Ld Ionut Venter Revizuit 02 [631257]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
Ș
I FARMACIE

SPECIALIZAREA FARMACIE

CROCUS SATIVUS

ANALIZĂ FARMACOGNOSTICĂ

Coordonator:

Ș
ef lucrări dr. farm. Sebastian NEMETH

Student: [anonimizat]2020

Capitolul I – Partea generală

I.1. INTRODUCERE

I.1.1. Motiva
ț
ia temei

Fitoterapia
este
terapia
ce
folosește
plantele
ca
mijloc
de
tratament
ș
i
este
cea
mai

veche
dintre
toate.
​
Încă
din
timpuri
străvechi
omul
a
apelat
la
darurile
naturii
pentru
a-și
alina

suferința și o face și astăzi, când medicina este atât de avansată.

În
secolul
XX,
au
început
să
se
facă
cercetări
științifice
care
să
ateste
rezultatele

miraculoase
ale
plantelor,
astfel
că
în
zilele
noastre
beneficiile
acestora
au
devenit
certe

ajutând ca fitoterapia să recâ
ș
tige teritoriul pierdut.

Fitoterapia
se
bazează
pe
substanțele
active
ale
plantelor,
utilizând,
la
fel
ca
în

timpurile
străvechi,
întreg
materialul
vegetal
(fie
că
e
vorba
de
planta
întreagă
sau
de
o

anumită
parte
a
ei:
rădăcină,
frunze,
flori),
fără
să
extragă
și
să
izoleze
doar
anumite
substanțe

din
plantă,
așa
cum
face
industria
farmaceutică.
Tocmai
de
aceea
putem
spune
că,
dintre
toate

științele, fito
​
terapia a rămas de-a lungul timpului cea mai curată.

Ș
ofranul
este
o
plantă
veche
ș
i
scumpă,
un
condime nt
cu
un
parfum
puternic
ș
i
o

culoare
distinctivă.
Acesta
con
ț
ine
compu
ș
i
antioxidan
ț
i
care
contribuie
la
reducerea
riscului

anumitor afec
ț
iuni cron ice care apar din cauza stresului oxidativ.

Cercetările
ș
i
îndelunga
utilizare
de-a
lungul
timpului
demonstrează
că
ș
ofranul
poate

îmbunătă
ț
i
​
starea
de
spirit
​
,
cre
ș
te
libidoul
ș
i
poate
combate
stresul
oxidativ.
Ș
ofranul
este
în

general sigur pentru majoritatea oamenilor
ș
i este foarte simplu să îl introduci în dietă.

Motivul
pentru
care
mi-am
propus
să
studiez
această
plantă
se
datorează
numeroaselor

acțiuni
farmacologice,
cele
mai
cunoscute
dintre
acestea
fiind:
antioxidantă,
aromatizantă,

antiinflamatoare, antibiotică, cardio-protectoare, hepatoprotectoare
ș
i afrodisiacă.

Această lucrare este compusă din parte generală
ș
i contribu
ț
ii personale.

Partea
generală
cuprinde
date
cu
privire
la
planta
medicinală
studiată,
date
botanice,

compozi
ț
ie
chimică,
date
fitochimice,
proprietă
ț
i
farmacologi ce,
studii
toxicologice,
produse

farmaceutice.

Partea
a
II-a,
de
contribu
ț
ii
personale
reune
ș
te
studiul
farmacognostic
al
unei
specii
de

Crocus
sativus
​
,
cultivată
ș
i
recoltată
din
Oradea
(Bihor).
Etapele
analizei
cuprinzând:
analiza

1

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

macroscopică,
microscopică,
analiza
preliminară
a
compu
ș
ilor
fitochimici,
identificarea

compu
ș
ilor
chimici
prin
metoda
cromatografiei
pe
strat
sub
ț
ire
ai
extractului
,
identificarea

activită
ț
ii
antioxidante
atât
prin
metodele
clasice
cât
ș
i
prin
voltametrie,
respectiv
efectul

antibacterian asupra mai multor tulpini ale acestuia.

I.1.2. Scurt istoric

Istoria
cultivării
ș
ofranului
datează
de
peste
3.000
de
ani.
Planta
sălbatică
de
la
care

provine
ș
ofranul
(
​
Crocus
sativus
​
)
se
numea
​
Crocus
cartwrightianus
​
.
Oamenii
de
ș
tiin
ț
ă

consideră
că
primul
document
care
men
ț
ionează
ș
ofranul
este
o
carte
asiriană
despre
botanică

din secolul al VII-lea î.Hr., scrisă pe vremea Ashurbanipalului.

De
atunci,
s-au
găsit
dovezi
pentru
utilizarea
ș
ofranului
în
tratamentul
a
aproximativ

90
de
boli.
[3]
Papirusul
Ebers
(cca
1550
î.Hr.)
men
ț
ionează
ș
ofranul
ca
ingredient
într-o
cură

pentru
problemele
renale[44],
a
fost
recomandat
ca
adaos
la
fiecare
masă
ca
„un
medicament

cardiac
înveselitor”
dar
cu
un
avertisment
potrivit
căruia
cantită
ț
ile
excesive
au
ac
ț
ionat
ca

deprimant
al
apetitului[45],
de
ș
i
o
cantitate
rezonabilă
ar
stimula
pofta
de
mancare
ș
i
ar

diminua
durerile
de
cap
ș
i
mahmureala,
ca
remediu
pentru
infec
ț
iile
catarale,
stările
u
ș
or

anxioase, tratamentul hepatomegalia[46], carminativ, diaforetic
ș
i emenagog [47].

2

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Fig.I.1. [https://saffronwaldenmuseum.swmuseumsoc.org.uk/saffron/ – This entry was posted in Collections,

Human History, Natural History on November 14, 2017 by Museum Editor.]

În
Europa,
cultivarea
ș
ofranului
a
scăzut
semnificativ
în
urma
căderii
Imperiului

Roman
ș
i
a
fost
reintro dus
atunci
doar
când
civiliza
ț
ia
islamică
„Al-Andalus”
s-a
răspândit
în

Spania,
Fran
ț
a
ș
i
Italia.
[31]
În
secolul
al
XIV-lea,
perioa da
„Mor
ț
ii
Negre”
cererea
de

preparate
medicinale
pe
bază
de
ș
ofran
s-a
ridicat,
astfel
acesta
s-a
din
ț
ările
sudice
ș
i

mediteraneene [32], cum ar fi Rodos.

Cultivarea
ș
i
comer
ț
ul
s-au
extins
rapid
iar
falsificar ea
pulberii
de
ș
ofran
a
adus
la

apari
ț
ia
„codului
Safra nschou”,
în
baza
căruia
falsificatorii
erau
amenda
ț
i,
închi
ș
i
sau
chiar

executa
ț
i.
[34]
Imedia t
după
aceea,
cultivarea
ș
ofranului
s-a
răspândit
în
toată
Anglia,
în

special
Norfolk
ș
i
Suffolk.
Ora
ș
ul
Essex
din
Saffron
Walden,
numit
pentru
noua
sa
cultură
de

3

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

specialitate,
a
apărut
ca
principal
centru
de
cre
ș
tere
ș
i
comercializare
a
acestuia
pe
teritoriul

Angliei.

Europenii
au
adus
ș
ofranul
în
America
când
membrii
imigran
ț
i
ai
Bisericii

Schwenkfelder
au
părăsit
Europa[38].
Până
în
1730,
olandezii
din
Pennsylvania
cultivau

ș
ofranul
în
tot
estul
regiunii,
iar
coloniile
spaniole
din
Caraibe
au
cumpărat
cantită
ț
i
mari
din

acest
nou
ș
ofran
american,
iar
cererea
mare
a
asigurat
ca
pre
ț
ul
de
listă
al
ș
ofranului
la

schimbul de mărfuri din Philadelphia să fie egal cu cel al aurului [39].

I.2. DATE BOTANICE ASUPRA SPECIEI
​
Crocus sativus

I.2.1. Încadrare sistematică

Fig.I.2. – Crocus sativus

Regn

Plantae

Încrengătură

Magnoliophyta

Clasa

Liliopsida

Ordin

Asparagales

Familie

Iridaceae

Gen

Crocus

Specie

Crocus sativus

I.2.2. Caractere morfologice

Bulbo-tubercul
globulos
(
​
Fig.I.3.A
​
),
aplatizat
la
bază;
cu
diametrul
aproximativ
de

5cm,
prezintă
tunici
fibroase
cu
fibrele
zvelte
ș
i
fin
reticulate,
extinse
la
vârful
acestuia
până

la 5cm lungime cu un număr de 3–5 catafile albe, membranoase.

Sec
ț
iunea
transversală
a
bulbo-tuberculului
prezintă
la
exterior
teci
uscate
(teci

protectoare)
ș
i
în
interior
celule
parenchimatice
de
depozitare
ce
con
ț
in
numeroase
granule
de

amidon.

Frunzele
(
​
Fig.I.3.B
​
)
sunt
aciculare,
având
o
lungime
de
5-11cm,
1,5-2,5mm
lă
ț
ime,

verzi,
erecte
ș
i
glabre.
Examinate
microscopic,
acestea,
prezintă:
un
strat
de
ceară
pe
ambele

4

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

fe
ț
e
ale
frunzei
meni tă
a
împiedica
pierderile
de
apă
în
urma
procesului
de
transpira
ț
ie,

stomate a
ș
ezate în pali sadă
ș
i cloroplaste cu rol în fotosinteză.

