiat în formă scrisă, dar Ordonanța nr. 51 reglementează clauzele obligatorii într-un contract de leasing, astfel că forma scrisă trebuie subînțelesă”.

Contractul de leasing constituie titlu executoriu dacă utilizatorul refuză să înapoieze bunul, în următoarele situații:

la sfârșitul perioadei de leasing, dacă acesta nu a formulat opțiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;

în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.

Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse înregistrării în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în condițiile Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate față de terți, dar interesul unei astfel de înregistrări este al locatorului, iar nu al utilizatorului (ca în cazul leasing-ului imobiliar).

Achiziționarea de mijloace fixe (între care se includ echipamentele TI) prin leasing financiar intră sub incidența legislației referitoare la amortizare (în principal, Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, astfel cum a fost modificată și republicată), astfel încât deductibilitatea ratelor de leasing va fi tratată diferențiat. Astfel, o parte a ratei este deductibilă ca dobândă, o altă parte ca primă de asigurare și o altă parte ca prețul de achiziționare a bunului, acesta din urmă fiind determinat conform legislației referitoare la amortizare.

„Bunurile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, sau de societăți de leasing persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, bunul se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

„Dacă utilizatorul optează pentru cumpărarea bunului la sfârșitul perioadei de leasing, el va fi obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului” (prețul plătit de locator furnizorului). Cu toate acestea, din punctul de vedere al regulamentelor vamale, utilizatorul trebuie să cumpere bunul într-o perioadă de 7 ani de la data încheierii contractului.

Se pare că, pe fondul descreșterii economice, dezavantajele leasingului ca sursă de finanțare au cântărit mai greu în ultima perioadă. Acest lucru se observă prin scăderea pieței de leasing în comparație cu anii precedenți precum și din dificultatea recuperării creanțelor cu care se confruntă societățile de leasing.

2.4 Importanța leasingului față de alte operațiuni financiare

„Leasingul este un pas înainte în finanțarea întreprinderilor care doresc să își achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu au posibilități financiare. Această tehnică de finanțare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să obțină credite de la bănci, ori nu vor să-și greveze bunurile mobile și imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial”.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finanțarea integrală prin fonduri împrumutate a unei investiții fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta, leasingul se distinge de tradiționala creditare a investițiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiției

În opțiunea utilizatorului asupra achiziționării bunului, din multiplele variante pe care le are, costul net al achiziției are un rol primordial. Acesta se calculează ținând seama, pe lângă prețul de achiziție al bunului, și de o serie de alte elemente ce influențează mărimea acestuia:

– economia fiscală

– factorul de actualizare

– diferitele tipuri de asigurare pe care utilizatorul este obligat să le efectueze

– cheltuieli specifice fiecărui tip de achiziționare

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Achiziționarea bunului cu plata cash

În cazul opțiunii pentru această variantă, utilizatorul va imobiliza întreaga sumă a bunului ce se achiziționează. Dreptul de proprietate va reveni utilizatorului în momentul livrării bunului. De asemenea, utilizatorul va plăti contravaloarea impozitului pentru sumele avansate.

Întrucât finanțarea achiziției bunului poate fi realizată din fonduri de investiții, este posibilă existența unor facilități fiscale care să diminueze mărimea impozitului. Ideal ar fi ca sumele totale avansate să fie echivalente cu prețul bunului achiziționat.

Achiziționarea bunului prin contractarea unui credit bancar

„Creditul este un element indispensabil în tranzacțiile comerciale, de aceea funcționează în prezent mecanisme de finanțare complexe, realizate de regulă prin bănci; creditul este o formă de finanțare tradițională, deoarece pentru investiții se apelează de obicei la credit.”

Este o variantă destul de dificil de pus în practică datorită condițiilor actuale ale economiei romanești și mărimii dobânzilor la creditele acordate.

„Dacă utilizatorul optează pentru această variantă, trebuie să țină seama de următoarele elemente:

– de obicei valoarea creditului reprezintă 80% din valoarea investiției, restul de 20% reprezintă aport propriu, însă aportul propriu poate fi și mai mare;

– operatorul trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puțin egală cu creditul;

– utilizatorul este obligat să efectueze asigurarea CASCO, dacă este vorba de un automobil sau autoutilitar;

– pe lângă această asigurare, utilizatorul trebuie să realizeze asigurarea bunului cu care gajează

– comisionul de gestiune perceput de bancă;

– cheltuielile cu realizarea studiului de fezabilitate care sunt destul de ridicate;

– rata dobânzii;

– perioada de acordare a creditului;

– creditarea se face după o analiză foarte complexă realizată de inspectorii de credite;

– finanțatorul pune accentul mai mult pe analiza situațiilor financiare într-o viziune postfaptică și mai puțin previzională”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Achiziționarea bunului cu plata în rate

În cazul vânzării cu plata în rate, cumpărătorul își asumă obligația de a plăti prețul unui bun din veniturile salariale realizate prin rețineri lunare.

Opțiunea pentru această variantă trebuie să țină seama de următoarele elemente:

– avansul reprezintă 40% din valoarea bunului;

– utilizatorul – trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puțin de 2 ori mai mare decât valoarea bunului contractat;

– trebuie să efectueze obligatoriu asigurarea CASCO și Property;

– „trebuie să plătească asigurarea de risc de neplată. Asigurarea de risc de neplată (de risc financiar) se realizează între societatea furnizoare a bunului și o societate de asigurări pentru asigurarea situațiilor în care utilizatorul nu-și mai respectă obligațiile financiare. În acest caz societatea de asigurări despăgubește societatea ce comercializează bunul în rate prin plata tuturor obligațiilor pe care societatea beneficiară a bunului 1e mai avea de plată până la sfârșitul contractului, și de asemenea se ocupă de recuperarea bunului sau a garanțiilor. Într-un contract de asigurare pentru vânzarea de bunuri cu plata în rate, riscurile acoperite sunt atât riscul de neplată, cât și riscurile generale pentru care se asigură bunul (incendiu, explozie, furt)”.

– dobânda percepută;

– contractul cu vânzarea în rate se desfășoară pe o perioadă de 2 ani.

– cheltuielile deductibile în acest caz sunt reprezentate de amortizare, dobânda și cele trei tipuri de asigurări;

– prin operația cu plata în rate, un anumit bun este schimbat ca marfă, obținându-se echivalentul bănesc, și deci este transferat astfel dreptul de proprietate, precum și toate riscurile către cumpărător;

– în acest caz, o dată cu achitarea ultimei rate, bunul intră automat în proprietatea deplină a cumpărătorului;

– ratele au rolul de plată a prețului bunului.

Achiziționarea bunului prin leasing

În acest paragraf sunt prezentate câteva argumente pro și contra pentru achiziționarea bunului în leasing în comparație cu formele de achiziționare prezentate.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

În tabelele 2.1, 2.2 și 2.3 sunt prezentate formele de achiziționare amintite în comparație cu achiziționarea în leasing..

Comparația achiziționării bunului prin leasing cu achiziționarea cu plata cash

Tabel nr.2.1

Se observă că, în acest caz, este mai avantajoasă achiziția bunului prin leasing, deoarece imobilizarea în prima lună, la plata cash reprezintă prețul bunului și impozitul plătit statului. „La plata cash, după cum se poate observa și din tabelul nr. 2.1, există un decalaj de timp între momentul efectuării plății și deducerea cheltuielilor (plata se face în momentul livrării, pe când deducerea cheltuielilor cu amortizarea se face eșalonat, în fiecare lună, pe toată durata normată de funcționare a bunului), iar la achiziționarea prin leasing nu există un decalaj de timp între momentul efectuării plății și deducerea cheltuielilor”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Comparația achiziționării în leasing cu achiziționarea prin contractarea unui credit bancar

Tabel nr.2.2

Dacă analizăm leasingul, în forma sa clasică, putem spune că acesta este asemenea unui credit de investiții chiar dacă beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din punct de vedere al finanțatorului, „leasingul este un credit pe termen lung și mediu, garantat de un drept de proprietate”; iar din punct de vedere al beneficiarului, el „constituie o formă de creditare în cadrul căruia sumele necesare achiziționării bunului se obțin din exploatarea acestuia, iar rambursarea lui se face eșalonat, sub forma ratelor de leasing și în final a prețului rezidual”.

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Creditul astfel obținut este sub formă de echipamente și nu bănească, dar în realitate, cele două noțiuni prezintă caracteristici diferite cu privire la: gradul de finanțare, forma de acordare, garanție, analiza documentației financiare și politica de creditare.

