Leasing Ca Sursa Alternativa de Finantare

Cuprins 1

CUPRINS

CUPRINS…….……………………..……………………………………………….…1

INTRODUCERE………….……………………………………………………….….2

CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE LEASING………………………..….……….3

1.1. Conținutul economic al leasingului………………………………………………….…3

1.2. Părțile leasingului………………………………………………………………….……5

1.3. Particularitățile leasingului………………………………………………………..……8

1.4. Asemănări si deosebiri între leasing și credit respectiv între leasing și închiriere…….11

CAPITOLUL 2. TIPURI DE LEASING………………………………………………………..13

2.1. Leasingul financiar……………………………………………………………………16

2.2. Leasingul operațional…………………………………………………………………18

2.3. Alte tipuri de leasing…………………………………………………………………..20

2.3.1. Lease back……………………………………………………………………….20

2.3.2. Leasing internațional…………………………………………………………….22

2.3.3. Subleasing………………………………………………………………………..25

CAPITOLUL 3. ABORDAREA FINANCIARĂ A LEASINGULUI……………….26

3.1. Calcularea ratelor de leasing……………………………………………………………26

3.2. Concureanța între leasing și celelalta forme de finanțare………………………..……28

3.3. Leasingul în România……………………………………….…………………………… …34

3.4. Contractul de leasing…………………..…………………………………………..…..37

3.5. Termenii generali…………………………………………………………….…………39

3.6. Evolutia leasingului in Romania…………………………………………………………………………42

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………..51

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………53

Introducere 2

INTRODUCERE

Economia de piața a fost instituită, atât prin dispoziții declarative, cât și prin măsuri concrete, în vederea atingerii acestui obiectiv, potrivit noii legislații fundamentale adoptate în România după 1989.

Având deja un rol deosebit de important in economia națională, conceptul de leasing a devenit în ultima vreme un termen bine cunoscut si în România.

Leasingul este un pas înainte în finanțarea societaților comerciale care doresc să-și achiziționeze utilaje și echipamente, dar care nu au fondurile necesare. Această tehnică de finanțare presupune un risc ridicat care vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să obtină credite de la bănci, ori nu vor să-și amaneteze bunurile mobile și imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial.

Leasingul are un interes practic, care asigura finanțarea integrală prin fonduri împrumutate unei investiții fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceast fapt leasingul se distinge de tradiționala creditare a investițiilor, unde întreprinderea beneficiară suporta o parte din valoarea investiției. De aceea leasingul ca tehnică de finanțare vizaeză întreprinderile care urmăresc lărgirea activității și ridicarea performanțelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.

Am încercat să fac o cercetare asupra leasingului, pentru a întelege cauzele dezvoltării rapide a acestei tranzacții, de ce se spune că leasingul este o tranzacție de sine stătătoare, care sunt elementele care îl diferențiaza de celelalte modalități de investire cunoscute.

De asemenea am căutat să văd care sunt noutățile interesante ale acestei noțiuni, de asemenea am căutat o anumită explicație pentru eventuala supremație a acestei variante de investiție fată de celelalte alternative posibile, însă trebuie arătat faptul că si leasingul are limitele si riscurile sale.

În continuarea lucrării am analizat particularitățile si avantajale leasingului, de asemenea am făcut comparație între diferitele posibilitați de investiție, am prezentat diferitele variante de leasing.

Pentru a arăta care este importanța industriei leasingului in România, parcurg condițiile existente pentru dezvoltarea acestuia, efectuând o abordare financiară a leasingului.

Pe lângă prezentarea generală a contractului de leasing, pentru o prezentare cât mai completă a elementelor si importanței, ilustrez și printr-un exemplu concret modul de încheiere a acestuia, elementele ce intră in componența sa, calcularea acestora, respectiv drepturile si obligațiile părților până la expirarea contractului.

Conceptul de leasing 3

Capitolul 1. CONCEPTUL DE LEASING

Conținutul economic al leasingului

Leasingul este o noțiune care, în ultimele trei decenii, a pătruns în toate dicționarele economice cu sensuri din ce în ce mai largi, incitând lumea economico – financiară cu noi perspective, fascinând prin simplitatea operațiunii și avantajele ei, suscitând interes chiar prin cadrul dentologic specific în care se deruleaza. Ritmul rapid al creșterii volumului operațiunilor de leasing pe piata mondială este simptomatic pentru nivelul actual al cererii de asemenea facilitați, în condițiile diminuării rapide a disponibilitaților de credite, creșterii masei investițiilor necesare achiziționării unor tehnologii moderne și tehnici “de vârf”, în condițiile accentuarii măsurilor de politică comercială protectionistă.

Posibilitatea de a utiliza echipamente foarte moderne, de mare randament, de a depăși unele obstacole de import, de a nu plăti drepturi de proprietate industrială etc. mențin leasingul în atenție. Piața leasingului funcționează în prezent după un mecanism comparabil cu cel al licitațiiilor internaționale, firmele specializate aflându-se practic într-o continuă competitivitate a cotațiilor, respectiv a condițiilor pe care le oferă.

În general firmele dețin în proprietate active (mijloace) fixe și raportează această investiție în bilanț. Totuși importantă este utilizarea clădirilor și echipamentelor și nu proprietatea în sine. O modalitate de obținere a dreptului de utilizare a mijloacelor fixe este cumpărarea acestora; o altă alternativă este închirierea lor (leasingul).

“Leasing”, “credit bail”, sau “location financement” sunt toți atâția termeni utilizați pentru a desemna, practic, același lucru, o cale de obținere si utilizare a activelor.

Operațiunea de leasing industrial, considerată ca o locație însoțită de un serviciu tehnic însuși, s-a născut în S.U.A. prin anii 1920. Leasingul financiar sau locația financiară de bunuri de echipament a apărut în aceeași țară în 1952, legat de războiul din Coreea (de nevoile armatei americane). Apoi această activitate a cunoscut o dezvoltare considerabilă, depășind frontierele americane.

Pornind de la expresia de origine engleză, “lease” (închiriere), leasingul este o formă specială de închiriere prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este cealalta parte, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing dacă părțile convin astfel și dacă utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin contract.

Conceptul de leasing 4

Se pune astfel accentul pe o latură a leasingului și anume pe aceea de formă specială de finanțare. Conform acestei acepțiuni, leasingul este o operațiune în care finanțatorul cumpară de la furnizor mijlocul de producție sau alt bun de capital ales de utilizator, pentru a preda acestuia din urma, în vederea utilizării în scop economic, bineînțeles contra plații ratelor dse leasing. Iar după trecerea perioadei contractuale, fie

automat, fie prin exercitarea dreptului de opțiune, bunul trece in proprietatea utilizatorului.

Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum și bunuri mobile de folosința îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio si video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, brevetelor și drepturilor de autor. Finanțatorul care cumpăra un bun de la producător, își acoperă prețul acestuia prin ratele de leasing, plătite de cel care ia cu chirie bunul respectiv, rate care cuprind pe

lângă amortizarea prețului de cumpărare si dobânda la capitalul investit, cheltuielile de administrație, precum și un anumit profit. Redevențele sunt de așa natură calculate, încât să asigure amortizarea prețului într-o perioadă sensibil mai scurtă decât durata de folosința efectivă.

Din acest punct de vedere, leasingul este asemănător creditului, deoarece fondurile necesare unei societăti în efectuarea unei investiții sunt furnizate de către o altă societate , diferența fiind doar atât, că nu se dau bani pentru cumpărarea bunului, ci se livreaza bunul însuși, iar prin ratele de leasing, utilizatorul rambursează suma creditată împreună cu cheltuielile de finanțare.

Se vede de aici foarte clar particularitatea leasingului, conform căreia cumpărătorul plătește prețul de achiziție a bunului (împreună cu cheltuielile legate de prelungirea plații) din veniturile rezultate în urma utilizării mijlocului respectiv.

De asemenea mai trebuie menționat faptul că leasingul este un mijloc comercial atât din punctul de vedere al producătorilor și al comercianților, cât și din punctul de vedere al utilizatorului, ce face posibilă creșterea valorificării produselor, prin acordarea unui fel de plată in rate cumpărătorului.

Din cele prezentate rezultă ca prin operatiunea de leasing, subiecții economici încearcă să realizeze o unificare a avantajelor creditului, închirierii și al cumpărării cu plata în rate, dar în același timp între părți pot apărea conflicte serioase de natură juridică.

Conceptul de leasing 5

Părțile leasingului

Contractul de leasing impune anumite obligații reciproce între părțile care efectuează operațiunea de leasing. Într-o operațiune de leasing participă trei părți principale, și anume:

furnizorul

societatea de leasing, în calitate de finanțator/locator

utilizatorul, care se mai numește și locatar

Furnizorul este proprietar, de asemenea vânzătorul obiectului ce face obiectul leasingului, el fiind de obicei producătorul bunului respectiv, însă poate avea și doar calitatea de comerciant. Între finanțator și furnizor de multe ori nu există nici o diferența, mai ales în cazul leasingului operațional.

Pentru furnizor leasingul reprezintă o modalitate de promovare a vânzărilor, de lărgire a cercului de clienți și a ariei de desfacere. Prin intermediul leasingului vânzătorul are practic la dispoziție o modalitate de transformare a unei livrări cash într-una pe credit în mod direct sau prin intermediul societații de leasing.

Finanțatorul/locatorul, societatea de leasing pote fi pe de o parte o filială a unei banci, sau o societate de interes bancar, iar pe de altă parte, societate de leasing independentă. De asemenea pot fi și mixte, de asemenea pot exista și finanțatori complet străini, adica filiale ale unor societați de leasing străine.

Pentru efectuarea unei operațiuni de leasing orice persoană fizică sau juridică va formula unei societați de leasing o oferta fermă, însoțită de lista cuprinzând bunurile care vor constitui obiectul contractului de leasing, precum și alte acte din care să rezulte situația sa financiara.

Locatorul/finanțatorul are ca obligații în cadrul unei operațiuni de leasing:

să respecte drepturile utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitaților;

să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul indicat de utilizator, în condițiile expres formulate de acesta;

să încheie contractul de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, toate drepturile rezultând din contractul de vânzare-cumpărare, cu excepția dreptului de dispoziție;

să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea optării pentru prelungirea contractului sau pentru achiziționarea sau restituirea bunului;

să îi garanteze utilizatorului folosința liniștită a bunului , dacă acesta a respectat toate clauzele contractuale;

să asigure printr-o societate de leasing, bunurile oferite în leasing.

Conceptul de leasing 6

Atractivitatea contractului pentru societățile de leasing, derivă din veniturile ce le revin în urma operațiunii: rata de leasing pentru utilizarea bunului în perioada dării în folosință; dobânda pentru finanțarea pe termen mijlociu/lung; costul serviciilor oferite de societatea de leasing utilizatorului etc.

Organizarea si funcționarea consta in societaților de leasing din România, legea spune că ele înființeaza si funcționeaza potrivit Legii nr. 31/1990, republicată. Aceasta spune că societațile de leasing sunt societați comerciale, având ca obiect de activitate desfașurarea operațiunilor de leasing și un capital social minim, subscris si vărsat integral la înființare, de 500 milioane lei.

Utilizatorul poate fi o pesoană fizică sau juridică, de drept privat sau de drept public, autohtonă sau straină, el este cel mai important participant la derularea operațiunii de leasing.

Utilizatorul, în cadrul unei operațiuni de leasing se obligă:

să efectueze recepția și să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;

să efectueze plățile cu titlu de rată de leasing în cuantumul valoric stabilit și la termenele prevăzute în contractul de leasing;

să suporte cheltuielile de întreținere și alte cheltuieli care sunt prevazute în contractul de leasing;

să își asume pentru înreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații concrete totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi;

să permită finanțatorului verificarea periodică a stării și a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;

să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing;

să execute alte obligații stipulate în contract.

Trebuie menționat faptul că participarea utilizatorului la operațiunea de leasing implică anumite cheltuieli care acționează ca un factor de limitare a accesului la aceste operațiuni. Totuși utilizatorul dispune și de o serie de avantaje: plata eșalonată în timp, în locul unei plați globale, asistanța tehnică și financiar-contabilă oferite de societațile de leasing, care dispun de servicii specializate în acest sens.

Una dintre deciziile importante pe care utilizatorul trebuie sa le facă este, pe lângă alegerea bunului de leasing și alegerea societații de leasing. Societațile de leasing pot încheia afceri cu persoane fizice, cu societați persoane juridice și fără personalitate juridica și cu întreprinderi de proprietate publică. Unele societați fixează un anumit segment al bunurilor de leasing preferate de asceștia sau o anumita limită minimă sau maximă a valorii bunului ce face obiectul leasingului.

Decizia utilizatorului – legată de alegerea societații de leasing se bazează în primul rând pe structura eșalonării plății ratelor de leasing. Unele societați de leasing, oferă rate inițiale mai ridicate, altele oferă rate cu o durata de 2-4 ani, cu rate uniforme pe toată durata contractului.

Conceptul de leasing 7

Relațiile dintre participanții unei operațiuni de leasing “clasic”sunt prezentate în Figura nr. 1.1.

dreptul de proprietate

BUNUL

livrare, DE contractul de leasing

garanție LEASING

a răspundere pentru dreptul de

a bunul produs folosință

Figura nr. 1.1.-Schema operațiunii de leasing

Nu se recomandă de obicei alegerea între societațile de leasing pe baza mărimii sau a formei de proprietate, ci este util a alege luând în considerare mărimea ratei de leasing inițiale și valoarea bunului de leasing, făcând comparație între acestea și costul total al tranzacției. Se poate spune că o societate de leasing este de calitate dacă nu se limitează doar la forme de contracte unilaterale, ci este flexibilă în ceea ce priveste încheierea afacerii și relațiile cu furnizorii.

