Lazarescunicoleta@yahoo.com 962 Ist. Lit. Engl. Beowulf Text

ISTORIA LITERAT URII “ENGLEZE A ANIXx T(Houo Faber) ISTORIA LITERATURII ENGLEZE LITERATURA ANGLO-SAXONA Vechea Britanie. La inceputul erei noastre insulele britanice erau locuite de celți, care trăiau in condițiile orinduirii gentilice, În secolul I al erei noastre triburile celtice au fost supuse de către romani, Britania devenind o por ae a imperiului. Stăpinirea romană a durat pind in secolul al V-lea. După ce legiunile au fost nevoite să părăsească fara, aceasta a fost expusă invaziilor triburilor anglo-saxone, care au cucerit-o gi au populat-o. Totuși, ca și romanii, anglo-saxonii nu au reușit să subjuge triburile celtice din re- giunile muntoase ale Scoției și Țării Galilor (Wales), precum gi din Irlanda, despărțită de Britania prin mare. Mai tirziu, Britania a fost atacată de danezi, care, în urma unor războaie îndelungate, au reușit să-și impună vremelnic stăpinirea asupra țării. După izgonirea acestora de către anglo-saxoni, a avut loc invazia cavalerilor feudali normanzi. Așadar, in primele unsprezece secole ale istoriei sale Britania a avut de suferit continuu războaie îndelungate, iar dominația treptată a diferitelor triburi și popoare a influențat in mod evident viața ei socială gi culturală. Vechile cronici au înregistrat mai cu seamă evenimentele cu caracter militar; ar fi greșit să ne inchipuim însă că viața locuitorilor Britaniei se reducea” exclusiv la intreprinderi războinice. Preocuparea de căpetenie a maselor populare era munca creatoare de bunuri materiale și culturale. Istoria literaturii engleze incepe in secolul al V-lea, cind, o dată cu cuce- rirea țării de către triburile anglo-saxone,s-a impus 0 limbă nouă, anglo- saxona, care a oferit o bază pentru dezvoltarea limbii engleze gi a literaturii create în această limbă. N OEI Viața socială gi cultura anglo-saxonilor. Anglii, saxonii și iuyii care au cucerit Britania in secolul al V-lea aparțineau triburilor germanice. Cucerind ara, ei i-au dat o nouă denumire: Anglia. Descompunerea parțială a orin- Guirli lor gentilice se manifesta incă din această epocă, cind in sinul ei își fac apariția primele elemente ale societății împărțite în clase. În preajma secolelui ‘al VIII-lea are loc consolidarea feudalismului. Sistemul de stat, inexistent pină în momentul formării claselor, se organizează paralel și, o dată cu apariția lui, uniunile tribale primitive încep să se transforme în regate. E . ; „saxonii erau păgini. Credințele lor religioase oglindeau conceptille naive ale oamenilor Trrimitivi despre fortele naturii 7 dospre logile de dezvoltare a societății neințelese pentru ei. Potrivit acestor cre: dințe, diteritele manifestări ale vieții aveau loc, chipurile, conform voinței zeilor, a duhurilor și a altor personaje mitice. 9 recutului îndepărtat au populat lumea înconjurătoare cu nenumărate ființe fantastice, născocite de ei pentru a explica diferitele fenomene ale vieții. Mitologia păgină, una dintre cele mai importante surse de inspirație ale poeziei primitive, nu a fost cituși de puțin rodul unui joc al imaginației. Fantasticul, atit de bogat reprezentat în legendele și povestile străvechi, avea un sens întru totul real: „Sensul acesta se reduce la năzuința oamenilot muncii din timpurile vechi de a-și ușura munca, de a-i spori pro- ductivitatea, de a se inarma impotriva dușmanilor cu patru și două picioare și, de asemenea, de a influența cataclismele și fenomenele naturale potrivnice oamenilor, prin forța cuvintului sau a diferitelor «farmece» și vrăji. Divinitatea supremă era Woden, zeul războiului; stihiilor cerești le poruncea zeul tunetelor, Thor; zeița dragostei și a fertilității era Freya; zeul întunericului, Tiu ete. Engleza contemporană a păstrat urmele acestor credințe păgine străvechi in denumirea zilelor săptăminii: marjea, ziua lui Tiu (Tuesday = Tiu’s day), miercurea, ziua lui Woden (Wednesday Woden’s day), joia, ziua lui Thor (Thursday = Thor’s day), vinerea, ziua lui Freya (Friday = Freya’s day). Pind gi sărbătoarea creștină a pastelui (Easter) păstrează la englezi amintirea Oestrei, zeija’pagin’ a primăverii. Potrivit credinței anglo-saxonilor, zeii ingigi se supuneau poruncilor cumplitei și atotputernicei zeițe a soartei, Wyrd. (De aici gi numele de „surori fatale“ — weird sisters — pe care-l dă Shakespeare vrăjitoarelor din Macbeth) Caracterul popular al poeziei anglo-saxone. Creația populară a constituit sursa de inspirație a poeziei anglo-saxone. Apărută în procesul muncii oame- nilor primitivi, creația poetică a anglo-saxonilor — ca și cea a altor popoare— a avut la început un caracter colectiv. Ea a oglindit tradițiile istori dințele și felul de viață al triburilor anglo-saxone. Un rol foarte în cadrul sărbătorilor tribale l-au avut cintecele și dansurile care mimau diversele procese ale muncii, vinătoarea, luptele etc. Poporul cinta in timpul acestor sărbători; de asemenea, în timpul Jucrului sau cînd se ducea Ja război. Oamenii din acele vremuri își dădeau seama de le; natura înconjurătoare gi adoptau față de ea o dublă atiti le era prieten sau dușman. Totodată, în poe; și un dezvoltat simț al colectivități, cadrul ginților și al triburilor. ne cina legendele și tradițiile se transmiteau din generație in Pină la noi, cei de astăzi, au gătura lor organică cu udine, după cum natura anglo-saxonă s-a manifestat întemeiat pe legăturile de familie din parvenit foarte puține monumente ale ă, de altminteri, dacă ne Popoare, preoții păgini au interzis s „Transorierea poeziilor populare a pă introducerea creștinismului. Cu aceasta sna. indelet: t însă creații veohii poezii anglo-saxone, imprejurare fi gindim la caracterul ei oral. Ca și la alte poposn înregistrarea în scris a operelor pootie început numai du is Pew 10 Porții-eîntăreți. Creația poetic fesional, iar cintăreții anglo-saxonr AcCăpătat cu timpul un caracter pro- în adevăratul sens al cuvîntului au fost aga sett, în două categorii. Poeți ai propriilor lor cintece. Ceilalți, plesnen umiții seops; autori și interpreți intecele compuse de alții. Treptat a icemen, se mirginean să interpreteze