Dacă luăm ca exemplu situația unei firme care dorește să realizeze o investiție într-un utilaj, având posibilitatea să-și finanțeze investiția prin credit sau prin leasing, ea va realiza o analiză în urma căreia să stabilească care modalitate este mai avantajoasă. Analiza se bazează pe compararea obligațiilor financiare. Din analiza fluxurilor de numerar în cele două cazuri, leasingul prezintă o importanță sporită față de credit fiind preferabil din mai multe motive:

societatea de leasing are mai multe informații de specialitate, putând oferi beneficiarului informații mai complete;

chiria se înregistrează ca și cheltuială, iar bunul care face obiectul contractului este acceptat ca și garanție;

capitalul firmei este protejat, deoarece leasingul asigură o finanțare de 100%;

munca administrativă și timpul necesar pentru obținerea bunului prin leasing sunt mai reduse decât cele pentru credit.

Din anumite puncte de vedere, „leasingul se aseamănă cu o operație de vânzare-cumpărare cu plata în rate”. Asemănarea achiziționării cu plata în rate față de leasing survine numai prin prisma finalității operațiunilor, ambele constau în cedarea dreptului de folosință asupra bunului. Deosebirea se poate concretiza în ceea ce privește: dreptul de proprietate, dreptul de opțiune, durata, dobânda utilizată, fiscalitatea aplicată .

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

Comparația achiziționării bunului în leasing cu achiziționarea cu plata în rate

Tabel nr.2.3

Din cele prezentate putem concluziona că „importanța operațiunilor de leasing față de celelalte operațiuni financiare rezidă din avantajele pe care acestea le prezintă față de beneficiar, față de finanțator și față de producător”. Sintetizând avantajele față de fiecare operațiune prezentată putem prezenta o înșiruire a acestora pe fiecare dintre cei trei participanți la operațiunile de leasing. I

Importanța pentru beneficiar este ilustrată prin câteva aspecte care țin de:

mecanismele de negociere de plată a ratelor de leasing; posibilitatea utilizării mai multor variante de leasing;

locul leasingului  În cadrul tehnicilor de finanȚare

accesul la tehnologii avansate de dezvoltare a activității;

programarea riguroasă a cheltuielilor și lipsa garanțiilor suplimentare;

posibilitatea folosirii bunului și după expirarea contractului la chirii mai reduse sau cumpărarea acestuia la valoarea reziduală;

plata unor taxe și accize pentru bunurile provenite din import la valoarea reziduală

finanțare avantajoasă cu bunuri (instalații, mașini, utilaje) și „know-how“ la prețuri modice.

„Pentru societatea de leasing (finanțatorul) importanța este ilustrată de aspecte care țin de: obținerea unor câștiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea utilajelor după perioada de închidere de bază; păstrarea dreptului de proprietate asupra bunurilor în regim de leasing și facilități la cumpărarea acestora în cazul când se specializează pe anumite bunuri sau cumpără de la același furnizor”.

„Pentru producător (furnizor) importanța utilizării operațiilor de leasing se manifestă prin: atragerea și câștigarea de noi beneficiari și clienți, este o tehnică de marketing eficientă care a dus la apariția pe lângă exportul tradițional și a celui în leasing, depășirea unor dificultăți legate de legislație în cazul importurilor, promovarea bunurilor de înaltă calitate, cu prețuri ridicate și implicit o rată a rentabilității mai mare în cazul vânzărilor tradiționale”.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Capitolul III

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA

3.1 Leasingul în legislația românească

La fel ca multe alte fenomene economice, leasingul s-a impus mai rapid ca realitate economică decât ca o entitate juridică. De aceea, „până la apariția primelor reglementări în domeniu, în 1997, cu referire expresă la operațiunile de leasing, desfășurarea acestor operațiuni se realiza conform prevederilor Codului Civil, Codului Comercial și a legislației internaționale, respectiv din practica leasingului din țările occidentale, după principiul conform căruia ceea ce nu este interzis de lege este permis”.

„Înainte de 1989, leasingul era practicat în România într-o foarte mică măsură, de aceea crearea unui cadru legislativ pentru aceste operațiuni nu era justificată. După 1989 începe formarea unui nou cadru legislativ, care să reglementeze funcționarea activităților economice conform mecanismului economiei de piață”.

Principalele acte normative care reglementează operațiunile de leasing din România sunt:

HG nr. 72/20.02.1993 prevede ca bunurile importate pe bază de contract de leasing să fie considerate import temporar pe toată durata contractului (beneficiarul trebuie să deschidă o garanție bancară în favoarea vămii pentru taxele vamale datorate, calculate la valoarea de achiziție a bunului, urmând ca la finele perioadei de leasing să se efectueze vămuirea bunurilor și să se plătească taxele vamale la valoarea reziduală.

OG nr. 12/31.01.1995 completează HG nr.72/1993, eliminând obligațiile garantării taxelor vamale; impune anumite condiții-bunurile să fie destinate producției, să nu aibă o vechime mai mare de 2 ani, iar perioada de leasing să fie de maximum 3 ani.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

„HG nr.3/17.10.1995 reglementează regimul TVA‚ în operațiunile de leasing privind Normele pentru aplicarea OG nr.3/1992 privind TVA”.

Primele reglementări legale ale leasingului au fost date prin OG nr. 51/28.08.1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, publicată în M.O. al României nr.224/1997. Deși reușește să impună ordinea într-un domeniu nou și mai puțin cunoscut, acestui act normativ i se aduc o serie de reproșuri.

Următoarea reglementare a leasingului a fost Legea nr.90/28.04.1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, publicată în M.O. al României nr.170 din 30 aprilie 1998. Această lege aduce o serie de modificări destul de importante față de vechea ordonanță: introduce noțiunea de „redevență”, prevede posibilitatea cumpărării bunului la finalul contractului, introduce leasingul bunurilor mobile, renunță la o serie din exprimările defectuoase din vechea reglementare. Dar și această lege semnalează o serie de neajunsuri, iar la data de 27 mai 1999 se publică în M.O. al României Legea nr.99 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei, prin care Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului, cuprinzând, la Titlul II, modificarea și completarea O.G. nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

Modificările aduse prin noua lege sunt majore: se definește distinct leasingul financiar de cel operațional, se aduc precizări pentru delimitarea mai exactă a drepturilor și obligațiilor fiecărei părți, se introduce prevederea conform căreia valoarea reziduală a bunurilor importate pentru leasing, la finalul contractului, (prețul la care utilizatorul poate cumpăra bunul) este minim 20% din valoarea de intrare. De asemenea, în cazul leasingului financiar, prețul la care utilizatorul poate cumpăra bunul la expirarea contractului poate fi maxim 50% din valoarea de intrare a acestuia. „O altă îmbunătățire adusă în acest sens vizează adoptarea principiului primordialității economicului asupra juridicului (“substance over form principle”), care în domeniul leasingului s-ar traduce prin preluarea în bilanțul contabil al locatarului a bunului ce face obiectul leasingului financiar, considerându-se că acesta preia, în mare măsură, riscurile și beneficiile de la locator”.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

„Noua lege a leasingului este apreciată pozitiv de societățile de leasing române, deoarece le dă dreptul de a se bucura de același regim fiscal ca și cele străine. Însă, prin faptul că prevede valoarea reziduală de minim 20% pentru bunurile de import, legea determină scumpirea leasingului, din două motive:

– pe de o parte, crescând valoarea reziduală (rămasă), cresc dobânzile plătite de utilizator, pentru a acoperi riscul asumat de finanțator ca valoarea de piață a bunului la finalul contractului să fie mai mică decât cea reziduală.

– pe de altă parte, crește valoarea taxelor vamale ce se vor plăti în momentul cumpărării bunului de către utilizator. Plata unor taxe vamale mai mari către bugetul statului a fost, de fapt, rațiunea pentru care s-a introdus această prevedere neîntâlnită încă în legislația leasingului din alte țări”.

Din cele prezentate mai sus, reiese clar existența unor perspective de perfecționare a leasingului în țara noastră. Ca o consecință a demersului României către economia de piață este și procesul de normalizare contabilă. Scopul armonizării contabile românești la Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) constă în limbajul contabil comun, astfel încât situațiile financiare ale societăților comerciale să poată fi utilizate în lumea întreagă. În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, România a înțeles necesitatea alinierii la reglementările contabile și a făcut eforturi sporite de a se adapta acestor cerințe.

Ultimele reglementări pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene este O.M.F.P. nr.1752/17.11.2005, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2006.