A

B

C

Fig.I.3. – Crocus sativus

Bulb
ș
i
​
tulpina
​
– A; Frunze – B, Floare
ș
i…. – C

Florile
(
​
Fig.I.3.C
​
)
sunt
pubescente
apar
toamna,
​
din
septembrie
până
în
noiembrie
​
,
cu

o
lungime
de
1-4cm
,
de
culoare
albastru-violet,
cu
vene
mai
închise,
având
un
parfum

penetrant.
Bracteele
sunt
prezente,
foarte
inegale,
de
culoare
albă,
membranoase,
cu
vârfuri

îndepărtate.
Tubul
periant
este
lung
de
4-8cm;
segmente
inegale,
de
3,5–5cm
lungime,
1–2cm

lă
ț
ime,
oblanceolate
sau
obovate,
obtuze.
Filamente
de
7–11mm
lungime,
purpurii,
glabre;

antere
de
15-20mm
lungime,
galbene.
Stilul
împăr
ț
it
în
3
ramuri
claviforme,
ro
ș
u
închis,

fiecare
ramură
lungă
de
25–32mm,
care
depă
ș
e
ș
te
mult
anterele
ș
i
cel
pu
ț
in
jumătate
din

lungimea
segmentelor
de
periant,
care
apare
într-un
punct
mult
sub
baza
anterelor
din
gâtul

florii.

Florile
sunt
sterile
ș
i
nu
produc
semin
ț
e
fertile
datorită
formei
triploide
ceea
ce

înseamnă
că
trei
seturi
omoloage
de
cromozomi
alcătuiesc
complementul
genetic
al
fiecărui

specimen; C. sativus poartă opt corpuri cromozomiale pe set, reprezentând 24 în total.

(bibliografie- drive, carte sofran)

5

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

I.2.3. Date fitochimice asupra speciei Crocus sativus

Șofranul
se
caracterizează
printr-o
combinație
tipică
între
culoarea
ro
ș
u-portocalie

intensă (
​
carotenoide
​
), gustul amar (
​
picrocrocina
​
)
ș
i mirosul aromatic (
​
safranal
​
).

Pigmenții
carotenoidici
reprezintă
o
clasă
a
pigmenților
grași
solubili
care
se
găsesc
în

principal
în
plante,
alge
și
bacterii
fotosintetice,
unde
ei
au
un
rol
critic
în
procesul
de

fotosinteză.
De
asemenea,
ei
apar
la
unele
bacterii
nefotosintetice,
drojdii
si
mucegaiuri,
unde

pot
să
efectueze
o
funcție
de
protecție
împotriva
daunelor
de
lumină
și
oxigen.
Deși
animalele

par
a
fi
incapabile
de
a
sintetiza
carotenoide,
multe
animale
încorporează
carotenoide
din

hrana
lor.
În
interiorul
animalelor,
carotenoidele
asigură
colorarea
favorabilă,
care
servește
ca

antioxidanți, și poate fi o sursă pentru activitatea vitaminei A.

Ace
ș
tia
sunt
reprezenta
ț
i
de
crocine
(
​
carotenoide
solubile
în
apă
​
),
glicozide
ale

carotenoidei
crocetină
(α-crocetină
sau
crocetina-I)
esterificată
cu
diverse
oze
(gen
ț
iobioză,

glucoză,
gen
ț
ioglucoz ă
ș
i
diglucoză).
Pe
lângă
derivații
de
crocină,
șofranul
mai
conține
și

alte
carotenoide
minore
(α-caroten,
β-caroten,
licopen,
zeaxantină
ș
i
mangicrocina
un

conjugat glicozidic xanton-carotenoid).

Fig.I.4 A-Crocetina (cis
ș
i trans); B-Crocina

Din
categoria
componentelor
chimice
importante
ale
ș
ofranului,
responsabile
de
gustul

său
amar
ș
i
aroma
specifică
sunt
monoterpenele,
picrocrocina
ș
i
derivatul
ei
deglicozilat,

safranalul
(dehidro-β-ciclocitral),
format
în
ș
ofran
în
timpul
uscării
ș
i
depozitării
prin

hidroliza picrocrocinei, ambele cu importan
ț
ă farmacologică semnificativă.

6

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

A

B

Fig.I.5. A-Picrocrocina B. Safranal

Alături
de
componentele
menționate
produsul
vegetal
conține
o
serie
de
flavonoide

(kaempferol),
taninuri,
antociani,
alcaloizi,
saponine,
vitamine
(în
special
riboflavină
ș
i

tiamină),
aminoacizi,
proteine,
amidon,
minerale,
gume,
grăsimi,
ceară,
uleiuri
esen
ț
iale
ș
i
al
ț
i

compu
ș
i
chimici.
​
(articol-medicinal
uses
and
pharmacological
properties
of
crocus

sativusfarmacologie)

I.2.4. Metode analitice utilizate

I.2.4.1.
​
Extrac
ț
ia Soxh let

Extracția
Soxhlet
se
aplică,
de
regulă,
probelor
solide
sau
„semisolide”,
probe
precum

plante
sau
părți
din
ele,
țesuturi
animale,
sol,
cărbune
și
șisturi
sunt
mai
întâi
mărunțite
și

aduse
într-o
formă
de
pulbere
foarte
fină
pentru
a
mări
suprafața
de
contact
în
procesul
de

extracție.
Analiții
extrași
se
vor
concentra
în
balonul
în
care
se
află
solventul
de
extracție.

Această
metodă
se
bazează
pe
o
diferență
mare
dintre
punctele
de
fierbere
ale
solventului
și

cele
ale
analiților
extrași.
Pe
baza
acestei
proprietăți
extrasul
este
adus
la
o
temperatură
de

fierbere
a
solventului,
care
va
condensa
într-un
refrigerent
și
va
reveni
în
cartușul
care
conține

proba
de
extras.
Prin
realizarea
mai
multor
cicluri
de
extracție,
randamentul
procesului
poate

fi controlat astfel încât randamentul de extracția să fie maxim.

7

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Fig.I.6. –

Practic,

procedurile
de
extracție

Soxhlet
trebuie
să

cuprindă
următoarele
etape:
uscarea
corespunzătoare
a
probei,
dar
astfel
încât
să
nu
se
piardă

din
cantitatea
de
analit
din
probă;
mărunțirea
acesteia
(de
obicei
prin
mojarare)
pentru

asigurarea
unui
contact
cât
mai
bun
între
matricea
probei
și
solvent;
estimarea
volumului

probei
(în
mL);
alegerea
cartușului
de
extracție
(se
pot
folosi
cartușe
mici,
intermediare
și
cu

volum
mare
de
extracție);
alegerea
solventului
potrivit
pentru
extracție,
astfel
încât
acesta
să

dizolve
cât
mai
selectiv
analiții
de
interes
față
de
alți
componenți
din
matricea
probei;

estimarea
volumului
de
solvent
utilizat
pentru
extracție,
la
care
se
ține
cont
și
de
volumul

probei
extrase;
estimarea
timpului
de
fierbere
și
de
extracție;
efectuarea
procedurii

propriu-zise
de
extracție,
care
are
o
durată
funcție
de
numărul
ciclurilor
de
extracție
și
a

timpului
unui
ciclu;
stoparea
procedurii
se
face
atunci
când
analiții
sunt
extrași
cantitativ,
iar
o

parte
a
solventului
evaporat
va
rămâne
condensat
în
cartuș
(în
felul
acesta
concentrarea
este

asigurată
printr-un
volum
mai
mic
de
solvent
în
balonul
în
care
se
culege
acesta);
analiza

conținutului extrasului printr-o tehnică analitică adecvată.

(folder licenta carotenoide- Extractie soxhlet)

I.2.4.2.
​
Cromatografia

Cromatografia
este
o
metodă
fizică
de
separare
bazată
pe
distribu
ț
ia
componentelor

dintr-un
amestec
între
două
faze:
una
fixă,
denumită
fază
sta
ț
ionară
ș
i
alta
mobilă,
ce
străbate

8

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

faza
sta
ț
ionară.
Faza
sta
ț
ionară
poate
fi
un
adsorbant
solid
(cromatografie
de
adsorbtie),
un

lichid
depus
pe
suprafa
ț
a
unui
suport
solid
(cromatografie
de
reparti
ț
ie),
un
schimbător
de
ioni

(cromatografie prin schimb ionic) sau un gel (cromatografie prin excluziune sterică).[5]

Termenul
de
cromatografie,
care
înseamnă
scriere
în
culori
(chrom=culoare
în
limba

greacă)
a
fost
dat
de
Tvet
(1906),
cu
ocazia
separării
coloran
ț
ilor
din
frunze
verzi
(clorofile,

carotenoide),
prin
adsorb
ț
ie
lichid-solid.
Principiul
metodei
Tvet
constă
în
stabilirea
unui

echilibru
într-un
proces
cinetic
de
adsorb
ț
ie-desorb
ț
ie
între
faza
solidă
fixă
ș
i
faza
lichidă

mobilă.

Cromatografia
în
strat
sub
ț
ire
este
o
tehnică
foarte
utilizată
în
separarea
ș
i
purificarea

carotenoidelor.
Tehnica
de
bază
a
acestei
metode
a
fost
descrisă
de
diferi
ț
i
autori.[8]
Gradul

de
purificare
prin
această
metodă
este
mult
mai
mare,
comparativ
cu
cromatografia
pe

coloană.
În
func
ț
ie
de
natura
carotenoidului
se
vor
alege
faza
sta
ț
ionară,
precum
ș
i
faza

mobilă
ș
i sistemul de e luare din plăci.

