Leasing Financiar

Leasingul: Prevalenta economicului asupra juridicului

Capitolul 1:

Contractul de leasing – istoric, tipuri, caracteristici……………………………………………………..1

1.2. Definirea termenilor folosiți în Standard…………………………………………………………………..6

1.3. Reflectarea contractelor de leasing în situațiile financiare ale locatarilor și locatorilor……………….10

1.4. Părtasii și fazele desfășurării tranzacțiilor de leasing…………………………………………………….14

Capitolul 2 

2.1. Contractele de leasing în perspective referențialului contabil internațional…………………………….18

2.2. Aspecte particulare privind contabilizarea

contractelor de leasing în unele sisteme representative………………………………………………………20

2.3. Contractele de leasing in perspective

OMFP 3055/2009 și a unor reglementări naționale……………………………………………………………22

2.4. Lease-back+ Tranzactii de vanzare………………………………………………………………………..24

2.5. Studiu de caz

Contractul de leasing- istoric , tipuri , caracteristici

Istoric

Încă din cele mai vechi timpuri , leasingul era folosit.În anul 250 I.H. operațiile leasingului erau folosite de către fermierii ce dețineau instrumente de agricultură, pământuri , etc. având o situație financiară mult mai bună decât a celorlalți, în această situație cei aflați pe un rang mult mai mare închiriau diverse bunuri oamenilor cu o situație finanacira mai putin bună.

Termenul de „leasing” se naște de la cuvîntul englezesc „lease” , care înseamnă „ închiriere”.

În acea perioadă nu se numea leasing , pe parcurs ei au numit aceasta operațiune.

În anii 30’ leasingul financiar a început a fii folosit în SUA pentru a finanța bunuri imobile. După cel de al II lea razboi mondial ,operațiunea de leasing financiar a sporit datorită Statelor Unite ale Americii.

În anul 1963 , cea mai însemnată rețea bancară, National Banks, a primit autorizația de a încheia contracte de leasing.Prima formă de leasing , a fost in Marea Britanie tipul fiind „sale and lease back” .

Leasingul a devenit o alternativă preferată de 80% dintre firmele europene,iar 90% de către firmele americane. Pe primul loc în topul celor ce utilizează Leasingul este America de Nord având un procent de 13 % , urmat de Europa cu un procent de 12 % , iar cel de-al treilea loc ocupandu-l Austria.

IAS 17 a fost tipărit de Comitetul de standarde internationale de contabilitate în anul 1997. “IAS 17, Leasing , a fost aprobat în anul 1982 și a intrat în vigoare pentru perioadele începând cu data de 1 ianuarie 1984”. În ceea ce privește reglementarea, realitatea a demonstrat faptul că, în țările dezvoltate din punct de vedere al sistemului de leasing (Marea Britanie, Germania) nu este necesar intervinerea unor reguli suplimentare pentru a putea să se desfășoare operațiunile de leasing. Țările mai puțin dezvoltate au urmat drumul reglementării prin intermediul băncilor centrale (Bulgaria, România).

În urma cu aproximativ 20 de ani, forma de finanțare a leasingului a apărut în România. Istoria leasingului în țara noastră este scurtă. Primele societăți de leasing s-au înființat în 1993. În legislația română reglementările privind operațiunile de leasing au apărut ca un răspuns la tendințele de integrare în structurile Uniunii Europene.

1.1.2 Caracteristici

Operațiunea de leasing nu este caracterizată ca fiind o operațiune ce ne oferă numai aspecte pozitive, aceasta include și riscuri caracteristice , ele fiind suportate atât de către locatar cât și locator .

Dacă locatarul și locatorul convin, în orice moment, să modifice clauzele contractului de leasing fără a reînnoi contractul, determinând astfel o altă clasificare în conformitate cu criteriile prevăzute de Standard, în ipoteza în care noile prevederi ar fi existat la începutul contractului de leasing, contractul revizuit este considerat un contract nou pe durata sa. Totuși modificările estimărilor (duratei de viață economică, a valorii reziduale a bunului) sau modificările de circumstanțe (neîndeplinirea angajamentelor de către locatar) nu ne determină o nouă clasificare a leasingului din punct de vedere contabil.

Riscurile de cele mai multe ori nu pot fi înlaturate, fiind certe.

Câteva exemple de riscuri ce se includ în operațiunile de leasing:

De refacere a dobânzii

Refinanțare

Obiectul de leasing etc.

S-au luat măsuri importante în dezvoltarea leasingului.Pentru a putea înțelege ușurința pe care ne-o oferă leasingul este obligatoriu să cunoaștem caracteristicile și funcțiunile sale.

Funcțiuni:

Funcția de finanțare

Funcția de investiții

Funcția de servicii

Câteva caracteristici (pozitive):

Menajarea capitalului propiu

Nu avem nevoie de garanții , deoarece garanția pentru acoperirea leasingul este exact obiectul

Calculații precise contabilile

1.1.3 Tipuri

Tipurile de leasing sunt multiple și diferite , în functie de anumite obiective , de exemplu, de durată , de părtile participante , prețul de vânzare, etc. .

Clasificarea operațiunilor de leasing în funcție de :

durata închirierii :

Leasing pe termen scurt- durata de închiriere a bunului fiind de cateva ore, zile , luni , având ca obiect amortizarea acestuia.