O altă categorie de participanți la operațiunea de leasing o constituie intermediarii, care pot fi organisme de intermediere, reprezentanți sau delegați ai societații de leasing. Rolul intermediarilor este stabilirea legăturii între partenerii de leasing, pregătirea contractului de leasing. De exemplu o societate care servește ca intermediar va contacta alte societați de leasing localizate în tările diverșilor cumpărători potențiali, care vor achiziționa bunul în locul importatorilor, dacă aceștia din urmă doresc să obțină bunul respectiv. Intermediarii pot contribui la unificarea pieței leasingului și la reducerea nivelului taxei de leasing, deoarece pentru menținerea cercului de clienți aceștia încearca întotdeauna să găsească cele mai ieftine surse de finanțare a operațiunilor de leasing.

Conceptul de leasing 8

Particularitățile leasingului

Leasingul s-a afirmat în ultimele decenii în S.U.A. și în țările Europei Occidentale ca metodă de finanțare pe termen mediu și lung și prin aceasta ca factor de promovare a vânzărilor, în particular a exporturilor. În esență leasingul este o formă de închiriere realizată de societățile financiare specializate (societăți de leasing) a unor bunuri de echipamente de către firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori care nu pot sau nu doresc să recurgă la credite bancare pentru cumpărarea acestora de la producători.

Termenul de leasing este susceptibil la interpretări diferite și mai ales de extindere la alte operațiuni care nu fac parte din sfera sa, cum ar fi închirierea sau vânzarea afectată de termen.O urmare a diferențelor de sens ale termenului de leasing chiar și în tările anglo-saxone unde desemneaza multiple tranzacții, dar din care doar “financial leasing” corespunde operației ce ne interesează. Este de observat că termenul de leasing este preluat și de legislația noastră ca un neologism, renuntându-se implicit la termenul francez de “credit bail”; fiind un neologism, pare firesc a se aplica numai asupra unei operațiuni noi, distincte de instituțiile juridice deja existente.

Leasingul în forma preluată de la europeni, respectiv de “financial leasing”, se deosebește de “operating leasing” care este o simplă locațiune cunoscută și sub denumirea de “renting”. În legislația germană și suedeză se întâlnește contractul numit ”konsumgiiterleasing” (închirierea bunurilor destinate consumației). Prin natura sa această operațiune se apropie de locațiunea denumită “operational leasing”, însă atunci când utilizatorul dispune de dreptul de a cumpăra bunul, vom fi în fața unei modalitați a leasingului care, de altfel, a fost precizată și de legea română, anume leasingul bunurilor de folosință îndelungată.

Termenul “leasing” se altură celorlalți termeni din sfera economică, consacrați la scară internațională, având o origine anglo-americană.

Firmele de leasing sunt constrânse să respecte o anumită proporție între angajamentele de “credit bail ” și fondurile lor proprii. Alte țări nu au definiții oficiale pentru leasing, neexistând constrângeri privind formele de practicare. Sunt țări la care leasingul este considerat ca o formă de vindere în rate; ratele de leasing acoperă costurile și asigură câștigul. Sigur, prin conținutul său economic, leasingul este un credit, dar un credit de o formă specială, în care operațiunile de restituire, inclusiv a dobânzilor se fac prin rate. Leasingul poate fi considerat și o formă aparte a creditului bancar; în loc de bani sunt împrumutate mărfuri concrete, mașini, utilaje, aparatură, etc. în general la expirarea contractului de leasing, beneficiarul trebuie să opteze fie pentru prelungirea contractului cu o chirie mai mică, fie pentru cumpărarea bunului respectiv, fie pentru restituirea acestuia. De asemenea leasingul mai poate fi definit și ca o formă deosebită, modernă de comerț exterior, de import – export, un sistem original de finanțare, sub forma închirierii, a unor mijloace de producție, acțiuni de dezvoltare economico – socială

.

Conceptul de leasing 9

Singurul risc al finanțatorului care rezultă din faptul că bunul de leasing este principala garanție, este că acesta poate fi distrus sau furat, iar din utilizarea celorlalte garanții nu este sigur că acoperirea sumei totale a ratelor de leasing rămase este

posibilă. Dar această sursă potentială de pierdere poate fi evitată prin încheierea de asigurări.

Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficace mijloc de finanțare a investițiilor productive, oferind un plus de sigurantă deținatorului de capital. Statele au încurajat finanțările prin intermediul leasingului a unor investitii de interes general. Unele proiecte ale statului pot fi finanțate prin intermediul ”leasingului public”; investițiile comunitaților pot folosi ”leasingul comunal”. Nu în ultimul rând leasingul, combinat cu facilitați fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate.

Leasingul este o alternativa modernă la creditul clasic, dar poate fi și o metoda de remobilizare a capitalului imobilizat (lease-back). Prin acest mijloc se încurajează întreprinderile rentabile, capabile să aducă profitul necesar achitării redevențelor. Aceasta formă de finanțare oferă creditorului drept de garanție însuși dreptul de proprietate, fapt ce dă creditorului un grad de risc scăzut.

Leasingul poate fi complementar sistemului bancar; prin emiterea de acțiuni sau alte titluri de valoare se pot atrage fondurile de la populație și folosi de societațile de leasing. Totusi leasingul ar putea avea efecte negative asupra economiei printr-o dezvoltare necontrolată a sa. În economia de piața leasingul poate fi, prin controlul asupra creditului, un mijloc prin care statul intervine în dezvoltarea economică, încurajând anumite investitii, orientând creșterea economică.

Pe plan internațional, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului, ori de finanțare a societăților cu proiecte de dezvoltare și nu în ultimul rând, leasingul poate fi o cale credibilă de finanțare a investițiilor statelor în curs de dezvoltare. La ora actuală există o asociație europeană – “Leaseurope” – a celor care practică leasingul.

Conceptul de leasing 10

Așa cum reiese din cele prezentate mai sus, tranzacția de leasing presupune trei faze: contractarea, cumpărarea și închirierea. Figura nr. 1.2. prezintă cele trei faze ale tranzacției, părțile implicate în fiecare dintre ele, precum și operațiunile specifice fiecărei faze.

contract

Contractare

alegerea

echipamentului ce va fi cumpărat

cumpărarea

echipamentului

2. Cumpărare

asigurarea

echipamentului

livreză, instalează și

întreține echipamentul

remite factura,

garanția și

contractul de service

emite polița

de asigurare

3. Închiriere

Figura nr. 1.2. – Fazele tranzacției de leasing1

1Vezi: POPA Ioan: Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București 1997, pag. 442

Conceptul de leasing 11

1.4. Asemănări și deosebiri între leasing și credit, respectiv între leasing si închiriere

Leasingul este oarecum similar cu împrumutul; ambele situații impun o serie de plăți contractuale fixe, pe o durată stabilită. Avantajul leasingului față de un credit este că locatorul are o poziție mai bună decât un creditor, dacă firma utilizatoare se confruntă cu greutăți financiare. Dacă locatarul nu îndeplinește obligațiile contractului de leasing, locatorul are un drept legal mai puternic de recuperare a mijlocului fix, deoarece locatorul este încă proprietarul mijlocului fix. Un creditor, chiar unul garant, se poate confrunta cu costuri și întârzieri în recuperarea activelor care au fost finanțate direct sau indirect. Deoarece locatorul are un risc mai mic decât alte surse de finanțare utilizate la achiziția de mijloace fixe, cu cât firma care solicita finanțarea este mai riscantă, cu atât mai puternic este motivul furnizorului de finanțare să propună o tranzacție de leasing și nu un împrumut. Totuși deoarece leasingul poate fi considerat o formă de finanțare prin îndatorare, aceasta oferă o pârghie financiară, crescând astfel atât riscul. cât și rentabilitatea anticipată pentru investitorul în acțiuni.

Dacă o investiție este finanțată din credit bancar, dreptul de proprietate și cel de folosintă nu sunt strict separate, deoarece debitorul apare în calitate de cumpărător, efectuând imediat plata bunului și devenind astfel proprietar. În cazul închirierii apare însă foarte clar aceasta separație între cele două drepturi. Din punct de vedere al acestei caracteristici, leasingul este înrudit cu închirierea, libertatea de dispoziție a utilizatorului fiind mai limitată decât cea în cazul creditului.

De asemenea faptul că finanțatorul investește fonduri într-un mijloc determinat, face legatura iarași cu închirierea, deoarece finanțatorul dă cu titlu de împrumut bunul însuși, cumpărat de el, iar ratele de leasing acoperă aceasta investiție facută de el. În schimb, investiția creditorului ia formă bănească (credit bancar), creând o anumită creanța, el asteptând o rambursare tot sub formă de bani. Ca urmare, creditorul are o posibilitate de verificare mai redusă a utilizarii sumei acordate cu titlu de credit decât locatorul unei închirieri sau finanțatorul unui leasing.

Creditorul nu are nici o intervenție în ceea ce privește evaluarea parametrilor bunului ce urmează a fi cumpărat și în alegerea acestuia; aceasta, împreună cu plata, cad în sarcina exclusivă a debitorului. Așadar garantarea bunului și răspunderea pentru acesta este datoria exclusivă a furnizorului. Finanțatorul poate să aibă un anumit rol de consultant, el fiind interesat ca bunul să corespundă cerințelor, în caz contrar contractul

ajungând la soarta rezilierii, chiar dacă obligația de plată a ratelor scadente nu se schimbă.

Fața de credit si leasing, într-o închiriere, participantul finanțator, locatorul, are un rol activ în ceea ce privește alegerea bunului și pe deasupra acordă și garanții. Rolul lui este asemănător cu cel al furnizorul celorlalte două forme de finanțare.

Conceptul de leasing 12

În ceea ce privește cheltuielile de transport, cele de montare și de punere în funcțiune , cele trei construcții discutate sunt identice, deoarece în toate cele trei cazuri, în mod echivoc, aceste cheltuieli sunt suportate de către cel care utilizeaza bunul respectiv. Cheltuielile de întreținere și cele de asigurare sunt suportate de asemenea de către utilzator,chiar dacă în cazul închirierii propriu zise, acesta nu apare evidențiat în mod direct, ci doar inclus în suma redevenței, în mod indirect.

Dacă avem în vedere dreptul de dispoziție asupra bunului primit în folosință, posibilitațile utilizatorului operațiunii de leasing, sunt similare cu cele ale chiriașului, în timp ce în cazul creditului, mâinile debitorului nu sunt legate de către creditor, acesta nefiind proprietar al bunului. În cazul leasingului și al închirierii, pentru modificarea locului de utilizare a bunului, se necesită autorizarea proprietarului – autorizare care se acordă de obicei printr-o simplă modificare în contract.

Pagubele și problemele de rezolvat în cazul în care utilizatorul nu mai are nevoie de acesta sunt mai reduse în cazul închirierii, el putând preda imediat bunul respectiv proprietarului, în cel mai rău caz pierderea lui fiind egală cu plătile efectuate în zadar, a redevențelor scadente până la sfârșitul perioadei contractuale, dar în caz optim – dacă în contract s-a prevăzut – o mare parte din aceasta poate fi chiar rambursată de către proprietar. În cazul leasingului sau al creditului, riscul societații utilizatoare este mult mai ridicat: pierderea lui poate să atingă valoarea obligației de plată contractuale încă

neefectuate, micșorarea sau stingerea ei fiind posibilă doar printr-o valorificare secundară reușită.

Activul corporal aflat în proprietatea debitorului operațiunii de credit, nu poate constitui o garanție atât de sigură pentru instituția financiară creditoare (bancă), ca un bun reprezentând obiectul unei operațiuni de leasing pentru finanțatorul acestei din urmă operațiuni. Creditorul poate obține cel mult un drept de gaj asupra bunului respectiv, ceea ce înseamnă că în cazul unei eventuale incapacitați de plată a clientului sau în caz de lichidare a acestuia, nici prin valorificarea acestui drept nu este sigura recuperarea creanței sale – știut fiind faptul că recuperarea creanțelor provenite din drepturi de gaj, urmează în rând după satisfacerea creanțelor salariaților (drepturi de salarii) și după efectuarea cheltuielilor legate de lichidare. Din aceste motive, o bancă solicită de obicei de la debitor garanții de valoare mai ridicată decât un finanțator de leasing, care de altfel finanțează o investiție de o valoare asemănătoare.

Spre deosebire de cele spuse anterior, finațatorul leasingului, în caz de neplată, faliment sau lichidare a clientului, poate să-și valorifice dreptul său de proprietate, preluând bunul de leasing, care are astfel un rol de garanție principală. El nu trebuie să aibă în vedere nici o altă obligație a utilizatorului, deoarece bunul, nefiind proprietatea acestuia din urmă, nu opate fi folosit pentru stingerea obligațiilor fată de alți creditori.

În ceea ce privește tipurile de garanții, nu există deosebire semificativă între credit, leasing si închiriere, finanțatorii preferând garanția bancară, cautiunea, gajul și ipoteca.

Ca și ratele de leasing, chiriile aferente închirierii pot fi evidențiate în totalitate ca și cheltuieli la chiriaș. Situația debitorului unui credit este diferită, el putând include între cheltuieli doar dobânzile plătite, rambursarea scadenta nefiind scăzută înainte de calcularea impozitului pe profit. Însă debitorul, ca proprietar al mijlocului respectiv, are posibilitatea de a trece pe cheltuieli amortizarea aferentă.

Tipuri de leasing 13

Capitolul 2. TIPURI DE LEASING

Fără îndoiala că diverse forme și modalități de leasing au fost practicate cu mult înainte de presupusa dată de naștere a industriei leasingului. În noțiunea de leasing au fost incluse, treptat, sensuri noi, aduse de nenumăratele variante ale închirierii și arendării bunurilor mobile și imobile din sfera producției, dar și a bunurilor de folosintă îndelungată din domeniul particular. De la forme intermediare, oscilând între închiriere și leasing, operațiunile s-au diversificat în funcție de ponderea din prețul net de export care revine închiriatorului – în perioada închirierii de baza – ca și de costurile care determină calculul ratelor de leasing. O serie de forme în care se fac astăzi operațiunile de leasing țin și de părțile contractante, de caracterul relațiilor comerciale dintre ele; unele contracte de leasing sunt încheiate direct de către întreprinderile producătoare – exportatoare, altele de societați specializate.