Materialele
biologice
ce
con
ț
in
carotenoide
sau
solu
ț
iile
lor
trebuie
ferite
de
ac
ț
iunea

luminii
deoarece
prin
expunerea
carotenoidelor
la
lumină,
în
mod
deosebit
la
lumina
solară

directă
sau
la
lumina
UV,
se
realizează
fotoizomerizarea
cis-trans.
Multe
carotenoide
sunt

termolabile,
în
special
xantofilele,
încălzirea
lor
realizându-se
doar
în
situa
ț
ia
când
este

absolut
necesar
acest
lucru.
Separarea
carotenoidelor
trebuie
realizată
la
temperatura
camerei,

până
la
20
℃
ș
i
la
întuneric.
În
cazul
saponificării
la
cald,
solu
ț
iile
trebuie
protejate
prin

utilizarea
solven
ț
ilor
cu
puncte
de
fierbere
nu
foarte
ridicate
(30-60
℃
).
În
prezenta
oxigenului

(aer)
sau
a
peroxizilor,
multe
carotenoide
pot
fi
oxidate,
ele
fiind
foarte
sensibile
la
oxigen
în

stare
adsorbită
(în
cromatograme,
pe
coloană
ș
i
pe
strat
sub
ț
ire),
prin
urmare
în
cromatografia

în
strat
sub
ț
ire
a
carot enoidelor
trebuie
luate
anumite
precau
ț
ii
ș
i
anume:
aplicarea
rapidă
a

probei;
aplicarea
probei
la
lumina
slabă;
developarea
imediată
a
cromatogramei;
developarea

la întuneric a cromatogramei; utilizarea unei atmosfere de azot.

Alegerea solventului

Solven
ț
ii
utiliz a
ț
i
în
separarea
carotenoidelor
prin
cromatografie
în
strat
sub
ț
ire
sunt

eluan
ț
i
slabi,
cum
ar
fi
eter
etilic,
benzenul,
precum
ș
i
amestec
de
solven
ț
i
acetona-eter
etilic,

etanol-eter
etilic,
acetat
de
etil-benzen
etc.
Solven
ț
ii
care
dau
o
înaltă
rezolutie,
datorită

proprietă
ț
ilor
lor,
sunt
alcoolii
ter
ț
iari.
Cloroformul
este
în
general
omis
datorită
urmelor
de

9

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

acid
clorhidric
pe
care
le
con
ț
ine
ș
i
care
pot
conduce
la
transformări
ale
carotenoidelor.

Acidul acetic este utilizat doar în cazul carotenoidelor puternic adsorbite pe adsorbant.

Adsorban
ț
i utiliza
ț
i pentru cromatografia în strat sub
ț
ire a carotenoidelor (tabelul I.1.):

Tabel I.1. – Strat adsorbant CSS carotenoide

Nr. crt.

Adsorbant

1.

Al
​
2
​
O
​
3

2.

Celuloza

3.

CaCO
​
3
​
:MgO:Ca(OH)
​
2
​
(30:6:5, m/m/m)

4.

Ca(OH)
​
2

5.

Ca(OH)
​
2
​
:silicagel (1:1,m/m)

6.

Kieselguhr

7.

Manitol

8.

MgO

9.

MgO:celita (1:2, m/m)

10.

MgO:silicagel (1:1, m/m)

11.

Silicagel

12.

Zaharoza

Detectarea carotenoidelor

Datorită
faptului
că
ace
ș
ti
pigmen
ț
i
sunt
colorati,
se
poate
realiza
ș
i
identificarea

vizuală
a
lor
(se
poate
detecta
vizual
până
la
0,05
g
–
caroten).
Carotenoidele,
însă,
se

decoloreaza
rapid
pe
placa
cromatografică,
din
acest
motiv
fiind
necesară
stropirea

cromatoplăcii
cu
o
solu
ț
ie
de
parafină
în
eter
de
petrol
[8].
Unele
carotenoide
carbonilice
sau

produ
ș
ii
de
descompun ere
oxidativă
pot
fi
identifica
ț
i
cu
o
solu
ț
ie
de
rodamina
1%
în
acetonă

[9]
sau
prin
stropirea
cu
o
solu
ț
ie
de
SbCl
​
3
în
cloroform.
Cea
mai
sensibilă
metodă
rămâne

totu
ș
i
identificarea
cu
vapori
de
iod,
când
se
formează
spoturi
de
culoare
brună,
prin
această

metodă
identificandu-se
ș
i
eventualele
impurită
ț
i.
Compu
ș
ii
incolori
pot
fi
detecta
ț
i
prin

vizualizarea
fluorescen
ț
ei
verde
caracteristică
la
absorb
ț
ie
în
ultraviolet.
​
(folder
licenta

10

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

carotenoide
Articol
METODE
DE
EXTRACTIE
SI
SEPARARE
A
CAROTENOIDELOR

DIN PLANTE)

I.2.4.3.
​
Spectrofotometria

Spectrometria
în
UV-VIS
se
aplică
în
domeniul
spectral
180-1100nm,
deci
între

ultravioletul
apropiat,
domeniu
în
care
se
ob
ț
in
mai
pu
ț
ine
informa
ț
ii
structurale
(mai
ales

pentru
compu
ș
ii
nesatura
ț
i),
dar
se
ob
ț
in
date
importante
pentru
analiza
cantitativă
a

compu
ș
ilor
organici
medicamento
ș
i
a
unor
complec
ș
i
metalici
ai
acestora
etc.
Domeniul

UV-VIS
este
alcătuit
de
fapt
din
trei
zone
spectrale
ș
i
anume:
ultravioletul
apropiat,
cuprins

între
180
ș
i
400
nm;
vizibilul,
cuprins
între
400
ș
i
700nm
ș
i
infraro
ș
u
foarte
apropiat,
cuprins

între 700
ș
i 1100 nm.

Determinările
spectrometrice
în
acest
domeniu
se
bazează
pe
fenomenul
de
absorb
ț
ie
a

radia
ț
iilor
cuprinse
în
acest
domeniu
spectral,
de
către
speciile
chimice
analizate.
Prin
urmare,

determinările
în
acest
domeniu
au
la
bază
măsurători
de
absorban
ț
ă
(sau
transmitan
ț
ă),
cu

ajutorul spectrofotometrelor automatizate, inclusiv pentru analiza multicomponent.

Spectrometria
UV-VIS
este
utilizată
mai
ales
pentru
determinări
cantitative
bazate
pe

absorb
ț
ia
radia
ț
iilor
din
domeniile
men
ț
ionate
mai
sus,
absorb
ț
ie
care
este
propor
ț
ională
cu

concentra
ț
ia
analitului ,
într-un
domeniu
de
concentra
ț
ii
dat,
în
care
există
o
rela
ț
ie
liniară
între

absorban
ț
ă
ș
i
concentra
ț
ie.
O
substan
ț
ă
moleculară
aflată
într-o
solu
ț
ie,
expusă
la
ac
ț
iunea

unor
radia
ț
ii
din
regiu nea
spectrală
UV-VIS,
poate
absorbi
anumite
lungimi
de
undă,
când
are

loc
un
transfer
par
ț
ial
de
energie
către
moleculele
de
analit,concomitent
cu
scăderea

intensită
ț
ii
radia
ț
iei
incidente(I
​
0
​
).
Dacă
este
absorbită
o
radia
ț
ie
din
domeniul
vizibil,
solu
ț
ia

devine colorată. Efectul de absorb
ț
ie par
ț
ială a unei păr
ț
i a radia
ț
iei este prezentat în figura….

I.2.4.4.
​
Voltametria

Aceasta
este
o
metodă
electroanalitică
ce
necesită
o
sursă
de
energie
externă
care

impune
solu
ț
iei
de
analizat
un
curent
pentru
a
determina
desfă
ș
urarea
unei
reac
ț
ii

electrochimice
deoarece
aceasta
nu
are
loc
spontan,de
la
sine.
Prin
aceasta
voltamperometria

se deosebe
ș
te de poten
ț
iometrie .

Prin
voltamperometrie
ș
i
în
cadrul
acesteia
prin
polarografie
(care
este
o
metodă

voltamperometrică)
se
pot
determina
to
ț
i
cationii,
anionii
ș
i
speciile
organice
care
pot
fi

oxida
ț
i
sau
redu
ș
i
electrochimic.
În
unele
cazuri
polarografia
este
preferată
spectrometriei
de

11

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

absorb
ț
ie
atomică,
de
ș
i
polarografia
este
considerată
ca
fiind
pu
ț
in
demodată.
Polarografia

rămâne
totu
ș
i
o
meto dă
voltametrică
mult
utilizată,
cu
rezultate
exacte
ș
i
precise,
în
analiza

substan
ț
elor medicame ntoase.

Voltamperometria
utilizată
în
analiza
cantitativă
ș
i
numită
din
acest
motiv

„voltamperometrie
de
dozaj”
are
ca
principiu
aplicarea
unei
diferen
ț
e
de
poten
ț
ial
variabil

între
un
microelectrod
indicator
(sau
de
lucru)
ș
i
un
electrod
de
referin
ț
ă,
adesea
de
Ag/AgCl,

introdu
ș
i în solu
ț
ia probei în care se produce reac
ț
ia generală următoare:

Ox+ne
​
–
↔Red
 

La
un
moment
dat,
în
timpul
reac
ț
iei,
electrodul
indicator
dobânde
ș
te
un
poten
ț
ial
a

cărui valoare determină reducerea sau oxidarea analitului (care este un depolarizant).