„La data intrării în vigoare a ordinului se abrogă: O.M.F.P. nr. 94/2001 și O.M.F.P. nr.306/2002, pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Apariția OG 28/2006 , precum și Legea 266 din 29.06.2006 pentru aprobarea OG 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar – fiscale, a condus la apariția Instituțiilor Financiare Nebancare (IFN). Prin aceasta BNR obligă societățile de leasing să-și definească obiectul de activitate ca leasing financiar, așa cum este specificat în art. 7 al OG 28/2006”.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

„Aceeași ordonanță la art 8, pct (6) se referă la leasingul operațional, astfel: “închirierea de bunuri mobile și imobile către terțe părți, inclusiv leasing operațional, cu condiția ca valoarea bunurilor mobile și imobile să nu depășească o limită care se stabilește prin norme de către BNR.”

Un alt ordin este Ordinul ministrului finanțelor publice nr.84 din 17 ianuarie 2007 privind aprobarea măsurilor unitare de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, taxei pe valoare adăugată și accizelor datorate în vamă în cazul operațiunilor de leasing aflate în derulare la data aderării, publicat în Monitorul Oficial nr. 80 din 1 februarie 2007. Potrivit legii, pot face obiect al contractului de leasing: bunurile imobile (construcțiile și terenurile pe care se află acestea); bunuri mobile de folosință îndelungată aflate în circuitul civil (aparate electrocasnice, mobilier etc.); echipamentele industriale (mașini, instalații, utilaje etc.). Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing trebuie să fie în proprietatea societății de leasing (ca urmare a achiziționării sau fabricării lor) sau construite pentru aceasta (în cazul imobilelor) pentru a putea fi date, ulterior, în folosință utilizatorului. Ele rămân în proprietatea societății de leasing pe toată durata contractului de leasing”.

„Nu pot face obiectul contractelor de leasing: înregistrările pe bandă video și audio; piesele de teatru; manuscrisele; brevetele și drepturile de autor; bunuri necorporale.

În România sunt reglementate și derulate trei forme ale leasingului și anume: leasingul financiar, leasingul operațional și leas-back-ul*.

Părțile într-un contract de leasing sunt: locatorul/finanțatorul (societatea de leasing), respectiv locatarul/utilizatorul, fiecare având o serie de drepturi și obligații în corelație și strânsă interdependență.

Perioada de valabilitatea a contractului de leasing nu poate fi mai mică de un an, acesta putând înceta la termenul convenit între părți sau înaintea acestui termen, ca urmare a voinței părților sau a producerii unui eveniment.

În România, legislația în vigoare stabilește în mod diferit maniera de determinare a ratelor de leasing în cazul leasingului financiar, respectiv operațional „.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

„Potrivit legislației în vigoare din țara noastră, în cazul în care, utilizatorul nu execută obligația de plată a ratelor de leasing, timp de două luni consecutive, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul, utilizatorul fiind obligat să restituie bunul și să plătească ratele scadente, cu daune interese, dacă în contract nu se prevede altfel”. În contract se pot înscrie clauze care permit finanțatorului să solicite rezilierea contractului, dacă continuarea lui poate deveni periculoasă pentru el (în caz de reorganizare judiciară sau faliment al utilizatorului, în cazul cesiunii activității utilizatorului sau a diminuării garanțiilor inițiale), din momentul acceptării acestor clauze de către utilizator.

Forme ale leasingului reglementate în România Tabel nr. 3.1

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Tabel nr. 3.2

„În majoritatea cazurilor contractul de leasing încetează la termenul prevăzut, utilizatorul având o triplă opțiune: de a achiziționa bunul la valoarea reziduală convenită în contract, de a-l restitui în starea în care se află, fără a depăși starea de uzură normală cauzată de utilizarea sa sau de a continua contractul de leasing, noul contract cuprinzând dispoziții diferite de cele din vechiul contract, deoarece bunul se află într-un anumit stadiu de uzură cauzat de folosința anterioară, ratele de leasing și valoarea reziduală trebuind calculate în consecință”.

„Potrivit legislației din țara noastră dreptul de opțiune al utilizatorului trebuie exercitat conform prevederilor contractuale, fără a depăși 7 ani de la data introducerii bunului în țară, indiferent dacă părțile au prevăzut în contract o perioadă mai mare, respectiv de 14 ani în cazul mijloacelor destinate transportului aerian”.În România, potrivit prevederilor legale, utilizatorul se poate întoarce direct împotriva furnizorului, pentru reclamații privind livrarea, calitatea bunului, asistența tehnică și service-ul în perioada de garanție și post-garanție, locatorul/finanțatorul fiind exonerat de orice răspundere.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

3.2 Piața de leasing în România

Prima societate de leasing în România a fost înființată în 1994 – ROMLEASE S.A. (devenită UniCredit Leasing Corporation IFN, din 2002), iar primele referiri legislative la operațiunile de leasing s-au făcut în O.G. nr.12/1995, în legătură cu regimul vamal al produselor importate în baza contractelor de leasing.

În 1996, Romlease S.A. împreună cu alte trei societăți comerciale: General Leasing S.A., Austro Leasing S.A. și Net Leasing & Factoring Co. au fondat Uniunea (în prezent Asociația) Societăților de Leasing din România (ASLR). „Ca urmare a reglementării leasingului în România, acesta a luat o amploare tot mai mare, astfel încât, din septembrie 2002, ea devine membră LEASEUROPE, reprezentând un pas important pentru piața leasingului din România, intrând astfel în circuitul organizațional european”. Piața de leasing financiar a scăzut în 2009 (vezi graficul 3.1) mai mult decât s-au așteptat operatorii de profil, ceea ce a dovedit slăbiciunile din sistem vizavi de analiza clientului și structurarea afacerii în sine. „A reieșit cu claritate că există încă multe lucruri de îmbunătățit în industria locală a leasingului. Criza economică nu a făcut decât să urgenteze acest deznodământ, în condițiile în care, în perioada 2006-2008, s-au acordat finanțări în leasing pe bandă rulantă, în varianta adaptată a „creditului cu buletinul“, care s-a dovedit, după cum se știe, un dezastru pentru bănci. În condițiile date, a scăpat cine a putut. Companiile mari care au continuat să finanțeze, chiar și la dimensiuni mult reduse, au asigurat practic continuitatea pe piață”.

Din păcate, numărul societăților de leasing care contează prin volumele finanțate este în scădere, la ora actuală fiind în jur de zece.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Grafic nr. 3.1: Evoluția pieței de leasing financiar, în România

Sursa: Revista Piața Financiară, Supliment Februarie 2010, Finleasing

Urmărind anexa nr. 3, se observă că primul loc, printre operatorii de leasing financiar din România, este ocupat de Unicredit Leasing Corporation IFN, care avea aceeași poziție și în anul 2008. Se observă că valoarea bunurilor finanțate este de aproximativ 280 milioane euro (conform estimării Piața Financiară).

Deși pentru BCR Leasing volumul contractelor noi a fost mai mic în 2009 față de anul precedent, compania a reușit să-și păstreze poziția secundă, înregistrând chiar o ușoară creștere a cotei de piață, estimată la 9-10%. „Compania a continuat să oferteze pe toate segmentele care au consacrat leasingul. În același timp, și-a canalizat eforturile pe noile direcții de acțiune determinate de mediul economic de criză: risc, colectare și remarketing. Optica de abordare a proiectelor noi a fost orientată către prudențialitate, calitatea serviciilor, selectivitate față de clienții noi și cultivarea celor existenți, precum și gestionarea corespunzătoare a contului de profit și pierdere“, subliniază Thomas Tolazzi, noul director general al societății.

Porsche Leasing ne-a demonstrat că există și excepții de la regulă. Într-o piață auto cu serioase probleme la capitolul vânzări, societatea a reușit să-și păstreze poziția în clasament.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Principalul său obiectiv a fost acela de a-și menține cota de piață și de a crește rata de penetrare în cadrul vânzărilor Porsche România, care la sfârșitul anului trecut au ajuns la 46%. „Încheierea de contracte noi a constituit o prioritate, fiind principalul mecanism de creștere a activității, ceea ce creează premisele unui portofoliu solid. În același timp, ne-am concentrat pe fidelizarea clienților existenți”, arată Kurt Leitner, CEO Porsche Finance Group România”.

Evoluția Impuls-Leasing România contrazice faptul că în vremuri de criză nu pot fi atinse obiective strategice, că precara piață auto nu a oferit oportunități finanțatorilor. Ținta propusă pentru 2009 – locul al cincilea în ierarhia societăților de leasing financiar – a fost atinsă, devansând astfel pe BRD Sogelease și VB Leasing România.

Căderea abruptă a unor jucători mari, precum Raiffeisen Leasing, Romstal Leasing și chiar Țiriac Leasing, a lăsat cale liberă nu numai pentru VBL, dar și pentru restul competiției. De o astfel de situație a beneficiat și NBG Leasing, în urcare cu trei poziții față de acum un an. Elementele cheie ale strategiei sale pentru 2009 au fost un proces de rebranding și consolidarea activității companiei.