Leasing pe termen mediu –are în vedere tot amortizarea bunului , dar perioada de închiriere este de pana la 3 ani.

Leasing pe termen lung- durata este in jur de 20 de ani, se aplica pe bunuri imobiliare, avantajul fiind acela de a da oportunitatea celui ce închiriaza de a putea cumpăra bunul respectiv la un preț mai avantajos și mult mai inferior decât a celui inițial.

Părtile participante la contract:

Leasing direct- ce care oferă un contract de leasing este furnizor și finanțator

Leasing indirect-finanțatorul nu este producător , el fiind un intermediar.

Ponderea ratelor :

Leasing operațional-perioada de închiriere este mult mai mică decțât durata de viață estimată a bunului

Leasing financiar- obține dreptul de proprietate , apoi îl dă spre închiriere pentru a obține valoarea lui plus un profit.

Diferența dintre cele două tipuri de leasing este aceea ca cel operațional oferă mentenanță , iar celalalt nu oferă și este complet amortizat. De aici realizăm că este o operațiune de leasing indirect, ceea ce ne reamintește că societatea ce ne-a oferit un contract de leasing este doar un intermediar între utilizatorul bunului și furnizorul acestuia. Bunurile ce pot fi închiriate printr-un contract de leasing operational sunt calculatoarele , automobilele , camioanele, etc.

Modul de calcul al costurilor de unde vor rezulta ratele

Leasing net-ratele se calculează în funcție de prețul bunului, chiria incluzând prețul folosinței

Leasing brut

Mai există și forme speciale ale leasingului, acestea având anumite caracteristici.

Forme speciale de leasing:

Lease-back

Leasing experimental

Time-sharing

Leasingul de personal

Un leasing poate avea doua tipuri de bunuri

Bunuri mobile

Bunuri Imobile

Bunurile mobile sunt mijloacele de transport ( utilaje utilizare în activități agricole ,mașinăriile pentru producție , mașinăriile electronice, Xerox-urile etc.

Bunurile imobile sunt clădirile pentru producția mărfurilor, spații comerciale, hale , depozite, etc

În cazul în care bunul închiriat este un container, avem un leasing special , aplicandu-se master-leasing.

Clasificarea exactă a unui contract de leasing se poate determina numai în momentul în care un contract de leasing este încheiat, până atunci vom avea incertitudine.

În concordanță cu IAS 17, putem deduce daca un contract de leasing este finanaciar nu după baza formei , ci după baza fondului de tranzacție.

În cazul în care un contract de leasing nu este bine determinat poate aduce o mulțime de probleme firmei. De exemplu un contract de leasing este determinat a fi un contract financiar , el clasificandu-se de fapt unul operational ne conduce la subevaluarea activului și a datoriilor locatarului, având o mulțime de efecte asupra indicatorilor de analiză financiară.În acest caz va fi afectat și locatorul, nu numai locatarul având un efect negativ asupra structurii activelor , rezultatelor financiare și rezultatelor de exploatare.

De asemenea trebuie să precizam că această clasificare este una foarte importantă.

1.2. Definirea termenilor folositi in standard

Standardul “Leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un un pentru o perioadă convenită de timp.”

În leasing financiar este operațiunea de leasing care trasmite toate riscurile și beneficiile nebanuite centripete dreptului de proprietate asupra unui activ. Titlul de proprietate poate fi transferat, dupa aceea , sau nu poate fi transmis.

Leasing operațional este operațiunea de leasing care transfera aproape toate riscurile și avantajele centriped dreptului de proprietate către bun.

Un leasing irevocabil reprezintă operațiunea de leasing care nu este definitiva doar dacă:

dacă întâmpină un eveniment contingent a cărui producere nu era sigură;

cu acordul locatorului;

“în cazul în care locatarul contractează cu același locatar un nou leasing privind același bun sau unul echivalent; sau

în momentul plății, de către locatar, a unei asemenea sume suplimentare”, încât, la începutul contractului de leasing, continuarea lui este sigură, într-o măsură admisibilă.

Începutul contractului de leasing reprezintă prima data anterioară datei contractului de leasing și datei angajamentului părților de a onora principalele prevederi ale contractului de leasing. La data începerii contractului se vor lua următoarele măsuri :

Clasificarea leasingului ca în unul operațional sau în unul financiar;

În cazul în care se clasifică fiind un contract de leasing financiar vor fi determinate sumele ce vor fi recunoscute la începerea sa.

Începutul perioadei de leasing este data de la care locatarul este autorizat să-și execute dreptul de a da in folosinta bunul luat în urma contractului de leasing. Este data in care este recunoscuta inceperea contractului, adică recunoașterea datoriilor , activelor , cheltuielilor și veniturilor ce au rezultat din contractul de leasing.

Durata contractului de leasing reprezintă perioada în care locatarul contractat activul în leasing și orice alte elemente suplimentare pentru care are oportunitatea de a folosi in continuare bunul pentru care a fost incheiat contractul de leasing , cu sau fara plati suplimentare.