În
acest
moment
are
loc
o
cre
ș
tere
bruscă
a
intensită
ț
ii
curentului
care
trece
prin

circuitul
dintre
electrozi.
Trebuie
însă,
evitată
trecerea
oricărui
curent
prin
electrodul
de

referin
ț
ă,
de
aceea
se
utilizează
de
regulă
un
al
treilea
electrod,
care
este
un
electrod

auxiliar,confec
ț
ionat
din
carbon
sau
un
metal
nobil.
Concomitent
se
introduce
în
celula
de

lucru
un
electrolit
suport
care
asigură
conductivitatea
mediului.
În
aceste
condi
ț
ii
se
produce

microelectroliză
de
durată
scurtă
ș
i
ea
modifică
în
mică
măsură
concentra
ț
ia
analitului
din

probă.
Practic
se
urmăre
ș
te
ob
ț
inerea
unei
curbe
“
intensitate -poten
ț
ial”,
necesar
baleiajului

unei
tensiuni
într-un
domeniu
de
poten
ț
ial
potrivit
pentru
reducerea
sau
oxidarea
analitului
în

cauză (fig 13,32).

În
voltamperometrie
nu
se
lucrează
cu
montaje
de
doi
electrozi,
caz
în
care
curentul

trece
prin
electrodul
de
referin
ț
ă,
ci
cu
montaje
de
trei
electrozi
ș
i
tensiune
continuă,
caz
în

care prin electrodul de referin
ț
ă nici un curent.( fih 13,33).

În
voltamperometrie
se
utilizează
de
regulă
următorii
electrozi
de
lucru
(indicatori)

mei
importan
ț
i,
pentru
care
se
dau
ș
i
domeniile
de
poten
ț
ial
potrivite(
fa
ț
ă
de
electrodul
de

referin
ț
ă Ag/AgCl):

– platină, Pt, în domeniul de la zero la +1,3 V;

– aur, Au, în domeniul de la -0,2 la +1,0 V;

– mercur, Hg, în domeniul de la +0,6 la -1,3 V;

– carbon vitros, în domeniul de la +1,5 la -0,52 V;

Curbele
intensitate-poten
ț
ial
permit
identificarea
anali
ț
ilor
prezen
ț
i
ș
i
determinarea

concentra
ț
iilor lor, dec i dozarea multor metale.

12

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Trebuie
men
ț
ionat
faptul
că
electrozii
ș
i
mai
ales
microelectrozii
de
Pt,
Hg
ș
i
carbon

vitros
(grafit
vitros)
sunt
cei
mai
utiliza
ț
i
în
prezent.
De
asemenea
trebuie
subliniat
că

domeniile
de
poten
ț
ial
în
care
ace
ș
ti
electrozi
pot
func
ț
iona
corect
depind
de
electrodul
de

referin
ț
ă, de electrolitu l suport
ș
i de pH.

A
ș
a
de
exemp lu,
electrodul
de
platină
func
ț
ionează,
în
prezen
ț
a
electrodului
de

referin
ț
ă
SCE,
Hg/Hg
​
2
​
Cl
​
2
(mai
sus
este
vorba
de
electrodul
de
argint-clurură
de
argint),
în

domeniul
de
poten
ț
ial
de
la
+0,65
(oxidarea
apei:
H
​
2
​
O
→1/2
O​
2
+
2H
​
+
+2e
​
–
​
)
până
la
-0,45

 
 

la care are loc reducerea apei (2H
​
2
​
O+ 2e
​
–
​
→H​
2
​
+ 2OH
​
–
​
).

​
Dintre
cei
patru
electrozi
indicatori
men
ț
iona
ț
i
mai
sus,
electrodul
picătură
de
mercur

este
cel
mai
studiat
ș
i
mai
utilizat.
Este
vorba
în
acest
caz
de
micropicături
de
mercur
care

constituie
partea
activă
a
electrodului,
el
fiind
utilizat
în
polarografie,
tehnică
electroanalitică

descoperită
de
Heyrovsky(Premiul
Nobel,
1956).
A
ș
a
se
poate
observa
din
figura
13,33,
acest

electrod
este
construit
dintr-un
tub
de
sticlă
în
interiorul
căruie
există
o
capilară
de
10-70
㎛

diametru.
La
extremitatea
superioară
a
electrodului
există
un
mic
rezervor
de
mercur
pur

(hexadistilat
ș
i
păstra t
sub
azot),
iar
la
partea
inferioară
ies
picături
succesive
de
mercur,

foarte
mici,la
fiecare
3-4
secunde
(mărimea
micropicăturii
ș
i
timpul
de
desprindere
sunt

reglate
de
un
dispozitiv
special).
Mercurul
odată
folosit
se
recuperează,
putând
fi
reutilizat.

Desigur
că
mercurul
are
o
toxicitate
deloc
neglijabilă
de
care
trebuie
să
se
ț
ină
seama

(nefrotoxic,
hepatotoxic
etc.).
Fiind
însă
vorba
de
micropicături
(
deci
cantită
ț
i
mici
de

mercur),
de
sisteme
automate
de
analiză,
de
faptul
că
picăturile
pătrund
în
solu
ț
ia
probei

analizate
ș
i
de
faptul
că
se
lucrează
sub
atmosferă
de
azot
etc.,
nu
este
justificată
teama

exagerată fa
ț
ă de utiliz area acestui electrod.

​
Voltametria stripping puls diferen
ț
ială adsorbtivă

Această
tehnică
este
oarecum
asemănătoare
cu
voltametria
puls
diferen
ț
ială
cu

redizolvare
anodică,
dar
se
deosebe
ș
te
de
aceasta
prin
aceea
că
ionul
metalic
analizat
nu
se

concentrează
pe
electrodul
picătură
de
mercur
suspendată
prin
reducere
catodică,
ci
prin

adsorb
ț
ie
sub
forma
unui
complex
chelat
oarecare.
Spre
exemplu,
Ionul
cadmiu
a
fost

preconcentrat
în
acest
mod,
dintr-o
solu
ț
ie
10
​
-4
M
sub
forma
unui
complex
chelat
cu

2-mercapto-5-fenilamino-1,3,4-tiadiazol,la
un
poten
ț
ial
de
-0,7
V,
aplicat
timp
de
60
s
unei

picături
proaspete
de
mercur
(tridistilat)
sub
agitare.
apoi
s-a
oprit
agitarea
ș
i
s-a
fixat

poten
ț
ialul
la
-0,3
V
pentru
echilibrare
timp
de
10
s,
după
care
poten
ț
ialul
a
fost
scanat
spre

13

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

valori
mai
negative
sub
formă
de
pulsuri
diferen
ț
iale,
timp
de
40
s
la
o
viteză
de
scanare
de

25
mVs
​
-1
​
.
Fiecare
scanare
s-a
repetat
de
trei
ori
cu
picăt uri
noi
(proaspete)
de
mercur

suspendat.
Urmând
această
tehnică
(înso
ț
ită
de
ajustarea
pH-ului
la
6,0
cu
tampon
acetat,

dezaerarea
mediului
cu
azot
pur,
apă
pură
Milli-Q
etc.),
s-a
ob
ț
inut
voltamperograma
dată
în

figura 13,46.

Pentru
calibrare
s-a
utilizat
metoda
adaosului
de
standard,
cu
patru
adi
ț
ii
de
solu
ț
ie
de

referin
ț
ă.
S-a
constatat
că
maximul
picului
este
constant
în
domeniul
de
poten
ț
ial
de
la
-0,40

la-0,80
V.
Această
determinare
este
interferată
de
ionii
Cu
​
2+
​
,
Ni
​
2+
​
,
Hg
​
2+
ș
i
Bi
​
3+
​
,
dar
nu
este

interferată
de
ionii
Zn
​
2+
ș
i
Co
​
2+
​
.
Înregistrarea
voltamogramelor
s-a
făcut
cu
un
poten
ț
iostat

PSTAT 10 ( Eco-Chemie).

Pentru
determinarea
unor
cationise
poate
utiliza
voltametria
stripping
catodica

adsorbtiva
ș
i
voltamet ria
stripping
anodică
puls
diferen
ț
ială,
utilizând
ca
electrod
indicator
un

electrod
de
amalgam
dentar,
care
permite
determinarea
Zn
​
2+
ș
i
Pb
​
2+
în
concentra
ț
ii
de

nanogram/mL.
pentru
calcularea
concentra
ț
iei
cationilor
ș
i
a
timpului
efectiv
de
depunere
se

folosesc următoarele rela
ț
ii:

C=C
​
0
​
e
​
-(vt/V0)
​
t
​
efectiv
​
=V
​
0
​
/v(1- e
​
-(vt/V0)
​
)

Montajul
voltametric
experimental
include
trei
electrozi,
un
electrod
(auxiliar)
din

platină,
un
electrod
de
referin
ț
ă
de
Ag/AgCl
ș
i
un
electrod
de
lucru
din
amalgam
dentar
cu

argint pentru care se prezintă o schemă constructivă in figura 13,47.

(
​
Analiza
ș
i
controlul
medicamentelor
Vol.2-
Marius
Boji
ț
ă,
Liviu
Roman,
Robert
Săndulescu,

Radu Oprean) trimite la Florin Banică

I.2.4.5.
​
Metode de determinare a activită
ț
ii antioxidante

●
Metoda Follin-Ciocâlteu

Principiul
metodei
–
​
Determinarea
con
ț
inutului
de
polifenoli
totali
din
surse
vegetale
prin

măsurarea
densită
ț
ii
optice
a
unui
extract
primar
care
prin
complexare
cu
reactivul

Folin-Ciocalteu absoarbe în domeniul VIS la lungimea de undă λ = 750 nm.