„În urcare în top 15 se află și RCI Leasing România, care a reușit să îndeplinească o bună parte a angajamentelor pentru 2009 luate față de grup. Astfel, și-a mărit cota de piață pentru finanțările realizate la nivelul grupului, a introdus o ofertă de servicii asociate finanțărilor în leasing și și-a conservat marja de profit la un nivel comparabil cu cel al anilor anteriori”.

„În pofida crizei, în seria primilor cincisprezece jucători a intrat, anul trecut, în 2009, Immorent România, care a devansat companii cu nume sonore precum ING Lease România sau Piraeus Leasing, recunoscute în anii anteriori pentru portofoliile solide de leasing imobiliar.

Pe fondul căderii accentuate a pieței auto, în 2009, finanțările în leasing au scăzut aproape la jumătate pentru autoturisme și cu 70-80% pentru vehicule comerciale.

Astfel, dacă în 2008 au fost comercializate peste 270.000 de autoturisme, din care mai mult de 75.000 de unități au făcut obiectul unor contracte de leasing, anul trecut cifra totală a vânzărilor a scăzut la 130.193, din care nici 30.000 au fost finanțate în leasing. Pentru vehiculele comerciale ușoare, contractele au privit circa 6.200 de unități, față de aproximativ 14.000, în 2008”.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Grafic nr. 3.2: Piața de leasing din România, finanțarea vehiculelor

Sursa: ALB – România

Cea mai proastă situație a fost înregistrată anul trecut la categoria vehicule comerciale grele – peste 1.300 unități, față de aproape 8.000, în 2008. Vânzările de mașini noi, la prețuri ce au coborât cu până la 30%, au fost temperate și de stocul impresionant de autovehicule second-hand, cu miile provenind din reposesii în baza unor contracte de leasing eșuate.

În 2009, cele mai serioase pierderi au înregistrat firmele de leasing la capitolul reposesii de bunuri, în marea lor majoritate autoturisme, dar și echipamente și chiar proprietăți imobiliare.

Există câteva explicații ale numărului mare de reposesii care sufocă practic multe firme de leasing. Bunurile finanțate în 2008 au fost poziționate la valoarea lor maximă, în condiții de minimă prudență – avansuri mici și contracte pe perioade lungi.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Grafic nr. 3.3: Structura pieței de leasing din România

după tipul bunurilor finanțate 2007 – 2009

Sursa: ALB – România

Pentru echipamentele finanțate în leasing, 2009 a fost marcat îndeosebi de tendința de returnare a acestora de către utilizatori decât de încheierea de noi contracte. Informațiile furnizate publicației Piața Financiară de principalele companii de leasing financiar le-a permis acestora o estimare a valorii echipamentelor finanțate anul trecut de circa 230 milioane euro, sub estimarea ALB-România, de 259,400 milioane euro. Domeniile acoperite, cât de cât, au fost: medical (în creștere de la 3% la 8%), agricol (ajuns la 12%, față de 5%, cu un an în urmă), IT și software (în creștere de la 4% la 8%) și procesarea metalelor (de la 5% la 7%).

Leasingul imobiliar s-a regăsit în puținele contracte noi din 2009 aproape printr-un singur produs – sale & lease-back, generator de lichidități pentru afaceri înghețate. Ca valoare a bunurilor imobiliare finanțate în leasing, vorbim de 110-120 milioane euro, la jumătate față de estimarea ALB-România.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI prin intermediul leasingului la sc art advis srl

4.1 Activitatea economico – financiară la SC Art Advis SRL

SC Art Advis SRL este o societate cu răspundere limitată cu asociat unic, persoană juridică română, care își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și prezentul statut.

Aceasta societate s-a înființat în anul 1995, iar durata de activitate a societății este nelimitată. SC Art Advis SRL are sediul în Rm-Vâlcea, str. Regina Maria, nr. 7, bl. C1, sc. C, MEZANIN II.

Domeniul principal de activitate este Comerț cu amănuntul al ziarelor și articolelor de papetărie, în magazine specializate, căruia îi corespunde grupa CAEN 476, iar printre activitățile secundare se ocupă și cu transporturi rutiere de mărfuri.

În prezent, capitalul social este de 127000 lei, aport în numerar, fiind împărțit într-un număr de 12700 părți sociale, cu o valoare nominală de 10 lei/parte socială, aparținând în totalitate asociatului unic.

Obiectul principal de activitate îl constituie distribuirea presei. În prezent societatea are în derulare peste 200 de contracte, atât pentru abonamente de presă, cât și pentru transportul presei (contracte încheiate cu mari jucători de pe piața presei la nivel național, dar și la nivel local). Dacă la început societatea s-a ocupat cu distribuirea presei doar către persoanele juridice și avea doar un singur angajat, în prezent are 24 de angajați și pe lângă distribuirea presei către persoane juridice și fizice, se ocupă și cu transportul acesteia de la edituri până la distribuitori.

Extinderea rețelei teritoriale prin deschiderea de noi puncte de lucru: București, Pitești – 1998, Curtea de Argeș – 2004, Craiova – 2006, Sibiu – 2007, Tg. Jiu – 2008, Alba Iulia, Tg. Mureș – 2010, a făcut posibilă păstrarea liniei ascendente pe care se situează compania. Pentru aceasta anul acesta se vor mai deschide alte puncte de lucru pentru a putea veni în întâmpinarea clienților și din alte orașe. Într-un termen relativ scurt, societatea s-a facut cunoscută pe piața presei datorită condițiilor financiare competitive acordate, relațiilor foarte bune cu clienții care au scos în evidență profesionalismul și seriozitatea salariaților în abordarea situației fiecărui client.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

4.2 Contractarea în regim de leasing de către SC Art Advis SRL

Pentru a-și putea desfășura activitatea de distribuție a presei, dar și pentru transportul acesteia de la diferite edituri către alte societăți de distribuție, societatea a avut nevoie de autoturisme și autoutilitare. Aceste autoturisme și autoutilitare au fost achiziționate în sistem leasing sau prin credite bancare, astfel:

1) Dacia 1310, an fabricație 1987, cumpărată, prin credit bancar de la BCR, în anul 2000, preț 1230 Dolari Cip.

2) Volkswagen Caddy, an fabricație 2003, cumpărată în sistem leasing prin UniCredit Leasing Corporation IFN, în anul 2003, preț 9600 Euro Cip.

3) Volkswagen Caddy, an fabricație 2003, cumpărată în sistem leasing prin UniCredit Leasing Corporation IFN , în anul 2003, preț 9600 Euro Cip.

4) Citroen Jumper, an fabricație 2007, cumpărată în sistem leasing prin Porsche Leasing România IFN, în anul 2007, preț 17500 Euro Cip.

5) Citroen Jumper, an fabricație 2007, cumpărată în sistem leasing prin Porsche Leasing România IFN, în anul 2008, preț 17500 Euro Cip.

6) Daewoo Matiz, an fabricație 2008, cumpărată în sistem leasing prin Raiffeisen Leasing IFN SA, în anul 2008, preț 4496 Euro Cip.

Pentru a evidenția de ce în marea majoritate a cazurilor, administratorul societății a decis cumpărarea acestor mașini în leasing și nu pe credit bancar, vom lua ca exemplu ultimul autoturism achiziționat.

Autoturismul dorit pentru achiziție a fost un DAEWOO, model MATIZ EURO 4 E, în valoare de 4496 Euro Cip, diesel, capacitatea cilindrică 796cmc, culoarea alb casablanca, autoturismul fiind nou, fabricat în 2008.

Furnizorul autoturismului a fost DAEWOO AUTOMOBILE ROMANIA SA, iar dealer-ul SC AUTOSERVIL SA Rm-Vâlcea, agent autorizat Daewoo.

Astfel, SC ART ADVIS SRL, reprezentată prin Grecu Marius, societate ce are ca obiect principal de activitate distribuția presei, a dorit achiziționarea autoturismului în sistem leasing sau prin credit bancar. Căutând oferte, cele mai bune de pe piață la acea dată, au fost Raiffeisen Leasing IFN SA pentru leasing și BCR pentru achiziționarea prin credit bancar.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Oferta Raiffeisen Leasing IFN SA de finanțare pentru autoturisme a fost:

– bune condiții de finanțare de pe piața;

– flexibilitatea operațiunilor;

– operativitate în analiza cererii de finanțare;

– posibilitatea de leasing și pentru autoturisme second-hand;

– finanțarea prin leasing se acordă persoanelor fizice și juridice;

– avans: minim 15%, maxim 50% din prețul de achiziție de la furnizorul autoturismului;

– durata contractului de leasing poate varia între 1 și 5 ani;

– valoarea reziduală minim 20% din valoarea autoturismului;

– taxa de administrare 10% din valoarea reziduală;

– rata dobânzii variază între 8,5%-13%.

