Lazar CISTELECAN [626190]
Lazar CISTELECAN
Investitii
3
Capitolul 1
INVESTI ȚIILE ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI CONTEMPORANE
1.1. CONCEPTUL DE INVESTI ȚIE
Tranzi ția societ ăț ii române ști și înscrierea sa pe coordonatele economiei de pia ță
implic ă noi abord ări în raportul dintre teoria și practica economic ă. Referindu-ne la conceptul
de investi ție vom remarca manifestarea unor preocup ări de clarificare. Dar acest concept are
un con ținut mai complex de cât apare dintr-o analiz ă succint ă. Problemele practice ale
tranzi ției la economia de pia ță impun sarcini noi și dificile teoriei economice. Între acestea, o
abordare a conceptului de investi ții este înc ă departe de o definire unitar ă. Problema prezint ă
interes și este de actualitate c ăci a șa cum sublinia Alvin Toffler “ grupurile de factori de
decizie anonimi, care manevreaz ă pârghiile investi țiilor, au constituit supraelitele din toate
societ ăț ile industriale” 1.
Problema este de actualitate și pentru c ă poten țialul investi țional se reflect ă nu
neap ărat prin volumul de resurse (financiare, materiale și umane) avansate, cât mai ales prin
capacitatea factorului uman de a le transpune în ef ecte scontate.
Investi țiile pot și trebuie abordate în strâns ă leg ătur ă cu procesul dezvolt ării, al
cre șterii economice. În fapt dezvoltarea depinde de cap acitatea factorilor de decizie 2: a) de a
formula op țiuni de investi ții în acord cu obiectivele și scopurile stabilite; b) de a ameliora
strategia și politicile de dezvoltare in ideea poten ță rii efectelor investi țiilor; c) de a selecta
proiecte de investi ții care s ă permit ă valorificarea ra țional ă a tuturor resurselor materiale,
financiare și de munc ă pentru atingerea obiectivelor stabilite.
În aceea și ordine de idei trebuie remarcat faptul c ă investi țiile înf ăptuite jaloneaz ă
limitele, parametrii factorilor de produc ție, în mod riguros pentru o perioad ă mare de timp,
generând efecte complexe pe termen lung.
La prima vedere, investi ția ne apare în mod concret ca o opera țiune de modificare și
de cre ștere a patrimoniului ini țial: construc ții industriale și civile, achizi ția montajul și
instalarea unor echipamente industriale, cump ărarea unor ma șini, utilaje etc. La o analiz ă mai
profund ă investi ția este alocarea capitalurilor economisite în activit ăț i lucrative cu caracter
profitabil care s ă majoreze valoarea capitalurilor ini țial acordate “ 3.
În sens financiar investi țiile înseamn ă schimbarea unei sume de bani prezent ă, cert ă,
în speran ța ob ținerii unor venituri viitoare, superioare, probabile.
In sens contabil investi ția reprezint ă “ alocarea unei trezorerii disponibile pentru
procurarea unui activ fix care va genera fluxuri financiare de venituri și cheltuieli de
exploatare” 4.
Investi ția, într-o alt ă formulare, reprezint ă o decizie de a cheltui pentru achizi ționarea
de active fixe sau circulante inclusiv în scopuri s peculative, prin care s ă se ob țin ă un flux de
lichidit ăț i și deci o cre ștere a avu ției apar ținând unei persoane fizice sau juridice.
1 Toffler A., Al treilea val , Bucure ști, Editura Politic ă, 1983, p.112.
2 Zai ț D., Eficien ța economic ă a investi țiilor , Ia și, 1987, p.2.
3 Stancu I., Finan țe, Editura Economic ă, Bucure ști, 1997, p 285.
4 Idem.
4
Literatura englez ă define ște investi țiile dup ă trei criterii importante:
1. În plan contabil investi țiile constituie o imobilizare în bunuri mobile sau imobile,
corporale sau necorporale achizi ționate ori create pentru o entitate economic ă, durabile,
respectiv:
– imobiliz ări legate de exploatare;
– imobiliz ări în afara exploat ării.
2. În plan economic investi țiile constituie sacrificiul de resurse curente în speran ța
ob ținerii unor rezultate viitoare, superioare:
– sub influen ța factorului timp;
– în condi ții de eficien ță economic ă;
– sub spectrul riscului.
3. În plan financiar investi țiile reprezint ă ansamblul de cheltuieli care va genera
venituri / economii, o perioad ă îndelungat ă, și care permit rambursarea, respectiv recuperarea
cheltuielilor ini țiale.
Din punctul de vedere al pie ței financiare se vorbe ște de:
– investi ții pentru afaceri adic ă cheltuieli pentru ma șini, utilaje, dot ări ale unei societ ăț i
comerciale (cotate la bursa de valori mobiliare);
– investi ții imobiliare care includ cl ădiri, locuin țe, terenuri (cotate la bursa de valori
imobiliare);
– investi ții în stocuri de valori materiale circulante (cotate la bursa de m ărfuri).
În fine se apreciaz ă c ă, în economia de pia ță , investi ția constituie plasament de capital
în active diverse, indiferent de durata și scopul de ținerii lor, inclusiv în scop speculativ.
Aporturile cu “caracter inteligent” constituie înt otdeauna “acumul ări” care au generat
în timp efecte fiind astfel “veritabile investi ții pentru omenire” 5. Capitalul intelectual al
omenirii se afl ă înmagazinat în: biblioteci, brevete, inven ții etc. care constituie un capital
exploatabil, înglobând deci capitalul uman și formele stocate de idei, informa ții, ra ționamente.
Se relev ă astfel caracterul de investi ție a activit ăț ii intelectuale care ar include cheltuieli de
cercetare dezvoltare, cheltuieli de formare intelec tual profesional ă, unele cheltuieli de
marketing și publicitate etc.
Conceptul de investi ție implic ă sensuri și accep țiuni variate. Datorit ă complexit ăț ii
acestui concept o sintez ă se impune.
În sens larg prin investi ție se în țelege “plasarea unor sume de bani în domeniul
economic, social-cultural, administrativ, militar e tc., cu scopul de a asigura baza tehnico-
material ă și for ța de munc ă necesar ă desf ăș ur ării și l ărgirii activit ăț ii acestora” 6. Dar tot în
sens larg semnal ăm vehicularea și a altor defini ții al c ăror con ținut îl prezent ăm în continuare.
P. Masse 7, prin investi ție desemneaz ă “ toate actele de transformare a mijloacelor
financiare în bunuri concrete și rezultatele acestor ac țiuni”. În aceast ă concep ție no țiunea de
investi ții se delimiteaz ă prin urm ătoarele elemente:
– subiect , adic ă persoana fizic ă sau juridic ă care investe ște;
– obiect , respectiv construc ția, echipamentele, utilajele pentru care se ini țiaz ă
investi ția;
– cost , adic ă efortul financiar, cost actual pentru realizarea o biectivului respectiv;
– efecte , concretizate în rezultate, valori materiale, econ omice și financiare care
urmeaz ă a fi ob ținute în viitor, o speran ță mai mult sau mai pu țin cert ă.
Reiese c ă investi ția este considerat ă ca o cheltuial ă prezent ă, realizat ă în vederea
ob ținerii unor efecte viitoare în condi ții de risc și incertitudine.
5 Jivan Al., Activit ăț ile intelectuale ca investi ție , în Tribuna Economic ă, nr 32, 1996
6 *** Dic ționar de economie politic ă, Bucure ști, Editura Politic ă, 1974, p.389
7 Masse P., Le choix des investissments , Paris, Dunod, 1959, p.1
5
H. Peumans 8 dă conceptului de investi ții dou ă sensuri. În sens larg, include în
investi ție cheltuielile de mijloace financiare pentru achiz i ționarea de bunuri concrete,
durabile, echipamente de produc ție inclusiv cheltuielile pentru materii prime, mate riale etc.,
deci cheltuielile de produc ție. În sens restrâns, din defini ția de mai sus elimin ă cheltuielile
curente de produc ție.
În modelele de cre ștere economic ă ale lui Keynes, Harrod, Domar, se pune semnul
egalit ăț ii între investi ții și economii luând în considerare faptul real, anume c ă investi țiile au
ca resurs ă principal ă de realizare economiile. Se ignor ă totu și semnifica ția lor diferit ă,
investi țiile, o cheltuial ă; economiile, o resurs ă, un efect al procesului economic pe seama
căruia cheltuiala poate fi efectuat ă.
Tot în sens larg pot fi re ținute și alte defini ții. Astfel: “ investi ția reprezint ă renun țarea
la sursele b ăne ști lichide contra speran țelor unor resurse viitoare etalate în timp”; 9 o condi ție a
progresului social, care se “realizeaz ă prin renun țarea la consumarea imediat ă, în favoarea
unui consum ulterior” 10 sau “adaosul curent la valoarea echipamentului de produc ție care a
rezultat din activitatea de produc ție a perioadei respective” 11 . Într-o concep ție strâns legat ă de
fapte, investi țiile sunt “produc ția de procese suplimentare” pentru c ă a șa cum remarc ă N.
Georgescu-Roegen, “ o fabric ă de textile, de exemplu, este un produs al activit ăț ii economice
a omului întocmai ca și un cot de pânz ă”12 .
Într-un sens foarte larg subliniaz ă I. Românu 13 , a investi înseamn ă a încorpora într-un
obiect sau ac țiune, eforturi umane și mijloace materiale cu scopul de a ob ține un anumit
rezultat.
Necesit ăț ile de ordin metodologic și practic, cu privire la constituirea fondurilor,
geneza și alocarea resurselor aferente investi țiilor, cât și cu privire la organizarea și
înf ăptuirea activit ăț ii de investi ții (procesului investi țional) impun conturarea mai precis ă a
conceptului de investi ții. În acest context, în sens restrâns , investi țiile reprezint ă totalitatea
cheltuielilor prin care se creeaz ă sau se achizi ționeaz ă noi mijloace fixe, productive și
neproductive, se înlocuiesc mijloacele fixe uzate, se perfec ționeaz ă sau se modernizeaz ă
mijloacele fixe existente, ori se fac plasamente fi nanciare cu scop profitabil.
Abordarea conceptului de investi ție cu sensul s ău restrâns este frecvent ă în planul
teoriei și, cu atât mai mult, al practicii economice. Într-a dev ăr, în sens restrâns, investi țiile în
economia unei ță ri au o sfer ă de extindere marcat ă prin scop și mijloace.
Scopul eviden țiaz ă faptul c ă investi țiile presupun muta ții (înlocuire, sporire) ale unor
elemente de patrimoniu de natura mijloacelor de mun c ă cu deosebire a mijloacelor fixe. Dar
contextul tranzi ției la economia de pia ță în România implic ă analiza unor noi aspecte.
Mai precis, se contureaz ă argumente privind oportunitatea extinderii acestui concept:
a) prin înglobarea unor cheltuieli asimilate investi țiilor, având aceea și surs ă de
finan țare chiar dac ă nu produc muta ții cantitative în structura și volumul mijloacelor fixe
(cum sunt cele de proiectare, de explor ări și prospec țiuni geologice, lucr ări de împ ădurire și
între ținere a p ădurilor pân ă la atingerea st ării de masiv etc.);
b) prin cerin ța înglob ării în acest concept a investi țiilor intelectuale (nemateriale) care
pot avea, sau nu, aceea și surs ă de finan țare cu investi țiile materiale (propriu-zise) întrunind
urm ătoarele trei condi ții: produc modific ări de comportament; contribuie la o acumulare de
patrimoniu și conduc la cre șterea capacit ăț ii de produc ție. În esen ță se au în vedere cheltuieli
8 Peumans H., Théorie et practique des calculs d’investissments , Paris, Dunod, 1971, p.3-5.
9 Aftalion F., s.a., Théorie financière de l’entreprisse , P.U.F., Paris, 1974, p.85.
10 Rueff J ., L’àge de l’inflation , Editura Payot, Paris, 1964, p.83.
11 Keynes Y.M., Teoria general ă a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor , Editura Politic ă, Bucure ști,
1970, p.96.
12 Georgescu-Roegen N., Legea entropiei și procesul economic , Editura Politic ă, Bucure ști ,1979, p.440.
13 Românu I., Eficien ța economic ă a investi țiilor , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1982, p.7.
6
de cercetare-dezvoltare pentru informatizare, impla ntarea logisticii comerciale a firmei,
formarea profesional ă și studii de diagnoz ă, prognoz ă și fezabilitate;
c) prin luarea în considerare a investi țiilor financiare. Apari ția în economia noastr ă a
investi țiilor financiare presupune modific ări în activele necorporale ale firmei și genereaz ă
efecte financiare în bilan țul acesteia, prin dividendele, dobânzile cuvenite e tc. Ne referim la
investi țiile de natura plasamentelor în ac țiuni, cump ărarea de obliga țiuni și titluri de valoare
etc.
Sfera de cuprindere a conceptului de investi ție este marcat ă și prin mijloacele de
realizare , de înf ăptuire, a lor. În esen ță principalul mijloc de realizare a oric ărei investi ții îl
constituie cheltuiala, (avansarea) unor sume b ăne ști. Mai departe îns ă vom afirma c ă investi ția
are ca mijloc de înf ăptuire realizarea unor lucr ări, efectuarea unor plasamente financiare cu
efecte de lung ă durat ă sau pur și simplu efectuarea unor cheltuieli de natur ă investi țional ă prin
sursa de finan țare ori prin efectele generate asupra patrimoniului firmei.
Indiferent de sensul, larg sau restrâns, al abord ării conceptului de investi ție și de
relativa diversitate a punctelor de vedere și opiniilor formulate, pot fi desprinse câteva
tr ăsături comune, care prezint ă interes și anume:
a) Orice investi ție presupune transpunerea în cheltuieli a unor disp onibilit ăț i b ăne ști
indiferent dac ă efortul înseamn ă realizarea unor obiecte, bunuri concrete, echipame nte sau
dimpotriv ă plasamente în ac țiuni, titluri și hârtii de valoare.
b) Orice investi ție înseamn ă efort, sub multiple aspecte, dar în urma c ăruia se
sconteaz ă efecte diverse, multiplicatoare, cel mai adesea su b forma sporului de profit, a c ărui
realizare r ămâne incert ă.
c) Orice investi ție implic ă “dezafectarea” temporar ă, dar cert ă, a unor resurse
curente (materiale, financiare, de munc ă) al c ăror cost urmeaz ă a fi suplinit de efectele nete
viitoare.
1.2. ACCEP ȚIUNI ALE INVESTI ȚIEI
Clarificarea conceptului de investi ție implic ă, în mod obiectiv, identificarea
accep țiunilor pe care le comport ă și anume: plasament, cheltuial ă, ac țiune, lucrare, activitate,
proces.
Accep țiunea de plasament de fonduri b ăne ști dat ă investi țiilor acoper ă doar în parte
sensul larg al conceptului de investi ție. Este indicat ă doar destina ția unor fonduri b ăne ști dar
nu se reflect ă tehnica și mijloacele de efectuare. Scopul este conturat pe un plan general. Este
adev ărat, în contextul tranzi ției la economia de pia ță se expliciteaz ă caracterul investi țional al
plasamentelor financiare în ac țiuni, obliga țiuni, titluri de stat etc., dar acest fapt nu este
suficient.
Cel mai adesea investi țiile cap ătă accep țiunea de cheltuial ă sau totalitate a
cheltuielilor prin care se creeaz ă, se achizi ționeaz ă noi mijloace fixe ori se înlocuiesc cele
scoase din uz. Dar și aceast ă accep țiune impune, credem noi, o analiz ă mai riguroas ă.
Cu un sens mai general, a cheltui înseamn ă “ a întrebuin ța banii pentru a cump ăra sau
pl ăti ceva” 14 . Într-o alt ă formulare cheltuielile sunt expresia valoric ă a consumului de mijloace
de produc ție, de for ță de munc ă sau mijloace b ăne ști, pentru satisfacerea necesit ăț ilor de
consum productiv sau neproductiv (social și individual). Dar, a consuma înseamn ă a folosi
ceva pentru satisfacerea trebuin țelor proprii sau pentru a ob ține alte produse. Prin ac țiunea de
a consuma elementul supus consum ării dispare, se transform ă sau se distruge.
Când ne referim la investi ții apreciem c ă atributul de cheltuial ă trebuie în țeles, ca
având semnifica ția transform ării activelor b ăne ști în active materiale. Activele materiale puse
14 *** Dic ționarul limbii române moderne , Editura Academiei, Bucure ști, 1958, p.181.
7
în oper ă r ămân și m ăresc patrimoniul întreprinz ătorului sub forma activelor fixe (construc ții,
utilaje și instala ții). M ăresc patrimoniul unit ăț ii sub aspectul valorilor de întrebuin țare
introduse în economia întreprinderii dar și sub aspectul valorii nou create, ad ăugate de munca
vie.
Atributul de cheltuial ă pe care îl au investi țiile tinde s ă capete o recunoa ștere mult mai
larg ă în contextul mecanismelor de pia ță . Faptul este explicabil. Constituirea resurselor
băne ști aferente și tehnica de “avansare”, de cheltuire a lor au loc prin intermediul unor
proceduri financiare. Apoi, cre ște ponderea investi țiilor asimilate, nemateriale și financiare,
care de și genereaz ă, în parte, efecte investi ționale nu comport ă întrutotul regimul amortiz ării
pe care îl au mijloacele fixe.
Accep țiunea de cheltuial ă dat ă investi țiilor trebuie completat ă cu aceea de ac țiune ,
activitate , proces , de transformare a mijloacelor b ăne ști afectate acestui scop, în mijloace de
produc ție. De altfel, caracterul de ac țiune atribuit investi țiilor este recunoscut în literatura
noastr ă economic ă. Astfel se subliniaz ă faptul c ă “investi țiile reprezint ă o ac țiune care
comport ă un anumit risc” 15 , remarcând totodat ă c ă consumul de mijloace materiale și umane
este sigur, în schimb efectele prev ăzute constituie doar o speran ță pe care timpul o va
confirma sau infirma.
Accep țiunea de activitate atribuit ă investi țiilor are temei. Ea reflect ă gradul și modul
de implicare a diferi ților factori de realizare a investi țiilor. Este astfel posibil ă identificarea
răspunderilor concrete asumate de investitori, organe le de consultan ță și de proiectare, a
firmelor de antrepriz ă etc. în materializarea op țiunilor de investi ții.
Accep țiunea de proces în domeniul investi țiilor are ca referin țe preocup ările lui
N.Georgescu-Roegen în abordarea entropic ă, procesual ă a activit ăț ii economice. Profesorul
Georgescu-Roegen sublinia c ă la r ădăcina penuriei economice se afl ă nu numai caracterul
limitat al resurselor globului dar și irevocabila degradare entropic ă a acestor resurse, proces
pe care îl accelereaz ă activit ăț ile umane 16 .
Entropia sau a doua lege a termodinamicii arat ă cum energia termic ă, de la sine,
întotdeauna trece de la un corp mai cald la unul ma i rece și niciodat ă invers 17 . Într-un sistem
închis entropia tinde totdeauna c ătre un maximum. Entropia maxim ă reprezint ă haosul, lipsa
de ordine, de concentrare și de organizare, iar entropia minim ă sau joas ă este sinonim ă cu
maximum de ordine, de concentrare sau organizare. P rofesorul Georgescu-Roegen a fost
primul care a f ăcut leg ătura între termodinamic ă și știin ța economic ă. Atât termodinamica cât
și economia se ocup ă de procese de transformare a energiei.
Conceptual, procesul reflect ă mersul, desf ăș urarea sau evolu ția unui fenomen sau
eveniment; transformarea succesiv ă în starea unui lucru sau șirul de opera ții ori de fenomene
prin care se efectueaz ă o lucrare etc. No țiunea se folose ște în fizic ă și chimie, în domeniul
dreptului și a literaturii, în biologie și economie. Procesul economic reflect ă desf ăș urarea în
timp și spa țiu a fenomenelor economice, transform ările succesive, cantitative și calitative,
intervenite în starea acestora.
În concep ția lui N. Georgescu-Roegen “proces” reprezint ă o no țiune deosebit de
derutant ă, întrucât proces înseamn ă neap ărat schimbare 18 . În aceea și accep țiune “un proces
implic ă o întâmplare” pentru a c ărui reprezentare analitic ă trebuie s ă se țin ă seama de scop ,
delimitarea , fa ță de alte procese ca și de durata acestuia, respectiv de coordonatele în care se
poate înf ăptui orice proces.
Conform tezei lui N. Georgescu-Roegen întrucât tim pul se scurge într-o singur ă
direc ție, adic ă spre viitor, acest fapt reflect ă evolu ția entropic ă a proceselor, transformarea
15 Românu I., Influen ța factorului timp asupra eficien ței investi țiilor , în Probleme economice, nr.10, 1972.
16 Demetrescu M.C., Paradigma entropiei și implica țiile globale , în Revista economic ă, nr.8, 1984.
17 Georgescu-Roegen, N., Legea entropiei și procesul economic , Editura Politic ă, Bucure ști, 1979, p. 340-341.
18 Op.cit ., p.355.
8
care impune redefinirea entropiei “ca m ăsur ă a gradului de dezordine”, într-un sistem, în
raport cu un anumit scop 19 .
A șa cum remarc ă autorul, orice proces impune o reprezentare analit ic ă iar în acest
scop s-au impus cu deosebire, în economia politic ă, dou ă modele: modelul cu fluxuri și
modelul cu stocuri . De și opuse, ele coexist ă cu mult timp înainte de apari ția modelelor
matematice. Primul ia ca punct de plecare sistemul static input-output a lui Leontief și spune
că “ un proces este descris în întregime de coordonat ele fluxurilor” 20 (fluxul fiind un stoc
distribuibil pe un interval de timp). Cel de-al doi lea ia ca punct de plecare reprezentarea cu
stocuri în care observatorul inventariaz ă stocurile la începutul și sfâr șitul intervalului, care
delimiteaz ă procesul 21 . N. Georgescu-Roegen, consider ă incomplete ambele modalit ăț i de
reprezentare analitic ă a procesului economic, folosind pentru descrierea știin țific ă a unui
proces modelul cu fluxuri și fonduri . Elementele fluxului cuprind: resursele (energia s olar ă,
precipita țiile atmosferice, substan țele chimice din aer și sol, c ărbunii din subsol etc.),
materiile prime ce se transform ă în produse finite; materiale auxiliare (lubrifian ți, vopsele,
piese de schimb etc.), ca inputuri în proces; produ sele finite și de șeurile, ca outputuri ale
procesului. Elementele fondului cuprind în accep țiunea la care ne referim agen ții procesului
de produc ție (p ământul – ca sol, capitalul și for ța de munc ă)22 . Sunt interesante observa țiile pe
care autorul, le face în leg ătur ă cu modelul de reprezentare analitic ă a unui proces prin fluxuri
și fonduri dintre care men țion ăm:
a) orice proces poate fi descompus în procese elementa re în raport cu grani ța fixat ă
de analist între noile procese delimitate;
b) folosirea eficient ă a elementelor fondului unui proces este posibil ă cu deosebire în
cazul organiz ării proceselor, elementare în sistem de fabric ă;
c) un element al fondului intr ă în proces și iese din el f ără s ă-și modifice eficien ța;
d) elementele fluxului intr ă în proces într-o structur ă (re țet ă) bine stabilit ă în func ție
de scop, grani țele sau durata procesului și ies din proces, într-o structur ă ce exprim ă îns ăș i
devenirea lor în proces, ca urmare a ac țiunii elementelor fondului din proces, asupra intr ărilor;
e) împ ărțirea factorilor produc ției în elemente de flux sau fond este relativ ă,
depinzând între altele de scopul sau finalitatea pr ocesului, de durata acestuia, rolul lor în
proces etc.;
f) procesele economice sunt produse întocmai ca m ărfurile;
g) orice proces economic nu este circular ci unidirec țional și entropic; nu creaz ă și nu
consum ă materie sau energie, ci doar transform ă entropia joas ă în entropie înalt ă;
h) fa ță de procesul entropic din mediul înconjur ător, caracterizat prin automatism,
procesul economic depinde de activitate uman ă, este un proces entropic selectiv adev ăratul
său produs nu const ă dintr-un flux fizic de de șeuri ci din pl ăcerea de a tr ăi23 .
Este evident c ă sublinierile lui N. Georgescu-Roegen, privind proc esul economic sub
aspect conceptual ca și în leg ătur ă cu modelul de reprezentare analitic ă dep ăș esc sfera de
abordare a problematicii activit ăț ii de investi ții. Dar, oare, activitatea de investi ții nu poate fi,
în acest cadru, conceput ă ca proces? R ăspunsul credem c ă este afirmativ și iat ă de ce:
1. Activitatea de investi ții se desf ăș oar ă organizat având un scop prestabilit prin
documenta ția tehnico-economic ă, respectiv înf ăptuirea unui anumit obiectiv economic, social
sau de alt ă natur ă.
2. Activitatea de investi ții are grani țe, delimit ări riguroase. Ele se identific ă pe plan
organizatoric, tehnologic, financiar și informa țional. Sub aspect organizatoric delimit ările (de
19 Op.cit . p.253.
20 Op.cit . p.367.
21 Op.cit. p.368.
22 Op.cit. p.386.
23 Op.cit ., p.459.
9
activitatea de produc ție, presta ții, comer ț etc.) opereaz ă indiferent de forma execut ării
lucr ărilor (în regie sau antrepriz ă). Tehnologiile de execu ție sunt variate dar în acela și timp
specifice scopului urm ărit – înf ăptuirea obiectivului de investi ții pe un anumit amplasament.
Fondurile aferente investi țiilor și tehnica utiliz ării lor sunt specifice. În fine pe plan
informa țional delimit ările constau în organizarea distinct ă a fluxului de culegere și prelucrare
a informa țiilor precum și a contabilit ăț ii.
3. Activitatea de investi ții implic ă durate variate desf ăș urându-se sub inciden ța
factorului timp.
De altfel, și unele acte normative subliniaz ă c ă activitatea în domeniul investi țiilor
constituie un amplu și complex proces de transformare calitativ ă a resurselor materiale,
financiare și de munc ă prin realizarea de noi capacit ăț i și obiective în toate ramurile
economiei, prin modernizarea, dezvoltarea, reconstr uc ția și reînstruc ția și reîlor fixe. Deci,
cadrul legislativ impune chiar abordarea procesual ă sistemic ă a activit ăț ii de investi ții.
Abordarea conceptului de investi ții prin prisma accep țiunilor sale variate este de
natur ă s ă-i confere caracter sistemic. Dar acest fapt se jus tific ă. Investi țiile sunt și vor fi
diferen țiat tratate în raport cu locul și rolul unuia sau altuia dintre factorii implica ți în
înf ăptuirea lor. Pentru societate ele sunt un plasament de fonduri b ăne ști, pentru investitori o
totalitate de cheltuieli pentru realizarea unor obi ective, cel mai adesea cu regim de mijloace
fixe (noi, modernizate, înlocuite, achizi ționate etc.). Pentru antreprenori, ele constituie l ucr ări,
activitate de produc ție în specificul lor, de antrepriz ă în construc ții-montaj. Abordarea lor în
context procesual asigur ă îns ă un demers calitativ în realizarea investi țiilor, sesizând
interferen țele între factorii implica ți, activit ăț i, opera țiuni, resurse și timp.
1.3. CRITERII ȘI MODALIT ĂȚ I DE CLASIFICARE A INVESTI ȚIILOR.
Investi țiile, ca totalitate de cheltuieli prezint ă o anumit ă omogenitate. Dimpotriv ă
privite prin prisma naturii acestor cheltuieli, a m odului în care se reg ăsesc în lucr ări, într-o
sfer ă sau alta de activitate, a resurselor de finan țare etc., investi țiile pot fi și trebuie clasificate,
acest fapt r ăspunzând unor necesit ăț i de ordin practic.
Clasificarea riguroas ă a investi țiilor impune folosirea unor criterii ra ționale,
acceptabile din punct de vedere metodologic și practic. Asemenea criterii de clasificare a
investi țiilor sunt: natura investi țiilor, modul de concretizare, caracterul lucr ărilor de investi ții,
scopul, destina ția, modul de realizare, resursele și modul de finan țare, gradul de imobilizare a
resurselor de investi ții avansate, riscul investi țiilor, alte criterii.
1. Din punctul de vedere al naturii investi țiilor apreciem c ă se pot distinge: 1)
investi ții corporale care la rândul lor pot fi: investi ții propriu-zise și investi ții asimilate; 2)
investi ții nemateriale și 3) investi ții financiare.
Aceast ă clasificare a investi țiilor este oportun ă. Ea are valen țe teoretice deosebite, f ără
a le ignora pe cele practice în contextul adapt ării economiei la mecanismele de pia ță .
Investi țiile corporale reflect ă în principiu cheltuieli aferente realiz ării unor mijloace
de munc ă, dot ări, cl ădiri, utilaje și instala ții sub aspect constructiv, achizi ționarea și montarea
lor, înlocuirea celor scoase din func țiune etc. Ca excep ție pe plan metodologic și deci și
practic sau înglobat în sfera investi țiilor și unele ac țiuni ce comport ă cheltuieli a c ăror
finan țare trebuie s ă aib ă loc prin tehnici investi ționale (realizarea împ ăduririlor, a planta țiilor
pomi-viticole și altele). Deci putem distinge investi ții propriu-zise și investi ții asimilate.
Investi țiile propriu-zise presupun efectuarea unor cheltuieli care se materi alizeaz ă
prioritar în mijloace fixe (nou construite, moderni zate, înlocuite, achizi ționate, dup ă caz); ele
de țin pondere mare în majoritatea proiectelor de inves ti ții.
Investi țiile asimilate se datoreaz ă naturii unor ac țiuni sau sursei de finan țare –
fondurile de investi ții. În structura lor se cuprind:
10
a) explor ările, prospec țiunile, lucr ările geologice și cercet ările știin țifice pentru
realizarea unor obiective cu caracter de investi ții;
b) cheltuieli de proiectare privind investi țiile;
c) lucr ările de împ ădurire pân ă la realizarea st ării de masiv, a perdelelor de protec ție și
a lucr ărilor de îmbun ătăț iri funciare;
d) cheltuielile cu salarizarea personalului de conduce re și supraveghere a lucr ărilor de
investi ții la obiectivele de investi ții noi, în construc ție și cheltuielile de formare-reformare a
for ței de munc ă generate de înf ăptuirea investi țiilor;
e) organizarea șantierelor de construc ții-montaj;
f) demontarea transportul și remontarea mijloacelor fixe transferate, dac ă aceste
opera țiuni nu necesit ă întocmirea unor proiecte;
g) ac țiunile privind schimbarea destina ției terenurilor agricole pe care urmeaz ă a fi
amplasate obiectivele de investi ții (constând în desp ăgubiri, str ămut ări, demol ări, defri șă ri,
repunerea în circuitul agricol a unor noi suprafe țe de teren și desigur pre țul de cump ărare a
terenului etc.);
h) necesarul de fond de rulment aferent ca urmare pune rii în func țiune a investi ției.
i) înfiin țarea și între ținerea planta țiilor pomi-viticole pân ă la trecerea lor pe rod;
j) cre șterea animalelor tinere pân ă la intrarea lor în turma de baz ă.
Remarc ăm faptul c ă cheltuielile aferente unor asemenea ac țiuni asimilate pe plan
investi țional se înglobeaz ă în valoarea investi țiilor propriu-zise ori de câte ori este posibil pri n
repartizarea asupra valorii de deviz a activelor fi xe rezultate majorând valoarea acestora.
Pe de alt ă parte, exist ă și o a doua categorie de ac țiuni care aparent s-ar putea asimila
investi țiilor. În realitate nu se consider ă ac țiuni asimilate investi țiilor întrucât au alte surse de
finan țare. În aceast ă categorie se pot men ționa:
– procurarea mijloacelor de munc ă de natura obiectelor de inventar;
– realizarea unor prototipuri și încerc ări la lucr ările finan țate din fonduri pentru
cercetare știin țific ă, dezvoltare tehnologic ă și introducerea progresului tehnic;
– lucr ările geologice pentru descoperirea de z ăcăminte noi (ce nu sunt legate de
construirea unui anumit obiectiv de investi ții);
– între ținerea p ădurilor dup ă atingerea st ării de masiv;
– între ținerea culturilor și planta țiilor pomi-viticole, realizate printr-o activitate de
investi ții, dup ă trecerea, lor pe rod;
– între ținerea animalelor dup ă intrarea lor în turma de baz ă;
2. Investi țiile nemateriale (intelectuale sau necorporale) ocazioneaz ă exprim ări de
opinii interesante 24 . Scopul enun țat vizeaz ă clarific ări teoretice privind delimitarea costurilor
de investi ții, de costurile curente de produc ție, cu implica ții în practica înregistr ărilor
contabile, a fiscalit ăț ii, evaluarea patrimoniului etc.
În sfera investi țiilor nemateriale se cuprind:
– cheltuieli de cercetare-dezvoltare nefacturate dire ct c ătre clien ți, deci cele efectuate
în favoarea unor clien ți poten țiali, amortizabile prin succesul comercial în cel m ult cinci ani;
– cheltuielile pentru crearea men ținerea și logistica re țelei comerciale (inclusiv
implant logistic, comercial și publicitate);
– cheltuieli pentru cump ărarea sau conceperea de programe informatice;
– cheltuieli aferente form ării profesionale, adic ă acele cheltuieli efectuate de firm ă
pentru cre șterea poten țelor profesionale și informative ale personalului și, pe aceast ă baz ă, a
aportului la cifra de afaceri și la sporirea efectelor financiare;
– cheltuieli pentru finan țarea studiilor de perfec ționare a proceselor de produc ție
(diagnosticul costului noncalit ăț ii, studiile de fezabilitate, studiile de automatiz are a
proceselor de produc ție etc.).
24 Stan S., Investi ții nemateriale: definire și sfer ă de cuprindere , în Tribuna economic ă, nr.34, 1992, p.27.
11
Evaluarea patrimoniului real al unei firme implic ă între altele identificarea și evaluarea
investi țiilor nemateriale (activele intangibile). Problema este pu țin abordat ă. În principiu se
recomand ă calcularea “good-will-ului” deci a profitului supl imentar datorat cheltuielilor de
investi ții nemateriale. Recomandabil ă ar fi, sus ține S.Stan 25 , evaluarea direct ă a fiec ăruia din
elementele de activ nematerial conform unor procedu ri specifice, întrucât ponderea acestor
investi ții este în cre ștere.
Investi țiile financiare reflect ă op țiuni ale firmei de a efectua plasamente b ăne ști pe
termen lung, profitabile, în economia altor agen ți economici. Concret, investi țiile financiare
constau în utilizarea unor resurse b ăne ști pentru a ob ține crean țe sau titluri de valoare
(cump ărarea de ac țiuni, obliga țiuni, titluri de stat etc.) emise de alte societ ăț i comerciale în
scop lucrativ, b ănci comerciale sau de c ătre stat. Efectele acestor investi ții au valen țe
financiare sub forma dividendelor, participa țiilor, dobânzilor ce revin în cot ă parte
investitorilor care au subscris la constituirea cap italului.
Deci investi țiile financiare constituie prin excelen ță imobiliz ări necorporale care, nu
comport ă uzur ă și amortizare. Dimpotriv ă fa ță de valoarea lor nominal ă este posibil ă
valorificarea pe pia ța financiar ă a acestor hârtii și titluri de valoare.
Investi ția financiar ă constituie orice plasament de capital efectuat de c ătre un
investitor, persoan ă fizic ă sau juridic ă, într-unul din sistemele investi ționale oferite de
economie, în titlurile de valoare existente, tranza c ționate pe pia ța monetar ă sau pe pia ța de
capital.
Organizarea financiar bancar ă din ță rile cu economie de pia ță ofer ă posibilitatea
intermedierii activelor financiare – titluri comerc iale și valori mobiliare – atât în sistemul
investi țiilor active cât și al investi țiilor pasive.
2. Din punctul de vedere al modului în care se concretizeaz ă (structurii) investi țiile
materiale se pot clasifica în:
– lucr ări de construc ții montaj care cuprind lucr ări de construc ții, instala ții,
construc ții speciale, montajul utilajelor, preg ătirea terenului, preg ătiri și deschideri miniere
etc.;
– achizi ții de utilaje care necesit ă montaj (fixarea în funda ții, pe piloni sau
postamente, montarea echipamentelor și instala țiilor etc.) sau care nu necesit ă montaj
(mijloace de transport, tractoare, ma șini agricole, utilaje independente etc.);
– lucr ări și explor ări geologice în care se cuprind: prospec țiunile, explor ările pentru
conturarea și extinderea z ăcămintelor în masiv, lucr ările de foraj și explorare, studiile și
cercet ările geologice etc.;
– alte cheltuieli de investi ții în care se cuprind cheltuieli de proiectare valoar ea
pieselor de schimb și obiectele de inventar reprezentând prima dotare, cheltuieli cu ob ținerea
terenului, supravegherea execut ării lucr ărilor, conducerea obiectivelor noi de investi ții în
perioada înf ăptuirii lor etc.
Este greu de precizat locul fiec ărei categorii de investi ții în parte. Aprecierea se poate
face în raport cu o situa ție concret ă. Totu și locul și ponderea utilajelor și instala țiilor în
contextul investi țiilor materiale indic ă gradul de activizare a investi ției și efectele pe care le
genereaz ă.
3. Dup ă caracterul lucr ărilor investi țiile se pot clasifica în: construc ții noi ,
reconstruc ții , (recl ădiri cu modificarea profilului tehnologic) și refaceri (recl ădiri f ără
modificarea profilului tehnologic), dezvolt ări prin l ărgiri și complet ări, reutil ări cu sau f ără,
moderniz ări , retehnologiz ări ; plasamente .
Aceast ă clasificare a investi țiilor se justific ă în mod deosebit în ideea c ă op țiunile
pentru obiective noi, de investi ții, s ă se formuleze numai dup ă epuizarea celorlalte posibilit ăț i
25 Stan S., art.cit .
12
create prin reutilarea, reconstruc ția, modernizarea și dezvoltarea capacit ăț ilor de produc ție
existente.
În etapa actual ă de tranzi ție la economia de pia ță un loc deosebit se atribuie
investi țiilor de natura retehnologiz ării.
4. Din punctul de vedere al scopului investi țiilor se pot distinge:
– investi ții de înlocuire care presupun în prealabil dezafectarea mijloacelo r fixe
existente datorit ă uzurii fizice sau morale;
– investi ții de expansiune care impun, dup ă caz, extinderi, dezvoltarea unor sec ții
existente, crearea de obiective noi;
– investi ții de innovare și modernizare care se refer ă la ac țiuni investi ționale de
promovare a progresului tehnologic, de cre ștere a tehnicit ăț ii proceselor economice,
automatizare și informatizare etc.;
– investi ții strategice care înseamn ă promovarea unor proiecte ce anticipeaz ă
prevenirea riscului tehnologic, economic și financiar prin ac țiuni de investi ții. Ele implic ă atât
investi ții materiale cât și nemateriale (de cercetare și dezvoltare).
5. Dup ă destina ție investi țiile pot fi: productive și neproductive . Cele productive se
concretizeaz ă, în principiu, în mijloace fixe cu destina ție productiv ă. Cele neproductive sunt
afectate cre ării moderniz ării sau înlocuirii unor mijloace fixe, destinate do meniilor social
culturale (înv ăță mânt, s ănătate, cultur ă și art ă etc.). Investi țiile, fie ele productive ori
neproductive, pot fi proprii atât sferei produc ției materiale cât și celei nemateriale.
6. Dup ă modul și sursa de finan țare în contextul tranzi ției la economia de pia ță se
pot distinge:
– investi ții publice , respectiv cele care au ca scop promovarea servici ilor publice în
domenii cum sunt: infrastructur ă, înv ăță mânt, s ănătate, cultur ă și arte, ap ărare, administra ție,
fiind finan țate din bugetul de stat (al administra ției centrale) sau din bugetele locale;
– investi ții autonome ale societ ăț ilor comerciale și regiilor autonome sunt, dup ă caz,
productive sau neproductive, materiale sau financia re, fiind finan țate din fondurile de
investi ții constituite de aceste unit ăț i din resurse proprii și din împrumuturi bancare. În cazul
regiilor autonome pot interveni complementar subven țiile bugetare;
– investi ții private realizate de agen ții economici cu capital privat care r ăspund
intereselor economice ale acestora și sunt finan țate din fondurile proprii, constituite sau
complementar din împrumuturi bancare;
– investi ții realizate de persoane fizice , cu deosebire locuin țe construc ții gospod ăre ști
și alte dot ări, care se finan țeaz ă din resursele b ăne ști ale popula ției;
– investi ții realizate cu capital str ăin pot fi integrate în oricare din structurile
anterioare și pot fi înf ăptuite dup ă caz: a) prin participarea investitorului str ăin cu o cot ă parte
de capital în vederea constituiri societ ăț ii ori la finan țarea unor proiecte; b) prin acordarea
unor împrumuturi de c ătre organe financiar bancare str ăine, investitorilor români; c) ca
investi ții de portofoliu etc.
Clasificarea investi țiilor dup ă modul și sursa de finan țare corespunde mecanismelor
tranzi ției c ătre economia de pia ță reflectând structura agen ților economici gradul de
autonomizare, geneza și structura resurselor de finan țare, competen țe de op țiune și decizie în
investi ții.
În corela ție cu acest criteriu la nivelul agentului investito r se pot distinge investi ții
interne și externe .
7. Dup ă modul de realizare investi țiile se structureaz ă în dou ă grupe și anume:
– investi ții realizate în antrepriz ă, care privesc de regul ă lucr ările de natura
construc ții-montaj. Ele de țin o pondere consistent ă și se realizeaz ă de societ ăț i comerciale
specializate de antrepriz ă în construc ții montaj. Acestea dispun de experien ță , capacit ăț i de
produc ție, și personal specializat;
13
– investi ții realizate în regie , de țin o pondere aflat ă în cre ștere. Se realizeaz ă de
investitori cu for țe proprii (resurse, capacit ăț i de execu ție, personal).
8. În func ție de complementaritatea proceselor investi ționale H. Peumans 26
structureaz ă investi țiile dup ă cum urmeaz ă:
– investi ții induse , a c ăror realizare este impus ă de factori economici obiectivi
(schimbarea structurii activit ăț ilor, modificarea pre țurilor, a productivit ăț ii muncii etc.);
– investi ții autonome care vizeaz ă cerin țe ale cre șterii economice și se refer ă la
promovarea de noi tehnologii, produse noi, implica ții demografice.
9. În raport cu riscul aferent investi țiile sunt structurate în urm ătoarele grupe 27 :
– investi ții cu risc similar , risc normal celui ata șat activit ăț ii economice globale a
unit ăț ii, respectiv cele de înlocuire a echipamentelor și utilajelor uzate;
– investi ții cu risc mediu , adic ă cele privind dezvoltarea, modernizarea, înnoirea u nor
capacit ăț i ale firmei, luând în seam ă o pia ță cunoscut ă sigur ă;
– investi ții cu risc ridicat care se refer ă la ac țiuni de cercetare-dezvoltare și inovare
reflectate în activit ăț i și obiective noi, ale c ăror efecte r ămân incerte;
– investi ții cu risc “alb” care privesc ameliorarea condi țiilor de munc ă și ale c ăror
efecte sunt greu de estimat;
– investi ții “cu risc impus” care sunt cerute investitorilor prin reglement ări legale ( și
se refer ă la protec ția mediului, securitatea și protec ția muncii etc.).
10. Din punctul de vedere a leg ăturii dintre investi ție și obiectivul principal
prev ăzut în proiect distingem:
– investi ții direct e (de baz ă) în care se includ construc ții, dot ări cu echipamente și
utilaje, care condi ționeaz ă realizarea și func ționarea obiectivului conform profilului stabilit;
– investi ții colaterale în care se cuprind acele construc ții și dot ări anexe care
favorizeaz ă func ționalitatea obiectivului( re țele de utilit ăț i, drumuri interioare și de acces,
împrejmuiri, racord ări, sta ții de epurare etc.);
– investi ții conexe care sunt impuse de investi ția direct ă (de baz ă) dar se realizeaz ă în
alte ramuri (în amonte sau în aval) fa ță de cea de referin ță (l ărgirea bazei de materii prime, a
re țelei de c ăi de comunica ție, construc ții și dot ări social culturale etc.).
Aceast ă clasificare prezint ă utilitate practic ă în evaluarea sferei de cuprindere a
efortului de investi ții și prin aceasta a unor indicatori de eficien ță economic ă a investi țiilor.
11. Desigur criteriile de clasificare nu au fost e puizate și fiecare în parte are, sau poate
avea, o semnifica ție anume pe plan teoretic sau practic. A șa de pild ă din unghiul de vedere
al entit ăț ii investitoare pot fi remarcate investi ții interne și investi ții externe.
Investi țiile interne presupun alocarea capitalurilor pentru achizi ția de active materiale
și nemateriale (echipamente, construc ții, licen țe, stocuri suplimentare etc.) pentru dezvoltarea
și perfec ționarea aparatului productiv și de distribu ție.
Investi ții externe reprezint ă plasamente de capital pentru cre șterea particip ării
financiare la formarea capitalurilor altor societ ăț i comerciale, în ideea ob ținerii pe aceast ă cale
a unor efecte profitabile ( dividende, dobânzi etc. ). Sunt în fapt investi ții financiare sau
investi ții de portofoliu .
12. În alt plan remarc ăm varietatea tipologic ă a investi țiilor : investi ție tehnic ă
(material ă, constructiv ă); investi ție uman ă (în formarea și calificarea for ței de munc ă);
investi ție social ă (construc ții și dot ări sociale); investi ție financiar ă (achizi ționarea titlurilor
de valori mobiliare); investi ție comercial ă (pentru publicitate și reclam ă).
13. În fine, în statistica interna țional ă investi țiile sunt structurate în func ție de
veniturile din care se finan țeaz ă în:
26 Peumans H., Théorie et practique des calculs d’investissments , Dunod, Paris, 1971.
27 Zai ț D., Eficien ța economic ă a investi țiilor , Ia și, 1987, p. 176.
14
– investi ții nete , adic ă lucr ări noi datorate fondului de dezvoltare aferent cre șterii
nete;
– investi ții brute , care cuprind atât investi țiile nete cât și pe cele de înlocuire finan țate
din amortizare.
Apoi se vorbe ște de dezinvesti ție adic ă ac țiuni de recuperare a unor valori materiale și
băne ști prin dezafectarea unor capacit ăț i sau obiective realizate anterior ca investi ții;
reinvesti ție , respectiv ac țiunea de fructificare prin plasamente a resurselor ob ținute prin
dezinvesti ție; investi ția complementar ă; investi ție marginal ă, care exprim ă limita minim ă a
fructific ării prin care se justific ă op țiunea de investi ții etc.
Clasificarea investi țiilor nu constituie doar un demers teoretic. Criter iile de clasificare
sunt operante pe plan teoretic sau practic dup ă caz. Ele permit efectuarea unor judec ăț i de
valoare care în ultim ă instan ță pot îmbog ăț ii cadrul informa țional al deciziei de investi ții.
1.4. ROLUL INVESTI ȚIILOR ÎN ROMÂNIA ÎN PROCESUL DE TRANZI ȚIE
LA ECONOMIA DE PIA ȚĂ
Indiferent de orânduirea social ă, de regimul politic, investi țiile, au constituit și
constituie un factor hot ărâtor al dezvolt ării economico-sociale, prin volumul, structura și prin
calitatea lor.
La nivelul unit ăț ilor economice rolul investi țiilor poate fi apreciat în
complementaritate cu activitatea de baz ă care reflect ă profilarea oric ărei unit ăț i ( industriale,
agricole, de transport, comerciale etc.) și pe care investi țiile o amplific ă.
O analiz ă a rolului investi țiilor în țara noastr ă nu poate fi realizat ă decât în cele dou ă
ipostaze ale sale: retrospectiv ă și prospectiv ă28 .
În context retrospectiv vom remarca folosirea insistent ă a pârghiei investi țiilor în
dezvoltarea economico – social ă, în mod deosebit în deceniile 7-9 ale secolului al XX-lea, în
România. Faptul era posibil într-o economie etatiza t ă, aproape integral, bazat ă pe monopolul
puterii asupra propriet ăț ii.
Prin urmare rolul investi țiilor s-a manifestat în urm ătoarele direc ții:
1) Promovarea procesului de industrializare global ă a ță rii, fapt care nu poate fi nici
negat nici ignorat. Nu poate fi negat pentru c ă efectele acestor investi ții au însemnat fabrici și
uzine, în mai toate localit ăț ile urbane sau urbanizate, c ăi de comunica ție, obiective social
culturale. Numai c ă folosirea excesiv ă a pârghiei investi țiilor în procesul industrializ ării a
condus la sc ăparea ei de sub control. S-a ajuns mai ales dup ă 1975 ca industriile create, multe
axate pe bunuri de investi ții, s ă impun ă noi investi ții. Și aceasta în condi țiile accentu ării crizei
energetice, a crizei resurselor materiale, a restru ctur ării pie țelor externe. S-a ajuns astfel ca
rolul investi țiilor într-un proces de industrializare, necesar în economia postbelic ă a României,
să fie deturnat prin supralicitare. Ca urmare s-a cre at o structur ă a industriei greu de sus ținut,
energofag ă și materialofag ă, cu un coeficient de eficien ță economic ă în sc ădere.
Rolul investi țiilor în procesul de industrializare în România pos tbelic ă, nu poate fi
ignorat pentru c ă stadiul înregistrat și structurile inadecvate ale industriei române ști actuale
constituie un punct de plecare în procesul de refor m ă și de tranzi ție la economia de pia ță .
2) Remarc ăm c ă pentru o serie de ramuri, printre care construc ții, transporturi,
gospod ărire comunal ă, investi țiile au însemnat o amplificare a bazei lor material e. Pentru
agricultur ă trebuie s ă remarc ăm în plus faptul c ă investi țiile au succedat deposedarea de
pământ a proprietarilor și prin aceasta ele au generat într-o anumit ă m ăsur ă sc ăderea
interesului popula ției rurale cu privire la modul și gradul de valorificare a p ământului.
28 Cistelecan L., Coordonate ale înf ăptuirii investi țiilor , în Studia Oeconomica, nr. 1, 1988, p.36.
15
3) Nu se poate omite rolul investi țiilor în crearea și amplificarea num ărului de locuri
de munc ă, cu deosebire în industrie și construc ții. Remarc ăm implica țiile pe plan teritorial ale
acestui fapt, amplificarea navetismului, amplificar ea procesului de migra ție a for ței de munc ă
din rural în urban, necesitatea și implica țiile dezvolt ării ora șelor, orientarea form ării
profesionale etc.
4) Datorit ă monopolului de stat asupra propriet ăț ii, caracterului etatizat și a
centralismului decizional economic, investi țiile au constituit principala pârghie prin care s-a
for țat realizarea unor structuri inadecvate ale complex ului na țional economic. Aceste structuri
s-au concretizat în amplificarea industriei na ționale mai ales a subramurilor energofage.
Uneori în condi țiile unui import costisitor de materii prime și nivelului neperformant al unor
subramuri industriale. S-au practicat uneori pre țuri inechitabile în evaluarea raporturilor
economice dintre ramurile economiei. A fost spoliat ă prin pre țuri agricultura în favoarea
industriei și au fost ignorate necesit ăț ile sferei nemateriale, pe plan investi țional.
Totu și nu se poate ignora faptul c ă s-a investit mult, c ă s-a construit mult, c ă efortul
financiar, material și uman a fost considerabil an de an. Și aceasta în condi țiile sc ăderii
eficien ței economice a fondurilor de investi ții.
5) Desigur, investi țiile au avut un rol anume în participarea României la schimburile
economice externe cu deosebire pe anumite pie țe și în condi ții specifice.
În context prospectiv rolul investi țiilor se amplific ă și se diversific ă, ținând cont de
complexitatea procesului de tranzi ție a ță rii noastre c ătre economia de pia ță , ca și de
implica țiile reformei economice, sociale și politice declan șate în anul 1990. Dar în acela și
context va trebui s ă remarc ăm situa ția special ă în care se prezint ă activitatea de investi ții în
țara noastr ă în ultimii ani.
O caracterizare succint ă a situa ției investi țiilor, dup ă 1990 este relevant ă:
a) raporturile structurale din economie au fost bulver sate, decizia economic ă a devenit
un atribut al fiec ărui agent economic;
b) o serie de proiecte de investi ții au fost sistate, anulate blocate, o serie de luc r ări de
investi ții au fost sistate în stadii variate de execu ție.
c) fondurile de investi ții au fost în mare m ăsur ă deturnate spre alte destina ții decât
cele investi ționale;
d) în general, comparativ cu anul 1989 s-a înregistrat o evolu ție nedorit ă a
principalilor indicatori: sc ăderea produc ției industriale și agricole, a produsului intern brut și
net; sc ăderea interesului dar și a poten țialului investi țional; cre șterea pre țurilor și a infla ției;
apari ția și cre șterea șomajului; cre șterea importului pentru consum și sc ăderea exportului;
deteriorarea monedei na ționale;
e) totu și, în ultimii ani procesul de reform ă avanseaz ă, fapt ce poate fi remarcat prin:
cre șterea ini țiativei private în economie, deschiderea legislativ ă pentru realizarea de investi ții
cu capital str ăin, reorganizarea unit ăț ilor economice ca regii autonome sau societ ăț i
comerciale, reconstituirea propriet ăț ii private asupra p ământului, încercarea de redobândire a
unor segmente de pie țe externe.
Deci se pune întrebarea: Care sunt în acest contex t direc țiile în care se va manifesta
rolul investi țiilor? Principial rolul investi țiilor va trebui s ă aib ă în vedere orient ări similare dar
în condi ții calitative noi pe care le vom surprinde în conti nuare.
1. Investi țiile vor constitui pârghia esen țial ă în procesul de reform ă impus ă pentru
deconstruc ția și realc ătuirea structural calitativ ă a complexului na țional economic. Se impun
astfel procese de dezinvesti ție și procese investi ționale care vor asigura perfec ționarea bazei
materiale existente conform cu cerin țele noilor structuri ale complexului na țional economic,
adaptat mecanismelor de pia ță .
2. Se remarc ă apoi rolul pe care investi țiile îl pot avea în procesul de migrare a
capitalurilor dintr-o ramur ă în alta, în condi țiile concuren ței și în profil teritorial. Mobilul
16
acestui rol îl va constitui, evident, profitul scon tat de investitor, dar f ără a face abstrac ție de
eventualele restric ții economice, sociale, ecologice și de alt ă natur ă.
3. Un rol important îl vor avea investi țiile în ceea ce prive ște reconstruc ția economic ă,
social ă și profesional ă. În acest context se impune promovarea unor proiec te de investi ții care
să asigure reactivarea unor activit ăț i, tehnologii, uzine, în raport cu noile cerin țe ale pie ței,
adaptarea din mers la progresul tehnic și tehnologic, finan țarea de reorientare și recalificare
profesional ă a for ței de munc ă disponibilizate, stoparea c ăderi economice și stimularea unor
procese de relansare economic ă.
4. Manifestarea rolului investi țiilor în direc țiile men ționate r ămâne totu și
conjunctural ă.
Atunci când etapa de tranzi ție la economia de pia ță va fi încheiat ă, rolul investi țiilor va
avea ca direc ții principale de manifestare 29 : contribu ția la procesul cre șterii economice prin
perfec ționarea bazei materiale a societ ăț ii și economiei române ști în condi țiile mecanismelor
pie ței; promovarea în structura de ansamblu a economiei na ționale a progresului tehnic;
sus ținerea procesului form ării profesionale și ocup ării locurilor de munc ă adaptat la cerin țele
dinamice socio-economice; protec ția mediului; promovarea proiectelor de natur ă socio-
cultural ă în func ție de raportul cerin țe-posibilit ăț i; înt ărirea capacit ăț ii de ap ărare a ță rii;
promovarea proiectelor care faciliteaz ă amplificarea rela țiilor economice externe.
Rolul investi țiilor în mecanismul economic se afl ă sub inciden ța unor factori varia ți.
Între ace ști factori remarc ăm: nevoia social ă reflectat ă în cererea de produse și servicii,
valoarea resurselor b ăne ști economisite, capacitatea de autofinan țare, costul creditului, nivelul
rentabilit ăț ii.
29 Staicu Fl., Eficien ța economic ă a investi țiilor , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1995, p.12-13.
17
Capitolul 2
OP ȚIUNI ȘI STRATEGII INVESTI ȚIONALE
2.1. OP ȚIUNI PRIVIND DEZVOLTAREA ECONOMICO – SOCIAL Ă A
ROMÂNIEI
2.1.1. O ANALIZ Ă RETROSPECTIV Ă A OP ȚIUNILOR DE INVESTI ȚII
Activitatea de investi ții are un con ținut complex. Ea implic ă, pe de o parte, efort
constând în formularea op țiunilor de investi ții, argumentarea și fundamentarea lor în cadrul
unor proiecte, sub aspectul eficien ței economice, selec ția proiectelor și luarea deciziei de
investi ții, asigurarea bugetului de finan țare al fiec ărui proiect, crearea condi țiilor tehnico-
economice pentru realizarea obiectivelor cu caracte r investi țional. Pe de alt ă parte, activitatea
de investi ții nu poate fi desprins ă de efectele sale constând în mijloace fixe puse în func țiune,
sus ținerea unor locuri de munc ă, spor de produc ție și de produs intern brut sau alte implica ții
în plan departamental sau teritorial.
O analiz ă retrospectiv ă a investi țiilor 1 dezv ăluie elemente în func ție de care pot fi
argumentate anumite coordonate prospective. Astfel , pe parcursul a patru decenii (1950-
1990) în România s-au realizat programe de investi ții care s-au cifrat la circa 4000 miliarde
lei, deci în medie circa 100 miliarde lei pe an. Ev olu ția acestor programe a marcat o
permanent ă cre ștere, de la 61,9 miliarde lei în perioada 1951-1955 , la peste 1250 miliarde lei
în perioada 1986-1990. Circa 90-92,5 % din investi ții au fost realizate în sectorul de stat, circa
2-5 % în sectorul cooperatist, iar circa 2-7% în se ctorul popula ției.
Din analiza structurii pe ramuri a investi țiilor realizate reiese 2 ordonarea op țiunilor de
investi ții, în perioada de referin ță , în urm ătoarea succesiune: industria între 45-54 %;
agricultura între 10,4-16,4 %; gospod ăria comunal ă și de locuin țe (în cadrul c ăreia locuin țele
de țineau circa 80-90 %), între 11-18,7 %; transporturi le și telecomunica țiile cu ponderi între
8,1-11,4 %. În celelalte sectoare cum sunt înv ăță mântul, s ănătatea, cultura și arta,
administra ția etc., ponderea investi țiilor realizate s-a cifrat global între 2,4-2,3 %.
În cadrul industriei un num ăr de 4-5 subramuri au ajuns s ă de țin ă 73-80% din
investi țiile realizate. Ne referim la investi țiile realizate în industria energiei electrice și
termice, a combustibililor, construc ții de ma șini și prelucrarea metalelor, metalurgia feroas ă,
industria chimic ă.
Toate regiunile istorice ale ță rii au fost marcate de reparti ția teritorial ă a investi țiilor
realizate.
Efortul investi țional considerabil a fost îns ă în mare m ăsur ă “erodat” sub aspectul
eficien ței economice deoarece numeroase proiecte de investi ții au fost insuficient
fundamentate, unele incorect orientate.
Efectele preconizate, uneori supralicitate, nu s-a u validat în economie, ceea ce a
determinat ca pe ansamblul complexului economic na țional, indicatorii de eficien ță
economic ă s ă înregistreze o sc ădere constant ă în deosebi dup ă anul 1975. Evolu ția acestora
este în m ăsur ă s ă eviden țieze principala cauz ă a sc ăderii eficien ței investi țiilor, anume
supraînzestrarea cu mijloace fixe în raport cu efec tele dobândite prin utilizarea lor.
În acela și context analiza retrospectiv ă a op țiunilor de investi ții nu poate face
abstrac ție de conjuncturile economiei mondiale ale perioade i de referin ță . Efectele acestora în
economia noastr ă na țional ă au fost marcate, între altele de: op țiunea pentru folosirea unor
1 Cistelecan L., Diversificarea strategiilor investi ționale , în Tribuna Economic ă, nr. 14, 1995, p. 13-14.
2 Cistelecan L., Coordonate ale înf ăptuirii investi țiilor , în Studia Oeconomicâ, nr.1, 1988, p. 37-38.
18
credite externe pentru investi ții în deceniul 8 al secolului încheiat; declan șarea unor elemente
de criz ă energetic ă și a resurselor; acutizarea problemei pie țelor externe și altele.
La aspectele men ționate anterior se pot ad ăuga și altele. Ne referim în special la faptul
că o serie de obiective de investi ții realizate în țara noastr ă aveau caracter megalomanic,
oportunitatea lor fiind insuficient argumentat ă. Apoi, o serie de obiective de investi ții au fost
impuse prin diverse programe considerate prioritare , chiar dac ă efectele lor au destabilizat
complexul economic na țional. Oricum, op țiunile de investi ții, doar ca excep ție erau formulate
la nivelul unit ăț ilor economice. În general îns ă, acestea erau formulate la nivelul structurilor
departamentale superioare. Pe de alt ă parte politica investi țional ă promovat ă în perioada de
referin ță avea prioritar caracter extensiv.
În mod clar, în deceniile 7-9 ale secolului trecut , economia româneasc ă a fost prins ă în
cercul vicios al procesului investi țional autarhic, ignorându-se sistematic pre țul dezvolt ării.
Ca atare, alocarea unor resurse pentru realizarea u nor proiecte investi ționale a constituit,
adesea, un “releu” care impunea cu necesitate afect area altor resurse pentru înf ăptuirea unor
proiecte conexe generate de cele dintâi și a c ăror realizare condi ționa tocmai valorificarea lor.
S-a mers inevitabil, pe ansamblul unei ramuri și chiar al economiei, pe o “spiral ă
investi țional ă” reflectat ă de faptul c ă proiectele de investi ții înf ăptuite nu se puteau valida
decât prin impunerea a noi proiecte de investi ții, acestea din urm ă ne mai reflectând nevoia
social ă, ci efectul func țion ării “de la sine” a pârghiei investi țiilor.
Stoparea unei asemenea situa ții se impunea cu ani în urm ă, în economia ță rii noastre.
Dar economia ță rii noastre avea caracter centralizat, în care prop rietatea de stat de ținea peste
84 % din total.
Intensificarea interven ției statului în economie este reflectat ă de câ țiva indicatori 3:
– cre șterea ponderii v ărs ămintelor din venit net la buget, de la 65,4 %, în p erioada
1981-1985, la 89,4 % în perioada 1986-1989.
– cre șterea ponderii aloca țiilor bugetare pentru investi ții, în totalul cheltuielilor
bugetare, de la 70,5 %, la 81 % în aceea și perioad ă.
Câteva caracteristici ale economiei române ști din ultimele decenii și cu deosebire din
deceniile 8-9 ale secolului trecut sunt edificatoar e pentru a marca, de fapt, criza de sistem în
care ea a evoluat și anume 4: economia româneasc ă avea la baz ă proprietatea monopolist ă de
stat și cea cooperatist ă aservit ă; individul era dependent total de stat; structura economic ă era
dezechilibrat ă; aplicarea unor scheme utopice de industrializare a agriculturii; caracterul
autarhic al economiei și birocratizarea ei.
2.1.2. OP ȚIUNEA PROSPECTIV Ă A SOCIET ĂȚ II ROMÂNE ȘTI – ECONOMIA DE PIA ȚĂ
Contextul social politic în care evolueaz ă economia României dup ă anul 1989 este
complex. Câteva coordonate ale acestui context pot fi relevate numai dac ă vom distinge starea
economiei române ști, la orizontul anului 1990, de evolu ția ulterioar ă.
Starea economiei române ști la orizontul anului 1990 poate fi succint caract erizat ă prin
indicatorii de mai jos 5:
a) La sfâr șitul anului 1989 popula ția ță rii noastre era de 23.152 mii locuitori, din
care 12.312 mii locuitori în mediul urban; num ărul popula ției ocupate era de 10.805,4 mii
persoane, adic ă 46,8%, din care 73,1% în ramurile produc ătoare (industrie, agricultur ă,
silvicultur ă, construc ții) și 26,9% în sfera serviciilor (ultimul loc între 22 de state europene);
num ărul de salaria ți era de 8 milioane persoane adic ă 74,2% din popula ția ocupat ă.
3 Danielescu G., Probleme ale politicii economice în perioada de tra nzi ție , în Tribuna Economic ă, nr.22, 1990.
4 Iancu A ., Trecerea la economia de pia ță : elemente strategice , în Tribuna Economic ă, nr. 12, 1990, p.20-21.
5 C.N.S ., Starea actual ă a economiei , în Tribuna Economic ă, nr.10, 1990.
19
b) Școala româneasc ă înregistra la începutul anului 1990 un efectiv de 5.546,6 mii
de tineri, din care 164,5 mii studen ți, respectiv 71 studen ți la 10 000 locuitori.
c) Avu ția na țional ă era evaluat ă la 5.200 miliarde lei, din care 64% era imobilizat ă
în mijloace fixe, respectiv 50% în industrie, dar c u un grad ridicat de uzur ă, între 38% și 55%.
d) Investi țiile evoluând într-o cre ștere continu ă, an de an, ajunseser ă în anul 1989 la
240-250 miliarde lei ( din care 50% erau destinate industriei, dar 30% erau energofage și
dispersate pe un front de lucru foarte larg). Soldu l investi țiilor neterminate era anual de cca.