Pregătire
probe
–
​
Proba
de
laborator
preluată
este
păstrată
astfel
încât
să
se
evite
alterarea

sau
modificarea
compoziției.
Proba
de
laborator
este
pregătită
pentru
încercare
astfel:

materialul
se
cântăre
ș
te
la
balan
ț
a
analitică
cu
o
precizie
de
4
zecimale.
Se
adaugă
solvent
de

extrac
ț
ie
1%HCl
în
metanol
sau
etanol
40%.
Probele
sunt
supuse
vortexării
5
minute,

14

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

sonicării
30
minute,
centrifugării
15
minute
cu
3000
rot/min
ș
i
filtrării
prin
hârtie
de
filtru

calitativă.
Extractele
ob
ț
inute
se
etichetează
ș
i
se
păstrează
la
congelator
în
vederea

determinării.

Calculul
ș
i
interpreta rea
rezultatelor
–
​
Cantitatea
totală
de
polifenoli
se
exprimă
în
raport

cu
o
curbă
de
etalonare
cu
standard
de
acid
galic.
Pe
baza
absorban
ț
elor
citite
la
diferitele

concentra
ț
ii
a
solu
ț
iei
standard,se
construie
ș
te
curba
de
etalonare
exprimată
în
mg/100mL.
Pe

baza ecua
ț
iei curbei se determină concentra
ț
ia de polifenoli din probe.

Y = AX + B

Y = absorban
ț
a citită la spectrofotometru

X = concentratia

A, B = constantele dreptei

●
Metoda
DPPH

(
​
http://cercetare.usamvcluj.ro/ISV/wp-content/uploads/2017/03/PO-1-%E2%80%93-CDS-1-Activiate
a-antioxidanta-DPPH.pdf
​
– 23.07.2020)

Principiul
metodei
–
​
DPPH
este
o
prescurtare
comună
pentru
compusul
chimic
organic

2,2-difenil-1-picril-hidrazil.
Este
o
pulbere
cristalină
de
culoare
închisă
compusă
din
molecule

stabile de radicali liberi

Metoda
se
bazează
pe
decolorarea
radicalului
stabil
DPPH

(2,2-difenil-1-picril-hidrazil),
colorat
puternic
în
ro
ș
u-purpuriu
ș
i
având
absorb
ț
ia
la
515nm
de

către substan
ț
e cu cara cter antioxidant.

Pregatire
probe
–
​
Proba
de
laborator
preluată
este
păstrată
astfel
încât
să
se
evite
alterarea

sau
modificarea
compoziției.
Proba
de
laborator
este
pregătită
pentru
încercare
astfel:

Materialul
se
cântăre
ș
te
la
balan
ț
a
analitică
cu
o
precizie
de
4
zecimale.
Se
adaugă
solvent
de

extrac
ț
ie
1%HCl
în
metanol
sau
etanol
40%
.
Probele
sunt
supuse
vortexării
5
minute,

sonicării
30
minute,
centrifugării
15
minute
cu
3000
rot/min
ș
i
filtrării
prin
hârtie
de
filtru

calitativă.
Extractele
ob
ț
inute
se
etichetează
ș
i
se
păstrează
la
congelator
în
vederea

determinării.

Calculul
ș
i
interpreta rea
rezultatelor
–
​
Activitatea
antioxidantă
se
exprimă
în
raport
cu
o

curbă
de
etalonare
cu
standard
de
trolox.
Pe
baza
absorban
ț
elor
citite
la
diferitele
concentra
ț
ii

a
solu
ț
iei
standard,se
construie
ș
te
curba
de
etalonare
cu
factorul
echivalent
µM
Trolox.
Pe

baza ecua
ț
iei curbei se determină activitatea antioxidantă a probelor.

15

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Y = AX + B

Y = absorban
ț
a citită la spectrofotometru

X = concentra
ț
ia

A, B = constantele dreptei

●
Metoda ABTS

Principiul
metodei
–
Determinarea
capacității
antiradicalice
cu
utilizarea
radicalului
cation

ABTS
​
˙+
​
.
​
Metoda
​
de
testare
a
capacității
antiradicalice
cu
aplicarea
ABTS
(2,2

azinobis-3-etilbenzotiazolină-6-acid
sulfonic)[12]
este
cunoscută
și
utilizată
pe
larg
pentru

stabilirea
activității
antioxidante
a
substanțelor
indiferent
de
natura
lor.
În
baza
metodei
date

se
determină
activitatea
antioxidantă
atât
a
substanțelor
pure,
cât
și
a
complexelor

antioxidante.
Radicalul
ABTS
​
˙+
este
generat
prin
oxidarea
ABTS
(2,2-azinobis

3-etilbenzotiazolină-6-
acid
sulfonic)
cu
persulfat
de
potasiu
și
este
redus
prin
adiționare
de

atomi de hidrogen. Formula de calcul este identică cu cea pentru testul DPPH.

(https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Monitorizarea%20activitatii%20complexelor%20antioxidante%2
0din%20Porphyridium%20cruentum%20prin%20aplicarea%20unor%20metode%20nespecifice.pdf)

I.2.5. Ac
ț
iunea farma cologică
ș
i utilizări

Al-Snafi,
A.E.
–
​
The
pharmacology
of
Crocus
sativus
–
A
review
–
IOSR
Journal
Of
Pharmacy
(e)-ISSN:

2250-3013, (p)-ISSN: 2319-4219 Volume 6, Issue 6 Version. 3 (June 2016), PP. 08-38

Stanescu
U.,
Hancianu
M.,
Cioanca
O.,
Aprotosoaie
A.C.,
Miron
A.
–
Plante
medicinale
de
la
A
la
Z
(editia
a

III-a) – Editura Polirom, ISBN:9789734672400, 2018

Având
ca
punct
de
plecare
utilizarea
în
medicina
tradițională
a
șofranului
ca

antidepresiv
și
anticarcinogen,
în
ultimele
decenii
s-au
intensificat
cercetările
asupra

proprietă
ț
ilor farmacol ogice ale principiilor active din compozi
ț
ia acestei plante.

Studiile
farmacologice
moderne
(vivo,
vitro),
în
special
pe
modele
animale,
au

demonstrat
că
extractul
de
ș
ofran
sau
constituen
ț
ii
săi
au
următoarele
efecte:
antidepresive

(crocină,
safranal
–
Crocina
acționează
probabil
prin
inhibarea
recaptării
de
dopamină
și

norepinefrină,
în
timp
ce
safranalul
inhibă
repreluarea
serotoninei
la
nivelul
sinapsei)[51],

antiinflamatorii[10],
antitumorale
(crocetina,
inhibând
rata
de
creștere
tumorală
la
concentra
ț
ii

micromolare
ș
i
fără
afectarea
celulelor
sănătoase),
hepatoprotectoare,
asupra
afecțiunilor

coronariene
(scăderea
difuzivită
ț
ii
oxigenului
cauzată
de
proteina
plasmatică
crescută
ș
i
a

nivelul
de
colesterol,
reducând
severitatea
aterosclerozei)
[49],
​
antibacteriene
(crocetină,

safranal)[50],
anticonvulsivante[59],
tulburări
ale
metabolismului
intermediar
(sursă

16

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

importantă
de
riboflavină,
cu
aproximativ
100γ/g.[48]),
tonice
asupra
SNC
(îmbunătă
ț
ire
a

memoriei) [52-54].

Ș
ofranul
ca
pigment
–
pigmentul
principal
al
ș
ofranului
este
α-crocina,
o
carotenoidă

solubilă în apă se folosea în histologie drept colorant pentru
ț
esutul conjunctiv.[60]

Ș
ofranul
ca
parfum
–
Un
compus
plăcut
mirositor,
safranalul,
[61]
se
dezvoltă
în

timpul
procesul
de
uscare[62],
prin
proces
enzimatic
[61]
sau
disocierea
termică
[63]
a

compusului amar, picrocrocina.

Ș
ofranul
condi ment
–
Acesta
oferă
preparatelor
culinare
un
aspect
delicat,
o
aromă

plăcută
ș
i culoarea galb enă, menite a îmbunătă
ț
i gustul.[64,65]

I.2.6. Toxicitate

De
secole,
ș
ofranul
se
utilizează
ca
plantă
medicinală
ș
i
culinară.
LD
​
50
la

administrarea
intraperitoneală
este
de
1,6
g(stigmat)
ș
i
respectiv
6
g(petale)/kg
[75].

Consumul
până
la
1,5
grame
de
ș
ofran
zilnic
este
sigur,
dar
consumul
excesiv
poate
fi
toxic.

De
exemplu,
5
grame
sunt
considerate
toxice
pentru
organism,
iar
o
doză
de
20
g/zi
poate
fi

fatală.
O
intoxica
ț
ie
u
ș
oară
cu
ș
ofran
provoacă
ame
ț
eli,
grea
ț
ă,
vărsături
ș
i
diaree,
în
timp
ce

una
mai
severă
poate
provoca
amor
ț
eală,
furnicături
la
nivelul
mâinilor,
picioarelor,
colorarea

în galben a pielii
ș
i och ilor sau sângerare spontană [76].

I.3. CONCLUZII – STADIUL CUNOA
Ș
TERII

1.
Ș
ofranul
este
cel
mai
valoros
produs
alimentar
medicamentos
datorită
importan
ț
ei
sale
în

dezvoltarea durabilă a zonelor de produc
ț
ie ale acestui condiment.