reia opi-poventitati i wa eee (ieonebirea dintre aceste două categorii ge autori de cintece elt st pe fomPatapabii termeni denumind ati La fel cu cîntă i i alton ret povestitori ai altor popoare, scop și gleemen-ii ai tradițiilor istorice și talmacitor’ at fea ee, legende, ci și păstrători tvea clntiretii Tul. În Gondifile tor fenomenelor naturii. Fiecare trib îi sa bucurau de mult respecti; inital ef fosta qi Pa ee intăreli popule eta calitate și Tue tă init pei fuseseră și vrăjitori, indeplinind în palitat lotale. Odată cu descompunerea orindui tribale, situația lor s-a înrăutățit; ei au încetat d fi jeu d depline ai tribului sau ai intel, au devenit dependents e conducator tnibali la ale căror curți trtiau și sau transfonet in stugi obligate SAȘI distreze stăpinii. at în slugi obligate să-și Două vechi poeme anglo-saxone ne imagit i de viață al cintirejilor g¢ poetilor aselor nema tndepartat. Poomul Ritacitorul (Widsith) este povestea unui poet-cintéret, care. coliida prin minele ări, fiind primit cu cinste la curțile regilor gi diferitelor căpe- Cu totul alta a fost soarta unui alt poet, care-și povestește via ul Tinguirea lui Dear (Dear Lament = aprosieatie seclul al VIL ea). Deor avusese un protector vestit gi bogat, care i-a dăruit păminturi ca risplat pentru cintecele si povestirile sale. A apărut insă un alt cintaret; cîntecele acestuia au plăcut mai mult și atunci protectorul I-a lipsit pe Deor de favoruri și i-a luat gi păminturile dăruite odinioară. Beowulf. Cea mai importantă realizare a creației literare anglo-saxone te poemul Beowulf. Manuscrisul datează din secolul al X-lea, dar cerce- tătorti au stabilit că poemul a fost compus la sfirgitul secolului al VII-lea și inceputul celui de al VIII-lea, Intr-o parte a poemului acțiunea s petrece În Danemarca; într-alta, în sudul Suediei — dovadă că tradiția legendară pe care se bazează Beowulf ține de perioada cind anglo-saxonii mai trăiau pe continent. În jurul lui Beowulf, un personaj istorie din secolul al VI-lea, s-au creat numeroase cintece care l-au transformat intr-un erou de legendă. Pocmul cuprinde două părți. In prima parte se povestesc isprăvile să- Unite de Beowulf în tinere; In cet de a doua, lupta cu balaurul și agonia ui Beowulf. Hrothgar, un reg a clădit pentru oaspeți un pal în care petrecea in ceasurile de ri legendele poeților-cintăreți. Într-o noapte, cind, după o masă bogată luptătorii dormeau în Heorot, un monstru fioros Grendel, pătrunse Inăuntru, omorind gi mincind treizeci sprezece ani, atacurile nocturne ale monstru- intre ei. De atunci, timp de doispres urile noctu i s-au repetat ntcuna, „palatul cerbului* deveni pustiu și Hrothgar Inceta Si-gi mai adune acolo luptătorii. o danez vestit pentru numeroasele sale fapte de vitejie, lat impunător (Heorot, „palatul cerbului*), ăgaz impreună cu luptătorii săi, ascultind n Un cintăreț ambulant, nimerind intr-una din pribegiile sale la oamenii din tribul izeaților (în Suedia de sud), le povesti despre nenorocirea lui Hrothgar șia poporului său. Auzind. despre acestea, timărul erou. geat Beo- wulf sîrăbătu marea impreună cu paisprezece tovarăși de ai lui gi ajunse la Hrothgar pentru a-l scăpa de năpastă. Hrothgar fi primi pe oaspeți în palat cerbului*, Dupa petrecerea dată în cinstea luptătorilor veniți de poste mare, danezii se Imprăștiară pe la casele lor, iar Beowulf impreună cu Tasoțitorii săi ramase peste noapte în palat. Curind, Grendel veni ca de obicei, se repezi la unul din luptători, îl omori, dar cind se pregătea să se arunce asupra altuia, Beowulf îl apucă de brațul său uriaș. Grendel încercă Sa scape, dar Beowulf 11 {inu strins și-i smulse braul din umăr. Monstrul fugi lăsind mari dire de singe în urma lui. Bucuria pe care o incercaré danezii aflind că fuseseră izbavifi de monstru a fost, totuși, de scurtă durată. În noaptea următoare mama lui Grendel sosi la palat pentru a-și răzbuna fiul. Cu toate că ea nu a putut face nici un rău, @ doua zi Beowulf porni pe urmele sale și o găsi într-o peșteră din fondul unui lac unde priveghea plină de mihnire lesul lui Grendel. Văzindu-l pe Beowulf, ea se repezi asupra lui. Urmă o luptă indelungată. Stacojie de dure, și minată de setea de răzbunare, mama lui Grendel devenise un adversar Primes; Boowallincepa sbi piară eperana of ve birui, dar zirind oor eat al perii sue fermecată, o apucă cu nădejde și în cele din ăsplătit din plin de Hrothgar, Beowulf io în patrii i rogale Hygelae Interior său gi, pede ei Te rade ducătorul geaților. Cei cincizeci de ani cit a domnit au Penondd Teriotd pentr. geați. Cind însă Beowalt Imbitrini, în fară se ivi Tin balaur care vérsa foc pe nări, arzind satele și omor tai în fară e În) cesta își avea sălașul in ri, și omorind oamenii. Balaurul intro 2, nul ine poat Tura din pester tn potal de aur coca be ata Nicbynarea belaurul inpotriva m, paroră an pooel de anr, ceea ce etre Indurerat de suferințele cumplii orului munți însoțit de vitejii oa vil oom le poporului său. Beovrult plecă to incleptare, Beowulf Ași frinse spada de palete de ee pDubă o indelungată monstrului, iar limbile de Modat 2virlite de apa Destrăpuns de pe trupul Pe Beowuli îl amenința picirea, dar ceilalfi ata Inne scutul de Hema. se codeau să intre in luptă pentru a-și apți vitei, inspăimmintați de balaur, Wiglaf, nepotul Tui Beowulf, s8ri tn ajutonal IsBeioi atunci, cursors! tina unite, in cele din urmă balaurul fu ripus. Be bătrinului erou gi, cu eforturi Simțind. că i se apropie sfigitul, eroul pore ee era insă rănit de moarie: Balauralu să fie impârite poala Porunci ca bogățiile aflate în peștera igură istorică, Beowulf – iy $y lgaet itorieă, Beowulf a luat parte la războiul dus n 512 de uncbsl poem nu s-a păstrat mimic în afară de pacuptuenimente istorice, însă, Ht bra nepotul șir moștenitorul lui Neale’, Menționarea faptului că Beowulf istorică a lui Beowulf s-a ingemanat oa In conștiința poporului, persoană Boo care ripnoese un ayngemanat cu aceea a unui vestit eroi, legendar a a al apelor vi vestit erou legen gura lui Beowulf a căpătat astfel on un ett poetică privitoare la Beowulf amintește 12 uși, ca gi în alte basme