370-380 miliarde lei.
No țiunea “economie de pia ță ” a fost foarte mult folosit ă de autorii occidentali pentru a
evita termenul “economie capitalist ă”, atunci când se refereau la ță ri, dorind s ă le deosebeasc ă
de cele socialiste. No țiunea nu se reg ăse ște undeva prezentat ă explicit. În schimb în Nouveau
Petit Larousse, edi ția 1968, se expliciteaz ă termenul de “economie liberale” care “presupune
absen ța oric ărei interven ții a statului” (cu excep ția supravegherii liberei concuren țe).
Economia de pia ță a ap ărut din momentul în care a ap ărut marfa, produc ția de bunuri
destinate schimbului, deci produc ția de m ărfuri. Categorii cum sunt marfa, pia ța, economia de
pia ță s-au men ținut în toate orânduirile sociale.
Economia de pia ță liber ă este acea economie în care resursele (materiale, u mane,
financiare) sunt alocate f ără nici o interven ție, pre țurile se stabilesc în func ție de cerere și
ofert ă iar echilibrul economic și dezvoltarea au loc prin autoreglare.
Câteva observa ții se impun 6:
a) Economii cu adev ărat libere nu exist ă.
b) Cei care au înc ălcat primii “liberalismul” pie ței au fost cei puternici, care și-au
impus pre țurile “cu for ța” (cu ajutorul monopolurilor sau cu ajutorul statu lui).
c) Azi în orice stat occidental economia nu este cu ad ev ărat liber ă, ci este dirijat ă de
guvern prin pârghii ca: impozite, dobânzi, credite, subven ții, taxe, cursuri de import, acorduri
de pre țuri, acorduri de limitare a importurilor etc..
d) În țelegerile dintre firme fac ca pre țurile, împ ărțirea pie ței, produc ția s ă aib ă loc în
condi ții neliberale (pe baz ă de cartel sau de monopol) 7;
e) Sistemul burselor de m ărfuri nu asigur ă practic formarea pre țurilor pe baza
raportului: cerere-ofert ă.
f) Sunt cunoscute interven țiile b ăncilor pentru a aprecia, men ține sau deprecia
cursurile pe pia ța valutar ă.
g) În economia fostelor ță ri socialiste a func ționat categoria pia ță dar au fost ignorate
legit ăț ile pie ței. Câteva argumente: subproduc ția și supraproduc ția la unele produse;
monopolul satului asupra produc ției și pre țurilor; men ținerea unor stocuri nevandabile la
unele produse; infla ția prin pre țuri de specul ă la unele m ărfuri și altele.
Concluzia care se desprinde este formulat ă astfel:
– nu exist ă economie care s ă nu fie “de pia ță ”;
– nu exist ă economie care s ă nu fie “dirijat ă”.
Diferen ța dintre cele dou ă tipuri de economii depinde de modul și gradul interven ției
statului în economie.
Op țiunea ță rii noastre pentru economia de pia ță constituie esen ța demersului socio-
politic și economic dup ă 1989 și are ca obiective strategice elementele axiologice : libertate,
democra ție, demnitate. Într-o asemenea perspectiv ă se impuneau unele restric ții 8 între care:
a) sistemul politic s ă exprime interesele indivizilor și grupurilor sociale și s ă
preîntâmpine formarea monopolului puterii;
6 xxx, Economia de pia ță -pia ță liber ă, în Tribuna Economic ă, nr. 14,1990.
7 Galbreith J.K., Știin ța economic ă și interesul public , Bucure ști, Editura Politic ă, 1982.
8 Iancu A., Trecerea la economia de pia ță : elemente strategice , în Tribuna Economic ă, nr.12, 1990.
20
b) sistemele de proprietate și de organizare economic ă vor trebui s ă stimuleze
ini țiativa personal ă și s ă preîntâmpine regenerarea monopolului puterii econo mice totalitare;
c) sistemul de alocare a resurselor poate îmbr ăca una din cele dou ă forme extreme,
autoritatea planific ării sau mecanismul pie ței libere, cu condi ția de a realiza maximizarea
eficien ței sistemului economic.
Op țiunea strategic ă pentru economia de pia ță a implicat revitalizarea propriet ăț ii
private. Exist ă o strâns ă leg ătur ă între sistemul politicsistemul politicroprietate d ar
proprietatea privat ă implicând interese diverse și divergente, individuale și de grup, constituie
baza economic ă a democra ției politice.
Exist ă apoi, o strâns ă leg ătur ă între formele de proprietate și modul de implicare al
agen ților economici (dezinteres în cazul propriet ăț ii unice, interes și performan țe în cazul
propriet ăț ii private).
Revitalizarea propriet ăț ii private are loc în condi ții specifice: existen ța unui complex
economic unic, de stat, care nu poate fi u șor pulverizat; uzura fizic ă și moral ă pronun țat ă a
bazei materiale; criza economic ă și efectele ei pe ansamblul economiei; cerin țele rentabiliz ării
fiec ărei unit ăț i economice, în condi țiile autonomiz ării lor; reticen ța investitorilor str ăini de a
efectua plasamente în țara noastr ă.
Aceast ă ac țiune are implica ții investi ționale constând în: înfiin țarea unor întreprinderi
particulare, declan șarea unui proces de dezetatizare prin transformarea unor întreprinderi de
stat în unit ăț i private; formarea unor societ ăț i pe ac țiuni cu caracter privat sau mixt și altele.
Revitalizarea sectorului privat în economie nu exc lude necesitatea p ăstr ării unui sector
public în economie, în urm ătoarele scopuri: producerea unor produse de monopol ; ocrotirea
bog ăț iilor solului și subsolului; dezvoltarea unor sectoare vitale în e conomie; dezvoltarea
sectoarelor de ap ărare, înv ăță mânt, s ănătate și protec ție social ă.
2.1.3. POLITICA DE INVESTI ȚII ÎN PROCESUL DE TRANZI ȚIE
Politica de investi ții constituie ansamblul de reguli, m ăsuri, metode, mijloace și
experimente utilizate în vederea realiz ării scopurilor și obiectivelor investi ționale.
Politica de investi ții are valen țe macro- și microeconomice și sociale. Are caracter
dinamic, se integreaz ă ca o component ă major ă în politica general ă economico-social ă și
comport ă specificitate în ceea ce prive ște înf ăptuirea la un anumit nivel de referin ță .
La nivel macroeconomic politica de investi ții se coreleaz ă cu orient ările economice și
sociale stabilite de factorii diriguitori (guvern, parlament și alte organe).
Coordonatele în care se încadreaz ă voit sau nevoit politica de investi ții și adaptarea la
mecanismele de pia ță în perioada de tranzi ție sunt:
a. Starea economiei române ști caracterizat ă prin adaptabilitate redus ă la muta țiile
dinamice ale pie ței;
b. Structura departamental ă a economiei se afl ă în proces de dezetatizare f ără a se fi
ajuns, mai mult de un deceniu, la un grad de stabil izare care s ă permit ă relansarea. Excep țiile
din unele sectoare nu infirm ă aprecierea de mai sus.
c. Reconsiderarea rela țiilor de proprietate în sensul declan șă rii procesului de
privatizare, a ini țiativei private în economie și reorganizarea modului de administrare a
propriet ăț ii statului prin societ ăț i comerciale și regii autonome.
d. Cre șterea num ărului de agen ți economici implica ți în afaceri, inclusiv a celor
str ăini, unii dintre ace știa având o comportare mai pu țin conform ă cu reglement ările în
vigoare.
e. Resursele de finan țare a afacerilor au devenit insuficiente în activit atea agen ților
economici. Apelul la împrumuturi bancare ori la sur se externe de capital nu au generat
21
întotdeauna efecte favorabile pentru întreprinz ător, în condi țiile amplific ării proceselor
infla ționiste în economia na țional ă, a cre șterii pre țurilor, a dobânzilor, impozitelor și taxelor.
f. Pia ța constituie pentru mul ți agen ți economici o problem ă greu de rezolvat, atât în
plan intern, unde puterea de cump ărare scade, cât și pe plan extern, datorit ă concuren ței c ăreia
nu îi pot face fa ță .
g. Cre șterea economic ă și progresul tehnic în coordonatele în care se afl ă și evolueaz ă
economia româneasc ă, în perioada actual ă, constituie o excep ție în unele sectoare, dar r ămâne
un deziderat pentru economia româneasc ă de ansamblu.
Evolu ția și orientarea politicii de investi ții în perioada de tranzi ție pot fi eviden țiate
între altele sub aspectul formelor de proprietate, a elementelor de structur ă, a structurii pe
activit ăț i ale economiei na ționale, precum și a indicilor pe activit ăț i ale economiei și în cadrul
acesteia pe activit ăț i ale industriei.
Evolu ția investi țiilor pe forme de proprietate se reflect ă în tabelul 2.1. și în graficul
figura 1.1.
Investi țiile pe forme de proprietate
Tab elul 2.1.- pre țuri curente (mii lei) –
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Total
din care: 314.014 888.566 2.821.819 8.004.621 12.995.498 20.945.285 44.134.654 60.515.246 83.948.060
– public ă 28 3.443 716.753 1.958.536 4.692.729 6.898.523 10.704.870 20.083.629 21.669.945 . . .
– mixt ă 1.876 25.027 107.727 340.448 948.198 1.849.196 8.288.152 14.131.170 . . .
– privat ă
din care: 25.447 139.036 733.188 2.943.904 5.107.490 8.314.740 15.621.879 24.481.601 . . .
– Investi ții
proprii ale
popula ției 14.797 66.902 161.431
635.062 2.068.758 2.646.701
3.636.220
3.802.728
. . .
-cooperatist ă 2.710 4.187 5.736 13.743 28.373 37.967 100.244 155.345 . . .
– ob șteasc ă 538 3.563 16.632 13.797 12.914 38.512 40.750 77.185 . . .
Majoritar:
– de stat
41.583.257
– privat 42.364.803
Sursa : Anuarul statistic al României, CNS, 2000, Cap.10, p.298-305.
Din analiz ă pot fi eviden țiate câteva aspecte dup ă cum urmeaz ă:
a) investi țiile totale au înregistrat o evolu ție ascendent ă de la 314 miliarde în anul
1991, la 60.515 miliarde în anul 1998, ceea ce îns eamn ă o cre ștere de 192,7 ori; în anul 1999
investi țiile totale s-au cifrat la 83.948 miliarde lei, cel e din sectorul privat dep ăș ind 50%.
b) investi țiile publice fiind de 90,2% din investi țiile totale în anul 1991, reprezint ă
doar 35,81% în anul 1998, de și în cifre absolute au crescut de la 283 miliarde l ei la 21.670
miliarde lei, adic ă de 76,7 ori;
c) investi țiile mixte cu o pondere nesemnificativ ă în anul 1991, reprezentau în anul
1998, 23,35%;
d) investi țiile private evolueaz ă semnificativ atât în structur ă cât și în dinamic ă, de la
8,1%, în anul 1991, la 40,45% în anul 1998;
e) pe tot parcursul perioadei de referin ță investi țiile cooperatiste și ale organiza țiilor
ob ște ști de țin între 1,1 și 3,84%.
f) graficul din figura 1.1 confirm ă aprecierile relevate anterior.
22
Investi țiile pe elemente de structur ă se prezint ă în tabelul 2.2.
020000000 40000000 60000000 80000000 100000000 120000000 140000000
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 mil. lei
investitii totale investitii publice investitii mixte investitii private
Fig.1.1. Evolu ția investi țiilor pe forme de proprietate.
Investi ții pe elemente de structur ă
Tabelul 2.2.
– pre țuri curente (mil. lei; în %) –
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Investi ții
total
din care: 314.014
100 888.566
100 2.821.819
100 8.004.621
100 12.995.498
100 20.945.285
100 44.134.654
100 60.515.246
100 83.948.060
100
– construc ții 148.085 319.636 1.077.174 3.087.169 6.055.219 8.507.063 17.353.087 26.959.374 33.133.09 6
47,2 44,1 38,2 38,6 46,6 49,5 39,3 44,5 39,5
– utilaje 122.382 329.269 1.263.734 4.199.208 5.817.933 10.657.683 23.041.609 27.229.134 42.741.0 39
39,0 37,1 44,8 52,4 44,8 40,0 52,2 45,0 50,9
– lucr.geol. 18.043 48.117 124.930 328.796 315.184 492.632 1.127.009 1.848.290 1.903.938
5,7 5,4 4,4 4,1 2,4 2,4 2,6 3,1 2,3
– alte chelt. 25.504 119.544 355.981 389.448 807.662 1.287.907 2.612.949 4.478.4 48 6.169.687
8,1 13,4 12,6 4,9 6,2 6,1 5,9 7,4 7,3
Sursa: Anuarul statistic al Românie i, CNS, 2000, cap.10, p.298-305.
Din analiza structurii investi țiilor pe elemente, constat ăm c ă:
a) în volumul total investi țiile de natura construc țiilor de țin ponderea cea mai ridicat ă
(între 47,2% în anul 1991 și 39,5% în anul 1999) ceea ce pune în eviden ță o sc ădere relativ ă;
b) utilajele și echipamentele de țin de asemenea o pondere consistent ă (între 39% și
50,9%), marcând o evolu ție sinuoas ă pe ani.
Cele dou ă pozi ții de investi ții active reprezentau 86,2% în anul 1991 și respectiv
90,4% în anul 1999, ceea ce poate fi apreciat ca un fapt pozitiv;
c) alte cheltuieli de și marcheaz ă o cre ștere absolut ă de circa 50 de ori, în fapt au
înregistrat o sc ădere a ponderii lor de la 8,1% în anul 1991 la 7,3% în investi țiile totale în anul
1999.
d) ilustra ția grafic ă din fig.2.2 confirm ă aprecierile de mai sus.
23
010.000 20.000 30.000 40.000 50.000 60.000 70.000 80.000 90.000
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 mild.lei
constructii utilaje lucrari geologice alte cheltuieli
Fig.2.2. Investi țiile pe elemente de structur ă
În tabelul 2.3. se prezint ă investi țiile pe ramuri respectiv pe activit ăț i ale economiei
na ționale.
Datele din tabelul 2.3. ofer ă o imagine de ansamblu cu privire al orientarea
investi țiilor în profil departamental de ramur ă a economiei na ționale. Aprecierile sintetice se
relev ă astfel:
a) Industria a de ținut și de ține un loc prioritar în complexul na țional economic, prin
prisma investi țiilor (171,2 miliarde lei, dintr-un total de 314 mi liarde lei, în 1991, adic ă 54,5%
și respectiv 27.587 miliarde lei, în anul 1996, dint r-un total de 60,515 miliarde lei, adic ă
45,5%), dar în sc ădere relativ ă cu circa 9%.
b) Investi țiile realizate în cele 11 ramuri și sectoare permit urm ătoarea ordonare
succesiv ă pe primele 5 locuri în anul:
1991 1998 1999
1 Industrie 54,5% Industrie 45,50% Industrie 44,27%
2 Transporturi 10,37% Comer ț 11,90% Posta Tel. 11,20%
3 Agricultur ă 9,50% Construc ții 7,00% Comer ț 9,16%
4 Comer ț 4,39% Agricultur ă 6,50% Construc ții 6,88%
5 Construc ții 2,00% Transporturi 5,70% Agricultur ă 6,72%
Total 80,76% 76,60% 78,23%
Investi ții pe activit ăț i ale economiei na ționale
Tabelul 2. 3. (mii lei)
Investi ții 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Total
din care: 314.014 888.566 2.821.819 8.004.621 12.995.498 20.945.2 85 44.134.654 60.515.246 83.948.060
Agricultur ă 29.998 90.550 186.269 1.499.752 1.394.662 2.353.027 2.759.441 3.918.215 5.640.774
Silvicultur ă 1.598 5.170 10.111 28.805 25.679 74.392 130.389 170.173 291.991
Industrie 171.276 502.633 1.410.758 2.951 .821 5.402.401 9.186.765 19.771.596 27.568.154 37.172.047
Construc ții 6.494 22.778 78.207 431.006 678.777 1.309.762 3.675.775 4.226.869 5.776.713
Comer ț 13.788 58.655 272.538 678.572 1.144.195 2.070.976 3.868.323 7.220.258 7.688.733
Transporturi 32.587 56.993 316.794 750.270 710.477 1.286.452 2.332.571 3.472.691 5.325.002
Po ștă și
telecomunic. 2.604 20.359 134.150 30.147 368.413 761.082 3.015.668 4.588.900 9.404.428
24
Activit ăț i fi-
nanciar ban-
care și asig.
2.435 18.783 80.560 311.258 471.923 830.570 2.070.794 3.001.979 3.870.347
Admin. pu-
blic ă,
ap ărare și as.
soc.obl.
3.454 7.995 56.304 291.820 577.847 808.895 2.703.352 2.286.954 4.423.474
Înv ăț îmânt
3.212 3.624 16.803 67.226 109.026 295.128 709.756 768.326 588.298
Sanatate și
asisten ță
social ă
… … 20.627 43.398 104.778 166.075 355.513 581.034 456.798
Celelalte
activit ăț i 42.498 92.530 238.618 650.546 2.007.320 1.802.161 2.741.476 2.711.693 3.319.457
Sursa : Anuarul statistic al României, CNS, 2000, capitol ul 10, p.198-305.
Se constat ă faptul c ă schimb ările survenite în perioada 1991-1998 în ceea ce
prive ște orientarea investi țiilor pe ramuri ale economiei și ponderea acestora reflect ă o
tendin ță logic ă și obiectiv ă, dar în top se men țin acelea și 5 ramuri.
De fapt, dac ă la ponderea pe care o de țin investi țiile în primele 5 ramuri se adaug ă
ponderea investi țiilor din structura “celelalte activit ăț i ale economiei na ționale” se ajunge la
94,26% în 1991 și la 81,08% în anul 1998.
Din tabelul 2.4 se eviden țiaz ă dinamica investi țiilor în perioada 1991-1998, baza de
referin ță fiind anul 1990.
Indicii investi țiilor pe activit ăț i ale economiei na ționale
Tabelul 2.4. (1990=100)
Investi ții 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Total
din care: 74,2 73,4 79,6 100,6 111,4 114,9 108,7 104,2 98,1
– Agricultur ă 39,2 31,9 20,3 86,5 52,2 55,5 29,0 28,7 23,6
– Silvicultur ă 38,9 45,6 31,2 35,8 21,4 40,00 29,3 26,0 31,3
– Industrie 91,00 96,8 91,6 89,6 112,4 121,5 114,6 112,1 102,9
– Construc ții 43,9 55,4 61,7 136,7 147,4 180,2 230,7 177,8 168,4
– Comer ț 122,9 193,9 295,5 268,9 307,1 356,5 301,2 388,2 288,0
– Transporturi 52,8 27,4 56,4 40,3 26,0 30,2 25,3 26,2 27,1
– Po ștă și
telecomunic. 110,2 259,1 622,9 718,8 616,7 820,8 16 ori 18,4 ori 25,5 ori
-Activit ăț i fi –
nanciar ban-
care și asig. 612,7 17 ori 26 ori 44 ori 47 ori 53 ori 61 ori 60,3 ori 54,4 ori
– Admin. pu-
blic ă, ap ărare și
as. soc.obl. 87,4 82,5 202 386,2 522,1 475,1 720,7 417,4 582,3
-Înv ăț îmânt 124,1 55,0 90,0 160,6 176,6 317,0 350,9 258,8 135,8
-Sanatate și
asist. soc. 127,2 89,2 78,1 71,5 120,1 126,5 120,8 141,3 75,2
-Celelalte
activit. ale ec.
na ționale 69,7 57,0 52,4 62,5 133,6 77,9 54,8 37,1 31,9
Sursa : Anuarul Statistic al României, CNS, 2000, Cap. 10 , p.298-305.
25
Din sinteza aprecierilor se pot re ține urm ătoarele:
a. Fa ță de anul 1990 în primii trei ani ai perioadei de re ferin ță investi țiile totale realizate
au reprezentat doar între 74,2% și 79,6%. Este efectul c ăderii generale al economiei,
bulversarea politicii de investi ții ca urmare a neadapt ării directe și imediate a investi țiilor la
cerin țele mecanismelor pie ței concuren țiale, sist ării unor proiecte considerate inoportune în
condi țiile muta țiilor socio-economice și politice care s-au produs dup ă evenimentele din
decembrie 1989.
b. Doar în cadrul a trei ramuri, investi țiile au avut o evolu ție ascendent ă în anii 1991-1993
comparativ cu anul 1990, și anume: în comer ț, hoteluri și restaurante (între 127,9% și
295,5%), po ștă și telecomunica ții (între 110,2% și 622,9%) și activit ăț i financiar-bancare și de
asigur ări (între 612,7% și de 26 de ori fa ță anul 1990).
c. În urm ătorii ani, 1994-1998, comparativ cu anul 1990, cre ște num ărul activit ăț ilor
(ramurilor) în care investi țiile au evoluat ascendent de la 3 la 8, din 12 cons iderate. Se ajunge
astfel la situa ția în care, fa ță de anul 1990=100, în anul 1998 investi țiile realizate s ă
reprezinte: 112,1%, în industrie; 177,8%, în constr uc ții; 388,2%, în comer ț hoteluri și
restaurante; 18,4 ori, în po ștă și telecomunica ții; de 60,3 de ori, în activit ăț i bancare și de
asigur ări; 417,4%, în administra ție public ă, ap ărare și asisten ță social ă obligatorie; 258,8%, în
înv ăță mânt și 141,3 %, în s ănătate și asisten ță social ă.
Nu s-a realizat îns ă nici în anul 1999, nivelul din 1990 al investi țiilor în agricultur ă
(23,6%); silvicultur ă (31,3%); transporturi (27,1%) și celelalte activit ăț i (31,9%).
d. Concluziile desprinse din analiz ă sunt ilustrate pentru trei ramuri în figura nr. 2. 3.
Fig.2.3. Evolu ția indicilor investi țiilor pe activit ăț i ale economiei na ționale
Analiza indicilor (dinamicii) investi țiilor realizate în perioada 1991-1999, comparativ
cu anul 1990 în industrie (tabelul nr. 2.5.), relev ă câteva aspecte: 050 100 150 200 250
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Investitii Agricultura Industrie Constructii
26
Indicii investi țiilor în industrie
Tabelul 2.5.
Investi ții 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Total
din care: 91,0 96,8 91,6 89,6 112,4 121,5 114,6 112,1 102,9
– Industria extractiv ă 97,4 89,9 80,7 80, 974,2 63,1 64,3 59,7 49,8
– Industria prelucr ătoare 84,7 85,7 87,1 80,8 130,4 165,2 160,2 156,4 145,0
– Energie electric ă,
termic ă ap ă și gaze 95,0 121,5 106,3 110,2 112,3 95,7 78,5 80,4 76,5
Sursa: Anuarul Statistic al României, 2000, Cap.10, p.298-305.
a. Pe ansamblul perioadei 1991-1999, doar din 1995 a d evansat nivelul investi țiilor
din anul 1990, fapt care relev ă starea industriei române ști cu implica ții asupra orient ării
investi țiilor.
b. Investi țiile în industria prelucr ătoare înregistreaz ă o relativ ă revigorare din anul
1995. În schimb investi țiile în industria extractiv ă înregistreaz ă o c ădere relativ ă continu ă,
fa ță de anul 1990 respectiv 97,4% în anul 1991, 80,9% î n anul 1994 63,1 în anul 1996 și
49,8% în anul 1999.
Politica de investi ții a firmei 9 se afl ă în corela ție cu accep țiunile conceptului de
investi ție (în sens larg sau restrâns): alocare, plasament de capital, cheltuial ă pentru crearea
unor bunuri durabile, imobilizarea de resurse finan ciare pe o durat ă mare de timp cu riscuri
majore.
Prin politica de investi ții, se identific ă, se motiveaz ă și se argumenteaz ă decizia de
investi ții, sub aspect tehnico-economic (a naturii obiectiv elor investi ționale), sub aspect
financiar (a valorii capitalului implicat și structurii sau provenien ței capitalului – interne sau
externe), precum și sub aspectul efectelor scontate (economice, finan ciare, sociale).
Politica de investi ții integreaz ă alocarea optim ă a resurselor cu generarea optim ă a
resurselor într-o anumit ă perspectiv ă, în ideea amplific ării poten țialului și performan țelor
firmei. Obiectivele politicii de investi ții la nivelul firmei sunt în esen ță urm ătoarele:
a. Înf ăptuirea unui anumit edificiu, a unei construc ții, achizi ționarea unor utilaje,
instala ții, echipamente, plasamente de capitaluri în titlur i de valoare etc.
b. Maximizarea venitului sau profitului agentului inve stitor fapt justificat de cadrul
concuren țial și de inten ția recuper ării cât mai rapide a capitalului investit.
c. Asigurarea unui nivel corespunz ător al rentabilit ăț ii, fapt care depinde de profitul
generat de investi ție, în raport cu costurile ocazionate și mai ales de abilitatea investitorilor de
a evalua și de a realiza investi ții profitabile.
d. Minimizarea riscului investi țional, fapt care depinde de gradul de informare și de
calitatea analizei întreprinse de investitori pentr u prevenirea sau identificarea unor riscuri.
Cât prive ște m ăsurile, regulile, procedurile pe care le implic ă politica de investi ții a
firmei acestea sunt variate și complexe. Câteva referin țe sunt necesare și ele privesc dup ă caz:
– determinarea capacit ăț ii de autofinan țare a firmei investitoare;
– formularea op țiunilor vizând structura capitalurilor aferente fin an ță rii, (resurse
proprii sau apelul la împrumuturi bancare ori la al te resurse);
– op țiunea pentru scopul urm ărit prin investi ții (dezvoltarea, concuren ța pe
segmentul de pia ță , modernizarea etc.) ceea ce impune asigurarea pros pectiv ă a echilibrului
încas ări-vânz ări, analiza corelat ă a încas ărilor, vânz ărilor, rentabilit ăț ii, riscurilor trezoreriei);
9 Staicu Fl., Politica de investi ții a firmei , în Tribuna Economic ă, nr.22, 1999.
27
2.2. STRATEGII INVESTI ȚIONALE PE COORDONATELE TRANZI ȚIEI LA
ECONOMIA DE PIA ȚĂ .
2.2.1. COORDONATELE TRANZI ȚIEI LA ECONOMIA DE PIA ȚĂ .
Condi ția general ă de func ționare a economiei de pia ță o constituie pia ța, prin
mecanismul pre țurilor care opereaz ă prin jocul cererii și al ofertei într-un cadru concuren țial.
Necesitatea tranzi ției de la economia etatizat ă, la economia de pia ță este evident ă. Dar la ce
tip de economie de pia ță ? Și care sunt coordonatele procesului de tranzi ție? Sunt întreb ări care
marcheaz ă identificarea strategiilor investi ționale.
Economia de pia ță existent ă azi în ță rile occidentale prezint ă câteva caracteristici: este
o economie multipolar ă reflectat ă de diversitatea centrelor de comand ă și complexitatea
mediului economic; are caracter descentralizat; est e fundamentat ă prioritar pe spa țiul
microeconomic (întreprinderea fiind veriga esen țial ă în mecanismele pie ței); este o economie
de calcul prin modul de reflectare a parametrilor c are o caracterizeaz ă; scopul esen țial al
acestei economii de pia ță este profitul; interven ția statului constituie o pârghie curent ă în
func ționarea mecanismelor de pia ță .
Este evident ă complexitatea stabilirii unui anumit cadru tipolog ic, riguros, al
economiei de pia ță , spre care se orienteaz ă sau ar trebui s ă se orienteze țara noastr ă.
Cât prive ște coordonatele tranzi ției acestea sunt chiar mai dificil de identificat. Totu și
se accept ă c ă tranzi ția la economia de pia ță constituie un proces complex. Înf ăptuirea acestui
proces are loc în cadrul unor coordonate, dintre ca re vom re ține 10 :
– dimensiunea economiei na ționale, starea și structura complexului na țional economic;
– faptul c ă tranzi ția constituie un mijloc nu un scop;
– privatizarea constituie o condi ție necesar ă, esen țial ă chiar, f ără a constitui un scop al
tranzi ției;
– durata acestui proces este dificil de apreciat;
– declan șarea tranzi ției printr-o terapie șoc, a fost abandonat ă ulterior în favoarea unei
terapii graduale, impus ă de mersul reformei economice;
– contextul interna țional în care are loc tranzi ția la economia de pia ță confirm ă
existen ța unor ță ri cu economie liberal ă, al ături de alte ță ri cu economie bazat ă pe politici
protec ționiste;
– derularea procesului de tranzi ție la economia de pia ță în țara noastr ă este marcat ă de
unele fenomene care, obiective sau nu, particulariz eaz ă acest proces. Ne referim la: c ăderea
economiei, sc ăderea produc ției industriale și agricole, nerespectarea disciplinei financiare,
cre șterea presiunilor sindicale, accentuarea proceselor infla ționiste, cre șterea șomajului etc.;
– elaborarea și perfec ționarea sistemului de legi și reglement ări necesare unui astfel de
proces.
În contextul acestor coordonate tranzi ția la economia de pia ță impune reforma social-
economic ă, ajustarea structural ă și restructurarea economic ă, iar în corela ție cu acestea
fundamentarea strategiilor investi ționale corespunz ătoare mecanismelor pie ței.
2.2.2. COORDONATELE REFORMEI ECONOMICE
În cadrul reformei generale a societ ăț ii, reforma economic ă ocup ă un loc central,
tocmai pentru ca activitatea economic ă reprezint ă componenta dinamizant ă a întregii vie ți
sociale.
10 Vezi, Tranzi ția la economia de pia ță (dezbatere), în Tribuna economic ă, nr. 15-52, 1990; nr.1, 1991.
28
Reforma economic ă const ă în transformarea structural ă a organiz ării, conducerii și
desf ăș ur ării întregii activit ăț i economice, inclusiv a teoriei economice care fund amenteaz ă
comportamentul agen ților economici și procesul decizional din economie. 11
Obiectivele prioritare ale reformei economice priv esc:
a. Conducerea de ansamblu a proceselor economice vizân d cre șterea num ărului și
rolului agen ților economici cu capital privat; echilibrarea rolu lui interven ției statului în
economie, liberalizarea pie ței capitalurilor, m ărfurilor și a for ței de munc ă.
b. Perfec ționarea structural ă și sporirea poten țialului economiei vizând refacerea
poten țialului de munc ă, reconversia și reorientarea profesional ă, stimularea creativit ăț ii
tehnico- știin țifice, refacerea poten țialului economic și natural al mediului înconjur ător,
refacerea pe baze competitive a rela țiilor economice externe, crearea cadrului favorabil pentru
atragerea capitalului str ăin.
c. Refacerea și modernizarea proceselor de produc ție și de consum vizând gestionarea
prin pârghii economico-financiare a tuturor activit ăț ilor de produc ție, ridicarea nivelului
tehnic și randamentelor de prelucrare în sectoarele de prod uc ție, ajustarea structural ă a
economiei pentru adaptarea la mecanismele pie ței; orientarea investi țiilor spre sectoare,
domenii și proiecte care asigur ă folosirea eficient ă a fondurilor alocate și permit efecte de
antrenare în ramuri conexe, sprijinirea activit ăț ilor din domenii social culturale, asigurarea
protec ției sociale și altele.
Înf ăptuirea reformei economice impune în principiu crea rea cadrului juridic al
interven ției statului în economie, crearea institu țiilor aferente și instituirea unor programe de
înf ăptuire a reformei economice.
Principalele programe privind înf ăptuirea reformei economice au în vedere:
– ajustarea structural ă a economiei pe baza mecanismelor pie ței și a restric țiilor economice
și sociale;
– dezvoltarea sectoarelor strategice de interes gener al;
– dezvoltarea regional ă;
– protec ția mediului;
– amplificarea rela țiilor economice interna ționale;
– organizarea și func ționarea întreprinderilor cu capital mixt și privat;
– atragerea capitalului str ăin în economia ță rii noastre;
– crearea cadrului de protec ție economic ă și social ă a popula ției;
2.2.3. STRATEGII INVESTI ȚIONALE MACROECONOMICE ȘI SOCIALE
Prin strategii investi ționale se în țeleg orient ările și modul de fundamentarea a
investi țiilor publice și private într-un context prospectiv, prin luarea î n considerare a
necesit ăț ii adapt ării economiei la cerin țele mecanismelor de pia ță .
Formularea și fundamentarea strategiilor investi ționale se realizeaz ă în strâns ă leg ătur ă
cu manifestarea interesului public și privat în economia și societatea româneasc ă.
În contextul tranzi ției la economia de pia ță a cerin țelor procesului de reform ă
economic ă și social ă, strategiile investi ționale se circumscriu în raport cu urm ătoarele
coordonate: deconstruc ția economiei , ajustarea structural ă a economiei și adaptarea la
mecanismele pie ței , reconsiderarea raportului dintre sectorul public și sectorul privat în
economie .
11 Reforma economic ă-un proiect dezvoltat , în Tribuna Economic ă, nr.6, 1991, p.40.
29
1. Deconstruc ția economiei 12 reflect ă procesul prin care în mod gradual, componentele
economice neviabile sunt demontate și înlocuite cu altele, eficiente, f ără ca sistemul economic
de ansamblu, și chiar subsistemele acestuia s ă-și întrerup ă func ționarea normal ă.
Deconstruc ția economic ă înseamn ă deci introducerea de elemente noi care s ă fortifice
economia, obiectivul urm ărit fiind ob ținerea avantajului comparativ în rela țiile economice
externe. Exist ă argumente conform c ărora acest proces trebuia s ă se deruleze într-o anumit ă
succesiune a ramurilor economiei na ționale. La început agricultura și turismul întrucât prima
contribuie la rezolvarea problemelor alimenta ției și poate resorbi excedentul de for ță de
munc ă disponibilizat ă în alte ramuri, iar a doua poate asigura, în condi ții relativ facile,
atragerea valutei. Procesul poate continua cu restr ucturarea și reformarea înv ăță mântului , care
a fost marginalizat și care trebuie s ă devin ă pârghia esen țial ă a reconversiei profesionale. Nu
poate fi neglijat ă industria a c ărei deconstruc ție se cere a fi realizat ă etapizat în func ție de
efortul pe care îl implic ă fiecare subramur ă industrial ă și de efectele pe care le poate genera în
timp:
a) industria de prelucrare a materiilor prime agricole și industria alimentar ă care
poate fi mai rapid adaptat ă la cerin țele pie ței, cu deosebire în condi țiile privatiz ării unor
unit ăț i;
b) industria u șoar ă, industria prelucr ării lemnului și industria meterialelor de
construc ții care comport ă nu atât un proces de deconstruc ție general ă cât o adaptare la noile
cerin țe ale pie ței interne și externe în condi țiile în care se reglementeaz ă raportul dintre cerere
și ofert ă prin pre țuri liberalizate;
c) industria constructoare de ma șini pornind de la ramurile de vârf (robo ți, celule
flexibile, ma șini cu comand ă numeric ă, industria electronic ă și electrotehnic ă) întrucât este
produc ătoare de progres tehnic, favorizând retehnologizare a altor ramuri;
d) deconstruc ția celorlalte ramuri (chimie, metalurgie etc.) se apreciaz ă a fi un proces
greoi și de durat ă.
Câteva observa ții se impun. În primul rând faptul c ă economia româneasc ă nu suporta
deconstruc ția simultan ă a mai multor ramuri, datorit ă dificult ăț ilor de asigurare a resurselor
financiare pe plan intern, dar și a creditelor externe, ca și a necunoa șterii efectelor imediate a
unui asemenea proces.
În al doilea rând s-a relevat existen ța unor condi ții reale de realizare a acestui proces,
prioritar în agricultur ă în condi țiile reconstituirii propriet ăț ii private asupra p ământului.
În al treilea rând procesul deconstruc ției economice a implicat anumite condi ții
preliminare și anume: crearea și facilitarea cadrului legislativ de trecere la sis temul rela țiilor
de pia ță ; constituirea sau atragerea capitalului financiar la nivelul “masei critice” pentru
declan șarea și sus ținerea unui asemenea proces, din surse interne și externe; deconstruc ția
aparatului birocratic din economie și societate.
Deconstruc ția economic ă și social ă s-a declan șat, dar nu se poate aprecia dac ă acest
proces ar avea o derulare coordonat ă, ci mai degrab ă spontan ă în corela ție cu terapia
tranzi ției. Mai precis se poate constata faptul c ă acest proces a fost declan șat în raport cu
ansamblul complexului na țional economic și afecteaz ă în mod variat, o ramur ă sau alta.
Uneori este favorizat de cadrul legislativ creat, d e existen ța sau atragerea unor resurse interne
sau externe, de procesul de privatizare, de op țiunile privind restructurarea, alte ori nu.
Deconstruc ția nu implic ă, în sine, strategii investi ționale, ci le favorizeaz ă, le
argumenteaz ă dup ă caz, ca necesitate și direc ții de retehnologizare a unor sectoare, ca cerin ță
a migr ării capitalurilor dintr-o ramur ă în alta, dintr-o zon ă în alta, ca oportunitate a innov ării
și adapt ării în raport cu progresul tehnic.
12 Gondos, M., Deconstruc ția economiei , în Tribuna Economic ă, nr. 29-30, 1990.
30
2. Ajustarea structural ă a economiei și adaptarea la mecanismele pie ței, reflect ă în
esen ță procesul realc ătuirii complexului na țional economic în urma deconstruc ției ramurilor
economice, astfel încât s ă se adapteze și s ă func ționeze în cadrul mecanismelor de pia ță .
Procesul ajust ării structurale s-a declan șat începând cu anul 1990, fiind impus de
cerin țe obiective imediate, între care: pierderea unora d in pie țele tradi ționale, efectele
descentraliz ări și dezetatiz ării în economie, declan șarea ini țiativei private în plan economic,
reorganizarea întreprinderilor ca societ ăț i comerciale și regii autonome. Evolu ția acestui
proces este îns ă haotic ă, lipsit ă de coordonare și sub inciden ța c ăderii produc ției și a
investi țiilor pe ansamblul economiei.
Nu se poate totu și omite faptul c ă, în timp, unele întreprinderi și sectoare se
consolideaz ă structural pe anumite pie țe, altele îns ă înregistreaz ă manifest ări prefalimentare
A restructura economia na țional ă înseamn ă a-i schimba configura ția, a stabili noi
propor ții între ramuri și subramuri, redimensionarea întreprinderilor în pr ocesul adapt ării la
mecanismele pie ței 13 .
Politica de restructurare în economia na țional ă are dou ă componente: una agresiv ă, de
dezvoltare accelerat ă a ramurilor și domeniilor care au condi ții favorabile (surse de materii
prime, cerere de produse etc.); alta defensiv ă, de men ținere a unor ramuri și sectoare de
interes na țional.
M ăsurile de restructurare și de relansare a economiei sunt variate și complexe axându-
se pe anumite coordonate strategice 14 .
a. Restructurarea ramurilor prin men ținerea și dezvoltarea subramurilor și
întreprinderilor viabile, rentabile, odat ă cu asanarea capacit ăț ilor și întreprinderilor neviabile,
neeficiente și nerentabile.
b. Acordarea sprijinului pentru crearea unor unit ăț i economice bazate pe criterii de
eficien ță și rentabilitate prin orientarea activit ăț ii spre cerin țele pie ței.
c. Restructurarea și relansarea industriei se impun a fi realizate pe baze moderne prin
promovarea celor mai noi cuceriri în domeniul știin ței și tehnologiei.
d. Stabilirea unor dimensiuni suple pentru capacit ăț ile de produc ție în corela ție cu
cerin țele pie ței.
e. Restrângerea activit ăț ii unor întreprinderi, ramuri și sectoare mari consumatoare de
materii prime și energie va trebui s ă fie inso țit ă de modernizarea capacit ăț ilor r ămase și
reconversia for ței de munc ă disponibilizate.
f. Sporirea prin m ăsuri economice și financiare a întreprinderilor mici și mijlocii care
pot contribui mai rapid la satisfacerea cererii de produse și servicii destinate popula ției.
g. Orientarea investi țiilor astfel încât s ă contribuie la realc ătuirea complexului
na țional economic adaptat mecanismelor de pia ță .
h. Corelarea procesului de restructurare cu cerin țele extinderii schimburilor externe.
i. Interven ția statului în orientarea strategiilor investi ționale spre ramurile viabile și de
perspectiv ă – electronica, energia nuclear ă, agricultura etc., spre anumite zone geografice ca re
vor fi restructurate, ca și spre obiective de interes na țional.
3. Reconsiderarea raportului dintre sectorul public și sectorul privat constituie o
coordonat ă esen țial ă a fundament ării strategiilor investi ționale. Contextul tranzi ției de la
economia centralizat ă, etatizat ă, la economia concuren țial ă de pia ță , marcheaz ă muta ții
semnificative ale raportului dintre cele dou ă sectoare, caracterizate prin:
– autonomia managerial ă, decizional ă și financiar ă a unit ăț ilor economice cu capital de
stat, reorganizate ca societ ăț i comerciale și regii autonome;
13 Staicu Fl., ș.a., Eficien ța economic ă a investi țiilor , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1995, p.14.
14 Op.cit . p. 16; Vasilescu I., Investi țiile și relansarea economic ă, în Tribuna Economic ă, nr.25, 1999.
31
– declan șarea ini țiativei private în economie și a procesului de privatizare a unor active
sau firme, din domeniul public;
– restrângerea sectorului public în economie, dar men ținerea lui în domeniul social
(înv ăță mânt, s ănătate, cultur ă), administrativ, al ap ărării și protec ției mediului;
– crearea cadrului legislativ pentru reglementarea me canismelor de func ționare a pie ței
(de capital, de munc ă, de m ărfuri, valutare) și a bursei de valori, de atragere a capitalurilor
necesare relans ării economiei române ști.
Elaborarea strategiilor implic ă în acela și timp formularea strategiei dezvolt ării
economice și sociale, proces laborios care presupune combinare a eforturilor diferitelor
organisme la nivel na țional și departamental.
La elaborarea acestora se impune luarea în conside rarea a unor principii de ordin
general, și anume:
a) tranzi ția la economia de pia ță s ă fie axat ă pe un asemenea consens care s ă sus țin ă
obliga ția de a judeca, la orice nivel, mai întâi, utilitat ea social ă a eforturilor și numai în al
doilea rând, posibilit ăț ile de sus ținere a lor;
b) tranzi ția la economia de pia ță implic ă modificarea structurii propriet ăț ii,
dezvoltarea propriet ăț ii private, descentralizarea economiei și modificarea pozi ției statului în
economie. În aceste condi ții strategiile investi ționale se vor elabora, în parte, la nivelul
unit ăț ilor economice, a c ăror autonomie financiar ă cap ătă tot mai mult valen țe reale. Dar într-
o economie de pia ță statul este inclus în mecanismul general de func ționare al acesteia, atât ca
administrator și gestionar al p ărții de proprietate public ă existent ă, ca agent economic, cât și
ca agent public, deci factor de reglare și conducere macrosocial ă, având rolul de a sprijini și
corecta func ționarea mecanismelor pie ței în general;
c) func ționarea economiei pe baza mecanismelor de pia ță , impune drept criteriu
esen țial, profitul.
Demersul contur ării unor strategii investi ționale presupune, în primul rând, fixarea
obiectivelor strategiei generale și specifice în contextul legilor pie ței concuren țiale. În al
doilea rând se impune alegerea variantelor de stare ca punct de pornire în conturarea
variantelor strategice de ac țiune pentru realizarea proiectelor sau obiectivelor selectate. În al
treilea rând, este necesar ă formularea diferitelor variante, dintre care urmea z ă a fi selectat ă
varianta strategic ă cea mai avansat ă.
Strategiile investi ționale se reflect ă în politici de dezvoltare, fiind considerate
instrumente specifice și opera ționale de realizare a “obiectivelor strategice”.
Organismele interna ționale specializate ale O.N.U. apreciaz ă c ă pentru realizarea unui
asemenea demers trebuie parcurse câteva etape:
1) Combinarea unei analize economice a realit ăț ilor domeniului cu judec ăț i de valoare
care exprim ă voin ța, viziunea, obliga țiile decurgând din strategia de ansamblu a dezvolt ării
ță rii.
2) Formularea unui set de obiective referitoare la var iabilele economice și sociale de
importan ță major ă și stabilirea condi țiilor care s ă asigure compatibilitatea acestora.
3) Identificarea variantelor strategice capabile s ă asigure atingerea obiectivelor
stabilite și alegerea celei care presupune cele mai mici efort uri.
4) Selectarea pârghiilor și instrumentelor de interven ție, la nivelul respectiv, pentru
traducerea în fapt a strategiei propuse.
5) Evaluarea a posteriori, pentru identificarea elemen telor de corec ție în formularea
strategiilor investi ționale, în domeniul respectiv pentru perioadele urm ătoare.
32
2.2.4. STRATEGIA INVESTI ȚIONAL Ă ÎN ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
Strategia întreprinderii înseamn ă, în sens larg, modalitatea prin care se poate atin ge
scopul propus. Într-un cadru mai riguros 15 , strategia întreprinderii se define ște ca: ansamblul
de obiective majore, pe termen lung, c ăile de realizare posibile și resursele alocate pentru
atingerea scopului sau ca ansamblu de decizii și ac țiuni cu privire la alegerea mijloacelor și
stabilirea obiectivelor precum și resursele necesare atingerii acestora. Iar într-o alt ă formulare
ca “ ansamblul modalit ăț ilor de definire, alocare și de utilizare a resurselor administrate de
întreprindere” 16 .
A șa cum remarc ă autorii men ționa ți strategia, într-un sistem, implic ă stabilirea a patru
elemente principale, astfel:
1) domeniul de referin ță și interac țiunile sistemului (entit ăț ii) cu mediul, în context
retrospectiv și prospectiv;
2) resursele financiare existente și poten țiale pentru sus ținerea m ăsurilor, pârghiilor,
de realizare a obiectivelor;
3) avantajul competitiv al firmei în asigurarea unor c osturi reduse ale produselor;
4) efectele a șteptate generate de transpunerea în fapt a deciziil or și utiliz ării resurselor.
Formularea unor op țiuni strategice în economia întreprinderii implic ă segmentarea
strategic ă a activit ăț ilor pe zone sau secven țe privind: poten țialul de cre ștere, nevoile de
investi ții, cota de pia ță , factorii de cre ștere etc. și analiza factorilor care le poten țeaz ă în
direc ția realiz ării scopului produs.
Investi țiile de țin un rol important în realizarea strategiilor într eprinderii în cadrul
cărora strategia investi țional ă este o component ă semnificativ ă.
Strategia investi țional ă este conceput ă ca “ mul țime ordonat ă de informa ții cu caracter
tehnic, economic, tehnico-economic etc. prin care s e stabilesc – pe baz ă de studii și analize –
ac țiunile ce urmeaz ă a fi întreprinse, pentru atingerea obiectivelor, p recum și modalit ăț ile de
ac țiune, resursele de finan țare și metodele de alocare a resurselor” 17 .
Sub aspect tipologic se remarc ă diversitatea de forme ale strategiei investi ționale din
care vom men ționa:
a. Strategia de redresare care survine atunci când cer erea de produse sau servicii este
în sc ăzut ă și presupune restructurarea și modernizarea utilajelor.
b. Strategia de consolidare care se impune în cazul in tensific ării concuren ței pe pia ța
produselor firmei și presupune, dup ă caz, ac țiuni pentru men ținerea pe segmentul de pia ță ,
adaptarea dinamic ă la cerin țele pie ței și desigur investi ții adecvate.
c. Strategia de dezvoltare care se impune atunci când se opteaz ă pentru schimbarea
structurii de produc ție, extinderea sau dobândirea unor noi segmente de pia ță .
A șa cum remarca I. Vasilescu 18 strategia investi țional ă trebuie s ă-și fixeze scopul și
mijloacele de ac țiune în func ție de r ăspunsurile ce pot fi date la 4 întreb ări formulate astfel:
1. Care este poten țialul investitorului? Ca ordin de m ărime, profil, grad de valorificare
reflectat prin indicatori de eficien ță economic ă.
2. Ce trebuie s ă se realizeze? Deci stabilirea unei structuri de pr oduc ție viitoare care
să corespund ă cerin țelor pie ței.
3. Ce este realizabil? Constituie întrebarea care impu ne cuplarea n ăzuin țelor cu
posibilit ăț ile obiective, sub aspect tehnic, comercial și financiar.
15 Staicu Fl., Investi țiile în strategia întreprinderii , în Tribuna Economic ă, nr.30, 1999.
16 Joffre Patrick, Köenig Gerard, Strategie d’Entreprise , Economica, Paris, 1985, p.4.
17 Vasilescu I., Strategia investi țional ă a firmei , în Tribuna Economic ă, nr.12.1996.
18 Vasilescu I., Strategia investi țional ă a întreprinderii , în Tribuna Economic ă, nr.18-19, 1998.
33
4. Ce este prioritar? Întrebarea implic ă r ăspuns în planul deciziei financiare de alocare
/ orientare a resurselor de finan țare a proiectelor investi ționale, de regul ă în succesiunea
modernizare, reutilare, construc ții noi, alte investi ții.
Stabilirea unei structuri viitoare de produc ție, printr-o strategie investi țional ă implic ă:
cre șterea gradului de specializare și cooperare în produc ție; grad ridicat de flexibilitate pentru
adaptarea la cerin țele pie ței; folosirea eficient ă a capacit ăț ilor de produc ție; m ăsuri și ac țiuni
pentru promovarea progresului tehnic și folosirea eficient ă a resurselor materiale, financiare și
de munc ă.
Strategia investi țional ă a întreprinderii se axeaz ă pe constatarea conform c ăreia în
entitatea de referin ță baza material ă se reînnoie ște continuu, durata ac țiunilor de investi ții
trebuie s ă tind ă spre minim, iar orientarea prioritar ă a resurselor disponibile vizeaz ă
investi țiile active.
2.3. FUNDAMENTAREA INVESTI ȚIILOR CU AJUTORUL FUNC ȚIILOR DE
PRODUC ȚIE
Teoria și practica economic ă confirm ă raportul de cauzalitate dintre investi ții și
cre șterea economic ă, prin intermediul produc ției și a factorilor de influen ță .
Produc ția în general este sinteza sau rezultatul îmbin ării diferi ților factori în cadrul
procesului de produc ție: resurse naturale, de munc ă, capital în func țiune, factori de
organizare, informa ție etc. Fiecare dintre ace ști factori poate avea influen ță cantitativ ă și
calitativ ă asupra produc ției, ca func ție scop. Capitalul în func țiune influen țeaz ă produc ția
ob ținut ă prin prisma volumului (num ăr de utilaje, capacit ăț i etc.) deci cantitativ, dar și prin
prisma randamentului capitalului (eficien ța folosirii capitalului în func țiune), deci calitativ.
Munca, privit ă ca factor de produc ție se exprim ă prin num ărul de angaja ți, sub aspect
cantitativ și prin productivitatea muncii sub aspect calitativ.
Materiile prime influen țeaz ă rezultatul folosiri lor – produc ția – sub aspect cantitativ
prin volum și structur ă, iar sub aspect calitativ prin gradul de prelucrar e.
Leg ătura dintre rezultatele procesului de produc ție și îmbinarea factorilor acesteia
poate c ăpăta expresie matematic ă cu ajutorul a șa numitelor func ții de produc ție.
Dintre ace ști factori Cobb și Douglas iau considerare doi, și anume: munca și capitalul
în func țiune. Cei doi factori ac ționeaz ă cu ponderi diferite asupra nivelului produc ției. Cobb și
Douglas au ata șat primului factor exponentul “ α”, iar celui de-al doilea factor exponentul “ β”.
În model s-a introdus de asemenea un factor de prop or ționalitate “g”. În felul acesta func ția de
produc ție are urm ătoarea form ă:
Q = g ⋅ Lα ⋅ Kβ (2.1)
în care:
Q – reprezint ă produc ția;
L – munca utilizat ă;
K – capitalul în func țiune;
α – coeficientul de elasticitate al produc ției fa ță de evolu ția for ței de munc ăutilizat ă în sfera
produc ției;
β – coeficientul de elasticitate al produc ției fa ță de evolu ția capitalului productiv;
g – factor de propor ționalitate ( gradul de eficien ță al factorilor α și β)
De fapt Cobb și Douglas au elaborat coeficien ții α și β, ca fiind complementari adic ă:
α + β = 1.
34
Ținând cont de aceasta func ția de produc ție se mai poate scrie:
Q = g ⋅ Lα ⋅ K1-α (2.1a)
Suma coeficien ților de elasticitate într-o func ție de produc ție poate fi egal ă cu unu sau
diferit ă de unu. Sub acest aspect func țiile de produc ție se împart în dou ă categorii și anume:
cu coeficien ți de elasticitate complementari, când α + β = 1 , adic ă β = 1- α și cu coeficien ți
de elasticitate necomplementari, când α + β≠ 1 adic ă β ≠ 1-α.
Func țiile de produc ție cu coeficien ți complementari (α + β = 1) reflect ă faptul c ă
randamentul factorilor de produc ție r ămâne neschimbat, ceea ce înseamn ă c ă volumul
produc ției evolueaz ă în aceia și propor ție și în acela și sens cu evolu ția factorilor de produc ție.
Func ția are un randament unitar, exprim ă o evolu ție neutr ă și constituie o func ție omotetic ă.
În cazul func țiilor de produc ție cu coeficien ți necomplementari se pot identifica dou ă
situa ții:
– când suma coeficien ților de elasticitate este mai mare ca unu, adic ă α + β > 1,
avem de-a face cu o sporire a eficien ței factorilor de produc ție, adic ă indicatorul previzionat
cre ște în propor ție mai mare decât cre șterea factorilor, caz întâlnit în ramurile cele mai
dinamice;
– când suma coeficien ților de elasticitate este mai mic ă decât unu, adic ă α + β < 1
înseamn ă c ă eficien ța factorilor manifest ă o tendin ță de descre ștere și evolu ția indicatorului
previzionat este mai lent ă decât evolu ția factorilor respectivi. Situa ția cea mai bun ă este atunci
când cre șterea produc ției este înso țit ă de cre șterea gradului de eficien ță a folosirii resurselor.
Func ția de produc ție permite evaluarea eficien ței relative a factorilor de produc ție
implica ți în calcul, stabilirea necesarului de capital prod uctiv aferent realiz ării unui anumit
volum al produc ției, precum și posibilit ăț i de substituire a factorilor de produc ție.
Folosirea func țiilor de produc ție Cobb-Douglas impune parcurgerea urm ătoarelor
etape metodologice: 19
1. Constituirea unei baze de date statistice la nivel micro sau macroeconomic privind
evolu ția indicatorilor: produc ție, capitalul în func țiune și num ărul de salaria ți pe o perioad ă de
timp considerat ă.
2. Calcularea coeficien ților de elasticitate α și β precum și a factorului de
propor ționalitate g cu ajutorul metodelor matematice adecvate.
3. Elaborarea func ției de produc ție, prin aproximarea corela ției dintre variabila
dependent ă (valoarea produc ției) și variabilele independente, adic ă cei doi factori considera ți
(capitalul în func țiune și munca).
4. Se estimeaz ă ritmul mediu anual de cre ștere, în perspectiv ă a produc ției și
productivit ăț ii muncii, iar pe aceast ă baz ă a produc ției ce se va realiza și a necesarului de
salaria ți (for ței de munc ă).
5. Înlocuirea valorilor stabilite, în rela ția prin care se exprima func ția de produc ție,
permite stabilirea necesarului de capital în func țiune pentru realizarea produc ției estimate.
Func țiile de produc ție prezint ă interes și pentru faptul c ă servesc la calcului unor
indicatori de eficien ță economic ă cum sunt: randamentul marginal, rata de substituir e a
factorilor, elasticitatea ratei de substituire 20 .
Randamentul func ției reflect ă corela ția dintre variabila dependent ă și una sau mai
multe variabile independente.
19 Românu I., Vasilescu I., (coordonatori), Managementul investi țiilor , Editura M ărg ăritar, Bucure ști, 1997,
p.524-525.
20 Cistelecan L., Nicolae A., Matei, St., Bilaus M ., Eficien ța și finan țarea investi țiilor , Cluj-Napoca, 1988, p.60
și urm ătoarele.
35
Pentru calculul productivit ăț ii muncii și eficien ței mijloacelor fixe productive
(randamentul mediu al factorilor) se folosesc urm ătoarele rela ții:
K L g LK L g
LQ ηβ α-β α
L ⋅⋅=⋅⋅==1 (2.2a)
K L g KK L g
KQ ηβ- αβ α
K1⋅⋅=⋅⋅== (2.2b)
M ărimile limit ă ale productivit ăț ii muncii și ale eficien ței mijloacelor fixe, respectiv
productivitatea diferen țial ă și randamentul diferen țial (randamentul marginal) arat ă sporul de
produc ție care revine pentru fiecare unitate de spor a fac torilor de produc ție. Se calculeaz ă sub
forma derivatelor par țiale ale func ției în raport cu fiecare factor de produc ție. Derivata arat ă
viteza de varia ție a lui Q atunci când se modific ă cu o unitate fiecare factor de produc ție,
astfel:
Lβ α
L η αKLgαLQη ⋅=⋅⋅ ⋅=∂∂=−1 (2.3a)
Kβ- α
K η β KLgβKQη ⋅=⋅⋅ ⋅=∂∂=1 (2.3b)
Elasticitatea func ției reflect ă proprietatea unui factor de a se modifica urmare a
modific ării altor factori, exprimându-se prin coeficien ți de elasticitate.
Valoarea coeficien ților de elasticitate se determin ă din rela țiile de defini ție ale
acestora, respectiv ca raport între cre șterea relativ ă a produc ției fa ță de un factor și valoarea
produc ției pe unitate de factor, adic ă între randamentul marginal al factorilor de produc ție și
randamentul mediu al acestora:
α
KLgKLgα
ηη
LQ:LQεβ αβ α
LL
L =
⋅⋅⋅⋅ ⋅==∂∂=−−
11
(2.4a)
β
KLgKLgβ
ηη
KQ:KQεβ- αβ- α
KK
K =
⋅⋅⋅⋅ ⋅==∂∂=11
(2.4b)
Coeficien ții de elasticitate arat ă cu câte unit ăț i valorice cre ște produc ția în condi țiile
cre șterii cu o unitate a factorilor de produc ție – munca și capitalul în func țiune.
Rata de substituire reflect ă modul în care cre șterea economic ă fiind influen țat ă de
factorii produc ției, ace știa se pot substitui reciproc în propor ții variabile. Rata de substitu ție
dintre factori arat ă cum mijloacele fixe productive pot fi înlocuite cu for ța de munc ă sau
invers, respectiv cu câte procente trebuie s ă creasc ă mijloacele fixe productive pentru a
economisi o unitate procentual ă de for ță de munc ă sau cu câte procente trebuie s ă creasc ă
for ța de munc ă pentru a economisi o unitate procentual ă de mijloace fixe productive, în
condi țiile ob ținerii aceluia și volum de produc ție.
O caracteristic ă a func țiilor de produc ție const ă în aceea c ă ele reflect ă posibilitatea
înlocuirii par țiale a unui factor de produc ție cu cel ălalt. În condi țiile progresului tehnico-
știin țific se pune problema înlocuirii unei anumite canti t ăț i de for ță de munc ă cu active fixe
productive. Substituirea nu este absolut ă pentru c ă ar fi lipsit ă de sens îns ăș i produc ția. Rata
de substituire reciproc ă caracterizeaz ă numai înlocuirea par țial ă a unei resurse cu alta (factori
de produc ție). Substituirea reciproc ă a factorilor de produc ție este legat ă de solu ționarea
judicioas ă a problemei asigur ării unui raport optim între ace știa.
36
Rezolvarea corect ă a acestei probleme prezint ă o importan ță deosebit ă pentru migrarea optim ă
a resurselor între ramuri și subramuri.
Rata marginal ă de substituire (r) reflectând raportul dintre sc ăderea produc ției, pe
seama unui factor și cre șterea produc ției, pe seama celuilalt se stabile ște cu ajutorul rela ției
βα
LK
LβKα
KQβLQα
ηηr
KL⋅− =⋅⋅−=
⋅⋅−
=∂∂= (2.5)
Rela ția de mai sus exprim ă raportul dintre randamentul diferen țial fa ță de factorul
munc ă, la num ărător, și randamentul diferen țial fa ță de factorul capital.
Elasticitatea ratei marginale de substituire (ε) reflect ă faptul c ă unei modific ări a
raportului dintre munc ă – L și capitalul în func țiune – K, îi corespunde aceea și modificare și
ratei marginale de substituire, astfel:
βα
LK:LβKα
rr:
LKLK
ε − =⋅⋅− =∂∂
= (2.6)
unde ε reprezint ă elasticitatea ratei marginale de substituire.
Elasticitatea ratei de substituire este un indicato r care pune în eviden ță și aspecte
privind eficien ța investi țiilor necesare cre șterii fondurilor fixe productive. Când acest
indicator are valoare mic ă înseamn ă c ă este nevoie de un volum mai mare de investi ții pentru
a substitui o unitate de for ță de munc ă și invers.
Func țiile de produc ție au un caracter static și o sfer ă incomplet ă de cuprindere.
Societatea contemporan ă cunoa ște un ritm al progresului tehnic cu profunde reperc usiuni
asupra condi țiilor în care munca particip ă la realizarea procesului de produc ție. De asemenea,
nu se poate accepta ideea c ă nivelul produc ției sufer ă numai influen ța limitat ă a celor doi
factori lua ți în calcul. În asemenea condi ții, Cobb și Douglas au elaborat o form ă îmbun ătăț it ă
a func ției, conferindu-i de data aceasta un caracter dinam ic:
Q= g ⋅ Lα ⋅ K1-α ⋅ eλt (2.7)
în care:
t – reprezint ă timpul;
λ – un coeficient care arat ă influen ța progresului tehnic la timpul
“t” asupra particip ării factorilor L și K la realizarea produc ției.
Fundamentarea investi țiilor cu ajutorul func ției de produc ție se finalizeaz ă în calculul
fondurilor de investi ții ce trebuie realizate pentru asigurarea capitalul ui productiv în
func țiune.
37
2.4. MODELE STRUCTURALE UTILIZATE ÎN OPTIMIZAREA
INVESTI ȚIILOR
2.4.1. FOLOSIREA MODELULUI STATIC AL BALAN ȚEI LEG ĂTURILOR DINTRE
RAMURI PENTRU DETERMINAREA INVESTI ȚIILOR SPECIFICE TOTALE
O condi ție pentru dezvoltarea echilibrat ă a ramurilor economice na ționale o constituie
identificarea principalelor corela ții și interdependen țe dintre ele. Folosirea unor metode și
instrumente capabile s ă asigure colectarea, transmiterea și prelucrarea informa țiilor vizând
corela țiile și interdependen țele dintre componentele (ramurile) complexului na țional
economic permit aprofundarea cadrului decizional ec onomic și social.
Metoda balan ței leg ăturilor dintre ramuri permite caracterizarea st ării și dezvolt ării
economiei în ansamblu și a fiec ărei ramuri în parte, a rela țiilor dintre ramuri, și dintre diferite
laturi ale procesului reproduc ției sociale, stabilirea propor țiilor dintre ramuri și elaborarea pe
aceast ă baz ă într-un termen scurt a variantelor de dezvoltare p revizibile, necesare
argument ării deciziei.
Balan ța leg ăturilor dintre ramuri este o metod ă de analiz ă tabelar ă intr ări-ie șiri. A șa
cum remarc ă Wassly Leontief, creatorul metodei, balan ța leg ăturilor dintre ramuri se
întocme ște sub form ă tabelar ă, deci un tabel input-output care descrie fluxul de bunuri și
servicii dintre toate sectoarele unei economii na ționale pe o perioad ă de timp dat ă de regul ă
un an.
Balan ța leg ăturilor dintre ramuri are form ă valoric ă, fapt care reflect ă conversia
unitar ă (valoric ă) a m ărimilor de calcul (intr ări-ie șiri) din tabel. Aplica ții ale balan ței
leg ăturilor dintre ramuri s-au remarcat în primul rând în ță ri cu economie de pia ță , între care
SUA, dar și în ță ri cu economie etatist ă. În România o asemenea aplica ție s-a realizat în anii
1970-1975, dar nu dispunem de informa ții privind utilizarea rezultatelor ob ținute în plan
decizional economic.
Fundamentarea programelor de investi ții necesit ă și calcule privind optimizarea
structurii investi țiilor, adic ă stabilirea volumului de investi ții pe ramurile produc ției materiale
și pe sectoarele de activitate.
Un loc important în calculele de optimizare a volum ului și structurii investi țiilor îl
ocup ă stabilirea structurii interne a acestora. O contri bu ție important ă la stabilirea acestei
structuri o aduce balan ța leg ăturilor dintre ramuri care este o metod ă de analiz ă, de modelare a
fenomenelor economice și de determinare a raporturilor de interdependen ță care se formeaz ă
în mod obiectiv în cadrul economiei.