Există mai multe tipuri de leasing și mai multe clasificări ale acestora.

În funcție de conținutul ratei de leasing raportată la pretul de export, în practică s-au individualizat două tipuri de operațiuni:

leasingul financiar – care presupune că în perioada de închiriere de bază (prima închiriere) să se realizeze intreg prețul de vânzare al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum și un beneficiu. Corespunzător unor practici utilizate pe plan internațional, contractul de leasing financiar se încheie pentru perioada de bază, care, de regulă este mai scurtă decât durata de folosință a obiectului de închiriat. De asemenea acest tip de contract nu poate fi reziliat.

leasingul funcțional – presupune că, în perioada de bază, să se realizeze doar o parte din prețul de vânzare al obiectului contractului. În acest tip de leasing, accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de leasing, neexistând, de regulă, o relație directă între prețul la care a fost achiziționat echipamentul de către societatea de leasing și chiria percepută. Societatea de leasing își asumă, de obicei, riscurile uzurii morale și răspunde de furnizara pieselor de schimb, de efectuarea reparațiilor, de asigurarea echipamentelor și de plata diverselor taxe și impozite.

Alături de această clasificare de bază, există și alte clasificări, criteriile de grupare fiind numeroase.

Astfel, dacă se ia în considerare poziția furnizorului în contractul de leasing, se disting următoarele forme:

leasing direct, realizat prin închirierea contractului între producătorul exportator și utilizatorul bunului care face obiectul operațiunii, finanțarea fiind făcută de către furnizor;

leasing indirect, ce presupune existența societaților specializate de leasing, care preiau funcția de creditare, pe cea de prestare de servicii, precum și asumarea riscurilor care decurg din aceste operațiuni.

Tipuri de leasing 14

În funcție de costurile care stau la baza calculării ratelor de leasing mai întâlnim:

full service leasing-ul – leasingul brut sau propriu-zis, în care ratele cuprind și cheltuielile de întreținere, reparații, etc. De obicei, firmele producătoare-exportatoare încheie operațiuni combinate între operațiunile de leasing și full service leasing, în scopul realizării unor apropieri de clienți, extinderii legăturilor de cooperare printr-un service prompt și de calitate. Acest firme știu foarte bine că decizia partenerilor de prelungire a contractelor depinde mult de calitatea serviciilor, de operativitaea cu care se oferă serviciile respective. Full service leasing este și o cale de permanetizare a relațiilor dintre firme, de adâncire a relațiilor dintre firme, de adâncire a relațiilor dintre ele.

leasingul net s-a difernțiat printr-o particularitate: calculul ratelor are la bază doar prețul net de vânzare – export al obiectului contractului fără să se includă costul întreținerii sau reparațiilor. Firește, nu se include beneficiul. Leasingul net este o operațiune specifică societaților specializate care știu să evite eventualele nerealizări ale prețului net de vânzare.

Leasingul s-a diversificat și în functie de durata închirierii care poate fi foarte lung sau foarte scurt:

leasing pe permen lung se poate defini nu numai prin durata care, în medie, este de circa 8 ani, ci și prin câteva particularitați. Compania de leasing rămâne proprietarul echipamentului, dar, în mod obișnuit, după 4 ani beneficiarul poate alege între a-l cumpăra, la un pret cu 30-45 mai mic decat costul inițial,

și de a continua să-l utilizeze, cu titlu de închiriere; el poate opta oricând penru cumpărarea la prețuri care scad cu fiecare an. Perioada de închiriere corespunde, în general, perioadei normale de funcționare a utilajului, dar contractele pot avea, și în acest caz, prevederi dintre cele mai diferite.

leasingul pe termen scurt are în vedere posibilitatea încheierii unor șiruri de acorduri sau contracte, consecutiv. Amortizările se realizează prin închirierea, pe termene scurte, a bunurilor respective, dar la mulți clienți. Termenele pot varia de la o zi la o luna sau 2-3 ani.

Există și forme speciale de leasing, caracterizate prin particularitați ale tehnicii de realizare:

sell and lease back, caz în care societatea vinde un echipament propriu unui cumpărător cu care după aceia încheie un contract de leasing; lease back este o formula, speciala, a lesingului. Conținutul economic al acestei operațiuni, ca și în cazul leasingului obișnuit, este de creditare numai în cazul operațiunilor “clasice” firma de leasing cumpără bunul de la o întreprindere producătoare- exportatoare și-l închiriază unei terțe firme, pe când în lease-back societatea de leasing cumpără bunul chiar de la firma utilizatoare pentru a i-l închiria tot acestuia cu promisiunea de a i-l revinde. În practică, acest tip de leasing are în vedere bunuri imobile, dar și mobile, desigur, mai rar. Aici problema principală este aceea a procurării de fonduri lichide pe care întreprinderea să le poată folosi după nevoi. Este bine știut că finanțări pe termen lung nu se pot obține ușor, ori această operațiune este mai simplă decât procedeele de creditare obișnuite.

Tipuri de leasing 15

leasingul cu transpunere de capital, caz în care leasingul este finanțat parțial din credit, garanția creditului fiind constituit din contractul de leasing însuși. Aceste contracte de leasing, cu transpunere de capital, sunt extrem de complexe.

time-sharing s-a adoptat în practică din considerente de rentabilitate economică, cum ar fi de exemplu, costul ridicat al unor utilaje (echipamente electronice de calcul, avioane moderne de transport) și uzura morală extrem de rapidă a acestora. Time – sharingul este o operațiune specială de leasing în care au loc închirieri de utilaje și aparate în “timpi partajați”, adică mai multor clienți, simultan, care-și împart minutele sau orele de utilizare – funcționare. Time-sharingul este, mai exact, leasingul calculatoarelor electronice. Bineînteles și alte utilaje scumpe și sofisticate pe care întreprinderile nu-și pot permite să le cumpere pot constitui obiectul unor contracte de acest tip. Ratele percepute la asemenea contracte, plătite lunar, sunt de trei-patru ori mai mici decat obișnuitele ratele de leasing.

master-leasing , practicat mai mult în domeniul închirierii containerelor, apare sub două forme: term leasing, ce înseamnă o închiriere pe termen dat și trip leasing sau închiriere cu voiajul, situație în care intră în calcul poziția containerelor pe trasee și regimul exploatării lor.

leasingul experimental se folosește în scopul promovării vânzărilor.

Astfel pentru a promova vânzarea unor mașini și utilaje, acestea sunt închiriate pe perioade scurte, de câteva luni, în mod experimental, cu condiția ca, după expirarea

acestei perioade, aceste bunuri să fie achiziționate de clienți, dacă sunt corespunzătoare cerințelor, sau să fie restituite dacă prezintă unele neajunsuri.

Alte operațiuni sunt: operațiunile de hire și renting, leasingul internațional, subleasingul, leasingul cu amortizare totală sau partială, leasingul bunurilor de capital și leasingul bunurilor de consum.

Adoptarea uneia sau alteia din formele de operațiuni de leasing este influențată de conjunctura economică, de limitele pieței, de posibilitațile de finanțare, stadiul organizării desfacerii și, în special, al organizării service-ului furnizorului sau al societații specializate. Un rol important în operațiuni joacă, desigur și scopurile, țelurile politicii de export a firmelor angajate în operațiuni de leasing.

Pentru o înțelegere cât mai exactă a diferitelor tipuri de leasing, urmează o prezentare detaliată a principalelor tipuri de mai sus menționate.

Tipuri de leasing 16

Leasingul financiar

Se numește leasing financiar operațiunea pe termen mediu sau lung cu scop financiar, în care finanțatorul cumpără bunul ales de utilizator de la furnizorul desemnat tot de acesta din urmă, predându-i după aceea în vederea utilizării pe o anumită perioadă determinată, cu condiția ca la expirarea termenului contractual, în cazul îndeplinirii integrale a obligației de plată a ratelor de leasing, utilizatorul fie să-și poată valorifica dreptul lui de cumpărare putând denumi în același timp și un alt cumpărător, fie să primească automat dreptul de proprietate asupra bunului de leasing.

Denumirea de leasing financiar provine din faptul că în această operațiune finanțatorul participă doar din punct de vedere financiar, alocând fonduri în vederea finanțări investiției utilizatorului și după achitarea furnizorului, lasă toate obligatiile pe seama utilizatorului.

Operațiunea de leasing financiar ia naștere prin încheierea a două contracte interdependente, cu participarea a trei părți principale. Contractul de vânzare-cumpărare și contractul de leasing sunt semnate de obicei în același moment, dar oricum unul intră în vigoare doar după încheierea celuilalt. Utilizatorul negociază și se întelege cu furnizorul în ceea ce privește parametrii bunului și termenul de livrare, modul de punere în funcțiune și condițiile de garanție. După livrare are loc semnarea contractelor, iar cu punerea în funcțiune începe scurgerea perioadei de leasing, adică a termenului stabilit prin contract.

Finanțatorul, de regulă, plătește prețul de achiziție al bunului doar după punerea în funcțiune a acestuia. Dacă furnizorul solicită achitarea unei anumite sume în avans – prefinanțare (ce se întâmplă de obicei la imobilizări speciale sau de mare valoare și la echipamente de producție), atunci finanțatorul calculează la suma plătită de el cu titlu de prefinanțare, o dobândă de prefinanțare, care se adaugă la valoarea ratelor de leasing, calculate pentru perioada de leasing (deoarece această perioadă și concomitent obligația de plată a utilizatorului începe să curgă cu punerea în funcțiune a bunului). În acest caz se mai poate proceda și în următorul fel: finanțatorul fixează scadența ratei inițiale de leasing la ziua încheierii contractului (deci perioada de leasing începe mai devreme). Această soluție este mai convenabilă utilizatorului dacă rata calculată de societatea de leasing ar fi ridicată, iar el detine momentan lichiditățile necesare. Dar în acest caz se lezează avantajul major al leasingului și anume acela că utilizatorul poate plăti investiția sa ulterior realizării efective a acesteia, din veniturile aduse de noul mijloc, fără a-și sacrifica lichiditățile acumulate.

Riscurile și cheltuielile legate de alegerea, livrarea și utilizarea bunului, sunt suportate de către utilizator, în schimb, tot acesta este și singurul uzufructuar al dreptului de folosință.

Tipuri de leasing 17

Perioada de leasing, în România este stabilită de părțile contractante, însă conform Ordonanței Guvernamentale Nr. 51 / 1997, acesta trebuie să fie cel putin egal cu 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat. În prezent, în țara noastră termenele contractelor de leasing imobiliar sunt între 8 – 10 ani, în cazul echipamentelor de productie și a altor mașini în jur de 3 – 4 ani, iar la automobile cam 2 – 3 ani.

În ceea ce privește ratele de leasing, utilizatorul plătește regulat în forma ratelor lunare, trimestrială sau semestriale; în cazul României caracteristic este faptul ca ratele se plătesc lunar.

Pe durata perioadei de leasing, mărimea ratelor poate fi constantă (lineară), descrescătoare (degresivă), crescătoare (progresivă), sau fluctuantă (sezonieră). În practica românească și cea din străinătate se utilizează aproape exclusiv ratele de leasing constante, celelalte forme fiind excepții rare. Explicația este foarte simplă: această metodă asigură calculații simple atât finanțatorului cât și utilizatorului. Însă pentru unele societăti, tocmai această obligație de plată de valori constante constituie problemă nerezolvabilă. Încasările acestor societați variază într-o astfel de manieră, încât în unele perioade ale anului nu dispun de lichiditățile necesare plății acestor rate constante, în timp ce în alte perioade au mai multe lichidități decât cele necesare acestor plăți (aceste societăți apar frecvent în domeniul agriculturii, industriei alimetare și comerțului). În cazul existenței unei concurențe acerbe, societățile de leasing sunt totuși nevoite să satisfacă aceste necesități speciale de finanțare, făcând astfel rost de clienți noi. Desigur, încheierea unei astfel de tranzacții nu este de loc usoară, deoarece este aproape imposibil de a găsi o sursă de refinanțare cu condiții de rambursare asemănătoare. Din acest motiv, în aceste cazuri se impune un management al lichidităților mult mai sofisticat și mai atent față de cazul existenței doar a tranzacțiilor obișnuite.

Plata degresivă a ratelor de leasing este solicitată de obicei de către acei utilizatori, care ar dori, ca pe seama veniturilor prezente să plătească cât mai mult posibil din prețul leasingului (adică din taxa de leasing

În cazul plății progresive, aceasta este în interesul acelor societați, la care noua capacitate de producție, obtinută prin investiția realizată prin leasing, va fi urmata de un nivel de vânzări corespunzător doar după trecerea unei anumite perioade de timp, fiindcă, de exemplu, majorarea segmentului de piață nu se realizează ușor și rapid. Astfel, inițial, rambursarea liniară ar constitui pentru o societate o povară prea ridicată. Plata progresivă ascunde de cele mai multe ori un risc foarte ridicat asumat de către societatea de leasing, iar din acest motiv această formă se utilizează în cazurile cele mai rare.

În unele țări, unde condițiile menționate nu sunt prezente, recalcularea ratelor de leasing depinde de modificarile unei anumite rate de referintă, aceasta este de fapt rata dobânzii de pe piața interbancară (de exemplu în Anglia rata de referință este LIBOR – ul ).

Și totuși de ce se autorizează o astfel de amortizare accelerată? Răspunsul la întrebare este foarte simplu : pentru că prin avantajarea acestei construcții de finanțare bine concepute, politica economică a guvernului dorește să sprijine înoirea rapidă a mijloacelor diferitelor societăți precum și exploatarea avantajelor progresului tehnic.

Cei care solicita leasingul financiar sunt întreprinderile care au scopul ca mijloacele în care au investit recent să intre în proprietatea lor, dar care nu dispun de resursele lichide proprii necesare achizitionării directe. De aceea, societățile respective realizează investiția cu ajutorul unor surse externe și în loc de apelare la credite avantajează leasingul din cauza posibilității de economisire de impozit mai mare și din cauza solicitărilor de garanții mai reduse.