2.
Stigmatele
uscate
ale
plantei
Crocus
sativus
(Iridaceae)
sunt
utilizate
ca
un
condiment

binecunoscut,
care
are
o
altă
semnifica
ț
ie
în
industria
farmaceutică,
textilă
ș
i
în
special,

produsele
cosmetice;
în
prezent,
acesta
din
urmă
este
omniprezent
ș
i
se
bazează
pe

încorporarea unor ingrediente naturale sănătoase
ș
i naturale.

3.
Recent,
informa
ț
iile
despre
activitatea
farmacologică
a
acestei
plante
i-au
acordat
un
loc

proeminent
în
Codex,
unde
mai
multe
preparate
farmaceutice
con
ț
ineau
celebrele

stigmate.Mai
recent,
ș
ofranul
a
atras
un
interes
de
reînnoire
pentru
utilizarea
sa
în
produse

cosmetice.
Pe
lângă
proprietă
ț
ile
antioxidante
bine
descrise
ș
i
răspândite,
ș
ofranul
prezintă

interese
multiple
pentru
aplica
ț
iile
cosmetice,
cum
ar
fi
activită
ț
ile
anti-solare,

anti-pigmentare,
anti-îmbătrânire
ș
i
ar
putea
fi,
de
asemenea,
utilizat
ca
pigment
sau
în

parfumuri.
Cu
toate
acestea,
sensibilitatea
sa
în
ce
prive
ș
te
cultivarea,
randamentul
scăzut

17

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

legat
în
principal
de
culesul
ș
i
tăierea
manuală
ș
i
numeroasele
falsificări
ale
cărora
este

victimă,
generează
o
utilizare
redusă
care
nu
este
accesibilă
nici
unui
consumator
din

cauza unui pre
ț
excesiv.

.

18

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Capitolul II – Contribu
ț
ii personale

II.1. CERCETĂRI MACRO
Ș
I MICROSCOPICE

II.1.1. Analiză macroscopică

●
Material și metodă
 
●
 
Bulbi
de
șofran
achiziționați
online
de
pe
site-ul
​
www.pestre.ro
cu
originea
Olanda
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
certificați
de
Dutch
Acreditation
Council
ISO
17020
(număr
de
înregistrare
1085)
și
ISO
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
17025
(număr
de
înregistrare
L285),
au
fost
plantați
în
august
2019
și
s-a
recoltat
în
luna
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
octombrie
a
aceluiași
an.
 
 
 
 
(
​
https://www.pestre.ro/continut/upload/certificatbulbi%20sofran%20abac%20hol land%20b.v.
%202019_15360_15360.jpg
​
)
 
 
Conform
F.R.X
controlul
macroscopic
stabilește
caracterele
morfologice
ale
 
 
 
 
 
 
 
 
produselor
vegetale
observate
cu
ochiul
liber
sau
cu
lupa,
precum
și
cele
care
pot
fi
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
determinate prin perceperea mirosului și a gustului.
 
Examenul macroscopic se efectuează în ordinea precizării următoarelor elemente:
 
Aspect
​
– Se observă cu ochiul liber sau la lupă comparându-se cu o m ostră cunos cută. Se
 
stabilește aspectul exterior și inferior, fața superioară și inferioară, consistența, duritatea,
 
aspectul la pipăit, iar la unele produse tipul secțiunii transversale și raporturi dintre țesuturi.
 
Dimensiune
​
– Se determină pe hârtie milimetrică sau cu o riglă gradată (lungimea, lățimea și
 
grosimea).Se
apreciează
în
cm
pentru
majoritatea
produselor
(folosind
rigla),
în
mm
pentru
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
fructele și semințele mici (folosind hârtia milimetrică).
 
Culoarea
​
– Se determină de obicei la produsul uscat la lumina zilei, pe cele două fețe.
 
Mirosul
​
– Se percepe pe produsul ca atare, zdrobit între degete (frunze, flori) sau pul verizat
 
(rădăcină, scoarță). Mai rar se încearcă prin um ectare cu apă.
 

19

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Gustul
​
– Se stabilește pe produsul ca atare sau pe decoct. Datorită conținutului de substanțe
 
toxice, în unele cazuri, produsul nu se înghite, se elimină și se clătește gura cu apă.
 
●
Rezultate
 
 
În
urma
analizei
macroscopice
s-a
constat
o
lungime
totală
a
plantei
de
40cm,
8,5cm

rădăcini
adventive,
diametrul
bulbo-tuberculului
de
aproximativ
2cm
ș
i
aproximativ
29,5cm

frunzele.

Bulbo-tubercul
globulos,
aplatizat
la
bază;
cu
diametrul
aproximativ
de
2cm,
prezintă

tunici fibroase cu fibrele zvelte
ș
i fin reticulate, extinse la vârful acestuia.

Frunzele
sunt
aciculare,
având
o
lungime
de
aproximativ
?-18cm,
1,5-2,5mm
lă
ț
ime,

verzi, erecte
ș
i glabre.

Florile
sunt
pubescente
cu
o

lungime
de
1-4cm
,
de
culoare
albastru-violet,
cu
vene
mai
închise,
având
un
parfum

20

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

penetrant.
Bracteele
sunt
prezente,
foarte
inegale,
de
culoare
albă,
membranoase,
cu
vârfuri

îndepărtate.
Tubul
periant
este
lung
de
4-8cm;
segmente
inegale,
de
3,5–5cm
lungime,
1–2cm

lă
ț
ime,
oblanceolate
sau
obovate,
obtuze.
Filamente
de
7–11mm
lungime,
purpurii,
glabre;

antere
de
15-20mm
lungime
,
galbene.
Stilul
împăr
ț
it
în
3
ramuri
claviforme,
ro
ș
u
închis,

fiecare
ramură
lungă
de
25–32mm,
care
depă
ș
e
ș
te
mult
anterele
ș
i
cel
pu
ț
in
jumătate
din

lungimea
segmentelor
de
periant,
care
apare
într-un
punct
mult
sub
baza
anterelor
din
gâtul

florii.

21

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

 
●
Concluzii

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore

ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore ipsum.

II.1.2. Analiză microscopică

●
Material și metodă

Bulbi
de
șofran
achiziționați
online
de
pe
site-ul
​
www.pestre.ro
cu
originea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Olanda
certificați
de
Dutch
Acreditation
Council
ISO
17020
(număr
de
înregistrare
1085)
și
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
ISO
17025
(număr
de
înregistrare
L285),
au
fost
plantați
în
august
2019
și
s-a
recoltat
în
luna
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
octombrie
a
aceluiași
an.
 
 
 
 
(
​
https://www.pestre.ro/continut/upload/certificatbulbi%20sofran%20abac%20hol land%20b.v.
%202019_15360_15360.jpg
​
)
 

22

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Acest
examen
ce
reprezintă
o
fază
mai
avansată
a
analizei
calitative
a
produselor

vegetale, urmărește stabilirea țesuturilor și elementelor anatomice caracteristice ale secțiunilor

și
preparatelor
clarificate
din
pulberi
sau
produse
fragmentate.
Un
produs
vegetal
poate
fi

supus
examenului
microscopic
în
urma
unei
anumite
prelucrări
în
vederea
obținerii
unor

preparate
ce
pot
fi
analizate
la
microscop.
Preparatele
microscopice
se
realizează
prin
metode

diferite
în
funcție
de
natura,
starea
produsului
(întreg,
fragmentat
sau
pulverizat),
după

consistența
și
chiar
compoziția
sa
chimică.
Tehnica
pregătirii
preparatelor
microscopice
este

foarte
variată
și
depinde
de
grupa
morfologică
în
care
se
încadrează
produsul
vegetal
respectiv

(frunze, ierburi, flori, semințe, fructe rădăcini, scoarțe etc.).
 
●
Rezultate

 
●
Concluzii

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore

ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore ipsum.

II.1.3. Concluzii macro
ș
i microscopice

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore

ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore ipsum.

II.2. ANALIZĂ FITOCHIMICĂ PRELIMINARĂ

II.2.1. Identificare principii active prin reac
ț
ii chimice (tabel)

●
Material și metodă

Stigmate achiziționate de la Sc.tomiris.SRL, import Spania
 
 
Solvent extractie MeOH
 
Reactivi: Fehling, Molish, Dragendorff, Mayer, FeCl
​
3
​
, NH
​
4
​
OH,
 
Oze
​
: Se iau 2mL extract peste care se adaugă 2mL R.Fehling 1, 2m L R.Fehling 2
 
Se iau 2mL extract peste care se adaugă 3mL R.Molish
 

23

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Alcaloizi:
În
2
eprubete
se
iau
2mL
extract
metanolic
peste
care
în
eprubeta
P3
se
adaugă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
2mL R.Dragendorff, iar în eprubeta P4 se adaugă 2mL R.Mayer.
 
Saponozide:
​
Se iau 2mL extract metanolic peste care se adaugă…..
 
Antracenozide:
​
Se iau 2mL extract metanolic peste care se adaugă 3mL NH
​
4
​
OH.
 
Flavonozide :
​
Se iau 2mL extract metanolic peste care se adaugă 3mL…
 
Rezine (P7):
​
Se iau 2mL extract metanolic peste care se adaugă 3mL FeCl
​
3.
 
 
DESCRIEREA REACTIILOR CHIMICE

II.2.2. Rezultate

24

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

II.2.3. Concluzii – Analiză fitochimică preliminară

În
uma
analizei
fitochimice
s-a
identificat
prezen
ț
a
de
alcaloizi,
flavonozide,
oze
ș
i

rezine.

