Leadershipul carismatic . [610831]

1

Tema: „Leadershipul carismatic .

Student: [anonimizat]:
Slt. TOMA Costel

– SIBIU, 2017 –

2
Cuprins

Introducere ………… ……….. ………………………………………… …..…….p. 3

Definirea noțiunii de carism ă…………………………………………………….. ……….. p. 3

Liderul carismatic în organizația militară ……… …………………….. …….p. 5

Leadershipul carismatic ……………………………………………………..…p. 5

Dezvoltarea liderilor …………………………… ………………………… ……p. 6

Nevoia de leadership ………………………………………………………. ……p. 8

Concluzii ……………………………………………………………………. ……p. 9

Bibliografie ……………………………………………….. …………………………………….p.10

3

Introducere

Leadership -ul se manifestă într -un mod diferit în diferite organizații, fiind
influențat de o mare varietate de factori, majoritatea fiind legați de personalitatea
liderului, de caracteristicile susținătorilor săi și de menționarea contextului în care
acesta evoluează.
Primele cercetări privind leadership -ul se cunosc înca d in anul 1920
pornindu -se de la idea că defapt un bun lider este înnăscut și nu format. Astfel,
cercetările s -au axat pe identificarea unor trăsă turi necesare unui lider de succes.
Leadership -ul reflect ă una din funcțiile managementului, cea de antrenare și
coordonare, axându -se pe problemele comportamentale.
Leadership -ul reprezintă acel proces de influențare, într -un context
organizațional dat, a comportamentului altor persone și de determinarea acestora să
acționeze într -un anumit mod sau să urmeze un curs al acțiunii, astfel încât să fie
posibilă îndeplinirea obiectivelor.
Leadershipul carismatic se întâlnește la persoanele considerate carismatice,
care au un talent nativ deosebit de a influența într -o manieră profundă pe cei din
jur. Liderii carismatici au realizări importante de mici copii și evoluția lor confirmă
calitățile pe care le -au moștenit de la generațiile anterioare. În condițiile în care
calitățil e native sunt șlefuite prin educație, prin diferite experiențe, liderul devine o
personalitate marcantă a comunității în care își desfășoară activitatea.
Liderii carismatici se caracterizează printr -o încredere foarte mare în
propriile resurse, în proprii le valori, dar și în abilitatea lor de a obține ceea ce își
doresc. De altfel, mult timp s -a considerat că poți fi un lider adevărat doar n
măsura în care te naști cu un astfel de talent, așa cum nu poți fi un pictor sau artist
strălucit dacă nu ai un tale nt înnăscut1.
Studiile privind liderul charismatic au fost orientate în cea mai mare parte pe
indentificarea acelor comportamente care diferențiază liderul charismatic de cel
necarismatic. O serie de autori au acordat atenție caracteristicilor perso nale ale
liderului charismatic. Astfel, Robert House a identificat trei asemenea trasaturi: un
grad extrem de înalt de încredere în forțele proprii; capacitatea de a domina pe
alții; pasiune și siguranță în susținerea propriilor idei .

1 Dr. Petre Dutu, Leadership si management in armat ă, Universitatea Națională de Apărare “Carol I”, Centrul de
Studii Strategice de Apărare și Securita te, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I” București, 2008