Plățile minime de leasing sunt sumele bănesti ce se vor plati de-a lungul duratei contractului de leasing, “excluzând chiria contingentă, costurile serviciilor și impozitele pe care locatorul le va plăti și care se vor rambursa acestuia, împreună cu

Pentru locatarului, orice sume garantate de locatar sau de o parte afiliată locatarului; sau

pentru locator, orice valoare reziduală garantată locatorului fie de către:

locatar;

o parte afiliată locatarului; sau

o terță parte, fără legătură cu locatorul care este capabilă din punct de vedere financiar să onoreze garanția. ”

Dacă locatarul are o oportunitatea de a achizitiona bunul la un preț estimat “ a fi suficient de scăzut față de valoare justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, încât la începutul contractului de leasing, există certitudinea rezonabilă că opțiunea va fi exercitată, atunci plățile minime de leasing includ plățile minime exigibile pe durata contractului de leasing până la data anticipată pentru exercitarea opțiunii de cumpărare, precum și plata necesară pentru exercitarea acestei opțiuni”.

Valoarea reziduală este valoarea la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.

Durata de viață economic poate fi:

Intervalul de timp de-a lungul căruia se evaluează că un bun este folosibil economic de către cel puțin un utilizator ;

Cifra unităților de producție sau al unităților asemănătoare ce se estimează a se obține prin folosirea bunului de către cel puțin un utilizator.

Durata de viață utilă este intervalul de timp evaluat pe parcursul căruia se așteaptă ca beneficiile economice absorbite în bunul ce a fost închiriat să fie epuizate de către societate.

Valoarea reziduală garantată este:

pentru locatar, partea valorii reziduale ce este asigurata de locatar sau de o parte afiliată acestuia (valoarea garanției constituind valoarea maximă ce poate deveni plătibilă, în orice situație); și

pentru locator, partea valorii reziduale ce este asigurata de locatar sau de o terță parte neafiliată locatorului ce este competent, din perspectiva financiara , să-și îndeplinească sarcinile ce au fost asumate prin garanție.

Valoarea reziduală negarantată reprezintă acea parte din valoarea reziduală ce nu este acoperită de valoarea reziduala garantată.

Costuri directe inițiale sunt costuri suplimentare ce sunt repartizare negocierii contractului, neincluzând costurile ce sunt realizate de locatorii ce se ocupă cu distribuirea și/sau producția.

Investiția brută în leasing este suma plăților minime de leasing, ce se va încasa in contul locatorului, în cazul unui leasing financiar, și orice valoare reziduală negarantată încasându-se tot în contul locatorului.

Investiția netă în leasing este investiția brută în leasing actualizată la rata implicită de dobândă din contractul de leasing.

Venitul financiar nerealizat reprezintă diferența dintre investiția brută și investiția netă înregistrate în contractul de leasing.

Rata implicită a dobânzii este rata de actualizare care, la începerea contractului, “precizează ca valoarea actualizată cumulată a plăților minime de leasing și a valorii reziduale negarantate să fie egală cu suma valorii juste a bunului dat în leasing și oricărui cost direct inițial al locatorului”.

Rata dobânzii marginale a locatarului este rata dobânzii pe care locatarul ar trebui să o achite pentru un leasing asemanător sau, dacă acesta este indeterminabilă,” rata pe care, la începutul contractului de leasing, locatarul ar trebui să o suporte pentru a împrumuta, pentru aceeași perioadă, și cu o garanție similară, fondurile necesare pentru achiziționarea bunului.”

Chiria contingentă este partea plăților de leasing care nu are o valoare precizată, ea fiind stabilită în funcție de valoarea viitoare a unui factor ce se reface în alt mod decât odată cu trecerea timpului.

Un contract de leasing este mult mai avantajos fata de un credit, aceste avand mai multe avantaje in comparative cu acestea.

Un contract de leasing asigura toate riscurile in costurile sale , in timp ce un credit creeaza cheltuieli suplimentare legate de crearea garantiilor si asigurarea lor. O alta diferenta majora este aceea ca taxele vamale in contractul de leasing se platesc la valoarea reziduala, iar la un credit se plateste la intreaga valoare a bunurilor .

Un alt avantaj ar fi acela ca se pot face deduceri fiscal anumitor cheltuieli.

Acesta avand un alt beneficiu in favoarea utilizatorului , acesta fiind la terminarea contractului , bunul poate fi trecut in posesia lui, avand un drept de proprietate , pe baza chiriei si a unui nou prêt , acesta fiind pretul rezidual, in schimb in cazul unui contract de inchiriere , chiriasului nu I se poate da dreptul de proprietate , doar daca s-a incheiat un contract de vanzare cumparare.

1.3

1.3 Reflectarea contractelor de leasing în situațiile financiare ale locatarilor și locatorilor +Probleme

În funcție de clasificarea contractului și după forma lui ( leasing operational și leasing financiar) avem de efectuat diferite tranzacții în contabilizarea contractelor atât a locatorului cât și a locatarului.

„Locatorii ce sunt producători sau comercianți trebuie să recunoască profitul sau pierderea din vâzare în rezultatul perioadei.”

Există două cazuri în ceea ce privește contractările de leasing în situațiile financiare ale locatarilor și locatorilor acestea fiind:

Cazul numărul 1 : în care este încheiat un contract de leasing financiar locatarul , trebuie să regăsească în bilanț, active și datorii la valoarea justă a activului aflat în execuția leasingului. Costurile directe vor fi recuoscute în bilanț drept active.

Locatorul trebuie să recunoască în contabilitate bunul desținut în curs de leasing la o valoare egală cu investitia netă.