populare 7 Bede reflectarea unor pate străvech In figura lui Beowulf, imaginația etic’, concepția sa despre un e; i i poe si ae tape aa + mulu Puternic, capabil să îniringă forțele Poemul Beowulf prezintă interes câ oglindire art ieții soci i din Cte indepărtate. Avem în ati tablou pis Perie ceea trăieșt tte degilor orinduirii gentilice, dar în cad: d i: i a părut un început de diferențiere socială. Eroii poemalia Sa de pila rept și conducătorii de oști — aparțin aristocrației gentilice. În acest mediu, după Cum se subliniază intr-una în vorbirea personajelor, un los feante fiat 11 numeau pe Beowulf „părintele poporului“. „Dintre toți regii din lume”, se spune despre el la sfirșitul poemului, „dintre toți oameni, el a fost cei mai blind și mai bun la suflet, cel mai mârinimos față de popor…. In poom se reflect legătura strinsă dintre erou gi popor, determinată de însăși esența srinduirii gentilice, în cadrul căreia fiecare om se socotea una cu ginta și tribul său. Pe de altă parte, în poem există trăsături care vădesc începutul descom- punerii orinduirii gentilice. Caracteristică în această privință este tema comorii păzite de balaur. Nenorocirile ce s-au abătut asupra geaților au fost provocate de faptul că unul dintre ei a rivnit la un bun străin. Motivul au- tului, izvor al atitor calamitafi, se intilneste gi in vechea poezie epică a altor. Popoare, în saga-urile scandinave și in legenda germană despre nibelungi. In legendele vechi setea de aur este izvorul a numeroase suferințe. Omo- rindu-l pe balaur, Beowulf se impune ca un luptător impotriva principiului care amenință să destrame unitatea orinduirii gentilice. Prin alcătuirea sa, acest poem eroic se apropie de epopee, al cărui model clasic este socotit — pe bună dreptate — poemul antic /liada. Din punctul de vedere al compoziției, poemul Beowulf cuprinde două părți de sine stă: tătoare. Episoadele luptei lui Beowulf cu Grendel și cu mama monstrului sint asemănătoare, cea de a doua luptă a eroului constituind, într-o anumită măsură, o repetare a primei. Desi compoziția poemului nu este periectă, Beowulf reprezintă, în ansamblu, 0 operă epică suficient de inchegata. Unie tatea ei este determinată de figura eroului, infatisat în diferitele perioade ale vieții ș tie bă e, caracterizează printr-o autentică respirație și măreție epică. Ritmul lent acordă poemului claritate și pregnanță. Nu ne {flim tn fata sati Bovertiri primitive, oi în fața unei. opere poetice oreate de un maestru familiarizat 1 clasice ale genului epic. ve Marisat ga legile, cutu poemului este compleză- Lucrarea ne-a parvenit în forma în care a inregistrat-o un călugăr anonim din secolul al X-lea. lu stim dacă el a fost un simplu scrib care a transcris Bove! irea aul a tare} ambulant oarecare sau dacă a cules gi a prelucrat el insugi legendele 13 care ciroulau în popor cu privire Ia Beowulf, Ori : lf, Orie i aceasta a ajună pină la noi ca o prelucrare a unui încap neyo Opera ‘unui Poot autentic, înzestrat cu un desăvirșit simț și m Pil maestra, a din tebe să semnalim că varianta. legendei despre Baby? dest ispunem astăzi a fost creată după introducerea creștinismului Ava ge Care în poem, în locul zeităților păgine este amintit Dumnezeul eroii Gece cate denumit diavol, urmaș al lui Gain, fapt care, fard doar ua) lt ează o anumită influență a ideologiei creștine asupra respectivei pati Acizi a poemulai. În ciuda prezenței acestor elemente creștine, intregul spirit al poemului este păgin. Nu este exelus ca motivele crestine să fi lost inter. calate de călugărul care a transeris textul poemului. Partieularitățile de formă ale poeziei anglo-saxone. Întreaga poezie anglo-saxonă se caracterizează prin anumite procedee formale. Ca și în poezia timpurie a alor popoare; versurile nu erau rimate, Forma poetii de bază era aliteratia (versul aliterativ se bazează pe repetiția sunetelor iden- tice de la începutul unor cuvinte, care întră în alcătuirea Iu). Numărul silabelor dintr-un vers nu era fix. Cu ajutorul pauzei, fiecare vers se imparjea în două jumătăți. In fiecare rind erau trei sau patru cuvinte care începeau cu o aceeași vocală sau consoană. În primul hemistih erau de obicei două silabe care incepeau cu același sunet; în al doilea hemistib, sunetul acesta se repeta o dată sau de două ori. Totodată, silabele care începeau cu sunete identice erau accentuate. În felul acesta, consonanja sunetelor inițiale se imbina cu accentul. ; „Versul aliterativ permitea nenumărate variații. De cele mai multe ori, aliterayia se realiza cu ajutorul consoanelor, dar nu rare erau cazurile de ali- terație bazată pe repetiția vocalelor. lată un exemplu de vers aliterativ: Flod under foldan Nis thaet feor heonon… (Un riu de sub pamint Nu departe de aici. oetic folosit extrem de frecvent in poezia anglo-saxonă smu, adică descrierea repetată a unui scala fapt san potarul unor epitete gi atribute diferite. Cind Grendel pătrunde fenomen eu edule, Intigeste acolo 0 ceată de războinici, Îuptătari în mitopi, frați de arme tineri“; toate aceste calificative se referd, ln un Curie? grup de oameni. Hrothgar este numit „regele danezilor, conducător 001,95 E părinte bun, iapărțitor al réspliilor Într-un alt poem anglo-s: om, eroina pa prins să vorbească, a spus deschis, a grat femeia către cari bi js tare i-a vorbit domnului…“ mobili, 0055″ paralelismului, operele epice străvechi s-au caracterizat Im și plin de măreție. prints am i eo plin, de aria: anglo-saxoni, este denumirea miti jek a fenomenelor gi lucrurilor. Soarele este numit „făclia zilei, rufe torică a fenomitii? lupta — „jocul prafului“, corabia — „Pornul „Soare su “it aceate definiții metaforice — ca și in poezia alter P p Mie veterizat printr-o mare persistență în timp. isericese-monahală a anglo-saxonilor. La sfirși ie inceput 84 se răspindească creștinismul. Un procedeu po 11 constituie paraleli ete — s-au Literatura al VI-lea, în Anglia tul secolului anul 5 14 pisionarul Augustin, trimi a ugustin, trimis d; toni Pel calalioe Kent. Princgpat eer, cel M bis atolice din Anglian iPalul ora fare de la Rom: Angliei au fost convertiți lia: Tagul ora al acestui