4
Definirea noțiunii de carismă

Carisma este abilitatea de a -i atrage pe oameni, e o însușire de calități,
atitudini , valori personale extraordinare și c omportamente ale unor persoane .
Ne plac oamenii carismatici. Oameni cărora le strălucesc privirile în timp ce
vorbesc cu noi și ne povestesc ceva de care sunt pasionati. Oameni cărora le face
plăcere să ne vada, oameni care sunt foarte ocupați dar care atunci când le cer
sfatul lasă tot de oparte si spun: „ Te ascult! ”. Suntem mereu atrași de acest gen de
oameni . Oameni care au un optimism și un zâmbet permanent și că rora nimic nu
le poate sta î n cale. O conversație cu ei este spumoasă, te împrospătează , te umple
de energie. Uiți că erai obosit, uiți că aveai treabă și începi să visezi.
Sunt persoa ne care prin simpla lor prezență într -o încăpere reușesc nu doar
să atragă atenția (în sens pozitiv) celorlalti, ci și să -i facă pe aceștia să se declare
încantaț i de ei.
Iar dacă astfel de persoane încep ș i să comunice verbal, î n mod sigur
audient ul nu doar că le va sorbi fiecare cuvant, dar va fi și înclinat să se
supună celui în cauză . Astfel de persoane sunt binecuvantate cu însușirea
cunoscută sub numele de carismă . Majoritatea oamenilor consideră carisma ceva
mistic, aproape nedefinit, consideră că este o calitate genetică, înăscută. Însă
carisma poate fi cultivată .
Ca să putem folosi simplu și practic termenul de carismă pentru al
folosi cu eficineță, vom defini noțiunea de carismă astfel: Carisma este o
putere extraordinară ce necesită o pregăti re pentru a fi evidențiată. Carisma
ligitimează puterea și ne sporește autoritatea.
Conform DEX, charisma este un dar particular conferit prin grația divină.
Cuvântul charisma provine de la zeița greacă Charis. Astăzi cuvântul se referă la
magneti sm, intensitate . După cum știm din cercetăril e psihologice asupra
motivației și energiei, aceste aceste "calităț i" pot fi cultivate prin antrenamentul
potrivit . Asul pe care îl au în mânecă persoanele care se află mereu în centrul
atenției, chiar dacă nu fac nimic, se numește carismă. A fi carismatic î nseamnă a
avea abilitatea de a -i influența pe ceilalți într -un mod pozitiv pe baza unei
coneziuni fizice, emoționale și intelectuale, înseamnă a ave a o putere irezistibilă.
De asemenea, person alitatea, dar și contextul socio -cultural sunt elemente
care influențează felul în care este percepută și folosită carisma.
Această însușire este una periculoasă , deoa rece ea poate cond uce
cu ușurință spre un tip de putere greșit înțeles și gestionat. Doar pusă în
slujba comunităț ii, ea poate fi folosită în mod benefic. Carisma se poate mima, dar
numai pe o perioadă scurtă de timp.
Capacitatea de a mobiliza oamenii, de a-i convinge de spusele tale, de a le
impune teme și acțiuni, de a-i determina să accepte și să adopte anumite

5
valori derivă dintr -o dotare specială a individului, care însă trebuie să fie în
consonanță cu nevoile comunitatii . .

Liderul carismatic în organizația militară

În lumea civilizată conducerea reprezintă o problemă care este intens
studiată, deoarece stilulconducătorului condiționează eficiența oricărei organizații
sociale. Acesta reprezintă unul din motivele pentru care preocupările științifice
actuale se axează pe studierea mijloacelor de perfecționare a conducerii și pe
alegerea liderilor care prezintă abilități și capacități pentru exercitarea cu succes a
unor astfel de funcții.Premisa fundamentală de la care se pornește este aceea că
liderul contează, că oamenii din vârfulierarhiei influențează în mod cert
productivitatea oricărei organizații2.
Prin stabilirea de standarde, obiective și priorități un lider poate să aducă
schimbări în performanța de zi cu zi. El influențează permanent sensulevoluției
prin stabilirea unei viziuni strategice și formularea obiectivelor pe termen lung.
Dintre diferitelefeluri de organizații, una din cele mai implicate în evoluția de
ansamblu a întregii societăți, oreprezintă organizația militară.În domeniul militar
conducerea dobândește o importanță și un specific aparte, datorită faptul ui
că pregătirea personalului și organizarea activităților se realizează în perspectiva
unor condiții de activitateviitoare și care pot furniza o mulțime de elemente
imprevizibile, mult diferite față de așteptările și previziunile organizatorice.
Restruct urările rapide din domeniul profesiei militare, implicațiile aderării
țăriinoastre la alianțele militare internaționale, participarea cu efective în teatrele
de operații, atrag tot maifrecvent atenția asupra însușirilor pe care cei din fruntea
ierarhiei mi litare trebuie să le dețină pentru a puteaorganiza și coordona activitățile
care se derulează în sistemul militar.
Din acest motiv, cunoașterea particularităților psihice ale conducătorilor,
selecția și formarea lor reprezintă un obiectiv prioritar pentru psihologia militar ă.