II.3. ANALIZA CROMATOGRAFICĂ A COMPU
Ș
ILOR CAROTENOIDICI

II.3.1. Separarea prin cromatografie pe strat sub
ț
ire
 
●
Material

Material acelasi cu fitochimia

●
Metodă
 

25

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

 
 

26

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

 
 
1,
picrocrocin;
2,
crocins;
3,
crocetin;
4,
trans-crocetin
mono
(β-D-gentiobiosyl)
ester;
5,

trans-crocetin di (β-Dgentiobiosyl) ester).
 
 
 

27

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

 
 
●
Rezultate

 
●
Concluzii

S-a
luat
în
lucru
30
µL
de
extract
care
s-au
adus
la
linia
de
start
pe
o
placă
activată
de
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
silicagel
GF254.
Faza
mobilă
utilizată
este
un
amestec
de
eter
de
petrol:acetonă
8:2
raport
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
volumetric.
 
 
Revelator lumina VIS/ UV 254nm/UV 365nm =>
 
Rf
 
 
 
0,98
 
B-caroten
 
Galben
 
0,87
 
Feofitină
 
Verde-măsliniu
 
0,75
 
Xantofilă
 
Galben pai
 
0,70
 
Clorofilă A
 
verde închis
 

28

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

0,50
 
Clorofilă B
 
Verde deschis
 
0,35
 
Luteină
 
Gri
 

II.3.3. Concluzii analiză cromatografică

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore

ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore ipsum.

II.4.IDENTIFICARE COMPU
Ș
ILOR CAROTENOIDICI PRIN METODA voltametrie

II.4.1. Material
ș
i metodă

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore

ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore ipsum.

Grafice florin 11111

II.4.2. Rezultate

Am
identificat
cu
ajutorul
spectrofotometrului
UV/VIS
utilizând
cuve
de
cuarț
cu
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
dimensiunea de 1cm.
 
Am măsurat absorbanța luminii în intervalul lungimii de undă =400-700nm .
 
 
Din
spectrele
obtinute,
carotenoidele
prezinta
absorbanța
cea
mai
mare
între
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
400-450nm (-caroten- 432 nm, Luteina- 415 nm ).
 

II.4.3. Concluzii

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore

ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore ipsum.

29

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

II.5.CUANTIFICAREA AC
Ț
IUNII ANTIBACTERIENE A EXTRACTULUI

II.5.1. Material
ș
i metodă
​
de muta
​
t

●
Proba/Probele

Probele
(Crocus
sativus
L.)
au
fost
colectate
din
​
Oradea
în
perioada

octombrie-noiembrie
2014.
Stigmele
proaspete
au
fost
separate
manual
de
florile
întregi
de

ș
ofran
prin
procedură
tradi
ț
ională.
Probele
au
fost
uscate
ș
i
păstrate
la
4
°
C
în
absen
ț
a
luminii

până la analiza lor. To
ț
i solven
ț
ii folosi
ț
i au fost achizi
ț
iona
ț
i de la ……………

The
samples
(Crocus
sativus
L.)
were
collected
from
…………………..during

October–November,
2014.
Fresh
stigmas
were
separated
manually
from
the
whole
flowers
of

saffron
by
traditional
procedure.
The
samples
were
dried
and
kept
at
4°C
in
absence
of
light

until their analysis. All solvents used were purchased from ……………

●
Prepararea extractului

2g
Crocus
sativus
stigma
s-au
extras
cu
XmL
MeOH/Eter
de
petrol
(Soxhlet-5
h).

Extractele
ob
ț
inute
s-au
concentrat
folosind
un
Rotavapor?????
(presiune/temp
20
℃
).
Cu

acestea s-au îmbibat rondele de 6mm hârtie de filtru

●
Tulpinile microbiene

Tulpinile
microbiene
au
fost
reprezentate
de
o
bacterie
Gram
pozitivă:
​
Staphylococcus

aureus
ATCC
25923
–
LOT
01302502
–
06.2021
ș
i
2
bacterii
Gram
negative:
​
Pseudomonas

aeruginosa
ATCC
27853
–
LOT
06500109
–
12.2020
ș
i
​
Escherichia
coli
–
ATCC
25922
–

LOT 00203102 – 06.2021.

Tulpinile bacteriene

A- Staphylococcus aureus, B-Escherichia Coli, C-Pseudomonas aeruginosa

●
Metoda

30

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Plăcile
Mueller-Hinton
s-au
însămân
ț
at
în
15
minute
de
la
etalonare
utilizând

tampoane
noi,
sterile.
Activitatea
antimicrobiană
a
uleiului
volatil
a
fost
cercetată
prin
metoda

de însămân
ț
are-difuzim etrică (Kirby-Bauer) standardizată.[49]

Suspensiile
microbiene
au
fost
preparate
în
solu
ț
ie
salină
0,9%
sterilă
ș
i
ajustate
ca

inocul
la
o
concentra
ț
ie
finală
de
0,5
standard
McFarland.
Un
volum
de
20mL
de
agar

Mueller-Hinton
pentru
tulpini
bacteriene
au
fost
inoculate
cu
20µL
de
suspensie
microbiană
ș
i

apoi
turnată
într-o
cutie
Petri.
Vasele
au
fost
lăsate
la
temperatura
camerei
pentru
15
minute

pentru a permite mediului de cultură să se solidifice.

Fiecare
disc
de
hârtie
cu
diametrul
de
6mm
a
fost
impregnat
cu
1000µg
din
solu
ț
ia

probă
(P1-Croci
stigma
MeOH;
P2-Croci
stigma
EdP)
ș
i
apoi
aplicat
manual
pe
suprafa
ț
a

vaselor
de
agar
inoculate
cu
microorganisme.
Ampicilina,
Oxacilina
ș
i
Colistina
(30µg/disc)

au
fost
utilizate
ca
standarde
de
referin
ț
ă
pozitive,
pentru
a
determina
sensibilitatea
speciilor

bacteriene
Gram
pozitive
ș
i
Gram
negative.
Vasele
au
fost
ț
inute
la
4șC
pentru
2h
pentru
a

permite
difuzia
ș
i
apoi
incubate
pentru
24h
la
37șC.
Activitatea
antimicrobiană
a
fost

determinată
prin
măsurarea
cu
un
liniar,
a
diametrelor
zonelor
de
inhibi
ț
ie,
incluzând

diametrul discului (6mm).

II.5.2. Rezultate

Toate experimentele au fost realizate în triplicat.

Probă/Etalon antibiotic

Staphylococcus

aureus

Escherichia

coli

mm

Pseudomonas

aeuroginosa

mm

31

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

mm

●
P1
​
(MeOH)
​
1000µg/disc

19±1,33

16±0,33

17±0,33

●
P2
​
(Eter de Petrol)
​
1000µg/disc

16±0,67

15±0,27

19±0,93

●
Ciprofloxacina

NA

24

NA

●
Colistina

NA

NA

20

●
Oxacilina

22

NA

NA

II.5.3. Concluzii

Compara
ț
ia
efectelor
antibacteriene
ale
ambelor
extracte
din
stigmatele
(MeOH,
Eter

de
petrol)
de
ș
ofran
cu
antibioticele,
arată
faptul
că
cele
din
urmă
pot
fi
asociate
sau
înlocuite

cu
acestea
ș
i
pot
fi
utilizate
în
tratamentul
bolilor
infec
ț
ioase
manifestând
un
poten
ț
ial

semnificativ cu aplica
ț
ii largi în domeniul farmaceutic.

II.6. DETERMINARE ACTIVITĂ
Ț
II ANTIOXIDANTE

II.6.1. Material
ș
i metodă (metode clasice+voltametrie)

Material

Aparatură: Computer, Voltmetru (MDE150- POLAROGRAPHIC STAND)

Extract metanolic din stigmate de
​
C.sativus

Reactivi: alcool metilic (producător), R Folin-Ciocâlteu,R. DPPH, R. ABTS

Metodă

Metoda Folin-Ciocâlteu

Principiul metodei

Determinarea
con
ț
inutului
de
polifenoli
totali
din
surse
vegetale
prin
măsurarea

densită
ț
ii
optice
a
unui
extract
primar
care
prin
complexare
cu
reactivul
Folin-Ciocalteu

absoarbe în domeniul VIS la lungimea de undă λ = 750nm.

Pregătire probe

Proba
de
laborator
preluată
este
păstrată
astfel
încât
să
se
evite
alterarea
sau

modificarea
compoziției.
Proba
de
laborator
este
pregătită
pentru
încercare
astfel:
materialul

se
cântăre
ș
te
la
balan
ț
a
analitică
cu
o
precizie
de
4
zecimale.
Se
adaugă
solvent
de
extrac
ț
ie

1%
HCl
în
metanol
sau
etanol
40%.
Probele
sunt
supuse
vortexării
5
minute,
sonicării
30

32

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

minute,
centrifugării
15
minute
cu
3000
rot/min
ș
i
filtrării
prin
hârtie
de
filtru
calitativă.

Extractele ob
ț
inute se e tichetează
ș
i se păstrează la congelator în vederea determinării.

Mod de lucru

Pentru
preparea
standardului
se
cântăresc
cu
exactitate,
la
balan
ț
a
analitică,
25
mg
acid

galic
ș
i
se
introduce
într-un
balon
cotat
de
25
ml.
Se
adaugă
15
ml
etanol
40
%
ș
i
se

sonichează
până
la
dizolvare
completă.
Se
lasă
solu
ț
ia
la
temperatura
camerei
ș
i
apoi
se

completează
cu
solvent
pana
la
25
ml,
rezultand
o
solu
ț
ie
de
concentratie
1
mg/ml.
Aceasta

reprezintă
solu
ț
ia
standard
mamă
din
care
se
prepară
5
dilutii:
1
mg/100
ml;
0,5
mg/100
ml;

0,25 mg/100 ml; 0,125 mg/ml si 0,0625 mg/ml.