ținut toma, i-a er Biserica catoliod e titi dă Doua. cred locuitori celorlate ținuturi al Engels eid că ea tren iile ee A pssÎnvălui = int în pL scop Propagarea noii relig ett td se dezvolte 0 Tiesto divine. -a lungul intregii perionie literatură care avea veptate a mitologiei iinet anglo-saxone are I cotat lupte din e, angle:stxone are loc procesul inlăturării înlocui ta dintre cel Ă gia crest telovairt orinduiligentilin Je două ideolog. Iupta oa Operele literare intr-un, număr impresii e prin cea Tendală. ‘Rete inveresant’ de tit O tmbinare originali 36 ea de opere miel, sta intraani de notat mutate din” religia erestina Ale credințelor pă glo-saxone 80 observă vn oti ereatort ai nui A păgine cu noțiuni impru- în operele lor, sub un invel lor bisericesc-monahale au pu prumutate din viață. învelit 7eligios 20 ascundean an puroes dia, popers atone en sea motive reale, fe eit pentant, al poeziei religioase creștine a după care un înger i sar fi arătat i cate lui poctce creat o legend șă inte. Ca urmare a acestui fapt n vis păstorului Caedmon, pornea această „minune „păstorul a inceput. i ind Sent pusdutre. Gun Geet călugării din put să compună. Auzind i zduire. Cum Caedmon opiata mănăstire Whi fi repovestoau conti nu avea știință de carte, by i-au lina angie env nținutul bibliei, iar Caed , călugării îi citeau 4 md. sub for Și imon reda dife inind numai nouă versi ingur imn, compus, chipuri N Ina Vica, iute altadutd ut Cacdmon, ul oat e Teligloase dia tea s-a stabilit astăzi de ră create de alți i dhe raced stăzi de către critica filologică alți axtori Ie ea n mas neoaneșeate grupul ee ee lalogioă, ora tnră moraele opanogeuta, grupul acțnta, o operă eh prez pec ol Sala die secole al Vl lea Pi e obicei denumirea de s0-mona. 3 poartă poemele: Dent „poemele ci e din biblie. Întrucit „scrierile sfinte“ versificate ale diferi- telor episoade din eo ating, difori ierile sfinte“ circulau î aie ex latină, diferite capii au în acea v1 tngie saxonă pentru a fi popularizate peria ncilor conver tradusein tale biblico erau prolurate prin pa nea peri Pe ai din viața triburilor anglo-sxone ultor elemente imprumutate partin de asemenea ciclului eaedmonian două ale Cărți zeii din bibl, ai e Genesis două transpuneri versificate urmă prezintă un interes i donna căderea! lui Sata B.. Aceasta din șa, mult Tor. poetică. Prin, fu Brenner ța ge protestul gran odinioară bet ai cinta ‘robiet feudale în care ut anilor ode a discursului înflăcărat al lui Fara dei 1k. arx — F. Engels, Opere alee in dow BSD Gucurogts, Abs, în 106. eek eed ese 15 se fac auzite ecouri ale stării de spirit a maselor populare: „De ce trebuie să fiu rob? Nu există nici un temei ca eu să fiu nevoit a-i sluji stăpl- nului. lată, cu aceste miini ale mele eu pot săvirși tot atit de multe minuni și am destulă putere pentru a ridica în ceruri un tron mai înalt. De ce tre. buie să mă umilese in fafa lui, să fiu un rob care-i cerseste hatirurile? Și eu pot deveni asemenea lui Dumnezeu. Alături de mine sint prieteni de nădejde, eroi curajoși care nu pregetă în luptă. Acești minunafi luptători m-au ales căpetenia lor. Cu asemenea tovarăși de arme se pot înfăptui multe. Ei sint prieteni statornici, credincioși mie în toate gindurile lor“. Forfa protestului social al maselor populare exprimat în acest Cuvinte nu este întru nimic mieșorată prin faptul că autorul poemului, credincios dogmelor religioase, îl condamnă pe răzvrătitul Satan. $i în poezia engleză de mai tirziu, figura lui Satan este tratată în mod asemănător, ca simbol al protestului împotriva oricărei tiranii și asupriri (Paradisul pierdut de Milton, Cain de Byron). A Cynewult. De numele lui Cynewulf, care trăiește Ia sfirșitul secolului al VIII-lea și începutul celui de al IX-lea, se leagă un al doilea grup de poeme anglo-saxone cu caracter bisericesc-monahal. Ca si în cazul lui Caedmon, viata ui Cynewulf a fost invesmintat& în legendă si a putut fi reconstituita doar din unele aluzii cuprinse în poeme, La început, Cynewult a fost un cîntăreț ambulant; mai tirziu însă, o puternică tulburare sufle- tească l-a indreptat spre religie și I-a hotărit să devină slujitor al bisericii. Numele poetului, scris cu caractere runice, se găsește în manuscrisele a patru poeme: Crist, Juliana, Soarta apostolilor (Fata Apostolorum) și Elene. Spre deosebire de Caedmon și de poeții din vremea lui, care se margi- neau la simpla transpunere a povestirilor biblice, Cynewuif a introdus in poezia anglo-saxonă un gen nou de legendă si anume relatarea versificată a vieții sfinților. In aceste poeme predomină motivele religioase obișnuite din literatura bisericese-monahală, dar se întilnese și trăsături imprumutate nemijlocit din viață. Cynewulf și poeții anonimi care l-au imitat s-au străduit să dea povestirilor despre sfinții și mucenicii creștini un caracter distractiv intro- ducind numeroase elemente de aventură. Proza anglo-saxonă. Ca mai pretutindeni, și la anglo-saxoni dezvoltarea poeziei a precedat apariția literaturii în proză. Primele lucrări de acest fel apar incepind cu secolul al VIII-lea. De o mare însemnătate pentru literatura anglo-: ivitatea „venerabilului“ Bede (673—735). Cea mai imnportantd operd asa” este storia teleziastică a poporului englez (Historia Ecclesiastica Gentis Anglorum), terminată in 731. Paralel cu istoria bisericii, Bede notează și evenimentele legate de istoria țării, incepind cu încercările de cucerire a Britaniei de către Iuliu Cezar. Pe lingă un mare număr de fapte istorice autentice, Bede notează și o serie de legende populare anglo-saone. Trebuie men” a fost primul care iograti 3 Sulu maia Caedmon, amin mu fatten ete en a intrucit operele sale au fost scrise în li i zentantul unei culturi accesibile nai tien ter Bode, ieee secolul al IX-lea, însă, un om de stat a căutat să răspindească în rindu- 16 1 a purtat războaie Vilor, pentru a-și apăra regatul ; „iei el a reagit sk meee de nâvăirile acestoraRepurting cltova torial a meu lin urmă pace cu danezii, ferindu-gi astfel ți i, după care s-a dedicat i gi acti de culturalizare a population pan dedicat treburilor statulu și activități hinbat