În prezentarea modelului matematic al balan ței leg ăturilor dintre ramuri în expresie
valoric ă vom folosi urm ătoarele nota ții:
Xi – reprezint ă produc ția ramurii “i”;
xij – partea din produc ția ramurii “i” care se consum ă productiv în ramura “j”;
yi – partea produc ției ramurii “i” consumat ă neproductiv, destinat ă dezvolt ării,
cre șterii rezervelor și exportului (produsul final sau consumul final);
aj – amortizarea pentru înlocuirea mijloacelor fixe î n ramura “j”;
Pj – plus produsul ob ținut în ramura “j”;
Sj – cheltuielile privind for ța de munc ă în ramura “j”.
38
Ținând seama de nota țiile de mai sus balan ța leg ăturilor dintre ramuri se prezint ă
astfel:
Ramura
consum.
R1 R2 . . . R j . . . R n Yi Xi
Ramura
producat .
R1 x11 x12 . . . x 1j . . . x 1n y 1 x1
R2 x21 x22 . . . x2j . . . x2n y2 x2
.
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
.
RI xi1 x i2 . . . x ij . . . x in y i x i
.
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
. .
.
.
Rn xn1 xn2 . . . xnj . . . xnn yn xn
aj A1 a2 . . . a j . . . a n
Pj P1 P 2 . . . P j . . . P n
Sj S1 S2 . . . Sj . . . Sn
Xj X1 X2 . . . Xj . . . Xn
Tabelul input-output se structureaz ă în patru cadrane fiecare dintre ele având con ținut
și semnifica ții specifice, dup ă cum urmeaz ă:
Cadranul I cuprinde pe rânduri ramurile produc ătoare, iar pe coloane ramurile
consumatoare. M ărimile scrise pe rânduri reprezint ă ie șiri (output) și arat ă cum se
repartizeaz ă o parte din produc ția total ă a ramurii respective pentru consumul intermediar a l
ramurilor. M ărimile înscrise pe coloane reprezint ă într ări (input) și arat ă structura cheltuielilor
materiale, pentru ob ținerea unui anumit volum al produc ției în ramura respectiv ă.
Cadranul întâi are forma unei table de șah, în care îns ă totalurile pe rânduri nu sunt
egale cu totalurile pe coloane, deoarece acestea re prezint ă numai consumul intermediar al
ramurilor. Cadranul I constituie partea principal ă a balan ței în care se reflect ă rela țiile de
interdependen ță între ramurile economiei.
Cadranul II prin m ărimile înscrise pe rânduri exprim ă modul în care ramurile
economiei na ționale contribuie la formarea consumului final (acu mularea brut ă, consumul
neproductiv și exportul). M ărimile înscrise pe coloane reflect ă structura intr ărilor pe fiecare
element component al consumului final. Reiese c ă în acest cadran se eviden țiaz ă resursele de
care dispune economia na țional ă într-o anumit ă perioad ă de timp și modul de repartizare a lor
pe elemente ale consumului final (cererii finale).
Cadranul III prezint ă pe rânduri repartizarea pe fiecare ramur ă a amortiz ării, a
veniturilor primare ale lucr ătorilor, a veniturilor primare ale statului, ale pa tronatului sau
coopera ției. Pe coloane se reg ăse ște valoarea cu care aceste elemente intr ă în componen ța
produc ției ramurii respective (valoare ad ăugat ă).
Cadranul IV ar trebui s ă reflecte leg ătura dinte veniturile primare din cadranul III și
consumul final din cadranul II, ceea ce ar exprima procesul de redistribuire. Altfel spus în
cadranul IV se reflect ă suma valorilor ad ăugate deci produsul intern brut. Dar aceast ă
problem ă nu a fost înc ă rezolvat ă în nici o țar ă și r ămâne un deziderat al cercet ărilor știin țifice
în domeniul balan ței.
Un ultim cadran ar reflecta valoarea resurselor tot ale ale na țiunii, care presupune
însumarea valorii produc ției și importului. Cadranul
I Cadranul
II
Cadranul
III Cadranul
IV
39
Considerând interdependen țele din BLR 21 și pe baza semnifica ției economice a
nota țiilor men ționate mai sus modelul matematic al BLR rezultat di n însumarea pe rânduri
permite ob ținerea ecua țiilor repartiz ării produc ției astfel:
,n i , X Yxn
ji iij ∑
===+
11 (2.8)
Prin însumarea elementelor de pe fiecare coloan ă se ob țin ecua țiile cheltuielilor de
produc ție , astfel:
∑
== =+++n
ij jjjij ,n j, XSPax
11 (2.9)
Din ecua țiile (2.8.) și (2.9.) se consider ă c ă produc ția fiec ărei ramuri se ob ține prin
însumarea elementelor de pe coloan ă sau a elementelor de pe linie.
Spre exemplu, produc ția ramurii “i” se ob ține astfel:
,n i , SPaxYxXn
jiiin
kki iij i∑ ∑
= ==+++=+=
1 11 (2.10)
Analizând cele dou ă sume din 2.10 se constat ă c ă acestea nu se reduc deoarece suma
dup ă i din x ij se calculeaz ă pe linie, iar suma dup ă k din x ki se stabile ște prin însumarea pe
coloan ă.
Cele dou ă sume au un singur element comun x ii iar prin excluderea acestui element
ob ținem ecua țiile de echilibru ale fluxurilor dintre ramuri.
∑ ∑
≠=
≠==+++=+=n
i jjiiin
i kkki iij i ,n i , SPaxYxX
1 11 (2.11)
Ecua țiile repartiz ării produc ției (2.8) pot fi scrise în func ție de m ărimile constante, a ij
care se numesc coeficien ți ai cheltuielilor materiale directe și anume:
,a, Xxaij
jij
ij 10≤≤ = (2.12)
Din (2.12) rezult ă:
xij = a ij ⋅ Xj (2.13)
Înlocuind formula 2.13 în ecua țiile (2.8) ob ținem:
∑
===+n
jiijij ,n iXYXa
11 (2.14)
21 Cistelecan L., Nicolae A., Matei S., Bilaus M., Eficien ța și finan țarea investi țiilor (Nicolae, A., Modele
structurale utilizate în optimizarea investi țiilor-3.2), Cluj Napoca, 1988.
40
Matricial ecua țiile (2.14) se scriu astfel:
AX + Y = X , (2.15)
(E-A)X = Y (2.16)
în care:
A reprezint ă matricea coeficien ților cheltuielilor materiale directe;
X- vectorul coloan ă al produc ției;
Y- vectorul coloan ă al produsului final;
E- matricea-unitate de acela și ordin cu A.
Cu ajutorul ecua ției matriceale se poate determina produsul final at unci când se
cunoa ște produc ția.
Pentru determinarea produc ției, se înmul țește ecua ția matriceal ă (2.16) la stânga cu
(E-A ) -1.
(E-A) -1(E-A)X= (E-A) -1Y,
îns ă (E-A) -1 (E-A)= U (matricea unitate)
iar U X=X
rezult ă X = (E-A) -1Y (2.17)
Dac ă se noteaz ă cu (E-A) -1=B atunci ecua ția matriceal ă (2.17) devine:
X=B Y (2.18)
Elementele bij ale matricei B reprezint ă coeficien ții cheltuielilor totale (directe plus
indirecte) și arat ă cu cât trebuie s ă creasc ă produc ția ramurii “i” pentru a asigura cre șterea cu
o unitate a produsului final în ramura “j”.
Investi țiile reprezint ă suportul material al cre șterii economice fapt pentru care
orientarea acestora pe ramuri și subramuri ale economie na ționale trebuie f ăcut ă în mod
știin țific. În acest sens, un rol deosebit îl au investi țiile specifice totale (directe plus indirecte),
care se determin ă cu ajutorul modelului matematic al BLR.
În vederea determin ării investi țiilor totale punctul de plecare îl constituie inves ti ția
specific ă direct ă, calculat ă la nivel macroeconomic:
, ∆XIi
jj
sd j= (2.19)
în care:
isdj reprezint ă investi ția specific ă a ramurii j;
Ij- volumul investi țiilor în ramura j;
ΔXj –sporul produc ției ramurii j;
A șa cum se remarc ă22 , în sintez ă, pentru stabilirea necesarului de investi ții- directe,
conexe și totale – se impune parcurgerea urm ătoarelor etape:
– se stabilesc coeficien ții consumurilor directe aij pe baza datelor din BLR;
22 Românu I., Vasilescu I., (coord.), Managementul investi țiilor , Editura M ărg ăritar, Bucure ști, 1997, p.539.
41
– se calculeaz ă matricea cheltuielilor totale (E-A) -1 pe baza coeficien ților consumurilor
directe, matricea A;
– în func ție de investi țiile specifice directe și matrice a cheltuielilor totale se stabilesc
investi țiile specifice totale:
ist =i sd (E-A) -1;
– se dimensioneaz ă produsul final Y ce urmeaz ă a fi realizat în fiecare ramur ă;
– se calculeaz ă investi țiile directe aferente fiec ărei ramuri și pe totalul ramurilor,
implicate în realizarea produc ției: Id=i sd Y;
– se determin ă investi țiile totale, pe ramuri și pe total: It= i st ⋅Y, iar în func ție de
investi țiile totale și cele directe se stabilesc investi țiile conexe: Icn = I t-Id .
În fundamentarea investi țiilor cu ajutorul BLR nu se pot omite unele simplif ic ări în
modelul expus și anume:
a) se ignor ă amortizarea ca surs ă de finan țare a investi țiilor, luând în calcul doar
investi țiile finan țate din produsul final al ramurii;
b) se iau în considerare numai investi țiile realizate în sfera produc ției materiale;
c) se consider ă c ă investi țiile realizate într-un anumit an se concretizeaz ă în
mijloace fixe productive în anul urm ător;
d) se apreciaz ă c ă exist ă o rela ție linear ă între volumul investi țiilor și cre șterea
produc ției.
42
DECIZII
NECESIT ĂȚ I RESURSE Op țiuni
STRATEGII RESTRIC ȚII Capitolul 3
DOCUMENTA ȚIA TEHNICO-ECONOMIC Ă A INVESTI ȚIILOR ÎN
COORDONATELE TRANZI ȚIEI
3.1. OP ȚIUNILE DE INVESTI ȚII
Prin op țiune de investi ții se în țelege dreptul unor entit ăț i economice sau sociale situate
la nivel micro – sau macroeconomic de a folosi ca a lternativ ă a amplific ării parametrilor în
care evolueaz ă, pârghia investi țiilor.
Op țiunile de investi ții stau la baza concep ției și desf ăș ur ării procesului investi țional.
În acest context formularea op țiunilor de investi ții se prezint ă ca un proces cu implica ții
complexe care se reprezint ă grafic în figura 3.1.
Fig. 3.1. Implica ții ale formul ării op țiunilor de investi ții
Op țiunile sunt organic ancorate fa ță de nevoi sau necesit ăț i, în cre ștere în general, și
resurse , al c ăror volum ridic ă tot mai serioase probleme de decizie și care constituie factori
generatori. Apoi, op țiunile formulate sunt supuse model ării sub ac țiunea unor elemente de
strategie și restric ții care au rolul de factori de corec ție. În sfâr șit op țiunile astfel formulate și
modelate se supun unui proces decizional , în urma c ăruia op țiunile re ținute se înscriu în
programul de investi ți al entit ăț ii investitoare.
Criteriile de op țiune în domeniul investi țiilor exprim ă puncte de vedere în func ție de
care se alege ca modalitate de dezvoltare procesul de investire. Criteriile de op țiune în
investi ții au o natur ă complex ă. Ele pot fi:
– locul dobândit sau pe care trebuie s ă-l de țin ă o întreprindere, o ramur ă sau alta în
complexul economiei na ționale;
43
– influen ța unor factori de conjunctur ă în rela țiile economice și de cooperare
interna țional ă;
– natura, structura și gradul de valorificare a resurselor naturale, mat eriale și de munc ă;
– asigurarea resurselor financiare;
– necesitatea competitivit ăț ii pe plan tehnico- știin țific și economic;
– cerin țele de ordin strict tehnic și tehnologic (siguran ța func țion ării utilajelor);
– asigurarea unui nivel sporit al eficien ței economice;
– restric ții impuse de limitarea unor resurse;
– valorificarea unor resurse locale, terenuri etc.;
– prevenirea polu ării mediului ambiant;
– cerin țele microclimatului tehnico-economic și social (prevenirea accidentelor, a
noxelor, cre șterea randamentului, îmbun ătăț irea st ării de s ănătate a angaja ților etc.);
– factori de cointeresare: folosirea poten țialului uman din jude ț, zon ă, etc.;
– dobândirea unui loc mai bine situat în ansamblul ra murii sau economiei na ționale. Se
poate face o sintez ă a lor în func ție de implica țiile pe care le comport ă, în: criterii ce țin de
raporturile dintre societate și natur ă; criterii de ordin tehnic; criterii sociale și strategice.
Modul în care criteriile enun țate opereaz ă în formularea op țiunilor permite
structurarea lor în: criterii endogene și criterii exogene fa ță de entitatea economic ă sau social ă
cu drept de op țiune. Principalele verigi sau nivele organizatorice la care se formuleaz ă
op țiunile de investi ții sunt: întreprinderea (societatea comercial ă, regia) și institu ția, unit ăț ile
cooperatiste și unit ăț ile organiza țiilor ob ște ști, persoane fizice, agen ți priva ți, consiliile locale,
ministerele și alte organe centrale sau locale.
Indiferent de nivelul și veriga organizatoric ă la care se localizeaz ă geneza op țiunilor
de investi ții, formularea acestora presupune anumite coordonat e de ordin motiva țional.
1. Înnoirea și modernizarea tehnologiilor de fabrica ție, fapt care presupune ca
activitatea de cercetare-proiectare-produc ție-tehnologii, s ă se organizeze unitar, asigurându-se
informa ții la nivelul tehnicii moderne.
2. Asimilarea unor produse noi, în fabrica ție, justificate prin aderen ța lor la consum,
reducerea consumurilor specifice de utilit ăț i, penuria de resurse, etc., fapt ce motiveaz ă
op țiunea pentru noile investi ții ce se impun.
3. Sporul popula ției într-o perioad ă de timp, cu toate implica țiile sale reflectate în
cre șterea consumului unor produse, apari ția unui spor de popula ție apt ă de munc ă.
4. Necesitatea asigur ării unor dot ări corespunz ătoare de natur ă comercial ă, tehnico-
edilitar ă, sanitar ă, instruc ție public ă, cultural ă etc., ca și a fondului locativ în raport cu
num ărul popula ției, cerin țele de confort, nivel de trai și cultur ă etc.
5. Cerin țe impuse de amploarea și modalit ăț ile de cooperare economic ă
interna țional ă.
6. Necesitatea valorific ării corespunz ătoare a resurselor naturale, materiale financiare
și de munc ă.
3.2.CON ȚINUTUL ȘI ELABORAREA DOCUMENTA ȚIEI TEHNICO-
ECONOMICE
3.2.1. DOCUMENTA ȚIA TEHNICO-ECONOMIC Ă PENTRU INVESTI ȚII, CORPORALE
Se refer ă la construc ții noi, reconstruc ții, utilaje și instala ții tehnologice, alte dot ări de
natur ă constructiv ă și func țional ă.
Investi țiile publice de natura celor men ționate implic ă obligatoriu o documenta ție
tehnico-economic ă complex ă elaborat ă de c ătre entitatea investitoare (investitorul) prin
intermediul unor institute (societ ăț i) de proiectare specializate, și anume:
44
– Studiul de prefezabilitate;
– Studiu de fezabilitate;
– Proiect tehnic și caiete de sarcini;
– Detalii de execu ție.
Studiul de prefezabilitate constituie document specific de formulare a op țiunii de
investi ții inclus ă în portofoliul investitorului. Con ține piese scrise (vizând informa ții cu
caracter general, estim ări tehnice și economice, evaluarea structural ă a costului investi țiilor și
modul de e șalonare, estimarea ponderilor pe categorii în struc tura resurselor de finan țare) și
piese desenate (plan de amplasare în zon ă și plan general), precum și alte informa ții
(referitoare la condi țiile financiar-fiscale; produc ția și desfacerea; stocuri de materiale; resurse
de munc ă etc.), a șa cum se relev ă în macheta nr.1.
Studiul de fezabilitate constituie ansamblul de documente și determin ări tehnico-
economice și financiare de fundamentare a op țiunii de investi ții. Se elaboreaz ă de c ătre
unitatea de proiectare care a ob ținut licita ția în acest scop, se avizeaz ă de c ătre organele
financiare publice și se aprob ă de ordonatorii de credite sau Guvern, conform comp eten țelor.
Prin con ținutul s ău, piese scrise și desenate, detalieaz ă determin ările înscrise în studiul
de prefezabilitate, (date generale, determin ări tehnice, tehnologice și constructiv func ționale,
informa ții privind for ța de munc ă, evaluarea global ă structural ă a costului investi ției,
determinarea unor indicatori tehnico-economici, eva luarea global ă și structural ă a bugetului
de finan țare a investi ției).
Un rol deosebit îl au avizele și acordurile prin care investi ția se plaseaz ă în mediul
social economic (avizul ordonatorului principal de credite, certificatul de urbanism,
autoriza ția de construc ție, avizul pentru utilit ăț i, pentru protec ția mediului, pentru
combustibili și alte avize).
Între piesele desenate, la planul de amplasare și planul general se adaug ă planuri și
sec țiuni de arhitectur ă pe obiecte. Con ținutul-cadru al studiului de fezabilitate se prezin t ă
în macheta model nr.2.
Proiectul tehnic și caietele de sarcini se elaboreaz ă pe baza studiului de fezabilitate
aprobat pe ansamblul obiectivului și nu pe obiecte distincte. Constituie documente ese n țiale
pentru organizarea licita țiilor de execu ție, obligatorii în cazul investi țiilor publice, care
dep ăș esc un anumit plafon valoric (125 mii Euro).
Prin con ținutul s ău proiectul tehnic ofer ă, antreprenorilor ofertan ți la licita ția de
execu ție, informa țiile necesare privind cadrul și condi țiile angaj ării și r ăspunderii asumate.
Deci, în cadrul unor piese scrise, determin ări schi țe și desene etc. se prezint ă detaliat: volumul
lucr ării, solu țiile tehnice, constructive și de execu ție concepute de proiectant, volumul
lucr ărilor în expresie cantitativ ă și resursele materiale necesare.
P ărțile scrise ale proiectului tehnic se refer ă la:
a. Descrierea general ă a lucr ărilor de investi ții ca profil, amplasament și topografie,
factori climatici, geomorfologici, organizare de șantier, accesul la surse (energie ap ă, re țea de
transport, servicii etc.).
b. Lista cu cantit ăț ile de lucr ări în func ție de volumul și profilul obiectivului de
investi ții ( lista de consumuri de materiale, de utilaje și echipamente cu sau f ără montaj,
manoper ă, necesarul de utilaje de construc ții, necesarul de dot ări termice etc.), fi șele tehnice,
tehnologice și ale solu țiilor constructive aferente lucr ărilor.
c. Caietele de sarcini dezvolt ă în scris elementele tehnice și economice din diferitele
piese ale proiectului tehnic și prezint ă informa ții complementare, fac preciz ări și emit
prescrip ții și cerin țe pentru executan ții lucr ărilor.
Caietele de sarcini sunt elaborate în mod specific pentru: execu ția lucr ărilor, montajul
utilajelor, arhitectur ă, instala ții test ări, probe de recep ție etc.
45
Graficul general de realizare a investi ției se include ca pies ă component ă a proiectului tehnic.
MACHETA MODEL, ANEXA Nr.1 la
Ordinul M.F. nr. 32/15 ianuarie 1993
MACHETA NR .1 CON ȚINUT CADRU
pentru studiul de prefezabilitate
A. PIESE SCRISE
I. DATE GENERALE
1. Denumirea obiectivului de investi ții
2. Codul (num ărul) de identificare a studiului la proiectant
3. Ordonatorul principal de credite
4. Ordonatorul de credite, beneficiar al investi ției
5. Amplasamentul: (jude ț, localitate, strad ă, num ăr)
6. Necesitatea și oportunitatea investi ției
II. DATE TEHNICE
1. Suprafa ța și situa ția juridic ă a terenului ce urmeaz ă a fi ocupat ă de obiectiv
2. Caracteristicile geofizice ale terenului din amplas ament (zona seismic ă de calcul și perioada de
col ț; natura terenului de fundare – p. conv.; nivelul m axim al apelor freatice)
3. Caracteristicile principale ale construc țiilor:
– pentru cl ădiri: aria construit ă, aria desf ăș urat ă și num ărul de niveluri;
– pentru re țele: lungimi și diametre.
4. Principalele utilaje de dotare ale construc țiilor: (cazane de abur sau ap ă fierbinte,
hidrofoare ascensoare etc.)
5. Utilit ăț i: modul de asigurare a acestora și solu ția avut ă în vedere)
III. EVALUAREA COSTULUI INVESTI ȚIEI
Valoarea total ă a obiectivului (devizul general) din care:
1. Cheltuieli de proiectare
din acestea:
– pentru studiul de prefezabilitate;
– pentru studiul de fezabilitate;
– pentru documentele de licita ții (proiect tehnic, caiet de sarcini etc.);
– pentru detalii de execu ție;
– pentru asisten ță tehnic ă în timpul execu ției.
2. Valoarea de construc ții montaj
din aceasta:
– evaluarea fiec ărui obiect din componen ța obiectivului
3. Utilaje:
4. Dot ări:
IV. PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO ECONOMICI
1. Valoarea total ă a investi ției mii lei…
din care:
– construc ții-montaj mii lei…
2. Eșalonarea investi ției (INV/C+M)
– anul I
– anul II
3. Capacit ăț i (în unit ăț i fizice)
4. Durata de realizare a investi ției (luni)
V. FINAN ȚAREA INVESTI ȚIEI
…% din surse proprii, ….% din credite bancare, …% d in credite externe garantate de stat,
…% din fonduri speciale extrabugetare și …% din aloca ții de la buget.
B. PIESE DESENATE
1. Plan de amplasare în zon ă (L:25 000 – 1:5 000)
2. Plan general (L: 5 000-1:1 000)
NOT Ă: Con ținutul cadru al studiului de prefezabilitate, se va completa dup ă caz,
cu date privind:
– condi țiile financiare de realizare a obiectivului (rata i mpozitului, perioada de
scutire de impozit, influen ța varia ției în timp a pre țurilor, rata dobânzilor la creditele
bancare, rata de schimb valutar);
– produc ția și desfacerea (lista produselor, capacitatea anual ă pe produs, cheltuielile
de produc ție, pre țul intern de vânzare, etc.);
– materii prime, materiale, combustibili și energia consumate în procesul tehnologic
– for ța de munc ă;
– cheltuieli generale ale societ ăț ii.
46
MACHETA MODEL, ANEXA Nr.2 la
Ordinul M.F. nr. 32/15 ianuarie 1993
MACHETA NR .2 CON ȚINUT CADRU
pentru studiul de fezabilitate
A. PIESE SCRISE
I. DATE GENERALE
1. Denumirea obiectivului de investi ții
2. Codul (num ărul) de identificare a studiului la proiectant
3. Ordonatorul principal de credite
4. Ordonatorul de credite, beneficiar al investi ției
5. Amplasamentul: (jude ț, localitate, strad ă, num ăr)
6. Necesitatea și oportunitatea investi ției
II. DATE TEHNICE ALE INVESTI ȚIEI
1. Suprafa ța și situa ția juridic ă a terenului ce urmeaz ă a fi ocupat ă de obiectiv (definitiv și/sau
temporar)
2. Caracteristicile geofizice ale terenului din amplas ament; zona seismic ă de calcul și perioada de
col ț; natura terenului de fundare – p. conv. ;nivelul m axim al apelor freatice
3. Caracteristicile principale ale construc țiilor:
– pentru cl ădiri:deschideri, travei, aria construit ă, aria desf ăș urat ă și num ărul de niveluri, și
în ălțimea acestora, volumul construit;
– pentru re țele lungimi, l ăț imi, diametre, materiale condi ții de pozare, etc.
4. Structura constructiv ă:
(Pentru cl ădiri și re țele se va face o descriere a solu țiilor tehnice avute în vedere, cu recomand ări
privind tehnologia de realizare și condi țiile de exploatare ale fiec ărui obiect în parte;)
5. Principalele utilaje de dotare ale construc țiilor: (cazane de abur sau ap ă fierbinte, hidrofoare,
ascensoare etc.)
6. Utilit ăț i: modul de asigurare a acestora și solu ția avut ă în vedere
III. DATE PRIVIND FOR ȚA DE MUNC Ă
1. Total personal, din care:
– personal de execu ție
2. Locuri de munc ă nou create
IV. EVALUAREA COSTULUI INVESTI ȚIEI
Valoarea total ă a obiectivului (devizul general) din care:
1. Cheltuieli de proiectare
din acestea:
– pentru studiul de prefezabilitate;
– pentru studiul de fezabilitate;
– pentru documentele de licita ții (proiect tehnic, caiet de sarcini etc.);
– pentru detalii de execu ție;
– pentru asisten ță tehnic ă în timpul execu ției .
2. Valoarea de construc ții-montaj
din aceasta:
– evaluarea fiec ărui obiect din componen ța obiectivului
3. Utilaje:
4. Dot ări:
5. Diverse: (cuprinde cheltuieli pentru organizarea de șantier sporurile acordate prin lege pe timpul
execu ției, comisioanele bancare, supravegherea tehnic ă a execu ției etc.)
6. Cheltuieli neprev ăzute: (se evalueaz ă la o cot ă maxim ă de 5% din valoarea lucr ărilor de
construc ții – montaj).
V. Avize și acorduri
Avizele și acordurile emise de organele de drept , potrivit legisla ției în vigoare, privind:
– avizul ordonatorului principal de credite privind r ealizarea investi ției;
– certificatul de urbanism cu încadrarea amplasamentu lui în plan urbanistic, avizat și aprobat
potrivit Legii nr.50/1991 și regimul juridic al terenului;
– asigurarea utilit ăț ilor, (energie termic ă și electric ă, ap ă, canal, etc.);
– protec ția mediului și a apelor;
– consumul de combustibil;
– alte avize de specialitate stabilite conform dispoz i țiilor legale.
47
P ărțile desenate includ piese cum sunt: planul de urban ism general, planul de
urbanism de detaliu, planul de amplasare, planul ge neral, planuri și sec țiuni de arhitectur ă
pentru obiectivele de investi ții de natura construc țiilor. Aceste planuri asigur ă o detaliere și o
aprofundare a pieselor desenate incluse în studiul de fezabilitate.
Detaliile de execu ție se elaboreaz ă, dup ă licitarea lucr ărilor de investi ții, respectiv
dup ă contractarea lor, de c ătre antreprenori sau proiectan ți pentru necesit ăț i de executare a
investi țiilor. Se bazeaz ă pe informa țiile oferite de proiectul tehnic, caietele de sarci ni și
antem ăsur ători, dar țin seama de solu țiile tehnice, tehnologice și constructive pe care le adopt ă
antreprenorii în executarea lucr ărilor de investi ții.
MACHETA MODEL, ANEXA Nr.2 la
Ordinul M.F. nr. 32/15 ianuarie 1993
VI. PRINCIPALII INDICATORI TEHNICO ECONOMICI
1. Valoarea total ă a investi ției mii lei…
din care:
– construc ții-montaj mii lei…
2. Eșalonarea investi ției (INV/C+M)
– anul I
– anul II
3. Capacit ăț i (în unit ăț i fizice)
4. Durata de realizare a investi ției (luni)
VII. FINAN ȚAREA INVESTI ȚIEI
…mii lei din surse proprii, ….mii lei din credite b ancare, …mii lei din credite externe garantate de
stat, …mii lei din fonduri speciale extrabugetare și …mii lei din aloca ții de la buget.
C. PIESE DESENATE
1. Plan de amplasare în zon ă (L:25 000 – 1:5 000)
2. Plan general (L: 5 000-1:1 000)
3. Planuri și sec țiuni de arhitectur ă pentru principalele obiective de construc ții
NOT Ă:
Con ținutul cadru al studiului de fezabilitate, se va co mpleta dup ă caz, cu date privind:
– condi țiile financiare de realizare a obiectivului (analiz a cash-flow, inclusiv rata de actualizare,
rata intern ă de rentabilitate, analiza raportului cost profit, rata impozitului, perioada de scutire
de impozit, influen ța varia ției în timp a pre țurilor, rata dobânzilor la creditele bancare, rata de
schimb valutar);
– ma șinile și utilajele necesare procesului tehnologic (lista p rincipalelor utilaje, echipamente și
dot ări cu indicarea capacit ăț ii tehnice a acestora și furnizorii poten țiali);
– produc ția și desfacerea (lista produselor, capacitatea teoreti c ă anual ă pe produse, durata
proiectat ă pentru func ționarea capacit ăț ii pentru fiecare produs, pre țul unitar pentru fiecare
produs, pre țul intern de vânzare a produselor similare fabricat e în țar ă sau procurate din import,
pre țul de export și cantit ăț ile exportate etc.)
– materii prime, materiale, combustibili și energia consumate pentru fiecare produs în parte și
pre țurile de procurare ale acestora;
– manopera (cu detaliere pe structura personalului);
– cheltuieli generale ale unit ăț ii (taxe, comisioane, impozite, instruire personal chirii și/sau
amortismente, cheltuieli de administra ție și marketing etc.);
– structura financiar ă (surse de capital realizate din profit sau dividen de, împrumuturi, aloca ții
bugetare etc.)
– necesarul de capital pentru produc ție –fondul de rulment.
48
Câteva observa ții:
1. Piesele componente ale documenta ției tehnico-economice se elaboreaz ă succesiv.
2. Studiul de prefezabilitate, în fapt, are rolul de a reflecta op țiunea de investi ții, pe
când studiul de fezabilitate are rolul de a fundame nta op țiunea și de încadrare a acesteia, ca
oportunitate, în mediul social-economic.
3. Studiile de fezabilitate dup ă elaborare, comport ă analize și expertizare sub aspect
financiar din partea organelor financiare care emit acordul corespunz ător. Aprobarea acestuia
revine ordonatorului de credite. Fiind vorba eviden t de investi ții publice competen țele de
aprobare sunt stratificate în func ție de natura și valoarea investi țiilor.
4. În cazul investi țiilor productive con ținutul studiilor de prefezabilitate și mai ales de
fezabilitate, se adapteaz ă corespunz ător pentru a oferi date, informa ții și indicatori privind:
volumul și valoarea produc ției, consumurile de materii prime și utilit ăț i, for ța de munc ă,
condi țiile financiare care încadreaz ă realizarea investi țiilor, pia ța și comercializarea
produselor.
5. Piesele desenate au rolul de a releva sub aspect te hnic, constructiv, func țional și
arhitectural încadrarea investi ției în restric țiile impuse de reglement ările legale.
6. Proiectul tehnic și caietele de sarcini au func ția de suport informal al “ofertei”,
pentru contractarea execu ției, pe care investitorul îl pune la dispozi ția antreprenorilor
poten țiali, pe când detaliile de execu ție reflect ă solu ții poten țiale pe care antreprenorul
câ știg ător al licita ției le poate transpune în fapt.
3.2.2. DOCUMENTA ȚIA TEHNICO ECONOMIC Ă PENTRU INVESTI ȚII DE NATURA
BUNURILOR INDEPENDENTE
Asemenea investi ții – materiale sau nemateriale – privesc achizi ționarea unor ma șini,
utilaje func ționale, autovehicule, calculatoare, alte bunuri din categoria mijloacelor fixe și
comport ă deci finan țarea prin tehnici investi ționale.
Con ținutul acestei documenta ții este generat de practica rela țiilor comerciale, din
perioada de tranzi ție, iar pentru sectorul public și chiar pentru societ ăț ile comerciale cu capital
de stat, licita ția pentru oferta de livrare este impus ă prin lege.
Prin urmare în arealul documenta ției de realizare a unor investi ții de aceast ă natur ă se
pot identifica dup ă caz:
– referate întocmite la nivelul sec țiilor de fabrica ție, fabrici și uzine, compartimentelor
care au rolul de a semnala necesitatea și oportunitatea dot ării (de nou sau pentru înlocuire);
– fi șe tehnice privind caracteristicile ma șinilor , utilajelor și echipamentelor care fac
obiectul unei ac țiuni investi ționale;
– oferte de licitare a livr ărilor primite de la furnizori sau produc ători;
– acte decizionale emise de investitor în condi ții legale;
– calcule și determin ări ale indicatorilor de eficien ță economic ă;
– contracte de livrare;
– acte, documente cu caracter financiar, vizând asigu rarea fondurilor, constituirea
resurselor și tehnica finan ță rii.
3.2.3. DOCUMENTA ȚIA AFERENT Ă INVESTI ȚIILOR FINANCIARE
Documenta țiile pentru investi țiile financiare nu au înc ă un regim bine conturat. În
sfera investi țiilor financiare se cuprind plasamente efectuate de persoane juridice și fizice în
titluri de valori mobiliare (ac țiuni, obliga țiuni, titluri de stat, titluri de credit, certifica te de
investitor etc.).
49
Regimul juridic al acestor plasamente, în vederea constituirii sau sporirii capitalului
entit ăț ilor emitente, modalit ăț ile de înstr ăinare, drepturile și riscurile pe care le genereaz ă se
atest ă prin reglement ări specifice și reflect ă o mare diversitate.
Ac țiunile pot fi emise în dou ă variante: la purt ător, cele care nu au înscris numele
posesorului, transferarea de la un purt ător la altul f ăcându-se prin în țelegere și prin notificare
în registrul ac ționarilor, la firma emitent ă și nominative care au înscris pe ele numele
de țin ătorului. Ambele categorii de ac țiuni pot fi dup ă caz, ordinare , adic ă cele care genereaz ă
pentru de țin ător drepturi și riscuri normale și preferen țiale, care sunt numeric reduse și
confer ă de țin ătorilor avantaje specifice. Ac țiunile dau dreptul de țin ătorilor (ac ționarilor) la
dividende.
Obliga țiunile sunt titluri de valoare emise de anumite entit ăț i (societ ăț i comerciale,
bănci, stat etc.) în vederea acoperirii unui deficit, a unei lipse de capital, în raport cu parametri
activit ăț ii lor. Ele pot fi la purt ător și nominative , având regimul unor titluri de credit care dau
dreptul de țin ătorului la un venit anual fix și la restituirea sumelor investite, prin
răscump ărarea de c ătre emitent.
Certificate de investitor emise de institu ția fondurilor mutuale constituie pentru
investitor, titluri de crean ță cu risc mare, întrucât evolu ția gradului de fructificare a sumelor
subscrise este incert ă.
Titluri de valoare pot emite și institu țiile publice, b ăncile și societ ăț ile comerciale
private.
Prin urmare investi țiile financiare constituie o realitate în peisajul economic al
perioadei de tranzi ție din țara noastr ă. Se poate deci vorbi de o documenta ție aferent ă acestor
investi ții? În esen ță da, dar cu con ținut adaptat specific. Avem în vedere:
– decizia sau actul prin care investitorul se hot ărăș te asupra plasamentului de o
anumit ă valoare în asemenea titluri de crean ță (ac țiuni, obliga țiuni, titluri de stat etc.), cu
determin ările și argumentele de rigoare;
– documente de plat ă folosite în tranzac ționarea titlurilor de valoare;
– titlul de valoare achizi ționat sau notificat care îi atest ă calitatea de ac ționar,
investitor, creditor, dup ă caz.
3.2.4. CÂTEVA OBSERVA ȚII
Muta țiile sociale, politice, juridice, economice, produs e în țara noastr ă, în procesul
tranzi ției, se reflect ă și în domeniul investi țional. Întrucât referin țele noastre au vizat cadrul
informa țional al investi țiilor – documenta ția tehnico-economic ă – formul ăm în continuare
câteva observa ții.
1) Documenta ția tehnico economic ă aferent ă investi țiilor nu are un cadru general de
con ținut, obligatoriu, pentru to ți investitorii și pentru toate categoriile de investi ții.
Dimpotriv ă remarc ăm c ă normele și reglement ările legale sunt obligatorii numai pentru
sectorul public. Acest fapt a fost generat de proce sul dezetatiz ării economiei și a propriet ăț ii,
de autonomizarea societ ăț ilor comerciale, chiar și a celor cu capital integral de stat.
2) Administrarea unei p ărți a patrimoniului na țional economic, în regim autonom prin
intermediul unor institu ții special constituite (FPS, APAPS), dar de c ătre societ ăț i comerciale
(cu profil industrial de transporturi, de construc ții etc.), mandatate în acest scop a generat
cre șterea competen ței lor decizionale, implicit în domeniul investi țiilor. Prin urmare acestor
societ ăț i le revine administrarea și fructificarea capitalului de care dispun, ob ținând în baza
legii titlul juridic de proprietari asupra elemente lor de patrimoniu. Ele au devenit investitori
autonomi c ărora le apar ține efortul și efectele investi ților respective. Acestea decid realizarea
unor proiecte de investi ții, dar lor le revine desigur obliga ția de a- și constitui bugetul de
finan țare. Statul nu intervine explicit în luarea decizie i, și cu atât mai mult în finan țarea
50
investi țiilor. În aceste condi ții reglement ările cadru-con ținut ale documenta ției tehnico-
economice nu sunt imperative pentru investi ții ale unui sector economic în dezvoltare în țara
noastr ă. Consecin ța direct ă const ă în faptul c ă, în acest caz, este posibil ă chiar mai mult decât
o relativ ă simplificare în fluxul informa țional al investi țiilor dup ă cum urmeaz ă:
– studiul de fezabilitate poate lipsi;
– gradul de argumentare a op țiunii de investi ții depinde de responsabilitatea
investitorului și de r ăspunderea asumat ă în fa ța unei entit ăț i c ăreia statul i-a încredin țat
administrarea patrimoniului respectiv;
– totu și pentru investi țiile de natura corporal ă (construc ții, instala ții, moderniz ări etc.)
con ținutul cadru al documenta ției tehnico-economice, obligatoriu pentru investi țiile publice
își g ăse ște valabilitate și în cazul societ ăț ilor comerciale cu capital de stat, mixt, iar în pa rte,
chiar cu capital privat. Justificarea rezid ă în cerin țele și restric țiile impuse de atestarea
regimului juridic al amplasamentului, respectarea n ormelor de protec ție a mediului și de
regimul construc țiilor;
– cerin țele regulamentului de organizare a licita țiilor de execu ție a lucr ărilor de
investi ții, aplicabile și în cazul societ ăț ilor comerciale cu capital de stat, pentru anumite
categorii de investi ții, confirm ă gradul de validare al con ținutului-cadru al documenta ției
tehnico-economice chiar și în afara sectorului public.
3) Con ținutul mai simplu sau mai complex al documenta ției aferente investi țiilor,
rezid ă în natura, sectorul și sursa de finan țare a lor. În con ținut documenta ția respectiv ă are,
mai ales, valen țe tehnice și economice, ea vizând:
– determin ări tehnice tehnologice și func ționale;
– estimarea resurselor materiale și umane necesare realiz ării și exploat ării proiectului;
– evaluarea costurilor și veniturilor;
– prezumarea profitului;
– alte determin ări.
Parametri financiari ai documenta ției tehnico-economice, reflecta ți prin bugetul de
finan țare, r ămân confiden țiali în raport cu ter ții.
4) În cazul investi țiilor finan țate par țial din credite bancare interne sau externe,
con ținutul, rigoarea documenta ției tehnico-economice aferent ă realiz ării investi țiilor se
amplific ă. În cazul unor asemenea investi ții documenta ția tehnico-economic ă trebuie s ă
argumenteze op țiunea (proiectul) sub trei aspecte și anume:
a) încadrarea de c ătre investitor a proiectului de investi ții în restric țiile impuse pe plan
juridic și social (titlu de proprietate sau concesiune pentr u terenul folosit ca amplasament,
scopul valid al afacerii sau întreprinderii, accesu l legal la resurse și utilit ăț i, respectarea
restric țiilor cu caracter constructiv, arhitectonic și func țional);
b) argumentarea fezabilit ăț ii proiectului, bonit ăț ii investitorului și existen ța garan țiilor
impuse de procesul credit ării, fapt care creeaz ă certitudinea ob ținerii în perspectiv ă a unor
efecte pozitive – profit, pe seama c ăruia va putea avea loc rambursarea împrumutului ban car
angajat;
c) reflectarea, prin documenta ția aferent ă, a oportunit ăț ii și eficien ței economice a
investi ției, a gradului de cofinan țare din resurse proprii și a perspectivei activit ăț ii
investitorului.
5) Op țiunea unui întreprinz ător de a cump ăra active ale unei întreprinderi sau
întreprinderea în totalitate constituie, de asemene a, o investi ție. Documenta ția aferent ă unei
asemenea investi ții se reflect ă în mod specific prin studii de evaluare. Evaluarea se face, dup ă
caz, prin metode patrimoniale, metode de randament sau prin metode combinate, în func ție
de care investitorul (cump ărătorul) î și formuleaz ă oferta de pre ț pentru negociere.
6) Documenta ția aferent ă investi țiilor nemateriale, achizi țiilor de bunuri
investi ționale cu caracter independent, precum și investi țiilor financiare confirm ă adaptarea
51
investitorilor la mecanismele pie ței, în mod deosebit în ceea ce prive ște: asumarea riscului,
implicarea lor în crearea și asigurarea resurselor, luarea deciziei de a inves tii, asumarea rolului
prioritar pe care îl au în derularea procesului investi țional .
3.3. MODALIT ĂȚ I ȘI INSTRUMENTE DE EVALUARE A INVESTI ȚIILOR
3.3.1. MODALIT ĂȚ I DE EVALUARE.
În metodologia și practica actual ă evaluarea proiectelor, de investi ții are la baz ă în
general parametri statici, respectiv nivelul pe car e-l au la un moment dat pre țurile și tarifele
practicate și doar uneori se fac evalu ări pe baz ă de prognoz ă privind evolu ția dinamic ă a
acestora.
1. Evaluarea investi țiilor în obiecte de natura activelor fixe cu caract er independent
(utilaje f ără montaj, ma șini, animale, munc ă etc.) se realizeaz ă pe baza pre țurilor
produc ătorilor, de regul ă pre țuri de produc ție sau achizi ție, iar instrumentele care stau la baza
evalu ării sunt cataloagele de pre țuri.
2. Aspectele sunt mai complexe în cazul evalu ării proiectelor de investi ții ce vizeaz ă
lucr ările de construc ții-montaj.
În practic ă, evaluarea lucr ărilor de construc ții montaj, poate avea loc prin folosirea
urm ătoarelor categorii de pre țuri:
a) pre țuri pe obiecte de construc ții;
b) pre țuri pe p ărți de obiecte, pe unit ăț i fizice și de folosin ță ;
c) pre țuri de deviz.
În practica noastr ă economic ă, se utilizeaz ă îndeosebi pre țurile de deviz, iar cu titlul de
excep ție, la construc ții de locuin țe, opereaz ă și pre țurile pe obiecte de construc ții, dar, prin
intermediul pre țurilor de deviz. Intervin astfel trei modalit ăț i de evaluare:
– evaluarea global ă a investi ției, în faza de formulare a op țiunilor de investi ții, realizate
de proiectan ți sau investitori, în care caz elementele de evalua re sunt mai ales de natur ă
statistic ă, reflectându-se în studiile de prefezabilitate și chiar de fezabilitate.
– evaluarea tehnico-economic ă a proiectului tehnic elaborat de c ătre unit ăț i de
proiectare. În acest caz determin ările sunt mai analitice, f ără îns ă a avea la baz ă totu și,
elementele concrete în detaliu care configureaz ă proiectul iar evaluarea se reflect ă cantitativ
(utilaje, materiale, manoper ă etc.);
– evaluarea investi ției în func ție de cadrul detaliilor de execu ție, ținând seama de
solu țiile certe, analitice, care configureaz ă proiectul permite elaborarea devizelor (financiare ,
pe obiect și respectiv devizul general). Aceast ă modalitate de evaluare este mult mai
complex ă și complet ă, vizeaz ă necesit ăț i de realizare a lucr ărilor de c ătre antreprenori.
3. În practica unor organisme financiare interna ționale 1, evaluarea proiectelor de
investi ții are o sfer ă de referin ță mult mai larg ă, în sensul c ă elementele de evaluare
(capacit ăț i de produc ție, volumul fizic al produc ției, costuri și pre țuri) sunt identificate și luate
în calcul în raport cu evolu ția lor pe întreaga durat ă de referin ță (de execu ție și exploatare) a
proiectului, folosind în acest scop tehnici și procedee de actualizare care asigur ă
comparabilitatea datelor.
Evaluarea îmbrac ă dou ă forme: a) evaluarea economic ă și b) evaluarea financiar ă, în
func ție de faptul dac ă prive ște analiza economic ă sau analiza financiar ă a proiectului. În
analiza economic ă se folosesc pentru evaluare pre țurile “umbr ă sau contabile” caracterizate
prin aceea c ă ele sunt degrevate de elementele care constituie t ransferuri de venit la nivelul
1 Price G. J., Analiza economic ă a proiectelor agricole , I.D.E. – B.I.R.D., The Johns Hopkins University P ress,
Baltimore and London, 1972, (traducere, C.E.P.E.C.A . Bucure ști, 1974, p.6-11).
52
societ ăț ii, indiferent de justific ările de politica financiar ă sau fiscal ă a statului. Înseamn ă c ă
indiferent de formele pe care le îmbrac ă venitul net al proiectului (beneficii, impozite, t axe,
dobânzi etc.), de destina ția lor ulterioar ă, întregul venit este luat în analiz ă ca fiind generat de
proiect; în schimb, în cazul în care proiectul comp ort ă subven ții (aloca ții) din partea societ ăț ii
ele se include între elementele de cost (al ături de cele pe care le poate suporta întreprindere a
din resursele proprii constituite) ale proiectului.
Desigur, în analiz ă, impozitele taxele prelevate societ ăț ii, sunt considerate, ca f ăcând
parte din beneficiul global al proiectului, dar ca p ărți transferate societ ăț ii pentru a le cheltui
în func ție de nevoile sociale.
În analiza financiar ă se folosesc pre țurile de evaluare curente, astfel c ă taxele,
impozitele, dobânzile etc. sunt tratate ca elemente de cost în evaluarea proiectului, în timp ce
subven țiile, se consider ă un venit pentru proiect.
Dup ă cum se poate deduce procedurile de evaluare expuse , nu sunt complicate, ele nu
presupun de fapt calcularea unor noi pre țuri de evaluare ci, corectarea evalu ărilor f ăcute cu
ajutorul pre țurilor curente, prin luarea în considerare sau nu, a modului în care proiectul de
investi ții se racordeaz ă cu societatea sub aspect financiar. Desigur analiz a și fundamentarea
proiectului devin mai riguroase ceea ce constituie un aspect notabil care necesit ă, pe plan
practic, aten ție.
3.3.2 DEVIZUL – INSTRUMENT DE EVALUARE A INVESTI ȚIILOR CORPORALE
Devizul, constituie partea integrant ă a documenta ției tehnico-economice, mai precis a
proiectelor de execu ție, cu ajutorul c ăruia se evalueaz ă costul total și în structur ă a lucr ărilor
de investi ții. În practica noastr ă economic ă pentru evaluarea investi țiilor se folosesc:
– devizul pe categorii de lucr ări (dup ă caz, devize analitice pe stadii fizice);
– devizul pe obiect;
– devizul pe categorii de cheltuieli (devize financia re);
– devizul general.
1. Devizul pe categorii de lucr ări are ca baz ă de elaborare, no țiunea “categorie de
lucr ări” în construc ții.
Categoria de lucr ări reprezint ă ansamblul de opera țiuni, omogene din punct de vedere
al materialelor folosite, a utilajelor de construc ții și a manoperei, pe care le impune executarea
unui obiect de investi ții (o construc ție delimitat ă spa țial și func țional).
Devizul pe categorii de lucr ări con ține descrierea lucr ărilor de executat la un stadiu
fizic sau o categorie de lucr ări, din cadrul unui obiect, cheltuielile necesare e xecut ării și
valorile par țiale și totale ale acestor lucr ări.
Elementele componente ale devizului analitic pe ca tegorii de lucr ări se cuprind în cele
cinci capitole astfel:
Cap.A. Cheltuieli directe pe articole de lucr ări care se înscriu în ordinea, succesiunea
lor cu num ărul curent respectiv, simbolul sau codul, denumirea articolului, unitatea de m ăsur ă
și cantitatea, în func ție de datele din antem ăsur ătoare.
Pre țurile unitare de deviz se înscriu pentru fiecare ar ticol de lucrare, pe elemente de
cheltuieli, respectiv: materiale, manoper ă, utilaje de construc ții, cheltuieli (frahte medii)
pentru transportul pe calea ferat ă. Aceste pre țuri se preiau din cataloage de pre țuri elaborate în
acest scop, din oferte de pre ț, din alte surse de informare.
Valorile par țiale se înscriu pe elemente de cheltuieli și ele rezult ă din multiplicarea
pre țului unitar de deviz în cadrul articolului la fieca re element (materiale, manoper ă, cheltuieli
cu utilaje de construc ții și cheltuieli de transport), cu cantitatea de lucr ări specificat ă la
articolul respectiv.
53
Valoarea total ă de deviz rezult ă la fiecare articol prin însumarea valorilor par țiale pe
elemente de cheltuieli. Din însumarea acestor chelt uieli rezult ă Totalul I al devizului.
Men țion ăm faptul c ă în devizul analitic pe categorii de lucr ări, dup ă valoarea total ă a
articolului de deviz, se înscrie și greutatea total ă a materialelor, rezultat ă din multiplicarea
volumului de lucr ări pe articole cu greutatea unitar ă pe articol a materialelor.
Cap.B. Alte cheltuieli directe care cuprind:
a) Cheltuieli totale cu transportul materialelor, prel uate din Cap.A, la fiecare articol de
deviz exprimând costul transportului pe calea ferat ă, și eventualele cheltuieli pentru
transportul p ământului pentru umplutur ă, sau rezultat din s ăpături ori a molozului; costul
transportului elementelor prefabricate, confec țiilor metalice etc. produse în sec ții și ateliere
proprii ale unit ăț ii de construc ții, cheltuieli de manipulare.
b) Cheltuieli pentru transporturi cu autovehicule a ma terialelor, de la sta ția de
destina ție, depozite de desfacere și furnizori locali, pân ă la obiectul de investi ții unde urmeaz ă
a fi puse în oper ă, care se stabilesc prin multiplicarea cantit ăț ilor transportate (în tone) cu
tariful mediu de deviz (în lei/ton ă km).
c) Manopera aferent ă mai ștrilor care conduc forma țiile de munc ă și impozitul pe
salarii (stabilit prin aplicarea cotei de impozit l a valoarea manoperei din capitolul A și B.
d) Contribu ții pentru asigur ări sociale.
e) Alte cheltuieli directe
Prin însumarea cheltuielilor pe elemente (material e, manoper ă, cheltuieli cu utilaje și
total) din cele dou ă capitole A și B rezult ă Totalul II, Cheltuieli directe din devizul pe
categorii de lucr ări.
Cap.C. Cheltuieli indirecte , care se stabilesc prin aplicarea unor cote procent uale
diferen țiate pe grupe de lucr ări, la Totalul II din deviz, deci la cheltuielile d irecte.
Cotele procentuale la cheltuieli indirecte variaz ă la lucr ările de investi ții realizate în
antrepriz ă, fa ță de cele în regie, pe grupe, în care se încadreaz ă categoriile de lucr ări,
respective.
Cap.D. Beneficiul se cuprinde numai în devizele analitice pe categor iile de lucr ări
aferente investi țiilor executate în antrepriz ă. Se stabile ște prin aplicarea cotei variabile de la o
unitate la alta, asupra cheltuielilor totale din de vizul analitic cumulate (Totalul II + Cap.C.).
Cap.E. Taxa pe valoarea ad ăugat ă se stabile ște prin aplicarea cotei legale la valoarea
cumulat ă a elementelor din deviz.
Valoarea total ă a devizului pe categorii de lucr ări rezult ă prin însumarea elementelor
înscrise în capitolele A-E, cu precizarea c ă sunt prev ăzute rotunjiri: la mii de lei, a șa cum se
reflect ă în macheta – model nr. 3.
54
Devizul pe categorii de lucr ări
Macheta nr. 3.
Nr
crt. a.UM – Cant
b.Denumirea artico-
lului de deviz
c. Greutate t/UM Pre ț unitar
a.materiale
b.manoper ă
c.utilaje
d.transp.cf. Valoare total ă pe articole de
deviz Total Transp
Cf. Greut
.mat
transp
Materiale Manoper ă Utilaje
0 1 2 3=1ax2a 4=1ax2b 5=1ax2c 6=3+4+5 7=1ax2d 8=1ax1
c
A Cheltuieli directe pe
articole
1 x X x x x x
2 x X x x x x
… x X x x x x
n x X x x x x
Totalul I x X x x x x
B Alte cheltuieli directe
1 Transport cf. x
2 Transport local x
3 Manopera mai ștrilor x
4 Asigur ări sociale x
5 Alte chelt.directe x
Total II (tot.A+tot.B) x
C Cheltuieli indirecte x
Total cheltuieli x
D Profitul
Total deviz f ără TVA
E TVA
TOTAL DEVIZ
2. Devizul pe obiect constituie o însumare a devizelor analitice pe cate gorii de lucr ări
(pentru funda ții, construc ții propriu-zise, instala ții, montajul utilajelor, finisaje etc.), care se
refer ă la acela și obiect de investi ție din devizul general, a șa cum se prezint ă în macheta model
nr.4.
3. Devizul financiar (sau pe categorii de cheltuieli) se refer ă la cheltuielile ce nu se
materializeaz ă în lucr ări, dar care concur ă la realizarea obiectivului de investi ții, cum ar fi:
cheltuieli cu proiectarea, cu studiile și cercet ările privind obiectul de investi ții, chirii în cadrul
organiz ării de șantier, cheltuieli pentru transportul muncitorilor etc.
Întrucât aceste cheltuieli se suport ă din fondurile de investi ții, pentru fiecare cheltuial ă
se întocme ște câte un deviz pe categorii de cheltuieli (devize financiare).
Devizul pe obiect
Macheta nr. 4.
Nr.crt. Categoria de lucrare Valoare (exclusiv TVA)
1 Terasamente X
2 Construc ții X
3 Izola ții X
4 Tencuieli – finisaje X
5 Instala ții sanitare X
6 Instala ții termice X
7 Instala ții electrice X
8 Montaje utilaje tehnologice X
……. ………………………… …………………………
A. TOTAL X
B. TVA (A x cota) X
C. TOTAL DEVIZ X
55
4. Devizul general reflect ă totalitatea cheltuielilor pe care le impune realiz area unui
obiectiv de investi ții și rezult ă din însumarea cheltuielilor înscrise în devizele p e obiect și în
devizele financiare a șa cum se relev ă în modelul machet ă nr.4.
Gruparea cheltuielilor în devizul general se realiz eaz ă în cadrul celor trei p ărți.
Partea I înglobeaz ă cheltuielile de investi ții propriu-zise și asimilate, în cele 5
capitole, în urm ătoarea succesiune: cheltuieli pentru ob ținerea și amenajarea terenului;
infrastructura obiectivului; proiectare și asisten ță tehnic ă, cheltuieli pentru investi ția de baz ă,
cheltuieli privind preg ătirea personalului recep ția și darea în exploatare a obiectivului.
Partea a II-a reflect ă, dup ă caz, valoarea r ămas ă actualizat ă a mijloacelor fixe
existente, inclus ă în obiectivul de investi ții.
Partea a III-a include fondul de rulment ca o cheltuial ă investi țional ă pentru primul an
de exploatare a obiectivului.
Din valoarea investi țiilor, pe p ărți și capitole, reflectat ă în devizul general se trece în
pozi ție distinct ă partea supus ă licita ției, iar în valoarea total ă a devizului se precizeaz ă
valoarea lucr ărilor de construc ții montaj.
Devizul general
Macheta nr.5
Nr.
Crt. Denumirea capitolelor de cheltuieli Valoare
a total ă Din care
supus ă
licita ției
PARTEA I
Cap.I.
Cheltuieli pentru ob ținerea și amenajarea terenului X
1.1. Ob ținerea terenului
1.2. Amenajarea terenului
1.3. Amenajarea pentru protec ția mediului și refacerea cadrului natural
dup ă terminarea lucr ărilor
Cap.II.
Cheltuieli pentru realizarea infrastructurii obiect ivului (re țele,
utilit ăț i exterioare) X X
Cap.III
Cheltuieli pentru proiectare și asisten ță tehnic ă X X
3.1. Studiu de teren, geo, topo și hidro
3.2. Cheltuieli pentru proiectare privind:
– studiul de prefezabilitate
– studii de fezabilitate
– proiecte tehnice, caiete de sarcini
– avize și acorduri
– alte cheltuieli
3.3. Brevete, engineering și know-how
3.4. Cheltuieli privind organizarea licita ției pentru executarea
lucr ărilor
3.5 Consultan ță și asisten ță tehnic ă inclusiv plata personalului de
supraveghere a lucr ărilor.
Cap.IV.
Cheltuieli pentru investi ția de baz ă X X
4.1. Cl ădiri, construc ții speciale, instala ții și re țele
4.2. Montaj utilaje tehnologice inclusiv re țele
4.3. Utilaje și echipamente de transport
4.4. Utilaje și echipamente tehnologice și func ționale cu montaj
4. 5. Dot ări, utilaje și echipamente independente
56
Cap.V.
Cheltuieli pentru darea în exploatare X
5.1. Preg ătirea personalului de exploatare
5.2. Probe tehnologice, rodaje, expertize și receptie
Total (din care c+m) X X
PARTEA a II-a
Valoarea r ămas ă actualizat ă a mijloacelor fixe incluse în obiectiv
X
PARTEA a III-a X
Fondul de rulment pentru primul an de exploatare X
TOTAL (din care c+m)
57
Capitolul 4
ORGANIZAREA ȘI MANAGEMENTUL PROCESULUI
INVESTI ȚIONAL
4.1. CON ȚINUTUL ȘI ETAPELE PROCESULUI INVESTI ȚIONAL
Tranzi ția la economia de pia ță constituie un proces complex ale c ărui coordonate
comport ă implica ții în toate sferele economiei și vie ții sociale din țara noastr ă. În context se
pune problema modului în care se înscrie procesul i nvesti țional în aceste coordonate.
Procesul investi țional a fost și r ămâne un proces complex care înglobeaz ă totalitatea
activit ăț ilor și opera țiilor întreprinse pentru plasarea unor capitaluri p roprii sau atrase, în
vederea realiz ării și punerii în func țiune a unor obiective economice, sociale ori de alt ă
natur ă, asigur ării condi țiilor de func ționare/exploatare a lor, în unitatea de referin ță , inclusiv
fructificarea resurselor b ăne ști plasate în economia altor întreprinz ători (sub form ă de
ac țiuni, obliga țiuni etc.) prin angrenarea selectiv ă, în timp, a factorilor implica ți.
Complexitatea procesului investi țional, în coordonatele tranzi ției la economia de pia ță ,
rezid ă în: varietatea investi țiilor care fac obiectul acestui proces; varietatea resurselor
mobilizate și utilizate în acest scop; concep ția și etapele procesului investi țional; modul de
implicare a agen ților angrena ți în acest proces; mecanismul derul ării procesului investi țional.
Referindu-ne la aceste aspecte, în ultimii ani, re marc ăm evolu ția inegal ă,
contorsionat ă, a politicii și activit ăț ii investi ționale, degringolada înregistrat ă în primii ani ai
perioadei de tranzi ție a ță rii noastre spre economia de pia ță . Cauzele au fost și sunt complexe,
dar nu pot fi ignorate muta țiile profunde care s-au produs în economia și societatea
româneasc ă dup ă anul 1989. În sintez ă ne referim la schimbarea regimului politic, declan șarea
ini țiativei private în economie, instituirea procesului de dezetatizare și privatizare,
deschiderea sau liberalizarea pie țelor (de capital, for ță de munc ă, de m ărfuri etc.). În perioada
respectiv ă asemenea muta ții au fost înso țite de restrângerea op țiunilor de investi ții, în lipsa
unor strategii clare de dezvoltare și a deturn ării resurselor financiare, în mod prioritar, spre
consum.
Con ținutul procesului investi țional este puternic marcat de coordonatele în care are l oc
tranzi ția ță rii noastre la o economie liberal ă, de pia ță . Sintetiz ăm aspectele esen țiale.
Declan șarea oric ărui proces investi țional a devenit atributul esen țial al investitorului
(agent economic, institu ție public ă etc.) care investigheaz ă necesitatea, argumenteaz ă
oportunitatea și fixeaz ă, determin ă, parametri eficien ței economice, în mod prospectiv.
În con ținut, acest proces a înregistrat muta ții semnificative, în raport cu evolu ția și
profunzimea reformei economice, în coordonatele tra nzi ției. Cadrul general al con ținutului
procesului investi țional include, în principiu, urm ătoarele etape:
– formularea op țiunii de investi ții care apar ține investitorului;
– fundamentarea op țiunii de investi ții care se realizeaz ă de c ătre investitor, direct
sau/ și cu implicarea proiectantului. În cazul investi țiilor publice complexe, implic ă succesiv
elaborarea, avizarea și însu șirea/aprobarea studiului de prefezabilitate și respectiv a studiului
de fezabilitate prin care se contureaz ă parametri proiectului și se argumenteaz ă oportunitatea
și eficien ța acestuia;
58 – elaborarea bugetului de finan țare a investi ției , care revine investitorului, vizând
identificarea resurselor de finan țare, ca structur ă, volum și cost în perspectiva realiz ării
proiectului;
– adoptarea deciziei de investi ții , revine în principiu entit ăț ii care finan țeaz ă, direct sau
indirect, proiectul de investi ții;
– elaborarea proiectului tehnic și a caietelor de sarcini se realizeaz ă din ini țiativa
investitorului, prin unit ăț ile specializate de proiectare, în regim comercial și chiar prin licita ție
de proiectare;
– organizarea licita ției de execu ție a lucr ărilor de investi ții , are caracter obligatoriu în
cazul investi țiilor regiilor publice, a institu țiilor statului și a societ ăț ilor comerciale cu capital
de stat. Se realizeaz ă de c ătre investitor în cadrul unor restric ții impuse de reglement ările
legale actuale;
– elaborarea detaliilor de execu ție reprezint ă, în fapt, continuarea activit ăț ii de
proiectare, dar în func ție de varianta constructiv ă și func țional ă pentru care s-a acceptat
licita ția;
– organizarea și înf ăptuirea lucr ărilor de investi ții are loc sub supravegherea
investitorului, cu aportul direct al antreprenorulu i, câ știg ătorul licita ției sau în regia proprie a
investitorului;
– finan țarea și decontarea investi țiilor are drept scop reglarea drepturilor și obliga țiilor
ce deriv ă din derularea procesului investi țional, în raportul: investitor – antreprenor; inves titor
– furnizori; investitor – banca comercial ă etc.;
– recep ția și punerea în func țiune a obiectivelor de investi ții constituie momentul care
atest ă finalitatea procesului investi țional, implicând r ăspunderi pentru to ți factorii implica ți în
acest proces.