– plățile se efectuează lunar.

Oferta BCR de creditare pentru autoturisme a fost:

– bune condiții de creditare de pe piață;

– operativitate în analiza cererii de creditare;

– posibilitatea de creditare și pentru autoturisme second-hand;

– creditul se acordă atât persoanelor fizice cât și juridice;

– valoarea creditului reprezintă 80% din valoarea investiției, restul de 20% reprezintă aport propriu;

– operatorul trebuie să gireze cu un bun a cărui valoare este cel puțin de două ori mai mare ca a creditului;

– utilizatorul este obligat să efectueze asigurarea CASCO;

– pe lângă această asigurare, utilizatorul trebuie să realizeze asigurarea bunului cu care gajează (Asigurare Property) — în valoare de 0,07% din valoarea acestuia;

– comisionul de gestiune perceput de bancă (3,9% din valoarea creditului);

– cheltuielile cu realizarea studiului de fezabilitate 200 – 400 €;

– rata dobânzii la valută este de 13% pe an;

– creditul se acordă pe o perioadă de 2 – 3 ani;

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Având cele două oferte, dar ținând cont și de documentația cerută, s-au analizat aspectele celor două oferte:

Privind analiza documentației financiare

– la credit, finanțatorul pune accent mai mult pe analiza situației financiare într-o viziune postfaptică și mai puțin previzională;

– la leasing, societatea de leasing, ca societate finanțatoare, pune accent în principal pe analiza rentabilității proiectului ce va fi finanțat prin leasing, deci are o viziune previzională;

Referitor la garanție

– la credit, investiția este grevată de o serie de sarcini reale (gaj, ipotecă);

– la leasing, garanția este constituită de chiar dreptul de proprietate asupra bunului închiriat;

În ceea ce privește politica de creditare

– la credit, creditarea se face după o analiză foarte complexă realizată de inspectorii de credite, documentația cerută este mai complexă;

– la leasing, politica de creditare a societății de leasing este mult mai dinamică, documentația cerută și analizele efectuate sunt mult mai simple.

Alte aspecte

– la credit, pe lângă asigurarea CASCO, trebuie și asigurare Property, pentru bunul cu care garantezi;

– la leasing, asigurarea CASCO este efectuată de către societatea de leasing, urmând ca aceasta să recupereze banii de la utilizator în rate lunare;

– la credit, rata dobânzii este mai mare, față de leasing;

– la credit există cheltuieli cu studiul de fezabilitate, pe când la leasing nu;

– comisionul de administrare este mai mare la credit;

Punând în balanță cele de mai sus, administratorul a decis achiziționarea autoturismului prin leasing.

Pentru a evidenția contractarea în regim de leasing la SC Art Advertising SRL, vom analiza în continuare pașii pe care a trebuit să-i parcurgă societatea în vederea achiziționării, ultimului autoturism, în sistem leasing financiar. După cum am mai spus vom analiza cel de-al șaselea autoturism contractat în sistem leasing și anume Daewoo Matiz.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Având în vedere cele prezentate mai sus, vom analiza în continuare etapele pe care a trebuit să le parcurgă SC ART ADVIS SRL, în vederea obținerii finanțării prin Raiffeisen Leasing IFN SA:

1. Oferta preliminară: SC ART ADVIS SRL, denumită în continuare client, și-a manifestat interesul pentru obținerea finanțării prin Raiffeisen Leasing IFN SA și a intrat în contact direct cu unul dintre consultanții de vânzări, în vederea stabilirii pașilor ce trebuie urmați. În urma discuției cu potențialul client , consultantul de vânzări a fost informat asupra solicitărilor clientului, și pe baza acestora el a întocmit oferta preliminară privind finanțarea și a pus la dispoziție clientului lista cu actele necesare pentru analiza societății.

Ca urmare a analizării ofertei primite de la Raiffeisen Leasing IFN SA, cei de la SC ART ADVIS SRL au luat decizia de demarare a formalităților de obținere a finanțării prin Raiffeisen Leasing IFN SA,deoarece oferta corespundea cerințelor lor și a fost mult mai bună decât ofertele primite de la alte firme de leasing de pe piață.

2. Întocmirea dosarului de leasing, analiza și aprobarea de către Raiffeisen Leasing IFN SA – dosarul de leasing a fost întocmit conform listei cu acte necesare primită de SC ART ADVIS SRL de la consultantul de vânzări, acesta conținând :

Statutul societății;

Certificatul constatator, de o vechime maximă de două săptămâni;

Certificatul de Înmatriculare la Registrul Comerțului;

Certificat de Înregistrare Fiscală

Certificat de Atestare Fiscală, de o vechime de două săptămâni;

Un extras de cont

Fișa cu specimen de semnătură în bancă;

Ultimele două bilanțuri anuale contabile certificate (dec 2006-dec2007)

Ultimele două balanțe de verificare întocmite de către firmă;

Contractul de închiriere/ Acte de proprietate –care atestă sediul social.

Hotărârea Adunării Generale a Asociaților / Acționarilor pentru încheierea contractului de leasing(dacă sunt mai mulți asociați/acționari).

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Împuternicire pentru persoana care semnează contractul

Copii după buletinele de identitate pentru persoanele autorizate să reprezinte firma

Formulare primite spre completare de la Raiffeisen Leasing IFN SA:

– solicitare de finanțare

– chestionar de analiză

– acordul de consultare în centrala riscurilor bancare

Odată depus dosarul la societatea de leasing, consultantul de vânzări a demarat procedurile necesare pentru ca în cel mai scurt timp clientul să primească un răspuns. În funcție de cele prezentate, Raiffeisen Leasing IFN SA a stabilit condițiile de finanțare și apoi i s-a comunicat clientului răspunsul, stabilind cu acesta o întâlnire pentru semnarea contractului de leasing.

3. Semnarea contractului de leasing financiar – ca urmare a agreării condițiilor de finanțare oferite de Raiffeisen Leasing IFN SA clientul a decis semnarea contractului de leasing, acest lucru făcându-se la sediul societății de leasing în prezența consultantului de vânzări al firmei de leasing.

Odată cu contractul de leasing, SC ART ADVIS SRL a semnat și anexe la contractul de leasing cuprinzând: factura proformă, scadențarul preliminar, garanțiile, declarația privind asigurarea obiectului de leasing, condițiile generale de leasing financiar.

Datele incluse în Contractul de Leasing au fost următoarele(vezi anexa 4):

a. Finanțatorul SC Raiffeisen Leasing IFN SA și datele de identificare

b. Utilizatorul SC ART ADVIS SRL și datele de identificare

c. Obiectul leasingului DAEWOO MATIZE

d. Condiții contractuale

– Durata leasing-ului: 36 luni

– Moneda contractului: EURO

– Valoarea de intrare, fără TVA: 4496 EURO

– Avans, fără TVA: 20%

– Valoarea finanțată: 3596,8+TVA

– Valoare reziduală, fără TVA: 899,2 EURO

– Taxa de administrare, fără TVA: 89,92 EURO

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

– Dobânda: EURIBOR la 3 luni+ 4,11

– Valoarea ratei de leasing: conform Anexei B

– Tipul ratei de leasing: LUNARĂ

– Valoarea totală a CLF: conform Anexei B

Toate plățile se efectuează în lei, fără a fi diminuate de taxe și impozite, deduceri sau rețineri. Odată cu avansul și taxa de administrare, Finanțatorul va factura Utilizatorului și o taxă logistică, taxă ce include cheltuieli în legătură cu serviciile de înmatriculare, transfer de proprietate. Pentru executarea obligațiilor de plată, Finanțatorul acordă Utilizatorului un termen de grație de 10 zile calendaristice, care nu afectează scadența respectivelor obligații de plată.

5. Fidejusorul: Grecu Marius și datele sale de identificare

6. Biletele la ordin: Utilizatorul se obligă ca la semnarea CLF să emită în favoarea Finanțatorului, cu titlu de garanție, două Bilete la ordin cu mențiunea „fără protest”

7. Alte garanții: în cazul în care sunt necesare alte garanții, părțile au dreptul să renegocieze și să atașeze aceste garanții la CLF, printr-o anexă.

8. Asigurarea: obiectul contractului va fi asigurat pe toată perioada derulării contractului, prin intermediul unui asigurator agreat de Finanțator.

9. Dreptul de folosință al OL se extinde și asupra: angajaților Utilizatorului

10. Declarația Utilizatorului: Utilizatorul declară că la sfârșitul duratei leasing-ului va cumpăra OL; dreptul de proprietate asupra OL se va transfera de la Finanțator la Utilizator numai în urma plății ultimei rate și a valorii reziduale, precum și a tuturor celorlalte obligații pecuniare (costuri, taxe, impozite etc.).