do tat probat au elormele aăptnite, Alea a fost un Alfred a tradus în anglo-saxonă citeva ci a în! 0 a opere latine. Cea mai impor- tanta dintre lucrările sale originale a fost Cronica anglosazond. Preluctind Și intregindu-le cu deserieri amănunțite ale evenimentelor din vremea sa, el a creat un document istorie extrem de prețios cu privire la istoria Angliei. După moartea sa, cronica a fost continuată pind la urca- rea pe tron a lui Henrie al Tle, în 1154. n sfirgit, trebuie amintită gi activitatea literară a călugărului-cărturar Aellrie (9554023). In afară de un mare numndr de opere ecleziastice scrise în limba latină, l’a mai compus și un interesant manual pentru studiul limbii latine, intitulat Diseuții. asupra diferitelor profesii (Coloquyura). „Cartea cuprinde o serie de dialoguri intre „invățător și reprezentanți ai diferitelor pături sociale, Interlocutorii învățătorului sint un Cavaler, un sfetnic al regelui, un negustor, un pescar, un țăran etc. Printre rindurile textului latinesc un anonim a inserat traducerea anglo-saxonă a dialogurilor, astfel incit exemplarul care ne-a parvenit este un fel de dicționar englez: latin. Cartea lui Aclfrie conține multe pagini interesante care reflectă viata socială din perioada instaurării feudalismului in Anglia. Un interes deosebit iI prezintă Miscuția dintre învățător și țăranul care se plinge de soarta sa area. LITERATURA ANGLO-NORMANDA Sucerirea normandă gi înflorirea culturii feudale în Anglia, În anul ugg0uoerirea. normandă, fu crea ducelui lor William, au infrint în bata de la Hastings armatele regelui anglo-saxon Harold al II-lea gi în scurt tin a u supus întreaga (ard. | Anglia, ei cuceriseră partea de nord-vest a Franței denumită pin astăzi Notmandia, Iavingatorii și-au însușit cultura, mai avansată, a tnvingilor. Coa mai grăitoare dovadă în acest sens este faptul că limba franceză a devenit si limba lor. . Normanzii au introdus îi Anglia relațiile sociale din Normandia și semnat încheierea procesului. de cultura ucerirea normandă a insemnat ini [A i Peale Cei în Anglia. Marea masă a populației a căzut in robia feudală. Clasa feudală stăpinitoare cuprindea două pături: aristocrația și clerul. În mediul aristocrat s-a instavral tone i ea pent diferite categorii de cavaleri. Pe baza Vasalității, p pă 2 ~ ta Li îm stăpinire de la rege și, totodată, se obligau să-l slujească. Sistemul vasalitafii era de fapt o alianță militară a feudalilor pentru asuprirea țără- nimii exploatate și pentru apărarea țării impotriva atacurilor dinafară. În interiorul țării, însă, nu exista o unitate adevărată. Tendințele de acapi rare gi ambițiile baronilor feudali, care urmăreau mărirea proprietăților lor funciare, au dus Ja fricfiuni continue între feudali, aceștia ridicindu-se adesea chiar împotriva regelui. Un rol important în viata Angliei feudale I-a jucat biserica catolică, supusă autorității papei de la Roma. Clerul reprezenta o fracțiune influentă în sinul clasei stăpinitoare. Biserica poseda o treime, din toate pămintu- rile, ceea ce determina puterea sa economică, și avea de spus un cuvint greu și în viața politică, urmind linia dictată de Roma. Tot ea reprezenta autoritatea supremă și în problemele ideologice oficiale. In timp ce marea masă a populației se zbătea în robia feudală, în orașe creștea o nouă clasă — burghezia, slabă încă dar incepind să exer- cite o anumită inriurire asupra vieții sociale. Principala contradicție a feu- dalismului a fost aceea dintre țăranii șerbi și feudali. N 2 Clasa stăpinitoare era alcătuită într-o măsură considerabilă din feudalii normanzi veniți o dată cu William Cuceritorul, in timp ce marea masă a populației era formată din anglo-saxonii supuși de către aceștia. Poporul și feudalii vorbeau limbi diferite. De-a lungul a două secole limba de stat a Angliei a fost franceza, în timp ce poporul a continuat si vorbească anglo- saxona. Pe de altă parte, cu prilejul ceremoniilor religioase gi în lucrările cu caracter literar clerul folosea limba latină. Înmănuncherea aceasta com- plexă a contradictiilor sociale, nationale gi culturale ale epocii a fost cit se poate de viu zugrăvită de Walter Scott in romanul său istoric eanhoe. ! Existența mai multor. limbi in Anglia secolelor al XI—XII-lea s-a reflectat și in literatură, unde o parte considerabilă a operelor bisericesc- monahale era concepută în limba latină, în timp ce poezia cavalerească era prin excelență compusă in limba franceză, iar creația poetică populară se dezvolta, ca și mai înainte, în limba anglo-saxonă. Existența concomi- tentă a trei limbi a influențat, desigur, și limba poporului, în care pătrun- deau tot mai multe cuvinte și expresii din limba claselor stapinitoare. Baza limbii poporului s-a menținut totuși neschimbată. Ca urmare a acestui fapt, limba poporului se imbogățea și devenea din ce în ce mai mult limba națională a tuturor claselor. Procesul acesta s-a încheiat in secolul al XIV-lea. Perioada anglo-normandă se caracterizează așadar prin inflorirea cultursi feudale. Invazia normanzilor, cruciadele și activitatea desfășurată de bise- rica catelică au dat posibilitatea poporului englez să cunoască gi cultura altor țări. La rindulei, literatura Angliei s-a îmbogățit in contact cu operele altor popoare. O importanță deosebită a avut-o în această perioadă influența poeziei franceze. ‘ Împărțirea stricta a societății tn clase și pături sociale a avut ca urmare apariția unei literaturi caracteristice fiecărui mediu social. Literatura bisericese-monabală. Literatura bisericesc-monahala din epocă anglo-normandă se eliberează aproape în intregime de elementele păgine care se mai pâstraseră în poezia religioasă a perioadei anglo-saxone. Dacă 18 li } | in literatura bisericească angl -saxonă se mai fi jerk i I intilnea aventuri, poezia bisericească din porionda at nea tacă desorieri de nant caracter didactic-moralizato obezi sapă aa pre, În general, acestă literatură Ja viața pămintească și năzui, sens sint poemele didactice conținutul lor: Poemul mim, Manual pentru tradus din franceză de of Conscience — inceputi limpede despre 1250?) de un autor ano- păcat (Handlyng