Tipuri de leasing 18

Leasingul operațional

Leasingul operațional, denumit și leasing funcțional este o afacere cu caracter de serviciu pe termen mediu sau scurt, în care finanțatorul predă pentru utilizare, desigur contra unor plăți regulate a ratelor de leasing și pe o anumită perioadă strict determinată bunul de leasing care reprezintă proprietatea acestuia și care corespunde exigentelor utilizatorului, iar după expirarea perioadei contractuale utilizatorul resituie bunul a cărui drept de proprietate rămâne în continuare la finanțator.

Denumirea provine pe de o parte din faptul că, scopul utilizatorului este exclusiv utilizarea (și nu obținerea dreptului de proprietate), iar pe de alta parte finantatorul oferă un serviciu prin care face posibilă utilizarea propriilor active astfel încât el să rămână suportatorul riscurilor și a cheltuielilor de funcționare, iar pentru acest serviciu – și nu pentru cumpărarea bunului – percepe un anumit tarif.

Acest tip de leasing se aseamănă foarte mult cu închirierea simplă, cu deosebirea că riscul de păgubire al bunului închiriat este suportat într-o măsură mai mare de către locator decât de către finanțatorul leasingului.

În cazul operațiunilor de leasing operațional, finanțatorul este de multe ori întreprinderea producătoare sau o filială a acesteia din urmă sau eventual o societate de leasing, colaborator important al acesteia. Pe această piață există foarte rar societăți de leasing independente care își cumpără bunuri pe cont propriu, cu scopul ca acestea să devină ulterior obiecte ale contractelor de leasing. Explicația constă în faptul că în operațiunea de leasing operațional, întreținerea, repararea și schimbarea în caz de defecțiuni a bunului de leasing cade în sarcina finanțatorului, ceea ce impune existența unei rețele de service proprie sau cel puțin subcontractate, lucru pe care societățile de leasing independente, de obicei nu și-l pot permite.

Finanțatorul își asumă obligații de garanție și răspundere, deci el este responsabil în ceea ce priveste corespunderea bunului de leasing cu necesitățile pentru care va fi utilizat și ca pe parcursul perioadei de leasing defecțiuni de natura celor de fabricație să nu împiedice utilizarea. Cel îndreptățit la încasarea veniturilor provenite din utilizarea obiectului contractului de leasing este și în acest caz exclusiv utilizatorul. Însă, în contradicție cu leasingul financiar el nu este obligat la asumarea tuturor riscurilor funcționării. De pildă, în cazul unei reparații serioase intervenite din cauza unei defecțiuni sau în caz de stricare completă a bunului (dacă aceasta nu s-a produs din vina utilizatorului), finanțatorul îi va asigura un alt bun, aici neputându-se deci întâmpla ca utilizatorul să fie nevoit la plata ratelor chiar dacă nu utilizează bunul. În plus, cheltuielile de reparație a defecțiunilor în a căror producere este nevinovat nu sunt suportate sau sunt suportate doar parțial de către utilizator.

La expirarea contractului utilizatorul restituie bunul finanțatorului deoarece nu-și doreste să procure dreptul de proprietate asupra acestuia. Iar pentru că durata perioadei de leasing operaționale este mult mai scurtă decât cea de viață a bunului de leasing, finanțatorul îl poate utiliza din nou la încheierea unui nou contract de leasing sau îl poate vinde. Riscul venitului incasat din încheierea unui contract de leasing sau dintr-o revalorificare a bunului este suportat exclusiv de către finanțator, neputându-și permite

Tipuri de leasing 19

deci, ca acesta să uzeze prea tare deci cu ocazia derulării primului contract. De aceea, el este cel care execută întreținerea, repararea și încheierea asigurării bunului. Costurile acestor ultime operații sunt suportate desigur până la urmă de către utilizator prin intermediul ratelor de leasing.

Datorită prestării serviciilor menționate și a necesitații de acoperire a riscului de replasare a bunului de către societatea de leasing, costul relativ, raportat la timp a operațiunii de leasing operaționale este mai ridicat decât cel al unui leasing financiar având ca obiecte bunuri de aceleași valori. Riscul de replasare și concomitent diferența de preț este cu atât mai mare cu cât bunul constituie mai mult un unicat. De obicei, bunurile de capital care satisfac necesități cu totul speciale nu pot face obiectul contractelor de leasing operaționale pentru că replasarea sau revalorificarea lor este cu siguranță imposibilă, în timp ce pentru leasingul financiar al unor astfel de bunuri putem găsi exemple, desigur cu condiția restituirii și a altor garanții corespunzătoare. De asemenea, din cauza replasării, finanțatorii de leasing operațional nu prea dau permisiunea pentru modificarea bunului de leasing, care se obține mult mai des în cazul leasingului financiar.

Contractul de leasing operațional este reziliabil în orice moment de către utilizator prin restituirea bunului de leasing. Ratele de leasing aferente perioadei neutilizării nu mai trebuie plătite. În cazul în care utilizatorul a plătit în avans o parte a ratelor pentru o anumită perioadă, dar după puțin timp desface contractul, decizia de rambursare din acest avans de către finanțator depinde de întelegerea celor doi, condiția de bază fiind că în interiorul perioadei respective finanțatorul să poată încheia un nou contract de leasing.

În unele țări – de exemplu în Germania – reglementarea leasingului operațional s-a soluționat în așa fel încât contractul să fie reziliabil doar după trecerea unei anumite perioade, utilizatorul putând decide doar în acest moment de restituirea bunului sau de utilizarea în continuare a acestuia.

Există o variantă a leasingului operațional în care părțile contractante se înteleg încă de la început, ca la expirarea perioadei contractuale (sau chiar mai devreme), utilizatorul restituie (sau poate restitui) bunul de leasing, având posibilitatea de a încheia un nou contract având ca obiect un alt bun, mai performant, de tipul cel mai nou. Această operațiune, denumită leasing reinoibil (revolving leasing) face posibilă ținerea pasului de către utilizator cu progresul tehnic, pentru ca acesta să poată utiliza mijloacele cele mai performante în activitatea sa și nu în ultimul rând că riscul deprecierii tehnice să nu fie suporatat de el, ci de finanțator, în contradicție cu cei care au contractat un leasing financiar sau au cumpărat bunul respectiv.

Leasingul revolving se poate întâlni în diferite domenii, dar cel mai des se utilizează în domeniul tehnicii de calcul, tehnicii informaționale și al telecomunicațiilor, respectiv în domeniul automobilelor, explicația constând în perioada ciclică de dezvoltare extrem de scurtă a acestora.

O altă variantă a leasingului operațional este leasingul service, în care finanțatorul prestează servicii complete de o sferă mai largă decât cele obișnuite: efectuează lucrările de întreținere și reparații, asigurând în orice împrejurare utilizabilitatea bunului, eventual și prin punerea la dispoziție a unor bunuri de schimb.

Prin intermediul încheierii unui astfel de contract, utilizatorul este scutit de toate grijile legate de bunul de leasing și poate fi linistit că bunul va fi capabil să-și îndeplinească oricând funcțiile sale, neexpunând astfel la risc activitatea firmei sale și succesul acesteia. Pentru aceste servicii complete se solicită desigur și un preț corespunzător, utilizatorul plătind rate de leasing mai ridicate.

Tipuri de leasing 20

Alte tipuri de leasing

2.3.1 Lease back

Lease back-ul este întălnit deseori și sub denumirea de releasing, este operațiunea prin care o întreprindere își vinde un bun corporal al sau unei societati de leasing, în același timp încheind cu aceasta și un contract de leasing al carui obiect îl constituie bunul respectiv.

Întreprinderea (adică viitorul utilizator) are scopul procurării de resurse bănești prin valorificarea unui bun corporal al său, putând însă să utilizeze în continuare bunul de care are nevoie pentru desfașurarea activității sale. Lease back-ul îi ofera o posibilitate prin care este nevoie doar să renunțe la dreptul lui de proprietate asupra bunului, nu și la posesiunea și utilizarea acestuia, bunul nefiind mișcat din locul său original de utilizare.

Structural, lease back-ul se compune dintr-o operațiune de vânzare – cumpărare și dintr-o operațiune de leasing (care este aproape exclusiv leasing financiar), cele două operațiuni fiind unificate prin intermediul unui singur contract. Ca urmare, din punctul de vedre al caracteristicilor economice și juridice, operațiunea de lease back nu este independentă de leasingul financiar și cel operațional. Însă, în ceea ce privește motivațiile utilizatorului și riscurile afacerii, diferența dintre acestea două este semificativă.

Altfel spus, prin lease back o firmă, ca proprietară de pământ, construcții sau echipament vinde proprietatea unor astfel de bunuri și încheie simultan o întelegere cu cumpărătorul de a-i închiria aceste bunuri pe o anumită perioadă, în anumite condiții. Cumpărătorul poate fi o firmă de asigurări, o bancă comercială, o firmă specializată în leasing sau chiar un investitor particular (individual).

Firma care este vânzătorul bunului sau chiriașul primește imediat prețul de cumpărare al bunului de la cumpărător sau cel ce dă cu chirie și utilizează bunul. Noul proprietar reține titlul de proprietate asupra bunului și toate celelalte avantaje ale proprietarului, cum ar fi reditele fiscale și avantajele amortizării fiscale. În majoritatea cazurilor, bunul este vândut proprietarului original la valoarea de piața care include aprecierea comercială și volumul discounturilor (rabaturilor), precum și condițiile curente ale pieței.

Utilizatorul dorește să – și procure resurse bănești prin lease back din două motive principale.

Primul caz, adică primul motiv este, când suferă de lipsă de lichiditati și apreciază ca prin intermediul încasărilor obținute poate scăpa de această problemă pentru o perioadă determinată. În această primă situație riscul serios al afacerii este că de fapt capacitatea de producție a utilizatorului nu se va mări deoarece el nu obține noi active, astfel nu va exista o majorare a veniturilor, ceea ce ar putea acoperi necesitațile crescute de plată legate de ratele de leasing. Lease back-ul poate fi totuși viabil, de exemplu dacă din resursele încasate întreprinderea își rambursează creditele într-o măsură care contribuie la reducerea costurilor serviciului datoriei cu o mărime mai mare

decât suma ratelor de leasing și în final, datorită în primul rând lease back-ului la întreprindere rămân mai multe venituri.

Tipuri de leasing 21

Finanțatorii, de obicei fac o analiză foarte atentă a gestiunii economico – financiare și a perspectivelor viitoare a unor astfel de întreprinderi, interesul lor nefiind încheierea de tranzactii cu o întreprindere aflată în drum spre faliment sau în drum spre lichidare. Operațiunile de lease back ale unor astfel de întreprinderi falimentare pot fi împiedicate dealtfel și de către creditorii acestora, dacă aceștia consideră că această operațiune nu-l va ajuta la supraviețuire, căci astfel s-ar periclita patrimoniul societății adică valoarea garanției creanțelor acestora, acestea trecând parțial în proprietatea societății de leasing.

O altă posibilitate de utilizare a banilor obținuți prin lease back este efectuarea unei noi investiții. Încheierea contractului de lease back se recomandă a se face în acest caz, dacă noua investiție va aduce beneficii mai mari decât suma ratelor de leasing.

În cazul necesităților financiare investiționale, lease bak-ul apare ca și concurent al creditelor de investiții și al creditelor ipotecare. Este posibil, de exemplu ca o întreprindere să nu poată obține un credit de investiție datorită faptului că proiectul de investiție al acesteia este considerat de către bancă ca fiind prea riscant și ca urmare nu va obține creditul de investiție solicitat sau datorită simplului motiv că societatea respectivă, dintr-un motiv sau din altul nu-și poate constitui garanțiile cerute de bancă.

Prin intermediul operațiunii de lease back (prin vânzarea unui imobil sau a unui mijloc de echipament de producție), își poate realiza investiția, fiind nevoită să respecte doar condițiile menționate mai sus. Iar în locul obținerii de credit prin ipotecarea, de exemplu a unui teren al întreprinderii poate fi mai avantajos lease back-ul, findcă chiar dacă sumele de bani posibile de obținut în cele două cazuri sunt similare (circa 40% – 50% din valoarea terenului), întreprinderea are posibilitatea de a economisi mai mult impozit prin trecerea pe cheltuieli a ratelor de leasing, față de economisirea efectuată prin evidențierea ca și cheltuieli doar a dobânzilor aferente creditelor ipotecare și a amortizării.

Tipuri de leasing 22

2.3.2. Leasing internațional

Putem vorbi despre leasing internațional dacă finanțatorul și utilizatorul sunt unul față de celalalt persoane nerezidente. Tranzacția, din punct de vedere al finanțatorului se numeste leasing de export , iar din punct de vedere al utilizatorului leasing de import. Naționalitatea furnizorului nu are nici o importanță, nu contează de exemplu în cazul unui leasing de import dacă bunul a ajuns la utilizator prin import sau nu1.

Modelul clasic al unei operațiuni de leasing de import se poate prezenta ca în Figura nr. 2.1.

Închiriere

Vânzare

Țara A Țara B

Figura nr. 2.1. – Montajul unei operațiuni de leasing de import2

În România, prin intermediul leasingului de import – dacă este vorba de leasing financiar, o întreprindere are posibilitatea de a încheia contracte de leasing pentru perioade mai lungi. Căci, în timp ce la noi, un leasing obișnuit se încheie pentru o perioada de 3 – 4 ani, în străinătate acesta poate ajunge la termenul de 5 – 6 ani (un exemplu în acest sens este Austria sau Germania). Și acest lucru este mai favorabil societăților, care în ceea ce privește noua investiție nu așteaptă o recuperare a acestuia atât de rapidă, atât de mari beneficii din care s-ar putea suporta ratele mai înalte aferente unei perioade mai scurte.