Cu privire la etapele procesului investi țional pot fi remarcate câteva aspecte, între
care:
a) formularea op țiunilor de investi ții este mai simpl ă sau mai complex ă, în corela ție
cu natura și amploarea investi ției, precum și în raport cu regimul juridic în care se încadreaz ă
investitorul (regie autonom ă, institu ție public ă, societate comercial ă cu capital de stat, sector
privat), restric țiile metodologice fiind reduse;
b) fundamentarea op țiunilor de investi ții se poate realiza f ără studii de fezabilitate, în
cadrul investi țiilor private, a investi țiilor nemateriale și financiare. În cazul investi țiilor
publice de natur ă corporal ă asemenea studii de fundamentare sunt obligatorii. Aceasta
înseamn ă c ă fundamentarea op țiunilor de investi ții poate, în principiu, îmbr ăca forme
specifice, cu anumite excep ții la care ne-am referit. Oricum, în cadrul acestei etape a
procesului investi țional, pentru investi țiile materiale, corporale, fundamentarea op țiunilor de
investi ții trebuie s ă rezolve neap ărat corelarea proiectului de investi ții cu mediul social –
economic. Avem în vedere cerin ța ob ținerii, pentru orice proiect de investi ții, a certificatului
de urbanism, a avizelor pentru utilit ăț i (combustibil, energie, ap ă etc.), pentru racord ări la
re țele de drumuri, c ăi ferate etc., asigurarea regimului juridic pentru amplasament, ob ținerea
avizului pentru protec ția mediului și a autoriza ției de construc ție;
c) se remarc ă autonomizarea procesului investi țional în func ție de principiul conform
căruia în domeniul investi țiilor cine decide, finan țeaz ă. Aceasta înseamn ă c ă politica de
investi ții, în sectorul privat, în societ ăț ile comerciale și, într-o anumit ă m ăsur ă, chiar în
sectorul public are valen țe endogene. Deci, orice investitor care formuleaz ă op țiunea de a
investi este pus în situa ția de a- și alc ătui sau de a asigura bugetul de finan țare a investi ției
pentru care a optat;
d) decizia de investi ții s-a deplasat de la nivel macro spre verigile mic roeconomice și
sociale, cu excep ția proiectelor de investi ții publice de mare amploare (infrastructur ă, proiecte
strategice, investi ții publice finan țate din bugetul administra ției centrale etc.);
59 e) elaborarea documenta ției tehnico – economice pentru investi ții cade în sarcina
investitorului, aceasta fiind mai simpl ă ori mai complex ă în func ție de natura și amploarea
investi ției. În cazul investi țiilor corporale, documenta ția tehnico – economic ă se elaboreaz ă de
către unit ăți specializate de proiectare, pe baz ă de licita ție și contract de proiectare. În cazul
investi țiilor nemateriale și financiare se poate remarca simplitatea, dar și specificitatea
documenta ției prin care se formuleaz ă, se argumenteaz ă și se înf ăptuiesc;
f) în contextul liberaliz ării rela țiilor dintre agen ții economici, licita ția de execu ție a
lucr ărilor de investi ții reflect ă caracterul concuren țial în care evolueaz ă sectorul investi ții –
construc ții;
g) înf ăptuirea investi țiilor, indiferent de natura lor (materiale, nemater iale,
financiare), implic ă investitorul pe tot parcursul procesului investi țional. În cazul investi țiilor
de natura construc țiilor, firmele de antrepriz ă intervin în acest proces în urma licita ției de
execu ție, pe baz ă de contract;
h) tehnica și instrumentele de finan țare – creditare și decontare a investi țiilor s-au
adaptat din mers și s-au perfec ționat în raport cu evolu ția procesului reformei economice și
sociale din țara noastr ă. Remarc ăm astfel c ă finan țarea investi țiilor este atributul investitorului
care decide și dispune asupra resurselor mobilizate în scop inve sti țional.
4.2. AGEN ȚII PROCESULUI INVESTI ȚIONAL
În derularea procesului investi țional se implic ă motivat diferi ți agen ți (factori sau
entit ăț i). În cazul investi țiilor corporale avem în vedere: investitori, proiec tan ți, antreprenori,
deciden ți, b ănci comerciale, furnizori și alte entit ăț i. În cazul investi țiilor financiare se
implic ă: investitorii, diverse entit ăț i intermediare, beneficiarii plasamentelor financia re și alte
entit ăț i.
Locul și rolul agen ților implica ți în procesul investi țional este, în principiu,
reglementat, cu deosebire în cazul investi țiilor publice.
4.2.1. INVESTITORII
Realizarea procesului investi țional presupune organizarea sau adaptarea
corespunz ătoare a activit ăț ii la nivelul fiec ăruia dintre factorii sau agen ții implica ți dar cu
deosebire la “titulari” și investitori – “beneficiari de investi ții” 1.
Pentru coordonarea activit ăț ii de investi ții la nivelul titularilor de investi ții sunt
organizate compartimente (direc ții sau servicii) specializate în probleme de plan – dezvoltare
– investi ții. Rolul acestor compartimente const ă în: efectuarea unor studii privind dezvoltarea
în perspectiv ă a ramurii sau sectorului; stabilirea variantelor d e amplasare teritorial ă a unor
obiective viitoare și posibilit ăț ile de valorificare a resurselor naturale în sector ul sau ramura
respectiv ă; furnizarea unor informa ții asupra gradului și modului de folosire a dot ărilor
existente în unit ăț ile din sistem; declan șarea procesului investi țional la unit ăț ile subordonate
și supravegherea derul ării acestuia.
La unit ăț ile investitoare beneficiare de investi ții, în mod deosebit la întreprinderi, sunt
de asemenea organizate compartimente specializate ( birouri, servicii) de investi ții c ărora le
1 Prin “titulari de investi ții” se în țeleg organele care figureaz ă în planul na țional de dezvoltare economico –
social ă, cu sarcini privind investi țiile, respectiv ministere, alte organe centrale, co nsiliile jude țene și a
municipiului Bucure ști.
“Beneficiarii de investi ții” sunt, în fapt, investitorii, unit ăț ile economice și unit ăț ile componente, precum și
institu țiile, organiza țiile ob ște ști etc.
60 revin sarcini privind preg ătirea și înf ăptuirea procesului investi țional în unit ăț ile economice în
care ele func ționeaz ă.
În mod evident gradul de implicare a entit ăț ilor investitoare în activitatea de investi ții
este diferit ținând cont 2: 1) dac ă unitatea de referin ță este nou ă, în formare, odat ă cu
obiectivul de investi ții , sau dimpotriv ă 2) este vorba de o unitate existent ă, în func țiune .
În primul caz , întreaga activitate a investitorului este dirijat ă spre înf ăptuirea
procesului investi țional, neexistând, paralel, activitate de produc ție, presta ții, etc. Desigur, o
serie de ac țiuni privind înf ăptuirea investi țiilor pot fi realizate direct sau prin interven ția
organului tutelar între care: formularea op țiunilor, proiectarea, ini țierea și derularea fluxului
investi țional, constituirea resurselor de finan țare etc. Sarcina de baz ă care revine investitorului
în aceast ă ipostaz ă este legat ă de asigurarea condi țiilor pentru execu ția și punerea în func țiune
a obiectivului de investi ții.
În cel de-al doilea caz , când este vorba de investi ții de dezvoltare sau de reutilare și
modernizare la unit ăț ile economice existente, se remarc ă faptul c ă, aceste unit ăț i, se
realizeaz ă paralel, activitatea de produc ție sau presta ții și cea de investi ții.
Realizarea investi țiilor impune un aport complex al investitorului car e, dup ă p ărerea
noastr ă, poate fi identificat în cadrul a 5 grupe de activ it ăț i. Ele sunt integrate în
compartimentele dezvoltare-investi ții, în cea mai mare parte, a șa cum reiese din cele ce
urmeaz ă.
1. Planificarea și urm ărirea realiz ării investi țiilor , presupune: elaborarea unor studii
de dezvoltare în perspectiv ă la nivelul unit ăț ii pe baza cunoa șterii temeinice a evolu ției
ramurii și subramurii și a locului pe care unitatea, cu structura și volumul produc ției sale, îl
ocup ă în acest context, elaborarea unor studii și analize privind evolu ția parametrilor tehnico-
economici, în raport cu gradul de dotare anterioar ă; formularea și fundamentarea la nivelul
unit ăț ii, a op țiunilor de investi ții în structur ă (construc ții-montaj și achizi ții de utilaje), precum
și a celor privind dezvoltarea și reutilarea-modernizarea; elaborarea și reactualizarea
planurilor de investi ții etc.
Contractarea execut ării lucr ărilor, livr ării utilajelor și instala țiilor, implic ă licitarea prealabil ă,
ori de câte ori este posibil, asisten ța juridic ă de specialitate pentru stabilirea corect ă a
clauzelor și garan țiilor, a termenelor de execu ție în corela ție cu livrarea utilajelor, precum și a
modului de solu ționare a litigiilor.
Planificarea și urm ărirea realiz ării investi țiilor presupune întocmirea planului de
investi ții și de finan țare, elaborarea listelor cuprinzând utilajele ce ur meaz ă a fi achizi ționate,
protocoale, referate, inform ări și d ări de seam ă privind investi țiile.
2. Asigurarea documenta ției tehnico-economice pentru investi ții impune: elaborarea
studiilor de prefezabilitate, asigurarea fondului d e date și informa ții necesare întocmirii
studiilor de fezabilitate și a proiectelor tehnice, caietelor de sarcini pentr u lucr ări de investi ții,
precum și pentru determinarea indicatorilor tehnico-economi ci; ini țierea și urm ărirea fluxului
informa țional cu privire la elaborarea documenta ției tehnico-economice, la luarea deciziei de
investi ții, la deschiderea finan ță rii și execu ția lucr ărilor pân ă la punerea lor în func țiune.
3. Asigurarea utilajelor , se refer ă la sarcinile privind: elaborarea studiilor privind
gradul de înc ărcare și folosire a capacit ăț ilor de produc ție existente și determinarea
momentului optim al înlocuirii utilajelor sau moder niz ării lor; ini țierea unor practici de
marketing în domeniul utilajelor; întocmirea docume nta ției pentru licitarea, contractarea și
achizi ționarea utilajelor; recep ția, depozitarea și predarea la montaj a utilajelor.
4. Realizarea și punerea în func țiune a investi țiilor , constituie activitatea în care se
cuprind: men ținerea permanent ă a leg ăturii dintre investitori și antreprenori, supravegherea
tehnico-economic ă a procesului de execu ție a lucr ărilor pe șantiere; identificarea lucr ărilor
executate și corelarea acestora cu con ținutul documentelor de decontare depuse periodic la
2 Cistelecan L., Procesul investi țional , Editura Academiei, Bucure ști, 1983, p. 34 – 40.
61 banc ă; urm ărirea calit ăț ii lucr ărilor executate, înf ăptuirea recep ției pentru punerea în
func țiune.
5. Finan țarea, creditarea și decontarea investi țiilor, include opera ții privind
constituirea resurselor de finan țare, precum și finan țarea, creditarea și decontarea investi țiilor.
Avem în vedere efectuarea unor opera țiuni cu privire la: calculul și mobilizarea resurselor de
finan țare a investi țiilor; opera țiunile privind deschiderea finan ță rii lucr ărilor de investi ții;
asigurarea creditelor pentru investi ții; opera țiunile privind decontarea investi țiilor; decontarea
utilajelor din import. Este adev ărat c ă nu toate lucr ările înglobate se exercit ă în cadrul
compartimentului dezvoltare-investi ții. Unele, se realizeaz ă în cadrul compartimentului
financiar-contabil, ele vizând îns ă nemijlocit înf ăptuirea procesului investi țional la entit ăț ile
investitoare.
4.2.2. PROIECTAN ȚII
Proiectarea reprezint ă o etap ă important ă în procesul realiz ării investi țiilor, care const ă
în activitatea de elaborare a documenta ției tehnico-economice, necesare realiz ării obiectivelor
de investi ții, a unor noi procese tehnologice, sau îmbun ătăț irii celor existente, producerii de
ma șini, utilaje și instala ții aferente produc ției de bunuri materiale, precum și organiz ării și
sistematiz ării teritoriului sau localit ăț ilor.
Locul activit ăț ii de proiectare poate fi remarcat în cadrul ambelo r faze ale procesului
investi țional.
În faza de concep ție, prin proiectare, în cadrul studiilor de sistema tizare și amenajare
teritorial ă, zonal ă etc., a planurilor de urbanism general ale localit ăț ilor, a planurilor de
urbanism de detaliu sau studiilor de amplasament se formuleaz ă argumente privind orientarea
dezvolt ării viitoare în diferite zone ale ță rii; se preconizeaz ă solu ții și op țiuni de dotare și
echipare tehnico-social ă și edilitar ă; se stabilesc variante de amplasament pentru obiec tive de
investi ții încadrate în op țiunile formulate. Realizarea unei asemenea activit ăț i de proiectare
constituie o cerin ță esen țial ă pentru întocmirea documenta ției tehnico-economice aferente
unei anumite investi ții.
În faza de înf ăptuire a procesului investi țional, activitatea de proiectare are drept scop
detalierea concep ției în vederea realiz ării obiectivului de investi ții.
Derularea procesului de proiectare reliefeaz ă cu destul ă claritate parcurgerea a trei
etape: preg ătirea proiect ării, proiectarea propriu-zis ă și urm ărirea aplic ării proiectelor.
Preg ătirea proiect ării const ă în crearea cadrului legal și organizatoric în vederea
trecerii la proiectarea propriu-zis ă (primirea comenzii, încheierea contractului de pro iectare în
urma licita ției ca și primirea altor date și informa ții; contractarea lucr ărilor de proiectare;
constituirea colectivului de proiectare și numirea șefului de proiect; corelarea capacit ăț ii de
proiectare cu contractul, comanda sau sarcinile de proiectare; culegerea unor date și informa ții
preliminare necesare proiect ării.
Cea de a doua etap ă o constituie proiectarea propriu-zis ă care cuprinde: analiza
temelor, a datelor și informa țiilor de care dispune unitatea de proiectare; efect uarea
măsur ătorilor, schi țelor și releveelor, a studiilor de teren; ob ținerea unor avize și acorduri
prealabile activit ăț ii de proiectare; efectuarea calculelor și determin ărilor pentru definitivarea
amplasamentelor și a solu țiilor constructive și func ționale; întocmirea studiilor de
prefezabilitate și de fezabilitate, a proiectelor tehnice (fapt care impune elaborarea pieselor
scrise și desenate componente: schi țe, desene, memorii de justificare; antem ăsur ători, devize,
grafice, calcule tehnico-economice, liste de utilaj e, extrase de materiale și de manoper ă,
calcule și analize comparative de pre țuri și de solu ții tehnice, constructive și func ționale etc.);
colaborarea cu entit ăț ile investitoare în vederea ob ținerii tuturor informa țiilor necesare, a
solu țion ării problemelor care apar pe parcursul proiect ării și a definitiv ării documenta ției
62 tehnico-economice; multiplicarea documenta ției elaborate, verificarea acesteia și avizarea în
vederea pred ării c ătre beneficiarii acestora.
Cea de a treia etap ă a procesului de proiectare const ă în verificarea calit ăț ii solu țiilor
oferite de proiectant beneficiarilor de investi ții. Se concretizeaz ă în asisten ța asigurat ă de
proiectant cu ocazia materializ ării proiectelor, urm ărirea modului de asigurare a parametrilor
tehnico-economici proiecta ți.
Asupra procesului de proiectare influen țeaz ă o serie de factori cum sunt:
complexitatea lucr ărilor de investi ții, posibilit ăț ile de informare și documentare, capacitatea
de proiectare disponibil ă, structura și calitatea poten țialului de proiectare, gradul de dotare a
unit ăț ii de proiectare.
O caracteristic ă a etapei actuale const ă în implicarea al ături de proiectan ți și a altor
factori în activitatea de proiectare, între care in vestitorii în șiși, dar mai ales unit ăț ile de
antrepriz ă ]n construc ții-montaj.
Desigur, în cea mai mare m ăsur ă, activitatea de proiectare revine unit ăț ilor
(institutelor) de cercetare-proiectare, specializat e: institute de cercetare-proiectare tehnologic ă
cu profil de ramur ă; institute de proiectare pentru construc ții industriale, institute de cercetare
și proiectare specializate pe genuri de lucr ări(energetice, chimie, c ăi ferate, drumuri și poduri,
miniere, telecomunica ții etc.), institute de proiectare și sistematizare în domeniul
construc țiilor social-culturale, locuin țe și economie local ă etc. Activitatea acestor institute de
cercetare-proiectare se desf ăș oar ă în cadrul unor compartimente de baz ă: centre, sec ții, filiale
sau ateliere de proiectare etc.), precum și oficii de informare-documentare, ateliere sau sec ții
de produc ție, și compartimente func ționale (birouri și servicii) în func ție de volumul,
specificul și importan ța activit ăț ii.
Unitatea productiv ă de baz ă, în activitatea de proiectare, o constituie atelie rul care
poate fi de specialitate (arhitectur ă, rezisten ță , instala ții tehnico-sanitare, drumuri, str ăzi, ap ă-
canal, topografie, geotehnice, devize etc.) sau com plex (pentru lucr ări industriale, edilitare,
locuin țe, construc ții social-culturale etc.).
În general în func ție de parametri în care se organizeaz ă și func ționeaz ă, institutele de
cercetare-proiectare, pot fi în cadrate în trei gra de: mare, mijlociu și mic, ceea ce corespunde
aplic ării unor norme unitare de structur ă și în acest sector de activitate.
4.2.3. ANTREPRENORII
Ca ramur ă a produc ției materiale, construc țiile , cuprind procesul de executare a
lucr ărilor de construc ții-montaj necesare și de men ținere a construc țiilor existente la un nivel
tehnico-constructiv cât mai apropiat de cel ini țial.
O reflec ție interesant ă cu privire la rolul construc țiilor într-o economie întâlnim la N.
Georgescu – Roegen care îi atribuie calitatea de si stem care, în loc s ă produc ă m ărfuri,
produce procese în linie. Este adev ărat spune autorul: “Nici m ăcar în cele mai avansate
economii nu g ăsim fabrici care construiesc fabrici… Totu și, în aceste economii g ăsim o re țea
complex ă și întins ă de întreprinderi care construiesc în continuu fabr ici, nu chiar în linie, dar
aproape a șa. Acestea sunt firmele de antrepriz ă general ă, întreprinderile de construc ții”, (…),
care, de și dispersate”, func ționeaz ă în esen ță ca o fabric ă – o fabric ă flexibil ă, dar totu și o
fabric ă”3.
În aceea și concep ție se apreciaz ă c ă sectorul construc țiilor este cel care constituie
sursa cre șterii, iar o economie poate “decola” atunci, și numai atunci, când a reu șit s ă dezvolte
un asemenea sector și c ă este timpul s ă recunoa ștem c ă esen ța dezvolt ării const ă în
3 Georgescu-Roegen N., Legea entropiei și procesul economic , Editura politic ă, Bucure ști, 1979, p. 448 – 449.
63 capacitatea flexibil ă și organizatoric ă, de a crea procese, mai curând decât în capacitate a de a
produce m ărfuri în uzine cristalizate din punct de vedere mat erial. 4
Locul al treilea pe care construc țiile îl de țineau în economia na țional ă, înainte de 1990,
a fost cedat din multiple cauze, revenirea, de și obiectiv justificat ă, este sinuoas ă în orizontul
tranzi ției.
Ramurii construc ții îi revine rolul de a înf ăptui întregul complex de lucr ări de
construc ții-montaj pentru realizarea și punerea în func țiune a unor obiective productive și
social-culturale, de a executa lucr ări de dezvoltare la obiectivele existente, lucr ări de repara ții
capitale, lucr ări de foraj, explor ări miniere, prest ări în construc ții etc.
Rolul unit ăț ilor de construc ții în procesul investi țional depinde de natura investi țiilor,
de caracterul lucr ărilor, de forma de executare a lor și de al ți factori.
Înf ăptuirea acestui rol presupune, în primul rând, luar ea în considerare a variet ăț ii
lucr ărilor de construc ții: lucr ări de construc ții propriu-zise (s ăpături, excava ții, turn ări de
betoane, zid ărie, montajul prefabricatelor, construc ții de drumuri, poduri, c ăi ferate etc.);
lucr ări de instala ții (electrice, sanitare, termice etc.); montajul in stala țiilor și utilajelor
tehnologice etc. În al doilea rând, înf ăptuirea rolului ce revine antreprenorului în proces ul
investi țional presupune luarea în considerare a unor partic ularit ăț i pe care le manifest ă
construc țiile ca ramur ă a economiei na ționale. Vom re ține: a) mobilitatea procesului de
produc ție în construc ții care are efecte asupra modului de organizare a f iec ărui șantier în
parte, constituirii bazei materiale și asigur ării for ței de munc ă; b) caracterul de unicat al
produsului finit în construc ții (obiectivul realizat), chiar și în cazul folosirii unor proiecte tip,
se impune adaptarea la un anumit amplasament; c) co ndi țiile deosebite de executarea a
lucr ărilor de construc ții, prin expunerea direct ă la ac țiunea factorilor atmosferici, ceea ce
impune m ăsuri corespunz ătoare pentru a atenua influen ța unor asemenea factori și caracterul
relativ sezonier al activit ăț ii de construc ții; d) durata relativ îndelungat ă a ciclului de produc ție
în construc ții, care impune un volum sporit de fonduri la unit ăț i ca și intensificarea
industrializ ării proceselor de produc ție; e) complexitatea procesului de produc ție în
construc ții, care impune organizarea distinct ă a activit ăț ilor (de baz ă, secundar ă, industrial ă,
de presta ții, aprovizionare-depozitare etc.).
Înf ăptuirea rolului ce revine antreprizei în procesul i nvesti țional a impus organizarea
unei re țele de unit ăț i, a șa cum se relev ă în figura nr. 5.1.
Unit ăț ile economice (societ ăț i comerciale și regii) care activeaz ă în sectorul
construc ții-montaj, func ționeaz ă, dup ă caz, cu capital de stat, cu capital mixt, dar din ce în ce
mai mult cu capital privat.
Din punct de vedere metodologic, ținând seama de specializarea lor, toate aceste
unit ăț i, sunt îndrumate și coordonate de Ministerul Lucr ărilor Publice Transporturilor și
Locuin ței. Sub aspect organizatoric și managerial unit ăț ile cu capital de stat se afl ă în
subordonarea unor ministere economice (Ministerul I ndustriei și Resurselor, Ministerul
Comunica țiilor etc.). Sub aspect financiar în administrarea și gestionarea lor a fost abilitat
FPS respectiv Autoritatea de Privatizare și Administrare a Participa țiilor Statului. Cât prive ște
celelalte unit ăț i, cu capital privat, ele de țin autonomie financiar ă și decizional ă în limitele
legilor în vigoare.
4 Georgescu-Roegen N., Op. cit ., p. 449.
64
Fig. 4.1 Re țeaua unit ăț ilor antrepriz ă de construc ții – montaj
În etapa actual ă unit ăț ile economice din sectorul construc ții – montaj î și desf ăș oar ă
activitatea în cadrul a dou ă nivele organizatorice a șa cum se prezint ă în figura nr.4.2.
Fig. 4.2 Structura pe nivele a re țelei unit ăț ilor antrepriz ă de construc ții – montaj
MLPTL
Ministere
economice
Ministere economice
Consilii Jude țene
Regii de
construc ții – montaj Întreprinderi de
construc ții – montaj
(cu capital de stat sau mixt) Întreprinderi de
construc ții – montaj
(cu capital privat)
Șantiere
Șantiere
Șantiere
Nivelul 1
Nivelul 2 C
o
n MLPTL
Ministere
economice Alte organe
centrale
Întreprinderi
private
Șantiere Organe ierarhice
coordonatoare Entit ăț i (întreprinderi de construc ții și presta ții în
construc ții, institu ții) care activeaz ă în sectorul construc ții
Institu ții Institu ții
Șantiere Întreprinderi
Șantiere Întreprinderi
Șantiere Întreprinderi
Institu ții Institu ții
65 La primul nivel se situeaz ă regia sau întreprinderea antrepriz ă de construc ții – montaj.
La cel de al doilea nivel se situeaz ă șantierele de construc ții care func ționeaz ă dup ă caz în
cadrul regiilor sau întreprinderilor, fiind organiz ate pe principiul specializ ării sau teritorial. În
cadrul șantierelor se desf ăș oar ă nemijlocit procesele de produc ție specifice ramurii. De și sunt
organizate pe principiile gestiunii economice, aces t fapt le confer ă doar independen ță
operativ ă în raport cu parametri sarcinilor de plan, în timp ce atributele personalit ăț ii juridice
sunt înf ăptuite de verigile ierarhic superioare.
Având în vedere complexitatea activit ăț ii de construc ții, în cadrul unit ăț ilor de
construc ții – montaj situate la diferite nivele ale re țelei func ționeaz ă unit ăț i sau subunit ăț i de
produc ție secundar ă – industrial ă, pentru exploatarea utilajelor de construc ții și mijloacelor de
transport (I.U.C.T.; S.U.T.); poligoane de prefabri cate, ateliere de confec ții metalice și lemn,
de proiectare etc.
Structura organizatoric ă a unit ăț ilor de construc ții se define ște prin num ărul șantierelor
de construc ții, sec țiilor de produc ție auxiliar ă, num ărul compartimentelor, m ărimea și profilul
acestora, amplasarea în spa țiu, precum și totalitatea rela țiilor care se stabilesc între ele ca
urmare a desf ăș ur ării procesului de produc ție de construc ții.
Structura organizatoric ă a fiec ărei unit ăț i de construc ții depinde de nivelul
organizatoric (1, 2), în care se încadreaz ă; de gradul fiec ărei unit ăț i în func ție de o seam ă de
criterii, (cum ar fi: m ărimea , profilul, volumul produc ției, num ărul personalului etc.), precum
și de alte criterii.
Ca urmare, nu este, în general, posibil s ă se adopte tipuri de structuri organizatorice ident ice,
la unit ăț i de construc ții care nu pot fi grupate omogen, în raport cu anum ite criterii considerate
esen țiale: volumul și structura lucr ărilor, profilul, dispersarea în spa țiu, perspectiva lor etc.
4.2.4. DECIDEN ȚII
În principiu, pot fi puse în discu ție dou ă aspecte și anume: a) calitatea de decident în
procesul investi țional; b) rolul și locul decidentului în acest proces prin prisma co mpeten ței.
Referitor la primul aspect se remarc ă faptul c ă pot avea calitatea de deciden ți (factori
de decizie) persoane fizice în virtutea locului pe care–l ocup ă într-o structur ă organizatoric ă
sau persoane juridice (organe implicate în procesul investi țional).
Referindu–ne la cel de–al doilea aspect, remarc ăm c ă înf ăptuirea procesului
investi țional, în cazul investi țiilor publice comport ă o varietate de decizii, și o stratificare a
competen țelor de luare a lor (Guvernul României, ministere t itulare de plan, entit ăț i
investitoare, dup ă caz). Pentru investi țiile autonome și private, calitatea de deciden ți revine
entit ăț ilor investitoare.
Cât prive ște manifestarea, altor factori în procesul investi țional, rolul lor ca factori de
decizie este restrâns la cadrul unor ac țiuni, opera țiuni, etape în care sunt implica ți nemijlocit.
4.2.5. B ĂNCILE COMERCIALE
Rolul aparatului bancar se manifest ă pe tot parcursul derul ării procesului investi țional,
dar mai ales în leg ătur ă cu: constituirea și p ăstrarea resurselor; acordarea unor credite pentru
finan țarea investi țiilor; decontarea investi țiilor; recuperarea resurselor împrumutate dup ă
punerea în func țiune a obiectivelor de investi ții.
Locul b ăncii în procesul investi țional este marcat de rolul s ău în gestionarea resurselor
de finan țare și creditare a investi țiilor; de calitatea sa de organ de control pe linia folosirii
eficiente a resurselor financiare împrumutate pentr u investi ții, ca și de calitatea de consultant
pe care organele bancare o au în fluxul informa țional. Se remarc ă astfel: obligativitatea
66 păstr ării resurselor de finan țare a investi țiilor la unit ăț ile bancare; rolul verigilor bancare în
ceea ce prive ște creditarea și decontarea investi țiilor, în care caz, se desprinde calitatea lor de
factori implica ți în asigurarea utiliz ării eficiente a fondurilor de investi ții.
Controlul bancar preventiv, operativ – curent sau ulterior se înscrie ca un corolar ce
contureaz ă înf ăptuirea rolului b ăncii în procesul investi țional, tocmai pentru c ă, prin tehnici și
procedee variate el precede, înso țește și urmeaz ă fiecare ac țiune, etap ă, opera țiune, pe care
acest proces o impune în derularea sa.
4.2.6. FURNIZORII
Înf ăptuirea unor proiecte de investi ții corporale impune raporturi comerciale directe
între investitori și furnizori sau între antreprenori și furnizori pentru asigurarea materialelor de
construc ții necesare, a utilajelor și echipamentelor ce urmeaz ă a fi integrate în “oper ă”.
Varietatea utilit ăț ilor livrate de furnizori genereaz ă apelul la un num ăr mare de entit ăț i
furnizoare, în condi ții concuren țiale și chiar pe baza licita țiilor de oferte.
Din punctul de vedere al entit ăț ii investitoare rela țiile cu furnizorii comport ă anumite
caracteristici între care: stabilitate și continuitate; negocierea corect ă; aplicarea criteriului
costului minim în alegerea furnizorilor; respectare a de c ătre furnizor a condi țiilor de calitate și
timp în ceea ce prive ște livr ările efectuate; încadrarea furniturilor în prescrip țiile de ordin
tehnic și func țional înscrise în proiectele tehnice și caietele de sarcini; apelul la furnizori
externi în condi ții justificate economic și calitativ.
Diferitele activit ăț i, ac țiuni și opera țiuni ce intervin în procesul investi țional, în
desf ăș urarea lor, conjugând efortul diferi ților agen ți pot fi surprinse într–o schem ă bloc ca în
figura nr. 5.3.
Din analiza elementelor pe care le con ține sintetiz ăm câteva aspecte.
1. Amploarea fundament ării op țiunilor de investi ții prin trei categorii de elemente și
anume:
– elemente de sesizare, formulare a op țiunii (date, informa ții primare) provenite de la
compartimente, sec ții, responsabili de proiecte;
– elemente de verificare a încadr ării op țiunii în nevoia social ă (pe plan general,
sectorial sau teritorial), luând forma studiilor (d e dezvoltare, marketing, sistematizare,
prospectare etc.);
– elemente de argumentare a op țiunii de investi ții prin studiul de prefezabilitate și de
fezabilitate etc. și de continuare a proiect ării (elaborarea proiectelor tehnice și a caietelor de
sarcini, studii pentru tehnologii, utilaje, de orga nizare etc.).
2. Durata relativ mare și complexitatea fluxului informa țional impus de necesitatea
elabor ării aviz ării și aprob ării documenta ției tehnico–economice pentru investi ții, aspect
caracterizat prin:
– o relativ ă simplitate impus ă în con ținutul și forma op țiunilor de investi ții;
– un grad de complexitate ridicat impus studiilor d e fezabilitate și proiectelor tehnice,
ca și legarea lor strâns ă de mediu, reflectat ă în seria de avize și acorduri ce se solicit ă pentru
finalizarea lor, de la diferite organe economice și sociale.
– implicarea diferen țiat ă a multor factori care concur ă la înf ăptuirea procesului investi țional.
3. Deschiderea finan ță rii și respectiv decontarea investi țiilor confirm ă crearea cadrului
necesar pentru consumul efectiv de resurse (materia le și financiare) în raport cu frontul de
executare a lucr ărilor impunând eforturi conjugate din partea agen ților implica ți.
67
Fig. 4.3. Procesul investi țional – schema bloc Nevoia social ă
(cererea)
Formularea și
fundamentarea
op țiunii
de investi ții
P
R
E
G
Ă
T
I
R
E
A
Ș
I
Î
N
F
Ă
P
T
U
I
R
E
A
P
R
O
C
E
S
D
E
P
R
O
I
E
C
T
A
R
E Studiu
de prefeza-
bilitate
Studiu
de feza-
bilitate
DECIZIA
DE
INVESTI ȚII
Licita ție
de execu ție
a lucr ărilor
Executarea
lucr ărilor
de investi ții
Recep ția și
punerea în
func țiune a
obiectivului
Atingerea parametrilor
tehnico-economici proiecta ți Proiect
tehnic și
caiete de
sarcini
Detalii de
execu ție Finan țarea
și
Decontarea
investi țiilor
P
R
O
C
E
S
D
E
F
I
N
A
N
Ț
A
R
E Bugetul de
finan țare a
investi ției
68 4. Realizarea propriu – zis ă a lucr ărilor, de și constituie etapa în care se pun în oper ă,
nemijlocit, resursele (materiale, financiare și de munc ă) prin aportul direct al unit ăț ilor de
construc ții, totu și înf ăptuirea ei este totodat ă o consecin ță a modului în care s-au înf ăptuit
etapele anterioare (proiectare, decizie, constituir ea resurselor, deschiderea finan țării) ale
procesului investi țional.
Schema bloc, privind organizarea procesului invest i țional permite, pe de alt ă parte,
sesizarea a trei categorii de mecanisme ce cupleaz ă etapele procesului investi țional în
derularea lui, și anume:
– mecanisme de informare sau informative ce țin, cu deosebire, de faza de concep ție a
obiectivelor de investi ții ( și prin care se sondeaz ă nevoia social ă, cererea și oferta de bunuri și
servicii, se argumenteaz ă oportunitatea op țiunilor de investi ții etc.);
– mecanisme formative, ce țin de cadrul configur ării pe plan informa țional a noului
obiectiv de investi ții (ce contureaz ă solu țiile tehnico – economice și organizatorice pentru
realizarea obiectivului) și g ăsirea argumentelor pentru fundamentarea deciziei;
– mecanisme ce țin de traducerea în fapt a deciziei de investi ții și care se identific ă în
procesele par țiale (de achizi ționare a utilajelor, asigurarea utilit ăț ilor pe șantiere, organizarea
lucr ărilor pe șantier, execu ția lucr ărilor de baz ă, recep ție, probe și rodaje mecanice etc.)
Odat ă cu punerea în func țiune a obiectivelor economice sau sociale și cu deosebire
dup ă atingerea parametrilor tehnico – economici proiect a ți, mecanismele ce cupleaz ă etape și
agen ți implica ți în procesul investi țional î și înceteaz ă ac țiunea, valen țele lor, îns ă se propag ă
în procesul de produc ție – exploatare declan șat.
4.3. LICITA ȚIA ÎN PROCESUL INVESTI ȚIONAL
4.3.1. CON ȚINUTUL ORGANIZAREA ȘI FORMELE LICITA ȚIEI ÎN DOMENIUL
INVESTI ȚIILOR
4.3.1.1. CON ȚINUTUL LICITA ȚIEI
Licita ția în domeniul investi țiilor constituie o etap ă necesar ă, impus ă sau posibil ă, în
derularea procesului investi țional, în condi țiile unei pie țe concuren țiale.
Având în vedere caracterul comercial și concuren țial al demersului pe care îl implic ă
procesul investi țional licita ția constituie o etap ă a acestui proces în cadrul c ăreia se valorific ă
oportunit ăț ile privind:
a. achizi ția unor bunuri de investi ții (ma șini, utilaje, instala ții etc.);
b. elaborarea documenta ției tehnico-economice (studii de prefezabilitate, s tudii de
fezabilitate, proiecte tehnice, caiete de sarcini, detalii de execu ție etc.);
c. realizarea (execu ția propriu-zis ă) a lucr ărilor de investi ții corporale (de natura
construc ții montaj).
Ea ofer ă entit ăț ii investitoare (investitorului) posibilitatea de a selecta din mai multe oferte (de
furnizare, de proiectare, de execu ție) pe aceea care r ăspunde cel mai bine criteriilor de selec ție
prestabilite.
Demersul metodologic vizând con ținutul, organizarea și derularea licita ției în investi ții
este reglementat, în principiu, doar pentru “invest i țiile finan țate integral sau par țial din
bugetul de stat, din bugetele locale, din fonduri le special constituite prin lege în afara acestor
69 bugete, din credite externe garantate de stat precu m și din surse proprii și credite bancare
acordate regiilor autonome” 5.
Reglement ările privind achizi țiile de bunuri și investi ții publice și sfera lor de aplicare
au caracter dinamic și complex 6.
În sensul reglementarilor în vigoare, din țara noastr ă licita ția constituie o procedur ă
impus ă achizi țiilor în sectorul public. Legisla ția consacr ă acestei proceduri o terminologie
specific ă a șa cum se relev ă în continuare 7.
– Achizi ția public ă înseamn ă dobândirea, definitiv ă sau temporar ă, de c ătre o
persoan ă juridic ă, definit ă ca autoritate contractant ă, a unor produse, lucr ări sau
servicii, prin atribuirea unui contract de achizi ție public ă.
– Contract de achizi ție public ă constituie acel contract cu titlu oneros, care se încheie
între o autoritate contractant ă, în calitate de achizitor și, dup ă caz:
a) cu un furnizor de produse, actul respectiv fiind contractul de furnizare;
b) cu un executant de lucr ări, actul respectiv fiind contractul de lucr ări (pentru proiectarea
ori execu ția unor lucr ări de construc ții);
c) cu un prestator de servicii, actul respectiv con stituindu-l contractul de servicii.
– Fonduri publice reprezint ă sumele alocate din bugetul de stat, bugetul asigur ărilor
sociale de stat, bugetul asigur ărilor sociale de s ănătate, bugetele fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului, bugetele locale, bugetele ins titu țiilor publice finan țate din venituri
extrabugetare, bugetul F.P.S. (APAPS), ajutoare fin anciare externe acordate României sau
institu țiilor publice și credite externe contractate sau garantate de stat ori de autorit ăț i ale
administra ției publice locale, precum și împrumuturi interne contractate de autorit ăț i ale
administra ției publice locale.
– Candidat se nume ște oricare furnizor, executant sau prestator, perso an ă fizic ă sau
juridic ă, care solicit ă, printr-o scrisoare de interes, invita ție de participare la o licita ție
restrâns ă sau la o negociere competitiv ă.
– Ofertant poate fi considerat oricare furnizor, executant sa u prestator, persoan ă fizic ă
sau juridic ă, care a depus o ofert ă.
– Oferta reprezint ă documenta ția care cuprinde propunerea tehnic ă (document al
ofertei elaborat pe baza cerin țelor, din caietul de sarcini, stabilite de autorita tea contractant ă)
și propunerea financiar ă (document al ofertei prin care se furnizeaz ă, de c ătre ofertant,
informa ții cu privire la pre ț, tarif și la alte condi ții financiare.
– Garan ție pentru participare – depozit valoric pus la dispozi ția autorit ăț ii
contractante de c ătre ofertant înainte de depunerea ofertei.
– Garan ție de bun ă execu ție a contractului reprezint ă depozitul valoric, titluri de credit
sau alte forme de garan ție prev ăzute de lege, puse la dispozi ția autorit ăț ii contractante, înainte
5 Ordinul comun MF-MLPAT nr. 784/34/N/13 aprilie 1998 , Practica auditului la institu țiile publice și legisla ția
util ă, Soc. Adev ărul SA, Bucure ști, 1997, p.62; O.G.R. nr.118/31 august 1999 privind achizi țiile publice (M.O.
nr.431/31.08.1999).
6 Ordinul MF-MLPAT nr. 553 din 31.05.1999 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind
con ținutul cadru de organizare a licita țiilor, prezentare a ofertelor, adjudecare, contract are și decontare a
execu ției lucr ărilor, aprobate prin ordinul comun al MF-MLPAT nr. 784/34/IV/13.04.1998;
– Ordinul MF-MLPAT nr.1743/69/IV/9.09.1996 publicat în MO nr. 232 /26.09.1996;
– OG nr.118/31.08.1999 privind achizi țiile publice, publicat în MO nr. 431/31.08.1999;
– OUG nr. 122/31.06.2000 pentru modificarea și completarea OG nr.118/1999, privind achizi țiile publice,
publicat ă în MO nr. 312/05.07.2000;
– HG nr. 728/22.08/2000 privind dosarul achizi ției publice și monitorizarea atribuirii contractelor de
achizi ție public ă, publicat ă în MO nr. 411/30.08.2000;
– HG nr. 729/22.08/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a procedurilor pentru atribuirea
contractelor de achizi ție public ă, publicat ă în MO nr. 409/30.08.2000;
7 OG nr.118/31.08.1999 privind achizi țiile publice, publicat în MO nr. 431/31.08.1999;
70 de încheierea contractului, de c ătre ofertantul invitat de autoritatea contractant ă s ă încheie
contractul de achizi ție public ă.
– Autoritate contractant ă este: a) oricare persoan ă juridic ă ce nu este de drept privat și
care r ăspunde unor condi țion ări alternative:
– este autoritate public ă și în cadrul ei se exercit ă calitatea de ordonator de credite ori
se finan țeaz ă din venituri extrabugetare;
– nu este autoritate public ă dar în cadrul ei se exercit ă calitatea de ordonator de credite;
– nu este autoritate public ă, nu exercit ă calitatea de ordonator de credite, dar se
finan țeaz ă din venituri extrabugetare;
b) oricare persoan ă juridic ă, în afara celor men ționate la lit a), care este institu ție public ă și se
afl ă sub influen ța dominant ă direct ă a uneia/unora dintre persoanele juridice prev ăzute la lit a)
ori sub influen ța dominant ă indirect ă a uneia/unora dintre institu țiile publice despre care se
vorbe ște la lit. b);
c) oricare persoan ă juridic ă care, în mod cumulativ, îndepline ște urm ătoarele condi ții:
– este de drept privat;
– este cu scop lucrativ;
– este sub influen ța dominant ă a uneia/unora dintre persoanele juridice prev ăzute la
lit. a) sau b);
– exercit ă activit ăț i relevante de interes public (transportul sau dist ribu ția apei
potabile, energiei electrice, energiei termice etc. ; prospec țiuni geologice; transport public pe
calea ferat ă și terestru de c ălători, programat, telecomunica ții etc.);
– beneficiaz ă de drepturi speciale sau exclusive pentru activit ăț ile relevante.
Principiile care stau la baza atribuirii contractul ui de achizi ție public ă conform art. 2
din O.G.R. nr. 118/31 august 1999 sunt:
a) libera concuren ță astfel încât orice furnizor de produse, executant de lucr ări sau
prestator de servicii, s ă aib ă dreptul de a deveni în condi țiile legii contractor;
b) eficien ța utiliz ării fondurilor publice, tocmai prin adoptarea siste mului concuren țial
și a criteriilor economice de atribuire a contractel or de achizi ții publice;
c) transparen ța procedurii de informare a celor interesa ți cu privire la atribuirea
contractelor de achizi ții publice;
d) tratamentul egal, aplicat contractorilor, în leg ătur ă cu criteriile de selec ție și de
atribuire a contractului de achizi ție public ă de c ătre autoritatea contractant ă;
e) confiden țialitatea, adic ă garantarea protej ării secretului comercial și a propriet ăț ii
intelectuale a ofertantului.
În mod evident licita ția în domeniul investi țiilor are câmp de manifestare în condi țiile
în care agen ții economici ac ționeaz ă în cadrul unei pie țe concuren țiale, în regim comercial,
având autonomia necesar ă încadr ării în mecanismele pie ței.
În categoria investi țiilor publice se cuprind cheltuielile de capital af erente: proiect ării,
execut ării obiectivelor de investi ții noi, inclusiv instala țiile aferente; moderniz ări,
transform ări, extinderi, consolid ări și alte investi ții determinate de ac țiuni accidentale la
construc ții și instala ții; utilajelor și echipamentelor tehnologice și montajului acestora în
cadrul lucr ărilor de investi ții; lucr ărilor și explor ărilor geologice precum și prospec țiunilor;
prest ărilor de servicii aferente investi țiilor ( asisten ță tehnic ă, proiectare, consultan ță etc.).
Sfera cheltuielilor de capital arondat ă investi țiilor publice pare incomplet ă întrucât r ămân în
afar ă cheltuielile (pre țul) pentru ob ținerea terenului ca amplasament al unor obiective d e
investi ții, ac țiunile de cercetare-dezvoltare și unele cheltuieli de constituire, iar în cazul
investi țiilor realizate în regie proprie – cheltuielile afe rente proiect ării, aviz ării și expertiz ării 8.
Exist ă mai multe alternative în raport cu care licita ția de execu ție în domeniul
investi țiilor se justific ă între care: interesul entit ăț ii investitoare cu privire la realizare
8 Greceanu Coco ș Virginia, Op.cit ., p.64.
71 investi ției cu cost optim și în condi ții de calitate corespunz ătoare, interesul entit ăț ii
finan țatoare pentru utilizarea eficient ă a resurselor alocate; concuren ța tot mai intens ă pe pia ța
investi ții – construc ții, dar mai ales teama de fenomene de corup ție care ar putea deturna o
parte din fondurile publice. În m ăsura în care entitatea finan țatoare sau investitoare dispune de
resurse limitate, iar folosirea eficient ă a lor constituie o cerin ță esen țial ă, licita ția de execu ție
devine o pârghie oportun ă pentru înf ăptuirea procesului investi țional. Tocmai de aceea în
cazul investi țiilor publice – îndrumarea metodologic ă, verificarea organiz ării, desf ăș ur ării și
adjudec ării licita ției, solu ționarea contesta țiilor etc. revin Ministerului Finan țelor Publice
Ministerului Lucr ărilor Publice Transporturilor și Locuin ței.
Remarc ăm în mod deosebit rolul Departamentului Lucr ărilor Publice în ceea ce
prive ște aplicarea procedurilor pentru atribuirea contrac telor de achizi ție public ă aferente
execut ării lucr ărilor de investi ții, prin 9:
– elaborarea normelor, prescrip țiilor și reglement ărilor vizând con ținutul proiectelor
tehnice, ofertelor și a altor documente necesare, organizarea, desf ăș urarea și finalizarea
licita țiilor;
– îndrumarea metodologic ă unitar ă cu privire la licita ția în domeniul investi țiilor;
– controlul modului de organizare, desf ăș urare și finalizare a licita țiilor de execu ție
și constatarea contraven țiilor pe aceast ă linie;
– participarea prin reprezentan ți – delega ți, la comisiile de licita ție pentru investi ții.
4.3.1.2. PROCEDURI PENTRU ATRIBUIREA CONTRACTULUI D E ACHIZI ȚIE PUBLIC Ă
Achizi ția public ă are o sfer ă de cuprindere mai larg ă decât licita ția. Ea are în vedere
promovarea, prin proceduri specifice, a celei mai b une oportunit ăț i privind furnizarea unor
produse, executarea unor lucr ări sau prestarea unor servicii, necesare autorit ăț ii contractante.
Autoritatea contractant ă estimeaz ă valoarea contractului de achizi ție public ă ce
urmeaz ă a fi atribuit prin aplicarea regulilor stabilite d e Guvern prin hot ărâre. Astfel se poate
constata faptul dac ă valoarea contractului, f ără TVA, este superioar ă sau nu echivalentului în
lei a pragului valoric prev ăzut. Conform reglement ării actuale 10 pragul valoric este pentru
contractul: de furnizare – 30.000 euro; de lucr ări – 125.000 euro și de servicii – 30.000 euro.
A șa cum reiese din reglement ările actuale 11 licita ția a fost impus ă în mod nemijlocit în
leg ătur ă cu realizarea investi țiilor publice de c ătre urm ătoarele entit ăț i achizitoare:
Parlamentul și institu țiile aflate sub controlul acestuia; Pre ședin ția; Guvernul, ministerele și
organele subordonate acestora; autorit ăț ile administra ției publice locale și institu țiile publice
subordonate acestora, autorit ăț ile judec ătore ști; Ministerul Public; institu țiile publice de
înv ăță mânt superior; Academia României și institu țiile subordonate; regiile autonome.
Excep țiile vizeaz ă achizi țiile publice care implic ă ap ărarea ță rii, ordinea public ă și
siguran ța na țional ă, precum și investi țiile societ ăț ilor comerciale în afara cazului în care
acestea folosesc în completare resurse de finan țare aprobate prin legea bugetului.
În func ție de valoarea și complexitatea investi țiilor, autorit ăț ile contractante pot aplica
una dintre urm ătoarele proceduri: a) licita ție deschis ă; b) licita ție restrâns ă; c) negociere
competitiv ă sau cu o singur ă surs ă; d) cerere de oferte de pre ț.
Câteva aspecte pot fi relevante cu privire la motiv a ția, procedura și efectele scontate
ale acestor forme de realizare a investi țiilor.
9 Cistelecan L., Cistelecan R., Licita ția în procesul investi țional, Tribuna Economic ă, nr. 10/1999.
10 O.U.G.R. nr. 118/31 august 1999 privind achizi țiile publice, publicat ă în M.O. nr. 431/31.08.1999.
11 H.G.R. nr. 725/22 august 2000 privind stabilirea li stei cuprinzând autorit ăț ile contractante , publicat ă în M.O.
nr. 408/30.08.2000.
72 a. Licita ția deschis ă se organizeaz ă într-o singur ă etap ă pentru investi ții de
complexitate redus ă. La ea pot participa un num ăr nelimitat de contractan ți în m ăsura în care
îndeplinesc condi țiile de calificare. Cifra 2 reprezint ă num ărul minim de participan ți la
aceast ă form ă de licita ție.
b. Licita ția restrâns ă se organizeaz ă pentru anumite investi ții publice care pot fi
executate de un num ăr restrâns de executan ți specializa ți, investi ția are caracter secret ori
licita ția deschis ă anterioar ă nu s-a finalizat. Num ărul minim de candida ți selecta ți la licita ția
restrâns ă este încadrat între 5 și 20. Licita ția restrâns ă necesit ă avizul Ministerului Finan țelor
Publice solicitat de c ătre entitatea investitoare.
c. Negocierea direct ă în vederea atribuirii contractului aferent realiz ării investi țiilor,
înseamn ă în fapt fie negocierea competitiv ă cu mai mul ți executan ți, fie negocierea cu un
singur executant. Exist ă în acest sens câteva motiva ții între care:
– investi țiile respective sunt de natura celor pentru care ex ecutantul are drepturi
exclusive (lucr ări de telefonie, c ăi ferate lucr ări artistice etc.);
– investi ția presupune achizi ții de elemente adi ționale care se pot procura exclusiv
de la executantul lucr ării de investi ții;
– la dou ă licita ții anterioare organizate s-a prezentat un singur co ntractant cu o ofert ă
corespunz ătoare;
– investi țiile având con ținut specific se încadreaz ă în profilul unei regii sau acestea
se realizeaz ă în regie, cu for țe proprii;
– investi ția se realizeaz ă de c ătre entit ăț i care func ționeaz ă cu capital autonomizat,
ca societate comercial ă ori cu capital privat, f ără a se face apel la fonduri publice.
d. Cerere de oferte de pre ț în care caz autoritatea contractant ă solicit ă oferte de pre ț
de la cel pu țin 3, dar nu mai pu țin de 2 executan ți de lucr ări, furnizori sau prestatori.
Atunci când la licita ție nu s-a prezentat un num ăr corespunz ător de ofertan ți, respectiv
la repetarea acesteia, dac ă exist ă cel pu țin un ofertant cu ofert ă corespunz ătoare, licita ția se
reface analizându-se oportunitatea reducerii pragul ui de calificare a ofertan ților sau
oportunitatea negocierii directe în m ăsura în care aceast ă procedur ă se justific ă.
4.3.2. TEHNICA REALIZ ĂRII LICITA ȚIEI DE INVESTI ȚII
4.3.2.1. CONSTITUIREA COMISIEI ȘI PUBLICITATEA
Organizarea licita ției revine entit ăț ii achizitoare (investitorului) care de altfel nume ște
comisia de evaluare pentru fiecare investi ție în parte. Organizator al licita ției poate fi, dup ă
caz, investitorul sau un agent economic specializat , angajat de c ătre investitor, având
experien ța profesionala și probitate moral ă.
Organizarea licita ției poate avea loc numai dup ă parcurgerea tuturor etapelor prev ăzute de
reglement ările legale, pentru promovarea investi țiilor și dup ă ob ținerea avizelor, acordurilor și
autoriza ției de construc ție. Aceasta înseamn ă c ă organizarea licita ției poate avea loc numai
dup ă aprobarea investi ției, ob ținerea autoriza ției de construc ție, asigurarea fondurilor pentru
primul an de execu ție conform prevederilor legale, elaborarea document elor de organizare a
licita ției, a documenta ției tehnice, verificate din punct de vedere tehnic și economic.
Comisiei de licita ție îi revine misiunea de a preg ăti, de a organiza și de a realiza
licita ția printr-o suit ă de proceduri, acte și fapte. Avem în vedere: publicitatea anun țului de
participare în Monitorul Oficial al României, Parte a a VI-a – Achizi ții publice și, dup ă caz,
într-un cotidian local, într-un cotidian de larg ă circula ție interna țional ă de specialitate;
realizarea preavizului de licita ție în pres ă și, dup ă caz, facilitarea vizit ării prealabile a
amplasamentului investi ției; urm ărirea realiz ării și asigur ării documentelor licita ției;
73 transmiterea instruc țiunilor pentru contractori (ofertan ți); primirea ofertelor; evaluarea,
adjudecarea, anularea sau amânarea licita ției.
Comisia de evaluare este constituit ă din cel pu țin 5 membri cu preg ătire profesional ă
și experien ță relevant ă. De regul ă reprezentantul autorit ăț ii contractante are calitatea de
pre ședinte.
Comisia de evaluare: a) verific ă respectarea regulilor de depunere și prezentare a
ofertelor; eligilibilitatea și înregistrarea ofertan ților; capacitatea tehnic ă și financiar ă a
ofertantului; b) calific ă/exclude ofertantul; c) evalueaz ă ofertele, respinge ofertele
necorespunz ătoare și stabile ște oferta câ știg ătoare; d) îndepline ște alte atribu ții specifice.
Exist ă anumite incompatibilit ăț i în leg ătur ă cu membri comisiei de evaluare. Ele
privesc gradul de rudenie, natura rela țiilor de munc ă și a celor de proprietate ale acestora cu
ofertan ții.
4.3.2.2. DOCUMENTA ȚIA PENTRU ELABORAREA ȘI PREZENTAREA OFERTEI
Documentele licita ției prin con ținutul și structura lor atest ă poten țialul de informare
pus la dispozi ția ofertan ților de c ătre autoritatea contractant ă. Apreciem c ă fiecare pies ă
răspunde unei anumite func ții, în acest demers, dup ă cum urmeaz ă:
– anun țul publicitar și / sau invita ția de participare la licita ție declan șeaz ă și relev ă
inten ția investitorului. Anun țul publicitar nu poate fi lansat înainte de verific area
documenta ției de licita ție de c ătre organele abilitate;
– instruc țiunile pentru ofertan ți au un con ținut complex întrucât ofer ă acestora:
informa ții generale referitoare la investi ția respectiv ă, descrieri tehnice și elemente grafice,
informa ții financiare privind structura resurselor de finan țare (provenien ța), preciz ări și
cerin țe cu privire la criteriile de calificare, la pre țuri și tarife, forma de contract, modul de
prezentare a valorii ofertei, garan ția de bun ă execu ție, clauze și negocieri, termene de execu ție
și recep ție precum și alte informa ții;
– formularele de ofert ă și contract de achizi ție public ă, asigur ă caracterul unitar al
formaliz ării documenta ției;
– proiectul tehnic incluzând piese scrise și desenate, selec ționate în scopul licita ției,
constituie ansamblul informa țional specific pentru fiecare investi ție în parte și baza pentru
stabilirea solu țiilor tehnice și organizatorice de execu ție a lucr ărilor;
– caietele de sarcini reprezint ă descrierea lucr ărilor care fac obiectul licita ției, iar
plan șele ofer ă o prezentare grafic ă a acelora și lucr ări. Distingem o varietate de caiete de
sarcini cum ar fi: pentru proiectarea lucr ărilor, pentru realizarea investi ției, pentru probe,
verific ări și recep ție, pentru furnituri, caiete de sarcini generale și speciale etc.;
– listele privind volumul lucr ărilor și listele de utilaje și echipamente constituie
pentru ofertan ți sursa de informa ții în vederea aprecierii și evalu ării parametrilor ofertei;
– alte date și informa ții importante pentru contractan ți se refer ă la amplasamente,
regimul juridic și starea terenului, condi ții hidrologice, geologice și climatice, starea
drumurilor etc.
Documentele licita ției se pun la dispozi ția contractan ților contra cost. Câte un
exemplar din documenta ția de licita ție se trimite direc țiilor de specialitate din Ministerul
Finan țelor Publice și Ministerul Lucr ărilor Publice Transporturilor și Locuin ței, pentru a fi
verificate dac ă sunt îndeplinite condi țiile de organizare a licita ției.
74 4.3.2.3. INSTRUC ȚIUNILE PENTRU OFERTAN ȚI ȘI CONDI ȚIILE DE CALIFICARE
1. Instruc țiunile pentru ofertan ți au rolul de a crea un cadru unitar de analiz ă și
interpretare a documentelor licita ției și a licita ției declan șate, de c ătre oricare poten țial
ofertant. Instruc țiunile pentru ofertan ți cuprind: borderoul documentelor licita ției, informa ții
cu caracter general privind investi ția pentru care se organizeaz ă licita ția, informa ții privind
investi ția și natura surselor de finan țare, cerin țe și criterii de selec ție pentru ofertan ți, preciz ări
referitoare la pre țuri și tarife, cerin țe și clauze privind formularea ofertei, garan ția de bun ă
execu ție, forma de contract, termene, clauze și negocieri.
Ofertan ții poten țiali trebuie s ă fac ă dovada îndeplinirii condi țiilor de calificare, iar
organizatorii licita ției în urma analizei întreprinse informeaz ă asupra faptului dac ă un ofertant
este sau nu eligibil, deci calificat pentru a parti cipa la licita ție.
2. Condi țiile de calificare și selec ție a ofertan ților sunt impuse prin acte normative.
De și numeroase, acestea pot fi sintetizate în raport c u scopul urm ărit de autoritatea
contractant ă (investitor), în aceast ă etap ă a procesului investi țional, prin intermediul comisiei
de licita ție. Scopul lor este acela ca investitorul s ă se asigure cu privire la calitatea, capacitatea
și bonitatea unit ăț ii poten țial ofertante. Câteva dintre aceste criterii, la ca re ofertantul trebuie
să r ăspund ă corespunz ător sunt formulate în continuare:
– calitatea de agent economic a ofertantului;
– existen ța real ă și func ționarea în anumi ți parametri a agentului economic;
– performan țele anterioare demonstrate, în sectorul s ău. Contractantul trebuie s ă aib ă
o cifr ă medie general ă de afaceri pe ultimii trei ani numai din activitat ea de construc ții
montaj, cel pu țin egal ă cu plafonul stabilit prin documentele de licita ție. Plafonul trebuie s ă
fie cuprins între 1,5-3 ori valoarea medie anual ă a lucr ării supus ă licita ției;
– lipsa sanc țiunilor și contraven țiilor privind concuren ța neloial ă;
– existen ța personalului specializat pentru realizarea lucr ărilor de investi ții;
– dotarea corespunz ătoare cu tehnic ă, utilaje și echipamente;
– starea financiar ă a societ ăț ii reflectat ă în bilan ț;
– inexisten ța st ării de blocaj financiar, insolvabilitate, faliment, administrare sindic ă,
anchet ă legal ă, suspendare din activitate;
– îndeplinirea obliga țiilor fiscale;
– capacitate tehnic ă, economic ă, material ă și uman ă de a executa lucrarea respectiv ă;
– certificarea de bun ă execu ție atribuit ă pentru lucr ări de investi ții adjudecate la
licita ții anterioare;
– scrisori de recomandare emise de c ătre b ănci;
– alte cerin țe.
În cazul licita ției deschise num ărul contractorilor-executan ți care pot depune ofert ă
este nelimitat. Oricare executant de lucr ări are dre]ptul s ă solicite invita ție de participare
pentru a depune ofert ă, în cazul aplic ării procedurii prin licita ție restrâns ă sau prin negociere
competitiv ă.
Autoritatea contractant ă, prin comisia de evaluare stabile ște dup ă analiza de rigoare,
candida ții selecta ți dintre candida ții califica ți.
Num ărul candida ților selecta ți trebuie s ă se încadreze între 5 și 20 în cazul licita ției
restrânse; peste 3 și nu mai pu țin de 2, în cazul negocierii competitive. Candida ților selecta ți li
se transmite invita ție de participare la licita ție sau negociere.
75 4.3.3. OFERTA
Oferta are dou ă componente esen țiale: propunerea tehnic ă și propunerea financiar ă.
Propunerea tehnic ă trebuie elaborat ă în concordan ță cu caietul de sarcini. În cazul
licita ției deschise, prin negociere sau cu o singur ă surs ă ori prin cerere de ofert ă, la
propunerea tehnic ă se ata șeaz ă documentele de calificare ale ofertantului.
Propunerea financiar ă trebuie s ă con țin ă toate informa țiile necesare evalu ării
financiare a ofertei.
Oferta constituie angajamentul ferm al ofertantului de a prelua în execu ție lucr ările de
investi ții pentru care s-a organizat licita ția. Oferta este structurat ă astfel încât s ă constituie un
răspuns, deci un angajament la documentele licita ției. Câteva cerin țe ale ofertei de licita ție în
investi ții pot fi sintetizate astfel:
– oferta trebuie s ă fie ferm ă, definitiv ă, cu caracter obligatoriu asupra con ținutului
documentelor licita ției;
– oferta se subordoneaz ă clauzelor juridice și financiare în raport cu documentele
licita ției;
– oferta are caracter voluntar, dar ferm;
– revocarea ofertei de c ătre executant, de și posibil ă, genereaz ă sanc țiuni;
– oferta de licita ție, în general, în investi ții în special este riguros încadrat ă în timp,
sub aspectul depunerii și valabilit ăț ii;
– valoarea ofertei se stabile ște de c ătre executant pe baza informa țiilor furnizate prin
documentele licita ției, luând în considerare volumul (cantitatea) lucr ărilor (materiale, utilaje,
echipamente etc.) și pre țurile unitare sau totale pe articole și capitole de lucr ări ale ofertei.
Pre țurile pot fi, în func ție de condi țiile contractului, fixe sau indexabile.
Oferta include, în general, urm ătoarele piese: scrisoarea de transmitere a ofertei,
formularul de ofert ă, dovada trimiterii, dovada depunerii garan ției de participare, la oferta
depus ă, liste cu cantit ăț ile de lucr ări, liste cu cantit ăț ile de utilaje și echipamente, tabele cu
informa ții suplimentare, documente și informa ții privind calificarea și alte informa ții.
Procedura de prezentare a ofertei (în original și în copie, introduse în câte un plic
interior și ambele introduse într-un plic exterior, fiecare, cu men țiunile precizate în
instruc țiunile c ătre ofertan ți) are caracter unitar pentru candida ți și vizeaz ă asigurarea
securit ăț ii fiec ărei oferte, precum și tratarea lor în condi ții de legalitate și echitate.
Candidatul are obliga ția de a depune oferta la adresa și pân ă la data limit ă pentru
depunere, stabilite în anun țul sau în invita ția de participare, asumându- și riscul.
În cazul în care criteriul de selec ție al ofertei, comunicat prin anun țul de participare, îl
constituie avantajul economic, ofertan ții au dreptul s ă depun ă odat ă cu oferta de baz ă și oferte
alternative. Aceste oferte trebuie s ă se încadreze în cerin țele minime obligatorii prev ăzute în
caietul de sarcini.
4.3.4. TRATAREA OFERTELOR ȘI FINALIZAREA LICITA ȚIEI
Tratarea ofertei înseamn ă de fapt: deschiderea examinarea și clasificarea ofertelor;
evaluarea și compararea ofertelor; adjudecarea și finalizarea licita ției.
Cu privire la tratarea ofertelor câteva aspecte pot fi remarcate.
1. Deschiderea ofertelor se efectueaz ă în plenul comisiei de evaluare, în prezen ța
ofertan ților care au depus oferte și au fost declara ți eligibili. În procesul-verbal întocmit cu
aceast ă ocazie se va men ționa lista ofertelor re ținute și lista ofertelor respinse, cu precizarea
principalelor caracteristici ale acestora. Comisia de evaluare va lua în considerare ofertele
alternative numai dac ă acestea sunt acceptate din punct de vedere al solu țiilor de calitate de
către proiectant și dup ă caz de c ătre speciali ști atesta ți în domeniu.
76 Ofertele candida ților selec ționa ți se verific ă și se analizeaz ă de c ătre membri comisiei
de evaluare dac ă au fost întocmite corect; dac ă valorile din centralizatoarele obiectelor și
categoriilor de lucr ări au fost corect însumate; dac ă articolele din listele de cantit ăț i de lucr ări
au fost corect cotate; dac ă exprimarea în unit ăț i de m ăsur ă este corect ă. În cazul unor
neclarit ăț i se solicit ă ofertan ților clarific ări și documente justificative f ără a se permite
modificarea valorii ofertei sau con ținutului acesteia.
2. Evaluarea ofertelor se realizeaz ă de c ătre comisia de evaluare prin apreciere simpl ă
a calit ăț ilor tehnice și valorice sau prin punctaj pe baza unor coeficien ți aplica ți la parametrii
ofertelor.
3. Compararea ofertelor se realizeaz ă pe baza unor criterii de selec ție și punctaje
acordate parametrilor ofertelor, între care: valoar ea ofertei; durata de execu ție a lucr ării de
investi ții; nivelul tehnic al utilajelor și echipamentelor, bonitatea, situa ția financiar ă și
performan țele ofertantului; calificarea personalului; capacit atea de organizare și
performan țele de calitate asumate etc.
4. Adjudecarea constituie procedura prin care comisia de evaluare decide încredin țarea
unui anumit ofertant a execu ției lucr ării de investi ții pentru care a licitat. Criteriul pentru
atribuirea contractului de achizi ție public ă poate fi numai:
a) fie oferta cea mai avantajoas ă din punct de vedere economic;
b) fie în mod exclusiv, pre țul cel mai sc ăzut.
Oferta cea mai avantajoas ă din punct de vedere economic este aceea care întru ne ște
punctajul cel mai mare rezultat din aplicarea unui algoritm de calcul.
Oferta atribuit ă pe criteriul exclusiv al pre țului cel mai sc ăzut trebuie s ă respecte cel
pu țin nivelul minim de calitate impus de caietul de sa rcini.
Hot ărârea de adjudecare-atribuire a contractului de ach izi ție public ă se ia cu votul
favorabil al 2/3 din num ărul voturilor membrilor comisiei de evaluare între care cel pu țin 2
voturi trebuie s ă apar țin ă investitorului, organelor Ministerului Finan țelor Publice sau
Ministerului Lucr ărilor Publice.