Synne, 1303-1338), „ Ghimpele conștiinței (The Pricke s ul secolului al XIV-lea) de Richard Rolle ot Ham- pole si multe altele. n conformitate cu morala catolică, poernele acestea condamnă viața pămintească, pe care o consideră moral (Poema morale, 1200— izbdvirea de plină de deșertăciune. In ele se arată că suferința, iar fericirea este cu putință nu- re; dar pentru a ajunge in rai, omul trebuie să se cure! de păcate și să merite milostivirea divină printr-o renunjare totală la bung. rile pămintești, prin smerenie și indelungată răbdare. iu mai este nevoie să subliniem că, propovăduind această morală, reprezentanții clerului înșiși nu o respectau cituși de puțin. Așa se explică de ce în literatura medievală au apărut paralel foarte multă opere care zugrăveau viața lipsită de evlavie a călugărilor și preoților. Ati Poemul moral cit și Manualul pentru izbăvirea de păcat sau Ghimpele conștiinței au fost scrise direct în limba engleză, avind drept scop educarea maselor într-un spirit favorabil intereselor feudalilor, prin propovăduirea smereniei și a unei răbdări nețărmurite. Tonul sec și violent moralizator al acestor mulți cititori, spre dezolarea unora din autorii depling preferința maselor pentru romanele cava poemelor didactice. omului îi sint hărăzite durerea și mai in viata viitoare; di poeme nu le-au atras prea i religioși medievali, care lerești distractive in dauna POEZIA CAVALEREASCĂ Caracterizare generală. Aristoorația feudală nu se considera să se supună moralei religioase ascetice predicate de biserică. Li baronilor feudali existau poeți-cintăreți care compuneau versuri și poves- tiri poetice. În mediul cavaleresc din Franța, de unde veniseră. normanzii, format un grup de oameni care se ocupau in mod special cu creația poe- tică; în nordul Franței ei se numeau truceri, iar in sudul țării, in Provence, trubuduri. O dată cu normanzii, truverii și-au făcut apariția și în Anglia, Poezia cavalerească, epică! sau lirică, a cintat isprăvile cavalerilor! descrind diferitele lor aventuri fantastice, © mare importanță a avut în Poezia cavalorească tema dragostei și a sluji mnelor. Operoletoraturit cavalerety răspindită Ia început numai tn limba franceză, au inceput să apară cu timpul și in limba engleză. Coa mai popu- ară specie literară a poeziei cavalerești a fost romanul. Romanele cavalerești “rau serise in versuri motrice rimate, care au căpătat o mare dezvoltare în Perioada anglo-normandă. obligată a. curțile E 19 Romanul cavaleresc a constituit expresia idealurilor societății feudale in ponioada matură a dezvoltării eiyclnd epoca eroică de inchegare a acestei n porioadă venise un fapt ce ținea de domeniul trecutului. Dezvoltarea orinduiri ear Onientul gt invensiicarea relațiilor Dănești, chore cruciadele comerțului cu int consiierebil, au schimbat viata cavalerilor, Aspru rhs: le-au dat un avi aput a se transforme în cavaler, om care se străduia să dea o stralucire exterioară viii sale. În romanele, cavalerești, eroismul nu mai constă acum în lupta pentru apărarea intereselor clanului, ale tribului mai constă aici În in apararea intereselor individuale. a onoarei. personale, sau ale atita pri: In legatard cu această trăsătură, În poezia cavalerească timpurie s-a dezvoltat puternic motivul răzbunării cavalerului impotriva pici i-au jignit, zigrăvirea luptei cavalerului pentru afirmarea deep: fonitor sale, Apare un od al moralei cavalerești exprimind nu atit practică eul de Viață a feudalilor, oft idealizarea felului lor de a trăi Și & nor: mmelot lor de conduită. Morala cavalerească pretindea noblețe față, de tei sat i apți d aparare, rapzarea ioral p ncipiilor onoarei, slu- ja depintereată 4 semenilor, Sots Incă că, de Mapt, cavalerii se purtau a t “deși în propriii lor ochi si în ochii poporului doreau să fie intruparea elo ma aie wie omen cu Române despre regele Arthas cavalerii Mesei Rotunde. De o populari: ate dose su bucura romanele despre regele ‘Arthur și cavalerii Mesei Hotonde, Sou erat enma are cu acest subiect. Ciclul romanelor ri ir și cavalerii săi a apă r ii di despre Arta și cvalr gă apărat ca urmarea tepare cj lui este amintit de barzii celți din W: E ‘ if Ue) cet dn armă ane po thor m luca. rilor celți care s-au distins i 4 i pi ilor coli cre au dieting în, od deseit în lupta impotriva anglo-saxo- „Arthur a devenit cu timpul o figură legen mii fet pruni male fir lgendoră În derula să ct ri vrajitoresti, iar legendele c in Wi east 2 puteri vitreg, înc legendele elor d, de’ Avthor Qperanja in re scoasă imagine asa, Calț învinși, pra egal ease die Walon, Arthur hu a murit ci, fiind rănit in luptă, a plecat populare din Wales, Art nu a murit oi’sd se relntoaret auunei cind va Îi aosit wre Se gest el ato estore une cnd va soit vremea ober Tor Ulterior, figura lui Arthur a suferi a tie ana Ia Arh a uerit gore de seimari, inten ere savelongts Th Anglis, romancle ciclului arthurian au fost cunt rari ale imba Trencezd mumai in secolele at SI gf al’ XW. lea. i Pg pe pocme despre Arthor pet st Gon, pavtrat ort Pe EE Arne N carate, ti, Scan, păcat are, sara ema aly call iran: ting, Artă și Mere arie în eu the Lake) “Moors Tat Achar cent; erat al lacul Gail (Peresal st Wales), Sir (zii lee Darian): Perce tee o oglindesc. aproape i i ni fine aproape’ tone ovenimentale, principale care. formant, . Sub raport artistic, aceste romane engleze 2 sint inferioare romanelor franceze, fiind in majoritatea cazurilor compilații ale acestora, după cum le sînt inferioare și romanelor actinic germane ereate de un poet ca Wolfram von Eschenbach, {storia ciclului arthurian in Anglia nu se isprăvește cu operele enume- rate mai sus. Lucrări cu acel: engleze, Sir Gawain si Cavalerul Verde, In secolul al XV-lea, Malory « alee, rincipalelor legende arthuriene. Chipul lui Arthur. apare tratat intr-altfel in literatura epocii Renașterii, in’ Opera marelui poet englez din acea vrome, Edmund Spenser. In sfirgit, figurile {ui Arthur și ale cavalerilor lui au apărut din nou într-un ciclu de poeme ale lui Alfred Tennyson, în secolul al XIX-le Principalele legende arthuriene. Potrivit legendelor medievale, Arthur a fost