Leadership ul carismatic

Leadershipul charismatic se întâlnește la persoanele considerate carismatice,
care au un talent nativ deosebit în a -i influența într -o manieră profundă pe cei din
jur. Liderii carismatici au realizări importante de mici copii și evoluția lor confirmă
calitățile pe care le -au moștenit de la generațiile anterioare.

2 Manolache Ioana, Personalitate și leadership, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București,
Sesiunea de Comunicări Științifice „Strategii XXI”, București, 2006 .

6
În condițiile în care calităț ile native sunt șlefuite prin educație, prin diferite
experiențe, liderul devine o personalitate marcantă a comunității în care își
desfășoară activitatea. Liderii carismatici se caracterizează printr -o încredere foarte
mare în propriile resurse, în propri ile valori, dar și în abilitatea lor de a obține ceea
ce își doresc. De altfel, mult timp s -a considerat că poți fi un lider adevărat doar în
măsura în care te naști cu un astfel de talent, așa cum nu poți fi un pictor sau artist
strălucit dacă nu ai un ta lent înnăscut.
Un lider carismatic prezintă următoarele calități3 :
a) capacitatea de a creea o viziune ce este de natură să evidențieze un viitor
dorit, strălucitor pentru susținătorii săi. Această capacitate are în vedere
următoarele elemente: articular ea unei viziuni convingătoare; stabilirea unor
așteptări înalte; modelarea unor comportamente competitive.
b) capacitatea de a energiza, în special printr -o implicare personală ridicată.
Liderul carismatic conduce prin propriul său exemplu, el nu cere altora să facă ceea
ce el însuși nu face. Capacitatea de energizare cuprinde următoarele aspecte: •
evidențierea propriului angajament ; exprimarea încrederii personale; obținerea și
utilizarea succesului.
c) capacitatea de a dezvolta și ut iliza potențialul susținătorilor săi în
concretizarea viziunii organizaționale pe care a transmis -o acestora. Obținerea
implicării raționale și afective a susținătorilor săi este un proces important pentru
oficializarea și amplificarea puterii unui lider. În acest sens, se au în vedere
următoarele: ex primarea sprijinului personal; manifestarea empatică; exprimarea
încrederii în oameni.

Dezvoltarea liderilor

Deși există persoane care din pozițiile lor de manageri sau supervizori au
autoritatea să îndeplinească anumite sarcini și obiective în cadrul organizației din
care fac parte, această putere nu îi face în mod automat lideri. Liderii adevărați vor
face în așa fel încât cei cu care lucrează / colaborează vor dori să îi urmeze sau să
îndeplinea scă anumite sarcini specifice. Liderii nu se vor limita doar la a spune
altora ce trebuie făcut.
Un li der poate fi definit ca fiind: c ineva care ocupă o poziție în cadrul unui
grup, influențează pe alții în funcție de așteptările pozițiilor ocupate și coor donează
și direcționează grupul pentru atingerea scopurilor propuse.