Un alt avantaj major al leasingului de import față de cel autohton este că societațile de leasing străine se por refinanța prin credite de cumpărător sau de furnizor, cu dobânzi mai reduse decât cele autohtone, astfel ea poate repercuta asupra clientului străin acest cost de finanțare privilegiat prin reducerea baremurilor. Acest avantaj poate fi însă micșorat sau chiar anulat din cauza devalorizărilor repetate ale leului, deoarece rata de leasing se plătește în deviză, a carei valoare în lei se poate ușor mări astfel. Faptul că utilizatorul, de obicei nu prea poate estima pentru o perioadă de 5-6 ani mărimea deprecierii viitoare a monedei naționale constituie un risc real, iar operațiunea de leasing apeciată rentabilă la început putând astfel deveni prea scumpă.

1În continuare voi utiliza denumirea de leasing de import deoarece societățile de import participă pe piața internațională de capital doar în calitate de utilizatori

2 Vezi : Cerna Silviu : Economie monetara și financiară internatională, Ed. Mirton, Timișoara 1997, pag 175

Tipuri de leasing 23

O mare diferență între leasingul autohton și cel de import este că bunul de leasing nu întotdeauna poate îndeplini aici rolul de garanție primordială. Societatea de leasing este expusă la numeroase dificultăți și riscuri: juridice, fiscale, valutare, politice. De exemplu, pentru o societate de leasing vest-europeană, în calitate de participant al unei operațiuni de leasing de import a unei societăți românești, în caz de neplată a utilizatorului, exercitarea dreptului de proprietate, reluarea bunului de leasing poate fi dificil de efectuat, un eventual proces juridic se poate prelungi prea mult, nemaivorbind de eventualele surprize neplăcute ale acestuia. Ca urmare, finanțatorii, în general solicită garanții de natură financiară, de exemplu garanția bancară, care constituie acoperire pentru întreaga sumă a ratelor de leasing și poate fi utilizată fără limite de către finanțator. Această necesitate de acoperire îndepărtează o parte a societăților autohtone de la posibilitatea recurgerii la leasing de import, iar pentru celelalte societăți această operațiune se scumpește deoarece prețul unei astfel de garanții bancare constituite pe termen lung este extrem de ridicat.

Pe lângă modelul clasic al operațiunii de leasing de import prezentat anterior, societătile de leasing pot presta și alte servicii. De exemplu ele pot cumpăra bunuri de la un furnizor străin pentru a le livra unui imporattor dintr-o a treia țara.

Acest exemplu este ilustrat în Figura nr. 2.2.

Închiriere

Cumpărare

Țara A Țara B Țara C

Figura nr. 2.2. – Operațiunea de leasing de import efectuată cu un furnizor străin1

Un alt serviciu susceptibil a fi oferit de către societatea de leasing este transmiterea operațiunii de leasing în străinătate, dar care nu intră in categoria de leasing de import.

Acest exemplu este ilustrat în Figura nr.2.3.

1Vezi: Silviu Cerna: Economie monetară și financiară internațională , Editura Mirton, Timișoara, 1997; pag. 176

Tipuri de leasing 24

Țara A Țara B

Figura nr. 2.3. – Transmiterea unei operațiuni de leasing în străinătate1

Ideea este aici, de a face ca exportatorul să beneficieze de relațiile stabilite între nenumăratele societăți de leasing. În mod practic, societatea de leasing autohtonă contractează firma exportatoare, informând-o cu privire la proiectul său de vânzare și la numele cumpărătorului potențial din străinătate. De fapt, după cum se vede și din figură rolul esențial în derularea operațiunii de leasing îl au societățile de leasing (cea autohtona și respectiv cea străină).

Această societate va servi ca intermediar și va contacta alte societăți de leasing localizate în țările diverșilor cumpărători potențiali, care vor achiziționa materialul respectiv în locul importatorilor, dacă aceștia din urmă doresc să obțină materialul respectiv. Această transmitere a operațiunilor de leasing în străinătate este facilitată de apartenența societații de leasing la un grup financiar multinațional sau la un grup de societăti de leasing.

1 Vezi: Silviu Cerna: Economie monetară și financiară internațională, Editura Mirton, Timișoara, 1997; pag. 176

Tipuri de leasing 25

2.3.3. Subleasing

Subleasingul este operațiunea în care utilizatorul încheie un contract de leasing cu o altă societate, contract în care apare acum în calitate de finanțator. Noul contract are ca obiect același bun ca și contractul inițial. De asemenea trebuiesc îndeplinite două condiții: în primul rând, finanțatorul inițial trebuie să-și dea permisiunea pentru încheierea noului contract, iar în al doilea rând societatea finantatoare a subleasingului să aibă autorizație de a efectua operațiuni de leasing.

Societatea finanțatoare a subleasingului își asumă riscul ca printr-o astfel de afacere, începând din momentul respectiv, nu de el să depindă dacă poate sau nu să plătească în continuare ratele de leasing aferente leasingului inițial. În plus, bunul de leasing nu poate constitui garanția lui, deoarece acesta este proprietatea finanțatorului inițial. Asumarea acestui risc are efectul asupra utilizatorului subleasingului că rata de leasing plătită de el va fi mai mare decât cea originală și de multe ori se reduce și perioada de leasing.

Utilizatorul subleasingului acceptă totuși aceste condiții pentru că această tranzacție poate fi totuși mai ieftină decât un leasing încheiat direct sau pentru că din anumite motive nu are posibilități de a obține finanțarea prin leasing.

O categorie specială de subleasing este subleasingul de import în care o societate de leasing închiriază bunul de la o societate de leasing din străinătate, bun care va constitui obiectul unei noi operații de leasing, în care finanțator va fi societatea respectivă, iar utilizator o persoană din interiorul țării respective.

Utilizatorul final se poate bucura în acest caz de următoarele avantaje ale leasingului de import: finanțare mai ieftină și durată mai lungă a perioadei de leasing. Și atunci de ce nu apelează la leasing direct? Răspunsul se bazează pe următoarele argumente:

În primul rând societățile de leasing preferă mai mult să încheie afaceri în străinătate cu un client din domeniu decât cu o întreprindere absolut necunoscută. Căci, de exemplu o societate de leasing vest – europeană își face rost mai ușor de informații despre o societate de leasing din România decât despre o întreprindere din domeniul industrial, despre a carei piață îi lipsesc cunoștințele necesare.

În al doilea rând, se poate întâmpla ca potențialul utilizator să nu poată constitui garanția bancară solicitată de către societatea de leasing străină, dar poate oferi un imobil cu titlu de garanție, a cărei ipotecă nu este însă o garanție satisfăcătoare, deoarece utilizarea lui se va întâlni cu serioase bariere, dificile de rezolvat de către societatea de leasing din străinătate. În acestă situație, problema poate fi rezolvată prin intervenția unei societăți de leasing autohtone, pentru că pe de o parte aceasta își constituie mult mai ușor garanția de tip financiar, iar pe de altă parte poate utiliza mult mai simplu ipoteca (fiind rezident al țării și fiind cunoscător al reglementărilor juridice din țară), acestea constituind pentru el o garanție satisfăcătoare.

Societații autohtone, finanțatoare a subleasingului îi convine această afacre în cazul în care poate obține astfel de resurse de refinanțare mult mai ieftine decât cele ce pot fi procurate de pe piața monetară autohtonă, putând astfel oferi clienților afaceri cu condiții mai favorabile.

Abordarea financiară a leasingului 26

Capitolul 3. ABORDAREA FINANCIARĂ A LEASINGULUI

Orice perspectivă a leasingului trebuie să fie evaluată atât de către utilizator, cât și de către finanțator. Utilizatorul trebuie să determine dacă închirierea unui bun va fi mai puțin costisitoare decât cumpărarea acestuia, iar finanțatorul să decidă dacă leasingul îi va furniza sau nu o rată a venitului rezonabilă.

În acest capitol, voi încerca să prezint modalitatea de calculare a ratelor de leasing și procesul financiar al leasingului din punct de vedere al finanțatorului, iar după ce voi face această prezentare voi face o comparație între leasing și cumpărare prin împrumut bancar, respectiv din surse proprii (adică din reținerea profiturilor).

3.1. Calcularea ratelor de leasing

Metodele de determinare a ratelor de leasing sunt foarte numeroase.

În cele ce urmează voi prezenta o metodă de calculare a ratelor de leasing constante, deoarece în România sunt utilizate aproape exclusiv aceste tipuri, în fiecare contract.

Ratele de leasing de valoare constantă constituie fiecare o anuitate, a căror valoare actualizată cu ajutorul unei rate interne de rentabilitate așteptate, este egală cu plasamentul inițial efectuat de către finanțator. Valoarea unei singure rate de leasing se obține prin împărțirea acestui plasament cu un factor de actualizare utilizat de obicei la calcularea valorii prezente a anuităților:

K

Rt=

1/i – 1/i(1+i)n

unde:

n – numărul intervalelor de ramursare

Rt – rata de leasing corespunzătoare unui interval de rambursare

K – plasamentul finanțatorului, adică prețul net de cumpărare a bunului de leasing minus valoarea ratei de leasing inițiale, plătită la începutul perioadei de leasing (partea proprie)

i – rata internă de rentabilitate efectivă, aferentă unui interval de rambursare

t

I = 1+RIR -1

Abordarea financiară a leasingului 27

RIR – rata internă de rentabilitate (rata dobânzii ce se așteaptă a se obține din investiția efectuată)

t – numărul de intervale de rambursat în cadrul unui an

Această formulă este valabilă în cazul în care ratele de leasing se plătesc la sfârșitul fiecărui interval și nu la începutul acestora (ultima rată fiind deci plătită la sfârșitul perioadei contractuale), iar la expirarea contractului valoarea contabilă a bunului de leasing devine nulă, deci pentru obținerea dreptului de proprietate utilizatorul netrebuind să plătească o sumă semificativ egală cu valoarea reziduală a bunului, ci numai o sumă de valoare simbolică, numită taxă de cumpărare, a cărei valoare poate fi neglijată în calcularea ratelor.

Taxa de leasing este suma ratelor de leasing, inclusiv rata inițială. În multe țări, taxa de leasing este dată în practică de către o societate de leasing prin intermediul multiplicatorului de leasing: multiplicatorul de leasing exprimă valoarea netă a taxei de leasing, ca valoare procentuală din prețul brut de cumpărare a bunului. De exemplu, dacă valoarea brută a prețului de cumpărare este egală cu 125 milioane lei, iar multiplicatorul de leasing este de 120%, atunci valoarea netă a prețului de leasing este de 150 milioane lei. În realitate însă, prețul de leasing include și TVA, deci suma totală plătită de către utilizator va fi egala cu 178,5 milioane lei; TVA aferenta prețului de leasing este însă recuperabilă. Cheltuielile de finanțare ale leasingului, dobânda aferentă acestuia nu este însă atât de scăzută cum ni s-ar putea părea la prima vedere pentru că TVA aferentă cumpărării bunului nu este un plasament real deoarece aceasta poate fi recuperată după efectuarea plății: costul efectiv de finanțare a leasingului se poate deci determina prin compararea prețului de leasing net cu prețul net de cumpărare al bunului, care în exemplul menționat mai sus este 150 mil./105 mil. = 142%. Și atunci totuși, de ce multiplicatorul de leasing se determină prin raportare la valoarea brută a prețului de cumpărare? Pentru că multiplicatorul calculat prin raportare la o bază cu o valoare mai ridicată este mai redus și în acest fel clienții îl apreciază ca fiind mai avantajos. Dar, de fapt acest trucaj este foarte bine cunoscut de către toată lumea sau devine evident imediat când începem să facem calculațiile, de aceea, sincer zis, nu prea este de înteles de ce țin totuși societățile de leasing la acest obicei.

Ratele de leasing pot fi exprimate atât în valoare absolută cât și în valoare procentuală, prin raportare la valoarea totală a prețului de leasing.

În Europa de Vest, societățile de leasing își exprimă de regulă oferta, nu prin intermediul multiplicatorului de leasing, ci prin valoarea procentuală a ratei de leasing, calculată prin raportare la prețul net de cumpărare. Suma acestor procente arată de fapt procentajul taxei nete de leasing în prețul net de cumpărare.

Abordarea financiară a leasingului 28

. Concurența între leasing și celelalte forme de finanțare

Întrebarea care se pune de către utilizator, este următoarea : dacă are posibilitatea de alegere între investiție în proporție de 100% din resurse proprii, investiție prin utilizare de credit bancar – cu o anumită parte proprie – sau investiție realizată prin intermediul leasingului, care dintre acestea va fi alegerea cea mai avantajoasă din punct de vedere economic pentru activitatea lui?

Această întrebare, în România de astăzi, este una destul de poetică pentru că, din păcate, doar un număr foarte redus de întreprinderi mari și mici sunt într-o situație care să-i permite alegerea între alternativele de mai sus.

Necesitatea de comparație apare deci doar la acele societăți care au în toate cele trei direcții posibilități nelimitate de alegere, adică dispun de lichiditățile necesare unei investiții din surse proprii, fară ca această investiție să afecteze lichiditățile viitoare ale societății; în același timp, aceste societăți își îndeplinesc toate criteriile stabilite de către băncile comerciale pentru obtinerea unui credit.de investiție, respectiv cele determinate de către societățile de leasing pentru eventualii clienți ai acestora.

Calculațiile ce urmează se referă la întreprinderi profitabile, deoarece în ceea ce privește economicitatea celor trei modalități de finanțare, suma economiei de impozit pe profit, care se poate economisi prin intermediul deducerii diferitelor cheltuieli, are o influență foarte importantă. În comparatia diferitelor alternative de investitie utilizez procedeul actualizării deoarece aceasta metoda este potrivită măsurării și comparării diferitelor cheltuieli, efectuate în diferite perioade (în prezent și în viitor)

În exemplele de mai jos, fac comparație între cheltuielile investitorului în cazul celor două forme de finanțare, când acesta achiziționează un echipament. Decizia este influențată desigur și de alți factori, de exemplu se poate întâmpla ca din motive de urgență, investitorul alege alternativa care îi dă posibilitatea utilizării cât mai devreme a bunului, indiferent de costurile aferente. In alte situații se poate întâmpla, ca pe baza bugetului de venituri și a cash-flow-ului întreprinderii, posibilitatea de îndeplinire a condițiilor de plată dintr-una din alternative este foarte îndoielnică motiv pentru care acesta sa nu poata alege, indiferent de costurile acestuia. Dar dacă decizia nu este supusă unor astfel de constrângeri, totuși, punctul de vedere cel mai important este reprezentat de câtre mărimea costulul aferent alternativei respective – în sensul nivelului redus al acestuia.