5. Comunicarea hot ărârii comisiei de evaluare către câ știg ători se concretizeaz ă în
scrisoarea de acceptare (prin care se notific ă acceptarea ofertei, valoarea ofertei acceptate,
încredin țarea contractului de execu ție și invita ția de a perfecta contractul și a depune garan ția
de bun ă execu ție). Garan ția de bun ă execu ție se constituie ca scrisoare de garan ție bancar ă: a)
privind cuantumul valoric al garan ției de bun ă execu ție care se actualizeaz ă trimestrial sau b)
garantarea contului garan ției de bun ă execu ție constituit de contractor și alimentat de
investitor prin retu șă ri succesive din situa țiile de plat ă lunar ă, pân ă la atingerea plafonului
stabilit.
6. Finalizarea în termeni pozitivi a licita ției de execu ție are loc prin perfectarea și
semnarea contractului de execu ție între investitor și executant în limite de timp precizate. În
termeni negativi poate interveni, în mod excep țional, anularea licita ției (dac ă valoarea ofertei
nu acoper ă valoarea investi ției estimate de autoritatea investitoare; au fost d epuse contesta ții
întemeiate sau alte cazuri speciale) sau amânarea l icita ției ( atunci când documentele
licita ției sunt incomplete).
În ideea perfec țion ării con ținutului și cadrului de realizare a licita ției de execu ție în
domeniul investi țiilor formul ăm câteva aprecieri dup ă cum urmeaz ă:
1. Demersul licita ției de execu ție în investi ții se justific ă într-un plan mai larg decât
cel oferit de domeniul public, fapt motivat de ceri n țele mecanismelor de pia ță și de raportul
dintre sectorul public și cel privat.
2. În constituirea și func ționarea comisiilor de evaluare pentru atribuirea co ntractului
de achizi ție public ă ar trebui s ă aib ă preponderen ță criteriul responsabilit ăț ii în virtutea
sarcinilor de serviciu, cu atât mai mult cu cât fie care dintre membri acesteia este exponentul
unei autorit ăț i.
77 3. Condi țiile de calificare ale executan ților de lucr ări pentru a putea participa la
licita ție pot fi sintetizate prin trei cerin țe cumulative, respectiv: “ de a fi”; “de a ști”; “de a
putea”.
4. Întregul demers al licita ției de execu ție a investi țiilor, apreciem c ă trebuie
subordonat criteriilor de: eficien ță economic ă, legalitate și moralitate.
4.4. ORGANIZAREA EXECUT ĂRII LUCR ĂRILOR DE INVESTI ȚII
4.4.1. FORMELE DE REALIZARE A LUCR ĂRILOR DE INVESTI ȚII
Este cunoscut faptul c ă realizarea investi țiilor corporale, presupune în cea mai mare
măsur ă executarea unor lucr ări de construc ții propriu-zise, montajul utilajelor tehnologice
corespunz ătoare și efectuarea altor cheltuieli. Înf ăptuirea investi țiilor cade în sarcina
beneficiarilor și titularilor, care le realizeaz ă prin unit ăț i antrepriz ă de construc ții sau direct
prin activitatea organizat ă în acest scop de beneficiarii de investi ții.
Corespunz ător acestor accep țiuni, investi țiile se pot realiza în dou ă forme și anume: a)
în antrepriz ă; b) în regie.
Investi țiile în antrepriz ă se execut ă pe baz ă de contracte de antrepriz ă, de c ătre unit ăț i
de antrepriz ă în construc ții. Aceste unit ăț i dispun de resurse pentru crearea bazei tehnico –
materiale, constând în: baze de produc ție (sta ții de betoane și mortare, ateliere de confec ții
metalice, ateliere de tâmpl ărie); sta ții sau baze de utilaje S.U.T., I.U.C.T.; dot ări social –
gospod ăre ști (locuin țe, c ămine, cantine, cluburi etc.). În acela și timp unit ăț ile de construc ții
dispun de personal specializat pentru executarea lu cr ărilor.
Investi țiile în regie se realizeaz ă cu for țele proprii ale unit ăț ilor investitoare, în care
caz se organizeaz ă sectoare distincte în cadrul întreprinderii, care se preocup ă de
aprovizionarea cu materiale, asigurarea utilajelor și a personalului necesar pentru desf ăș urarea
lucr ărilor.
În etapa actual ă peste 80% din volumul lucr ărilor de investi ții se execut ă în antrepriz ă.
Realizarea investi țiilor în antrepriz ă prezint ă avantaje importante, ceea ce face ca aceast ă
form ă de executare a lucr ărilor s ă capete noi dimensiuni.
În primul rând, prin executarea investi țiilor în antrepriz ă are loc perfec ționarea și
dezvoltarea bazei tehnico – materiale a întreprinde rilor de construc ții. În acest cadru, unit ăț ile
de construc ții se specializeaz ă în executarea lucr ărilor, î și creeaz ă baze de produc ție sau de
utilaje, î și asigur ă permanentizarea unui nucleu de personal, dobândind astfel experien ța
proprie necesar ă în organizarea activit ăț ii de produc ție.
În cadrul execut ării lucr ărilor de investi ții în regie, nu poate fi vorba de dezvoltarea
bazei tehnico – materiale a produc ției de construc ții, pentru c ă dot ările necesare în perioada de
construc ție se lichideaz ă la terminarea lucr ărilor, iar personalul folosit la execu ția lucr ărilor
este eliberat.
În al doilea rând, în cazul execut ării lucr ărilor în antrepriz ă, se asigur ă o continuitate
în organizarea produc ției, fapt care permite folosirea mai ra țional ă a resurselor; totodat ă,
unit ăț ile de construc ții pot s ă-și stabileasc ă frontul de lucru de natur ă s ă asigure folosirea din
plin a capacit ăț ilor de produc ție de care dispun.
Dimpotriv ă în cazul execut ării lucr ărilor în regie, datorit ă caracterului lor ocazional nu
este posibil ă o asemenea organizare a lucr ărilor.
În al treilea rând, executarea lucr ărilor în antrepriz ă permite introducerea procedeelor
moderne de conducere, organizare și desf ăș urare a produc ției. Avem în vedere aici stabilirea
unei anumite structuri de produc ție și de conducere a întreprinderilor de construc ții care s ă
corespund ă volumului, dispersiei și complexit ăț ii lucr ărilor, posibilitatea folosirii metodei
drumului critic în organizarea execut ării lucr ărilor etc. Mai mult, în cadrul unit ăț ilor de
78 construc ții este posibil ă informatizarea lucr ărilor de contabilitate și calcul. Prin aceste
avantaje, antrepriza este superioar ă execut ării lucr ărilor în regie.
În sfâr șit, spre deosebire de executarea lucr ărilor în regie în cazul execut ării lucr ărilor
în antrepriz ă atribu țiunile agen ților care concur ă la realizarea investi țiilor (proiectant,
beneficiar, investitor) sunt delimitate riguros, în trucât între aceste unit ăț i se încheie contracte
(de proiectare și de antrepriz ă), prin aceasta asigurându-se exercitarea unui cont rol permanent
pe parcursul desf ăș ur ării lucr ărilor. Sunt și situa ții în care este mai eficient ă executarea
lucr ărilor în regie, cum ar fi cazul lucr ărilor de valori mici și cu un grad redus de
complexitate, a lucr ărilor speciale pentru a c ăror executare exist ă for ță de munc ă calificat ă la
beneficiari, a unor lucr ări de mic ă mecanizare, sau a investi țiilor izolate și de volum redus.
4.4.2. CON ȚINUTUL ȘI MODUL DE ORGANIZARE A ȘANTIERELOR DE CONSTRUC ȚII –
MONTAJ
O etap ă de cea mai mare importan ță în cadrul procesului investi țional o constituie
executarea lucr ărilor de investi ții, fapt care impune o preg ătire și organizare corespunz ătoare,
asigurate prin:
– schema general ă de organizare a șantierului;
– proiectul de organizare a execut ării lucr ărilor de construc ții – montaj .
Organizarea șantierelor cuprinde complexul de m ăsuri tehnice – organizatorice care se
iau în vederea realiz ării lucr ărilor de investi ții la termenele planificate și în limita sumelor
aprobate, m ăsuri care vizeaz ă reducerea duratelor de execu ție și a costului lucr ărilor, precum
și cre șterea calit ăț ii acestora. M ăsurile men ționate se stabilesc anticipat, dar pot fi luate și pe
parcursul lucr ărilor de construc ții de baz ă. În cadrul organiz ării șantierelor se realizeaz ă o
serie de lucr ări de construc ții cu caracter definitiv sau de natura baracamentel or și
amenaj ărilor provizorii și totodat ă se efectueaz ă unele cheltuieli care nu se materializeaz ă în
obiecte de construc ții provizorii sau definitive.
De fapt, șantierul a constituit veriga de baz ă în re țeaua unit ăț ilor de antrepriz ă în
construc ții, pân ă în anul 1984. Locul s ău a fost luat de brigada antrepriz ă de construc ții –
montaj al c ărei rol și func ții erau definite prin for ța de munc ă de care dispune și dot ările
materiale (utilaje de construc ții, materiale etc.) în raport cu sarcinile de plan stabilite prin
contract. Șantierul r ămâne
Ca atare șantierul va putea fi definit prin totalitatea facto rilor de produc ție (for ță de
munc ă, mijloace de munc ă, valori materiale, obiecte ale muncii) aronda ți, pentru realizarea
unui anumit obiect de investi ții, pe amplasamentul stabilit. Organizarea acestor factori
constituie o necesitate pentru declan șarea frontului de lucru în vederea înf ăptuirii obiectivului.
În acest context, apreciem c ă, organizarea de șantier, are loc la nivelul și în cadrul fiec ărui
șantier.
Lucr ările pentru organizarea șantierelor se pot materializa în obiecte de constru c ții
provizorii sau definitive cum ar fi: a) construc ții social culturale și administrative (locuin țe,
dormitoare în vagoane, bacuri, corturi, cantine, cl uburi, birouri, puncte sanitare și
farmaceutice, unit ăț i comerciale etc.); b) construc ții pentru servirea produc ției (depozite și
magazii, rampe și plafoane pentru desc ărcare – depozitare, remize pentru utilaje etc.); c) sec ții
de produc ție industrial ă – secundar ă, ateliere de confec ții metalice, poligoane de prefabricate,
sta ții pentru prepararea betoanelor și mortarelor; d) construc ții și instala ții de folosin ță
general ă (drumuri de șantier, linii decovil, linii ferate înguste, c ăi pentru macarale, re țele
provizorii de ap ă, canalizare, electrice, împrejmuiri provizorii etc .); e) instala ții și lucr ări de
organizare necesare execut ării pe timp friguros și la lumin ă artificial ă.
În afar ă de aceste lucr ări, pentru organizarea șantierelor se efectueaz ă o serie de
cheltuieli nematerializate în obiecte de construc ții provizorii sau definitive, legate de
79 transportul muncitorilor la, și de la, locul de munc ă, demontarea și remontarea obiectelor de
organizare provizorii, chirii etc.
Schema general ă de organizare a șantierului se integreaz ă în proiectul tehnic, se
elaboreaz ă de c ătre proiectant, ea reprezentând faza I de proiectar e a organiz ării șantierului și
are scopul de a preciza solu țiile de execu ție și toate elementele necesare acestora, inclusiv
eșalonarea duratelor de execu ție și volumul diferitelor utilit ăț i.
În cadrul schemei generale de organizare, unitatea de proiectare elaboreaz ă: graficul
coordonator al e șalon ării lucr ărilor de investi ții în timp, pe stadii fizice și valorice, cu
nominalizare pe categorii de executan ți; lista metodelor de execu ție indicate pentru fiecare
obiect și stadiu fizic, cu precizarea modului de executare, fiind înso țite de schi țe și calcule;
planul general de organizare a șantierului în cadrul c ăruia se dau solu țiile de executare a
lucr ărilor și instala țiilor provizorii necesare servirii șantierului.
În principal, în schema general ă de organizare a șantierului, solu țiile date privesc:
necesarul de for ță de munc ă pe specialit ăț i prezentat sub form ă de grafic e șalonat în timp și
corelat cu procesul execut ării lucr ărilor; volumul construc țiilor provizorii și instala țiile de
servire a șantierului și posibilit ăț ile de realizare a lucr ărilor de organizare de șantier.
Așadar, prin schema general ă de organizare, proiectantul are în vedere stabilir ea
surselor de aprovizionare cu materiale necesare, po sibilit ăț ile de recrutare a for ței de munc ă,
solu țiile tehnologice pentru executarea lucr ărilor de baz ă, necesarul de utilaje, de for ță de
munc ă, leg ăturile șantierului cu c ăile de comunica ții și cu re țele de utilit ăț i (energie, ap ă, gaze
etc.). Tot în cadrul acestei faze de proiectare a o rganiz ării șantierului se includ și piesele
desenate (planul general de amplasare a obiectelor de investi ții în amplasamentul fixat etc.).
Proiectul de organizare a execut ării lucr ărilor de construc ții – montaj constituie cea
de a doua faz ă a proiect ării organiz ării de șantier, prin care se adânce ște și se detaliaz ă
solu țiile indicate în schema general ă de organizare a șantierului. Principalele elemente
cuprinse în proiect (piese desenate, grafice, diagr ame, piese scrise, tabele) constau în:
– graficul general de execu ție a obiectivului;
– tehnologia de execu ție adoptat ă pe obiecte și pe categorii de lucr ări;
– graficul necesarului de for ță de munc ă;
– graficul necesarului de materiale;
– graficul necesarului de utilaje și mecanisme de construc ții;
– solu ții privind cazarea personalului;
– solu ții privind amplasarea obiectelor de organizare a șantierului (birouri, magazii, depozite
etc.);
– necesarul de utilit ăț i privind organizarea șantierului;
– planul general de organizare a șantierului cu precizarea amplasamentelor construc țiilor
provizorii.
Proiectul de organizare a execu ției lucr ărilor de construc ții – montaj se elaboreaz ă de
către unitatea de construc ții, dup ă câ știgarea licita ției de execu ție și contractarea lucr ărilor.
Prin proiectul de organizare se stabilesc: termenel e de înf ăptuire a lucr ărilor de
investi ții în cadrul graficului calendaristic, pe etape int ermediare și în mod corelat cu execu ția
lucr ărilor conexe și colaterale.
În al doilea rând, prin proiectul de organizare se stabilesc metodele de execu ție,
solu țiile constructive, ordinea de aplicare a acestor so lu ții în cadrul fluxului tehnologic și
mijloacele tehnice necesare. Pe baza solu țiilor tehnico–constructive adoptate prin proiectul de
organizare a lucr ărilor, se stabile ște în continuare necesarul de materiale de construc ții,
inclusiv a surselor de aprovizionare, cât și solu țiile de alimentare a șantierului cu energie
electric ă și termic ă, cu ap ă etc., dându-se prioritate cooper ării pe platforme industriale sau în
zon ă, în vederea reducerii costului organiz ării de șantier și implicit al investi țiilor.
80 Prin fluxul tehnologic adoptat, proiectul de organi zare d ă indica ții concrete pentru
amplasarea și organizarea sec țiilor anexe productive: ateliere de confec ții metalice, baze și
sta ții de utilaje etc., în vederea cre ării condi țiilor pentru execu ția lucr ărilor de baz ă. Cu acela și
prilej se stabilesc traseele de legare a șantierului cu c ăile de comunica ție, re țelele de ap ă și
energie electric ă și se fac preciz ări pentru amplasarea magaziilor și a depozitelor, precum și a
construc țiilor administrativ – gospod ăre ști necesare în perioada de executare a lucr ărilor.
Stabilirea necesarului de for ță de munc ă constituie un alt obiectiv important care se
realizeaz ă prin proiectul de organizare. Necesarul de for ță de munc ă se stabile ște în structur ă
pe calific ări, în corela ție cu graficul de executare a lucr ărilor și, odat ă cu aceasta, sunt
precizate solu țiile de cazare adoptate și necesarul de construc ții provizorii afectate caz ării, sau
posibilit ăț ile de închiriere a unor spa ții. În aceast ă direc ție este recomandat ă folosirea cu
prioritate a unor spa ții existente, libere și numai ca ultim ă solu ție se trece la realizarea unor
noi dot ări.
4.5. METODE CLASICE DE ORGANIZARE A EXECUT ĂRII LUCR ĂRILOR
DE CONSTRUC ȚII – MONTAJ
Între metodele clasice de organizare a execut ării lucr ărilor de construc ții – montaj se
pot men ționa: metoda succesiv ă, metoda paralel ă și metoda în lan ț.
Metoda succesiv ă presupune organizarea execu ției lucr ărilor de a șa manier ă, încât
frontul de lucru s ă fie deschis în mod e șalonat, dup ă terminarea fiec ărui obiect, în succesiunea
indicat ă de procesul tehnologic. Aceast ă metod ă prezint ă avantajul c ă necesit ă un num ăr redus
de muncitori, dar are dezavantajul unei durate rela tiv mari a lucr ărilor.
Metoda paralel ă de execu ție a lucr ărilor de construc ții presupune deschiderea
frontului de lucru în acela și timp la toate obiectele și continuarea execut ării lucr ărilor pân ă la
terminarea lor. Aceast ă metod ă presupune angajarea unui mare num ăr de muncitori pentru
execu ția lucr ărilor, deschiderea unor fronturi de lucru și folosirea cu eficien ță sc ăzut ă a for ței
de munc ă, a utilajelor și mecanismelor de construc ții.
Metoda în lan ț presupune organizarea execut ării lucr ărilor în mod continuu, uniform și
prin sincronizarea proceselor de lucru. În acest ca z, frontul de lucru este împ ărțit în sectoare;
brig ăzile complexe sau specializate au componen ță constant ă; se asigur ă executarea lucr ărilor
în intervale egale de timp la fiecare sector, întru cât complexul de lucr ări din fiecare sector este
delimitat în cicluri separate de execu ție. În esen ță , o forma ție de lucru execut ă acelea și lucr ări,
trecând de la un sector la altul, în lan ț sincronizat.
Clasificarea lan țurilor are în vedere o serie de criterii: particula rit ăț ile lucr ărilor de
construc ții, ritmicitatea, structura lucr ărilor etc. Particularit ăț ile lucr ărilor de executat impune
organizarea execut ării acestora în lan ț linear (la conducte magistrale, c ăi ferate, șosele, re țele
etc.) sau în lan ț pe sectoare (la lucr ări industriale, construc ții de locuin țe).
Ținând seama de ritmicitatea execu ției lucr ărilor, se pot întâlni lan țuri de lucru ritmice
sau neritmice . Deci durata de execu ție a lucr ărilor dintr-un ciclu poate fi egal ă de la un sector
la altul sau inegal ă.
În func ție de structura lucr ărilor de construc ții lan țurile de lucru pot fi specializate pe
elemente constructive, lan țuri pe obiecte și lan țuri complexe . În sfâr șit, în raport cu gradul de
stabilitate se pot organiza lan țuri de lucru stabile și lan țuri nestabile .
Folosirea metodei de lucru în lan ț permite cre șterea productivit ăț ii muncii și a calit ăț ii
lucr ărilor datorit ă specializ ării forma țiilor de lucru, asigur ării continuit ăț ii în munc ă, folosirii
ra ționale a utilajelor și mecanismelor de construc ții, reducerii costului lucr ărilor și a duratei de
execu ție.
81 4.6. PROGRAMAREA EXECUT ĂRII LUCR ĂRILOR DE CONSTRUC ȚII –
MONTAJ
. Programarea și organizarea execu ției lucr ărilor de construc ții – montaj utilizeaz ă
metode diverse, unele clasice, altele moderne. Într e metodele clasice re ținem programarea
calendaristic ă, iar între cele moderne metoda drumului critic.
4.6.1. PLANIFICAREA CALENDARISTIC Ă A EXECUT ĂRII LUCR ĂRILOR DE
CONSTRUC ȚII – MONTAJ
Se înscrie între metodele tradi ționale de programare, cuprinzând planul calendarist ic
general, planul calendaristic pe obiect și planul operativ lunar.
Planul calendaristic general se întocme ște sub forma unui grafic Gantt (diagram ă în
benzi) pentru întregul complex de lucr ări, în func ție de proiectul de organizare a lucr ărilor și
în concordan ță cu termenele de dare în func țiune prev ăzute în graficul coordonator de
eșalonare a investi ției.
Planul calendaristic pe obiect are, de asemenea, forma graficului Gantt și are rolul de
a e șalona lucr ările pe trimestre, luni și decade în func ție de: procesele de lucru aferente
realiz ării obiectului; volumul de lucr ări; succesiunea logic ă de executare a diferitelor procese
de lucru; corelarea execut ării lucr ărilor de instala ții și montaj cu cele de construc ții; asigurarea
continuit ăț ii în executarea proceselor de lucru. În acest scop , la elaborarea planului
calendaristic pe obiect se utilizeaz ă fi șele tehnologice ale proceselor de lucru. Planul
calendaristic pe obiect se detaliaz ă pe categorii de lucr ări, servind astfel asigur ării cu
materiale, prefabricate, mijloace de transport și for ță de munc ă.
Planul operativ lunar asigur ă punerea de acord a condi țiilor reale de execu ție din
fiecare lun ă cu sarcinile fizice și valorice din planul de produc ție trimestrial și cu prevederile
din proiectul de organizare a lucr ărilor. Necesitatea planific ării operative a produc ției de
construc ții – montaj este cauzat ă de apari ția unor factori neprev ăzu ți care modific ă ritmul și
volumul lucr ărilor programate.
Instrumentul de planificare operativ ă a produc ției îl constituie planul operativ lunar,
care cuprinde volumul lucr ărilor de construc ții – montaj ce urmeaz ă a se realiza în decursul
lunii, cu precizarea stadiilor fizice pe categorii de lucr ări, necesarul de materiale în structur ă,
for ța de munc ă pe specialit ăț i (betoni ști, dulgheri, zidari etc.), necesarul de utilaje de
construc ții (macarale, excavatoare, buldozere etc.), necesar ul de mijloace de transport.
Planul operativ lunar se aprob ă de c ătre conducerea întreprinderii de construc ții, iar
apoi se defalc ă pe brig ăzi și echipe, în vederea execut ării lui. Prin aceasta, se asigur ă
cunoa șterea sarcinilor de plan de c ătre fiecare forma ție de lucru și fiecare loc de munc ă.
Conduc ătorul forma ției de lucru are rolul de a urm ări justa repartizare a sarcinilor pe
executan ți și realizarea ritmic ă a lucr ărilor pe decade și zile.
4.6.2. FOLOSIREA METODEI DRUMULUI CRITIC ÎN PROGRAM AREA REALIZ ĂRII
OBIECTIVELOR DE INVESTI ȚII
Analiza drumului critic (ADC) reprezint ă o metod ă apar ținând cercet ării
opera ționale 12 a c ărei esen ță este programarea și urm ărirea proceselor complexe, bazat ă pe
no țiuni de teoria grafelor (conceptele de graf, drum, drum maxim etc.). Exceptând aceste
12 În cadrul cercet ării opera ționale, domeniu al matematicii cu largi aplica ții în economie și alte știin țe, ap ărut în
timpul celui de al doilea r ăzboi mondial, se înscriu: programarea matematic ă, teoria stocurilor, programarea
produc ției, teoria grafelor, teoria fenomenelor de a șteptare, teoria jocurilor, teoria reînnoirii echipa mentelor și
metodele de simulare (vezi Boldur Gh., Fundamentarea …, p. 20 – 22).
82 concepte fundamentale, analiza drumului critic și-a dezvoltat propriul e șafodaj de metode,
uneori foarte complexe, în care intervin metode de programare matematice, procedee
probabilistice, metode euristice 13 etc.
A.D.C. ca teorie și metod ă este mai nou ă decât cercetarea opera țional ă (ale c ărei
elemente au ap ărut cu multe secole în urm ă), dezvoltarea procedeelor sale a fost sus ținut ă mai
ales în SUA sub denumirea de Project Planning Tehni ques (PPT) care aveau la baz ă elemente
ale teoriei grafelor. Astfel, în 1957, M.R.Walker, colaboratorul sec ției “Integrated
Engineering Control Group” a firmei Du Pont și J.E.Kelley de la firma Remington Rand, au
reprezentat ciclul pentru realizarea unei fabrici c himice cu ajutorul graficului – re țea,
determinând și “Drumul critic”, adic ă succesiunea opera țiunilor de munc ă ce sunt decisive
pentru durata total ă a proiectului. Ei au denumit tehnica lor de planif icare “Critical Path
Metod” (CPM), adic ă metoda drumului critic.
Paralel, în 1958, pentru nevoi ale marinei militar e americane W.Fazar, în colaborare
cu unele firme de asisten ță , a pus la punct un alt procedeu de planificare în re țea “Programm
Evaluation Review Technique” (PERT).
În acela și an (1958), în Fran ța, Firma SEMA a elaborat o alt ă metod ă de planificare în
re țea, folosit ă pentru construc ția unei centrale electrice, “Metoda Poten țialelor Metra”
(MPM), metod ă ca are la baz ă îndeosebi lucr ările lui B.Roy.
Metoda drumului critic este cel mai elementar proc edeu al analizei drumului critic. În
metoda drumului critic se porne ște de la concep ția conform c ăreia realizarea lucr ărilor de
construc ții – montaj const ă dintr-un ansamblu de lucr ări, ac țiuni sau condi ții foarte variate,
intercorelate, care sunt denumite cu un termen gene ral activit ăț i.
În principiu, metoda const ă în alc ătuirea unei scheme tehnologice grafice, în care
figureaz ă un ansamblu de lucr ări, indicându-se succesiunea și interdependen ța activit ăț ilor.
Aceast ă schem ă grafic ă orientat ă, constituie din punct de vedere matematic un graf care
exprim ă procesul de realizare al ansamblului de lucr ări.
În stabilirea unui program de investi ții cu ajutorul metodei drumului critic trebuie s ă
se parcurg ă urm ătoarele etape:
1. Analiza și descompunerea proiectului în activit ăț i.
2. Întocmirea listei activit ăț ilor.
3. Întocmirea graficului de re țea.
4. Determinarea duratei de execu ție a obiectivului de investi ții.
5. Actualizarea graficului re țea.
1. Analiza și descompunerea proiectului în activit ăț i
Aceasta este faza de concep ție în care se stabile ște pe baza studiului am ănun țit al
documenta ției tehnice, înl ănțuirea tehnologic ă a diferitelor procese de lucru și a tuturor
activit ăț ilor legate de desf ăș urarea lucr ărilor.
Analiza structurii lucr ărilor, necesit ă colaborarea unor colective de speciali ști în
organizarea execut ării lucr ărilor. Aceast ă opera ție se recomand ă a se efectua în urm ătoarea
ordine: mai întâi stabilirea condi țiilor generale de lucru, apoi analiza obiectivelor principale
din care se compune lucrarea și în cele din urm ă întocmirea listei activit ăț ilor și a leg ăturilor
tehnologice.
Informa țiile ob ținute din studiul proiectului trebuie s ă permit ă ob ținerea urm ătoarelor
date minime 14 :
13 Boldur Gh., Fundamentarea complex ă a procesului decizional economic , Editura știin țific ă, Bucure ști, 1973,
p. 21.
14 Aurian I., Boldur Gh., Laz ăr S., Cercetarea opera țional ă în construc ții , Editura știin țific ă, Bucure ști, 1967, p.
91.
83 – data începerii lucr ării, durata de execu ție planificat ă și eventualele termene
intermediare;
– posibilit ăț i de procurare a resurselor (materiale, utilaje, fo r ță de munc ă), precum și
modul cum se asigur ă furnizarea utilajelor tehnologice;
– unit ăț ile care trebuie s ă coopereze la executarea lucr ărilor de construc ții;
– metodele tehnologice folosite la executarea lucr ărilor și gradul de mecanizare.
Dup ă analiza structurii proiectului se stabilesc activi t ăț ile, rela țiile de ordine dintre ele
(condi țion ările) și se determin ă durata acestora.
Activitatea este o parte distinct ă dintr-un proiect, un subproces precis determinat, care
consum ă timp și eventual resurse.
Activit ăț ile sunt de trei feluri: propriu-zise care consum ă timp și resurse, aștept ări
care consum ă numai timp și activit ăț i fictive care nu consum ă timp și nici resurse.
Durata oric ărei activit ăț i deterministe se stabile ște cu ajutorul formulei:
knNqd
pmij
ij
⋅ ⋅= (4.1)
în care:
dij – reprezint ă durata activit ăț ii ( ij );
qij – cantitatea de lucr ări ce trebuie executate la activitatea ( ij );
Nm – num ărul de muncitori din echipa care execut ă lucrarea;
np – norma de produc ție;
k – indicele mediu de îndeplinire a normei.
De exemplu, pentru activitatea de zid ărie din c ărămid ă, la care qij = 264 mc, np=
3mc/om zi, Nm = 10 muncitori și k = 1,1 aplicând formula de mai sus, ob ținem:
1 1 310 264
,dij ⋅ ⋅= = 8 zile
Durata unei activit ăț i probabiliste se stabile ște cu ajutorul formulei:
64bmadij ++= (4.2)
în care:
a – reprezint ă durata optimist ă a activit ăț ii;
b – durata pesimist ă;
m – durata probabil ă.
2. Întocmirea listei activit ăț ilor
Dup ă ce proiectul a fost descompus în activit ăț i se trece la întocmirea listei
activit ăț ilor și indicarea ordinii de execu ție care rezult ă din condi țiile tehnologice și
organizatorice studiate.
În acest scop, listele trebuie astfel întocmite, în cât s ă se poat ă stabili pentru fiecare
activitate în parte urm ătoarele date: activit ăț ile care trebuie executate înainte de activitatea
considerat ă, activit ăț ile care trebuie executate simultan și activit ăț ile care se execut ă dup ă
terminarea activit ăț ii considerate. Opera ția de stabilire a succesiunii tehnologice în grafic ul
re țea, este hot ărâtoare pentru succesul lucr ărilor de planificare și urm ărire.
Să presupunem c ă avem urm ătoarea list ă de activit ăț i15 :
15 Boldur – L ăț escu Gh., Ciobanu Gh., B ăncil ă I., Analiza sistemelor complexe , Editura știin țific ă și
enciclopedic ă, Bucure ști, 1982, p. 151.
84
Lista activit ăț ilor privind realizarea unui obiectiv de investi ții
Tabelul nr. 4.1
Nr.
crt. Denumirea activit ăț ii Simbol Activit ăț i
direct
precedente Durata
(luni)
1. Proiectare P – 7
2. Achizi ționarea terenului E P 2
3. Comenzi utilaje CU P 3
4. Organizarea șantierului etapa I OS 1 P 1
5. Formarea de cadre calificate F P 10
6. Execu ție de drumuri interioare D 1 E; OS 1 2
7. Execu ție re țele tehnice etapa I R 1 E; OS 1 5
8. Livr ări, recep ții utilaje LU CU 6
9. Lucr ări construc ții–montaj etapa I C1 E; OS 1 4
10. Organizarea șantierului etapa II OS 2 OS 1 2
11. Execu ție de drumuri interioare
etapa II D2 D1; OS 2R1 3
12. Execu ție re țele tehnice etapa I R2 R1 5
13. Lucr ări construc ții–montaj etapa II C2 LU; C 1; R 1 10
3. Întocmirea graficului de re țea
Pentru corecta trasare a unui grafic re țea trebuie s ă se țin ă seama de urm ătoarele
reguli:
– Dac ă între dou ă momente de execu ție trebuie s ă reprezent ăm dou ă sau mai multe
activit ăț i paralele sau simultane (figura nr. 4.6) este nec esar s ă se introduc ă activit ăț i fictive,
astfel încât fiecare activitate s ă fie identificat ă (figura nr. 4.7).
85
Fig.4.6. Reguli de trasare a graficului re țea
Fig.4.7. Reguli de trasare a graficului re țea
– Dac ă începerea unei activit ăț i “C” depinde de terminarea a dou ă activit ăț i
independente “A” și “B”, în timp ce o alt ă activitate “D” depinde numai de activitatea “B”,
atunci reprezentarea din figura 4.8 nu este corect ă. Reprezentarea corect ă este indicat ă de
figura nr. 4.9 unde s-a introdus activitatea fictiv ă.
Fig.4.8. Reguli de trasare a graficului re țea
A
Fig.4.9. Reguli de trasare a graficului re țea
– O alt ă regul ă de baz ă este aceea c ă nici o activitate nu poate începe decât dup ă
terminarea tuturor activit ăț ilor ce converg spre faza precedent ă a acelei activit ăț i. Pentru
exemplificare, se consider ă c ă exist ă patru activit ăț i (a, b, c și d) și urm ătoarele condi ții de
succesiune: “d” începe dup ă terminarea activit ăț ii “a”; “b” începe dup ă terminarea unei p ărți
din “a”, “c” începe dup ă unei alte p ărți din “a”. Pentru a reprezenta grafic, activitatea “a” se
descompune în trei activit ăț i (a 1, a 2, a 3), figura nr 4.10.
b c
Fig.4.10. Reguli de trasare a graficului re țea
O re țea C.P.M. corect ă trebuie s ă respecte, în afara regulilor ar ătate mai sus
urm ătoarele condi ții:
– trebuie s ă existe un singur vârf x 0 numit intrare în re țea având proprietatea:
Γ-1×0 = Φ (4.3)
adic ă toate activit ăț ile sunt incidente spre exterior în acest vârf.
– trebuie s ă existe un singur vârf x n numit ie șirea din re țea cu proprietatea
Γ-1xn = Φ (4.4) 1 3 4 2
0 C A D
4 3
2
1 0 A B
C D
0
1 2 3 4
5 D B C
3 2
4 1 0
5 6 a2 a1 a3
d C
o 1 2 3 0 B
C D A
86 – graficul re țea nu trebuie s ă con țin ă circuite și bucle.
Circuitul este un drum închis – iar drumul este o succesiune de activit ăț i adiacente.
În baza listei activit ăț ilor (tabelul nr. 4.1.) se traseaz ă graficul re țea, figura nr. 4.11.
Fig. 4.11. Grafic re țea
Fiec ărei activit ăț i i se asociaz ă un segment orientat numit arc, iar condi ționarea
(succesiunea) a dou ă activit ăț i se prezint ă prin succesiunea a dou ă arce adiacente.
Fiecare activitate are un moment de începere și unul de terminare. Orice activitate nu
poate începe înainte de terminarea tuturor activit ăț ilor precedente și nu se poate termina dup ă
începerea activit ăț ilor urm ătoare. De exemplu, activitatea R 1 nu poate s ă înceap ă dac ă nu s-au
terminat activit ăț ile E și OS 1, iar activitatea R 2 nu poate s ă înceap ă dac ă nu este terminat ă
activitatea R 1.
4. Determinarea duratei de execu ție a obiectivului de investi ții
Programul de desf ăș urare a unui proiect este exprimat printr-un ansamb lu de termene
referitoare la evenimente și activit ăț i.
Evenimentele sunt momente caracteristice ale unei ac țiuni descrise printr-un grafic
re țea, reprezentând stadiul de realizare a activit ăț ilor, respectiv terminarea uneia sau mai
multor activit ăț i. Ele se reprezint ă de regul ă prin cercule țe numite noduri care se numeroteaz ă
de obicei secven țial, conform regulii: num ărul nodului de început al unei activit ăț i trebuie s ă
fie mai mic decât num ărul nodului de sfâr șit.
Pentru determinarea duratei de execu ție a obiectivului este necesar s ă se cunoasc ă
duratele activit ăț ilor. Acestea se calculeaz ă pe baza normelor de lucru, a efectivelor de
muncitori și a utilajelor disponibile, ținând seama de frontul de lucru și de condi țiile speciale
de lucru. pentru unele activit ăț i, ca: a ștept ări, lucr ări de proiectare, aprovizion ări, mont ări de
utilaje sau pentru achizi ții, a c ăror durat ă nu se poate stabili pe baz ă de norme de produc ție,
duratele se apreciaz ă pe baza datelor statistice sau în lipsa lor pe baz a experien ței.
Fiec ărei activit ăț i i se asociaz ă patru termene:
αi – termenul minim de începere a activit ăț ii (i,j);
αj – termenul minim de terminare a activit ăț ii (i,j);
αi* – termenul maxim de începere a activit ăț ii (i,j);
αj* – termenul maxim de terminare a activit ăț ii (i,j); 9
6 1 0 2
3 4 7 8
5 0 0 7 7 10 10
8 11 9 11 14
0 16
26 26
14 16
14 23
17 26 L.U.
6
3
P
DS 1
1 C1
4
E
2
OS 2 D1
2 R1
5 C2
R2
5
D2
3
F
87 Termenele αi și αj formeaz ă programul minorant al proiectului iar termenele αi* și αj*
programul majorant.
Pentru determinarea programului minorant se folose ște algoritmul:
0 pentru j = 0
αj =
max (αi + d ij ) pentru 0 ≤ j < n (4.5)
programul majorant se determin ă pe baza urm ătorului algoritm:
0 pentru i = n
αi*=
min (αj – dij ) pentru 0 ≤ i < n (4.6)
O importan ță deosebit ă pentru analiza activit ăț ii de construc ții – montaj cu ajutorul
metodei drumului critic )C.P.M.) o au rezervele de timp ale evenimentelor și activit ăț ilor.
Termenele αi, αi*, αj și αj* definesc pe scara timpului urm ătoarele șase intervale
(figura nr. 4.12):
αi αi* αj αj*
d ij
θ(i) θ(j)
θt (ij)
θl (ij)
θj (ij)
θs (ij)
Fig. 4.12. Reprezentarea grafic ă a intervalelor definite de termenele activit ăț ilor
Plecând de la cele șase intervale, putem defini șase categorii de rezerve asociate unei
activit ăț i.
1 – Rezerva evenimentului “i”
R(i) = αi* – αi (4.7)
2 – Rezerva evenimentului “j”
R(j) = αj* – αj (4.8)
3 – Rezerva total ă a activit ăț ii (i,j)
Rt(i,j) = αj* – αi – dij (4.9)
4 – Rezerva liber ă a activit ăț ii (i,j)
Rl(i,j) = αj – αi – dij (4.10)
5 – Rezerva intermediar ă a activit ăț ii (i,j)
Ri(i,j) = αj* – αi* – dij (4.11)
6 – Rezerva sigur ă a activit ăț ii (i,j)
Rs(o,j) = αj – αi – dij (4.12)
Rezerva total ă Rt(i,j) reprezint ă intervalul de timp cu care se poate m ări durata dij , f ără
ca durata total ă a obiectivului de investi ții s ă fie dep ăș it ă. Folosirea integral ă a acestei rezerve
88 de timp contribuie la criticalizarea atât a activit ăț ilor incidente spre interior în evenimentul
respectiv cât și a activit ăț ilor incidente spre exterior în acela și eveniment.
Rezerva liber ă Rl(i,j) a unei activit ăț i (i,j) , reprezint ă intervalul de timp maxim cu care
se poate m ări durata dij , f ără ca s ă fie dep ăș ite αn și f ără anularea rezervelor activit ăț ilor
urm ătoare. Consumarea acestei rezerve duce la criticali zarea activit ăț ilor precedente.
Rezerva intermediar ă Ri(i,j), este intervalul maxim de timp cu care se poate m ări
durata dij , f ără s ă se dep ăș easc ă αn și f ără s ă se anuleze rezervele unor activit ăț i precedente.
Consumarea acestei rezerve duce la criticalizarea a ctivit ăț ilor urm ătoare.
Rezerva sigur ă Rs(i,j). Consumarea ei nu are nici o consecin ță asupra activit ăț ii.
Uneori ia valori negative, de aceea vom admite c ă ea este nul ă.
Pentru re țeaua din figura nr. 4.11. determinarea duratei de e xecu ție a obiectivului de
investi ții (drumul critic) este prezentat ă în tabelul nr. 4.2. Pentru facilitarea analizei
programului proiectului de investi ții, optimizat prin metoda drumului critic se impune
transpunerea datelor din graficul re țea în graficul Gantt (calendaristic), a șa cum se remarc ă în
figura nr. 4.13. În graficul Gantt duratele activit ăț ilor se preiau din graficul re țea în corela ție
cu elementele din tabelul nr. 4.2, figurându-se cu linie continu ă duratele activit ăț ilor înscrise
între termenele minime de începere și terminare, iar cu linie discontinu ă, între termenele
maxime de începere și terminare.
Calculul drumului critic
Tabelul nr. 4.2
Nr.
crt. Activi-
tatea dij Termenele activit ăț ilor R t(i,j)
de începere de terminare
min max min max
1 P 7 0 0 7 7 0
2 E 2 7 9 9 11 2
3 CU 3 7 7 10 10 0
4 OS 1 1 7 10 8 11 3
5 F 10 7 16 17 26 9
6 D1 2 9 21 11 23 12
7 R1 5 9 11 14 16 2
8 LU 6 10 10 16 16 0
9 C1 4 9 12 13 16 3
10 OS 2 2 8 21 10 23 13
11 D2 3 14 23 17 26 9
12 R2 5 14 21 19 26 7
13 C2 10 16 16 26 26 0
Graficul Gantt asigur ă urm ărirea programului realiz ării proiectului și sesizarea
neconcordan țelor care implic ă reactualizarea graficului re țea.
O variant ă a metodei C.P.M., utilizeaz ă reprezentarea activit ăț ilor prin noduri, iar a
condi țion ărilor prin arce. Fiecare nod are șase compartimente (figura nr. 4.14) în care se
înscriu:
– num ărul (simbolul) activit ăț ii “i”;
– durata activit ăț ii: di;
– termenul minim de începere al activit ăț ii considerat ă programat ă cel mai devreme
posibil în intervalul aferent;
– termenul maxim de începere;
– termenul minim de terminare a activit ăț ii: “i”;
– termenul maxim de terminare a activit ăț ii: “i”;.
89
90
Fig 4.14. Reprezentarea activit ăț ilor prin noduri
Calculul termenelor minime și maxime de începere și de terminare este urm ătorul:
{ }n
mt k
mt h
mt i
mt ααα α ,…, ,max ) () ( ) (= (4.13)
ii
mî i
mt d+=) ( ) (αα (4.14)
{ }) ( ) () ( ) (,…, ,min j
Mî r
Mî p
Mî i
Mt ααα α= (4.15)
ii
Mt i
Mî d−=) ( ) (αα (4.16)
Pe baza listei activit ăț ilor (tabelul nr. 4.1.) se va întocmi graficul re țea cu activit ăț i pe
noduri (figura nr. 4.15).
Rezerva total ă se calculeaz ă cu ajutorul formulelor:
ii
Mî i
Mt t d iR −−=) ( ) () (αα (4.17)
) ( ) () (i
mî i
Mt tiR αα−= (4.18)
) ( ) () (i
mî i
Mî tiR αα−= (4.19)
7 OS 1 8
10 1 11
0 P 7
0 7 7
7 E 9
9 2 10
7 CU 10
7 3 10
7 F 17
16 10 20
8 OS 2 10
21 2 23
9 D 1 11
21 2 23
9 R 1 14
11 5 16
9 C 1 7
11 7 7
10 LU 16
10 6 16
16 C 2 26
16 10 26
14 R 2 19
21 5 26
14 D 2 17
23 3 26
26 Z 26
26 0 26
91
Fig. 4.15. Grafic re țea cu activit ăț i pe noduri
Realizarea unei investi ții reprezint ă un proces complex cu o mare diversitate de
activit ăț i cu o anumit ă desf ăș urare în timp, în scopul introducerii în circuitul economic al ță rii
a unor capacit ăț i de produc ție.
Durata de realizare a obiectivului de investi ții are o mare importan ță în cre șterea
eficien ței economice a investi ției respective. pentru scurtarea duratei de execu ție trebuie s ă se
ac ționeze asupra lucr ărilor ce apar țin drumului critic. Aceast ă scurtare a duratei se realizeaz ă
fie prin concentrarea for ței de munc ă și a utilajelor la aceste activit ăț i, fie prin o mai bun ă
organizare a tehnologiilor de fabrica ție.
Scurtarea duratei de execu ție se mai poate realiza prin modificarea leg ăturilor
tehnologice dintre activit ăț i adic ă revizuirea topologiei grafului și prin modificarea resurselor
și procedeelor folosite.
Activit ăț ile ce nu apar țin drumului critic sunt activit ăț i necritice (secundare) care au
rezerve de timp. Rezervele de timp au o deosebit ă importan ță practic ă. Dac ă la un moment dat
lipsesc sau sunt în cantit ăț i mici unele materiale pe șantier ce sunt necesare atât activit ăț ilor
critice cât și celor necritice, în aceast ă situa ție conduc ătorul unit ăț ii de construc ții trebuie s ă
concentreze întreaga cantitate la activit ăț ile critice. Activit ăț ile secundare pot fi stagnate
pentru o perioad ă egal ă cu rezerva de timp corespunz ătoare.
5. Actualizarea graficului re țea
De multe ori, din motive obiective, în desf ăș urarea real ă a proiectelor au loc unele
abateri de la programul stabilit. În acest sens act ualizarea este absolut necesar ă pentru a face
programarea viabil ă. În func ție de modific ările survenite în cadrul execu ției se ivesc dou ă
cazuri:
– abaterile se refer ă numai la duratele activit ăț ilor, caz în care structura sau
topologia re țelei nu este alterat ă;
– abaterile privesc natura activit ăț ilor și rela țiilor de ordine între ele, când apar noi
activit ăț i și noi variante de succesiune. ) (h
mî α h ) (h
mt α
) (h
Mî α dh ) (h
Mt α ) (p
mî α p ) (p
mt α
) (p
Mî α dp ) (p
Mt α
) (i
mî α i ) (i
mt α
) (h
Mî α di ) (i
Mt α ) (k
mî α k ) (k
mt α
) (k
Mî α dk ) (k
Mt α ) (γαmî γ ) (γαmt
) (γαMî d γ ) (γαMt
) (n
mî α n ) (n
mt α
) (n
Mî α dn ) (n
Mt α ) (j
mi α) (j
mt α
) (j
Mi α) (j
Mt αj
jd
92 La fiecare actualizare se înregistreaz ă durata real ă a activit ăț ilor realizate și
eventualele modific ări tehnologice care afecteaz ă re țeaua C.P.M., iar în cazul unor dep ăș iri se
iau m ăsuri corespunz ătoare care vor asigura respectarea termenului final .
4.7. RECEP ȚIA LUCR ĂRILOR ȘI OBIECTIVELOR DE INVESTI ȚII
Recep ția constituie momentul final al procesului investi țional. În cadrul recep ției se
verific ă respectarea condi țiilor și prescrip țiilor tehnice, constructive și func ționale de
executare a lucr ărilor de investi ții. Recep ția atest ă respectarea obliga țiilor contractuale ale
părților implicate în desf ăș urarea procesului investi țional atât sub aspect cantitativ cât și sub
aspect calitativ, constituind totodat ă momentul punerii în func țiune a obiectivelor de investi ții
care dobândesc cu aceast ă ocazie calitatea de mijloace fixe în patrimoniul u nit ăț ilor
beneficiare de investi ții.
Scopul efectu ării recep ției este nu numai degrevarea unit ăț ilor de construc ții și a celor
de proiectare de sarcina execut ării lucr ărilor în structura fizic ă și în condi ții calitative
corespunz ătoare necesit ăț ilor de exploatare. Dimpotriv ă, atât unit ăț ile de proiectare, cât și
unit ăț ile de construc ții au obliga ția de a asigura garan ția bunei func țion ări a obiectivelor în
perioada de exploatare, în special pân ă la atingerea parametrilor tehnico – economici
proiecta ți. Ca urmare a acestui fapt, recep ția este organizat ă în general în dou ă etape sub
forma recep ției preliminare și a recep ției finale .
Recep ția lucr ărilor de investi ții cu un grad de complexitate redus cât și utilajele care
nu necesit ă montaj se efectueaz ă într-o singur ă faz ă, urm ărindu-se respectarea tuturor
condi țiilor de natur ă cantitativ ă, calitativ ă, tehnic ă – constructiv ă și func țional ă.
La obiectivele de investi ții care prezint ă un grad ridicat de complexitate recep ția se
efectueaz ă diferen țiat. În primul rând se impune, în acest caz, recep ția lucr ărilor de construc ții
– montaj, pe parcurs, la terminarea lor și dup ă expirarea perioadei de garan ție, luându-se ca
baz ă de referin ță condi țiile prev ăzute în documenta ția tehnico – economic ă și alte prescrip ții
de ordin tehnic.
În al doilea rând, are loc recep ția punerii în func țiune a capacit ăț ilor de produc ție.
Aceast ă recep ție se efectueaz ă dup ă terminarea probelor tehnologice, iar scopul urm ărit îl
constituie asigurarea condi țiilor de exploatare normal ă a capacit ăț ilor de produc ție, a
instala țiilor și utilajelor. În al treilea rând, intervine recep ția definitiv ă a obiectivului de
investi ții dup ă realizarea parametrilor tehnico–economici proiecta ți.
Recep ția lucr ărilor și obiectivelor de investi ții se desf ăș oar ă într-un cadru legislativ
conturat. Comisia de recep ție este alc ătuit ă din reprezentan ți ai agen ților economici implica ți
în procesul investi țional (investitor, proiectant, antreprenori, dup ă caz, MLPTL alte autorit ăț i,
institu ții de înv ăță mânt și cercetare. Pe de alt ă parte, comisia de recep ție este alc ătuit ă în
func ție de obiectul recep ției (lucr ări de construc ții – montaj, pe parcursul execut ării lor ori la
terminarea lor, bunuri de investi ții independente etc.) și de momentul și specificul recep ției
(recep ție preliminar ă sau final ă).
Prin comisia de recep ție, instituit ă, se asigur ă participarea tuturor factorilor interesa ți
în realizarea și finalizarea lucr ărilor de investi ții.
Recep ția preliminar ă se efectueaz ă în principiu pe parcurs, dup ă terminarea lucr ărilor
de construc ții – montaj și dup ă efectuarea probelor tehnologice pentru punerea în func țiune a
obiectivului de investi ții. Aceasta se desf ăș oar ă pe obiecte, cu func ționalitate distinct ă și are
drept scop s ă constate: terminarea lucr ărilor care se supun recep ției sub aspect cantitativ;
respectarea prescrip țiilor tehnice și de calitate cerute prin documenta ția aprobat ă; rezultatele
probelor tehnologice ale instala țiilor și utilajelor care se pun în func țiune.
93 Potrivit constat ărilor, comisia poate hot ărî asupra admiterii recep ției, amân ării
recep ției (în cazul unor lucr ări incomplete sau realizate cu defec țiuni), sau respingerea
recep ției (în cazul în care se constat ă defec țiuni grave care pericliteaz ă func ționalitatea
obiectivului supus recep țion ării). Constat ările comisiei se înscriu în procesul verbal de
recep ție, iar la baza lor, se formuleaz ă aprecierile calitative, finalizate printr-un calif icativ.
Totodat ă, în cadrul recep ției se stabilesc lucr ările care necesit ă remedieri și refaceri, precum și
modul în care se vor efectua și finan ța, în raport de gradul de culpabilitate al p ărților
(beneficiari – proiectan ți, constructori).
Recep ția final ă are drept scop s ă constate înl ăturarea deficien țelor, lipsurilor semnalate cu ocazia
recep ției preliminare, precum și gradul în care sunt asigurate condi țiile de func ționalitate la nivelul parametrilor
tehnico – economici proiecta ți. De notat este și faptul c ă și cu aceast ă ocazie comisia poate admite, amâna sau
respinge recep ția, ținând seama de condi țiile și r ăspunderea pe care o incumb ă acest moment final în procesul
investi țional.
Recep ționarea și punerea în func țiune a lucr ărilor și obiectivelor de investi ții presupune:
1) Constituirea comisiei de recep ție în func ție de complexitatea lucr ărilor luând în
considerare 3 criterii:
– competen ța profesional ă a membrilor comisiei;
– exigen ța și fermitatea maxim ă a comisiei;
– evitarea punerii în func țiune f ără efectuarea recep ției.
2) Consemnarea în documente a constat ărilor comisiei de recep ție și urm ărirea remedierii acestora astfel
încât:
– procesele verbale s ă fie corecte în form ă și în fond;
– urm ărirea și tratarea constat ărilor s ă aib ă loc în mod corect;
– să se manifeste exigen ță în efectuarea remedierilor.
3) Verificarea gradului în care se realizeaz ă nivelul preconizat al eficien ței economice
a proiectului prin:
– urm ărirea modului de realizare a parametrilor tehnico – economici ai proiectului dup ă punerea în func țiune;
– analiza periodic ă, semestrial ă, a gradului de realizare a indicatorilor de eficie n ță economic ă stabili ți prin
proiect și cauzele unor nerealiz ări;
– în schema de analiz ă se recomand ă a se lua în considerare urm ătorii parametri: amplasamentul, costul
investi ției, durata de execu ție, capacitatea de produc ție, consumurile materiale, cheltuielile de exploata re și
profitul.
94
Capitolul 5
BAZELE TEORETICO – METODOLOGICE ALE EFICIEN ȚEI
ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR
5.1. CON ȚINUTUL CATEGORIEI EFICIEN ȚA ECONOMIC Ă A
INVESTI ȚIILOR
5.1.1. COORDONATELE ABORD ĂRII SISTEMICE A EFICIEN ȚEI ECONOMICE
Preocuparea pentru ceea ce numim "eficien ță " este veche. În general se accept ă c ă
eficien ța reflect ă capacitatea unei cauze de a produce efecte și c ă eficien ța implic ă drept
cauz ă o natur ă organizat ă, de regul ă omul.
Provenien ța no țiunii este atribuit ă de c ătre unii autori 1 vechilor greci, care prin
Oikonomia, Oikonomos, exprimau ordinea în cheltuieli și în conducerea unei case – “ oiko” pe
baz ă de lege – “ nomos” .
În literatura german ă de specialitate g ăsim termenul de Wirtschaftlichkeit, care a fost
tradus în limba român ă prin ra ționalism economic2, iar apoi prin eficien ță economic ă3.
În lucrarea Business a americanului Herbert Casson se folosea termenul efficiency prin
care se în țelege în limba englez ă facultatea cu ajutorul c ăreia se ob țin presta țiuni m ărite cu
minimum de for țe4.
F ăurirea unei economii moderne impune dozarea corespu nz ătoare ca volum și
structur ă a diferitelor activit ăț i, înf ăptuirea lor în condi ții de eficien ță .
Problemele teoretice și practice ale eficien ței economice au preocupat și continu ă s ă
preocupe tot mai intens gândirea economic ă, vizând diferen țiat, abordarea conceptului
"eficien ță economic ă", a modalit ăț ilor de exprimare și identificarea c ăilor de sporire a
eficien ței economice în diferite ramuri și sectoare. Nu s-a ajuns la un consens. Dimpotriv ă! În
sprijinul afirma ției red ăm în sintez ă câteva opinii.
Astfel sa apreciat c ă "eficien ța în general este raportul dintre efectul util (rez ultat) și
cheltuielile f ăcute pentru ob ținerea lui" 5. C ă trebuie f ăcut ă distinc ția dintre eficien ța tehnic ă și
cea economic ă6 și c ă exprimând rela ții economice aceast ă no țiune (eficien ța economic ă –
n.n.) constituie o categorie economic ă7. A. Negucioiu aprecia c ă eficien ța activit ăț ii
economice trebuie cercetat ă în func ție de toate momentele procesului unic al reproduc ției 8. S-
a afirmat apoi c ă eficien ța economic ă constituie o categorie care s-a stabilizat, putând fi
exprimat ă prin raportul dintre venitul net și fondurile de produc ție 9. Subliniindu-se sinonimia
no țiunii de eficien ță cu cea de eficacitate : eficien ță (efficere = a efectua) și eficacitate
(efficax – efficacis = care are efecte dorite), I. Românu aprecia c ă în sensul cel mai general
eficien ța este atributul unei ac țiuni, al unei persoane sau a unui lucru de a produc e efecte cât
1 Lungu O., Eficien ța economic ă, Tipografia ASTRA, Bra șov, 1947, p. 5.
2 Evian N. Ioan, Teoriile conturilor, Cluj, 1940, p. 130.
3 Voina D., Contabilitatea general ă, Bra șov, 1947, p. 26.
4 Herbert N. Casson, Business , Edi ția a IV –a, Berlin, 1927, p. 6, (cf. O. Lungu, Op. cit. p.4).
5 Novojilov V., Măsurarea cheltuielilor și rezultatelor în planificarea optim ă, Editura știin țific ă, Bucure ști,
1969, p.65.
6 Iacabovici-Boldi șor C., Eficien ța activit ăț ii economice , Editura politic ă, Bucure ști, 1967, p.36.
7 Ciulbea G., Unele considera ții privind conceptul de eficien ță economic ă, în revista "Finan țe și credit" nr.
5/1969.
8 Negucioiu A., Eficien ța activit ăț ii economice (dezbatere), în Probleme economice, nr. 1, 1969, p . 127-135.
9 Siclovan Gh., Eficien ța economic ă, Editura Academiei, Bucure ști, 1974, p. 42.
95
mai favorabile pentru societate; al doilea sens, ma i restrictiv, al eficien ței, compar ă rezultatele
unei ac țiuni cu resursele consumate pentru înf ăptuirea acesteia 10 .
P. Jica 11 atribuie eficien ței economice patru sensuri: sens foarte larg , ca însu șire a unei
ac țiuni de a genera efecte pozitive; sens larg , prin includerea în raport a unor elemente
conexe; sens restrâns , care implic ă compara ții între rapoarte alternative și sens foarte
restrâns , în care caz se impune echivalarea ca natur ă și timp a efortului și efectelor.
Plecând de la stadiul atins în cercetarea problemat icii eficien ței economice formul ăm
câteva coordonate ale abord ării sistemice 12 a acestei categorii. Ne vom referi la: locul istoric
și geneza conceptului ; la tripticul : calitate, categorie și expresie a unui raport , atribuite
eficien ței economice; la locul s ău într-un sistem de forme generale ale eficien ței și la formele
proprii și nivelurile organizatorice ale abord ării eficien ței economice .
1. Cu sensul de "a efectua" și "care are efecte dorite" devine evident faptul c ă eficien ța
constituie un concept cu semnifica ții complexe întrucât pe de o parte, este desemnat ă
ac țiunea, iar pe de alt ă parte, caracterul pozitiv, folositor al acesteia. Cu asemenea semnifica ții
eficien ța are caracter operant pe multiple planuri, individ ual, social, în timp și în spa țiu.
Utilizarea no țiunii în economie este desigur strâns legat ă de procesele economice, de
produc ția de m ărfuri, de caracterul și scopul produc ției de m ărfuri, de rela țiile de produc ție în
cadrul c ărora au loc procesele economice. Totu și faptul c ă pân ă în a doua parte a secolului
trecut, referirile la eficien ță în general, la cea economic ă în special, au fost periferice, c ă ele
au vizat în esen ță conceptul, rolul și formele de exprimare, nu sunt întâmpl ătoare. Vedem în
aceasta tocmai locul istoric al manifest ării rolului eficien ței economice în societate. Valen țele
eficien ței economice au fost impuse de practic ă. De acea practic ă a dezvolt ării economico-
sociale în care se manifest ă contradic ția dintre caracterul limitat al resurselor și caracterul
ascendent al nevoii sociale. F ără a ignora determin ările de ordin moral, totu și determin ările de
ordin economic (resurse, nevoi, trebuin țe, cadru organizatoric etc.) sunt hot ărâtoare în
declan șarea, orientarea, înf ăptuirea sau blocarea unor ac țiuni, activit ăț i economice.
Preocuparea de "eficientizare" sus ținut ă prin ac țiuni sistematice a fost de altfel pus ă în
eviden ță odat ă cu începuturile capitalismului. In secolul al XVII I-lea Maupertius folose ște
principiul "minimei ac țiuni" ca mobil al profitului, deci atingerea scopul ui vizat cu cheltuial ă
minim ă de mijloace. Pentru unul și acela și produs, timp de munc ă descresc ător, pentru acela și
timp de munc ă, un num ăr de produse cât mai mare 13 , constituie principiul eficien ței în opinia
lui B. de Juvenel.
Deci apreciem c ă eficien ța economic ă este o no țiune complex ă care, dac ă nu este
generat ă de factori morali, nu este nici expresia bel șugului ci, este mai degrab ă expresia unei
chibzuin țe impuse de cadrul, condi țiile și scopul ac țiunilor de referin ță (limitate, limitative).
2. Tripticul: calitate – expresie a unui raport efecte/efort , efort/efecte – categorie ,
atribuit eficien ței economice are dup ă p ărerea noastr ă justificare.
a) Eficien ța în general se manifest ă ca o calitate sau însu șire, pe care o poate avea un
bun, un lucru, o activitate, ac țiune, un produs etc., de a satisface trebuin țe pentru utilizator.
Valen țele economice ale eficien ței sunt generate de natura economic ă a ac țiunilor ,
activit ăț ilor, proceselor. O asemenea reliefare a eficien ței economice este îns ă constatativ ă, ea
nu are elemente de ordin determinist sau nu le are în suficient ă m ăsur ă. Printr-o asemenea
explicitare eficien ța economic ă r ămâne tributar ă no țiunii de util, utilitate.
10 Românu I., Eficien ța economic ă a investi țiilor, Editura didactic ă și pedagogic ă, Bucure ști, 1982, p. 13.
11 Jica P., Determinarea eficien ței economice , tez ă de doctorat, Ia și, 1973, p. 1-98.
12 Cistelecan L., Cistelecan R., Coordonate ale abord ării sistemice a eficien ței economice , în Revista economic ă,
nr. 9, 1987.
13 Bertrand de Juvenel, Progresul în om , Editura politic ă, Bucure ști, 1983, p. 47.
96
b) Activit ăț ile economice, procesele economice se înf ăptuiesc în cadrul anumitor
parametri care privesc resursele afectate și consumate, cadrul organizatoric și informa țional,
rezultatele economice și financiare, sistemul evalu ărilor etc.
Efectuarea unor judec ăț i de valoare pornind de la semantica no țiunii eficien ță , ca
însu șire, calitate a activit ăț ilor de a avea o derulare favorabil ă, de a atinge un scop, nu mai
satisface întrutotul într-o economie fundamentat ă pe determin ări economice. Într-un asemenea
context eficien ța economic ă trebuie nu doar constatat ă, ca o calitate a ac țiunilor, proceselor
economice ci și exprimat ă prin parametri raportului efort/efecte sau efecte/ efort. Se reliefeaz ă,
prin aceasta, m ăsura în care unele ac țiuni, activit ăț i etc., sunt mai mult sau mai pu țin eficiente,
prin compara țiile ce survin între efort și efect, în spa țiu și în timp. Dar, tocmai aceast ă
accep țiune dat ă eficien ței economice îi confer ă în acela și timp varietate în form ă, în
exprimare, în func ție de natura și parametri efortului și efectelor unei ac țiuni, unui proces
economic etc. Are loc multiplicarea formelor de exp rimare prin indicatori specifici formei în
care se deruleaz ă procesul sau ac țiunea, apare și se justific ă utilizarea unei game complexe de
indicatori prin care se exprim ă eficien ța economic ă.
c) Raportul efort/efecte sau efect/efort pe care îl implic ă orice ac țiune sau proces,
calitatea derul ării lor pozitive pe plan social – uman prin varieta tea și complexitatea lor impun
stabilirea unor rela ții sociale (privind natura efortului și a efectelor, dimensiunea lor, factorii
și nivelurile organizatorice care intervin în ac țiunile economice). Interpretarea generalizat ă și
abstractizat ă confer ă raportului efecte/efort sau efort/efecte, deci cal it ăț ii raportului, sensul de
categorie economic ă. Intr-un asemenea context se poate aprecia c ă eficien ța economic ă
constituie expresia generalizat ă a unor rela ții sociale, deci o categorie economic ă.
3. Într-o abordare sistemic ă, eficien ța economic ă constituie doar una din formele
generale ale eficien ței, nici prima, dar nici ultima, din sistem. Acest fapt ne face s ă credem cu
atât mai mult c ă eficien ța economic ă nu este, și nu poate constitui prin nivelul scontat, un
deziderat în sine. Ea poate constitui îns ă o verig ă important ă în cadrul formelor generale ale
eficien ței. Dup ă opinia noastr ă sistemul formelor generale ale eficien ței cuprinde: eficien ța
natural ă, eficien ța tehnic ă, eficien ța economic ă și eficien ța social ă. Ordinea lor în sistem
corespunde demersului logic, finalit ăț ii, ac țiunii sistemului.
a) Eficien ța natural ă (sau a naturii) reflect ă calitatea factorilor naturali (sol, clim ă,
cadru geografic etc.) de a genera, de a avea efecte favorabile pe planul existen ței în general, a
existen ței social – umane în special. Nivelul s ău este receptat pe planul existen ței umane, pe
care o influen țeaz ă. Con ținutul eficien ței naturale este reflturale este refl de calitatea naturii,
factorilor naturali, de a genera efecte, condi ții, propice existen ței umane. Efectele sunt
sesizabile, în bun ă m ăsur ă cuantificabile, nu îns ă și efortul. Totu și impactul om – tehnic ă –
mediu conduce la constatarea unei deterior ări a eficien ței naturale, fapt ce implic ă cercetarea
atent ă a raportului natur ă -om și om -natur ă, precum și a cadrului în care eficien ța natural ă
poate și trebuie luat ă în considerare, nu doar pe plan teoretic ci, și pe plan practic.