3 Culda L., Managementul Organiza ției Militare, curs, Vol. I, Editura Academiei Forțelor Terestre, Sibiu,
2006;

7
Cea mai mare parte a activitatilor pe care le desfasuram cu totii sunt
activitati care implica si alte persoane (cel putin inca o alta persoana) ; in acest
context, liderul joaca un rol d ecisiv in organizarea si desfasurarea actiunilor si se
bucura de o atentie generala sporita. Multe decizii sunt luate si multe actiuni sunt
executate, cu referire la indicatiile pe care liderul le da sau le -a dat anterior sau
principii generale pe care ace sta le -a imprimat in grupul respectiv .
Indiferent daca vorbi despre organizatii profesionale (companii, asociatii,
universitati) sau grupuri personale , liderii sunt un punct important de referinta
Cu siguranta, in mare parte, este vorba de o decizie personala si fiecare
individ controleaza propriul proces de formare personala si profesionala. Pentru a
invata insa, este nevoie si de surse de informatie. In prezent, informatia se
acumuleaza cu o viteza impresionanta, iar sursele sunt mai diverse ca niciodata.
Liderii adevărați nu se nasc ci se formează în timp. Oamenii pot deveni
lideri mai eficienți dacă doresc cu adevărat acest lucru. Liderii buni se formează
de-a lungul unui proces continuu de studiu, educație, instruire și experiență.
Abilitățile specifice leadershipului nu sunt înnăscute decât în mică măsură și de
aceea trebuie mereu perfecționate prin muncă și studiu. Liderii cei mai buni nu vor
înceta niciodată procesul de autoinstruire și studiu.
Leadershipul es te cea mai importantă resursă într -un proces de îmbunătățire
a comunităților din care facem parte. Dacă sunteți în vreun fel implicat într -un grup
comunitar sau o organizație atunci în mod sigur veți avea nevoie de competențe
specifice leadershipului pentr u a putea realiza ceva cu adevărat important. Și de
fapt unul din lucrurile cele mai importante pe care un lider le poate face este să
asigure cadrul și să încurajeze formarea unor noi lideri în cadrul organizației,
companiei sau comunității respective. Li derii sunt cei care fac ca lucrurile să se
întâmple. Ei au viziune, au inițiativă, pot influenca oamenii, pot face propuneri, pot
organiza logistica necesară, pot soluționa anumite probleme, duc lucrurile până la
capăt și, mai ales, își asumă responsabilit ăți.
Procesul de instruire trebuie să asigure, în primul rând, formarea
capacităților de conducere pe baza aptitudinilor existente, apoi să -l îna rmeze pe
viitorul lider cu metode eficiente de conducere. Metodele de conducere sunt
modalități de acțiune pentru realizarea obiectivului propus, sunt legități ale
activității umane care prevăd succesiunea logică, care implică utilizarea diferitelor
tehnici și instrumente pentru realizarea scopului propus4.
Capacitățile de conducere se pot grupa după etapele de desfășurare ale unui
act decizional, dar trebuie să reținem că sunt și capacități comune tuturor acestor
etape.