În cele două calculatii ce urmează, precum și în cele din subcapitolul următor. am. lucrat cu valori nete ale preturilor de achiziție și a preturilor de leasing (taxelor de leasing). Nu am luat în considerare TVA pentru că, investitorul are posibilitatea de a-1 recupera atât în ceea ce privește valoarea bruta a pretului de achiziție, cât și taxa brută de leasing, acesta neconstituind în esență nici o cheltuială.

În cazul leasingului și al creditului, nu am luat în considerare spezele și celelalte cheltuieli de administrare nici taxa plătită pentru încheierea contractului, acestea putând fi incluse foarte greu în rata anuală a dobânzii, și în plus, a căror valoare este foarte variabilă.

Rata anuală a dobânzii utilizată pentru actualizaree este de 30%. Acesta este rata venitului ce se așteaptă a se obține din utilizarea resurselor proprii, costul altemativ al

Abordarea financiară a leasingului 29

investiei, ceea ce poate fi obtinut de către întrepdndere – în cazul în care nu găsește posibilitate de de investiție rentabilă în domeniul producției (sau al comerțului, respectiv al serviciilor), și ca urmare își investește banii în obligațiuni pe termen lung. Respectiva rată de actualizare este utilizată atât în cazul leasingului cât și în cea a creditului, deoarece face comparatie atât între acestea cât și între acestea și investiția din surse proprii.

Pentru simplitatea calcularii valorii actuale a economiei de impozit facând abstractie de situația reală am presupus, că impozitul se plătește la sfârșitul fiecărui an, într-o singură sumă.

Rata impozitului pe profit este de 25%.

Data începerii perioadei de leasing este 01.01.2014, lungimea intervalelor de rambursare, mărimea părții proprii și frecvența plăților, pentru o efectuare cât mai ușoară a comparațiilor între costuri, sunt identice în cazul celor două alternative.

La sfarșitul perioadei contractuale valoarea contabilă a bunului de leasing este nulă, obținerea dreptului de proprietate realizându-se în schimbul unei așa numite taxe de cumpărare in valoare de 1000 unități monetare, cu patra luni după plata ultimei rate, (Căci fmanțatorul poate amortiza bunul într-o perioadă de 40 de luni.)

Prețul net de cumpărare a bunului este egal cu 1 milion de u.m, procentul părții proprii fiind de 30%.

STRUCTURA FINANCIARĂ A LEASINGULUI

Perioada de leasing: 40 de luni(01.01.2014-30.04.2017.)

Amortizarea (plata ratelor de leasing): în 36 de luni, trimestrial în rate egale

Multiplicatorul de leasing: 120,435%

Rata internă de rentabilitate a leasingului: 44%

Rata de actualizare: 30%

Abordarea financiară a leasingului 30

Economia de impozit:

Costul leasingului în valoarea sa actualizată:

Taxa de leasing: 1107350

Taxa de cumpărare: 426

Economia de impozit: – 229602

878174

STRUCTURA FINANCIARĂ A CREDITULUI

Perioda contractuală: 36 de luni(01.01.2014-31.12.2016)

Amortizarea capitalului: semestrial, în rate egale

Plata dobânzii: trimestrial

Rata dobânzii aferentă creditului: 36%

Rata de actualizare: 30%

Abordarea financiara a leasingului 31

Costul creditului în valoare actualizată:

Partea proprie: 300000

Serviciul datoriei: 780217

Economia de impozit: – 158516

921701

Abordarea financiară a leasingului 32

Din calculele de mai jos, reiese dacă investiția merită a fi realizată prin utilizarea mijloacelor bănești proprii, prin achitarea imediată a întregului preț de cumpărare, sau este mai avantajos a se alege o altă formă de finanțare, utilizând surse externe, plata fiind eșalonată pentru o perioadă mai lungă, efectuându-se în mai multe intervale.

Condițiile și presupunerile descrise mai în față sunt valabile și în cazul acestei alternative.

Pretul de achiziție al bunului: 1000000 u.m.

Data achiziției: 01.01.2014

Costul investiției din surse proprii la valoare actualizată:

Pretul deachiziție: 1000000

Economia de impozit: – 100980

899020

Investiția analizată- în caz de opțiune liberă a întreprinderii este cea mai ieftină, dacă se realizează prin leasing. Costul leasingului este mai mic cu aproximativ aceeași valoare cu cât cel al investitiei din surse proprii față de credit. Economia de impozit a leasingului compensează deci costurile mai reduse ale investiției din surse proprii, însă această economie obtinută în cazul creditului, ca toate că are o valoare semnificativă, este consumată de costurile actualizate mai mari ale acestui mod de finanțare față de prețul de achiziție. Această ordine este determinată de doi factori principali: în primul rând, faptul că rata internă de rentabilitate de 30% – care este în același timp și costul utilizării acestei surse este mai redusă decât rata dobânzii de 36% a creditului și cea de 44% a leasingului. Prin această rată, se reușește contrabalansarea economiei de impozit a creditului, care micșorează costul efectiv al acestuia, dar nu și cel al leasingului.

Abordarea financiară a leasingului 33

Al doilea factor, influențează doar suma absolută a diferențelor existente deja și care este reprezentată de rata de actualizare utilizată, căci în cazul modificării factorului de actualizare, s-ar modifica. în aceeași proporție fiecare valoare actualizată (de ex. cu 10%), dar care ar avea influență asupra diferențelor absolute, exprimate numeric. Aș dori să subliniez aici că acest rezultat final nu este unul general: această ordine nu se respectă deci în orice împrejurare. Dacă o înterprindere se află într-o astfel de situație de decizie între diferitele alternative de finanțare ea trebuie să efectueze toate calculele comparative, în mod detaliat, în conformitate cu condițiile și parametri, care o caracterizează în momentul respectiv.

Abordarea financiara a leasingului 34

3.3. LEASINGUL ÎN ROMÂNIA

Apărut în România doar de câțiva ani, leasingul s-a bucurat de un tratament special, fiind considerat pe bună dreptate pilonul creșterii economice. Avantajele acestei tranzacții au devenit cunoscute foarte rapid și ca urmare, în momentul de față, se poate spune, că a devenit o modalitate de finanțare acceptată și confirmată în totalitate, fiind utilizată cu precădere de către întreprinzători. Se poate spune deja ca leasingul – în ceea ce privește funcțiile acestuia – se apropie de practica Uniunii Europene, chiar dacă semificația și dezvoltarea lui nu au ajuns încă nivelul de acolo, piața leasingului fiind una de constituire pentru astfel de operațiuni.

Dezvoltarea activitații de leasing și lărgirea volumului pieței acestuia poate fi observată zi de zi de către cel care urmărește evenimentele economiei românești, însă exprimarea cifrica a acestui proces este deja o problemă mai dificilă, datorită faptului că nici Institutul Național de Statistică, nici Uniunea Naționala a Societăților de Leasing din România nu pot să strângă date despre toate societațile ce se ocupă cu prestarea serviciilor de leasing. De aceea, rolul acestui tip de finanțare în totalitatea investițiilor economiei naționale, se poate estima doar aproximativ.

Mediul economic actual existent în România prezintă unele trăsături, care se constituie ca factori favorabili dezvoltării tranzacțiilor de leasing.

Un prim factor ar fi creșterea necesarului de resurse pentru investiții, pentru relansarea economiei românești. Un al doilea factor ar fi dificultatea acoperirii necesarului de investiții mai ales pentru agentii mici și mijlocii, din surse clasice, deoarece resursele proprii se asigură greu, datorită rezultatelor financiare reduse, a blocajului financiar, a fiscalității crescânde, iar sumele atrase sunt greu accesibile datorită condițiilor restrictive, a dobânzilor foarte mari și a lipsei de credibilitate a firmelor noi. Chiar dacă costul finanțării prin leasing este cu câteva procente mai mare decât în cazul unui credit bancar, se câstigă foarte mult, datorită eliminării birocrației și accesului mult mai usor și rapid. Un alt factor ar fi necesitatea adaptării rapide la cerințele pieței.

Dacă ar fi să amintim factorii negativi existenți în economia românească pentru promovarea leasingului, ar trebui să enumerăm: cadrul legislativ cu multe lacune, lipsa unor prevederi care să ofere protecție locatorului față de eventualele prejudicii datorate degradării bunurilor sau insolvabilității partenerului. Inițial, în Ordonanța Guvernamentală nr. 51 / 28 august 1997, nu au fost clar definite părțile participante, nefiind facută distincția clară între leasingul financiar și cel operațional. Această lipsă a fost corectată prin republicarea acestei Ordonanțe în temeiul art. VII din Legea nr. 99 / 1999, în care se definește clar leasingul financiar și cel operational, cu toate că celelalte forme nu sunt mentionațe. Ar fi rău dacă în România leasingul ar fi introdus printr–o definire unilaterală, după care inițiativa de a oferi spre închiriere echipamente să aparțină utilizatorului. Pe o piață în curs de constituire pentru astfel de operațiuni, reglementarea arbitrară nu poate aduce decât fraude și birocrație.

Abordarea financiara a leasingului 35

Confruntarea economiei românești cu o lipsă de lichidități poate fi soluționată într-o anumită măsură prin realizarea unor importuri în sistem leasing, permițând dezvoltarea ei. Aducerea în țară a unui volum sporit de utilaje printr-un efort valutar inițial mai mic și eșalonarea acestuia pe o perioadă îndelungată și care sunt admise în regim de impozit temporar cu exonerarea totală de obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale, constituie un important avantaj economic. În cazul achiziționării bunurilor importate în sistem leasing, conform termenului convenit între părți în baza contractului de leasing, cumpărătorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul întocmirii actului de vânzare – cumpărare, în baza declarației de import definitiv. Dacă la expirarea contractului, utilizatorul nu și-a exercitat dreptul de opțiune pentru prelungirea contractului sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit din vina societății de leasing sau a furnizorului, utilizatorul este obligat să plăteasca taxele vamale la valoarea reziduală a bunului, dacă folosește în continuare bunul respectiv. Termenul în cadrul căruia bunurile respective urmează să fie restituite sau să primească o nouă destinație vamală, este cel convenit de părți prin contractul de leasing, dar să nu depașească 7 ani.

Părerea societăților de leasing este, că noua lege este într-o oarecare măsură, conformă standardelor internaționale, firmele de leasing fiind mai bine protejate de utilizatorii rău platnici. Dar ceea ce societăților de leasing li se pare la prima citire un avantaj, specialistilor le ridică semne de întrebare, considerând că pot fi afectate drepturile utilizatorilor. De exemplu, în cazul unui leasing extern, din cauza lipsei de valută pe piață pentru mai mult de două luni, utilizatorul nu poate plăti finanțatorului.

Versiunea republicată a Ordonanței deosebește leasingul operațional de cel financiar. Distinctia este absolut necesară, câtă vreme cele două tipuri de operațiuni sunt impozitate diferit. Spre deosebire de leasingul cu transfer de proprietate (leasing financiar), în cazul leasingului operațional, importurile de echipamente sunt scutite de taxe vamale, indiferent de locul unde este inregistrat locatorul (societatea de leasing). Până acum doar societățile străine beneficiau de scutire de taxe de graniță, discriminarea apărând tocmai prin prisma neclaritaților legislative.

Confuzia a persistat până de curând și în privința deducerilor fiscale. Ordonanța de urgență nr. 217/1999 privind impozitul pe profit face lumină: în cazul leasingului financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, în schimb ratele de leasing operațional rămânând deductibile.

Setea de bani a Ministerului Finanțelor constituie însă o problemă foarte importantă. Dacă la un contract de închiriere chiria plătită este dedusă clientului în totalitate, la leasingul financiar se deduce doar dobânda la sursa atrasă și rata de amortizare

Abordarea financiara a leasingului 36

Partea din rată, care reprezintă beneficiul firmei de leasing, este impozitată și la client, nefiind deductibilă și la firma de leasing (impozit pe profit). Aceeași sumă de bani este considerată ca fiind un venit al utilizatorului, cât și al locatorului. Desigur dubla impunere, este la ea acasă. Această abordare a leasingului financiar, îi obligă pe potențialii clienți să se reorienteze și spre altă modalitate de finanțare. Dacă utilizatorul este pus în situația de a deduce doar dobânda și amortizarea, atunci mai bine cumpără în rate și nu mai plătește restul elementelor, care compun ratele de leasing.

Lucru absolut aberant după societățile de leasing române, este faptul că înregistrarea contabilă a bunului ce reprezintă obiect al contractului de leasing, se face la utilizator, deși proprietarul este de fapt firma de leasing. Aceasta contravine regulamentului de aplicare a legii contabilității.

O altă aberație a reglementărilor din domeniul leasingului o reprezintă modul în care este percepută de legiuitor dobânda de leasing. Conform legii, dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare. Dar dobânda de leasing este o dobânda pe care, practic, o ai în relația cu o bancă. De asemenea rata medie a dobânzii bancare este un indicator foarte relativ.

De asemenea nu se știe în sarcina cui cade asigurarea bunurilor. Se dorește și crearea unui organism care să reglementeze activitatea de leasing, precum și introducerea unor standarde obligatorii la crearea de noi firme de leasing.

Pe de altă parte legea are scăpări chiar în defavoarea statului. În goana după scutiri de taxe vamale, s-a ajuns chiar la operațiuni de leasing hilare. Există firme, care pentru a beneficia de plata taxei vamale la valoarea reziduală a bunurilor, au adus în țară tacâmuri, cuțite și furculițe. De ceea Direcția Generală a Vămilor va fi și ea consultată la elaborarea legii.