Se
ia
1
ml
solu
ț
ie
standard
mama
ș
i
se
introduce
într-un
balon
cotat
de
100
ml,
se

adaugă
60-70
ml
apa
distilată,
se
agită,
apoi
se
adaugă
5
ml
reactiv
Folin-Ciocalteu
ș
i
se

omogenizează.
După
1
minut
ș
i
înainte
de
8
minute
se
adaugă
15
ml
solu
ț
ie
carbonat
de
sodiu

7,5
%.
Se
notează
acest
moment
ca
fiind
momentul
“0”
ș
i
se
omogenizează
din
nou.
Se
aduce

totul
la
volum
de
100
ml
cu
apă
distilată.
Se
ob
ț
ine
astfel
dilu
ț
ia
solu
ț
ie
standard
de
1
mg/
100

ml.
După
2
ore
se
cite
ș
te
absorbanta
la
λ
=
750
nm
fa
ț
ă
de
martor
(blank).
Martorul
se
prepară

în
acela
ș
i
mod,
înloc uind
1
ml
solu
ț
ie
standard
cu
1
ml
etanol
40
%.
Pentru
probe
se

înlocuie
ș
te
standardul
cu
proba
ce
urmează
a
fi
determinată,
urmărindu-se
protocolul
descris

mai sus. Se cite
ș
te abso rban
ț
a λ = 750 nm pentru fiecare proba .

Calculul
ș
i interpretarea rezultatelor

Cantitatea
totală
de
polifenoli
se
exprimă
în
raport
cu
o
curbă
de
etalonare
cu
standard

de
acid
galic.
Pe
baza
absorban
ț
elor
citite
la
diferitele
concentra
ț
ii
a
solu
ț
iei
standard,se

construie
ș
te
curba
de
etalonare
exprimată
în
mg/100ml.
Pe
baza
ecua
ț
iei
curbei
se
determină

concentra
ț
ia de polifen oli din probe.

Y = AX + B

Y = absorban
ț
a citită la spectrofotometru

X = concentratia

A, B = constantele dreptei

●
Metoda DPPH

Principiul metodei

DPPH
este
o
prescurtare
comună
pentru
compusul
chimic
organic

2,2-difenil-1-picril-hidrazil.
Este
o
pulbere
cristalină
de
culoare
închisă
compusă
din
molecule

33

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

stabile
de
radicali
liberi.
DPPH
are
două
aplica
ț
ii
majore,
ambele
în
cercetarea
de
laborator:

una
este
un
​
monitor
al
reac
ț
iilor
chimice
care
implică
radicali,
în
special
este
o
analiză

antioxidantă
comună
ș
i
alta,
este
un
standard
al
pozi
ț
iei
ș
i
intensită
ț
ii
semnalelor
de
rezonan
ț
ă

paramagnetice electronice.

Metoda
se
bazează
pe
decolorarea
radicalului
stabil
DPPH
(2,2-difenil-
1

-picril-hidrazil),
colorat
puternic
în
ro
ș
u-purpuriu
ș
i
având
absorb
ț
ia
la
515
nm
de
către

substan
ț
e cu caracter a ntioxidant.

Pregatire probe

Proba
de
laborator
preluată
este
păstrată
astfel
încât
să
se
evite
alterarea
sau

modificarea
compoziției.
Proba
de
laborator
este
pregătită
pentru
încercare
astfel:
Materialul

se
cântăre
ș
te
la
balan
ț
a
analitică
cu
o
precizie
de
4
zecimale.
Se
adaugă
solvent
de
extrac
ț
ie

1%HCl
în
metanol
sau
etanol
40%
.
Probele
sunt
supuse
vortexării
5
minute,
sonicării
30

minute,
centrifugării
15
minute
cu
3000
rot/min
ș
i
filtrării
prin
hârtie
de
filtru
calitativă.

Extractele ob
ț
inute se e tichetează
ș
i se păstrează la congelator în vederea determinării.

Modul de lucru

Pentru
preparea
standardului
se
cântăresc
cu
exactitate,
la
balan
ț
a
analitică,
2,5029
mg

trolox
ș
i
se
introduc
într-un
balon
cotat
de
10
ml.
Se
adaugă
5-6
ml
etanol
40
%
ș
i
se

sonichează
până
la
dizolvare
completă
,
apoi
se
completează
cu
solvent
pana
la
10
ml,

rezultând
o
solu
ț
ie
de
concentratie
1mm.
Aceasta
reprezintă
solu
ț
ia
stoc
din
care
se
prepară

diferite
dilu
ț
ii:
500
µM;
250µM,
125
µM
pînă
la
3,95µM
.
Reactivul
DPPH
utilizat
are
o

concentratie
de
80
µM
ș
i
se
prepară
astfel:
se
cântăresc
la
balan
ț
a
analitică
0,0032
mg
,
se

introduc
într-un
balon
cotat
de
100
ml
,se
completează
cu
50-60
ml
etanol
40%
,
se

sonichează
până
la
dizolvare
completă
,
apoi
se
completează
cu
solvent
pana
la
100
ml
.

Solu
ț
ia
de
DPPH
se
prepară
proaspătă
ș
i
se
păstrează
la
întun eric
la
temperatura
camerei.
Se

iau
250
µl
proba
ș
i
1750
µl
solu
ț
ie
DPPH
,
se
adaugă
pe
plăcu
ț
a
de
lucru
cu
24
de
locuri.

După
30
min
la
întuneric
se
cite
ș
te
absorban
ț
a
la
515
nm
pt
fiecare
.
Proba
martor
con
ț
ine

1750
µl
DPPH
și
250µl
etanol
40%
.
Soluția
DPPH
se
decolorează
de
la
violet
la
galben
în

prezența unui donor de hidrogen, stabilindu-se gradul de inhibare a radicalilor liberi (I%).

Calculul
ș
i interpretarea rezultatelor

34

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Activitatea
antioxidantă
se
exprimă
în
raport
cu
o
curbă
de
etalonare
cu
standard
de

trolox.
Pe
baza
absorban
ț
elor
citite
la
diferitele
concentra
ț
ii
a
solu
ț
iei
standard,se
construie
ș
te

curba
de
etalonare
cu
factorul
echivalent
µM
Trolox.
Pe
baza
ecua
ț
iei
curbei
se
determină

activitatea antioxidantă a probelor.

Y = AX + B

Y = absorban
ț
a citită la spectrofotometru

X = concentra
ț
ia

A, B = constantele dreptei

Metoda ABTS

Voltametrie

II.6.2. Rezultate

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore

ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore ipsum.

II.6.3. Concluzii (+concluzie comparativă)

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore

ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum
Lore
ipsum

Lore ipsum.

35

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Capitolul III – Concluzii generale

36

Crocus sativus – Ionu
ț
VENTER

Bibliografie

37

Cuprins

I.1. INTRODUCERE
1

I.1.1. Motiva
ț
ia tem ei
1

I.1.2. Scurt istoric
2

I.2. DATE BOTANICE ASUPRA SPECIEI Crocus sativus
4

I.2.1. Încadrare sistematică
4

I.2.2. Caractere morfologice
4

I.2.3. Date fitochimice asupra speciei Crocus sativus
6

I.2.4. Metode analitice utilizate
7

I.2.4.1. Extrac
ț
ia Soxhlet
7

I.2.4.2. Cromatografia
8

I.2.4.3. Spectrofotometria
11

I.2.4.4. Voltametria
11

I.2.4.5. Metode de determinare a activită
ț
ii antioxidante
14

I.2.5. Ac
ț
iunea farm acologică
ș
i utilizări
16

I.2.6. Toxicitate
17

I.3. CONCLUZII – STADIUL CUNOA
Ș
TERII
17

II.1. CERCETĂRI MACRO
Ș
I MICROSCOPICE
19

II.1.1. Analiză macroscopică
19

II.1.2. Analiză microscopică
22

II.1.3. Concluzii macro
ș
i microscopice
23

II.2. ANALIZĂ FITOCHIMICĂ PRELIMINARĂ
23

II.2.1. Identificare principii active prin reac
ț
ii chimice (tabel)
23

II.2.2. Rezultate
24

II.2.3. Concluzii – Analiză fitochimică preliminară
25

II.3. ANALIZA CROMATOGRAFICĂ A COMPU
Ș
ILOR CAROTENOIDICI
25

II.3.1. Separarea prin cromatografie pe strat sub
ț
ire
25

II.3.3. Concluzii analiză cromatografică
29

II.4.IDENTIFICARE COMPU
Ș
ILOR CAROTENOIDICI PRIN METODA voltametrie
29

II.4.1. Material
ș
i metodă
29

II.4.2. Rezultate
29

II.4.3. Concluzii
29

II.5.CUANTIFICAREA AC
Ț
IUNII ANTIBACTERIENE A EXTRACTULUI
30

II.5.1. Material
ș
i metodă de mutat
30

II.5.2. Rezultate
31

II.5.3. Concluzii
32

II.6. DETERMINARE ACTIVITĂ
Ț
II ANTIOXIDANTE
32

II.6.1. Material
ș
i metodă (metode clasice+voltametrie)
32

II.6.2. Rezultate
35

II.6.3. Concluzii (+concluzie comparativă)
35