11. Dispoziții finale: Prin semnarea prezentului CLF, Utilizatorul confirmă că a primit, citit, înțeles și acceptat prezentul CLF și anexele care îi sunt atașate

Contractul s-a încheiat în 3 (trei) exemplare originale, fiecare parte, inclusiv Fidejusorul, primind câte un exemplar.

e. Plata avansului și a asigurărilor : SC ART ADVERTISING SRL a plătit avansul și asigurările în conturile specificate de SC Raiffeisen Leasing IFN SA.

PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA. STUDIU DE CAZ: finanȚarea activitĂȚiI

prin intermediul leasingului la sc art advis srl

Avansul a fost plătit în lei, conform contractului, în valoare de 5371,25 lei, iar taxa de primă înmatriculare 364,84 lei. ( a se observa în anexa 5)

f. Livrarea autoturismului: după livrarea autoturismului s-a întocmit procesul verbal de predare-primire al autoturismului, conform contractului de leasing, SC Raiffeisen Leasing IFN SA a pus la dispoziția utilizatorului numerele de leasing valabile pe toată perioada leasingului.

Având în vedere etapele prezentate, părțile trebuie să respecte toate punctele semnate în contractul de leasing financiar.

CONCLUZII

Concluzii

Lăsând la o parte criza economică, creșterea ponderii sectorului privat în România, creșterea mediului concurențial în care companiile activează a determinat o mult mai atentă și judicioasă organizare a resurselor financiare și direcționarea lor către cât mai multe sectoare de activitate. În acest fel, leasing-ul a devenit un instrument de finanțare din ce în ce mai folosit, avantajele acestuia, în comparație cu alte modalități de finanțare, l-a promovat ca fiind un factor important al creșterii economice la nivel global.

Leasing-ul este soluția ce permite depășirea dificultăților generate de un mediu economic necorespunzător – finanțări limitate și scumpe, birocrația sistemului bancar – și permite companiilor obținerea dreptului de folosință, cu eforturi financiare inițiale minime, asupra unor mașini, utilaje, echipamente tehnologice ce le permite creșterea productivității, rentabilizarea activității, ceea ce conduce la creșterea profitului.

Leasingul este o operațiune complexă, care prin noutatea și provocările care le aduce s-a impus ca metodă de stimulare a investițiilor publice și private în economia românească. Ritmul rapid al creșterii volumului operațiunilor de leasing se explică prin rolul multiplu pe care îl îndeplinește leasingul:

În primul rând, este o formă de finanțare pentru utilizator, care nu obține prin leasing capitalul necesar pentru cumpărarea de utilaje, ci direct utilajele dorite, fără a-și asuma riscurile și obligațiile aferente dreptului de proprietate asupra acestora.

În al doilea rând, este o formă de autofinanțare tot pentru utilizator, care plătește ratele de leasing prin vânzarea bunurilor obținute cu utilaje închiriate.

Leasing-ul apare și ca formă de comercializare pentru producător, care beneficiază de avantajul plății pe loc a bunurilor achiziționate de societatea de leasing.

Leasing-ul poate fi și un instrument de marketing, în cazul leasingului direct, prin care producătorul își face cunoscute produsele.

– Leasing-ul se poate aplica cu succes ca metodă de privatizare a întreprinderilor de stat, caz în care statul, păstrând dreptul de proprietate asupra acestora le va asigura un management de calitate, având ca rezultat creșterea eficienței economice a acestor întreprinderi.

CONCLUZII

Leasing-ul este opțiunea aleasă, în general pentru avantajele pe care le prezintă atât pentru client cât și pentru furnizor. Aceste avantaje se măsoară prin eficiența operațiunii de leasing.

Leasingul poate constitui și o formă de privatizare, prezentând numeroase avantaje atât pentru stat, deoarece conservă proprietatea asupra unităților economice respective, ele putând fi definitiv privatizate numai după ce clientul și-a dovedit calitățile manageriale, cât și pentru clienți, pentru că în această acțiune de mare complexitate social – economică pot fi atrași manageri capabili care, neavând capital, nu ar fi putut realiza asemenea afaceri economice pe cont propriu.

Pentru societatea de leasing, eficiența rezultă din încasarea taxelor de leasing, al căror nivel este de regulă ridicat: nivelul ridicat este justificat , în mare măsură de riscurile pe care le comportă aceste operațiuni.

Pentru beneficiari, determinarea eficienței operațiunii de leasing se face, de regulă, prin comparație cu alte operațiuni, cum ar fi cumpărarea cash sau prin credit.

Pentru client, plata în sistem leasing constituie un avantaj prin economisirea în fază inițială, a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie.

Pentru omul de afaceri, ceea ce contează este substanța și nu forma.

În concluzie leasing-ul prezintă avantaj atât pentru beneficiar cât și pentru societatea de leasing.

Leasing-ul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanțare a investițiilor productive, oferind un plus de siguranță deținătorului de capital. Statele trebuie să încurajeze finanțările prin intermediul leasingului a unor investiții de interes general. Nu în ultimul rând, leasingul combinat cu facilități fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate.

În prezent, în țările cu economie dezvoltată peste o treime din investiții este finanțată în sistem leasing. Dacă nu am lua în calcul criza economică, în România industria leasingului este la începuturi, căutând soluții pentru dezvoltare, dar expansiunea ei este limitată de cadrul juridic existent.

ANEXE

ANEXE

I. Reglementări internaționale în domeniul leasingului

Potrivit Convenției privind leasingul financiar internațional adoptată la Ottawa în anul 1988, comisia de pe lângă Institutul internațional de uniformizare a dreptului privat (UNIDROIT), prin redactare unor norme uniforme, și-a propus ca obiectiv elaborarea și salvgadarea unui echilibru de interese între principalele părți implicate în aceste operațiuni. Elementele principale ale convenției care pot fi luate în considerare la elaborarea contractelor de laesing sunt următoarele:

– contractul de leasing financiar având ca obiect bunuri de echipament, se stipulează între un finanțator și un utilizator ce-și au sediul în state diferite (ce au aderat la convenție);

– caracteristicile esențiale ale operațiunii sunt: utilizatorul alege bunul și potențialul furnizor, potrivit necesităților sale și le face cunoscute societății de leasing finanțatoare; bunul este cumpărat de către societatea de leasing în baza unui contract de leasing, încheiat între furnizor și utilizator, de care furnizorul are cunoștință; ratele de chirie fixate prin contractul de leasing sunt calculate ținând cont mai ales de amortizarea totală sau numai a unei părți din costul bunului;

– utilizatorul poate avea sau nu, chiar de la început sau ulterior, opțiunea de a cumpăra bunul sau de a prelungi contractul de leasing pe un alt interval de timp și, pornind de la faptul că această opțiune poate fi exercitată la un preț sau rată de chirie inferioară;

– finanțatorul este exonerat de orice responsabilitate în legătură cu bunul respectiv față de utilizator, făcând excepție pentru cazul în care bunul a suferit daune din cauza încrederii repuse în capacitatea de exercițiu a finanțatorului, cât și din cauza intervenției acestuia din urmă în alegerea furnizorului și a caracteristicilor tehnice ale bunului;

– finanțatorul este exonerat de orice răspundere față de terți pentru daune cauzate persoanelor terțe sau bunurilor acestora de către bunul închiriat;

– finanțatorul garantează pe deplin dreptul de folosință al bunului respectiv de către beneficiarul-utilizator;

– utilizatorul trebuie să aibă grijă de bunul respectiv, să-l folosească în mod rațional și să îl păstreze în starea în care i-a fost predat, făcând excepție pentru uzura fizică și pentru orice modificare adusă bunului prin acord între părți;

ANEXE

– când contractul de leasing ajunge la scadență, utilizatorul trebuie să restituie bunul finanțatorului în starea descrisă la punctul anterior, cu excepția cazului când el se decide să cumpere sau să ia , din nou în leasing bunul;

– utilizatorul va acționa direct asupra furnizorului, ca și cum acesta ar fi parte din contract, dar nu va putea anula contractul de livrare fără consensul societății de leasing;

– dacă bunul nu este livrat sau ese livrat cu întârziere sau în conformitate cu contractul, utilizatorul are dreptul să refuze bunul sau să rezilieze contractul;în cazul rezilierii contractului de leasing, utilizatorul poate obține rambursarea tuturor ratelor de chirie plătite sau a sumelor anticipate, deducând suma corespunzătoare beneficiarului care l-a avut de pe urma folosirii bunului;

– în cazul insolvabilității, fără remediu apropriat, a utilizatorului, societatea de leasing poate, fie să pretindă plata anticipată a ratelor de chirie restante, când aceasta este prevăzută în contract, sau să rezilieze contractul și după aceea să recupereze bunul și să obțină o despăgubire care să acopere valoarea ce ar fi trebuit să o verse, în continuare, utilizatorului, dacă și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute prin contractul de leasing;

– utilizatorul poate ceda dreptul de folosință al bunului sau orice alt drept care derivă din contractul de leasing, cu condiția ca societatea de leasing să consimtă la această cesiune.