Leasingul financiar va da naștere unor noi cheltuieli, acestea fiind cheltuielile cu amortizarea. În situația dată locatorul va înregistra cheltuielile cu amortizarea. Aceste cheltuieli cu amortizarea vor fi înregistrate în contabilitate ca și în cazul în care s-ar înregistra cheltuielile cu amortizarea neexistând un contract de leasing.

Locatarul în timpul desfăsurarii contractului de leasing va avea obligația de a achita plăți minime , cheltuieli de finanțare (dobânda) și reducerea datoriei către firma de leasing.

Cazul numărul 2: încheierea unui contract de leasing operațional , locatarul va trebui să recunoască doar plațile, ca o cheltuială. Locatorul va recunoaște bunurile în regim de leasing și va înregistra anumite venituri aferente contractului de leasing, de asemenea se vor înregistra și costurile , incluzând și amortizarea. Toate cheltuielile pe care le-a efectuat pentru încheierea contractului de leasing vor fi adăugate în valoarea contabilă a bunului pentru care s-a încheiat contractual de leasing operațional și vor fi înregistrate ca și cheltuială pe perioada contractului de leasing.

OMFP 1802/2014 se aplica doar pentru chirias. Locatorul nu aplica OMFP 1802/2014.

Exemple:

Leasing financiar la locatar

O masinărie în valoare de 12.307 lei este dobândită în baza unui contract de leasing financiar, având următoarele caracteristici:

-data intrarii în vigoare 1.01.N

-durata contractului fiind de 5 ani

-ratele fiind de 1.500 lei , acestea se plătesc la sfârșitul anului

-rata efectivă a dobânzii fiind de 10 %

– avans 6.000 lei

– Dreptul de proprietate se face la valoarea reziduală de 1000 lei

-cota TVA 20%.

Activul fiind amortizabil pe o durata de 5 ani.

REZOLVARE

Anul N:

Primirea bunului în leasing financiar

2131 = 167 12.307 lei

„Echipamente tehnologice ” „Alte împrumuturi

și datorii assimilate”

8051 = 2193 lei

„Dobânzi de plătit”

Plata avansului

Înregistrarea facturii în avans

% = 404 7.200 lei

409 „ Furnizori de imobilizari” 6.000 lei

„Furnizori debitori”

4426 1.200 lei

„TVA deductibilă”

TVA= 3.000 lei x 20 % = 1.200 lei

Achitarea facturii

404 = 5121 7.200 lei

„Furnizori de imobilizari ” „Conturi la bănci in lei”

Diminuarea soldului datoriei cu avansul plătit

167 = 409 6.000 lei

„Alte imprumuturi „Furnizori-debitori”

si datorii asimilate”

Înregistrarea amortizării

6811 = 2813 2.256,28 lei

„Cheltuieli de exploatare privind „ Amortizarea instalațiilor,mijloacelor de

amortizarea imobilizarilor ” transport,animalelor și plantațiilor”

Amortizarea masinii= 12.307/ 5ani * 11/12 = 2.256,28 lei

Primirea facturii cu chiria anuală

Chirie = 1.500 lei

Dobândă= 10 % * (12.307-6.000 )= 631 lei

Partea de rambursare = 1.500-631 = 869 lei

% = 404 1.860 lei

167 „Furnizori de imobilizari” 869 lei

„Alte împrumuturi și

datorii asimilate”

666 631 lei

„Cheltuieli privind dobânzile”

4426 360 lei

„ TVA deductibilă”

Plata facturii

404 = 5121 1.860 lei

Furnizori de imobilizări Conturi la bănci in lei

Tablou de rambursare a datorie

La 01.01. N+5 : primirea facturii cu valoarea reziduala

% = 404 1.240 lei

167 „Furnizori de imobilizari” 1.000 lei

„Alte împrumuturi și

datorii asimilate ”

4426 300 lei

„TVA deductibila”

Plata furnizorului

404 = 5121 1.240 lei

„ Furnizori de imobilizari” „Conturi la bănci in lei”

Chiriașul devine proprietar.

Leasing operațional la locatar

La data de 01.05.N Societatea Mini , a închiriat , pentru un an, o clădire de la societatea Maxi.

Chiria lunară fiind de 30.000 lei , valoarea netă a clădirii 600.000 lei, durata de viață = 30 ani , metoda de amortizare fiind liniară.

REZOLVARE

MAXI este proprietar

Anul N

01.05. Darea clădirii în chirie

212 = 600.000 lei

„Construcții”

215 = 212 600.000 lei

„Construcții”

Lunar se emit facturi

4111 = % 37.200 lei

”Clienți „ 706 30.000 lei

„Venituri din redevențe, locații

de gestiune și chirii”

4427 7.200 lei

„TVA Colectată”

5121 = 4111 37.200 lei

„Conturi la bănci in lei ” „ Clienți ”

Amortizarea clădirii

6811 = 281 11.660 lei

„Cheltuieli de exploatare „Amortizări privind

privind amortizarea imobilizărilor ” imobilizari corporale„

Amortizarea = 600.000 / 30 ani * 7/12 =20.000 *0.583 = 11.660 lei

La șfârșitul contractului de închiriere entitatea MAXI decide să utilizeze clădirea în scopuri proprii

212 = 215 600.000 lei

„Construcții”

1.4. Părtașii și fazele desfășurării tranzacțiilor de leasing

“Furnizorul poate fi producătorul bunului sau o societate comercială care l-a achiziționat de la producător “

Finanțatorul sau locatorul este o companie financiară, o banca ce are ca scop investirea , o instituție ce are ca obiect de activitate întocmirea contractelor de leasing sau poate fii chiar furnizorul.