fiul unui rege din Wales, Uther Pendragon. Uther s-a indragostit de Igaerne, soția ducelui de Tintagil, dar aceasta, fidelă soțului ei, L-a respins. Uther a recurs atunci la ajutorul vrăjitorului Merlin, care i-a dat înfățișarea soțului Ignernei. Astfel deghizat Uther a patruns în costolal unde se ascundea Igaerne, imparjind patul cu ea. Ducele de Tintagil a – fost ucis, iar Igaerne a devenit soția lui Uther, care, totuși, i-a ascuns ade. Yărul. După moartea lui Uther, tronul acestuia a rămas citdva vreme ne. Cu ajutorul vrajilor lui Merlin, tinărul Arthur a săvieșit o faptă neobițnuită: din crăpătura unui stei a’ scos un palog uriaș, pe care pind atunci zeci de cavaleri străluciți Incercaseră, Tără succes, să-I tragă afară. -Cu paloșul său fermecat, Arthur a infrint nenumărați dușmani. ‘cucerind Scoția, Irlanda, Islanda și insulele Orkney. S-a căsătorit cu frumoasa Guin Vere și a locuit cu ea în castelul său Camelot unde, în sala de ospete, se afla o mare masă rotundă in jurul căreia se puteau așeza o sută cineizeed de cavaleri. Era o cinste de care se bucurau toți cei.care săvirșean fapte de arme deosebite. Regele Arthur fi primea în castelul său, unde îi pliges să-i asculte povestindu-și isprăvile, după care atit el cit și alti cavalert apreciau dacă noul sosit este vrednic sau nu să ocupe un loc la Masa Re. fund’. Un singur Joc, destinat cavalerului care avea sit găsească potivel Sfintului Graal, era intotdeauna liber. Pe cimpul de luptă, Arthur at stvin, sit multe fapte glorioase. Cind impăratul roman Lucius i-a cerut si} ce supună, Arthur a pornit cu război impotriva lui. In timpul atacului impo. triva Romei, Arthur I-a învins pe uriașul de pe muntele SE. Mihail. Regele era însoțit de cavalerul Gawain, care de asemenea se acoperise de Eee pe cimpul de luptă. In timpul elt Arthur a purtat război impotriva Rem regatul a fost condus vremelnic de nepotul său Mordred, care și-a pus in ind să-i răpească lui Arthur coroana și pe frumoasa lui soție. Aflind Wespre acestea, regele s-a inapoiat in Wales, și-a recigtigat tronul si a scăpat pe frumoasa Guinevere. Incolfit de Arthur, Mordred s-a retras! în Cornwall unde a fost ucis într-o luptă. Arthur însuși a fost rănit insă de monta n această incleștere. Zinele I-au dus intr-o luntre fermecată pe insula Avalon, Joc unde nu putea ajunge nici un muritor. Acolo, potrivit legendelor, Arthur urma să trăiască ping cind ar fi sosit vremea eliberării țării sale de’ strsinit țare o ingenuncheaseră. După moartea lui Arthur, fermecătoarea Guinevere sa călugărit și și-a sfirgit zilele în măndstire. a In toate legendele arthuriene se intilneste figura vrăjitorului Merlin. În unele chiar se menționează că el ar fi fost acela care a făcut și Masa Rotunda. Merlin este amestecat in multe întimplări descrise în legendele arthuriene, ajutindu-i pe cavaleri sau punindu-le in față obstacole pe care aceștia trebuiau să le învingă. Rivala lui permanentă era zina Morgana. Uneori vrăjitorul și zina luptau unul impotriva celuilalt cu ajutorul dife- ritelor minuni și vrăji. Cel mai vestit dintre cavalerii lui Arthur a fost Launcelot al lacului (Launcelot of the Lake). Legenda spune că era fiul regelui briton Ban. Pe cind era copil încă, Launcelot fusese răpit de fecioara lacului, Vivien, care, după ce l-a crescut, l-a adus la curtea regelui Arthur. Frumosul și curajosul cavaler fu primit în sinul cavalerilor, Mesei Rotunde. Launcelot se îndrăgosti de soția lui Arthur, regina Guinevere, cu care se intilnea tn taină, intrucit și ea fi împărtășea simțămintele. Cu ocazia sivirsirii unor fapte” cavalerești, intimplarea îl aduse pe Launcelot in castelul Astolat, unde se indrăgosti de el frumoasa Elaine. Cu toate că. îi jurase credință Guineverei, Launcelot consimți să poarte semnul dăruit de fecioara din Astolat. Mai tirziu, în același castel sosi și cavalerul Gawain căruia Elaine îi destăinui că este iubita lui Launcelot. Înfățișindu-se la Camelot, Gawain povesti toate acestea în prezența intregii curți a regelui Arthur. Aflind că iubitul ei s-a purtat curtenitor cu o altă femeie, Guinevere fu foarte mihnita. Ea ii făcu nenumărate reproguri, iar Launcelot, tăgăduindu-și Vina, părăsi supărat curtea regeascd. După cităva vreme, fecioara din ‘Astolat muri din pricina acestei iubiri neimpartagite. Rămășițele ei au fost aduse într-o luntre la curtea lui Arthur. In cogciug s-a găsit o scrisoare In care ea igi mărturisea dragostea nefericită pentru Launcelot. Regina Guine- Sere îl ierta pe Launcelot și amindoi se împăcară. = Aflind despre dragostea tainică dintre Launcelot și Guinevere, Agra- vain, fratele lui Sir Gawain, îi povesti regelui despre necredința soției sale. Yntr-o incâierare Launcelot îl ucise pe Agravain împreună cu cavalerii si fie refugie cu regina în propriul său castel. Aici el fu Insă, Impresurat, de Fogele Arthur care, in afară de alți cavaleri, era însoțit și de Sir Gawain. Teneelot o inapoie pe Guinevere soțului ei, el însuși refugiindu-se în Be Tanta, spre care se îndreptară și urmiritorii săi, Arthur și Gawain. În tan i are, se repetă o variantă a istoriei lui Sir Mordred. In timp ce Arthur ia in Bretania, Mordred, riminind conducător al regatului, incearci Sf rapeased tronul lui Arthur și pe frumoasa Guinevere. Arthur se intoaree, Tn prima luptă cu Mordred, moare Sir Gawain. Urmează apoi povestire Inos{ii Tui Mordred gi dispariția lui Arthur, rănit gi el de moarte. Launcelot we tapoiazi în Britania pentru a-l ajuta pe Arthur, pe care insă nu-l a Gisogte in viață. Aflind că Guinevere s-a călugărit. Launcelot se zăvorăște găscate 14 său, unde își sfirgeste zilele. Potrivit unor logende, după moat Jui Arthur, Launcelot se preojeste și stă de veghe la mormintul acestui; Potrivit altora, el ia parte împreună cu alți cavaleri la căutarea potirul lui Graal. lerul Perceval, renumit prin nenumăratele lui isprăvi vitejegti. Dintre cov: Morii regelui Arthur, Perceval a fost unul din cei mai buni gi mai cur 22 sub raport moral. In Perceval a fost ulterior Legi Principalele motive a Ă e ti. O dată cu romanele cavalerești apare pentru prima dată in litem i nd peihologici și a