Cea mai importantă critică care s-a adus convenției este aceea că exclude din caracteristicile esențiale ale contractului posibilitatea opțiunii finale de cumpărare. Conținutul acestei convenții trebuie, însă, apreciat în mod deosebit, ținând cont de faptul că, comisia ar trebui să concilieze norme juridice foarte diferite, din țări unde această formă de finanțare este, mai mult sau mai puțin, reglementată prin lege.

ANEXE

ANEXA 2

Contract de leasing

nr……din……

Părțile

S.C. ………………………., cu sediul în ………………………., înmatriculată la R.C. sub nr ……/………….. cod fiscal ……………., cont bancar …………../………………, reprezentată fiind prin ……………, în calitate de …………………….., denumită în continuare: LESSOR (LOCATOR, PROPRIETAR) și

S.C ……………………, cu sediul în ………………………….., înmatriculată la R.C. sub nr …../……….. cod fiscal…………., cont bancar …………/……………, reprezentată fiind prin …………, în calitate de ……………….., denumită în continuare: BENEFICIAR (UTILIZATOR, CHIRIAȘ), au convenit asupra închirierii prezentului contract în condițiile mai jos negociate.

II. Obiectul și durata contractului

Art. 1. Obiectul prezentului contract îl constituie încheierea în regim de leasing (denumită în continuare LEASING) a bunurilor menționate în anexa de la contract, generic denumite în contract echipamente, de către LESSOR, în calitate de proprietar, BENEFICIAR-ului, căruia i se conferă, în condițiile prezentului contract, posesia și folosința echipamentelor.

Art. 2. Configurația echipamentelor constituie alegerea exclusivă a BENEFICIAR-ului iar LESSOR-ul nu are nici o responsabilitate dacă această configurație nu va corespunde utilizării preconizate de BENEFICIAR.

Art. 3. Contractul se încheie pe o perioada de ……. luni, începând cu data livrării și încetează la expirare sau la momentul exprimării opțiunii de cumpărare de către BENEFICIAR.

III. Obligațiile părților

Art. 4. Conform prezentului contract LESSOR-ul se obligă să livreze, să închirieze și să mențină funcționale echipamentele obiect al LEASING-ului, iar BENEFICIAR-ul se obligă să preia, să plătească tranșele de plăți aferente și să exploateze echipamentele potrivit contractului.

Art. 5. La expirarea prezentului contract, BENEFICIAR-ul are dreptul triplei opțiuni:

de a deveni proprietar al echipamentelor închiriate prin exercitarea opțiunii de cumpărare, plătind prețul rezidual stabilit prin negociere.

ANEXE

de a încheia un nou contract de leasing pentru valoarea reziduală, în condiții ce vor fi negociate de părți;

de a returna echipamentele obiect al LEASING-ului.

Art. 6. LESSOR-ul se obligă să vireze echipamentele obiect al contractului la termenele și locul de livrare menționate potrivit anexei la contract.

LESSOR-ul poate/nu poate livra echipamentele în avans față de termenele stabilite.

LESSOR-ul poate decala termenul de livrare în situația în care BENEFICIAR-ul nu-și îndeplinește propriile obligații contractuale al căror termen de execuție este anterior obligației de livrare a LESSOR-ului

Art. 7. Livrarea echipamentelor se face pe baza recepției cantitative si calitative efectuate la sediul LESSOR-ului/BENEFICIAR-ului încheindu-se un proces verbal de recepție-autorecepție, a cărui dată constituie data livrării.

Art. 8. Transportul echipamentelor intră în obligația LESSOR-ului/BENEFICIAR-ului. La data predării echipamentelor se transmit riscurile privind utilizarea conform normelor specifice a acestora. La predarea echipamentelor, LESSORUL va înmâna documentul de livrare, certificatul de calitate, procesul verbal de recepție.

Art. 9. Echipamentele ce fac obiectul LEASINGULUI sunt și rămân pe durata contractului proprietatea LESSORULUI.

BENEFICIARUL nu va întreprinde nici o acțiune și nu va omite să întreprindă vreo acțiune, dacă aceste acțiuni sau omisiuni ar putea afecta titlul de proprietate al LESSOR-ului asupra echipamentelor sau în general drepturile LESSOR-ului și ale societății de asigurare in conformitate cu prezentul contract și cu polița de asigurare.

Art. 10. LESSOR-ul păstrează proprietatea atât asupra echipamentelor cât și asupra modificărilor aduse acestora în procesul de întreținere. LESSOR-ul nu va interveni în modul de utilizare de către BENEFICIAR a echipamentelor.

Art. 11. În calitatea sa de proprietar al echipamentelor, LESSOR-ul îl garantează pe BENEFICIAR pentru evicțiune.

Art. 12. BENEFICIAR-ul se obligă să efectueze plata chiriei (plată de leasing; redevență) astfel:

avans ….. % plus TVA;

ANEXE

plată la livrare ….plus TVA;

…. plăți lunare la data de …. plus TVA (plățile lunare se fac în avans, în prima zi a lunii, considerând că prima zi a primei luni începe la data livrării).

Art. 13. Plata chiriei se face în contul LESSOR-ului nr .………deschis la ……………..

LESSOR-ul va emite o factură pentru fiecare plată și tranșă de plată, care va fi transmisă BENEFICIAR-ului cel mai târziu în ziua scadentă a plăților convenite. Neprimirea în termen a facturii nu îndreptățește pe BENEFICIAR să nu plătească chiria la scadență.

Art. 14. BENEFICIAR-ul nu poate subînchiria echipamentele obiect al contractului, nu le poate gaja și nu le poate scoate de pe teritoriul României fără acordul expres și prealabil al LESSOR-ului.

BENEFICIAR-ul este răspunzător de pierderea sau deteriorarea culpabilă a echipamentelor.

Art. 15. Echipamentele vor fi utilizate de către BENEFICIAR în condiții normale de exploatare, în strictă concordanță cu instrucțiunile emise de LESSOR și în condiții corespunzătoare de siguranță și securitate. Intervențiile de reparație sau modificare a echipamentelor se vor face exclusiv de către LESSOR după convenirea condițiilor specifice cu BENEFICIAR-ul.

Art. 16. Echipamentele închiriate potrivit prezentului contract vor fi asigurate în totalitate, pe întreaga durată a contractului de leasing, primele de asigurare fiind plătite separat de către BENEFICIAR dacă ele nu au fost incluse în plățile de leasing. Societatea de asigurare va fi aleasă de către LESSOR, BENEFICIAR-ul angajându-se să comunice asiguratorului orice informații pretinse de acesta prin polițele de asigurare sau prin solicitări separate.

Art. 17. BENEFICIARUL va informa de îndată pe LESSOR în legătură cu orice pierdere, furt sau daună produsă echipamentelor sau oricăror părți componente ale acestora, ca și orice situație care poate conduce la o pretenție către asigurator.

IV. Garanție și asistență tehnică

Art. 18. Perioada de garanție asigurată de către LESSOR începe odată cu întocmirea procesului-verbal de recepție al echipamentelor și se întinde pe toată durata de valabilitate a contractului.

BENEFICIAR-ul se obligă să manipuleze, transporte, depoziteze, să pună în funcțiune și să utilizeze echipamentele conform prescripțiilor date de LESSOR. LESSOR-ul nu răspunde pentru defecțiunile apărute ca urmare a nerespectării acestor prescripții de către BENEFICIAR.

ANEXE

Art. 19. Echipamentele se vor afla în întreținerea LESSOR-ului, care , pe perioada contractuală are obligația să înlocuiască cu titlu gratuit, la sediul BENEFICIAR-ului orice componentă sau echipament defecte din motive acoperite de garanția LESSOR-ului.

Art. 20. În cazul în care BENEFICIAR-ul cumpără echipamentele prin exercitarea opțiunii de cumpărare sau prin plata valorii rămase neamortizate înainte de expirarea perioadei de garanție, garanția LESSOR-ului va continua până la expirarea termenului stabilit contractual.

Art. 21. Operațiunile de întreținere și service pot fi efectuate de LESSOR sau de firme de service autorizate de către acesta. Numai constatările consemnate în documentele firmelor autorizate dau dreptul ca remedierile să fie făcute în contul LESSOR-ului.