În afara de finanțator , contractul de leasing poate atrage și o altă finanțare , dar doar dacă valoarea bunului este una foarte majorat “ în cazul avioanelor sau a instalațiilor complexe”

În cazul în care finanțatorul este o bancă , ratele de leasing sunt mult mai mari spre deosebire de o companie de leasing, deoarece scopul acestora este de a obține profit din gestionarea bunurilor , ci din banii acordați. În schimb o socitate de leasing are drept țintă obținerea profitului din bunurile ce au fost date spre folosință în vederea unui contract de leasing.

Utiliatorul sau locatarul , este cel care utilizează bunul respectiv.

Societatea de asigurare are sarcinile următoare:

-Elaborarea poliței de asigurare

– achitarea valorii în cazul în care este necesar

– încheierea contractului de asigurare cu proprietarul bunului

De cele mai multe ori , operațiunea de leasing, este starnită de utilizator , acesta se va interesa , având ca scop găsirea unei oferte cât mai avantajoasă, acesta fiind primul pas în etapa precontractuală . Oferta trebuie să conțină detalii referitoare la condițiile de livrare, instalare, garanție etc. , în situația în care oferta nu conține aceste aspecte, utlizatorul trebuie să ceară aceste informații direct de la cei ce au făcut oferta.

Cel de-al doilea pas, în etapa precontractuală, este acela de a emite o cerere împreună cu un dosar ce curpinde alte informații privind activitatea firmei pentru a convinge finanțatorul.

Dosarul va avea nevoie de :

– prezentarea dezvoltării activității socității

-Copii după actele societății

– bilanțul de pe ultimii 2-3 ani

– ultima balanță

-în cazul în care firma are și alte credite, se vor atașa și actele acestora

Finanțatorul pe baza documentelor ce au fost trimise de către cel ce are în vedere încheierea unui contract de leasing , va trebui să analizeze foarte bine, riscurile, bonitatea firmei si după evaluarea acestora, el trebuie să accepte sau nu desfășurarea tranzacției.

În urma acestora vor aparea anumite relații între cei ce participă:

În cazul emiterii cererei de ofertă

Utilizatorul va întocmii cererea de ofertă mai multor furnizori.

Cerere de ofertă

Cerere de ofertă
Cerere de ofertă

Figura 1.4 Emiterea cererii de oferta

Răspunsul la cerera de ofertă

Cererea de inchiriere Accept de principiu/ Refuzul

„ Figura nr. 1.5. Răspunsul la cererea de ofertă”

După luarea deciziei, finanțatorul , trebuie să pregatească contratarea bunului și încheierea acestuia. El ii trimite locatarului un proiect în care este prezentat contractul , dar nu este cel definitiv, este unul provizoriu, în care i se comunică tot ceea ce are nevoie, iar utilizatorul trebuie să-și exprime opinia în ceea ce priveste cumpărarea bunului la sfârșitul contractului. De asemenea locatarul trebuie să ia contat cu furnizorul ( în situația în care finanțatorul nu este furnizor ) și să stabilească clauzele contractului de vânzare-cumpărare a bunului.

După ce furnizorul împreună cu utilizatorul au luat o decizie în ceea ce privește instalarea , garantarea, livrarea , societatea de leasing comandă bunul , comanda fiind suportul contractului.

Relația care se formează între cei trei participanți la operatiunea de leasing este următoarea:

Comandă contract

Confirmare comandă

“Figura 1.6 Relații între participanții la operațiunea de leasing “

Furnizorul lansează factura bunului împreuna cu garanția. În momentul în care bunul este expediat utilizatorul confirmă procesul-verbal și se va confirma recepția.

În tot acest timp, contractul de leasing este încheiat între cele doua părți , utilizator și societatea de leasing, urmând ca utilizatorul să achite prima rată.

În unele cazuri, daca utilizatorul este dispus se poate face o asigurare a bunului , ceea ce il poate scutii de anumite riscuri, aceste riscuri reprezentând cele de furt, cele de degradare

Contractele de leasing în perspective referențialului contabil internațional

Norma care surprinde problematica leasingului este IAS 17 „Contracte de leasing” care are ca obiectiv stabilirea politicilor contabile corespunzătoare și a elementelor ce vor fi evidențiate de către locatori și locatari, cu privire la contractele de leasing.

Obiectivul acestui Standard este de a stabili, pentru locatari și locatori, politicile contabile corespunzătoare și elementele ce vor fi evidențiate cu privire la contractele de leasing.

„Principalul obiectiv al Consiliului pentru IAS 17 a fost o revizuire limitată pentru a clarifica modul de clasificare a contractelor de leasing imobiliar și pentru a elimina alternativele contabile în situațiile financiare ale locatorilor pentru conturile directe initiale”

Conform IAS 17 „Un contract de leasing este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită de timp”.

În conformitate cu IAS 17, decizia dacă un contract de leasing este unul financiar sau nu trebuie luată pe baza fondului tranzacției mai degrabă decât pe baza formei. De asemenea trebuie precizat faptul că această clasificare este foarte importantă, însă totodată este o problemă complicată deoarece fondul tranzacțiilor este uneori neclar. Încadrarea eronată a unui contract de leasing financiar ca fiind leasing operațional va determina subevaluarea activului și a datoriilor locatarului, cu efecte asupra indicatorilor de analiză financiară. Prezentarea cheltuielilor de exploatare și a celor financiare va fi denaturată. Vor fi afectate totodată și situațiile financiare ale locatorului, din punct de vedere a structurii activelor, rezultatului de exploatare și rezultatului financiar.