Abordarea financiara a leasingului 37

3.4. Contractul de leasing

Leasingul s-a conturat mult mai clar ca realitate economică decât ca o entitate juridică. Dacă pentru agenții economici leasingul poate fi considerat drept un mijloc de concentrare, prin micșorarea eforturilor, pentru cei chemati sa-i descifreze esența juridică, el pare o problemă insolubilă. Succesul economic al acestei noi noțiuni a impus leasingul în atenția tuturor. Leasingul este la acest moment, pe plan internațional, unul dintre cele mai răspândite mijloace de realizare a finanțărilor.

O prima problemă pe care o ridică notiunea de “contract de leasing” o reprezintă însăși existența sau inexistența unui asemenea contract. Este leasingul un contract, sau o operațiune formată dintr-un complex de contracte?

Ordonanța nr.51/1997 se intitulează ”Ordonanța privind operațiunile de leasing și societațile de leasing”, iar art. 1 arată că “prezența Ordonanță se aplică operațiunilor de leasing”. Aceste operațiuni pe care Ordonanța nr.51/1997 le numește “leasing” cuprind, conform legii, mai multe elemente distincte: transmiterea către utilizator a folosinței unui bun (art.1); o exploatare comercială a bunului (art.10 lit. b); un mandat (art.5); un drept de opțiune (art.9 lit. d). Din enumerare reiese cu ușurință faptul că operațiunea de leasing poate fi disociată într-un complex de contracte numite și denumite. Pe de altă parte OG nr.51/1997 reglementează “încheierea contractului de leasing” (art.9 lit.c), “valoarea contractului de leasing” (art.2), durata minimă (art.7) sau titlul executoriu (art.8).

În concluzie, este atât o operațiune formată dintr-un complex de contracte, cât și un contract distinct.

Atunci când ne referim la totalitatea raporturilor juridice ne aflăm în fața operațiunii de leasing, conform accepțiunii date, iar atunci când ne referim la actul încheiat între finanțator și utilizator, vom folosi noțiunea de “contract de leasing”. Chiar dacă unele dintre efectele contractului de leasing conturează figura juridică a altor contracte (locațiune, mandat, promisiune de vânzare), totuși, prin crearea unor efecte noi, distincte de cele ale contractelor clasice, contractul de leasing și-a câștigat dreptul de cetate pe tarâm juridic, fapt sprijinit și de consacrarea sa legislativă.

În continuare vom menționa principalele trăsături ale contractului de leasing.

Contractul de leasing este un act juridic bilateral, numit, cu titlu oneros, având conținut patrimonial, cu executare succesivă, intuitu-personae și consensual.

Contractul de leasing, confirmat de Ordonanța nr. 51/1997 a devenit un contract tipic (numit).

Contractul de leasing este un act juridic bilateral, care se încheie între societatea de leasing, în calitate de locator (finanțator) și utilizator. Alături de condițiile generale referitoare la încheierea actelor juridice, locatorul trebuie să îndeplinească și condițiile speciale referitoare la destinația bunului contractat și plata redevențelor.

Abordarea financiara a leasingului 38

Este un contract sinalagmatic pentru că ambele părți se obligă reciproc. Contractul de leasing dă naștere la obligații corelative și interdependente, fapt ce permite aplicarea condițiilor generale relative la executarea, ori neexecutarea contractelor sinalagmatice (cum ar fi excepția de neexecutare a contractului și rezilierea).

Este un contract cu titlu oneros și conținut patrimonial pentru că ambele parți urmăresc realizarea unui profit propriu, profit evaluabil în bani. Locatorul primește redevențe plătite periodic de către utilizator, din care își păstrează “o marjă de profit”, iar utilizatorul beneficiază de folosința bunului pe perioada derulării contractului, iar la sfârșitul acestuia poate achiziționa bunul la valoarea reziduală a acestuia.

Este un contract cu executare succesivă, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulării contractului. Acest fapt are consecințe importante asupra desfășurării raporturilor dintre părți, dintre care amintim problema riscului, a efectelor privind neexecutarea contractului și rezilierii ori a prescripției dreptului de acțiune.

Este un contract intuitu-personae în ceea ce-l privește pe utilizator, societatea de leasing încheind contractul în considerarea calitaților utilizatorului, care este obligat să prezinte o dată cu cererea de a contracta și acte referitoare la situația sa financiară, precum și date referitoare la exploatarea ulterioară a bunului, în cazul unei destinații comerciale sau industriale.

Drept consecință, utilizatorul nu poate înstrăina drepturile sale, ori cesiona contractul fără acordul locatorului. Cu toate acestea, în cazul succesiunii universale (fusiune, comasare) ori cu titlu universal (divizare), drepturile și obligațiile prevăzute în contract nu se sting, indiferent dacă transmisiunea se referă la patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului. În cazul bunurilor cu destinație comercială sau industrială, succesorul trebuie să respecte condițiile de exploatare a acestora, așa cum au fost ele prezentate în planul de exploatare, la momentul încheierii contractului.

Contractul de leasing este consensual, simplă manifestare de voință a părților fiind suficientă pentru realizarea acordului în mod valabil. Încheierea contractului de leasing în formă autentică sau prin act acris și realizarea procedurilor de publicitate nu reprezintă condiții de valabiliate, ci doar condiții “ad probationem” (conform regulilor referitoare la proba actelor juridice) și “de opozabiliate” (conform art.21 din Ordonanța nr. 51/1997).

Operațiunile de leasing presupun o succesiune de etape. Majoritatea specialiștilor consideră necesare 3 etape succesive de realizare, dacă nu survine vreun eveniment care să întrerupă operațiunile. Prima etapă este cea de formare a contractului (I), urmată de etapa de realizare a locațiunii (II) și apoi etapa de finalizare a contractului (III).

Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care guvernează încheierea contractelor.

Astfel, contractul de leasing se încheie prin întâlnirea cererii cu oferta, fiind aplicabile dispozițiile art. 35-39 din Cod comercial privitoare la formarea contractelor.

Abordarea financiara a leasingului 39

3.5. Termenii generali

Contractul de leasing este un act juridic netranslativ de proprietate care reglementează relațiile între parteneri pe toată durata prevăzută. Contractul de leasing poate lua naștere cu condiția să existe consimțământul părților, consimțământ neviciat, în nici un fel, iar produsul respectiv să fie admis de legislațiile naționale, la import – export.

Am mai putea numi contractul de leasing un complex de tehnici juridice care răspund nevoii de creditare pe termen mediu sau lung, formă de credit ce permite întreprinderilor să obțină bunuri pentru producție printr-o finanțare exterioară. Operațiunea de leasing este mai interesantă pentru societatea de finanțare deoarece rămâne proprietarul bunului pe toată durata contractului, iar proprietatea rămâne cea mai sigură garanție în cazul insolvabilității întreprinderii utilizatoare, mai sigură decât toate garanțiile reale, posibile în alte ipoteze.

Contractul de leasing fundamentează, conform teoriei obligațiilor, doar dreptul de folosință asupra obiectului, mai exact, raportul dintre utilizatorul obiectului și societatea de leasing. Contractele de leasing sunt în general prinse, în documentele contractuale sub denumirea de contracte de închiriere; condițiile contractuale generale sunt cele din contractele de închiriere. Partenerii sunt numiti închiriatori și chiriași. Și plata se face sub forma chiriei. Aprecierea juridică a unui conract se face însă, considerăm noi, pe baza analizei conținutului, a prevederilor acestuia. În includerea unui contract de leasing în unul sau altul din tipurile de contracte cunoscute, un rol deosebit joacă importanța acestui act în tratarea unitară a procesului economic pe care-l reglementează. Neincluderea contractului de leasing în categoria contractelor de închiriere se explică prin faptul că acesta ar putea dăuna rentabilității operațiilor de leasing, ca operațiuni noi, speciale, de comerț.

Contractul de leasing trebuie să cuprindă minimum următoarele elemente:

Părțile contractului de leasing;

locatorul / finațatorul;

locatorul / utilizatorul;

Descrierea exactă a bunului ce face obiectul contractului de leasing;

Valoarea totală a contractului de leasing;

Valoarea ratelor de leasing și termenul de plată a acestora;

Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

Clauza privind obligația asigurării bunului.

În cazul în care se dorește încheierea unui contract de leasing financiar, părțile trebuie să se intereseze în contract, alături de elementele mentionate mai sus și:

Precizările referitoare la valoarea inițială a bunului;

Clauza privind dreptul de opțiune a utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului și la condițiile în care acesta poate fi exercitat.

Obligațiile părților ce intervin în cadrul operațiunilor de leasing sunt reglementate de Ordonanța nr. 51, Art. 9 – 13, dar părtile nu sunt obligate să se limiteze la aceste prevederi, ci pot stipula în contract și alte clauze.

Abordarea financiara a leasingului 40

Contractele de leasing, în diversitatea lor, determinată de numeroase forme și feluri de operațiuni, dau naștere unor relații juridice complexe între participanți, creând obligații și drepturi reglementate fie de legi speciale, fie de prevederile codului civil sau comercial.

Relațiile dintre participanții la operatiunea de leasing financiar, se prezintă astfel:

STABILIREA DE CONTRACTE

CERERE DE LEASING

ACCEPTUL

Relațiile dintre participanții unei operațiuni de leasing financiar

La formularea, tratarea și încheierea contractelor de leasing trebuiesc tratate noțiuni care privesc obligațiile și drepturile ce decurg din actele respective pentru evitarea oricăror neîntelegeri ce pot, pe parcurs, umbri relațiile dintre parteneri.

Abordarea financiara a leasingului 41

O primă deosebire trebuie făcută între contractul încheiat pentru operațiuni de full service leasing, care presupun cedarea, în anumite condiții, a dreptului de folosire a unor mașini și utilaje și contractul încheiat pentru operațiuni de financial leasing, care au în vedere și contracte suplimentare, cu funcții de finanțare. În cazul în care contractul de full service conține și elemente ale altor tipuri de contracte, trebuiesc urmărite și prevederile contractelor respective. Dacă condițiile pe care dorim să le includem în contractul de leasing nu corespund nici prevederilor contractului de inchiriere și nici altor contracte economice, atunci se aplică regulile generale ce reglementează închirierea, derularea și finalizarea contractelor de vânzare – export. Cazurile în care apar și astfel de situații sunt însă rare. Dar, indiferent de formele pe care le îmbracă un contract de leasing, sunt efecte juridice pe care trebuie să le studiem și să ținem seama de ele în momentul încheierii contractelor.

Reglementările amintite au o mare importanță pentru cercurile economice interesate deoarece pentru transportul la mari distanțe apar scutiri tarifare, reduceri de impozit, etc.

La noi în țară, contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.

Un rol important în derularea contractului de leasing îl deține rata de leasing, atât ca o cauză principală a contractului cât și ca unul din factorii de decizie în cederea opțiunii de leasing. Metoda de calcul diferă de la o societate la alta.

Se pot distinge mai multe etape în calculul ratelor. O primă etapă ar fi determinarea prețului real de achiziție ce va fi închiriat plus cheltuielile de transport, plata taxelor de cumpărare și alte cheltuieli legate de achiziționarea echipamentului. Urmează determinarea comisionului ce revine societății de leasing, ce depinde de prețul echipamentului, termenul de leasing și cheltuielile generale ale societății. Unele societăți stabilesc cotă fixă, altele percep comisioane între 7% – 20%. Se determină apoi cotele de amortizare a echipamentelor, ca niste procente lunare care sunt aplicate asupra “cheltuielilor de capital” și vor da sume ce va asigura recuperarea ratelor de amortizare de către societatea de leasing de la client. În final, se aplică asupra cheltuielilor de capital un factor care cuantifică serviciile, ajutorul pe care îl acordă societatea de leasing clientului. Acest procent va trebui să asigure recuperarea dobânzilor pe care trebuie să le plătească societății de leasing pentru creditul obținut, precum și un anumit profit, deci și beneficii. În unele cazuri poate exista un adaos la chirie, calculat în funcție de durata de utilizare a mașinii, numit royality. Se stabilesc performanțe medii, normale, pe care o anumită mașină poate să le realizeze pe lună, peste acestea se plătește royality. Aceasta se calculează pe baza formulei:

chiria de bază x performanța efectivă (în 1 lună)

–––––––––––––––––––– – chiria de bază

performanța medie (în 1 lună)

în 1 lună = ponderea din perioada calculată

La încheierea contractului de leasing, utilizatorul are posibilitatea să reînoiască contractul pentru o nouă perioadă și cu o chirie mai redusă; să achiziționeze bunul la un preț care a fost fixat la încheierea contractului (acesta doar în cazul leasingului financiar); sau să restituie bunul societații de leasing ceea ce duce la terminarea relațiilor contractuale.

Abordarea financiara a leasingului 42

3.6. Evolutia leasingului din Romania

Studiul evoluției pieței leasingului românesc a fost realizat pe perioada anilor 2003-2014. Piața de leasing din România este formată din câteva mii de agenți și descrisă în ansamblul ei prin intermediul a două mari asociații:ASLR (Asociația Societăților de Leasing din România) și ALB (Asociația Societăților Financiare din România).

Evoluția pieței leasingului din România în perioada 2003-2008 se poate vedea faptul că această piață a leasingului s-a dezvoltat mult în ultimii ani. De la aproximativ 954 de milioane de euro în 2003 s-a ajuns la aprox. 4,945 miliarde euro în 2007, având un permanent trend ascendent pe toată această perioadă. În plus, potențialul estimat de către ALB privind valoarea totală a activelor finanțate pe piață leasingului pentru anul 2008 se ridica la aproximativ 6 mld. Euro.