Dezvoltarea general ă a activit ăț ii umane influen țeaz ă și este influen țat ă de ansamblul
condi țiilor de mediu. A șa cum remarca profesorul A. G. T ătaru, "în zilele noastre, unul din
principalii necunoscu ți din trecut – mediul înconjur ător, se situeaz ă mai insistent în fruntea
preocup ărilor, atât pe plan local și na țional, cât și pe plan interna țional. Orice activitate a
colectivit ăț ilor umane are o mai mare sau mai redus ă implica ție în mediul înconjur ător" 14 .
b) Eficien ța tehnic ă este recunoscut ă pe plan teoretic și uneori absolutizat ă pe plan
practic. Ea exprim ă calitatea factorilor tehnici (ma șini, utilaje, a bazei tehnico – materiale) de
a produce efecte utile: a) cu concursul efortului f izic al omului; b) prin interven ția omului ca
factor de reglare; c) prin supravegherea de c ătre om, a ma șinii în cazul unor procese
mecanizate sau automatizate – f ăcând abstrac ție în toate cazurile de efortul economic implicat.
14 Tătaru A. G., Finan țarea prevenirii și combaterii polu ării mediului (prelegere la cursurile de var ă
interna ționale) Ia și – Piatra-Neam ț, 1979, p. 1.
97
Cazul tipic al reflect ării eficien ței tehnice îl constituie randamentul ma șinii în procesul
folosirii ei.
c) Eficien ța economic ă, reflect ă calitatea activit ăț ilor, ac țiunilor, proceselor economice
și uneori chiar neeconomice de a produce efecte econ omice și desigur financiare, pozitive,
favorabile, sub aspect social – uman, cu efort mini m. Eficien ța economic ă constituie nu numai
o calitate a proceselor economice ci, și o categorie complex ă care pune într-un raport cauzal
efortul economic implicat (de o ac țiune, un proces etc.) cu efectele corespunz ătoare,
permi țând realizarea unor judec ăț i de valoare pertinente asupra oportunit ăț ii și necesit ăț ii
diferitelor ac țiuni sau procese. Sfera sa de abordare permite inte rferen țe între domeniul de
manifestare a proceselor materialeeselor materialem ico-financiare cu cele sociale.
Câteva aspecte ne apar cu tot mai mare certitudine. Eficien ța economic ă nu este
rezultatul derul ării întâmpl ătoare a unor ac țiuni, procese. Dimpotriv ă, nivelul s ău depinde de
dimensiunea efortului economic, în compara ție cu efectele dobândite ori scontate; de
realit ăț ile sociale care domin ă procesele, activit ăț ile; de sistemul evalu ărilor economice.
Evolu ția eficien ței economice între deziderat și certitudine are loc, sub inciden ța nevoii
sociale cu resursele, într-un anumit sistem social – economic.
d) Eficien ța social ă constituie veriga final ă în demersul sistemic al formelor generale
ale eficien ței. Cu alte cuvinte ac țiunile, procesele, pot, dup ă caz, avea o eficien ță natural ă,
tehnic ă sau economic ă f ără a presupune o eficien ță social ă. Demersul sistemic este realizat
integral, numai dac ă în urma derul ării lor ac țiunile, procesele, au finalitate social ă, direct ă sau
propagat ă, în efecte care traverseaz ă chiar parametri existen ței primare. Se vorbe ște mult de
eficien ța social ă, s-au scris lucr ări, f ără a se clarifica totu și conceptul. Noi credem c ă eficien ța
social ă reflect ă calitatea oric ăror ac țiuni, procese naturale, tehnico – economice, financ iare și
de alt ă natur ă de a genera, sau de a asigura satisfacerea unor tr ebuin țe social – umane, cu
caracter material, cultural, spiritual, educa țional etc. Eficien ța social ă nu constituie o no țiune
intrus ă. Nu este nici o form ă subîn țeleas ă a eficien ței economice. În fond, un exemplu simplist
explic ă diferen ța. M ărimea beneficiului, comparativ cu fondurile utiliza te reflect ă un anumit
nivel al eficien ței economice, f ără a reflecta nivelul eficien ței sociale. Eficien ța social ă poate
în schimb s ă fie reliefat ă dac ă lu ăm în considerare destina țiile beneficiului, efectul social
direct sau propagat al destina țiilor beneficiului la nivel macro și microeconomic. Totu și
eficien ța social ă, greu m ăsurabil ă și chiar exprimabil ă este sensibil ă constat ării subiectiv –
obiectivate pentru c ă nivelul ei reflect ă adev ărata m ăsur ă a calit ăț ii vie ții. Se poate spune c ă
eficien ța social ă este expresia calit ăț ii vie ții sociale.
De și ar putea fi considerat ă, poate, cea mai important ă form ă de eficien ță , eficien ța
social ă este pu țin abordat ă în literatura de specialitate. Deseori, i se atri buie exprimarea
printr-un singur indicator – productivitatea munc ii sociale 15 .
Remarc ăm faptul c ă eficien ța social ă nu poate ignora câteva dimensiuni prioritare: a)
domeniul social este generator de efort și beneficiar al efectelor; b) natura efortului și
efectelor implicate în exprimarea eficien ței sociale este complex ă ; c) implica țiile factorului
timp, datorit ă succesiunii dintre efort și efecte sunt evidente.
Eficien ța social ă, rareori apare în starea ei pur ă, ca raport între efort social și efecte
sociale, ci ca efort economic – efect social sau ca efort social – efect economic. Indicatorii
privesc: calitatea vie ții materiale (locuin ța habitatul etc.); calitatea vie ții biologice (starea de
sănătate, securitatea personal ă etc.); calitatea vie ții spirituale (educa ție, informa ție etc.)
4. În ceea ce prive ște definirea eficien ței economice se pot reliefa câteva elemente și
anume: în defini ție prevaleaz ă laturile calitative, ideea de ra ționalitate fiind pus ă în prim plan;
recunoa șterea dependen ței eficien ței economice de calitatea tehnic ă și social ă a factorilor de
produc ție.
15 Gherasim T., Zai ț D., Eficien ța sistemelor de produc ție , Ia și, 1991, p. 14 – 15.
98
Eficien ța economic ă a unei activit ăț i reflect ă însu șirea acesteia exprimat ă prin rela țiile
de cauzalitate dintre efectele și resursele totale echivalate ca natur ă și timp, implicate de
aceast ă activitate, în compara ție cu alte variante ale activit ăț ii. Exist ă numeroase modalit ăț i de
abordare a eficien ței economice, între care: prin prisma cre șterii economice; a optimului
economic; în context multicriterial; în context sis temic etc. 16
În contextul abord ării sistemice, un loc deosebit îl de ține eficien ța economic ă, dar nu
atât prin con ținut cât prin modalit ăț ile de abordare. Altfel spus raportul efecte/efort sau
efort/efecte variaz ă ca natur ă, amploare, structur ă, evaluare etc., în func ție de parametri
ac țiunii, procesului economic, cadrul de organizare, n ivelul organizatoric.
În consecin ță , de și con ținutul r ămâne unitar, eficien ța economic ă se preteaz ă abord ării
sistemice prin forme specifice. Remarc ăm faptul c ă nu avem deocamdat ă indicatori
corespunz ători de exprimare pentru toate formele sub care poa te fi identificat ă eficien ța
economic ă .Apoi, unele forme ale eficien ței economice nu pot fi reflectate distinct datorit ă
complexit ăț ii factorilor implica ți într-o ac țiune sau proces economic.
Principial poate fi alc ătuit ă o schem ă care indic ă demersul unei abord ări sistemice a
eficien ței economice.
4.1. În raport cu con ținutul procesului unic al reproduc ției sociale se poate aborda: a)
eficien ța economic ă a produc ției; b) a reparti ției; c) a schimbului și d) a consumului. Pentru
toate aceste forme raportul de eficien ță va putea utiliza ansamblul resurselor și efectelor.
Eficien ța tipurilor de resurse poate fi analizat ă în detaliu în urm ătoarele forme: eficien ța
economic ă a resurselor naturale, eficien ța economic ă a resurselor avansate, ocupate și
consumate 17 . Ultimele dou ă, eficien ța economic ă a resurselor ocupate și consumate, permit
exprimarea mai riguroas ă, prin indicatori.
4.2. În raport cu sfera de manifestare a ac țiunilor, proceselor economice, eficien ța
economic ă poate fi exprimat ă selectiv și diferen țiat: a) la nivel macroeconomic și b) la nivel
microeconomic. O asemenea abordare ține seama de parametri economici, financiari,
organizatorici și informa ționali, folosindu-se indicatori adecva ți sferei, nivelului de referin ță .
4.3. În raport cu structura organizatoric ă a complexului na țional socio-economic
eficien ța economic ă se ata șeaz ă profilului de ramur ă (eficien ța economic ă a industriei,
agriculturii, construc țiilor, comer țului, silviculturii, cercet ării știin țifice, înv ăță mântului etc.)
4.4. În raport cu con ținutul complex al economiei întreprinderii, eficien ța economic ă
reliefeaz ă, în principiu, calitatea urm ătoarelor genuri de activit ăț i sau procese care se
deruleaz ă și se intercondi ționeaz ă: a) eficien ța economic ă a cercet ării știin țifice, dezvolt ării
tehnologice și introducerea progresului tehnic; b) eficien ța economic ă a investi țiilor; c)
eficien ța economic ă a activit ăț ii de baz ă (de produc ție, presta ții, comerciale etc.); eficien ța
economic ă a activit ăț ilor sociale.
4.5. În raport cu factorii implica ți în activitatea economic ă a unit ăț ilor lucrative se
poate aborda: a) eficien ța economic ă a activelor fixe; b) eficien ța economic ă a utiliz ării
activelor circulante; c) eficien ța economic ă a utiliz ării for ței de munc ă.
4.6. În raport cu scopul func țion ării și modul de cuplare a economiei întreprinderii cu
mediul extern, eficien ța economic ă poate avea ca forme: a) eficien ța economic ă a
aprovizion ării; b) eficien ța economic ă a produc ției; c) eficien ța economic ă a desfacerii.
Câteva concluzii
a) Abordarea într-un context sistemic a eficien ței economice constituie o necesitate, nu
doar pe plan teoretic cât mai ales pe plan practic. Coordonatele unui asemenea mod de
abordare impun: identificarea cadrului organizatori c și sferei de referin ță ; investigarea naturii
proceselor, ac țiunilor din sistem; evaluarea corect ă a efortului și efectelor, determinarea
16 Gherasim T., Zai ț D., Op.cit ., p. 43.
17 Matei St., Eficien ța și finan țarea investi țiilor , lito. Timi șoara, 1981, p. 51.
99
indicatorilor de eficien ță economic ă; efectuarea judec ăț ilor de valoare privind raportul
efecte/efort, comparativ, în timp și spa țiu.
b) Con ținutul unitar al eficien ței economice nu vine în contradic ție cu formele
concrete de manifestare și nici cu locul acesteia în cadrul formelor general e ale eficien ței.
Dimpotriv ă, se reliefeaz ă valen țele informa ționale ale indicatorilor de eficien ță economic ă în
măsura în care prin construc ția lor, prin gradul de surprindere a efortului și efectelor
economice pot reflecta natura, amploarea și calitatea ac țiunii sau procesului economic.
c) Reflectarea corect ă a eficien ței economice implic ă luarea în considerare a naturii
ac țiunii, activit ăț ii, procesului economic, a parametrilor organizator ici și informa ționali,
identificarea m ărimilor de calcul cu ajutorul c ărora se stabilesc indicatorii de eficien ță
economic ă, folosirea în analiz ă a unei game corespunz ătoare de indicatori.
5.1.2. CON ȚINUTUL COMPLEX ȘI TR ĂSĂTURILE EFICIEN ȚEI ECONOMICE A
INVESTI ȚIILOR
Eficien ța economic ă a investi țiilor exprim ă pe plan conceptual calitatea ac țiunii de a
investi, deci a procesului investi țional, de a produce efecte propagate pozitive, util e. Tocmai
acest fapt permite ca eficien ța economic ă a investi țiilor s ă capete expresia simbolic ă a
raportului dintre efect – efort sau efort – efect, pe care le implic ă activitatea de investi ții.
Precizarea con ținutului acestei no țiuni impune luarea în considerare a principalelor s ale
tr ăsături, dup ă cum urmeaz ă:
1.Avem mai întâi în vedere faptul c ă eficien ța economic ă a unui proces de investire se
afl ă în strâns ă leg ătur ă cu eficien ța procesului de exploatare (produc ție) în cadrul c ăreia se
valideaz ă, sau nu, valen țele procesului investi țional. Eficien ța economic ă a investi țiilor poate
fi exprimat ă doar într-un context logic, ce se stabile ște între procesul investi țional (în cadrul
căruia se reg ăse ște efortul de investi ții materializat) și procesul lucrativ, de exploatare (în
cadrul c ăruia se reg ăsesc efectele celui dintâi).
2. Eficien ța economic ă a investi țiilor se circumscrie în contextul general al eficie n ței
economice a procesului reproduc ției sociale având în vedere locul și rolul activit ăț ii de
investi ții în raport cu con ținutul și derularea etapelor, momentelor, acestui proces: p roduc ție,
reparti ție, circula ție, consum. Desigur, efortul de investi ții poate avea efecte propagate direct
sau indirect asupra tuturor acestor momente ale pro cesului unic al reproduc ției sociale. Ca
urmare exprimarea eficien ței economice a investi țiilor îmbrac ă unele forme concrete, mai ales
în func ție de m ărimile de calcul ce intervin în raportul efort- efe ct sau efect – efort.
3. Conceptual, eficien ța economic ă a investi țiilor nu este afectat ă de destina ția
acestora, productiv ă sau neproductiv ă. Trebuie îns ă remarcat faptul c ă problematica eficien ței
economice a investi țiilor productive este mai amplu abordat ă; în acest caz efortul și efectele
au caracter concret, determinabil. Dimpotriv ă, nu acela și grad de tratare teoretico –
metodologic ă și chiar practic ă îl comport ă problematica eficien ței investi țiilor neproductive.
Raportul simbolic efort – efecte are o determinare concret ă mai ales în ceea ce prive ște efortul
de investi ții neproductive. Efectele sunt adesea propagate, de efortul de investi ții, reg ăsindu-
se în: gradul de instruire, starea de s ănătate public ă, gradul de cultur ă etc., fiind greu de
evaluat.
4. Principial, eficien ța economic ă a investi țiilor se exprim ă unitar, la nivel macro și
microeconomic, dac ă ne referim la raportul simbolic efort – efecte, re spectiv efecte – efort.
Totu și modalit ăț ile concrete de exprimare (gama de indicatori și m ărimile de calcul folosite
pentru determinarea lor) sunt diferite. La nivel mi croecomonic eficien ța economic ă a
investi țiilor se exprim ă printr-o gam ă mai larg ă de indicatori, îns ăș i m ărimile de calcul fiind
exprimate în unit ăț i de m ăsur ă variate (naturale, valorice etc.).
100
5. Eficien ța economic ă a investi țiilor ca form ă a eficien ței activit ăț ii economice se
caracterizeaz ă printr-un raport de dubl ă relativitate. Avem în vedere, mai întâi, rapoartel e de
relativitate între efort și efecte sau efecte și efort, unde primul raport caracterizeaz ă eficien ța
economic ă a investi țiilor în contextul logic dintre cauz ă și efect, în timp ce al doilea, d ă
expresie intensit ăț ii efectelor din exploatare fa ță de o unitate (fizic ă sau valoric ă) a efortului
de investi ții.
În al doilea rând, relativitatea eficien ței economice a investi țiilor se datoreaz ă lu ării în
analiz ă a mai multor variante de proiect, dintre care una se consider ă a fi variant ă de referin ță ,
precum și a necesit ăț ii respect ării raportului obiectiv dintre cerin țele nevoii sociale la nivel
macro- și microeconomic.
În al treilea rând, eficien ța economic ă a investi țiilor reflect ă raportul efort/efecte în
strâns ă corela ție cu factorul timp. Se știe c ă în activitatea de investi ții efortul precede efectul.
Existen ța decalajului în timp, între efortul și efectele investi țiilor, constituie un
argument important pentru luarea în considerare, în calculele de eficien ță economic ă a
investi țiilor, a influen ței factorului timp, în diferite ipostaze de manifes tare, cât, și cu privire
la necesitatea folosirii tehnicilor de actualizare a costurilor și veniturilor proiectelor de
investi ții.
5.2. EFORT ȘI EFECTE ÎN INVESTI ȚII: ELEMENTE ȘI DETERMIN ĂRI
Efortul economic de investi ții se exprim ă ca totalitate de cheltuieli de munc ă vie și
materializat ă necesare înf ăptuirii procesului investi țional a c ărui finalitate const ă în obiective
economice, social-culturale, administrative sau de alt ă natur ă puse în func țiune, exploatare.
Analizând con ținutul no țiunii efort de investi ții se poate constata faptul c ă efortul de munc ă
materializat ă devanseaz ă efortul de munc ă vie, sub aspectul volumului, dar c ă efortul de
munc ă vie îl precede, în timp, pe cel de munc ă materializat ă, estimându-l, și uneori fiind
determinant pentru cel de-al doilea.
Sfera de cuprindere a no țiunii efort de investi ții este variabil ă în func ție de scopul
utiliz ării acestei no țiuni (m ărimi de calcul) în analiz ă și luarea deciziei sau în vederea
înf ăptuirii procesului investi țional și a finaliz ării lui, putându-se delimita trei grade de
cuprindere.
1. Efortul de investi ții stabilit pentru necesit ăț i de analiz ă și decizie sau efort total de
investi ții (It), care are cea mai larg ă sfer ă de cuprindere întrucât cuprinde atât elemente cert e,
cât și conven ționale, astfel: a) elemente de calcul (de efort) ce rte: cheltuieli de investi ții
directe (Id) și colaterale ( Ic), în care se includ și cheltuielile de proiectare, de organizare a
șantierelor etc.
b) elemente de calcul (de efort) conven ționale: efortul suplimentar datorat imobiliz ării
fondurilor de investi ții în timp ( Et); necesarul de fond de rulment reprezentând prima dotare
(NFR ) în vederea punerii în func țiune a unui obiectiv economic; cheltuielile de inve sti ții
conexe ( Icn ); valoarea neamortizat ă a mijloacelor fixe casate, exclusiv sumele încasat e din
recuper ări ca urmare cas ării ( Mfc – Sv); pierderi de venit net în perioada execut ării lucr ărilor de
investi ții (reutil ări și moderniz ări) la unit ăț ile existente ( Pvn ); cheltuieli cu ob ținerea terenului,
pre țul de cump ărare, desp ăgubiri, str ămut ări, taxe de desafectare, repunerea altor suprafe țe de
teren în circuitul agricol etc.) înglobate în valoa rea investi ților ( Pt).
Elementele de calcul la care ne-am referit pot fi c ompletate cu înc ă un element și
anume cu cheltuielile previzibile pentru prevenirea polu ării mediului ( Cppm ).
Elementele de calcul ce contureaz ă sfera de cuprindere a efortului investi țional
continu ă s ă suscite interes atât pe plan teoretic, cât mai ale s pe plan practic. În acest context
problemele abordate vizeaz ă dup ă caz, con ținutul, sfera de cuprindere și modalit ăț ile de
101
estimare și de folosire a lor în practica determin ării indicatorilor de eficien ță economic ă a
investi țiilor. Vom sintetiza principalele aspecte care prez int ă interes.
Investi ția direct ă reflect ă totalitatea cheltuielilor prev ăzute în devizele pe obiecte sau
în alte instrumente de evaluare, legate nemijlocit de crearea unor noi active fixe, l ărgirea,
reconstruirea, reutilarea și modernizarea celor existente.
Stabilirea m ărimii investi ției directe, ridic ă probleme privind sfera sa de cuprindere, în
cazul întreprinderilor integrate sau neintegrate în combinate industriale. Remarc ăm astfel c ă,
în cazul întreprinderilor integrate, bazate pe prin cipiul combin ării produc ției mai multor
ramuri prin prelucrarea succesiv ă a materiilor prime, investi țiile pentru dezvoltarea
capacit ăț ilor de produc ție respective sunt considerate directe. Dimpotriv ă, la unit ăț ile
neintegrate, numai cele destinate l ărgirii capacit ăț ilor de produc ție proprii, și nu și ale
unit ăț ilor cu care coopereaz ă (care constituie investi ții conexe) sunt directe.
O alt ă problem ă se refer ă la faptul c ă, în cazul investi țiilor din industria extractiv ă,
cheltuielile cu lucr ările geologice au o pondere ridicat ă în totalul investi țiilor, de pân ă la 40%,
ori aceste cheltuieli nu se materializeaz ă în valoarea mijloacelor fixe și nu toate au ca efect
descoperirea de rezerve. Sigur, o parte din aceste cheltuieli trebuie s ă fie incluse în investi ția
direct ă. Se pune îns ă întrebarea care dintre acestea? În general se opin eaz ă ca în investi ția
direct ă s ă se includ ă numai cheltuielile de explorare geologic ă preliminare care conduc la
determinarea rezervelor industriale.
Referitor la investi ția direct ă, se ridic ă și problema pre țurilor de evaluare. În general
pentru evaluarea lucr ărilor de construc ții – montaj se folosesc pre țurile de deviz care reflect ă
pe elemente (materiale, manoper ă și utilaj) costurile pentru fiecare articol de deviz din cadrul
lucr ării. În ceea ce prive ște cheltuielile cu utilaje, care în anumite cazuri au o pondere ridicat ă
în totalul investi ției directe, evaluarea este mai dificil ă, mai ales în cazul utilajelor unicate. În
aceast ă situa ție evaluarea se poate face prin analogie, iar la ut ilajele de import pe baza datelor
din oferte.
O metod ă care înl ătur ă aceste neajunsuri o constituie costograma sau diag rama de
pre țuri. Costograma este o curb ă care exprim ă rela ția func țional ă dintre pre ț și capacitatea de
lucru a utilajelor. Întocmirea costogramelor se baz eaz ă pe multiple observa ții f ăcute asupra
rela ției pre ț, capacit ăț i de produc ție. S-a constatat c ă de la o capacitate de produc ție la alta
pre țurile nu variaz ă liniar ci curbiliniu. Curba dup ă cum se știe este o func ție exponen țial ă de
forma:
m
QQPPl=
01
0 ; (5.1.)
în care:
P1 – reprezint ă pre țul c ăutat corespunz ător capacit ăț ii Q1;
P0 – pre țul cunoscut corespunz ător capacit ăț ii Q0;
Q0, Q 1 – capacit ăț ile de produc ție ale utilajelor;
m – m ărimea determinat ă statistic cu ajutorul c ăreia se ține seama de faptul c ă pre țurile
nu variaz ă liniar, în raport cu m ărimea capacit ăț ilor de produc ție.
Formula de mai sus este o func ție de tipul:
F(x) = a X m (5.2.)
în care :
X este variabil ă independent ă ;
a – este constanta;
m – exponentul de regresie.
Prin reprezentarea grafic ă se traseaz ă costograma care la scara normal ă reprezint ă o
curb ă (ca în figura nr. 5.1.).
102
Fig. 5.1. Rela ția func țional ă între pre ț și capacitatea utilajelor
Pentru utilizarea acestei metode este necesar ă realizarea unei colec ții cât mai complete de
costograme și de tabele cu exponen ți de regresie.
Investi ția colateral ă, exprim ă valoarea lucr ărilor care sunt legate teritorial sau
func țional de investi țiile directe, asigurând obiectivul de baz ă cu utilit ăț i (alimentarea cu ap ă,
gaze, canalizare, energie electric ă și termic ă, re țele de telecomunica ții, drumuri etc.).
Investi țiile colaterale includ atât valoarea lucr ărilor pentru asigurarea utilit ăț ilor prin instala ții
proprii, care deservesc obiectul proiectat, cât și valoarea racordurilor pân ă la re țeaua public ă
sau la re țele magistrale. Când lucr ările pentru asigurarea utilit ăț ilor deservesc mai multe
obiective de investi ții cu întreprinz ători titulari diferi ți, atunci în investi ția total ă a fiec ărui
beneficiar se va include o cot ă corespunz ătoare din cheltuielile colaterale ocazionate.
Investi ția conex ă, reprezint ă cheltuielile de investi ții necesare a se efectua în alte
ramuri sau sectoare de activitate, ca urmare a op țiunii pentru executarea investi ției directe. De
pild ă, pentru l ărgirea bazei de materii prime, sau asigurarea combu stibililor (energie, gaze,
cărbune etc.) m ărirea capacit ăț ii sta țiilor de cale ferat ă, triajelor, rampelor etc., regulariz ări de
râuri, lucr ări de îmbun ătăț iri funciare, construc ții de locuin țe și alte dot ări social – economice.
De regul ă, pe plan practic, în valoarea investi țiilor totale pentru obiectivul productiv se includ
ca investi ții conexe numai cotele p ărți corespunz ătoare gradului de servire.
Asemenea investi ții sunt condi ționale pentru investi ția direct ă. Aceasta înseamn ă c ă,
în caz limit ă, investitorul direct poate fi pus în situa ția de a realiza atât investi ția direct ă cât și
investi ția conex ă, în lipsa altor investitori interesa ți.
Identificarea caracterului conex al unor investi ții se impune, pentru a diminua riscul la
care se expune investitorul direct.
În sens larg, investi ția conex ă înglobeaz ă în sfera sa întreg efortul propagat de
investi ția direct ă, în alte ramuri și domenii de activitate (în amonte – în ramuri extr active,
produc ătoare, de presta ții etc.; în aval – în ramuri prelucr ătoare, în sectorul social-cultural
etc.). Dar propagarea se produce "în valuri" traver sând ramuri și sectoare, cu o intensitate
variabil ă, îns ă în descre ștere pe m ăsura dep ărt ării de ramura de referin ță . Estimarea valorii
investi ției conexe devine cu atât mai dificil ă cu cât propagarea poate avea și orientare invers ă,
înspre ramura de referin ță .
În sens restrâns, investi ția conex ă înglobeaz ă în sfera de cuprindere numai acea parte a
efortului propagat de investi ția direct ă, în alte ramuri (de cât cea de referin ță ) care, de și
necesar ă, nu se poate recupera din efectele proprii în acel e "alte ramuri". În mod evident, în
acest fel, problema identific ării, în alte ramuri a unor investi ții conexe devine mai pu țin
complicat ă; dar ea r ămâne înc ă, pe plan practic, insuficient clarificat ă. În aceast ă idee, în F(x) PRE ȚUL TOTAL (p 1)
X RAPORTUL DINTRE CAPACIT ĂȚI
103
literatura de specialitate s-a emis opinia privind restrângerea num ărului de ramuri (cercuri de
conexiune) luate în seam ă la determinarea investi ției conexe la cel mult trei și folosirea în
acest scop, a balan ței leg ăturilor dintre ramuri. Pe plan practic problema com port ă rezolv ări
variate.
Efortul economic suplimentar datorat imobiliz ării fondurilor în perioada de
construc ție este re ținut pe plan metodologic sub denumirea "efectul imo biliz ării fondurilor"
sau "efectul factorului timp". Constituie totu și element de efort, conven țional, fiind generat de
nerealizarea efectelor poten țiale, datorit ă imobiliz ării fondurilor în cadrul perioadei de
executare a lucr ărilor de investi ții.
Pe plan normativ și practic m ărimea acestui element ( Et) este în func ție de m ărimea și
evolu ția valorii investi țiilor ( Ik), durata imobiliz ării în ani ( Tn) și normativul eficien ței
investi țiilor sau costul capitalului ( En). Rela ția general ă de calcul se prezint ă astfel :
Et = E n ( )[ ]∑
−− −−n
kk n kT I
11 5 , 0 (5.3.)
Rela ția de calcul prezentat ă poate lua forme variabile în func ție de durata perioadei de
imobilizare a fondurilor (ani întregi sau ani între gi și frac țiuni de ani). Principial, tendin ța de
optimizare implic ă minimizarea acestui element.
Determinarea efortului economic datorat imobiliz ării fondurilor de investi ții în
perioada de construc ție, cu ajutorul rela ției de mai sus, d ă posibilitatea corect ării unor
indicatori de eficien ță economic ă a investi țiilor cum ar fi durata de recuperare.
Necesarul de fond de rulment constituie de asemenea, element de efort investi țional
component ă a devizului investi ției. Determinarea acestui element ține de solu țiile tehnologice,
capacitatea de produc ție, norme de stoc și de aprovizionare, coeficientul vitezei de rota ție,
pre țuri de estimare etc. Se remarc ă îns ă faptul c ă problemele de principiu ale determin ării
necesarului de fond de rulment, aferent primei dot ări la obiectivele economice puse în
func țiune printr-un proces investi țional, sunt insuficient clarificate. Se accept ă totu și solu ția
conform c ăreia în determinarea acestui element se poate ține seama de valoarea produc ției
anuale ( Qc) exprimat ă la cost complet și coeficientul vitezei de rota ție ( Kvr ) în cadrul rela ției :
NFR =
vr n
ii i
Kc Q∑
=1 (5.4.)
unde i reprezint ă sortimentul produc ției. Reiese c ă NFR asigur ă finan țarea cheltuielilor
curente de produc ție în parametri unui ciclu de produc ție.
Cheltuielile din ocuparea terenului , au fost abordate insuficient în literatura de
specialitate. În general în valoarea investi ției totale s-au avut în vedere numai cheltuielile cu
ob ținerea terenului (în cazul când acesta trebuia expr opriat, precum și cele de str ămutare, sau
eventuale amenaj ări preliminare execut ării lucr ărilor).
În actualele condi ții terenul ca amplasament al unei investi ții, în general, poate face
obiectul raporturilor de drept civil, deci poate fi vândut sau cump ărat. Sub acest aspect pre țul
negociat al terenului se integreaz ă în efortul de investi ții, la care se pot, dup ă caz, ad ăuga
eventuale cheltuieli de amenajare, denivel ări, nivel ări etc., preliminare. Problema se complic ă
în cazul în care terenul folosit ca amplasament pen tru o investi ție este proprietate a
investitorului, având destina ție variat ă.
104
În solu ționarea problemei înc ă cu ani în urm ă, unii economi ști, erau de p ărere c ă
trebuie s ă se țin ă seam ă de urm ătoarele situa ții 18 .
1. Terenul pe care urmeaz ă s ă se construiasc ă noul obiectiv sau s ă se dezvolte o
unitate existent ă, este folosit pentru produc ția agricol ă. În acest caz evaluarea economic ă a
pierderilor de venit din ocuparea suprafe țelor de teren ar trebui s ă țin ă seama de venitul global
ce s-ar putea ob ține de pe terenul respectiv pe parcursul duratei de func ționare a obiectivului,
care ar putea fi înglobat în efortul investi țional.
2. Terenul ar putea fi folosit în scopuri agricole, în urma unor lucr ări de îmbun ătăț iri
funciare. Prin dezafectarea unor asemenea suprafe țe de teren, în efortul investi țional ar trebui
să se cuprind ă venitul global ce s-ar putea ob ține de pe un asemenea teren, calculat în raport
cu realiz ările ob ținute pe terenuri cultivate în condi ții similare.
3. Terenul dezafectat pentru investi ții este impropriu agriculturii, caz în care se
exprim ă opinia ca în efortul investi țional s ă nu se cuprind ă asemenea cheltuieli,
neînregistrându-se ca atare pierderi de venit din o cuparea terenului.
Ipotezele expuse le apreciem ca fiind rezolvabile p entru practica actual ă, întrucât chiar
dac ă pre țul terenului este element de baz ă în evaluare acesta este dependent de venitul
poten țial din folosin ța terenului.
În practica investi țiilor, efortul din ocuparea terenului, cuprinde: pr e țul de achizi ție,
cheltuielile pentru exproprieri (dac ă terenul apar ține persoanelor fizice sau unit ăț ilor
economice); cheltuieli pentru eliberarea amplasamen tului (demol ări de cl ădiri, defri șă ri,
nivel ări, desec ări etc.); cheltuieli pentru amenajarea terenului în vederea folosirii lui ca
amplasament pentru investi ții sau pentru redarea în circuitul agricol a unor s uprafe țe improprii
agriculturii, în schimbul suprafe țelor agricole folosite ca amplasament; cheltuieli c u
str ămutarea gospod ăriilor popula ției în m ăsura în care eliberarea amplasamentului impune
aceasta; alte cheltuieli. Aceste cheltuieli se cupr ind în devizul general al investi ției, pe baza
unor devize financiare.
Pierderea de venit net , ca urmare întreruperii produc ției în unele sec ții, pentru
realizarea unor lucr ări de investi ții, îndeosebi reutil ări și moderniz ări, constituie o realitate ce
nu poate fi escamotat ă.
Efectul poten țial (nerealizat în acest caz), se transform ă în efort de investi ții, care va
trebui s ă fie recuperat în cadrul duratei de recuperare. Pie rderea de venit net în cazul
investi țiilor de reutilare – modernizare se pot stabili dup ă rela ția:
Pvn = ( )t cpv Qn
ii
1 ∑
=− (5.5.)
în care :
P – valoarea pierderilor de venit net în perioada de construc ție ;
t – timpul, perioada de întrerupere în luni sau ani ;
Qi – volumul fizic al produselor, (i = 1, 2,….n) a c ăror produc ție se întrerupe;
pv 0 – pre țul de vânzare unitar înainte de reutilare – moderni zare;
c0 – costul unitar al produselor, înainte de reutilar e – modernizare.
Valoarea neamortizat ă a mijloacelor fixe casate , înainte de amortizarea lor integral ă,
diminuate cu sumele ob ținute din casare, prin valorificarea unor materiale , (Mfc –Sv) constituie
de asemenea m ărime de calcul a efortului investi țional. Într-un fel, are acela și regim cu
pierderile de venit net în perioada de executare a lucr ărilor de reutilare și modernizare. Faptul
că în mod practic pierderea din casarea mijloacelor f ixe neamortizate integral se suport ă din
rezultate financiare, nu schimb ă fondul problemei. Prin efectele sale investi ția va trebui s ă
asigure și recuperarea unor asemenea elemente înglobate în e fortul investi țional.
18 Baghinschi V. C ămăș oiu I., Candel ă V., Iacobovici-Boldi șor C., Determinarea și analiza eficien ței
economice a investi țiilor în agricultur ă, Editura Ceres, Bucure ști, 1979, p. 74 – 77.
105
Cheltuielile pentru prevenirea polu ării mediului (C ppm ), constituie, mai ales în cazul
investi țiilor productive, o realitate care impune recunoa șterea lor ca m ărime de calcul a
efortului investi țional.
Par țial ele pot constitui investi ții colaterale sau conexe, dar cuprinderea lor în ca lcule ca
element distinct și propagat al efortului de investi ții productive poate conduce la o mai
judicioas ă analiz ă a oportunit ăț ii unor obiective de investi ții cu efecte nocive pentru mediul
înconjur ător.
Sintetizând aspectele prezentate anterior se poate concluziona c ă în aprecierea
eficien ței economice a investi țiilor este necesar s ă se țin ă seama de toate cheltuielile
ocazionate de construc ția și punerea în func țiune a obiectivului de investi ții. În acest fel se
poate stabili efortul total de investi ții:
a) În cazul obiectivelor noi de investi ții :
It = I d + I c + I cn + P t + E t + NFR (5. 6)
b) În cazul lucr ărilor de reutilare și modernizare :
It = I d + I c + I cn + P t + E t + NFR + P vn + (M fc –Sv) + C ppm (5. 6’)
Efortul de investi ții, având o asemenea sfer ă de cuprindere, serve ște determin ării unor
indicatori de eficien ță economic ă a investi ției, precum și necesit ăț ilor de analiz ă comparativ ă
în vederea lu ării deciziei.
2. Efortul de investi ții al întreprinz ătorului se restrânge la cadrul devizelor de execu ție
(incluzând cheltuielile de investi ții directe și colaterale precum și alte cheltuieli între care cele
privind organizarea șantierului, preg ătirea personalului și supravegherea tehnic ă a execut ării
lucr ărilor, amenajarea terenului ca amplasament, necesar ul de fond de rulment probe
tehnologice etc.).
Ținând seama de faptul c ă cheltuielile de investi ții nematerializate direct în obiecte de
natura mijloacelor fixe se înglobeaz ă prin repartizare asupra obiectivelor de investi ție direct ă
și colateral ă se poate aprecia c ă efortul de investi ții astfel estimat se reg ăse ște în rela ția:
Idev = I d + I c + P t + NFR (5. 7)
Efortul de investi ții astfel stabilit se reg ăse ște în devizul general al investi ției servind
nu numai necesit ăț ilor de contractare a lucr ărilor și de finan țare a lor, dar, și aceasta în primul
rând, pentru exprimarea eficien ței economice a variantei de proiect cu ajutorul cel orlal ți
indicatori, (exceptând indicatorul, durata de recup erare), care au în construc ția lor efortul de
investi ții, cum sunt: investi ția specific ă, coeficientul de eficien ță economic ă a investi țiilor,
aportul valutar al investi ției etc.
3. Efortul de investi ții transpus în valoarea mijloacelor fixe puse în fu nc țiune la
finalizarea procesului investi țional și declan șarea procesului de produc ție sau exploatare a lor
(Imf ) poate fi:
Imf = I d+I c+P t+A c (5.8)
Efortul astfel stabilit este mai mic decât valoarea devizului general, dar cel pu țin egal,
cu valoarea mijloacelor fixe puse în func țiune. Efortul de investi ții poate fi mai mare fa ță de
valoarea mijloacelor fixe puse în func țiune în acele situa ții în care rezultatele procesului
investi țional nu se concretizeaz ă în obiecte, mijloace de munc ă, de natura mijloacelor fixe, ca
106
în cazul lucr ărilor de împ ădurire dup ă atingerea st ării de masiv p ăduros s-au în cazul unor
lucr ări de îmbun ătăț iri funciare. În cele mai multe cazuri îns ă efortul de investi ții estimat prin
deviz se reg ăse ște nemijlocit în valoarea mijloacelor fixe puse în func țiune, în mod direct, în
substan ța și valoarea lor sau prin repartizare asupra valorii lor (ca în cazul cheltuielilor
asimilate investi țiilor pentru ob ținerea terenului, preg ătirea personalului, supravegherea
tehnic ă a execut ării lucr ărilor etc.).
Efortul de investi ții dimensionat dup ă sfera de cuprindere permite reflectarea sa dup ă
urm ătoarea rela ție:
It ≥ I dev ≥ I mf (5. 9.)
așa cum de altfel reiese și din figura nr. 5.2.
Fig. 5.2. Raportul dintre sfera de cuprindere a efo rtului de investi ții în diferite ipoteze
Efectele investi țiilor au o natur ă variat ă, complex ă și eterogen ă, putând fi grupate
totu și în trei categorii și anume: în efecte materiale, valorice și sociale.
Efectele materiale ale investi țiilor se prezint ă ca valori de întrebuin țare ce rezult ă în
urma derul ării și finaliz ării unui proces investi țional cum ar fi: volumul fizic, num ărul,
cantitatea de mijloace fixe puse în func țiune, cantitatea sau volumul fizic al produc ției anuale,
într-o anumit ă structur ă; caracteristicile calitative (durabilitate, randam ent etc.) ale produselor
etc.
Efectele materiale ale investi ției se exprim ă în unit ăț i de m ăsur ă naturale (buc, tone, kg, kwh
energie electric ă, perechi înc ălță minte etc.).
Efectele valorice ale investi țiilor permit exprimarea mai sintetic ă, generalizat ă a
rezultatelor procesului investi țional prin indicatori cum ar fi: valoarea și costul produc ției,
profitul anual etc.
Efectele sociale ale investi țiilor sunt generate de implica țiile pe plan social ale
procesului investi țional. Ele privesc condi țiile de munc ă și de trai, gradul de poluare, noxe,
starea de s ănătate public ă, grad de confort, cultur ă și civiliza ție; propor țiile din economie ca și
în profil teritorial, grad de valorificare a poten țialului uman într-o anumit ă zon ă a ță rii etc.
Desigur, cuantificarea efectelor sociale întâmpin ă dificult ăț i, în lipsa unor criterii și unit ăț i de
măsur ă pentru aprecierea lor, de și apari ția și manifestarea lor este identificabil ă. Tocmai de
aceea, în ultimul timp se manifest ă frecvente încerc ări de abordare a rolului și posibilit ăț ilor
de cuantificare a efectelor sociale datorate invest i țiilor.
Dintre cele trei categorii de efecte ale investi țiilor, cele valorice se preteaz ă la o
exprimare sintetic ă, unitar ă, servind astfel necesit ăț ilor de reflectare, cu ajutorul unor
indicatori, a eficien ței economice. În acest caz între efortul de investi ții și efectele acestora se
stabile ște un raport cantitativ direct, întrucât ambele m ărimi puse în rela ție se exprim ă în
unit ăț i de m ăsur ă omogene. Totu și, raportul efort – efecte valorice de investi ții nu este
întotdeauna concludent, pentru c ă efectele materiale și sociale sunt în acest caz neglijate.
Apoi, pentru c ă, uneori, chiar și efectele valorice sunt par țial estompate, ca urmare abaterii
unor pre țuri de la valoare, pre țuri folosite pentru evalu ări. It
Idev
Imf
107
Indiferent de forma de exprimare efectele investi țiilor pot fi: directe (identificabile în
raport cu obiectul de investi ții) și indirecte (generate prin propagare în alte sectoare de
activitate). În func ție de scopul urm ărit se pot distinge: efecte de baz ă și efecte
complementare .
Desigur o analiz ă complex ă impune luarea în seam ă a tuturor categoriilor de efecte și
eventual, compararea lor în raport cu o exprimare u nitar ă. Rezolvarea problemei este posibil ă,
în plan teoretic, cu ajutorul regulei paralelogramului deformabil 19 , în cadrul c ăreia plecând de
la efecte de natur ă diferit ă se încearc ă a identifica efecte compuse- rezultante ale îmbin ării
efectelor diferite.
Reiese astfel, pe de o parte, necesitatea lu ării în analiz ă a tuturor categoriilor de efecte
ale investi țiilor (materiale, valorice și sociale) iar, pe de alt ă parte, necesitatea exprim ării
eficien ței economice a variantelor de proiect cu ajutorul u nei game mai largi de indicatori.
5.3. PREMISE TEORETICO-METODOLOGICE ALE EVALU ĂRII
EFICIEN ȚEI ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR
5.3.1. METODE DE EVALUARE
Preocup ările intense pe plan teoretic pe linia perfec țion ării modalit ăț ilor de exprimare
a eficien ței economice a investi țiilor a condus la îmbog ăț irea gamei de indicatori. Aceste
preocup ări vizeaz ă nu numai proliferarea indicatorilor de exprimare a eficien ței economice a
investi țiilor ci, se insist ă chiar asupra bazei metodologice de determinare a u nor indicatori 20 .
De modul de evaluare a unor m ărimi de calcul, de extensiunea acestora în raport c u durata de
realizare a proiectului și de exploatare a obiectivului, de localizarea lor pe axa timpului, de
rigurozitatea evalu ării și compara țiilor depinde capacitatea de reflectare a eficien ței
economice pe care o are, sau nu, un anumit indicato r.
În acest context remarc ăm c ă se contureaz ă trei metode de evaluare, respectiv de
stabilire a m ărimilor de calcul necesare determin ării indicatorilor de eficien ță economic ă a
investi țiilor și anume:
1. metoda static ă;
2. metoda dinamic ă;
3. metoda comparabil ă.
1. Metoda static ă este practicat ă în țara noastr ă. Ea st ă la baza fundament ării
proiectelor, extinzându-se la o gam ă de indicatori ai eficien ței economice a investi țiilor cum
sunt: capacitatea de produc ție , volumul produc ției , costul investi ției , valoarea produc ției ,
costul produc ției , profit , investi ția specific ă etc.
Metoda static ă se distinge prin folosirea în calcule a unor m ărimi estimate în momente
variate pe axa timpului, ce reflect ă derularea activit ăț ilor în cadrul procesului investi țional și a
celui de produc ție- reproduc ție. Valorile, reprezentând efort sau efecte, sunt a gregate în
modele, pentru determinarea unor indicatori de apre ciere a proiectelor de investi ții, în
condi țiile ignor ării momentului în care se consum ă sau se ob țin.
Totu și dup ă cum se poate observa în figura nr. 6.3. pentru det erminarea diferi ților
indicatori compara țiile efort/efect vizeaz ă cu deosebire acele segmente pe axa timpului în car e
se deruleaz ă proiectarea, executarea lucr ărilor de investi ții, perioada de asimilare și primul an
al perioadei de func ționare a obiectivului la parametri normali.
19 Staicu Fl., Eficien ța economic ă a investi țiilor , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1995, p. 36
20 Românu I., Econometrie cu aplica ții la eficien ța investi țiilor , Editura știin țific ă și enciclopedic ă, Bucure ști,
1975, p. 278, 389 – 422; C ămăș oiu I., Investi țiile și factorul timp , Editura politic ă, Bucure ști,1982; Cistelecan L.,
Procesul investi țional , Editura Academiei, Bucure ști, 1983, p.134 – 169.
108
Fig. 5.3. Reprezentarea grafic ă a metodei statice
Dar sunt oare întru-totul comparabile valorile (efo rt și efect), doar în raport cu aceste
segmente ale axei timpului, dac ă avem în vedere consecin țele aloc ării resurselor pentru o
anumit ă variant ă de proiect, ale imobiliz ării, șansei de a reinvesti, fructifica, efectele
poten țiale, cât și evolu ția principalei pârghii de estimare – pre țul? Evident nu! Apoi, este oare
uniform ă evolu ția eforturilor și efectelor, de orice natur ă ar fi, dup ă anul în care se consider ă
că parametri tehnico-economici au fost realiza ți? Realitatea ne convinge c ă nu! Mai mult,
uneori situa ția se complic ă printr-un nou proces investi țional, pentru care cel anterior are
caracterul de releu.
Așadar, indicatorii, de aceast ă natur ă, utiliza ți în practica evalu ării eficien ței
economice a investi țiilor au caracter static. Unii dintre ei, nici nu p ot fi altfel determina ți. În
aceste condi ții devine oportun ă perfec ționarea acestei metode de evaluare a eficien ței
economice a investi țiilor.
2. Metoda dinamic ă a p ătruns tot mai mult în teoria investi țiilor din țara noastr ă în
ultimele trei decenii 21 , f ără îns ă a fi însu șit ă, în aceea și m ăsur ă, pe plan practic. Caracteristica
sa esen țial ă const ă în faptul c ă se bazeaz ă pe recalcularea (prin "ducere" sau "aducere")
valorilor (de natura efortului și efectelor de investi ții) ce servesc determin ării indicatorilor de
eficien ță economic ă a investi țiilor, la un moment ( th, h=1,2,…,r) pe axa timpului, prin
folosirea tehnicilor de actualizare (compunere sau discontare).
În acest context indicatorii dinamici rezulta ți din calcule reflect ă influen ța factorului
timp, întrucât țin seama de evolu ția proceselor (valorilor) în timp și de poten ța fructific ării
efortului implicat în proces, în raport cu un anumi t moment de referin ță , a șa cum se reflect ă în
figura nr. 6.4.
Metoda dinamic ă se preteaz ă determin ării unor indicatori valorici (dinamici,
actualiza ți), care reflect ă influen ța factorului timp, între care: v aloarea investi ției actualizate ,
21 Vezi, Eficien ța economic ă a investi țiilor și a tehnicii noi , Editura Academiei, Bucure ști,1972, p. 130 – 150;
Cămăș oiu I., Investi țiile și factorul timp , Editura politic ă, Bucure ști,1975, p. 48 – 50; Românu I., Econometrie cu
aplica ții la eficien ța investi țiilor , Editura știin țific ă și enciclopedic ă, Bucure ști, 1975, p. 303 – 312; Cistelecan L.,
Procesul investi țional ,Editura Academiei, Bucure ști, 1983, p. 236 – 163 C’,C’’ C 1 C2 . . . . . . C h . . . . . . . dp dc das de
V’,V’’ V 1 V2 . . . . . . V h . . . . . . .
. . . . . . . h . . . . . . . D f
I1,…,I d P1, P2 0 1,2 . … … … d d+1
E F O R T E F E C T E
de investi ții de produc ție
109
venituri și costuri actualizate , valoarea actualizat ă net ă, durata de recuperare a investi ției
actualizate , randamentul economic actualizat etc.
Fig. 5.4. Reprezentarea grafic ă a metodei dinamice
3. Metoda comparabil ă a fost prezentat ă în literatura de specialitate din țara noastr ă
ca "un nou mod de calcul a actualiz ării" 22 . În esen ță , se pleac ă de la ideea compar ării efortului
de investi ții imobilizat în obiectivul de investi ții, cu efectele ob ținute din exploatare, în timp,
îns ă având în vedere urm ătoarele caracteristici:
a) fondurile imobilizate anual se multiplic ă în func ție de factorul timp, exprimat în ani;
b) perioada de imobilizare a fondurilor de investi ții nu se limiteaz ă la durata de
execu ție a lucr ărilor de investi ții ci, continu ă, dup ă expirarea acesteia, pân ă la recuperarea
total ă a fondurilor imobilizate, pe seama rezultatelor fi nanciare (venitului net);
c) recuperarea fondurilor imobilizate în lucr ările de investi ții începe imediat dup ă
punerea în func țiune, prin efectele financiare anuale ob ținute astfel c ă acestea nu se reflect ă ca
atare, deci ca efecte financiare, ci doar se deduce existen ța lor, ca valoare, în m ăsura reducerii
valorii imobiliz ărilor anuale în investi ții, a șa cum se observ ă în figura nr. 6.5. 23 ;
d) calculul imobiliz ărilor (efortului) totale comparabile se realizeaz ă prin ponderarea
valorii imobiliz ărilor anuale cu num ărul anilor de imobilizare;
e) calculul acumul ărilor nete comparabile are în vedere doar acea part e din durata
eficient ă de exploatare a obiectivului care se scurge dup ă expirarea duratei de recuperare,
pân ă la scoaterea din func țiune a obiectivului.
Pe aceast ă baz ă se exprim ă opinia privind posibilitatea determin ării a doi indicatori:
durata de recuperare comparabil ă și randamentul economic comparabil. Durata de recupe rare
a investi țiilor, în condi țiile metodei comparabile este aceea și ca în cadrul metodei statice, dac ă
acumul ările anuale sunt egale. Dac ă, dimpotriv ă, acumul ările anuale sunt variabile atunci se
emite ideea determin ării acestui indicator pe cale grafic ă ținând cont de durata în care efectele
acumulate egaleaz ă efortul de investi ții și de durata de executare a lucr ărilor.
22 Românu I., Econometrie cu a plica ții la eficien ța investi țiilor , Editura știin țific ă și enciclopedic ă, Bucure ști,
1975, p. 389 – 422.
23 Românu I., Op. cit. , p. 395. C’… … C 1 C2 . . . . . . C h . . . . . . . dp dc das de
V’… … V 1 V2 . . . . . . V h . . . . . . .
. . . . . . . h . . . . . . . D f
I1,…,I d P1, P2 0 1,2 . … … … d d+1
E F O R T E F E C T E
de investi ții de produc ție
110
A v
Av-1 Av-1
Av-2 Av-2
. . . . . . . . . . . . .
Acumul ări . . . A u+2 Au+2
nete A u+1 . . . A u+1 Au+1
Anii 1 2 … s-1 s s+1 . . . u-1 u u+1 … v-1 v
Imobili – I1 I1 . . . I1 I1 Au . . . Au 0
zări de I2 . . . I2 I2 Au-1 . . .
fonduri . . . I 3 I3 Au-2 . . .
. . . . . . . . . . . . . . .
I s-2 Is-2 As+3
I s-1 Is-1 As+2
I s
d Dr
De
Fig. 5.5. Reprezentarea grafic ă a metodei valorilor comparabile
Metoda valorilor comparabile nu și-a demonstrat valen țele prezumate, fapt pentru care
nu a generat exprim ări de opinii ulterioare și nici controverse. Ea a r ămas în literatura de
specialitate ca o alternativ ă pasager ă privind metodele de evaluare a eficien ței economice a
investi țiilor.
Pe de alt ă parte remarc ăm cre șterea rolului metodei dinamice de evaluare a eficie n ței
economice a investi țiilor, precum și îmbinarea acesteia cu metoda static ă.
5.3.2. INDICATORII – CARACTERIZARE GENERAL Ă
Indicatorii sunt m ărimi cifrice cantitative, calitative și cu deosebire valorice care
cuantific ă starea, nivelul, volumul sau valoarea unui proces, proiect, a unei activit ăț i sau
ac țiuni.
În domeniul investi țiilor indicatorii pot caracteriza proiectul ca volu m, elemente
structurale, cost, durat ă de înf ăptuire, având calitatea de indicatori tehnici sau t ehnico –
economici. Pe de alt ă parte indicatorii pot reflecta raportul efort-efec te sau efecte-efort, cu
privire la proiectul de investi ții, în care caz, ei au calitatea de indicatori de e ficien ță
economic ă. Adesea, ambelor categorii de indicatori li se atr ibuie calitatea de indicatori de
eficien ță economic ă24 ori sunt utiliza ți în analiz ă ca având semnifica ția de "criterii" (criteriul
duratei de recuperare, criteriul valorii actuale ne te etc.). 25
Indicatorii de apreciere și de eficien ță economic ă a investi țiilor se ob țin prin calcule și
prelucrare a informa țiilor cuprinse în documenta ția tehnico-economic ă (studiul de fezabilitate,
proiectul tehnic etc.), folosindu-se metodele matem atice specifice. Se poate afirma c ă
indicatorii tehnico – economici și economici sunt m ărimi de calcul primare servind aprecierii
proiectului de investi ții, în timp ce indicatorii de eficien ță economic ă sunt m ărimi derivate din
24 Românu I., Vasilescu I., (coord), Managementul investi țiilor, Editura M ărg ăritar, Buc. 1997, p. 115.
25 Levasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economic ă, Paris, 1992 , p. 475.
111
prelucrarea informa țiilor ini țiale sau a indicatorilor primari și asigur ă m ăsurarea eficien ței
proiectului.
Fiecare indicator de eficien ță economic ă are o anumit ă capacitate informa țional ă și
caracterizeaz ă sau m ăsoar ă eficien ța economic ă a proiectului dintr-un anumit unghi, în unit ăț i
de m ăsur ă specifice. Indicatorii de eficien ță economic ă a investi țiilor, pentru a r ăspunde
scopului în care se utilizeaz ă, trebuie s ă se încadreze în anumite cerin țe, între care: o
construc ție logic ă a raportului efect/efort sau efort/efecte; o semni fica ție clar ă; un calcul
simplu, permisibil; s ă admit ă o interpretare facil ă; s ă asigure fundamentarea și luarea deciziei.
Indicatorii se determin ă cu ajutorul unor modele matematice variate, astfel26 : a)
modelul raportului matematic efort/efecte sau efect e/efort (prin care indicatorii ob ținu ți cap ătă
forma de efort specific pe unitate de efect; efect specific pe unitate de efort; coeficien ți, rate
etc.); b) modelul matematic al diferen ței între dou ă m ărimi (prin care se determin ă rezultatul
unei activit ăț i: profitul etc.); c) modelul matematic de adi ționare, de cumulare a unor elemente
(prin care se determin ă masa, volumul unei activit ăț i, unui proiect); d) modelul matematic de
structur ă (în care caz, prin indici de structur ă se stabile ște contribu ția elementelor componente
fa ță de total).
Exist ă un relativ consens cu privire la utilitatea unor i ndicatori varia ți, în con ținut și
semnifica ții, pentru reflectarea eficien ței economice a proiectelor de investi ții. Acest fapt se
justific ă, mai ales dac ă avem în vedere complexitatea procesului investi țional, caracterul s ău
dinamic privit prin prisma agen ților implica ți, a naturii resurselor consumate și a interferen ței
dintre etapele sale. Indica țiile uneori contradictorii, ori neconcludente, pe c are le dau unii
indicatori prin expresia lor cifric ă impun: completarea analizei cu luarea în consider are a
altor indicatori; necesitatea clarific ării modelelor de stabilire a fiec ărui indicator de eficien ță
economic ă a investi țiilor, în parte, a semnifica ției, locului și rolului pe care trebuie s ă-l ocupe,
în analiza variantelor de proiect; necesitatea abor d ării sistemice a gamei de indicatori în
func ție de puterea de reflectare ca și de nivelul organizatoric la care se impune folosi rea în
analiz ă a unui anumit indicator de eficien ță economic ă a investi țiilor, în raport cu scopul
analizei.
Clasificarea și ordonarea indicatorilor utiliza ți în aprecierea eficien ței proiectelor de
investi ții, sau care comport ă exprim ări de opinii în teoria investi țiilor se poate efectua dup ă
criterii variate. Noi, am avut în vedere modul de e xprimare, gradul de reflectare a influen ței
factorului timp, sfera de utilizare, natura procese lor și fenomenelor reflectate.
1) Dup ă modul de exprimare deosebim:
a) indicatori valorici care comport ă exprimare valoric ă (între care: valoarea investi ției,
investi ția specific ă, durata de recuperare a investi ției, coeficientul eficien ței economice a
investi țiilor, costul și valoarea produc ției, beneficii, curs de revenire, valoarea actualiz at ă
net ă, rata intern ă de rentabilitate, randamentul economic, cheltuieli și acumul ări echivalente și
al ții);
b) indicatori naturali care reflect ă caracteristici ale valorilor de întrebuin țare, din
domeniul de referin ță : investi ții, produc ție etc., (între care: capacitatea de produc ție, durata de
realizare, num ărul de schimburi, num ărul personalului, productivitatea muncii etc.);
c) indicatori sociali care reflect ă aspecte de ordin social (gradul de poluare, coefic ient
de morbiditate, gradul de folosire a for ței de munc ă etc.).
2) Dup ă gradul de reflectare a influen ței factorului timp deosebim:
a) indicatori statici, caracteriza ți prin faptul c ă sunt determina ți cu ajutorul unor
mărimi de calcul statice (valorice și naturale) din domeniul investi țiilor, produc ției, sau din
alte domenii; fiind de altfel utiliza ți în practica economic ă;
26 Staicu Fl., (coord), Eficien ța economic ă a investi țiilor , Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1995, p.
44.
112
b) indicatori dinamici, care permit aprecierea eficien ței economice prin luarea în
considerare a influen ței factorului timp. O prim ă grup ă reflect ă eficien ța integral ă a factorului
timp (între care: efortul suplimentar datorat imobi liz ării fondurilor de investi ții în perioada de
construc ție; valoarea medie anual ă a mobiliz ărilor de fonduri; valoarea pierderilor pentru
societate; cheltuieli și acumul ări echivalente; viteza de recuperare a fondurilor, randamentul
economic al investi ției etc.). A doua grup ă cuprinde indicatori dinamici baza ți pe calcule de
actualizare (între care: valoarea investi ției actualizate, costuri și venituri actualizate, valoarea
actual ă net ă, rata intern ă de eficien ță , randament economic actualizat și al ții );
c) indicatori comparabili (durata de recuperare comparabil ă și randamentul economic
comparabil( se bazeaz ă pe metoda comparabil ă de fundamentare a indicatorilor de apreciere a
eficien ței economice a investi țiilor.
3) Dup ă sfera de utilizare deosebim:
a) indicatori utiliza ți în practic ă pentru fundamentare, exprimarea eficien ței
economice, analiz ă și luarea deciziei de investi ții. Sunt reprezenta ți semnificativ atât în
context static cât și dinamic: valoarea investi ției, costul produc ției, valoarea produc ției, profit
etc., precum și valoarea actual ă net ă, rata intern ă de rentabilitate și al ții.
b) indicatori vehicula ți în teoria investi țiilor (între care: valoarea medie anual ă a
imobiliz ărilor de fonduri; valoarea pierderilor pentru socie tate, cheltuieli și acumul ări
echivalente etc.).
4) Dup ă natura proceselor și fenomenelor economice reflectate remarc ăm posibilitatea
structur ării indicatorilor de apreciere a proiectelor de inv esti ții în dou ă grupe:
a) indicatori economico-financiari, care reflect ă nivelul, amploarea, proceselor și
fenomenelor (ca de pild ă: valoarea investi țiilor, efortul investi țional, volumul produc ției,
num ărul personalului, capacitatea de produc ție, cheltuieli echivalente, viteza de recuperare
etc.);
b) indicatori de eficien ță economic ă prin care se reliefeaz ă raportul efort/efecte sau
efecte/efort (ca de exemplu: investi ția specific ă, durata de recuperare a investi ției, profit anual
sau beneficiu, rata rentabilit ăț ii, coeficientul eficien ței economice a investi țiilor, cheltuieli la
1000 lei produc ție, valoare net ă total ă actualizat ă, aport net valutar, rata intern ă de eficien ță a
proiectului și al ții).
5) În construc ția indicatorilor de eficien ță economic ă, un rol esen țial îl de ține
corela ția: efect/efort, fapt pentru care, unii autori, încearc ă s ă identifice elementele sistemului
de indicatori pe baza matricii efort/efect – o matr ice p ătrat ă de forma celei din figura 5.6 . 27
EFORTURI EFECTE
R1 . . . Rj . . .R n E1 . . . Ej . . .E n EFORTURI
R1 . . . Rj . . .R n
Cadranul I Cadranul II
27 Staicu Fl. (coord.), Op. cit., p. 36; Românu I., Vasilescu I., (coord.). Op. cit ., p.109.
113
EFECTE
E1 . . . Ej . . .E n
Cadranul III Cadranul IV
Fig. 5.6. Matricea efort/efect
Indicatorii de eficien ță economic ă aferen ți activit ăț ii sau proiectului de investi ții se
stabilesc pe baza unor module matematice adecvate. Problema care se pune este aceea a
identific ării grupei caracterologice c ăreia un indicator sau altul îi apar ține.
Cu ajutorul acestei matrici se asigur ă o ordonare, o clasificare, a indicatorilor în
func ție de apartenen ța lor la un anumit cadran astfel:
– indicatori de tip efort/efort (cadranul I), cum sunt: costul unui loc de munc ă sau
gradul de înzestrare tehnic ă a muncii;
– indicatori de tip efect/efort (cadranul II), înt re care: profit la 1 leu investit, produc ția
la 1000 lei active fixe etc.;
– indicatori de tip efort/efect (cadranul III), a șa fiind:
investi ția specific ă, cheltuieli la 1000 lei produc ție etc.;
– indicatori de tip efect/efect (cadranul IV), ca de pild ă cursul de revenire, profit la
1000 lei vânz ări etc.
Solu ția pare interesant ă având în vedere faptul c ă permite o clasificare a indicatorilor
de eficien ță economic ă în func ție de natura și pozi ția m ărimilor de calcul din raportul care
faciliteaz ă reflectarea și m ăsurarea eficien ței economice.
În ultimii ani gama indicatorilor de apreciere și de eficien ță economic ă a investi țiilor
s-a amplificat dar s-a și bulversat. În contextul autonomiei decizionale și financiare a
unit ăț ilor investitoare metodologia de determinare a indi catorilor și de analiz ă a proiectelor
opereaz ă riguros pentru investi țiile publice. Dar acestea sunt, mai ales, de natur ă social ă și ca
excep ție au caracter economic.
În cazul proiectelor de investi ții ale investitorilor autonomi sau priva ți, determinarea
indicatorilor și gradul de aprofundare a analizei se afl ă sub incidenta interesului investitorilor,
a riscului investi țional, a valorii și complexit ăț ii investi țiilor etc. Se poate afirma c ă o
metodologie general valabil ă nu este operant ă și nici nu este alc ătuit ă.
Un sistem de indicatori pentru aprecierea eficien ței economice a investi țiilor este util,
în special pentru analiza proiectelor de investi ții cu caracter economic fapt pentru care am
conceput schema din tabelul 5.1.
SCHEMA
pentru alc ătuirea sistemului optimal de indicatori
Tabelul 5.1
Demersul logic care genereaz ă
alc ătuirea sistemului Indicatori prin care se poate exprima
1. Nevoia social ă (ca natur ă) – Profilul produc ției
2. M ărimea nevoii sociale – Capacitate a de produc ție: a) actual ă;
b) gradul de folosire;
– Volumul fizic al produc ției
3. Oportunitatea (stringen ța) satisfacerii
nevoii sociale – Durata de realizare a investi ției
(estimativ ă)
– Sporul de produc ție/an
– Durata estimativ ă a necesit ăț ii
114
4. C ăi de satisfacere a nevoii sociale:
– produc ție intern ă
– import – Gradul de asigurare a resurselor
indigene
– Gradul de valorificare
– Amplasamente
– Efort valutar
5. Efortul anual (total) prezumat:
– de investi ții (directe, colaterale,
conexe etc.)
– de produc ție
– de for ță de munc ă
– Valoarea investi ției (conform
devizului)
– Efortul investi țional (total)
– Valoarea importului pentru investi ții
– Costul anual al produc ței
– Costul unitar
– Num ărul personalului (total, din care:
muncitori)
6. Efecte anuale prezumate:
– de investi ții
– de produc ție
– pe plan intern
– pe plan extern
– de for ță de munc ă
– sociale
– Valoarea mijloacelor fixe
– Coeficientul de schimburi
– Gradul de activare al mijloacelor fixe
– Volumul produc ției anuale
– Valoarea produc ției anuale
– Profitul anual
– Acumul ările b ăne ști
– Valoarea ad ăugat ă
– Vărs ăminte la buget
– Valoarea exportului (lei; u.v.)