Acest standard nu va fii aplicat în anumite cazuri:

Contractele de leasing privind cercetarea minereurilor , petrolului , gazelor si a altor surse natural;

„Contracte de acordare a licenței pentru bunuri ca: filme cinematografice , piese de teatru , manuscrise, brevete , drepturi de autor.”

Totuși, acest standard nu va fi folosit ca o baza pentru evaluarea :

„Proprietăților locatarilor care sunt înregistrate drep investiții imobiliare ( Standarul care se aplică în aceasta situție este IAS 40 Investiții imobiliare )

Investiției imobiliare închirite de către locator în baza unui contrat de leasing operațional (Standarul care se aplică în aceasta situție este IAS 40 Investiții imobiliare)

Activelor biologice deținute de locator în baza unui contract de leasing operațional (Standarul care se aplică în aceasta situție este IAS 41 Agricultura )

Activele biologice închiriate de către locator în baza unui contract de lesing operațional (Standarul care se aplică în aceasta situție este IAS 41 Agricultura)”

De asemenea IAS 17 precizează o serie de criterii care dacă oricare sunt îndeplinite atunci un contract de leasing poate fi clasificat ca fiind leasing financiar. Acestea sunt:

leasingul transmite beneficiarul titlul de proprietate asupra bunului până încheierea contractului de leasing;

locatarul are oportunitatea de a achizitiona bunul la un preț estimat a fi suficient de mic în comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea va fi exercitată;

durata contractului de leasing este de cele mai multe ori egală cu durata de viață economică a bunului, chiar și în cazul în care titlul de proprietate nu este transmis;

la începerea contractului de leasing valoarea actualizată a plăților minime de leasing este egală cu aproape întreaga valoare justă a bunului ;

bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai finanțatorul le poate folosii fără modificări semnificative;

în cazul in care locatarul/beneficiarul anulează (având dreptul de a anula contractul) contractul de leasing, pierderile ce vor rezulta din această operatiune vor fi suportate de catre utilizator;

câștigurile sau pierderile rezultate din variația valorii juste reziduale sunt în sarcina locatarului

locatarul are capacitatea de a continua leasingul pentru o a doua perioadă, la o chirie mult mai redusa decât chiria ce o regăsim pe piată.

Dacă din alte trăsături , concluzionăm ca leasingul nu trasferă toate riscurile si avantajele eferente dreptului de proprietare, atunci clasificarea leasingului , cea corectă, nu este ca fiind un leasing financiar, ci unul operațional.

În urma încheierii unui contrat de leasing clasificat operațional, vom avea cheltuieli amortizabile aferente bunului în regim de leasing.Pe lângă aceste cheltuieli , vom înregistra si cheltuieli financiare.

Dacă avem un contract de leasing operational,plătile de leasing sunt recunoscute ca și cheltuieli în contul de profit si pierdere. Dacă avem un contract de leasing clasificat ca fiind unul financiarele trebuiesc împărțite în cheltuieli de finanțare a leasingului și diminuarea datoriei neachitate.

Cheltuielile de finanțare trebuiesc destinate pe perioada contractului de leasing, obținându-se o rată ce nu oscilează de la o lună la alta.

2.2. Aspecte particulare privind contabilizarea contractelor de leasing în unele sisteme reprezentative

Bunurile ce sunt deținute de o întreprindere în regim de leasing, fiind clasificat un leasing operațional, după o idee americană ce a rezultat din principiul „substance over form ”,sunt înregistrate în bilanț. În anul 1976, FASB a publicat norma FAS 13, normă care impune imobilizărilor ce fac parte dintr-un contract de locație-finanțare să se regăsească în activul bilanțier al utilizatorului, în contrapartidă cu o datorie de aceiași valoare.

În Marea Britanie operațiunile de leasing au apărut în momentul când organismul britanic a elaborat SSAP 21 „Accounting for Leases” inspirată din norma FAS 13.

„SSPA prezintă prezumția că „un contract de locație pentru ca laloarea actulizată a plăților minimale majorate de valoarea reziduală garantată este egală sau superioară pragului de 90 % din valoarea venală a bunului este un contrat de locație finanțare ”. ” Această ipoteză nu trebuie sa fie considerată ca fiind singura metodă de clasificare a unui criteriu de locație-finanțare.

În orice situație, este obligatoriu să se analizeze clauzele contractului, care ajuta la transferul avantajelor si riscurilor către finanțator.

Avem două abordări in privința contabilizării contractelor de leasing.

Prima abordare este abordarea juridică, în care ne precizează că locatarul , nefiind proprietarul bunului în regim de leasing nu are dreptul ca acesta să se regăsească în bilanț.

Această abordare are avantajul ca este ușor de aplicabilă, dar are și dezavantajul că aceasta oferă o imagine infidel întreprinderii , neaflandu-se bunul în bilanțul locatarului.