sentimentelor intime. Cu toate ef ole ere ye profundă a tun log considerabil, iar povestirile despre fo epee ie aries Pitoresc susținut, descrierea evenimentelor este departe scop în sine. În romanele cavalerești este dezvăluită lu, mea sufletească a oamenilor din evul maia” Afirmindu-se dreptul omului la dragoste și la fericire in viața pămin- fpaso” în aceste romane se vadeste tagiduiren directa a morales Pa n năzvința omului către fericire, creatorii romanelor cavalenesté nu caiet; p, manifestare a naturii sale josnice, aga cum propovadusa biseriew eaterca, Dimpotrivă. literatura cavalerească caută si-l prezinte pe. om ca pe o ființă nobilă, capabilă de sentimente înalte. Este adevărat că intr-una din ramificatiile ciclului arthurian, și anume în legenda despre Sfintul Graal, autorul incearcă să predice ideea de renuns fare la bunurile pămintești. Motivul acesta ocupă totuși un loc secundar în literatura cavalerească. Romanele medievale, fără doar și poate, idealizează cavalerismul. * Ele zugrăvesc moravuri caracterizate prin rafinament și delicatețe. latra devir, o dată cu dezvoltarea culturii, în sinul cavalerilor medievali a apărut tendința de a se renunța la moravurile aspre și primitive, rămase moștenire, din timpurile barbare. Apare noțiunea de curtoazie — politețe, ua mod rafinat de exprimare, o comportare nobilă. Se înțelege de la sine că mora, vurile acestea curtenesti se limitau la clasa cavalerilor si nu influentau relațiile dintre feudali și oamenii simpli. Pind gi in sinul cavalerilor, deli- catejea și rafinamentul moravurilor rămineau deseori doar un fel de paravan ntru tot felul de perfidii, trădări și fărădelegi. Cu toate acestea, nu tre. Bate at ne inchipui că autor romanelor cavalerești ar fi fost niște oameni care și-au înșelat in mod conștient cititorii și ascultătorii printr-o descriere idealizată a cavalerismului. Judecind după riinunatele lor opere, poeții medie. Yall care l-au creat au fost oameni cu concepții morale inte, cure au căutat în mod sincer ca idealurile lor să fie traduse în viață. De aceea, ar fi greșit să vedem în romanele cavalerești niște opere literare cu o. impor tanță socială limitată. Poezia cavalerismului este una din manifestarile progresiste ale culturii medievale. In ea s-a reflectat trecerea de la starea de barbarie la forme mai inalte de conviețuire și de cultură spirituală Romanele cavalerești erau apreciate si de popor, deoarece inaltele idealuri etice pe care le statorniceau fi erau apropiate acestuia intr-o măsură nu mai mică, ci poate chiar mai mare decit reprezentanților virfurilor feudale ale societății. i Fi Romanul ‘cavaleresc medieval se deosebește radical de poezia etică mai » timpurie a evului mediu. Cu toate că și în Beowulf există elemente fantas- tice, în linii mari insă această operă epică are la bază viata reală. În acest sens trebuie să vorbim despre realismul poeziei epice populare timpurii. Cit privește romanul cavalerese, el poate fi definit ca una din primele manifestări ale romantismului in literatură. In fața noastră se desfășoară 23 aici romantismul sentimentelor inalte, avintul nestăvilit al fanteziei gi o idealizare vădită a realității — o prelucrare artistică a ei în cadrul căreia legătura nemijlocită dintre figurile poetice și realitate dispare într-o bună măsură, iar cititorul contemplă o lume indepărtată de viața ade- vărată, cu preocupările gi grijile ei zilnice. aia In romanul cavaleresc se observă, de asemenea, germeni ai individua- lismului. Dacă în poemul epic eroul era legat de mediul său, de popor, | romanul cavaleresc el este departe de acestea si pind și în sinul propri sale clase cavalerul apare ca un personaj aflat in conflict cu mediul incon. jucător. Caracterizind această particularitate esențială a literaturii medie Vale, Biclinski sublinia că in epoca aceea „s-a născut ideea omului ca ființă individuală, separată de popor, curioasă, fara relații, în ea însăși… Melan- colicul cintec al trubadurului în care se revărsa deznădejdea dragostei, chinul sătencei cuprinsă de alean sau al principesei intemnitate, cintecul de triumf și izbindă, povestea de dragoste, de răzbunare, de faptă eroică a onoarei — toate acestea au primit răspuns… Poemul s-a preschimbat în roman. Ce-i drept, romanul a fost un roman cavaleresc, meditativ, un amestec de real gi ireal, de posibil și imposibil; dar el a incetat de a mai fi un poem — in el se coceau semințele romanului adevărat“. Tot Bielinski sublinia următoarele trăsături ale poeziei cavalerești, care îi imprimau acesteia un caracter romantic: „Dragostea și respectul + față de persoana umană, curajul mărinimos carg Își jerilește toate puterile și viața. însăși de dragul celor asupriti si persecutați; divinizarea ideală Î femeii ca reprezentantă pe pămint a dragostei și a frumuseții, ca geniu Tuminos al armoniei, păcii si minglierii; năzuința tulburătoare către depar- tările crepusculare ale infinitului, către tot ce e tainic si mistic — iată clementele romantice din care s-a injghebat bogata viață a evului mediu“. POEZIA POPULARĂ Din perioada anglo-normandă s-au păstrat puține monumente ale poeziei populare. De aici nu trebuie trasă insă concluzia că în aceste secole Creatia populară poetică ar fi decăzut. Se știe că poezia populară a continuat Să existe Și să se dezvolte pe cale orală; acest fapt poate fi dedus pe baza motivelor existente în creația unor seriitori mai tirzii, ca de pildă Lan- gland și Chaucer, care au prelucrat subiecte și motive de o vădită prove- niență populară. În legătură cu dezvoltarea orașelor apare o literatură burgheză medie: vali, radical deosebită prin caracterul ei de poezia cavalerească. Această literatură a opus romantismului poemelor cavalerești o atitudine practică: realistă față de viață. Specia tipică cultivată de literatura burgheză medie: Vală a fost reprezentată de niște scurte povestiri versificate cu caracter anecdotic — fabliau-uri, provenite din Franța. În fabliau-uri erau zugrăviți orășeni dibaci și isteți care știau să facă față oricărei situații. Ei intrau too tbs (egal LEME bs Opere în ti eatune, vol: 1, BLL 1966 PP Sradem, pe a60. 24