– Aportul net valutar total
– Productivitatea muncii (exprimat ă
fizic și valoric)
– Gradul de satisfacere a nevoii sociale
(satisfacerea trebuin țelor, nivelul de
trai, valorificarea poten țialului uman
etc.)
7. Eficien ța variantei de proiect reflectat ă
cu ajutorul indicatorilor statici – Investi ția specific ă
– Durata de recuperare a investi ției
– Indicatorii eficien ței mijloacelor fixe
– Cheltuieli la 1000 lei produc ție
– Rata rentabilit ăț ii
– Curs de revenire (brut și net)
– Aport net valutar (al produc ției și al
investi țiilor)
– Durata de recuperare a efortului
valutar
8. Eficien ța variantei de proiect reflectat ă
cu ajutorul indicatorilor dinamici – Valoare net ă total ă actualizat ă
– Venitul net total mediu anual
actualizat, la 1 leu investi ții
– Rata intern ă de eficien ță (pragul
eficien ței proiectului)
– Durata de recuperare a investi ției
actualizate
– Randamentul economic actualizat al
investi țiilor
Pe baza schemei prezentate în tabelul nr. 5.1. po t fi puse în eviden ță câteva concluzii,
dup ă cum urmeaz ă:
a) pentru alc ătuirea sistemului optimal de indicatori în vederea analizei proiectelor de
investi ții, raportul: necesitate, oportunitate și eficien ța investi țiilor permite atât identificarea
cât și stabilirea succesiunii indicatorilor în analiza proiectelor;
b) rela ția cauzal ă: efort – efecte – eficien ță poate fi reliefat ă prin indicatorii specifici
con ținutului fiec ărei no țiuni în parte;
115
c) un sistem de indicatori pentru analiza proiecte lor de investi ții nu exclude, ci implic ă
atât indicatori valorici, naturali, cât și sociali. Totodat ă, implic ă atât indicatorii statici cât și
dinamici, fapt care permite analiza complex ă pentru luarea deciziei de investi ții;
d) indicatorii statici permit și favorizeaz ă analiza financiar ă a proiectelor de investi ții,
tocmai pentru c ă în construc ția lor se utilizeaz ă pre țurile curente; indicatorii dinamici, luând
în considerare influen ța factorului timp, favorizeaz ă analiza economic ă a proiectelor de
investi ții, cunoa șterea evolu ției probabile a proiectului într-un orizont larg de timp (de regul ă
durata de înf ăptuire, punere în func țiune, asimilare și exploatare a obiectivului economic) și
prin aceasta evitarea sau diminuarea riscului;
e) pentru nevoi practice sistemul de indicatori pr ezentat sintetic poate fi adaptat la
specificul proiectului de investi ții;
f) folosirea unui sistem optimal de indicatori în vederea aprecierii proiectelor de
investi ții impune, credem noi, reconsiderarea cadrului de e laborare a documenta ției tehnico-
economice pentru investi ții, validarea pe plan metodologic a conceptului de proiect de
investi ții și stabilirea r ăspunderilor ce revin nemijlocit factorilor implica ți în elaborarea lui;
cre șterea r ăspunderii beneficiarilor și titularilor de investi ții în elaborarea proiectului;
fundamentarea construc ției indicatorilor din proiect pe m ărimi de calcul certe și renun țarea la
mărimile etalon (folosirea acestora din urm ă doar pentru a efectua compara ții, analize,
judec ăț i de valoare etc.); înglobarea în metodologia de ap reciere a proiectelor de investi ții a
indicatorilor dinamici, baza ți pe tehnica actualiz ării, care impun o preg ătire minu țioas ă a
proiectului, identificarea unor variante pe care se poate fundamenta decizia optim ă.
Schema prezentat ă constituie doar un punct de plecare pentru alc ătuirea sistemului de
indicatori. Totu și ea poate fi operant ă întrucât se bazeaz ă pe criterii logice care permit
ordonarea obiectivat ă a indicatorilor de apreciere a eficien ței investi țiilor.
5.3.3. CRITERII DE APRECIERE ȘI OPTIMIZARE A EFICIEN ȚEI ECONOMICE A
INVESTI ȚIILOR
No țiunea de criteriu exprim ă un punct de vedere, principiu, norm ă, pe baza c ăruia se
face o clasificare, o definire, o apreciere. Formularea op țiunilor de investi ții, argumentarea
lor, impun în mod evident evalu ări și determin ări cu ajutorul indicatorilor valorici și naturali,
pentru fiecare variant ă de proiect.
O analiz ă corespunz ătoare și o decizie optim ă în probleme de investi ții sunt posibile
metodologic și practic dac ă se dispune de criterii de apreciere a eficien ței economice adecvate
sistemului economic considerat, strategiei dezvolt ării sale economico-sociale, necesit ăț ilor
obiective ale reproduc ției l ărgite.
În literatura economic ă se men ționeaz ă între cele mai importante criterii de apreciere a
eficien ței economice în general, respectiv a eficien ței investi țiilor, urm ătoarele: ob ținerea
eficien ței economice maxime; îmbinarea optimului la nivel m icroeconomic cu cel la nivel
macroeconomic; îmbinarea cerin țelor economice cu cele social politice; îmbinarea c erin țelor
actuale cu cele de perspectiv ă; alegerea judicioas ă a bazei de compara ție.
Ob ținerea eficien ței economice maxime constituie un criteriu obligatoriu pentru
economia de pia ță : Aplicarea lui în practic ă trebuie s ă aib ă loc prin maximizarea volumului de
efecte utile (produc ție, venit net etc.) la un leu cheltuieli, modalitat e mai util ă decât
optimizarea unuia sau altuia din elementele raportu lui de eficien ță . Enun țarea criteriului sub
aceast ă form ă ar subîn țelege folosirea unui model matematic, având aceast ă func ție obiectiv.
Îmbinarea optimului la nivel microeconomic cu cel a l economiei na ționale constituie
criteriu ce se manifest ă ca urmare faptului c ă orice investi ție productiv ă se reflect ă atât la
nivel macro cât și la nivel microeconomic. Apoi, exist ă premise care antreneaz ă contradic ții
ale optimului la cele dou ă nivele structurale ale economiei, ca de pild ă: contradic ția posibil ă
116
dintre interesele proprii ale unit ăț ilor economice și interesele generale ale societ ăț ii, favorizat ă
de individualizarea circuitelor economice ale între prinderilor prin autogestiunea economico-
financiar ă. O alt ă contradic ție rezult ă din deosebirea de con ținut între eficien ță , pe ansamblul
economiei, și eficien ța pe fiecare unitate luat ă separat, datorit ă în bun ă măsur ă caracterului
restrictiv al unor resurse.
Îmbinarea cerin țelor economice cu cele sociale-politice constituie un criteriu
determinat de neconcordan țele existente între optimul economic și cel social-politic.
Rezolvarea acestor neconcordan țe implic ă cunoa șterea precis ă a condi țiilor de realizare a
optimului economic și a celui social-politic în contextul strategiei de zvolt ării economico-
sociale.
Îmbinarea cerin țelor actuale cu cele de perspectiv ă se impune ca un criteriu de
apreciere, important, în domeniul investi țiilor, ca urmare ciclului de execu ție îndelungat al
obiectivelor de investi ții și duratei mari de func ționare a mijloacelor fixe. În acest scop trebuie
să se țin ă seama de tendin țele viitoare ale dezvolt ării economiei na ționale și mondiale, a
diferitelor ramuri și subramuri, evolu ției tehnicii, știin ței și tehnologiei, prin luarea în calcule
a influen ței factorului timp.
Alegerea judicioas ă a bazei de compara ție este impus ă de relativitatea raportului de
eficien ță economic ă. Compara ția se impune între proiect și variantele etalon sau cu m ărimi
normative.
Pentru investi țiile de tipul dezvolt ării, reutil ării, moderniz ării este necesar ă și
comparabilitatea cu situa ția anterioar ă realiz ării lor. În acest caz rezultatul compara ției trebuie
privit cu circumspec ție deoarece, pe de o parte, nivelul anterior al ind icatorilor con ține
deficien țe acumulate de-a lungul anilor, iar pe de alt ă parte, noile investi ții, folosind tehnic ă
nou ă, încorporând rezultatele recente ale progresului știin țifico-tehnic, sunt evident mai
eficiente, chiar decât unit ăț ile etalon din ramur ă.
Des întrebuin țat ă în analizele economice este comparabilitatea cu r ealiz ările de pe
plan mondial, care are menirea de a aprecia pozi ția eficien ței utiliz ării resurselor în țara
noastr ă, fa ță de aceea și activitate pe plan mondial. Pentru a fi concluden t ă o asemenea
compara ție trebuie eliminate deosebirile de sistem economic , de pre țuri, de ob ținere a
resurselor etc. În acela și timp rezultatele unei asemenea compara ții nu trebuie absolutizate.
În concluzie, toate aceste criterii de apreciere t rebuie s ă permit ă alegerea unei
asemenea variante de investi ții care s ă asigure: respectarea echilibrului pe ansamblul
economiei; valorificarea maxim ă a resurselor materiale, umane, financiare disponib ile în
prezent și viitor; un înalt grad de competitivitate pentru p rodusele destinate exportului,
satisfacerea cerin țelor sociale de ridicare a nivelului de trai, de or ganizare și sistematizare
teritorial ă, de dezvoltare echilibrat ă în profil teritorial. Un asemenea mod de apreciere a
investi țiilor permite în final cre șterea eficien ței activit ăț ii economice, concomitent cu
respectarea unor cerin țe de natur ă social-politic ă.
Desigur, problema criteriilor de apreciere a efici en ței investi țiilor se încadreaz ă în
curentul de optimizare economic ă ce caracterizeaz ă orient ările etapei actuale. Ea se situeaz ă
în mod deosebit în sfera teoriei economice dar tind e tot mai mult spre cadrul metodologic al
proceselor decizionale, tocmai datorit ă cerin țelor actuale pe care practica economic ă le ridic ă.
Folosirea cu eficien ță maxim ă a resurselor materiale, umane și b ăne ști în domeniul
investi țiilor impune optimiz ări la nivel macro și microeconomic. La nivel macroeconomic,
drept criterii de optimizare, literatura de special itate recomand ă: maximizarea produsului
intern brut și net, minimizarea cheltuielilor materiale de produ c ție, maximizarea beneficiului,
maximizarea consumului, la care se pot ad ăuga și alte criterii ca de pild ă maximizarea
produc ției, minimizarea cheltuielilor totale de investi ții luând ca baz ă resursele disponibile la
un moment dat etc. Num ărul și structura criteriilor de optimizare nu sunt limit ative, cu atât
mai mult cu cât fiecare dintre ele prezint ă nu numai avantaje, dar și dezavantaje și apoi, cu
117
toat ă rigoarea matematic ă pe care unele din ele o exprim ă, asupra lor nu exist ă o unanimitate
de vederi.
La nivel microeconomic problema criteriilor de apr eciere a eficien ței economice
constituie partea cea mai important ă a fundament ării deciziei de investi ții. Stabilirea criteriilor
în limita c ărora s ă se calculeze eficien ța viitorului obiectiv este condi ționat ă de o serie de
factori, ca 28 : a) felul investi ției (obiective noi, dezvolt ări, reutil ări); b) scopul urm ărit de
investitor (l ărgirea produc ției, îmbun ătăț irea condi țiilor de munc ă, reducerea consumurilor de
utilit ăț i, cre șterea gradului de mecanizare, cre șterea profitului etc.); c) etapa parcurs ă de
produs, în cadrul curbei sale de via ță , în momentul în care se opteaz ă pentru declan șarea unui
nou proces de învestire ce vizeaz ă l ărgirea capacit ăț ii de produc ție etc.
În practica procesului decizional, indiferent de c ompeten țele decizionale, drept criterii
de baz ă în aprecierea eficien ței proiectelor de investi ții se folosesc: criteriul minimului de
efort, ținând seama de gradul de limitare a resurselor fina nciare, materiale și de munc ă la
nivelul de referin ță și de stringen ța cu care nevoia social ă reclam ă acest efort de investi ții; b)
criteriul maximiz ării efectelor financiare (profit, venit total, aport valutar etc.), materiale
(capacit ăț i puse în func țiune în structura impus ă de nevoia social ă, volumul fizic al produc ției
cu desfacere asigurat ă, gradul de valorificare a resurselor în contextul unui proces circular
activ etc.) și de munc ă (sporul de locuri de munc ă asigurate, gradul de valorificare a
poten țialului uman în structura pe nivele de calificare, pe ramuri ale economiei și în profil
teritorial etc.). În afara celor dou ă categorii de criterii, care au o exprimare absolut ă, intervine
și o a treia categorie; c) criterii relative rezultate din rela țiile ce se pot stabili între efortul și
efectele pe care le implic ă un proces de investire. Este vorba de criterii car e reflect ă
intensitatea efortului sau efectelor de investi ții și vizeaz ă: maximizarea efectelor de investi ții
pe unitate de m ăsur ă a efortului de investi ții sau minimizarea efortului de investi ții ori de
exploatare pe unitate de efect realizat.
28 Cămăș oiu I., Investi țiile și factorul timp, Editura politic ă, Bucure ști, 1975, p. 84.
1Capitolul 6
FUNDAMENTE SOCIAL-ECONOMICE ALE INVESTI ȚIILOR
6.1. NEVOIA SOCIAL Ă-FACTOR PRIMAR DE FUNDAMENTARE A INVESTI ȚIILOR
6.1.1. CONCEPTUL "NEVOIA SOCIAL Ă"
Nevoia social ă constituie un concept complex care exprim ă generic parametri
trebuin țelor individuale ale unei colectivit ăț i umane definite de cadrul geopolitic, demografic,
nivelul de civiliza ție și cultur ă, structura pe vârste și de al ți factori.
Nevoia social ă apare ca rezultant ă a nevoilor individuale ale membrilor societ ăț ii. Ea
include, în afara nevoilor individuale de consum o serie de nevoi generate de organizarea
social ă a existen ței colectivit ăț ilor umane. Amploarea și intensitatea nevoii sociale se afl ă în
corela ție cu nivelul general al dezvolt ării societ ăț ii, cu natura raporturilor dintre colectivit ăț ile
umane, inclusiv dintre statele na țiuni. Între nevoile specific sociale se cuprind cel e care
privesc protec ția mediului ambiant, ocrotirea s ănătăț ii publice, organizarea și func ționarea
administra ției de stat centrale și locale.
Mecanismul form ării și manifest ării nevoii sociale este complex, întrucât nevoile a u
natur ă variat ă: a) nevoile (necesit ăț ile) poten țiale sunt înc ă pu țin definite; ele reprezint ă
aspira ții, dolean țe, nefiind concretizate și nici cuantificate; b) nevoile reale constituie efectul
devenirii nevoilor poten țiale, pe m ăsura apari ției motiva ției respectiv produsului sau
serviciului respectiv. Nevoile reale formeaz ă sau genereaz ă cererea poten țial ă care se
transform ă în cerere efectiv ă atunci când poate fi sus ținut ă de venitul corespunz ător
satisfacerii sale.
Cercetarea socio-economic ă permite abordarea nevoii sociale în func ție de o gam ă
variat ă de criterii obiectiv justificate astfel:
a) dup ă natura sursei de formare distingem nevoi fiziologi ce, familiale, culturale,
specific sociale etc., fapt care permite ordonarea lor în func ție de stringen ța satisfacerii lor;
b) în func ție de natura valorii de întrebuin țare care le satisface putem distinge: nevoia
de hran ă, îmbr ăcăminte, servicii de transport și diverse utilit ăț ii, nevoia de instruire general ă
și profesional ă, de cultur ă, de manifestare social ă și politic ă etc.;
c) în func ție de momentul și durata manifest ării lor se pot distinge nevoi curente,
periodice sau rare. Încadrarea dup ă acest criteriu ține seama de dependen ța mediului fa ță de
variatele nevoi și de poten ța satisfacerii lor.
Nevoia social ă se formeaz ă la intersec ția parametrilor existen ței individuale cu
existen ța social ă exprimând astfel ansamblul condi țiilor materiale, economice , sociale și
spirituale de via ță .
Principalii factori care influen țeaz ă nevoia social ă sunt:
a) dezvoltarea produc ției care, în principiu, dinamizeaz ă sistemul nevoilor individuale
și sociale;
b) evolu ția demografic ă sub aspect numeric, structural pe vârste, sexe, pe medii
(urban-rural) ca și din punct de vedere ocupa țional și cultural;
c) mediul geoeconomic (cadrul natural, condi țiile climaterice, natura și structura
resurselor naturale);
d) nivelul de trai, de civiliza ție, de cultur ă ca și factorii de ordin psihic și sociologic.
Cadrul real, concret, al raportului dintre sistemu l de nevoi individuale, existen ța real ă,
în context geoeconomic și social și venituri, respectiv resurse disponibile, are impl ica ții în
plan investi țional.
2 Proiectele de investi ții au rolul de a crea sau de a amplifica baza mater ial ă aferent ă
produc ției de m ărfuri și servicii.
Pia ța, ca sistem complex de reglare a schimburilor între agen ții sau operatorii pie ței
constituie cadrul în care cererea și oferta î și g ăsesc punctul de convergen ță . Evident, cererea
de m ărfuri și servicii st ă la baza formul ării op țiunilor de investi ții prin: profil, structur ă și
amploare; dinamic ă și perspectiv ă, într-un orizont de timp.
Pia ța, în general, manifest ă caracteristici generate da natura cererii și ofertei de bunuri
și servicii. Sub acest aspect se pot identifica form e specifice ale pie ței cum ar fi: a) pia ța
poten țial ă care reflect ă cererea susceptibil ă; b) pia ța substituibil ă, în cadrul c ăreia unele
mărfuri pot fi înlocuite cu altele; c) pia ța complementar ă, în cadrul c ăreia oferta pentru
anumite m ărfuri, întâmpinat ă corespunz ător de cerere, genereaz ă cerere pentru bunuri
complementare generate de nevoi suplimentare;
d) pia ța "captiv ă" care reflect ă segmentul ocupat de o firm ă concurent ă sau este o pia ță
interzis ă pentru agen ți comuni.
Într-un asemenea cadru complex se poate aprecia c ă nevoia social ă constituie factorul
de baz ă, factorul primar, de argumentare și fundamentare a necesit ăț ii, oportunit ăț ii și
eficien ței economice a proiectelor de investi ții.
6.1.2. CEREREA DE BUNURI ȘI SERVICII – FORM Ă DE REFLECTARE A NEVOII
SOCIALE ÎN FUNDAMENTAREA PROIECTELOR DE INVESTI ȚII
Indiferent de caracterul și forma de organizare a economiei, nevoia social ă se
manifest ă, se exteriorizeaz ă prin cerere. În economia de pia ță nevoia social ă se reflect ă
prioritar prin cererea de m ărfuri și servicii.
Cererea de m ărfuri (bunuri și servicii) constituie un concept economic și psiho-
fiziologic, element al pie ței, care are la baza nevoia individual ă și colectiv ă.
La o anumit ă combina ție de nevoi fiec ărui nivel al venitului real îi corespunde o
anumit ă structur ă a cererii efective. Evolu ția cererii are la baz ă cre șterea și diversificarea
nevoilor ca urmare ac țiunii factorilor determinan ți ai acestora. Practica a demonstrat faptul c ă
nevoia de hran ă este sistematic ă și presant ă întrucât satisfacerea ei condi ționeaz ă îns ăș i
existen ța individului. În acela și timp, tot practica social-economic ă a invederat o ordine
obiectiv determinat ă a structurii cererii de bunuri nealimentare în cor ela ție cu raportul dintre
nevoi și venituri. Aceast ă ordonare în succesiunea cererii se prezint ă, în principiu astfel:
îmbr ăcăminte, înc ălță minte, locuin ță , utilit ăț i gospod ăre ști (chirie, taxe, iluminat, înc ălzire,
obiecte de strict ă necesitate etc.), mobilier, produse cu scop cultur al, turistic etc.
F ără a intra în detalii re ținem c ă cererea de bunuri și servicii comport ă o tipologie
variat ă putând ap ărea, dup ă caz, ca: cerere latent ă, cerere neregulat ă, cerere plin ă, cerere
excesiv ă, cerere indezirabil ă, cerere negativ ă, cerere absent ă. Diferitele variante tipologice ale
cererii au caracter opera țional în func ție de natura și varietatea nevoilor sociale. Cererea de
bunuri, m ărfuri și servicii se afl ă sub inciden ța unor factori de influen ță între care: a) evolu ția
economiei; b) evolu ția structurilor de distribu ție a m ărfurilor; c) evolu ția tehnologic ă; d)
evolu ția demografic ă; e) evolu ția mentalit ăț ilor; f) evolu ția activit ăț ii formatorilor de opinie.
În mod evident, prin intermediul cererii de bunuri , m ărfuri și servicii, nevoile
individuale și colective sunt puse în eviden ță fapt care genereaz ă oferta, inclusiv în plan
investi țional.
36.2. STRATEGIA ENTIT ĂȚ II INVESTITOARE ȘI ROLUL S ĂU ÎN
FUNDAMENTAREA PROIECTELOR DE INVESTI ȚII
Între fundamentele social-economice ale proiectelor de investi ții un loc aparte îl de ține
strategia investitorului. În raport cu strategia ad optat ă investitorul î și dozeaz ă oferta cu care
vine în întâmpinarea cererii, ca expresie a nevoii sociale.
Strategia constituie atribut al entit ăț ii investitoare prin care î și fundamenteaz ă propriile
decizii într-un anumit orizont de timp. Strategia i mplic ă deopotriv ă stabilirea unor obiective și
mijloace concrete de realizare, în func ție de capacitatea și posibilit ăț ile de care poate dispune.
Stabilirea strategiei, în general a celei investi ționale în particular, implic ă mai întâi evaluarea
poten țialului economic intern, deci a punctelor tari și punctelor slabe. Se impune evaluarea
resurselor fizice materiale, a resurselor umane și a resurselor financiare. Pe plan extern se
impune analiza influen țelor și implica țiilor asupra firmei din punct de vedere: a) economi c (a
furnizorilor, altor investitori, a beneficiarilor și a diverselor firme concurente); b) politic (sub
aspectul politicii guvernamentale în domeniul respe ctiv, a legisla ției, a reglement ărilor în ceea
ce prive ște fiscalitatea etc.); c) tehnologic (prin prisma n ivelului tehnologic înregistrat în
domeniul respectiv); d) socio-cultural (reflectat d e cadrul demografic și comportamental etc.).
Strategia unei firme se prezint ă sub forma unor programe care con țin obiective,
scenarii detaliate pe sec ții și compartimente ale entit ăț ii respective. Programele privind
evolu ția viitoare a entit ăț ii investitoare sunt orientative, dar în acela și timp sunt adecvate
tipologiei strategice. Sub acest aspect distingem d iverse tipuri ale strategiei unei entit ăț i
investitoare între care:
1) Strategie de produc ție (de stabilizare, de dezvoltare, de diversificare e tc.).
2) Strategie financiar ă (care vizeaz ă cre șterea cifrei de afaceri, cre șterea profitului
etc.).
3) Strategie de marketing (de men ținere, de extindere, de restrângere a pie ței).
4) Strategie de integrare vertical ă (de extindere a firmei asupra altor firme).
5) Strategie de fuziune cu alte întreprinderi.
6) Strategie de retragere (care implic ă restrângerea structurii de produc ție și
renun țarea la anumite segmente de pia ță ).
7) Strategie de cercetare – dezvoltare (care vizeaz ă implicarea în sectoare și activit ăț i
cu caracter novator, prospectiv).
Tipologia strategiilor adoptate de entitatea inves titoare nu este restrictiv ă, dar este
evident ă necesitatea fundament ării proiectelor de investi ții nu doar pe nevoia social ă, pe
cererea de bunuri, m ărfuri și servicii, ci și pe contextul strategiei în care urmeaz ă s ă evolueze
entitatea respectiv ă.
Diferitele etape ale demersului strategic sunt 1: diagnosticul strategic, manevrele
strategice, alegerea unei strategii, punerea în ope r ă, strategia și politica financiar ă.
Diagnosticul strategic pune în eviden ță punctele tari și punctele slabe ale entit ăț ii,
întreprinderii, în situa ția sa actual ă (referitor la: produse, pie țe, comunicare, personal,
mijloace de produc ție, produse noi, inova ții posibile).
Manevrele strategice presupun, pe baza diagnosticului strategic, examin area unor
alternative posibile privind orientarea activit ăț ii, folosirea mijloacelor de care dispune, mediul
concuren țial. Se alc ătuiesc astfel câteva scenarii posibile.
Alegerea unei strategii posibile constituie un demers calitativ, care se bazeaz ă pe date
cifrice riguroase, dar și pe aprecieri cu privire la ceea ce poate deveni î ntreprinderea,
implicând consensul celor care urmeaz ă s ă o realizeze.
Punerea în oper ă a strategiei alese presupune asigurarea mijloacelor necesare, p rin
reorganizarea celor existente și cu ajutorul altora suplimentare. Investi țiile materiale, în
1 Griffits Stéphane, Gestion financiere, Ed. Eyrolles, Paris, 1991, p.112.
4domeniul resurselor umane, comunicare, cercetare și altele, presupun apelul la resurse
financiare.
Strategia și politica financiar ă constituie efectul demersului strategic prezentat
anterior. Se reflect ă în diagnosticul financiar prin care se eviden țiaz ă contextul finan ță rii
investi ției, comportamentul ac ționarilor, b ăncii, modul de finan țare și costurile finan ță rii.
Politica de finan țare se refer ă la alternativele de cre ștere a capitalului, politica de dividende,
atitudinea fa ță de alternativa îndator ării și dobânzilor.
Toate aceste aspecte ale demersului strategic se re flect ă în figura nr.7.1.
S
T
R
A
T
E
G
I
A
T
E
H
N
I
C
O
–
E
C
O
N
O
M
I
C
A
ANALIZA STRATEGIC Ă
(situa ția actual ă, ipoteze asupra mediului,
evolu ții posibile)
ANSAMBLUL C ĂILOR POSIBILE
ALEGEREA UNEI STRATEGII
PLANIFICARE STRATEGIC Ă
Fig. 6.1. Demersul strategic pentru fundamentarea u nui proiect de investi ții
6.3. DIMENSIONAREA OPTIM Ă A OBIECTIVELOR DE INVESTI ȚII
6.3.1. CONSIDERA ȚII GENERALE
Dimensiunea unui obiectiv de investi ții constituie o no țiune insuficient clarificat ă, atât
în plan teoretic, cât mai ales practic. Pentru reli efarea acesteia se folose ște o alt ă no țiune,
aceea de m ărime sau cu un caracter determinist aceea de capaci tate de produc ție.
STRATEGIE FINANCIAR Ă
(transpunerea financiar ă a
strategiilor)
Plan strategic
Plan de ac țiune pe termen
mediu
(plan de finan țare)
Plan de ac țiune pe termen scurt
(Buget) S
T
R
A
T
E
G
I
A
F
I
N
A
N
C
I
A
R
Ă
5Capacitatea de produc ție reprezint ă m ărimea (ca volum sau valoare) maxim ă a
produc ției ce poate fi realizat ă într-o perioad ă de timp, de regul ă un an, în condi țiile folosirii
depline, intensive și extensive, a activelor fixe și circulante din patrimoniul entit ăț ii, în cadrul
celui mai bun regim de lucru și de organizare ra țional ă a produc ției și a muncii. Capacitatea
de produc ție la nivelul întreprinderii rezult ă prin însumarea capacit ăț ilor de produc ție par țiale
ale utilajelor, atelierelor, sec țiilor, uzinelor și fabricilor, în cazul produc ției cu structur ă
omogen ă. În cazul produc ției neomogene se ține seama de capacitatea de produc ție a
utilajului, sec ției etc. conduc ătoare.
Capacitatea de produc ție are un rol esen țial în stabilirea dimensiunii obiectivelor de
investi ții f ără a se substitui m ărimii acestora.
Reiese c ă în cadrul fundament ării economice a obiectivelor de investi ții, problema ce se
impune a fi rezolvat ă, o constituie determinarea capacit ăț ii optime de produc ție. În fapt
problema se extinde vizând determinarea m ărimii optime a unit ăț ii, prin luarea în considerare,
pe lâng ă capacitate, și a altor elemente, cum ar fi dimensiunea organiza țional ă, limitele
specializ ării și cooper ării în cadrul ramurii, aspecte social-umane etc.
O aproximare a m ărimi unui obiectiv de investi ții și deci a capacit ăț ii de produc ție se
poate realiza prin transformarea m ărimii nevoii sociale în dimensiune de produc ție. În acest
caz o serie de aspecte ar fi eludate: variantele sa tisfacerii nevoii sociale, între care doar una
este optim ă; influen ța poten țialului de export, al ături de nevoia intern ă, asupra dimensiunii
capacit ăț ii de produc ție; raportul dintre varianta optim ă de capacitate și posibilit ăț ile viitoare
de dezvoltare ale obiectivului; încadrarea obiectiv ului în limitele economice și optime ale
formelor sociale de organizare a economiei (special izare, cooperare, combinare, concentrare)
etc.
Abordarea unor probleme privind stabilirea capacit ăț ii optime de produc ție a unui
obiectiv de investi ții necesit ă clarificarea unor no țiuni opera ționale între care: m ărimea
întreprinderii, unitatea ei de m ăsur ă, m ărimea optim ă, criteriile și factorii care influen țeaz ă
dimensiunea optim ă a unei unit ăț i.
Mărimea unit ăț ii economice poate avea mai multe forme de exprimar e, în raport cu
criteriul considerat: for ța de munc ă ocupat ă, mijloacele de produc ție folosite, capacitatea de
produc ție, volumul produc ției, valoarea produc ției, venitul net total etc. Fiecare din aceste
criterii, forme de reflectare, determin ă o anumit ă m ărime a unit ăț ii, fiind imposibil ă stabilirea
unei m ărimi unice, dup ă un indicator integral.
O decizie important ă în domeniul investi țiilor productive, al celor industriale în mod
deosebit, se refer ă la determinarea m ărimii optime a întreprinderii ce se proiecteaz ă.
M ărimea întreprinderii presupune m ăsurarea ei cu ajutorul unei unit ăț i de m ăsur ă și
exprimarea cantitativ ă a acesteia. Dar aici au ap ărut dificult ăț i, în sensul c ă mul ți autori
consider ă c ă m ărimea întreprinderii este dat ă de poten țialul ei de produc ție iar al ții consider ă
că este sinonim ă cu capacitatea de produc ție. Aceste puncte de vedere au fost considerate
nesatisf ăcătoare pentru activitatea practic ă, deoarece factorii de produc ție pot fi combina ți în
diferite moduri și, ca atare, fac s ă varieze și m ărimea întreprinderii. Prin urmare este dificil de
găsit o expresie valoric ă pe care întreprinderea o poate realiza cu factorii de produc ție pe care
îi are la dispozi ție. În unele cazuri, clasificarea întreprinderilor dup ă m ărime se face dup ă
indicatorii volumul desfacerilor și num ărul salaria ților (în Germania) iar în alte cazuri se
folosesc drept indicatori num ărul salaria ților și valoarea mijloacelor fixe.
În determinarea dimensiunii optime a unei întrepri nderi, trebuie s ă se țin ă seama de
criteriile de optimizare. În concep ția unor autori, m ărimea optim ă a întreprinderii este aceea
care permite realizarea produc ției cu costurile cele mai mici pe unitatea de produ s. Acest
punct de vedere este adev ărat numai pentru întreprinderile care produc un sin gur produs,
pentru c ă presupune existen ța func ției costurilor medii.
6 Atunci când întreprinderea are o structur ă de produc ție mai complex ă, problema
dimension ării optime a întreprinderii se complic ă considerabil. În acest context, optimizarea
dimensiunii întreprinderii se transform ă într-o problem ă de optimizare a totalit ăț ii
întreprinderilor.
De asemenea, unii autori consider ă c ă tratarea problemei m ărimii întreprinderii în
cadrul teoriei investi țiilor ar fi mai oportun ă decât în cadrul teoriei costurilor.
Dup ă p ărerea noastr ă, în cadrul economiei na ționale în m ăsura în care este coordonat ă
pe baza planului na țional de dezvoltare, determinarea dimensiunii optim e a întreprinderilor se
cere abordat ă într-o concep ție global ă, de sistem, având în vedere criteriile de optimiza re a
ansamblului economiei na ționale, a rela ției dintre "optimul total și optimul par țial" pentru
realizarea unei coinciden țe între interesul fiec ărei verigi și cel al economiei na ționale în
ansamblu.
6.3.2. ALTERNATIVE ALE DIMENSION ĂRII OPTIME A OBIECTIVELORDE INVESTI ȚII
PRODUCTIVE
Preocup ările cu privire la dimensionarea optim ă a obiectivelor de investi ții
eviden țiaz ă, în plan teoretic, existen ța mai multor alternative, variate sub aspectul baze i lor de
argumentare. Ne referim la metoda punctajului, la e valuarea poten țialului economic și la
minimizarea unei func ții de cost investi țional și de exploatare, în parametri obiectivului
respectiv.
6.3.2.1. METODA PUNCTAJULUI
În practic ă, pentru precizarea m ărimii întreprinderii se folosesc termenii de
întreprindere mic ă, mijlocie, mare, care oscileaz ă în limite foarte largi, au caracter relativ și
reflectând doar o latur ă dimensional ă (num ărul de lucr ători, valoarea mijloacelor fixe sau
valoarea produc ției etc.), nu se pot folosi pentru scopuri știin țifice 2. Pentru stabilirea m ărimii
întreprinderilor în func țiune, în țara noastr ă, s-a folosit un sistem de punctaj care reflecta
rela țiile de m ărime între diferi ți factori ce caracterizeaz ă dimensiunile unei unit ăț i economice.
De exemplu, pentru dimensionarea aparatului de cond ucere în func ție de "gradul
întreprinderii", pe lâng ă factori meni ți s ă reflecte m ărimea întreprinderii (salarii, C.A.S.,
amortizarea mijloacelor fixe) au fost luate în calc ul și influen țele unor factori care determin ă
complexitatea conducerii (gradul de mecanizare și automatizare a produc ției, dispersia
unit ăț ilor de produc ție, tipul produc ției, num ărul de schimburi, ponderea produc ției destinate
exportului). Evaluarea unor factori foarte diferi ți cu grade de influen ță diferen țiate, a
determinat folosirea unui sistem de punctaj dup ă urm ătoarea rela ție:
Ntp = N p(1+k) (7.1)
în care:
Ntp reprezint ă punctajul total;
Np- num ărul de puncte ob ținute pe baza "valorii produc ției calculate conven țional", (în
acest scop s-a acordat 1 punct pentru fiecare 10.00 0 lei salarii și C.A.S. și câte 1 punct pentru
fiecare 20.000 lei din suma de amortizat a mijloace lor fixe;
k – suma coeficien ților de corela ție.
Remarc ăm faptul c ă metoda s-a utilizat cu un scop, încadrarea întrepr inderilor pe
grade de m ărime, putându-se face aprecieri asupra lor, inclusi v diferen țieri salariale. Problema
care se pune este aceea dac ă, în condi țiile actuale, metoda punctajului, în aprecierea m ărimii
2.Olteanu I., Dootz R., Dimensionarea optim ă a întreprinderilor industriale , Edit. politic ă, Bucure ști, 1974, p.
53.
7întreprinderilor, are relevan ță ? Apreciem c ă r ăspunsul poate fi afirmativ întrucât cei doi
factori (munca și capitalul productiv) sunt, dac ă nu hot ărâtori, cel pu țin relevan ți în raport cu
rezultatele activit ăț ii întreprinderii. În cazul obiectivelor de investi ții noi contribu ția factorilor
produc ției la realizarea unui anumit volum al produc ției este predeterminat ă în documenta ția
tehnico-economic ă, putându-se lua în calcul.
6.3.2.2. METODA EVALU ĂRII POTEN ȚIALULUI ECONOMIC
În teoria economic ă s-a apreciat c ă m ărimea întreprinderii ar putea fi exprimat ă unitar
prin evaluarea poten țialului economic 3 . Prin poten țial economic al unui sistem de produc ție
(întreprindere) se în țelege posibilitatea maxim ă de ob ținere a unor efecte economice
(produc ție, venit, profit etc.) pe baza interac țiunii corela țiilor cantitative și calitative dintre
toate resursele ocupate în sistem, dintre acestea și cele intrate la un moment dat (materiale,
financiare, umane etc.).
Accep țiunea "posibilitatea maxim ă" este rezultat ă din ideea de corela ție,
intercondi ționare, transformare a elementelor statice din sist em la un moment dat. Sigur,
putem optimiza atât intr ările în sistem, cât și transform ările sale interne, în ideea cre șterii
ie șirilor, dar prin aceast ă ac țiune vom ob ține un alt poten țial, diferit de cel static, evaluat la un
moment dat. Rezult ă c ă poten țialul economic nu este optimul unui sistem de produ c ție, dar se
poate optimiza prin diverse metode și tehnici.
Evident, o cunoa ștere exact ă a poten țialului economic al unui sistem de produc ție
presupune studierea m ărimii, calit ăț ii, structurii și corela țiilor dintre urm ătoarele elemente:
a) Poten țialul tehnic: înzestrarea cu mijloace fixe; structura mijloacelo r fixe; gradul de
cooperare în folosirea mijloacelor fixe; capacitate a de produc ție; rezerve de capacitate;
capacitatea de reparare a mijloacelor fixe în regie proprie.
b) Poten țialul material: gradul de asigurare cu materii prime și materiale; structura
materialelor folosite; influen ța calit ăț ii materialelor folosite asupra eficien ței produc ției;
nivelul folosirii înlocuitorilor; promptitudinea fu rnizorilor; gradul de libertate în alegerea
furnizorilor; capacitatea de economisire a materiil or prime, combustibilului, energiei, nivelul
stocurilor de siguran ță .
c) Poten țialul uman: num ărul și structura personalului muncitor și a celui de
specialitate, nivelul mediu de calificare pe princi palele meserii; stabilitatea cadrelor; nivelul
organiz ării muncii; condi țiile de munc ă; folosirea timpului de lucru; corela ția nivelului mediu
de calificare cu nivelul mediu al lucr ărilor executate; gradul de asigurare cu speciali ști.
d) Poten țialul financiar: volumul și structura resurselor financiare; viteza de rota ție a
mijloacelor circulante; gradul de folosire a resurs elor atrase și creditate; capacitatea de
autofinan țare a dezvolt ării; capacitatea de finan țare a cercet ării știin țifice, introducerii
progresului tehnic și dezvolt ării tehnologice.
e) Poten țialul de conducere și organizare: valoarea echipei de conducere; nivelul de
organizare a conducerii și produc ției; viteza informa țiilor și deciziilor; gradul de folosire a
metodelor moderne de conducere; capacitatea de auto reglare; num ărul de unit ăț i componente
și dispersare a lor.
f) Poten țialul de dezvoltare: gradul de introducere a progresului tehnic; capaci tatea de
înnoire a produselor și tehnologiilor; capacitatea personalului din activ itatea de concep ție-
proiectare; gradul de aplicare a inven țiilor și inova țiilor; eficien ța fondurilor avansate în
sistem, pentru dezvoltare; capacitatea de adaptare, la nou, a întreprinderii.
3 Matei St., Eficien ța economic ă a investi țiilor, Tipografia Universit ăț ii din Timi șoara, 1986, p.164-165.
8 g) Poten țialul comercial: capacitatea de absorb ție a produselor de c ătre pia ță ;
capacitatea și eficien ța publicit ăț ii, gradul de cunoa ștere a pie ței, cerin țele beneficiarilor;
nivelul și dinamica exportului; vârsta medie a produselor.
Aceast ă enumerare, oarecum simplificat ă, a elementelor poten țialului economic al
sistemelor de produc ție arat ă suficient de explicit dificultatea cuantific ării sale. Problema se
complic ă și mai mult atunci când trebuie evaluate corela țiile dintre aceste elemente, influen ța
lor asupra ie șirilor din sistem care definesc poten țialul. Se ivesc multe dificult ăț i și în ce
prive ște luarea în considerare a unui element cu o influe n ță puternic ă asupra m ărimii
poten țialului economic care lipse ște îns ă din enumerarea de mai sus – structura produc ției.
O posibilitate de evaluare a poten țialului economic ar fi urm ătoarea: a) se delimiteaz ă
ini țial o structur ă a produc ției unit ăț ii și în func ție de ea consumul de timp, de resurse pe care
le determin ă aceasta;
b) în func ție de capacitatea de transformare tehnic ă a sistemului se stabile ște poten țialul
tehnic al s ău, concretizat deci într-o m ărime maxim ă a efectului pe care îl genereaz ă; c) se
aproximeaz ă prin coeficien ți subunitari celelalte elemente ale poten țialului economic cu care
se corecteaz ă m ărimea stabilit ă pe baza celui tehnic (prin ponderare). În acest fe l exprim ăm
poten țialul economic în efectul maxim pe care îl determin ă acesta, în unit ăț i fizice, valorice
sau de timp.
O cuantificare mai simpl ă ar fi aceea sub forma unui produs de indici par țiali (ce
exprim ă elementele poten țialului), din care s ă rezulte un indice general cu o valoare cuprins ă
între 0 și 1, iar diferen ța, pân ă la unu, ar constitui rezerva de poten țial. Totu și, pentru nevoi de
planificare, analiz ă, optimizare, este necesar ă mai ales cunoa șterea poten țialului economic sub
form ă absolut ă, de volum (valoare) al efectului prin care îl stab ilim, chestiune extrem de
complicat ă la întreprinderile cu produc ție foarte divers ă. Se poate face de aceea o exprimare
în om-ore sau ma șini-ore, dup ă care s-ar realiza o retransformare în unit ăț i de exprimare a
produc ției, venitului etc. Și totu și unitatea de m ăsur ă a poten țialului economic (ca și a m ărimii
întreprinderii, în general) r ămâne o problem ă deschis ă cercet ării.
6.3.2.3. MODELAREA MATEMATIC Ă APLICAT Ă LA DIMENSIONAREA OPTIM Ă A ÎNTREPRINDERILOR
Programarea matematic ă este un instrument de cunoa ștere știin țific ă a
interdependen ței dintre fenomenele economice. Cu ajutorul ei se p ot rezolva diverse probleme
din economie, printre care și dimensionarea și amplasarea optim ă a obiectivelor de investi ții.
Pentru stabilirea dimensiunii optime a unui obiect iv de investi ții se pune problema
minimiz ării unei func ții de cost (investi țional și de exploatare). Elementele luate în
considerare au valen țe specifice (fiind evaluate pe unitatea de produs, în structura de
produc ție prestabilit ă). Ele sunt: costul investi ției specifice, costul unitar al produselor,
cheltuielile de transport-aprovizionare și de distribu ție pe unitatea de produs, cheltuielile
generate de coeficientul subunitar de prelucrare a materiilor prime și desigur, volumul
produc ției.
Modelul matematic poate fi aplicat pentru dimensio narea optim ă a întreprinderii
(obiectivului de investi ții), în ipoteze variate cum ar fi:
a) întreprinderi care realizeaz ă un singur produs, folosind materii prime dintr-o u nic ă surs ă,
distribu ția produsului f ăcându-se c ătre un singur client;
b) întreprinderi cu o structur ă variat ă de produse, la care aprovizionarea cu materii prim e se
face din surse diferite, iar distribu ția produselor are loc pe destina ții multiple.
Vom construi mai multe modele de dimensionare opti m ă a întreprinderilor
considerând ipoteze diferite.
9 Ipoteza 1. Întreaga cantitate din produsul respectiv se reali zeaz ă într-o singur ă
întreprindere, exist ă o singur ă surs ă de aprovizionare și un singur beneficiar al produselor
finite. Modelul matematic de minimizare a func ției de cost se prezint ă astfel:
[ ]∑∑ ∑∑
= = = =+ ++=n
ii i in
in
ii i i in
ii i x dx m t x cx sZMIN
1 1 1 1 (6.2)
cu restric țiile:
α αFx tin
ii≤∑
=1 (6.3)
(α = 1,2,…,u)
β β∑
=≤n
ii iRx a
1 (6.4)
(β = 1,2,…b)
iiNx≤, (i = 1,2,…n) (6.5)
unde 0≥ix, (i = 1,2,…n)
în care:
si – reprezint ă investi ția specific ă la sortimentul i;
xi – cantitatea ce trebuie realizat ă din sortimentul i;
ci – costul de produc ție unitar al sortimentului i;
ti – costul unitar de transport al materiei prime din care se fabric ă sortimentul i;
mi – inversul coeficientului de prelucrare a materiei prime în produs finit;
di – cheltuieli unitare de desfacere;
tiα – timpul unitar necesar realiz ării sortimentului "i" la grupa de utilaje " α";
Fα – capacitatea de produc ție a grupei de utilaje " α";
aiβ – consumul specific la sortimentul "i" din materia prim ă "β";
R – disponibil din materia prim ă " β";
Ni – necesarul ce trebuie realizat din sortimentul "i ".
Dup ă cum se observ ă, criteriul de optim al acestui model îl constituie minimizarea
unor cheltuieli, și anume: volumul total de investi ții, cheltuielile totale de produc ție,
cheltuielile totale necesare aprovizion ării și desfacerii. Cu ajutorul acestui model se determin ă
cantitatea maxim ă de produc ție ce se poate realiza având la dispozi ție o anumit ă capacitate de
produc ție și un anumit disponibil de materii și materiale.
Dac ă solu ția optim ă indic ă un volum al produc ției care nu acoper ă necesarul de
produse, în restric ția (6.2) se introduce un parametru λ care ia valori pe toat ă axa real ă, și
anume:
( )∑
=≤n
ii iFx t
1λ α (6.6)
(α = 1, 2, …, u)
În aceast ă situa ție se pune problema: pentru ce valori ale parametru lui λ se realizeaz ă
produc ția cerut ă. Prin urmare, se ob ține un nou model unde sunt parametriza ți termenii liberi
ai sistemului.
Ipoteza 2. Dac ă consider ăm c ă, volumul de produse necesare se realizeaz ă în mai
multe întreprinderi, exist ă mai mul ți furnizori de materii și materiale, mai mul ți beneficiari ai
produselor finite, atunci modelul va fi:
10 (6.7)
cu restric țiile:
(p=1,2,…s) (6.8)
(α=1,2,…u)
∑∑∑
= = =≤n
im
j kp ijkp ijkp Rxa
1 11
1β β (p=1,2,…s) (6.9)
( β=1,2,…b)
,ikp ijkp Nx≤ (6.10)
unde
0≥ijkp x (6.11)
în care:
i – reprezint ă num ărul sortimentelor;
j – num ărul furnizorilor;
k- num ărul beneficiarilor produselor finite
p – num ărul întreprinderilor care fabric ă produsele;
α – grupele de utilaje;
β – felul materiei prime.
Cu ajutorul acestui model, se determin ă cantit ăț ile ce trebuie realizate la diverse
întreprinderi și unde trebuie s ă fie expediate în a șa fel încât investi țiile, cheltuielile de
produc ție și de transport s ă fie minime.
Ipoteza 3. Se prezint ă trei modele care se pot folosi pentru dimensionare a și
amplasarea optim ă a întreprinderilor industriale.
Primul model se refer ă la dimensionarea optim ă a unor întreprinderi existente, a c ăror
capacitate de produc ție urmeaz ă a se extinde prin dezvoltare și modernizare. În construirea
modelului s-a considerat ipoteza c ă întreprinderile existente produc un singur sortime nt.
[ ]∑∑ ∑∑ ∑∑
= = = = = =+ + =m
1 rQ
1 qm
1 rQ
1 qm
1 rn
1 rs rs ,XZ
sr rq rq r rq rq XXS XXC ZMIN (6.12.)
având urm ătoarele restric ții:
∑
=≥Q
qrrq rq XRM
1 ; (r = 1,2,…,m) (6.13)
∑
==n
sr rs XX
1 (r = 1,2,…,m) (6.14)
∑
==m
rs rs NX
1 (s = 1,2,…,n) (6.15) [ ]
∑∑∑ ∑∑∑∑ ∑∑∑∑∑ ∑∑∑∑
= = = = = = = =+
= = = = = = = =
++ =
m
is
pl
km
jijkp ikp n
im
js
pl
kijkp ijp ij ijkp
is
pn
im
jl
ks
pijkp ijkp ijkp
xd xt mxc xs ZMIN
1 1 1 1 1 1 1 1n
1m
1 jl
1 k 1 1 1 1 1
,
1 11
1∑∑∑
= = =≤n
im
j kp ijkp ijkp Fxt α α
11 ∑
==n
qrq X
11 (r = 1,2,…,m) (6.16)
0≥rX (r = 1,2,…,m) (6.17)
0≥rs X (r = 1,2,…,m)
(s = 1,2,…,n) (6.17’)
−−=.alege se nu daca 0; dezvoltare de varianta alege se daca 1 qxrq (6.18)
Nota țiile au urm ătoarele semnifica ții:
r reprezint ă num ărul întreprinderilor la care trebuie stabilit ă dimensiunea optim ă
(r = 1,2,…,m);
s – num ărul consumatorilor (s = 1,2,…,n);
q – varianta de dezvoltare (q = 1,2,…,Q);
Crq – cheltuielile de produc ție unitare ale întreprinderii “r” în varianta de d ezvoltare “q”;
Xrq – cantitatea de produse ce se ob ține la întreprinderea “r” în varianta de dezvoltar e “q”;
Zrs – cheltuielile de transport unitare necesare exped ierii produselor de la întreprinderea “r” la
consumatorul “s”;
Mrq – reprezint ă capacitatea de produc ție a întreprinderii “r” în varianta de dezvoltare “q”;
Xr – volumul produc ției întreprinderii “r”;
Ns – necesarul consumatorului “s”.
Al doilea model prive ște cazul întreprinderilor care fabric ă mai multe produse.
Modelul 1 se modific ă și se prezint ă astfel:
∑∑∑ ∑∑∑∑∑∑
= = = = = = = = =+ + =x
jm
rQ
qx
jm
rn
sjrs jrs jr jrq jrq n
jm
rQ
qjr jrq jrq XZ XXS XXC ZMIN
1 1 1 1 1 1 1 1 1][ (6.19)
cu restric țiile
∑
=≥Q
qjr jrq jrq XRM
1 ; (r = 1,2,…,m)
(j=1,2,…., α) (6.20)
∑
==n
sjr jrs XX
1 (r = 1,2,…,m)
(j=1,2,…., α) (6.21)
∑
==m
rjs jrs NX
1 (s = 1,2,…,n)
(j=1,2,…., α) (6.22)
∑∑
= =≤m
rQ
qjk jrk jrkq GXG
1 1 (k = 1,2,…, β)
(j=1,2,…., α) (6.23)
∑
==n
qjrq X
11 (r = 1,2,…,m)
(j=1,2,…., α) (6.24)
−−=.accepta se nu daca 0; dezvoltare de varianta accepta se daca 1 qxjrq (6.25)
12 unde s-au mai introdus nota țiile:
k – reprezint ă num ărul resurselor deficitare;
j – num ărul produselor;
G jk – cantitatea de resurse “k” pentru produsul “j”;
G jrkq – consumul de resurse “k” în întreprinderea “r” în varianta de dezvoltare “q”
pentru produsul “j”.
Al treilea model prive ște cazul noilor întreprinderi, fiind necesar ca dim ensionarea
optim ă a acestora s ă se fac ă în strâns ă dependen ță cu amplasarea obiectivelor. Modelul luat în
considerare va fi:
∑∑∑∑∑∑∑∑ ∑∑∑∑∑ ∑∑∑ ∑
= = = = = = = = == = = = = = = =
+ + ++ + + =
m
r jn
sjrs jrs
jm
rQ
qjr jrq jrq j
jm
rf
iijr jsr j
i jn
sm
rj
i jm
rn
sijr ijr ijr ijrs ijrs ijrs
XZ XXSC XTXtd XCS ZMIN
1 1 1 1 1 1 1 1 11 1 1 1 1 1 1 1
) () ( ][
α α αα α
(6.26.)
având urm ătoarele restric ții:
∑∑∑
= = =≤f
i jn
sr ijsr ijsr FXa
1 1 1α
, (r = 1,2,…,m) (6.27)
∑∑∑
= = =≤f
i jn
sr ijsr ijsr RXb
1 1 1α
, (r = 1,2,…,m) (6.28)
∑∑∑
= = =≥f
i jn
sr ijsr ijsr BXV
1 1 1α
, (r = 1,2,…,m) (6.29)
∑∑ ∑
= = == +f
in
sn
sjr jrs ijrs XX X
1 1 1, (r = 1,2,…,m)
(j=1,2,…., α) (6.30)
∑∑ ∑
= = == +f
im
rm
rjs jrs ijsr NX X
1 1 1, (s = 1,2,…,n)
(j=1,2,…., α) (6.31)
∑∑∑ ∑∑
= = = = =≥ +f
i jn
s jn
sr jrs ijsr NX X
1 1 1 1 1α α
(r = 1,2,…,m) (6.32)
∑
=≥Q
qjr jrq jrq XXM
1 (r = 1,2,…,m)
(j=1,2,…., α) (6.33)
−−=.accepta se nu daca 0; dezvoltare de varianta accepta se daca 1 qxjrq (6.34)
0≥ijsr X (6.35)
0≥jr X (6.36)
0 ≥jsr X (6.37)
13 Nota țiile au urm ătoarele semnifica ții:
i – 1,2,…,f – reprezint ă num ărul întreprinderilor furnizoare de materii prime și materiale;
j – 1,2,…, α – num ărul sortimentelor;
r – 1,2,…,m – num ărul întreprinderilor care fabric ă sortimentul “j”;
s – 1,2,…,n – num ărul beneficiarilor de produse finite;
q – 1,2,…,Q – varianta de dezvoltare;
Sijsr – investi ția specific ă;
Cijsr – costul de produc ție unitar;
Xijsr – cantitatea de produse ce trebuie fabricat ă;
Dijr – inversul coeficientului de transformare a materi ei prime în produs finit;
tijr – cheltuieli de transport unitare necesare aproviz ion ării cu materii și materiale;
Tjrs – cheltuieli de transport unitare necesare desface rii produselor finite;
Cjrq – costul de produc ție unitar în varianta “ q” de dezvoltare;
Xjrq – volumul de produc ție la întreprinderea “r” în varianta “ q” de dezvoltare;
Zjsr – cheltuieli de transport necesare produselor fini te de la întreprinderea “r” la
consumatorul “ s”;
aijsr – timpii unitari necesari realiz ării produselor;
Fr – fondul de timp maxim disponibil la întreprindere a “r” ;
bijsr – consumul specific de materii prime și materiale;
Rr – disponibilul de materii și materiale la întreprinderea “ r”;
Br – beneficiul total la întreprinderea “ r”;
Njs – necesarul de produse finite la consumatorul “s” ;
Nr – necesarul planificat a se fabrica la întreprinder ea “ r”;
Mjrq – capacitatea de produc ție în varianta “ q” de dezvoltare.
Aplicarea acestor metode asigur ă dimensionarea optim ă a cheltuielilor de munc ă
social ă, și prin aceasta a obiectivului de investi ții fapt care se reflect ă pozitiv în cre șterea
eficien ței activit ăț ii unit ăț ii economice.
6.3.2.4. CÂTEVA OBSERVA ȚII
1. Metodele alternative de dimensionare a obiectivelor de investi ții productive ,
prezentate anterior, au mai ales valen țe teoretice. Se impune continuarea efortului de cer cetare
pentru a dobândi valen țe practice indubitabile. Dac ă modelul punctajului este simplist,
modelul poten țialului economic este prea complex; necesit ă abord ări secven țiale urmate de
proceduri care s ă realizeze caracterul unitar al întregului demers, dar acestea nu sunt asigurate
în plan metodologic. Modelul matematic în schimb, d ac ă datele sunt furnizate, poate constitui
o alternativ ă credibil ă, în m ăsura în care minimizarea costurilor (investi ționale și de
exploatare) este acceptat ă ca parametru în dimensionarea unui obiectiv econom ic.
Pe de alt ă parte, apreciem c ă indiferent de metoda de dimensionare a obiectivelo r de
investi ții, nu se poate face abstrac ție de o serie de factori greu cuantificabili, între care: durata
cererii (nevoii de bunuri sau servicii); dimensiune a tehnologic ă a capacit ăț ilor de produc ție;
capacitatea de angajare a echipei manageriale; posi bilitatea de mobilizare a resurselor
financiare în timp; implica țiile unor investi ții conexe și al ți factori.
2. Mărimea optim ă a unei întreprinderii reprezint ă în cele din urm ă acea dimensiune
relativ ă sau integral ă care r ăspunde cel mai bine unor anumite cerin țe sau criterii: realizarea
unei produc ții maxime (unui efect economic maxim) la un anumit volum al consumurilor de
resurse, minimizarea consumului total de resurse în anumite condi ții de satisfacere a nevoii de
14 produse și servicii, ob ținerea unui efect economic maxim la o unitate a efo rtului total
consumat.
Cu alte cuvinte m ărimea unei întreprinderi este optim ă numai în raport de unul din
criteriile enun țate: maximizarea efectelor; minimizarea costului; m aximizarea eficien ței
economice.
3. Maximizarea efectelor economice se poate reflecta fie ca maximizare a profitului
net, fie ca maximizare a produc ției fizice, valorice, cifrei de afaceri etc. și reprezint ă un
criteriu de mare importan ță al oric ăror optimiz ări economice. Totu și, întrucât optimul are o
important ă func ție de prognoz ă, sfera de aplicare a acestui criteriu este limitat ă în practic ă, din
cauza imenselor dificult ăț i de stabilire a mi șcării unor efecte economice în raport de nivelul
activit ăț ii ce le genereaz ă. Cu alte cuvinte criteriul respectiv are o operati vitate extrem de
redus ă. Mai mult, nu stimuleaz ă suficient reducerea consumului de resurse.
4. Minimizarea consumului de resurse totale este un criteriu convergent optimului la
nivel macroeconomic, operabil și impune restric ții mari pentru reducerea cheltuielilor de
produc ție. Acest criteriu se poate aplica în mai multe for me: minimizarea costurilor la
produc ător, minimizarea costului la beneficiari (utilizato ri), minimizarea costurilor totale (de
exploatare și investi ții) care este cel mai cuprinz ător.
5. Maximizarea eficien ței economice este un criteriu avantajos deoarece pe baza lui se
stabile ște o corela ție corespunz ătoare între efectele unei activit ăț ii și efortul consumat pentru
aceasta.
Indiferent de criteriul sau metoda de optimizare f olosit ă se impune ca pe lâng ă factorii
economici cerceta ți s ă se ia în considerare influen ța factorilor politici, naturali, de structur ă a
produc ției, amplasarea etc.
6.3.3. FACTORII DE INFLUEN ȚĂ A DIMENSIUNII OBIECTIVELOR SOCIAL-CULTURALE
Dimensionarea corect ă a obiectivelor social-culturale asigur ă o eficien ță economic ă și
social ă corespunz ătoare activit ăț ilor din acest domeniu. De aceea se impune ca, înai nte de
proiectare, s ă se stabileasc ă știin țific m ărimea obiectivelor social-culturale, ceea ce implic ă, în
primul rând, cunoa șterea factorilor care determin ă aceast ă m ărime.
Dimensiunea obiectivelor social-culturale este inf luen țat ă de un complex de factori
generali, și de factori specifici fiec ărei activit ăț i din acest domeniu.
În cadrul factorilor generali, un loc important îl ocup ă nevoia social ă de servicii
social-culturale. Amploarea, structura și urgen ța acestor nevoi dimensioneaz ă ini țial m ărimea
obiectivelor social-culturale (ulterior modificat ă sub influen ța și a altor factori), dintr-o zon ă
sau alta a ță rii.
M ărimea nevoilor sociale este condi ționat ă de un alt factor și anume popula ția, ca
beneficiar ă, respectiv promotoare de servicii social-culturale . În raport de num ărul popula ției,
structura sa pe vârste, sex, calificare, ocupa ție etc. se pot dimensiona nevoile pentru anumite
servicii (asisten ță sanitar ă, spectacole, biblioteci etc.) și în ultim ă instan ță , m ărimea posibil ă a
obiectivelor social-culturale care s ă le asigure: num ărul de locuri în s ăli de spectacole, în s ăli
de lectur ă și bibliotec ă, num ărul de paturi de spital, num ărul de policlinici și capacitatea lor de
servire etc.
Un al treilea factor general de influen ță a m ărimii obiectelor social-culturale este
poten țialul economic al zonei și localit ăț ii în ansamblu, care condi ționeaz ă posibilitatea
transform ării nevoilor ipotetice, teoretice, în nevoi reale, concrete, posibile de satisf ăcut.
Aceasta înseamn ă existen ța unei capacit ăț i reale de proiectare, construc ție, amenajare,
func ționare, la nivelul exigen țelor epocii, tradi țiilor și posibilit ăț ilor de finan țare.
În strâns ă dependen ță cu poten țialul economic al zonei sau ță rii se afl ă resursele
disponibile. Inevitabil, resursele investi ționale ale unei ță ri sau zone administrativ-teritoriale,
15 la un moment dat, sunt limitate și trebuie repartizate pe o multitudine de nevoi soc iale, în
primul rând productive și apoi cele social-culturale. Prin urmare, resursel e disponibile devin o
restric ție obligatorie și un factor de redimensionare a obiectivelor social -culturale, dup ă
aprecierea lor în func ție de nevoi, popula ție sau poten țial economic. Factor general de
influen ță a m ărimii obiectivelor social-culturale îl constituie și tradi țiile. Tradi țiile
dimensioneaz ă altfel un cinematograf, teatru, spital, bibliotec ă etc., într-o zon ă fa ță de alta.
Dar, cum tradi țiile se mai și creeaz ă, nu doar se transmit, în multe domenii social-cult urale se
realizeaz ă obiective tipizate ca m ărime, form ă, structur ă, indiferent de zon ă, din necesitatea
reducerii cheltuielilor de proiectare-execu ție.
Pe lâng ă factorii generali men ționa ți, în dimensionarea obiectivelor social-culturale
trebuie lua ți în considerare o serie de factori specifici fiec ărui domeniu între care men țion ăm:
particularit ăț ile de desf ăș urare a activit ăț ilor sociale și utilit ăț ilor necesare fiec ărui obiectiv.
Specificul desf ăș ur ării unui spectacol de oper ă, fa ță de unul dintr-un cinematograf
determin ă o alt ă configura ție s ălilor respective de spectacol și, în ultim ă instan ță , dimensiunii
celor dou ă obiective culturale: o oper ă și respectiv un cinematograf. La fel, specificul
activit ăț ilor dintr-o policlinic ă, fa ță de un spital genereaz ă o alt ă dimensiune acestor
obiective de asisten ță sanitar ă. Similar se poate spune despre o sal ă de sport fa ță de un
stadion, o bibliotec ă de împrumut fa ță de una prev ăzut ă și cu s ăli de lectur ă, de un muzeu fa ță
de o sal ă de expozi ție etc. Ca s ă nu mai relev ăm faptul evident c ă specificul unei activit ăț i
sportive, de asisten ță sanitar ă, artistice, editoriale etc. determin ă alte tipuri de obiective, având
mărimi și configura ții deosebite.
În acela și context trebuie analizate utilit ăț ile necesare fiec ărui tip de obiectiv social-
cultural care pot determina cre șterea sau mic șorarea dimensiunii acestora. Unui spectacol
cinematografic îi sunt suficiente o sal ă de proiec ție (pentru aparatur ă), o sal ă cu locuri pentru
spectatori, o casierie și eventual una sau dou ă înc ăperi de serviciu; dar unui spectacol de
teatru îi sunt necesare pe lâng ă sala cu locuri pentru spectatori (evident altfel c onstruit ă,
dispus ă, amenajat ă) și o scen ă, cu diverse utilit ăț i, garderob ă, s ăli pentru activit ăț ile de
realizare a scenografiei, costumelor etc., cabine d e repeti ții, cabine pentru actori, birouri
administrative și altele. Astfel de elemente specifice ale utilit ăț ilor influen țeaz ă decisiv
mărimea obiectivelor social-culturale.
6.4. AMPLASAREA RA ȚIONAL Ă ȘI EFICIENT Ă A OBIECTIVELOR DE
INVESTI ȚII
6.4.1. CRITERII DE AMPLASARE A OBIECTIVELOR DE INVE STI ȚII
Criteriile de amplasare cuprind, pe de o parte, ce rin țele și necesit ăț ile impuse de
specificul ramurii economice și a întreprinderii considerate, iar pe de alt ă parte, posibilit ăț ile
oferite de condi țiile existente, sau cele care se pot crea, în terit oriul, localit ăț ile, zonele luate
în considerare.
În continuare prezent ăm principalele criterii – factor de amplasare, pe g rupe mari:
criterii func țional-tehnologice, naturale și constructive, social-politice și restrictive.