„În Franța, conform avizului nr. 29 al Ordinului Experților Contabili, pentru a fi calificat o locație finanțare, un contract trebuie să îndeplinească următoarele condiții :

valoarea actualizată a plăților minimale este apropiată de valoarea justă a bunului închiriat

contractul prevede cp proprietatea bunului va fi transferată locatarului la sfârșitul perioadei de închiriere ”

Abordarea economică se bazează pe noțiunea de proprietate economică și pe principiul „substance over form” este regasită în cea mai mare parte a Europei, existând două tratamente contabile pentru leasingul financiar și leasingul operațional.

Sistemul de clasificare a operațiunilor de leasing este diferit de la țară la țară, având diferențe majore în definiția leasingului financiar.

Acest tip de abordare este aplicat de țări precum Marea Britanie, Germania, Olanda, Norvegia etc. presupunând înscrierea bunului aflat în regim de leasing în contabilitatea utilizatorului , chiar dacă titlul de proprietate nu a fost transmis .

Germania reprezintă o țară cu mari tradiții și experiență în domeniul leasingului. Dezvoltarea afacerilor de leasing a început în 1962, înfințându-se prima companie ce avea ca obiect de activitate leasingul , denumită „Deutschen Leasing” din Düsseldorf.

Totuși în anumite țări din Europa, sunt regăsite mai multe soluții de tratare a operațiunilor de leasing, spre exemplu în sistemul spaniel, există o combinație de abordări juridice și econimice .

Spania tratează leasingul într-o manieră originală. „Bunul închiriat figurând in activul finanțatorului , dar pe de altă parte locatarul înregistrează în activul său, sub forma unei imobilizări necorporale, dreptul de utilizare și dreptul de a opta pentru cumpărarea bunurilor utilizate în regim de locație.”

În Belgia, tratamentul contabil este asemănător celui ce se tratează în Spania . Deosebirea contă in faptul că drepturile se vor înregistra conform condițiilor existente în contract.

În ceea ce privește reglementarea și supravegherea, realitatea a demonstrat faptul că, în țările dezvoltate din punct de vedere al sistemului de leasing (Marea Britanie, Germania) nu este nevoie de reguli suplimentare pentru desfășurarea operațiunilor de leasing. Țările mai puțin dezvoltate au urmat reglementările prin intermediul băncilor (Bulgaria, România )

2.3. Contractele de leasing in perspective OMFP 3055/2009 și a unor reglementări naționale

În anul 1993 s-au înființat primele societăți de leasing,iar reglementările juridice si economice au un trecut de aproximativ 15 ani în economia României. În legislația română reglementările privind operațiunile de leasing au apărut în momentul în care România a avut înclinarea de a se integra în Uniunea Europeană.

În România operațiunile de leasing sunt reglementate de Ordonanța de Guvern nr. 51/1997, aceasta fiind reeditată, refăcută și completată de Legea 571/2003 cu privire la Codul Fiscal ce ne spunea că un contract de leasing este clasificat ca fiind unul financiar trebuie să îndeplineasca anumite condiții, iar cel operațional nu trebuie să realizeze nicio caracteristică ce se regăsește în clasificarea celui financiar. „În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operațional, locatorul are această calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator, în cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind deductibile.

În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional locatarul deduce chiria (rata de leasing).”

Apoi în anul 2006 , a fost modificată și completată de Ordonanța de Guvern nr. 28/2006 referitoare la societățile de leasing.Tot în acest an, a fost restucturată prin Legea 287/2006.

Ordonanta nr. 28 /2006 specifică instituțiile financiare nebancare pot desfăsura activități de leasing, doar în cazul în care ele sunt societăți pe actiuni, în conformitate cu Legea 31/1990.

Contabilizarea contractelor de leasing și directivele ce trebuiesc respectate sunt existe in ordinul OMFP 3055/2009.

Conform OMFP 3055/2009 , orice leasing trebuie clasificat la începerea contractului de leasing. „Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de leasing se evidențiază în contabilitate în funcție de prevederile contractelor încheiate între părți, precum și legislația în vigoare.

Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârșitul duratei contractului de leasing;

locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat a fi suficient de mic în comparație cu valoarea justă la data la care opțiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea va fi exercitată;

durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viață economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;

valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție;

bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore. ”

Înscrierea in contabilitate a amortizării bunului ce este in regim de leasing se va executa în cazul leasigului operațional de catre finantator , iar la cel financiar de utilizator. Înregistrările se vor face cu ajutorul conturilor de imobilizari corporale/necorporale.Finantatorul recunoaste in contabilitate bunurile ce sunt date in regim de leasing financiar drept creante imobilizate. Dobanzile se vor inregistra periodic in contabilitatea utilizatorului cat si a finantatorului . Acestea se vor inregistra la locatar prin contul 8051 "Dobânzi de plătit", iar la locator in contrapartida contului de venituri.

La operatiunea de leasing operational trebuie sa avem in vedere cine poate incheia aceste contracte de leasing. In ceea ce priveste bunurile ce au fost date in regim de leasing , locatorul trebuie sa le contabilizeze dupa natura lor. In ceea ce priveste utilizatorul leasingului ooperational , trebuie sa aiba in vedere ca bunul ce l-a luat in regim de leasing nu trebuie trecut in conturi bilantiere.

În cazul in care , se petrece un anumit eveniment, ce ar putea sa il induca in eroare pe locatar, societatea de leasing trebuie sa ii aduca la cunostiinta acest aspect.