LESSOR-ul acordă asistență tehnică și service pentru defecțiunile apărute în perioada de garanție, care nu-i sunt imputabile. Asistența tehnică și ,,service”-ul în perioada de garanție și post-garanție ca și livrarea de consumabile fac obiectul unui contract separat ce se semnează odată cu contractul de leasing.

Art. 22. LESSOR-ul este autorizat în mod irevocabil de către BENEFICIAR să verifice funcționarea și modul de întreținere al echipamentelor, inspectarea putându-se face fără preaviz, în timpul programului de lucru al BENEFICIARU-lui pe baza unei împuterniciri scrise emise de LESSOR.

V. Răspunderea contractuală

Art. 23. Pentru neexecutarea totală sau parțială, ori pentru executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, părțile datorează despăgubiri cât și penalități stabilite conform prezentei clauze penale:

a) LESSOR-ul datorează penalități de …..% / zi / valoarea echipamentelor nelivrate în termenul contractual.

b) LESSOR-ul datorează penalități de ….% / zi / valoarea echipamentelor defecte nereparate sau neînlocuite, când această operațiune intră în atribuțiile sale.

c) În cazul nerespectării obligațiilor asumate de către LESSOR, BENEFICIAR-ul poate opta pentru rezilierea contractului, cu despăgubiri:

d) BENEFICIAR-ul datorează penalități de …..% / zi / valoarea, în cazul depășirii scadenței de plată a avansului, plății la livrarea, cât și a chiriilor lunare;

ANEXE

e) următoarele situații pot fi considerate de către LESSOR, drept încălcări grave ale contractului de către BENEFICIAR:

– nepreluarea la termen a echipamentelor;

– orice act sau neglijență care ar putea pune în pericol securitatea, siguranța, integritatea și buna funcționare a echipamentelor;

– orice act sau neglijență din partea BENEFICIAR- ului care poate conduce la anularea asigurării;

– orice act sau neglijență a BENEFICIAR- ului care ar putea afecta titlul de proprietate al LESSOR- ului asupra echipamentelor.

În cazul constatării unor astfel de situații LESSOR-ul poate rezilia contractul, cu preluarea de îndată a echipamentelor și pretinderea de daune interese, nivelul cuantumului valoric al chiriei rest de plătit până la expirarea contractului.

În completare LESSOR-ul poate solicita și alte despăgubiri a căror suportare o poate dovedi.

Art. 24. Contractul poate fi reziliat cu pretinderea despăgubiri de către LESSOR și în următoarele situații:

BENEFICIAR-ul devine insolvent sau este declarat falit;

BENEFICIAR-ul își suspendă activitatea;

se constată că actele financiare prezentate de BENEFICIAR la încheierea contractului conțin date nereale.

Art. 25. În cazurile menționate, care conferă LESSOR-ului dreptul de reziliere a contractului, preluarea echipamentelor obiect al contractului se face de îndată în virtutea dreptului de dispoziție al LESSOR-ului cu o simplă notificare adresată BENEFICIAR-ului.

Art. 26. Prezentul contract este considerat comercial și este guvernat de dreptul pozitiv românesc.

Art. 27. Soluționarea eventualelor litigii ce nu au fost stinse pe cale amiabilă, este de competența instanței judecătorești de pe raza sediului LESSOR-ului.

Părțile pot conveni pe cale de compromis distinct, soluționarea litigiului pe cale de arbitraj.

ANEXE

IV. Clauze speciale

Art. 28. Prin prezentul contract LESSOR-ul garantează BENEFICIAR-ului o opțiune de cumpărare a echipamentelor, în condițiile tehnice în care acestea se află la expirarea contractului, la un preț de cumpărare de…..(valoare reziduală) cu condiția ca BENEFICIAR-ul să notifice intenția de cumpărare cu…. zile înainte de încetarea leasing-ului.

Art. 29. Notificarea cuprinzând intenția de cumpărare are valoare de acceptare irevocabilă, ambele părți fiind obligate la întocmirea formalităților de transfer al proprietății echipamentelor.

Art. 30. BENEFICIAR-ul poate notifica intenția sa de cumpărare a echipamentelor oricând pe durata contractului de leasing oferta fiind fermă și irevocabilă, de a plăti valoarea integrală a sumei rămase neamortizate, conform anexei la contract.

Nerespectarea de către LESSOR a opțiunii BENEFICIAR-ului privind cumpărarea echipamentelor, conferă acestuia din urmă dreptul la acțiune judiciară fie pentru obținerea execuției silite, fie pentru plata de daune egale cu valoarea reziduală a echipamentelor.

Art. 31. Orice alte taxe în afara plăților negociate contractual privind derularea contractului de leasing după livrarea echipamentelor, incumbă BENEFICIAR-ului.

Art. 32. Plățile se fac în contul și banca ce vor fi indicate de către LESSOR.

Art. 33. Orice comunicări între părți în legătură cu prezentul contract se vor face în scris la adresele indicate de către părți.

Art. 34. Prezentul contract nu poate fi modificat decât prin acte adiționale convenite și semnate de către ambele părți.

Art. 35. Clauzele prezentului contract sunt considerate de către părți confidențiale în raport cu alți agenți economici, divulgarea acestora cu consecința prejudicierii intereselor părților putând atrage răspunderea părții în culpă.

VII. Forța majoră

Art. 36. Constituie caz de forță majoră orice eveniment pe care partea care-l invocă nu-l putea prevedea la momentul încheierii contractului și căruia ea nu-i putea împiedica sau preveni efectele, care este de natură să facă imposibilă tempor sau definitiv, în tot sau în parte, executarea obligațiilor contractuale, cu excluderea evenimentelor făcând executarea mai dificilă sau mai oneroasa.

ANEXE

Art. 37 . Contractul care invocă o cauză de exonerare ar obligația de a aviza de acest lucru cealaltă parte într-un termen de…zile decurgând de la momentul când ea are cunoștință de eveniment sub sancțiunea decăderii, descriindu-l cu precizie sub aspectul incidenței și duratei asupra exercitării obligațiilor contractuale. Încetarea evenimentului de forță majoră va fi comunicată în același termen de partea care se prevalează de el.

VIII. Dispoziții finale

Art.38. Anexele la contract fac parte integrantă din contract.

Art. 39. În legătură cu derularea prezentului contract părțile desemnează ca persoane de contract pe …………… din partea LESSOR-ului și ………………… din partea BENEFICIAR-ului.

Art. 40. Prezentul contract intră în vigoare la data semnării și are o durată de valabilitate de …………

Încheiat în două exemplare originale astăzi ……….., la sediul ………………….

LESSOR, BENEFICIAR,

……………………………… ………………………………………

BIBLIOGRAFIE

1. Achim M. Leasing – O afacere de succes, Editura Economică, București, 2005

2. Bantaș A.,Năstăsescu V. Dicționar economic englez-român, Editura Minulescu, București, 1997.

3. Capatina O. Aspecte noi în cercetarea contractelor internaționale, Revista de drept comercial nr. 3 /1991

4. Cărpenaru S.,Deak Francisc Contracte civile și comerciale, Editura Lumina Lex 1993

5. Chamand Cl. Le leasing, J.c.P. 1985

6 Clocotici D.,Gheorghiu Gh. Operațiuni de leasing, Editura Lumina Lex 1998

7. Cohen Alain Le credit-bail immobilier, Editura Dalloz 1996

8. Coraș M. Invenții și inovații, nr.2/1974

9. Costin M. Dicționar de drept internațional al afacerilor Vol. I – II, 1996

10. Ionescu V. Revista de drept comercial, nr. 9/1996

11. John F. Lamemert R.M. Investor’s perspective on single tenant net lease transactions în “The Appraisal Journal”, July 1997

12. Voiculescu D., Coraș M. Leasing, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985

13. Nicolae M. Discuții privitoare la răspunderea solidară în obligațiile comerciale, în RDC nr. 33/2004

14. Popa I. Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, 1998

15. Puiu. Al. Management internațional, Tratat Vol. II, Editura Independența Economică, Brăila, 1999

16. Rouzi R. Il leasing, Editura Giuffre, Milano, 1981

17. Safta E. Dreptul de proprietate privată și publică în România, Editura Graphix, Iași, 1993

18. Stătescu C. Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, București, 1973

19. Șuta N.,Șuta-Selejan S. Istoria comerțului mondial și a politicii comerciale, Editura All, 1997

20. Turcu I.,Pop I. Contractele comerciale – formare și executare, Editura Lumina Lex, București, 1997

21. Țole M. și colab. Finanțele agenților economici, Editura Pro Universitaria, București, 2007

22. Zinveliu I. Contractele civile, Editura Dacia, Cluj, 1978

23. www.diamant2000.ro

24. www.finzoom.ro

25. www.leaseeurope.org

26. www.leasing.ro