4 Culda L., Managementul Organiza ției Militare, curs, Vol. I, Editura Academiei Forțelor Terestre, Sibiu,
2006

8
După cum se observă, în practica didactică există o oarecare dificultate în
ceea ce privește stabilirea corectă a activităților ce vor fi executate pentru
realizarea obiectivelor operaționale – deci, pentru formarea unor capacități; pentru
acest lucru trebuie experiență, "puțină“ gândire, studiu, c onsultare și, îndeosebi,
pasiune și dăruire profesională.
Aceste obiective conturate mai sus sunt unele dintre direcțiile principale de
formare ale unui lider în devenire. Pornind de la sistemul unic tradițional de
instruire, aceste obiective trebu ie îndreptate spre diversificarea învățământului prin
implementarea unor obiective operaționale concrete și măsurabile.
Nevoia de leadership
Globalizarea și integrarea regională constituie două dimensiuni esențiale ale
lumii actuale5. Armata sau, mai e xact, misiunile acesteia sunt influențate
semnificativ de fenomenele globalizării și ale integrării regionale. În prezent,
intervențiile militare sunt adesea bilaterale sau multilaterale. De aici, nevoia
asigurării interoperabilității trupelor implicate în executarea unei misiuni sau a
alteia. Totul este animat de dorința de a fi eficace și eficient în orice acțiune și
activitate întreprinsă. Cu alte cuvinte, se dorește atingerea obiectivelor stabilite,
într-un mod absolut și, dacă este posibil, cu costuri cât mai mici
Nevoia de leadership militar este cerută atât de contextul internațional, cât și
național în care armata este chemată să îndeplinească misiuni și sarcini specifice.
Pe de altă parte, natura și conținutul misiunilor încredințate, precum și cali tatea
militarilor implicați în asemenea activități întăresc nevoia de leadership militar. Un
leadership eficace se impune în toate domeniile de activitate umană, inclusiv în cel
militar. Totuși, este vorba de un element absolut esențial în contextul milita r. Fără
un leadership puternic, este puțin probabil ca o armată să poată furniza eforturile
concertate ce ar trebui să o caracterizeze, iar membrii săi nu vor ajunge să se
unească în vederea unui scop comun, ceea ce este totuși esențial pentru succesul
operațiunilor militare. Un leadership puternic este asociat cu niveluri înalte ale
coeziunii și ale elaborării unui obiectiv comun, ce are o importanță primordială
pentru reușita tuturor operațiunilor militare .

5 Gabor Gabriel, Transformarea Organizațiilor militare în actualul mediu globalizat – teză de doctorat,
Universitatea Națională de Apărare, Carol I, București 2009 .

9

Concluzii

Posibilitatea de a comanda un grup de oameni, indiferent de mărimea lui,
poate naște, uneori, tendințe autoritare, mentalități "superioare“ și comportamente
cu accent de duritate. În ultimă instanță, controlul și frânarea acestor atitudini sunt
asigurate de standardul cultural al celu i în cauză, care îi pot oferi premisele unui
dialog neîngrădit de orgolii sau dorința de a părea superior. Succesul com unicării
în organizația depinde astfel, în mod decisiv, de comandantul acesteia, care trebuie
să fie un adevărat manager al sistemului co municațional al organizației sale, iar
acest lucru presupune un efort continuu din partea lui pentru acumularea de
cunoștințe și formarea de deprinderi în comunicarea organizațională și
interpersonală. Leadershipul este perceput ca un tip de influență in terpersonală
prin care un individ determină un alt individ sau grup să se achite de sarci na pe
care primul vrea să dusă la bun sfârșit. Comandantul dă o direcție, un scop de atins
și permite să se vadă mai departe; individul: forma legăturii și a relației de muncă.
Organizația nu mai este concepută ca o abstracție și făcută din structuri, ci ea este
mai curând asimilată persoanelor care, aici, sunt responsabile, în in teracțiune și
vecinătate permanentă; o rganizația: dimensiunea colectivă, structurile și
procedurile .
Leadershipul se manifestă diferit în organizații, fiind influențat de o mare
diversitate de factori, cei mai importanți fiind legați de personalitatea lide rului, de
caracteristicile susținătorilor săi și de specificitatea contextului în care acesta
evoluează. Interacțiunea acestor elemente stau la baza stilurilor de leadership pe
care le întâlnim la nivelul organizațiilor, indiferent de dimensiunea sau de
domeniul lor de activitate.

10

Bibliografie

1. Dr. Petre Dutu , Leadership si management in armat ă, Universitatea Națională
de Apărare “Carol I”, Centrul de Studii Strategice de Apărare și Securitate , Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I” București, 2008 ;
2. Culda L., Managementul Organiza ției Militare, curs, Vol. I, Editura Academiei
Forțelor Terestre, Sibiu, 2006 ;
3. Manolache Ioana, Personalitate și leadership, Universitatea Națională de
Apărare „Carol I”, București, Sesiunea de Comunicări Științifice „Strategii XXI”,
București, 2006 ;
4. Gabor Gabriel, Transformarea Organizațiilor militare în actualul mediu
globalizat – teză de doctorat, Universitatea Națională de Apărare, Carol I, București
2009.