”În cazul unui leasing financiar, locatorul va prezenta următoarele informații: – o descriere generală a contractelor semnificative de leasing; – dobânda de încasat aferentă perioadelor viitoare. În cazul unui leasing financiar, locatarul va evidenția următoarele: – o descriere generală a contractelor importante de leasing, incluzând, dar fără a se limita la, următoarele: existența și condițiile opțiunilor de reînnoire sau cumpărare; restricțiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la datorii suplimentare și alte operațiuni de leasing;”

2.4. Tranzacții de vânzare și de leaseback

O tranzacție de vânzare și de leaseback implică vânzarea unui bun și închirierea aceluiași bun în regim de leasing.„Plata în numele locației și prețul de vânzare sunt în general legate, deoarece ele sunt negocite împreună.”

În contabilitate, tranzacțiile de vânzare și de leaseback, se va ține cont de tipul contractului de leasing. Achitarea si prețul de vânzare sunt tratate împreună.

„ Dacă o tranzacție de vânzare și de leaseback are ca rezultat un leasing financiar, orice surplus reprezentând diferența dintre suma rezultată din vânzare și valoarea contabilă nu va fi recunoscut imediat ca venit în situațiile financiare ale locatarului-vânzător.” Diferența dintre sumele rezultate din vânzare și valoarea contabilă , nu se va recunoaște, în contabilitate, drept venit. Aceasta va fi amânată și amortizarea se va face în timpul desfăsurării contractului de leasing.

În situția în care vânzătorul are probleme ce aparțin cash-flow-ului sau de finanțare, sau pentru că ar putea obține o mulțime de avantaje, atunci el va opta în a folosii tranzacțiile de vânzare și de lease-back. Trebuie să se cunoască că în această operațiune vor avea loc două tranzacții total diferite. În primul rând are loc vânzarea bunului, mai apoi se va întocmi contractul de leasing tot pe bunul ce a fost cumpărat, ceea ce rezultă că vânzătorul primar se transform locatar, iar cumpărătorul locator.

Vânzător Transferă dreptul de proprietate asupra bunului Cumpărător

Locatar Transfera dreptul de utilizare a bunului Locator

În acestă tranzacție, în majoritatea cazurilor, este organizată astfel încât prețul de vânzare al activului să fie mai crescut sau cel puțin egal cu valoarea de piață.Vânzătorul (locatorul) își poate deduce plățile de leasing și va obține un câștig, datorită prețului ridicat.

Vânzarea-Leaseback are ca rezultat un leasing operațional sau unul financiar.

Dacă o tranzacție de vânzare și de leaseback, în cazul unui leasing operațional, la începerea sa , valoarea contabilă este mai mare decât valoarea bunului, diferența trebuie înregistrată imediat, conform IAS 17, „Leasing”.

Dacă este vorba de un leasing financiar,niciun plus, care ne rezultă din vânzare, nu trebuie inregistrat imediat ca venit. Dacă este recunoscut , atunci el va trebui sa se amâne și amortizat pe timpul alocat leasingului.

De asemenea, în situația în care dintr-un leasing financiar rezultă tranzacții de vânzare și de leaseback, o astfel de ajutare nu este obligatorie doar în cazul în care există o deapreciere, valoarea contabilă trebuie sa fie micsorată până va ajunge la valoarea recuperabilă,conform IAS 16, „Imobilizări corporale”.

Tranzacțiile de vânzare și de leaseback sunt plurivalente, informațiile pe care ni le oferă IAS 17 sunt limitate.

Riscurile locatorului de leasing în cazul tranzacțiilor de vânzare si de leaseback sunt destul de ridicate, aceste riscuri depăsind nivelul mediu al riscurilor.

În situatiile tranzacțiilor de vânzare și de leaseback sunt anumite condiții speciale de contractare în cazul afacerilor:

contract de vânzare-cumparare-utilizatorul vinde locatorului de leasing bunul

un contract de leasing special-finanțatorul închiriază bunul utilizatorului de leasing

Motivele și scopurile incheierii unei astfel de operatii sunt diverse si variate, acestea trebuiesc privite din amebele unghiuri , vrand ca ambele parti contracte sa obtina avantaje pe care le poate folosii de pe urma contractului.

Unul dintre motivele pentru care un utilizator a ales să facă un contract de leasing de tipul „sale-and-lease-back” ar fi acela de a-și elibera capitalul pentru a putea face și alte investiții fără a pierde dreptul de utilizare a bunului ce este în regim de leasing. „Scopurile unor astfel de contrite de acest tip de leasing pot fi multiple, dintre acestea în mod exemplificativ se vor enumera câteva:

-pentru asigurarea posibilităților de cumpărare ( procuare)

-pentru păstrarea profitului realizat

-pentru realizarea de economii la impozitul pe profit ”

Ordinul OMFP 3055/2009 regemetează totodată și tranzacțiile de leaseback – vânzare a unui activ pe termen lung și de închiriere a aceluiași activ în regim de leasing.

„O tranzacție de vânzare a unui activ pe termen lung și de închiriere a aceluiași activ în regim de leasing (leaseback) se contabilizează în funcție de clauzele contractului de leasing, astfel:

dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacția reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanțare locatarului, activul având rol de garanție.

dacă tranzacția de vânzare și închiriere a aceluiași activ are ca rezultat un leasing operațional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacție de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidență a activului și a sumelor încasate sau de încasat și a taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile taxabile, conform prevederilor legale. ”