Mai jos se prezintă totodată informații cu privire la variația trimestriala în anul 2008 a ponderilor valorilor activelor finanțate în leasing, în funcție de bunurile ce fac obiectul activităților de leasing. Acestea se grupează în trei mari categorii și anume: vehicule (vehicle), echipamente (equipment) și respectiv bunuri imobiliare (real estate). Grafic se constată faptul că ponderea vehiculelor din total, deși se menține peste nivelul mediu de 50% și în ultimul trimestru al anului 2008, a înregistrat o reducere semnificativă, de 23%, pe fondul diminuării solicitărilor de autoturisme noi, în favoarea celor second hand. Acest aspect întărește convingerile reprezentanților societăților de leasing cu privire la impactul defavorabil al introducerii taxei de poluare asupra vânzărilor auto.

Grafic1.(Sursa: www.alb-leasing.ro/statisticidepiata,Statistici de piata 2003-2008 ALB )

Abordarea financiara a leasingului 43

În opinia mea, impunerea taxei de poluare a stârnit și alte nemulțumiri în rândul clienților care doreau achiziționarea în leasing a unui autoturism, în special în urma constatării că în țările vecine, precum Bulgaria această taxa nu se percepe. Prin urmare, o parte dintre acești clienti au apelat la firme de leasing bulgărești pentru achiziționarea autotvehiculelor, evitând astfel plata respectivei taxe. Acest fapt alături de cadrul nefavorabil al crizei financiare, a venit în detrimentul societăților de leasing românești, cauzând scăderea pieței în ultimul trimestru din 2008 cu 60% față de trimestrul anterior.

Această măsură care a determinat nu numai nemulțumiri în rândul clienților ce urmăreau achiziționarea de autovehicule, dar și o creștere semnificativă a numărului de solicitări pentru autovehiculele second-hand, a afectat și piața auto cât și piața leasingului, aceasta din urmă înregistrând o scădere cu 12% în trimestrul trei al anului 2008, comparativ cu cel de-al doilea trimestru.

Grafic 2. Evolutia pietei leasingului din Romania in 2008

Abordarea financiara a leasingului 44

Însă,în anul 2009 piața de leasing din România a scăzut cu 72% față de anul 2008,potrivit reprezentanților Asocoatiei Societăților Financiare a€ALB România. Finanțarea de vehicule a scăzut cu 75% până la 839,59 milioane euro, în timp ce leasingul de echipamente s-a diminuat cu 76% până la 261,16 milioane euro.

În opinia mea,piata leasingului a scazut in anul 2009 din cauza scaderii ecomonice de 7.7%. Finantarile acordate de companiile de leasing in 2009 s-au indreptat catre diverse domenii, astfel ca 20% din total au vizat echipamentele, 17% sectorul imobiliar si 63% sectorul vehiculelor.In domeniul finantarii transporturilor, autoturismele detin o cota de piata de 61%, vehiculele comerciale grele 21%, vehiculele comerciale usoare 16%, iar alte tipuri de vehicule 2% din total.

Abordarea financiara a leasingului 45

În 2010, piața leasingului a scăzut cu 14%, la 1,12 miliarde de euro.

În cadrul contractelor de finanțare a echipamentelor, ponderea celor pentru construcții a scăzut în 2010 față de 2009 la 13%, față de 23%, în timp ce finanțarea celorlalte sectoare ale economiei păstrează o pondere relativ constantă (8% echipamente agricole, 8% echipament medical, 7% industria alimentară, 5% echipamente destinate industriei metalurgice, 4% echipamente electrice, 3% industria de prelucrare a lemnului, 3% în domeniul echipamentelor IT și software precum și alte domenii). 

Perioada de criză a condus la mutații în cadrul sectorului imobiliar, unde în 2010 s-a produs o creștere la 37% a finanțării spațiilor de birouri clasele A, B, C, față de 26% în 2009, în timp ce finanțarea categoriei retail outlet a crescut ca pondere de la 21% în 2009 la 31% in 2010, finanțările pentru terenuri crescând și ele de la 4% la 9%. În contrast cu acestea, finanțarea clădirilor industriale a scăzut de la 36% în 2009 la 17% în 2010, iar cele hoteliere de la 6%, la 1%.

Abordarea financiara a leasingului 46

Anul 2011 în comparație cu anul 2010 și cu referire la finanțarea echipamentelor destinate diverselor parti ale economiei indică următoarea evoluție: ponderea sectorului construcțiilor este din nou în creștere de la 13% la 19%, cota sectorului echipamentelor electrice a crescut de la 4% la 10%, sectorul agricol înregistrând un avans substanțial de la 8% la 24%.

Finanțarea celorlalte sectoare ale economiei păstrează o pondere relativ constantă, respectiv echipamente medicale – 8%, industria alimentară – 8%, echipamente destinate industriei metalurgice – 6%, domeniul echipamentelor IT și software – 5% și industria de prelucrare a lemnului – 2%.

Perioada de criză 2009 – 2011 indică tendințe noi în finanțarea sectorului imobiliar din punctul de vedere al ponderii pe categorii imobiliare. Evoluția în perioada decembrie 2011 comparat cu decembrie 2010 evidențiază o scădere de la 37% la 24% a finanțării spațiilor de birouri clasele A, B, C, iar finanțarea categoriei retail outlet a scăzut dramatic ca pondere, de la 31% la 6%.

Abordarea financiara a leasingului 47

În 2012, piața de leasing financiar din România a înregistrat un volum total nou finanțat în valoare de 1.362 mil. EUR, în creștere cu 1% față de aceeași perioadă a anului 2011. Raportat la acest volum total, companiile membre ALB au finanțat active în valoare totală de 1.235 mil EUR (91%), iar companiile neafiliate, 127 mil. EUR (9%).

Clienții persoane juridice au atras cea mai mare pondere (88%) din totalul finanțărilor, urmați de persoanele fizice (12%). Ca și în aceeași perioadă a anului 2011, durata de finanțare cea mai des întâlnită este de 4-5 ani (24%) urmată de 3-4 ani (23%), 2-3 ani (20%), 5-7 ani (11%), 1-2 ani (11%), 1 an (5%) și 7-15 ani (6%), această ultimă perioadă fiind caracteristică finanțării sectorului imobiliar.

Abordarea financiara a leasingului 48

Piața de leasing financiar din România a înregistrat, la 31 decembrie 2013, un volum total nou finanțat în valoare de 1,243 miliarde de euro, în scădere cu 9% față de aceeași perioadă a anului 2012.

Finanțările acordate în anul 2013 s-au îndreptat către cele trei domenii tradiționale pentru leasingul financiar: cel al mijloacelor de transport care păstrează o pondere majoritară de 71% (879 milioane euro), cel al echipamentelor destinate diverselor sectoare ale economiei cu pondere de 25% (315 milioane euro) și sectorul imobiliar cu o pondere de 4% (49 milioane euro).

În comparație cu anul 2012 când sectorul energetic a înregistrat creștere, anul 2013 prezintă o scădere în acest domeniu ca urmare a modificărilor legislative aferente sectorului energetic.

Abordarea financiara a leasingului 49

Piața de leasing financiar din România a înregistrat la 31 decembrie 2014 un volum total nou finanțat în valoare de 1 324 milioane euro, în creștere cu 7% față de aceeași perioadă a anului 2013. Distribuția pe tipuri de active finanțate a fost următoarea: 76% (1 001 milioane euro) autoturisme și vehicule comerciale, 21% (282 milioane euro) echipamente și 3% (41 milioane euro) imobiliare.

Durata de finanțare cel mai des întâlnită este de 4-5 ani (31%), urmată de 3-4 ani (23%), 2-3 ani (18%), 5-7 ani (12%), 1-2 ani (8%), 1 an (4%) și 7-15 ani (4%). Această ultimă perioadă este caracteristică finanțării sectorului imobiliar. Cea mai mare cotă de piață este înregistrată de firmele de leasing financiar subsidiare băncilor, cu 75% din total, urmat de cele captive producătorilor cu 20% și de companiile de leasing financiar independente, cu 5%.

Abordarea financiara a leasingului 50

Piața de leasing financiar a urcat cu 13% în primul trimestru al anului 2015, comparativ cu acceasi perioada a anului 2014.

Vehiculele au înregistrat o creștere de 12% față de aceeași perioadă a anului precedent, iar pe categorii de vehicule autoturismele reprezintă, încă, o pondere majoritară de 49% din totalul volumului. Acestea sunt urmate de de vehiculele comerciale grele, cu o pondere de 40%, vehiculele comerciale ușoare (10%), precum și alte categorii de vehicule în proporție de 1%. 

La finalul primului trimestru al anului 2015, s-a înregistrat o creștere a finanțării echipamentelor agricole, de la 24% la 26%, în tendință similară cu finanțarea sectorului construcțiilor (de la 15% la 22%), cu finanțarea echipamentelor medicale (de la 3% la 15%) și cu industria metalurgică (de la 6% la 7%). 

Concluzii 51

Concluzii

După părerea mea, leasingul va cunoaște în viitor o dezvoltare serioasă în România. Scopurile și avantajele utilizării lui sunt bine cunoscute deja, reprezentanții întreprinderilor dispunând de o oarecare experiență în domeniu in ceea ce privește modul și posibilitățile de utilizare a acestuia și ca urmare cu ocazia deciziilor de investiții se ia în considerare și această din urmă alternativă.

În ceea ce privește oferta de pe piața leasingului și acesta s-a dezvoltat și se dezvoltă în continuare. Societățile de leasing, din punct de vedere al cunoștințelor profesionale și al puterii de capital, s-au întărit, clienții reușind să găseasca parteneri pentru orice tip de leasing dorit, putând să se aștepte la un conținut și la clauze ale contractelor cât mai cristalizate. Adică, sub leasing se înțelege peste tot același lucru și ca urmare între diferitele oferte, comparațiile se pot efectua mult mai ușor.

La nivel de contracte, există un echilibru între leasingul operațional „full service” și cel în care clienții optează doar pentru pachetul de bază (companii care operează flote de dimensiuni reduse sau care testează leasingul operațional ca o alternativă la alte forme de finanțare și administrare a parcului auto și care reprezintă oportunități pentru o dezvoltare ulterioară).

În opinia mea sunt anticipate creșteri în ceea ce privește numărul de vehicule aflate în administrarea companiilor , implicit ale cifrei de afaceri și investițiilor legate de dezvoltarea firmelor de profil.

Potențialul de creștere al industriei leasingului este însă foarte mare, chiar dacă este o industrie la începuturile ei. Stabilitatea pe termen lung a acestei activități este susținută de existența unei rezerve mari de clienți potențiali, neexistând pericolul scăderii acestei cereri sub nivelul ofertei.

Potrivit specialiștilor Deloitte România, există o corelație directă între creșterea PIB-ului și evoluția leasing-ului financiar, cu un decalaj de 1-2 ani. Atunci când avem o scădere a contractelor noi, de leasing pentru anul precedent se observă, în anul următor, o încetinire sau contracție a PIB-lui, corelată cu descreșterea pieței de leasing. În cazul în care scăderea pieței de leasing este de două cifre, această dinamică poate semnala o posibilă recesiune anul următor. Astfel piața de leasing poate fi considerată un barometru al evoluției economiei pe termen mediu, transmițând din timp avertizări, deoarece reflectăcererea de finanțare a companiilor, în special IMM-uri. Practic, evoluția pieței de leasing este corelată în mai mare măsură cu apetitul pentru investiții decât cu apetitul pentru consum.

Având în vedere ca suma activelor, tot ceea ce finanțăm în leasing, se regăsește în economie într-o formă sau alta, industria de leasing este un indicator foarte precis cu privire la tendințele performanței economiei.

Concluzii 52

Piața de leasing are un impact pozitiv asupra economiei în România. Astfel, putem spune că există potențial de creștere a averii naționale cu ajutorul activității companiilor de leasing. La rândul lor, jucătorii din leasing au, de asemenea, un rol important în creșterea economică la nivelul României. Astfel, putem afirma că un sector de leasing sustenabil poate oferi României șansa de a experimenta o creștere economică mai rapidă.

Principalele inițiative ale asociației ALB pentrul anul în curs cât și pentru viitor vizează 3 mari direcții:

schimbarea percepției clienților cu privire la leasing

poziționarea leasingului ca soluție cu multiple beneficii

implicarea comunității în acțiuni de CSR.

Viitorul leasingului depinde de realizarea a două probleme care își condiționează de fapt dezvoltarea și anume: de mobilizarea mijloacelor financiare necesare extinderii operațiunilor practicate atât pe plan intern cât și internațional și de posibilitatea de a se adapta la o tehnică financiară adecvată activităților diverse pe care le necesită introducerea să într-o economie care pune un accent particular pe dezvoltarea sectorului serviciilor.

Bibliografie 53

BIBLIOGRAFIE

CERNA Silviu: Economie monetară și financiară internațională,ditura Mirton, Timișoara 1997

CLOCOTICI Dorin, GHEORGHIU Gheorghe: Operațiunile de leasing, Editura Lumina Lex, București 2000

GABELE Eduard, KROLL Michael: Leasing als Finanzierungs – instrument, Gabler 19921

GUREȘOAIE Ion: Contractul de leasing, Editura Gir Press, București 1998

HALPERN Paul, VESTON J. Fred, EUGENE F. B. : Finanțe manageriale modelul canadian, Editura Economică 1998

HASTEDT Uwe – Peter , Gewinurealisation beim Finanzierungs – leasing, Gabler 1992

HOANȚĂ Nicolae: Finanțele firmei, Editura Continent, Sibiu 1996

POPA Ioan: Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București 1997

STANCU Ioan: Finanțe: Teoria piețelor financiare, Editura Economică, București 1997

TOMA M, ALEXANDRU Felicia: Finanțe și gestiune financiară de întreprindere, Editura Economică, București 1998

VOICULESCU Dan, CORAȘ Mircea: Leasing, Editura Științifică și Enciclopedică, București 1985

Capital – nr. 15, 23, 40, 46, 47 din 2000

Ordonanța Nr. 51/1997 republicată privind operațiunile de leasing și societațile de leasing

Monitorul Oficial Nr. 9 din 12 ianuarie 2000

www.capital.ro

www.unslr.ro

17. www.wall-street.ro

18. www.alb-leasing.ro

19. www.business24.ro

20. www.bancherul.ro