1. Criterii func țional tehnologice
a. Materii prime și materiale: cantitatea, calitatea și costul pe sortimente, locul
extrac ției sau al unit ăț ilor furnizoare, stocuri necesare, condi ții speciale de depozitare,
conservare sau manipulare; mijloace mecanizate de m anipulare și condi ționare; investi ții
conexe și colaterale pentru crearea și exploatarea resurselor.
b. Produse finite și semifabricate: cantitatea, calitatea și costul produselor; opera țiuni
de depozitare, ambalare, conteinerizare și livrare; stocuri normate și mijloace necesare;
16 condi ții de conservare și manipulare în func ție de fragilitatea sau perisabilitatea lor; cerin țe
specifice de fiabilitate.
c. Combustibili: specificul și calitatea, consumuri și costuri anuale; investi ții colaterale
și conexe pentru amplificarea și exploatarea resurselor.
d. Energie.
e. Centre consumatoare: cantit ăț i și sortimente; locul și destina ția consumatorilor
principali; investi ții conexe necesare la consumator.
f. Transporturi exterioare: cantit ăț i, distan țe și costuri anuale pentru materii prime,
semifabricate, produse și combustibili, investi ții de baz ă și colaterale, precum și cheltuieli de
exploatare pentru sta ții, linii, triaje, racorduri la re țele de transport.
g. Cooper ări: influen ța pe care o exercit ă realizarea unor investi ții colaterale în
colaborare cu alte unit ăț i economice, asupra costurilor de investi ții și produc ție.
h. For ța de munc ă
i. Alimentarea cu ap ă: investi ții conexe și colaterale sau cote-p ărți pentru surse și
re țele, sta ții de pompare și tratare sau amplificarea celor existente.
j. Combaterea polu ării: investi țiile și cheltuielile anuale necesare instala țiilor de
captare, filtrare sau diluare a noxelor, a neutrali z ării emana țiilor nocive; costuri suplimentare
determinate de alegerea unor procese tehnologice ne poluante;
2. Criterii naturale și constructive.
a. Terenul: suprafa ța și forma terenului, inclusiv spa țiile minime de extindere; gradul
de fertilitate agricol ă; costul și taxele de folosire a terenului etc.
b. Condi ții geologice: calitatea, natura și rezisten ța solului la fundare, investi ții
suplimentare pentru protec ția seismic ă a construc țiilor și instala țiilor.
c. Condi ții hidrologice, inundabilitatea terenului; investi ții și cheltuieli de exploatare
impuse de nivelul ridicat și varia ția apelor freatice etc.
d. Condi ții climatice: cheltuieli suplimentare cerute de atenuarea influen țelor
temperaturii și vânturilor excesive, costul asigur ării unui microclimat deosebit cerut de
tehnologie.
e. Exproprieri și demol ări: natura și valoarea construc țiilor și instala țiilor existente pe
teren, costul demol ării acestora etc.
f. Durata de realizare: cheltuieli suplimentare cerute de durate scurte de execu ție,
calculate comparativ cu avantajele economice ob ținute prin darea în func țiune a capacit ăț ilor
în avans.
3. Criterii social-politice
a. Distribu ția produc ției în teritoriu: armonizarea nivelurilor și propor țiilor în profil
teritorial a poten țialului productiv, pe ramuri și subramuri; gospod ărirea ra țional ă a surselor și
resurselor naturale, echilibrarea popula ției ocupate în industrie, agricultur ă, construc ții,
transporturi și servicii.
b. Cre șterea economic ă și social ă: ridicarea treptat ă a unor jude țe, zone sau localit ăț i
rămase în urm ă din punct de vedere economic și social: evolu ția procesului de urbanizare;
descoperirea și mobilizarea surselor și resurselor naturale locale.
c. Utilizarea judicioas ă a for ței de munc ă; atragerea în circuitul economic productiv a
mâinii de lucru neocupate sau incomplet ocupate, pe profesiuni, vârst ă, sex etc.; ridicarea
nivelului tehnic și cultural, de venit și de confort, al popula ției.
d. Diviziunea interna țional ă a muncii; favorizarea schimbului interna țional de valori
materiale și a cooper ării cu ță ri dezvoltate industrial sau în curs de dezvoltare.
4. Criterii restrictive-speciale
a. Restric ții impuse de evitarea polu ării aerului, apei și solului na țional și interna țional.
b. Restric ții impuse de rezerva ții naturale, monumente arheologice, istorice,
arhitecturale sau ale naturii.
17 c. Restric ții impuse de zone cu caracter turistic.
d. Restric ții impuse de planurile și regulamentele de sistematizare.
e. Restric ții impuse de ap ărarea na țional ă.
f. Restric ții impuse de acorduri interna ționale.
Evident, solu ționarea problemei de amplasare optim ă a obiectivelor de investi ții
necesit ă folosirea atât a criteriilor economice, cât și a celor sociale, analiza corelativ ă a unui
sistem de indicatori economici, folosindu-se în ace st scop metode și modele matematice.
6.4.2. REFLECTAREA ÎN PLAN INFORMA ȚIONAL A AMPLAS ĂRII OBIECTIVELOR DE
INVESTI ȚII
Orice investi ție presupune stabilirea unui amplasament bine ancor at în perspectiva
dezvolt ării viitoare a localit ăț ilor sau zonei respective. În acest context documen ta ția tehnico-
economic ă a diferitelor obiective de investi ții trebuie s ă fie fundamentat ă sub aspectul
amplas ării și încadr ării în arealul na țional, zonal și local, conform reglement ărilor legale. În
baza actualei reglement ări se elaboreaz ă, dup ă caz, dou ă categorii de documenta ții și anume:
1. Documenta ții de amenajare a teritoriului- A.T.
2. Documenta ții de urbanism -U.
1. Documenta ția de amenajare a teritoriului constituie forma de manifestare și
reflectare a politicii autorit ăț ilor în plan teritorial sub aspect economic, social , cultural și
ecologic. Amenajarea teritoriului trebuie s ă aib ă în centrul orient ării sale omul prin prisma
condi țiilor de via ță și afirmare a personalit ăț ii. Amenajarea teritoriului trebuie s ă conduc ă la
participarea popula ției implicate; s ă integreze diferitele politici sectoriale într-un t ot unitar; s ă
țin ă seama de interese locale și generale și s ă r ăspund ă unor cerin țe prospective.
În cadrul documenta ției de amenajare a teritoriului se cuprind, dup ă caz:
– planul de amenajare a teritoriului na țional – P.A.T.N .;
– planuri de amenajare a teritoriului zonal (interjud e țene)- P.A.T.Z.;
– planuri de amenajare a teritoriului jude țean sau al municipiului Bucure ști – P.A.T.J.;
– planuri de amenajare a teritoriului interor ăș enesc (sau intercomunal) – P.A.T.I.;
– planuri de amenajare a teritoriului municipal, or ăș enesc, comunal – P.A.T.L.
Ini țiatori ai acestor planuri sunt, dup ă caz, organisme centrale, consilii jude țene,
consilii locale, persoane fizice sau juridice. Vala bilitatea planurilor de amenajare a teritoriului
a fost stabilit ă prin lege, între 5 – 10 ani. Planurile de amenajar e a teritoriului constituie baz ă
de fundamentare a planurilor urbanistice în structu ra lor variat ă.
Întocmirea planurilor de amenajare a teritoriului presupune elaborarea în prealabil a
unor studii de fundamentare, cu acordul investitoru lui (beneficiarului) în func ție de
complexitatea lucr ărilor. Avem în vedere: a) studii cu caracter analit ic și prospectiv privind
agricultura, silvicultura, turismul și alte activit ăț i economice; amenajarea bazinelor
hidrografice și gospod ărirea apelor; organizarea circula ției și transporturilor; cadrul
demografic și mobilitatea teritorial ă a popula ției; protec ția și conservarea mediului; condi țiile
de via ță și b) studii cu caracter consultativ privind op țiunile vizând strategia de dezvoltare a
teritoriului și sinteze ale consult ării popula ției.
Planurile de amenajare a teritoriului sunt supuse aviz ării de c ătre organe centrale
(Guvern, Ministere și alte organe interesate), precum și organe teritoriale (consilii jude țene și
locale, regii, direc ții jude țene etc.), dup ă caz.
Elaborarea documenta țiilor de amenajare a teritoriului, la diferite nive luri, are loc în
corela ție cu cerin țele folosirii acestora pentru a fundamenta document a țiile urbanistice iar, în
final, pentru a încadra spa țial, teritorial, op țiunile de investi ții ale investitorilor din zon ă sau
localitatea respectiv ă a șa cum se reflect ă în figura nr. 6.2.
18 2. Documenta ția de urbanism , are un con ținut complex și o structur ă variat ă,
incluzând:
– planul de urbanism general (de municipiu, ora ș, sta țiune și de sat) – P.U.G.;
– planul de urbanism zonal (pentru zone centrale ale municipiilor, ora șelor și satelor;
pentru zone func ționale; zone protejate și a șez ări de vacan ță ) -P.U.Z.;
– planul urbanistic de detaliu (pentru un obiectiv sau pentru un grup de obiectiv e) –
P.U.D.
Planurile de urbanism se elaboreaz ă la cererea organelor interesate în declan șarea unor
procese investi ționale sau a autorit ăț ilor teritoriale. Acestea au la baz ă :a) studii de
fundamentare cu caracter analitic vizând: evolu ția și starea localit ăț ii sub aspect istoric,
geografic, urbanistic, cultural, arhitectural; func țiile localit ăț ii; organizarea circula ției și a
transportului; condi țiile geotehnice și hidrogeologice; cartarea fondului construit; prot ec ția
mediului; zonele protejate; structura propriet ăț ii imobiliare; institu țiile publice; serviciile;
echiparea edilitar ă etc.; b) studii cu caracter consultativ privind: o p țiunile popula ției în ceea ce
prive ște dezvoltarea urbanistic ă; anchete socio-urbanistice; scenarii de dezvoltare supuse
consult ării popula ției și alte informa ții; c) studii cu caracter prospectiv constând în pr ograme
privind evolu ția activit ăț ilor, popula ției, mobilitatea teritorial ă a popula ției etc.
Planurile de urbanism sunt supuse aviz ării și aprob ării, diferen țiat dup ă natura și rolul
lor la nivelul unor organe centrale (ministere, com isii na ționale etc.) sau organe locale
interesate (consilii teritoriale, regii care gestio neaz ă diferite sectoare, direc ții jude țene și alte
organe).
Demersul general al elabor ării, aviz ării și aprob ării documenta ției de urbanism se
prezint ă în figura nr. 6.3., iar în figura nr.6.4. se refle ct ă detaliat competen țele diferitelor
organe în ceea ce prive ște avizarea și aprobarea documenta țiilor de amenajare a teritoriului și
de urbanism.
În mod evident documenta ția de urbanism concretizat ă în planurile de urbanism
general, zonal sau de detaliu are menirea de a refl ecta cadrul și gradul în care op țiunea pentru
o anumit ă investi ție, se încadreaz ă corespunz ător într-un anumit areal teritorial, din punct de
vedere al profilului, destina ției, asigur ării utilit ăț ilor, destina ției prospective, a vecin ătăț ilor.
Tocmai de aceea planurile de urbanism (P.U.G., P.U.Z . și P.U.D.) includ: a) piese scrise
vizând: obiectul proiectului, încadrarea teritorial ă, situa ția existent ă, echiparea edilitar ă,
reglement ări propuse pentru încadrarea obiectivului într-un a numit amplasament sub diverse
aspecte și b) piese desenate (planuri de încadrare a obiecti vului în teritoriu, plan șe cu situa ția
existent ă, plan șe-reglement ări; plan șe-echip ări.
Planurile de urbanism elaborate și aprobate permit ini țierea documenta ției necesare
eliber ării autoriza ției de construire , de c ătre autorit ăț ile locale, schema acestui demers fiind
expus ă în figura nr. 6.5.
19 6.4.3. CONCEPEREA PROIECTELOR DE INVESTI ȚII
Orice proiect de investi ții înseamn ă angajarea unui capital într-un proces în urma
căruia se a șteapt ă câ știguri viitoare, în timp. Un proiect de investi ții, poate acoperi cerin țele
reale și multiple, prin diversitatea sa poten țial ă ca investi ție material ă, nematerial ă ori
financiar ă.
Politica de dezvoltare a întreprinderilor și de continuitate a activit ăț ii se axeaz ă pe
achizi ționarea de active corporale și necorporale, ceea ce în plan financiar angajeaz ă resurse,
capitaluri, pe termen lung. În acest context concep erea proiectelor și decizia de a le înf ăptui
prezint ă o importan ță deosebit ă pentru c ă, în principiu, deciziile de investi ții sunt lipsite de
flexibilitate, sunt ireversibile și angajeaz ă fluxuri economice și financiare pe perioade mari de
timp.
1. Proiectul de investi ții este și va trebui s ă fie conceput ca ansamblu informa țional
(piese scrise, desenate, grafice, determin ări etc.) prin care se configureaz ă sub aspect
comercial, economic, tehnic-constructiv, func țional și financiar op țiunile de investi ții ale
oric ărui întreprinz ător. Vom remarca necesitatea caracterului unitar al proiectelor de investi ții
prin prisma func țiilor acestora, concomitent cu varietatea lor în ra port cu scopul.
Distingem, în general, posibilitatea promov ării câtorva tipuri de proiecte mai
semnificative și anume: a) proiecte de înlocuire , care au drept factor promo țional cauze de
ordin tehnic (starea echipamentelor, utilajelor etc . care, având un grad de uzur ă înaintat,
afecteaz ă sau pot afecta bunul mers al activit ăț ii de produc ție, calitatea produselor și
securitatea personalului;
b) proiecte de retehnologizare a c ăror promovare se motiveaz ă cu factori ce privesc,
al ături de uzura fizic ă a echipamentelor și instala țiilor, efecte ale uzurii morale, structura de
fabrica ție inadecvat ă, necorelat ă cu cererea, necesitatea asigur ării competitivit ăț ii în plan
tehnic, structural, comercial și financiar;
c) proiecte de inovare , specifice introducerii în întreprindere a unor ac tivit ăț i noi.
Promovarea lor ține seama de influen ța pe care o genereaz ă asupra parametrilor unit ăț ii:
economii, cheltuieli, rentabilitate;
d) proiecte de expansiune corespund unei amplific ări de propor ții în întreprinderi
existente (imobiliz ări corporale, active circulante etc. și desigur capitaluri proprii și
permanente), în func ție de analiza prezentului;
e) proiecte de strategie au menirea de a propulsa firma într-un viitor mai mult sau mai
pu țin incert, rentabilitatea (sau eficien ța) lor fiind dificil de evaluat. Selec ția lor se bazeaz ă
prioritar pe criteriul costurilor;
f) proiecte de dezinvesti ție (deconstruc ție), constau în a suprima imobiliz ări și deci în a
reduce activit ăț i, ce nu mai au ra țiune pe planul eficien ței economice. Se transpun în
diminu ări a valorii certe a unor posturi de activ.
Indiferent de natura și scopul promov ării unor proiecte, în contextul preselec ției lor
acestea se pot structura în dou ă grupe:
a) proiecte care pot genera încas ări (venituri) a c ăror analiz ă are la baz ă criteriul profit;
b) proiecte care nu pot genera încas ări și care se caracterizeaz ă și apreciaz ă func ție de
criteriul cost.
2. Promovarea și preselec ția proiectelor de investi ții înseamn ă de fapt formularea și
tratarea selectiv ă a op țiunilor de a investi. În contextul economiei de pia ță , cu deosebire în
cadrul societ ăț ilor comerciale și a regiilor autonome, un asemenea rol revine justi ficat, unor
responsabili de proiecte ( șefi de sec ție, uzine, filiale, compartimente).
20 Responsabili de proiecte , con știen ți de locul subdiviziunii de care r ăspund (sec ție,
compartiment), în cadrul unit ăț ii, au sarcini s ă formuleze și s ă fundamenteze proiecte de
investi ții care s ă duc ă la desf ăș urarea unei activit ăț i mai profitabile (pe termen scurt sau lung)
în cadrul subunit ăț i și pe ansamblu firmei. Promovarea proiectelor are în prim ă instan ță
valen țe financiare, apoi comerciale, economice, tehnico-f unc ționale etc. Avem în vedere
câteva aspecte: mobilizarea structurilor existente (de produc ție, comerciale etc.) cu maxim ă
eficacitate; plasamente și ac țiuni profitabile în perspectiv ă; exigen ța plasamentului de
capitaluri între produc ție și distribu ție, scurtarea duratei de via ță economic ă a echipamentelor,
evitarea erorilor și reducerea riscului.
Proiectele au un con ținut complex. Elaborarea lor genereaz ă r ăspunderi deosebite
pentru responsabili. Ei fac uz de experien ță , de banca de rate de care dispun, de elemente de
previziune dar pot face apel, dup ă caz, la firme specializate de consulting și de proiectare. Mai
ales pentru rezolvarea unora din sec țiunile proiectului (sec țiunea comercial ă, tehnic-
constructiv ă, func țional ă etc.).
În condi țiile economiei de pia ță într-o firm ă se pot formula într-un an, mai multe
proiecte dar variate în con ținut și scop. O preselec ție se impune, întrucât unele se exclud
reciproc, altele sunt complementare, unele se subst ituie, iar altele sunt independente.
Preselec ția face ca num ărul de proiecte care continu ă a fi fundamentate și care vor r ămâne în
analiz ă s ă fie substan țial restrâns. Ea const ă în studierea fiec ărui proiect prin prisma a trei
elemente și anume:
a) bugetul de capitaluri permanente pe care-l solicit ă fiecare proiect;
b) o pera ții de exploatare și în afara exploat ării relativ la fiecare proiect;
c) riscul financiar pe care-l comport ă fiecare proiect.
6.4.4. CON ȚINUTUL ȘI ROLUL STUDIILOR SPECIFICE ARGUMENT ĂRII
PROIECTELOR DE INVESTI ȚII
Studiile specifice argument ării proiectelor de investi ții se refer ă la proiectele
preselectate și antreneaz ă, în principiu, toate func țiile întreprinderi, reprezentate prin diverse
compartimente și structuri, care vor elabora, fiecare în parte, pr opriile argumente, puncte de
vedere cu privire la proiectul formulat. Aceste inf orma ții, argumente și determin ări cap ătă
forma unor studii secven țiale, specifice și profesioniste. Dup ă caz, aceste studii pot fi
elaborate de institute specializate de cercetare-pr oiectare.
Un proiect de investi ții se elaboreaz ă luând ca punct de plecare implicarea
responsabililor diferitelor compartimente, structur i și func țiuni ale entit ăț ii de referin ță . În
acest context elaborarea unui proiect de investi ții demareaz ă printr-un set de studii cu valen țe
specifice 4: comerciale, tehnice, resurse umane, juridice și fiscale, financiare.
– Studiul comercial relev ă date și informa ții privind pia ța produselor, pia ța poten țial ă,
intensitatea concuren ței, ciclul de via ță al produselor; segmentarea pie ței și canalele de
distribu ție; c ăile și eforturile promo ționale.
– Studiul tehnic are menirea de a demonstra: necesarul de active cor porale; cheltuielile
aferente achizi țion ării sau construc ției acestora, cheltuielile asimilate; variantele de echipare și
costurile lor; durata de func ționare a activelor fixe preconizate a fi realizate; costurile de
exploatare a proiectului de investi ție sau economiile la costuri în cazul proiectelor d e
retehnologizare.
– Studiul resurselor umane reflect ă informa ții privind: num ărul și structura
personalului de exploatare existent sau posibil a f i încadrat; posibilit ăț i de formare și costul
4 Levasseur M., Quintart A., Finance , Edit. Economica, Paris, 1993, p. 465;
Pilverdier-Latreyte Josette, Finance d’entreprise, Edit. Economica, Paris, 1993, p. 304.
21 form ării; cheltuielile cu securitatea și igiena personalului; cheltuielile salariale previ zionate și
alte date.
– Studiul juridic, fiscal și administrativ prin care se contureaz ă date și informa ții
referitoare la: încadrarea op țiunii de investi ții în legisla ția în vigoare; restric ții legislative,
avantaje și dezavantaje ce decurg din acte normative; implica țiile fiscale și regimul de taxe și
impozite; responsabilit ăț i în plan gestionar și administrativ etc.
– Studiul financiar are drept scop identificarea capacit ăț ii de autofinan țare; stabilirea
surselor externe de finan țare posibil ă (cre șterea capitalului, împrumuturile din partea unor
institu ții bancare și financiare, taxele și dobânzile aferente accesului la resurse etc.). În acest
scop se are în vedere baza de date financiare de ca re dispune entitatea investitoare, f ăcându-se
apel și la proceduri specifice. Printr-un asemenea studiu se estimeaz ă costurile capitalului
aferent finan ță rii proiectului de investi ții și efectele pe care le genereaz ă asupra situa ției
actuale și în perspectiv ă a economiei investitorului.
143
Capitolul 7
INDICATORI STATICI DE EVALUARE ȘI ANALIZ Ă A EFICIEN ȚEI
ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR
7.1. CON ȚINUTUL ȘI NECESITATEA EVALU ĂRII STATICE
Proiectele de investi ții au un con ținut complex și o structur ă variat ă. Con ținutul
complex deriv ă din natura lor (ca proiecte industriale, agricole, comerciale etc.), ca și din felul
acestora (construc ții noi, reutil ări, achizi ții de bunuri investi ționale independente etc.).
Structura variat ă a proiectelor de investi ții poate fi privit ă sub aspect tehnic-func țional,
tipodimensional, dar și sub aspect economic prin prisma costurilor pe car e le implic ă (de
investi ții-construc ții, achizi ții, fond de rulment, formarea personalului, exploat are etc.) sau
financiar, prin relevarea naturii, structurii și valorii resurselor de finan țare.
Evaluarea eficien ței economice și fundamentarea proiectelor de investi ții cu ajutorul
indicatorilor statici este necesar ă. Ea face posibil ă relevarea, la un moment dat, a unor
informa ții primare și prelucrate cu privire la proiectul de investi ții. Evaluarea static ă nu ia în
considerare implica țiile factorului timp dar, indicatorii stabili ți reflect ă rigoare, în raport cu
momentul respectiv, constituind baz ă de plecare în evaluarea indicatorilor dinamici.
Evaluarea static ă, în domeniul investi țiilor, concepe și asigur ă arealul informa țional al
momentului actual, cu privire la investi ția respectiv ă, date și indicatori pe care se
fundamenteaz ă, în perspectiv ă, orice proiect de investi ții. Poate tocmai datorit ă acestui fapt, în
unele lucr ări de specialitate indicatorii statici sunt trata ți ca subsidiari celor dinamici, fiind
considera ți subîn țele și în analiza eficien ței economice a proiectelor de investi ții 1. În alte
lucr ări 2 sunt aborda ți pe larg, f ără a se insista asupra îmbin ării lor cu indicatorii dinamici.
Apreciem c ă evaluarea și analiza eficien ței economice a investi țiilor nu poate ignora
rolul și semnifica ția indicatorilor statici. În gama acestor indicator i se includ, nu doar
indicatori de eficien ță economic ă ci, și indicatori tehnico – economici, economici și financiari,
naturali și mai ales valorici, unii au caracter primar, al ții derivat, relevând un grad variat de
complementaritate în analiza proiectelor.
Pe de alt ă parte, chiar dac ă evaluarea și analiza static ă a proiectelor de investi ții se
continu ă cu utilizarea indicatorilor dinamici, asigurându-s e o fundamentare mai temeinic ă a
deciziei de investi ții, în fapt, în derularea procesului investi țional, în realizarea proiectului se
opereaz ă cu indicatori statici.
7.2. SISTEMUL DE INDICATORI STATICI
7.2.1. O PREZENTARE CARACTEROLOGIC Ă
Indicatorii statici de evaluare a eficien ței economice și de apreciere a proiectelor de
investi ții sunt varia ți ca natur ă, mod de exprimare, capacitate informa țional ă și semnifica ție
etc. Numeric variaz ă în func ție de cerin țele analizei, de complexitatea proiectului și de
preten țiile analistului și investitorului. O reglementare în acest sens, în țara noastr ă, nu exist ă,
1 Levasseur M., Quintart A., Finance , Editura Economica, Paris, 1993, p.465; Pilverdier Latreyte-Josette,
Finance d ,entreprinse , Edit. Economica, Paris, 1993, p.306 și urm. Staicu Fl. (coord.), Eficien ța economic ă a
investi țiilor, E.D.P., Bucure ști, 1995, p.155.
2 Românu I., Managementul investi țiilor, Editura M ărgăritar, Bucure ști, 1997, p.126 și urm.; Vasilescu I,
Românu I, Cicea C., Investi ții , Editura Economic ă, Bucure ști, 2000, cap. 5.
144
iar autonomia decizional ă în investi ții accentueaz ă libertatea de alegere, f ără a exclude riscul,
în folosirea, dup ă caz, a unor indicatori valorici sau naturali.
În contextul enun țat este justificat s ă încadr ăm indicatorii statici de evaluare și
apreciere a eficien ței proiectelor de investi ții în 3 categorii și anume: indicatori cu caracter
general, indicatori de baz ă și indicatori specifici unor obiective sau ramuri de activitate a șa
cum se reflect ă în tabelul nr. 7.1. În acest sens câteva preciz ări se impun, dup ă cum urmeaz ă:
a) în tabel au fost inclu și indicatori statici uzuali, în evaluarea eficien ței economice a
proiectelor de investi ții;
b) în structura indicatorilor generali s-au luat î n considerare acei indicatori care pot
caracteriza o activitate, f ără sau cu implica ții investi ționale, în timp ce indicatorii de baz ă se
refer ă strict la activitatea investi țional ă;
c) indicatorii specifici unor obiective și activit ăț i economice sau sociale, cap ătă
aceast ă not ă datorit ă particularit ăț ilor tehnice, economice ori de alt ă factur ă ale domeniului
respectiv, unii fiind de baz ă, al ții cu caracter general în aprecierea sectorului, pr oiectului, de
referin ță ;
d) în prezentare, indicatorii inclu și în tabel au fost caracteriza ți în func ție de modul de
exprimare (valorici sau naturali), de natura lor (e conomici-financiari sau de eficien ța
economic ă), algoritmul de calcul (opera ții distinctive sau combinate), tendin ța de optim
(minim, maxim), pozi ția fa ță de o baz ă de referin ță (1 sau 100) și caracterul corelativ al unora;
e) indicatorii inclu și în structurile din tabel nu au fost ierarhiza ți, în lipsa unor
asemenea criterii, și nici nu au fost numerota ți, în condi țiile relativit ăț ii sferei lor de
cuprindere.
Caracterizarea indicatorilor statici de evaluare și apreciere a eficien ței economice a
investi țiilor
Tabelul 7.1
Indicatori statici Elemente de caracterizare:
exprimare felul
indicatorului algoritmul modelului tendin ța de optim
Valori
că Natura
-lă Econ.
Fin. ef.
econ. ÷ x ± combi
nare min max >100
< corela
tiv
A. Indicatori
generali
– Capacitatea de
produc ție X X X X
– Volumul
produc ției X X X X
– Nr. de salaria ți X X X X
– Costul
produc ției X X X X
– Pre țul de
vânzare X X … … … … X
– Valoarea
produc ției X X X X
– Cheltuieli la
1000 lei
produc ție X X X X
– Profit X X X X
– Rentabilitatea X X X X
– Valoarea
ad ăugat ă X X X X
– Productivitatea
muncii X X X X X
145
B. Indicatori de
baz ă
– Valoarea
investi ției X X X X
– Investi ția
specific ă X X X X
– Durata de
recuperare X X X X
– Coeficientul de
eficien ță
economic ă X X X X
– Durata de
realizare a
investi ției X X X X
– Durata de
func ționare a
obiectivului X X … … … … X
C. Indicatori
specifici unor
obiective sau
activit ăți
Comer ț exterior
Indicatori
generali
– Produc ția
destinat ă
exportului X X X X
– Încas ări
valutare X X X X
– Valoarea
importului pentru
produc ție X X X X
– Importul
specific pentru
produc ție X X X X
– Aportul valutar X X X X
– Curs de
revenire brut X X X X
– Curs de
revenire net X X X X
Indicatori de
baz ă
– Valoarea
importului pentru
investi ții X X X X
– Importul
specific pentru
investi ții X X X X
– Valoarea
exportului la
1000 lei investi ții X X X X
– Valoarea
importului global
specific X X X X
– Aport valutar al
investi ției X X X X
– Durata de
recuperare a
efortului valutar X X X X
146
Comer ț interior
– Valoarea
mărfurilor X X X X
– Costul
mărfurilor X X X X
– Adaos
comercial X X X X
– Profit X X X X
– Rentabilitatea X X X X
– Productivitatea
muncii în
activitatea
comercial ă X X X X
– Gradul de
utilizare a re țelei
comerciale X X X X
Industria
petrolului
– Investi ția
specific ă a
zăcământului X X X X
– Investi ția
specific ă a
extrac ției X X X X
– Costul unitar X X X X
– Durata de
recuperare X X X X
– Factorul de
asigurare X X X X
Industria
energiei electrice
și termice
– Investi ția
specific ă X X X X
– Costul unui
kwh X X X X
– Cheltuieli
specifice
actualizate X X X X
– Coeficientul de
avarie X X X X
– Cheltuieli
anuale X X X X
Agricultur ă
– Pierderea de
venit X X X X
Investi ții social –
culturale
– Investi ția
specific ă pe m 2;
unitate de
folosin ță X X X X
– Coeficientul de
utilizare a
terenului X X X X 100
– Coeficientul de
utilizare a
suprafe ței cl ădite X X X X >100
147
– Coeficientul de
utilizare a
suprafe ței
desf ăș urate X X X X 100
– Coeficient de
utilizare în scop
productiv a
suprafe ței
desf ăș urate X X X X 100
– Coeficient de
densitate X X X X >100
– Suprafa ță
locuibil ă X X X X
– Num ăr de
apartamente
conven ționale X X X X
– Valoarea medie
a unui
apartament
conven țional X X X X
Pe baza elementelor ce caracterizeaz ă indicatorii din tabelul nr. 7.1. se pot face câtev a
aprecieri.
1. Componen ța tabelului nu este nici limitativ ă și nici exhaustiv ă, ci este relativ ă, în
raport cu gradul de informare și capacitatea intuitiv ă.
2. Dintre cei 11 indicatori generali un num ăr de 8 sunt valorici și 3 naturali; 8 sunt cu
caracter economic sau financiar și 3 de eficien ță economic ă; în propor ție egal ă sunt construi ți
cu modelele matematice simple (raport, produs de fa ctori, sum ă/diferen ță ; 6 r ăspund
cerin țelor de optim prin maximizare iar 3 prin minimizare , în timp ce 2 indicatori se
optimizeaz ă corelativ.
3. Între cei 6 indicatori de baz ă, pentru evaluarea și aprecierea eficien ței investi țiilor,
constat ăm c ă: 4 indicatori sunt valorici și 2 naturali; în propor ție egal ă, 3 la 3, sunt economici,
respectiv de eficien ță economic ă; modelul matematic se bazeaz ă pe produs de factori în cazul
a 3 indicatori și respectiv sum ă sau diferen ță în cazul a doi indicatori; în contextul optimiz ării,
3 indicatori implic ă minimizarea, unul maximizarea, iar 2 implic ă o interpretare corelativ ă.
4. Un set numeros, de 13 indicatori specifici, par ticularizeaz ă evaluarea și aprecierea
proiectelor de investi ții, implicate în activitatea de comer ț exterior: un num ăr de 7 indicatori
generali și 6 indicatori considera ți "de baz ă", sunt exprima ți valoric; dintre ei cei mai mul ți,
adic ă 9 sunt de eficien ță economic ă, 7 se determin ă ca raport între m ărimi de calcul și 8
comport ă optimizarea prin minimizare. Este de remarcat cara cterul complementar al acestor
indicatori fa ță de indicatorii generali și de baz ă într-un caz practic – un proiect de investi ții
realizabil într-o entitate economic ă în func țiune, cu structur ă de produc ție aferent ă comer țului
exterior.
5. Evaluarea și aprecierea proiectelor de investi ții din sectorul comer țului interior
implic ă de asemenea indicatori specifici. Dintre cei 6 ind icatori pe care i-am re ținut în tabel,
5 sunt valorici, 3 au caracter economic iar 3 sunt indicatori de eficien ță economic ă; 3
indicatori sunt construi ți matematic, ca raport și to ți cei 6 indicatori presupun optimiz ări prin
maximizare.
6. În dou ă activit ăț i importante: industria petrolului și industria energiei electrice și
termice pot fi identifica ți indicatori specifici, complementari, în evaluarea eficien ței
economice a investi țiilor. To ți cei 5 indicatori specifici pentru industria petro lului sunt
148
valorici, un num ăr de 4 indicatori cuantific ă eficien ța economic ă, se calculeaz ă ca raport
efort/efecte și presupun minimizarea, în vederea optimiz ării.
7. Investi țiile social-culturale constituie un caz aparte. Din tre cei 9 indicatori lua ți în
seam ă, un num ăr de 7 sunt naturali și sunt construi ți într-un algoritm de raport, 6 indicatori
exprim ă eficien ța economic ă în secven ța respectiv ă, iar 7 indicatori implic ă optimizarea prin
maximizare, dintre care 3 au limit ă maxim ă 1 sau 100, în timp ce 2 dep ăș esc aceast ă limit ă,
aprecierea fiind pozitiv ă.
8. Indicatorii statici, a șa cum reiese din tabelul anterior trebuie selecta ți, pentru a fi
corespunz ători, în aprecierea unui anumit proiect, dintr-o an umit ă ramur ă de activitate. Între
ei prevaleaz ă îns ă indicatorii valorici care permit compara ții pe un plan mai larg. Tocmai de
aceea o abordare a rolului și locului pe care îl joac ă indicatorii naturali în evaluarea eficien ței
economice a investi țiilor ni se pare oportun ă.
7.2.2. LOCUL ȘI ROLUL INDICATORILOR NATURALI ÎN ANALIZA EFICIEN ȚEI
ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR
Pentru asigurarea analizei complexe a eficien ței economice a investi țiilor este necesar
ca în analiz ă, al ături de indicatorii valorici, s ă se utilizeze și indicatorii naturali. Sfera de
cuprindere a indicatorilor naturali este vast ă, cu ajutorul acestora putându-se aprecia o mare
diversitate de procese și fenomene din economie. Indicatorii naturali sunt cunoscu ți împreun ă
cu indicatorii valorici sub denumirea de indicatori tehnico-economici prezentând unele
tr ăsături caracteristice.
Astfel indicatorii naturali caracterizeaz ă valoarea de întrebuin țare a investi țiilor sau a
rezultatelor acestora, exprimând, cu ajutorul unit ăț ilor naturale sau natural-conven ționale în
mărimi absolute sau relative, aspectele cantitative și calitative proprii diferitelor elemente ale
ansamblului investi țiilor.
Pe de alt ă parte, cu ajutorul lor, se pot face compara ții privind performan țele utilajelor
și instala țiilor, consumurile de materii prime și de for ță de munc ă, calitatea produselor
ob ținute etc. În acest scop este necesar ă: alegerea unitar ă a indicatorilor cantitativi elabora ți
pe ramuri, pe baza nomenclatoarelor; asigurarea con ținutului unitar al indicatorilor în
compararea structurii produc ției obiectivului în construc ție; comparabilitatea condi țiilor de
construc ție și exploatare a capacit ăț ilor de produc ție. Indicatorii naturali, având o mai redus ă
capacitate de sintez ă, nu pot fi utiliza ți independent pentru aprecierea variantelor de inve sti ții
ci al ături de indicatorii valorici. În schimb, ace ști indicatori sunt mai sensibili la modific ările
de detaliu de la o variant ă la alta, ceea ce permite un mai înalt grad de sigu ran ță în aprecierea
variantelor de proiect.
Indicatorii naturali pot fi grupa ți dup ă trei caracteristici de baz ă și anume:
a) con ținutul economic și material;
b) sfera de cuprindere;
c) fazele principale pe care le parcurge obiectivu l de investi ții pân ă la scoaterea lui din
exploatare.
a) În func ție de con ținutul economic și material, indicatorii naturali se pot grupa în:
– indicatorii mijloacelor de munc ă (ca de pild ă: suprafa ța util ă, suprafa ța necesar ă
instal ării utilajelor; capacitatea de produc ție a ma șinilor; coeficientul de folosire a utilajelor);
– indicatorii obiectelor muncii (consumul specific de materii prime, combustibil
energie etc.);
– indicatorii for ței de munc ă (cheltuieli de timp de munc ă pe unitatea de produs;
greutatea specific ă a muncii mecanizate fa ță de totalul timpului de lucru al unui muncitor din
activitatea de baz ă etc.);
149
– indicatorii rezultatelor activit ăț ii (volumul produc ției în unit ăț i naturale;
caracteristicile tehnice ale produselor etc.). Con ținutul economic al acestor indicatori nu
necesit ă explica ții suplimentare.
b) Dup ă sfera de cuprindere , indicatorii naturali se pot grupa în: – indicato ri generali;
– indicatori specifici;
Indicatorii generali reflect ă aspecte ale activit ăț ilor și investi țiilor, comune tuturor
ramurilor cum sunt: durata de realizare a investi ției; volumul total al produc ției; num ărul total
de muncitori și de personal; fondul anual de timp de lucru al mun citorilor; productivitatea
muncii; capacitatea de produc ție a ma șinilor și utilajelor; consumuri de materii prime,
materiale. Ace ști indicatori prezint ă o importan ță deosebit ă, parte dintre ei fiind folosi ți și ca
mărimi de calcul pentru determinarea unor indicatori valorici (investi ția specific ă, durata de
recuperare etc.).
Indicatorii specifici exprim ă particularit ăț i ale unor ma șini și utilaje sau grupuri de
instala ții, linii tehnologice sau a unor obiective, func ție de specificul ramurii sau subramurii.
Se pot men ționa: volumul lucr ărilor preg ătitoare (în m 3/1000 tone minereu extras); greutatea
specific ă a aglomeratului de fier consumat pentru elaborarea fontei; desimea medie a firelor
de b ătătur ă la 10 cm de țes ături crude (în industria textil ă); produc ția de carne fa ță de
greutatea vie a animalelor sacrificate (în industri a alimentar ă); consumul anual de piei crude
în tone, consumul anual de piei finisate în mp., în industria piel ăriei etc.
În raport cu fazele pe care le parcurge obiectivul de investi ții pân ă la scoaterea lui din
func țiune se pot grupa în:
– indicatori ai construc ției;
– indicatori ai exploat ării.
Indicatorii construc ției caracterizeaz ă investi ția pân ă la darea în func țiune, în timp ce
indicatorii exploat ării caracterizeaz ă investi ția dup ă darea în exploatare pân ă la scoaterea din
uz. Între indicatorii construc ției se pot men ționa: suprafa ța construit ă; volumul, și cantitatea
materialelor puse în oper ă; volumul manoperei în construc ții etc. În cea de-a doua grup ă se
cuprind indicatorii: capacitatea de produc ție a ma șinilor și utilajelor; consumurile de materii
prime, materiale, energie, for ță de munc ă; productivitatea muncii în expresie natural ă etc.
Ținând seama de varietatea mare a indicatorilor natu rali și având în vedere utilitatea
lor în practica aprecierii eficien ței economice a investi țiilor s-a impus elaborarea unor
nomenclatoare pe ramuri și subramuri care pot s ă fie revizuite și completate periodic.
Nomenclatoarele, cuprinzând indicatorii tehnico-eco nomici, se pot întocmi pe ramuri și
subramuri pentru a putea oglindi particularit ăț ile diferitelor aspecte care se ridic ă în leg ătură
cu aprecierea variantelor de investi ții. De asemenea, pe baza nomenclatoarelor se pot tr age
anumite concluzii vizând corela ții dintre diferitele categorii de indicatori, stabi lindu-se în
acela și timp o anumit ă ierarhie a lor.
În analiza eficien ței investi țiilor, indicatorii naturali se folosesc pentru expr imarea
direct ă și nemijlocit ă a unor aspecte par țiale, ca de exemplu: durata de realizare a construc ției;
suprafa ța construit ă; capacitatea de produc ție proiectat ă; num ărul total de personal; fondul
anual al timpului de lucru etc. În al doilea rând, indicatorii naturali pot fi folosi ți ca restric ții
în aprecierea variantelor de proiect. De asemenea, indicatorii naturali pot fi utiliza ți în grup,
corela ți pentru a scoate în eviden ță anumite aspecte complexe ale eficien ței economice a
investi țiilor. Unii cercet ători au sugerat utilizarea unui tabel șah, în care se cup, în care se
cuptical ă cât și pe orizontal ă aceia și indicatorii naturali. Cu ajutorul acestui tabel s e poate
relativ u șor s ă se urm ăreasc ă modalit ăț ile de corelare a acestora.
În perspectiva l ărgirii activit ăț ii de investi ții și a elabor ării documenta ției în mai multe
variante pentru un obiectiv economic, cre ște rolul indicatorii naturali în analiza eficien ței
economice a investi țiilor. Dealtfel, unele aspecte ale eficien ței pot fi scoase în eviden ță
150
îndeosebi cu ajutorul indicatorilor naturali, cum s unt cele privind calitatea și durabilitatea
produselor. Indicatorii naturali ai calit ăț ii pot s ă caracterizeze nivelul tehnic al procesului de
fabrica ție, nivelul func țional și estetic al produselor.
7.3. INDICATORII GENERALI
În aceast ă categorie încadr ăm acei indicatori statici care pot caracteriza, în principiu,
activitatea economic ă a oric ărei entit ăț i, în m ăsura în care este asigurat un sistem propriu de
informa ție economic ă. În ipoteza unei op țiuni de investi ții ace ști indicatori pot avea
determin ări alternative (înainte de, și dup ă, realizarea investi ției).
1. Capacitatea de produc ție. Exprim ă poten țialul de produc ție al unui obiectiv, într-o
perioad ă dat ă, de regul ă un an, în unit ăț i naturale – tone, m 2, m 3, buc ăț i etc. – în raport cu
profilul produc ției, structura sortimental ă prev ăzut ă și regimul de func ționare. Capacitatea de
produc ție se stabile ște în func ție de gradul de utilizare intensiv ă și extensiv ă a utilajelor și
instala țiilor, rezultând din însumarea capacit ăț ilor individuale ale acestora, sau în raport de
capacitatea utilajului conduc ător.
Capacitatea de produc ție poate fi exprimat ă cantitativ, dar și în unit ăț i valorice astfel:
∑
==n
jjqQ
1 (7.1)
sau
∑
==n
jj jp qQ
1 (7.1’)
în care:
Q reprezint ă capacitatea de produc ție exprimat ă valoric;
qj – capacitatea fizic ă de produc ție a sortimentului j;
pj – pre țul de produc ție al sortimentului j.
Ca indicator natural, în sfera indicatorilor de ef icien ță a investi țiilor, capacitatea de
produc ție constituie punct de plecare pentru stabilirea ce lorlal ți indicatori, între care: valoarea
investi ției; investi ția specific ă; costul și valoarea produc ției, num ărul personalului etc.
2. Num ărul personalului . Face parte din sfera indicatorilor naturali. Se st abile ște
func ție de capacitatea de produc ție, regimul de lucru, norma de personal, profilul p roduc ției,
structura sortimentelor etc. În seria indicatorilor de eficien ță economic ă a investi țiilor apare
sub forma num ărului de personal total, din care, num ărul de muncitori. Serve ște compara țiilor
între diferitele variante de proiect în mod direct, precum și pentru stabilirea indicatorului
productivitatea muncii.
3. Costul de produc ție . Poate fi pus în eviden ță sub forma costului unitar sau a
costului total anual.
Costul de produc ție unitar se stabile ște pe baz ă de antecalcula ții/calcula ții pe produs
sau pe baza rela ției:
,
11
∑∑
===n
iin
ii i
i
Qc Q
c (7.2)
în care:
c reprezint ă costul unitar;
Q – volumul produc ției;
i – sortimentul de produse.
151
Costul de produc ție total se stabile ște pentru un anumit volum al produc ției și pentru o
anumit ă perioad ă de timp (un an, trimestru, lun ă). Se reg ăse ște adesea și sub denumirea
“valoarea produc ției la cost”.
În general costul produc ției exprim ă efortul de produc ție/exploatare în cadrul
întreprinderii, fabricii, sec ției etc., tendin ța de optimizare impunând minimizarea lui. Se
folose ște în analiza economic ă pentru compara ții între activit ăț i, produse etc., precum și
pentru determinarea unor indicatori deriva ți (cheltuieli la 1000 lei produc ție, rata profitului,
profitul aferent perioadei de timp). În aprecierea eficien ței proiectelor de investi ții prezint ă
interes evaluarea fundamentat ă a structurii costului de produc ție pe elemente de cheltuieli
(materii prime și materiale, energie, costuri salariale, amortizare etc.) ca și pe articole de
calcula ție (cheltuieli fixe și variabile).
Rela ția de calcul a costului de produc ție total (C) este:
∑
==n
ii icQC
1. (7.3)
Tendin ța de optim presupune minimizarea costului produc ției (unitar și total).
4. Pre țul de vânzare . Constituie indicator de estimare a nivelului valor ic la care un
produs poate fi vândut. Pre țul de vânzare (pre ț de produc ție) unitar , în principiu, constituie
rezultatul însum ării costului de produc ție unitar cu profitul pe unitatea de produs. În fap t,
pre țul de produc ție unitar, sub aspect cifric, este negociat între p roduc ător și cump ărător,
interesele fiind contradictorii.
O form ă a pre țului, reg ăsit ă în practica economiei de pia ță o reprezint ă pre țul de
vânzare cu taxele incluse care se stabile ște prin adi ționarea la pre țul de produc ție (ca pre ț de
vânzare al produc ătorului) a diferitelor taxe reglementate prin acte normative, între care taxa
pe valoarea ad ăugat ă, accize și alte taxe. Este în interesul legiuitorului s ă impun ă forma,
procedura, prin care taxele respective se încaseaz ă odat ă cu vânzarea unor m ărfuri sau
servicii.
Rela țiile de calcul corespunz ătoare sunt:
– pentru pre țul de produc ție unitar (p):
p = c + pr (7.4)
– pentru pre țul de vânzare cu taxele incluse ( ptti ):
ptti = p+ tva+ acc+ a (7.5)
unde,
pr – reprezin ță profitul pe unitatea de calcul;
tva – taxa pe valoarea ad ăugat ă;
acc – accize;
a – alte taxe.
5. Valoarea produc ției . Reprezint ă indicatorul valoric prin care se exprim ă amploarea
activit ăț ii întreprinderii într-o perioad ă de timp (luna, trimestrul, anul). Se determin ă dup ă
rela ția:
,
1∑
=×=n
iiipQP (7.6)
sau
;
1∑
=×=n
itti i tti pQP (7.7)
în care:
p reprezint ă valoarea produc ției la pre ț de produc ție;
ptti – valoarea produc ției la pre țul cu taxele incluse.
6. Cheltuieli la 1000 lei produc ție . Este indicator de eficien ță economic ă semnificativ,
în întreprinderilor cu produc ție neomogen ă. Se determin ă cu ajutorul rela ției:
152
,1000 1000 PCC= (7.8)
iar tendin ța de optim presupune minimizarea cheltuielilor la 1 000 lei produc ție.
7. Profitul . Constituie indicator esen țial în analiza oric ărei activit ăț i economice,
întrucât exprim ă scopul și efectul valoric scontat sau realizat. Reflect ă m ărimea efectului
valoric a șteptat sau ob ținut fiind determinat cu ajutorul rela ției:
Pr b =P – C; (7.9)
respectiv,
Pr n= (P – C)(1 – i) =R t (1 – i) (7.9’)
în care:
Pr reprezint ă profitul brut ( Pr b) și net ( Pr n);
Rt – rezultatul total (profitul brut);
i – cota de impozit pe profit.
În evaluarea și aprecierea eficien ței proiectelor de investi ții profitul este luat în seam ă
pentru efectuarea analizei comparative precum și pentru determinarea unor indicatori deriva ți
(durata de recuperare, rata rentabilit ăț ii, coeficientul de eficien ță economic ă a investi țiilor
etc.).
8. Rentabilitatea . Reflect ă în principiu, capacitatea sistemului (întreprinder ii) de a
genera profit, în cadrul unei perioade de timp. Con stituie o stare pozitiv ă în care se prezint ă
unitatea de referin ță , fapt atestat de raportul efect (profit)/efort (co stul produc ției sau costul
investi ției, capitalul social, valoarea cifrei de afaceri e tc.). Rentabilitatea se m ăsoar ă printr-un
sistem de rate ale rentabilit ăț ii, între care mai uzual ă este cea prezentat ă mai jos:
,100 CPrr
c= (7.10)
unde, r c reprezint ă rata rentabilit ăț ii func ție de cost.
Aprecierea favorabil ă a unei activit ăț i cu ajutorul diferitelor rate ale rentabilit ăț ii ține
seama de ordinul de m ărime, impunându-se maximizarea nivelului cifric. Se mnifica ția
fiec ărei rate a rentabilit ăț ii este în func ție de numitorul raportului (cost, capital, cifr ă de
afaceri etc.).
9. Productivitatea muncii . Constituie unul din indicatorii folosi ți atât în exprimarea
eficien ței economice a activit ăț ii de produc ție cât și în sfera eficien ței investi țiilor, în scop de
argumentare a deciziilor de investi ții. Se exprim ă diferen țiat, în func ție de m ărimile de calcul
folosite, astfel:
pqp NQW= (7.11);
mqm NQW= (7.12);
pvp NpQW⋅=(7.13);
mvm NpQW⋅= (7.14);
unde:
W – reprezint ă productivitatea muncii în unit ăț i fizice (q),
valorice (v), pe o persoan ă (p) sau pe un muncitor (m);
Np, Nm – num ărul personalului total (N p), muncitori (N m);
Q – volumul fizic al produc ției;
pQ⋅ – valoarea produc ției anuale în lei.
Exprimând cantitatea de produse, ori valoarea prod uselor create de o persoan ă, un
muncitor, în unitatea de timp, pe de o parte, sau p e de alt ă parte, timpul necesar pentru
producerea unei unit ăț i din valoarea produc ției determinate, productivitatea muncii reflect ă
eficien ța cu care se cheltuie ște munca social ă.
Indicatorul productivitatea muncii se folose ște în exprimarea și analiza eficien ței
economice a investi țiilor pentru compara ții între diferitele variante de proiect sau în dina mic ă
(situa ția dup ă, și înainte de realizarea unor investi ții de modernizare și reutilare). Unii autori,
neag ă calitatea de reflectare veridic ă a eficien ței economice prin intermediul productivit ăț ii
muncii, întrucât indicatorul respectiv nu arat ă decât cantitatea, sau valoarea produselor
153
ob ținute în medie de un muncitor, f ără a da indica ții cu privire la cheltuielile de produc ție,
gradul de utilizare a factorilor de produc ție angrena ți etc.
7.4. INDICATORII DE BAZ Ă
Formularea “indicatori de baz ă” a fost adoptat ă pentru a marca abordarea acelor
indicatori care caracterizeaz ă specificitatea domeniului de referin ță – investi țiile. Se
încadreaz ă în aceast ă categorie atât indicatori economici cât și indicatori de eficien ță
economic ă, statici, unii fiind exprima ți valoric, al ții în unit ăț i naturale. Ne referim la: valoarea
investi ției, investi ția specific ă, durata de recuperare, coeficientul eficien ței economice, durata
de realizare etc.
1. Valoarea investi ției
Valoarea investi ției reprezint ă capitalul investit și constituie în acela și timp un
indicator de baz ă, care se cuprinde în documenta ția economic ă a lucr ărilor de investi ții, dar și
mărime de calcul pentru stabilirea unor indicatori de eficien ță economic ă deriva ți. Valoarea
investi țiilor ca m ărime de calcul a fost analizat ă anterior.
Valoarea investi ției constituie indicatorul valoric de baz ă, f ără de care analiza altor
indicatori este un non-sens. determinarea valorii i nvesti ției reclam ă o munc ă vast ă, dar odat ă
ce a fost stabilit ă, aceasta se înscrie în tabloul indicatorilor, excl usiv investi țiile conexe, ca
indicator total, precum și cu defalcarea:
– valoarea lucr ărilor de construc ții montaj;
– valoarea utilajelor, din țar ă și din import;
– alte cheltuieli (cum ar fi cele privind licen țele, elaborarea documenta ției tehnico-
economice, asisten ță tehnic ă, know-how, necesarul de fond de rulment etc.).
Prin urmare valoarea investi ției este indicator economic, valoric, prin care se reflect ă
efortul investitorului privind înf ăptuirea obiectivului, respectiv valoarea capitalulu i investit.
Se calculeaz ă pe baza rela ției:
I= I d+ I c +P t+ NFR +A c (7.15)
în care nota țiile sunt cunoscute, iar Ac reprezint ă alte cheltuieli, în structura men ționat ă mai
sus.
2. Valoarea importului pentru investi ții
Constituie parte integrant ă a indicatorului valoarea investi ției. Pentru analiz ă, poate
îns ă fi luat în considerare și în mod distinct, ca m ărime de calcul.
Estimarea valorii importului pentru investi ții se face diferen țiat în func ție de natura
importului (utilaje independente, instala ții și echipamente, licen țe și tehnologii etc.), folosind
pre țurile din contracte, oferte, în valut ă, și prin transformare la cursul oficial, în lei. Idee a care
se impune vizeaz ă reducerea importului pentru investi ții prin asimilarea în țar ă a utilajelor și
echipamentelor necesare realiz ării noilor obiective de investi ții.
Valoarea importului pentru investi ții se stabile ște în func ție de volumul importului (q ’)
de utilaje, instala ții, echipamente etc., pre țurile de import în valut ă (p ’) și structura acestuia (i)
pe baza rela ției (8.16.) astfel:
∑
=⋅=n
ii i tpqI
1, ' ' ' (7.16)
unde:
It' reprezint ă valoarea importului total pentru investi ții.
154
3. Investi ția specific ă
Investi ția specific ă constituie un indicator valoric de eficien ță economic ă. În
compara ție cu alte variante realizate la întreprinderi simi lare din țar ă și din str ăin ătate, poate
să ofere concluzii importante în vederea lu ării deciziei de investi ții.
Investi ția specific ă se exprim ă ca un raport între valoarea investi țiilor și efectele
ob ținute, concretizate în volumul capacit ăț ilor de produc ție, în valoarea produc ției anuale,
valoarea sau volumul de presta ții etc., astfel:
1 1∑∑
= ==+=n
iii
n
iicd
sp
QI
QIIIi (7.17)
sau
,
1∑
==n
ii ii
sp
pQIIi (7.18)
în care:
Isp reprezint ă investi ția specific ă în lei/unitate de capacitate sau la 1 leu produc ție;
I – valoarea de deviz a investi țiilor;
Q – capacitatea de produc ție;
Qp – valoarea produc ției;
i – indice de structur ă.
Rela țiile de mai sus redau într-o form ă general ă modul de exprimare a investi ției
specifice, dar acestea se pot particulariza în func ție de aspectele concrete din ramura de
referin ță (agricultur ă, transporturi etc.).
În leg ătur ă cu modul de stabilire a indicatorului investi ția specific ă, se impun câteva
sublinieri. În primul rând elementele luate în calc ul, respectiv valoarea investi ției și volumul
produc ției sau capacit ăț ii trebuie corect determinate. Astfel volumul produ c ției anuale datorat
unei investi ții este în func ție de doi factori și anume:
– produc ția în unitatea de timp;
– gradul de utilizare în timp a capacit ăț ilor de produc ție (investi ția specific ă fiind în
raport invers propor țional cu ace ști factori). Ca urmare calculul investi ției specifice pe baza
capacit ăț ii de produc ție este mai semnificativ decît calculul în func ție de volumul produc ției.
Între indicatorul investi ție specific ă calculat în func ție de capacitatea de produc ție și
cel calculat în func ție de volumul produc ției exist ă o dependen ță func țional ă mijlocit ă de
coeficientul de folosire a capacit ăț ii.
Ca urmare se poate spune c ă:
Isp/p =Isp/q ⋅ kf , (7.19)
unde:
Isp/q – investi ția specific ă pe unitatea de capacitate de produc ție;
Isp/p – investi ția specific ă pe unitatea de produc ție;
kf – coeficientul de folosire a capacit ăț ii.
În al doilea rând, în valoarea investi țiilor luat ă în calculul indicatorului investi ția
specific ă se includ cheltuielile directe și colaterale, dac ă aprecierea variantelor se face la nivel
microeconomic și, se includ în plus, cheltuielile conexe de invest i ții dac ă aprecierea
variantelor, are loc la nivel macroeconomic.
În al treilea rând, în calculul indicatorului poat e c ă ar trebui luat sporul de active fixe
pe unitatea de cre ștere a produc ției în perioada respectiv ă. Argumentul adus pentru sus ținerea
acestei opinii se refer ă la faptul c ă într-o anumit ă m ăsur ă fondurile de investi ții sunt destinate
înlocuirii mijloacelor fixe uzate și scoase din func țiune.
155
În al patrulea rând, se știe c ă sporul de produc ție nu poate fi integral atribuit sporului
de investi ții, întrucât la cre șterea produc ției mai contribuie și al ți factori, iar efectele
investi țiilor apar doar dup ă o anumit ă perioad ă de timp.
Pentru a avea o semnifica ție economic ă corespunz ătoare, investi ția specific ă trebuie
analizat ă în dinamic ă și în dependen ță cu progresul tehnic. Cu alte cuvinte, s-ar putea c a într-o
variant ă, de pild ă, investi ția specific ă s ă fie mai mic ă și s ă ne conduc ă la aprecierea favorabil ă
asupra oportunit ăț ii ei. În schimb dac ă vom lua în calcul și durata de func ționare a
obiectivului, varianta s ă nu fie oportun ă. De aici rezult ă c ă în principiu:
/ / fq sp p sp DII ⋅≠ (7.20)
unde,
Isp – investi ția specific ă func ție de produc ție (p) și capacitate (q);
Df – durata de func ționare,
respectiv,
fii
ii
sp DQI
QII⋅≠= (7.20’)
Problema ridicat ă mai sus are implica ții mai ales în cazul variantelor cu durate de
func ționare sensibil diferite.
O alt ă problem ă care se ridic ă în leg ătur ă cu investi ția specific ă se refer ă la necesitatea
calcul ării acestui indicator în raport cu fiecare element al investi ției totale în parte (cheltuieli
directe, colaterale, conexe etc.) pentru ca aprecie rea variantelor de proiect s ă fie riguros și cât
mai complet fundamentat ă.
4. Durata de recuperare a investi țiilor
Durata de recuperare a investi țiilor constituie unul din indicatorii cei mai concl uden ți
și sintetici de apreciere a eficien ței economice a investi țiilor, în ipostaza static ă, dar și în cea
dinamic ă.
În principiu, durata de recuperare se calculeaz ă prin raportarea efortului investi țional
total la venitul net anual sau la sporul de venit a nual (în cazul investi țiilor de reutilare și
modernizare a întreprinderilor existente). În conte xtul actualului sistem de pre țuri, calculul
duratei de recuperare se efectueaz ă pe seama profitului anual. Pe seama întregului ven it,
(efectelor financiare generate de investi ție: profit, taxe, accize etc.) se poate calcula, da r nu
are aceea și relevan ță .
Pentru aprecierea variantelor de investi ții prin prisma acestui indicator, se pune
condi ția ca durata de recuperare a variantei respective s ă fie mai mic ă sau cel mult egal ă cu
durata de recuperare normat ă, sau cea luat ă ca etalon.
Durata de recuperare, stabilindu-se ca raport într e efortul investi țional și efectele
băne ști anuale presupune existen ța unei corela ții de ordin cantitativ între aceste dou ă m ărimi.
O asemenea corela ție impune optimizarea a dou ă criterii de referin ță și anume “minimul de
investi ții” și “reducerea costului activit ăț ii”, ambele criterii generând maximizarea profitulu i,
criteriu de apreciere esen țial.
În leg ătur ă cu con ținutul, semnifica ția, modul de determinare și domeniul de referin ță
a duratei de recuperare pot fi supuse analizei câte va aspecte.
4.1. În ceea ce prive ște baza teoretic ă a indicatorului durata de recuperare se aduc în
discu ție dou ă aspecte esen țiale și anume: caracterul de necesitate obiectiv ă a recuper ării
investi ției, precum și cel privind sursa recuper ării.
Caracterul de necesitate obiectiv ă a recuper ării investi ției , reiese din rela ția de
condi ționare dintre investi ție și efectele b ăne ști generate de exploatarea obiectivului de
investi ții, în cadrul procesului reproduc ției sociale. Recuperarea efortului investit pe seam a
propriilor efecte pe care le genereaz ă devine o condi ție a procesului cre șterii economice, a
dezvolt ării economice și sociale.
156
În ceea ce prive ște sursa recuper ării , în principiu, se accept ă c ă aceasta o constituie
venitul net, în func ție de forma sau de formele pe care le îmbrac ă la un moment dat. Prin
urmare apreciem c ă efortul de investi ții productive se poate recupera, pe de o parte, pe seama
venitului net ( și astfel sunt îndeplinite cerin țele procesului reproduc ției l ărgite) iar pe de alt ă
parte pe seama amortiz ării incluse în costuri ( și astfel sunt îndeplinite cerin țele procesului
reproduc ției simple). Dar, problema care se pune este aceea dac ă se justific ă determinarea
duratei de recuperare exclusiv pe seama profitului sau se justific ă, drept surs ă de determinare
și baz ă de calcul, efectele financiare generate integral, chiar dac ă o parte sunt prelevate fiscal
la buget? Și apoi, dac ă în calcul se justific ă a fi luat profitul brut sau profitul net? Este evi dent
că pentru investitor prezint ă interes calculul duratei de recuperare în func ție de o baz ă de
recuperare asupra c ăreia dispune, iar aceasta o constituie profitul net . Pe de alt ă parte nu este
lipsit de interes calculul indicatorului respectiv în func ție de efectele financiare integrale
generate în activitatea de exploatare a obiectivulu i de investi ții. Diferen ța dintre cele dou ă
calcule alternative reflect ă prelungirea duratei de recuperare datorit ă “povarei fiscale”.
De altfel, limitele utiliz ării în practic ă a indicatorului durata de recuperare, mai sunt
semnalate și în alte situa ții și anume:
– în cazul obiectivelor de investi ții cu durate de serviciu reduse, concluziile rezult ate
sunt mai pu țin concludente;
– în cazul în care venitul net anual ob ținut la obiectivele puse în func țiune variaz ă (este
situa ția cea mai des întâlnit ă);
– în cazul obiectivelor la care se desf ăș oar ă paralel activitatea de produc ție și de
investi ții.
Durata de recuperare a investi țiilor prin con ținutul s ău economic reflect ă: recuperarea
investi țiilor totale; influen ța imobiliz ării fondurilor de investi ții în perioada de construc ție
pân ă la punerea lui în func țiune; influen ța negativ ă a neatingerii, în perioada prev ăzut ă de
asimilare, a parametrilor tehnico-economici proiect a ți precum și influen ța pozitiv ă a intr ării
par țiale în func ție a unor capacit ăț i de produc ție, mai devreme, decât termenul stabilit prin
proiect.
În concluzie, indicatorul durata de recuperare sem nific ă nu numai num ărul de ani în
care se recupereaz ă investi ția pe seama venitului net, dar mai ales intensitate a medie de
valorificare.
4.2. Cu privire la modul de determinare a duratei de recuperare re ținem c ă
exprimarea rela ției investi ții-efecte valorice, poate fi sintetizat ă în dou ă feluri astfel:
– prin raportarea investi ției la efectele b ăne ști pentru fiecare variant ă în parte, (durata
de recuperare a investi ției totale);
– prin raportarea investi ției suplimentare la sporul de efecte suplimentare, rezultat ca
urmare al efortului mai mare, de investi ții într-o variant ă fa ță de alta, (durata de recuperare a
investi ției suplimentare).
4.2.1. Durata de recuperare a investi ției totale
Raportarea investi ției la acumul ări b ăne ști pentru fiecare variant ă în parte, ne permite
să ob ținem indicatorul durata de recuperare a investi ției totale.
Rela ția general ă de calcul, în cazul investi țiilor noi, este:
)( )( nt
nttcn cd
V r PI
V r PNFR PEIIID =+++++=γ (7.21)
iar în cazul investi țiilor de modernizare și reutilare:
) ( ) (0 0nn ot
nn ovfc vn ttcn cd
VsauV r Pr PI
VsauV r Pr PSAPNFR PEIIID− −=− −−++±++++=γ (7.22)
În calcule se ține ori se poate ține, seama de realizarea parametrilor investi ției în
anumite ipoteze:
157
– inexisten ța unei perioade de asimilare (t as =0);
– existen ța unei perioade de asimilare (t as >0);
– punerea în func țiune a obiectivului în devans (t d>0).
Modelele de calcul ale duratei de recuperare, adap tate la ipotezele men ționate sunt
prezentate în tabelul nr. 7.2.
Câteva explica ții la modelele de calcul ale duratei de recuperare, se impun:
– k, reprezint ă perioada de asimilare a parametrilor tehnico-econo mici a obiectivului
de investi ții;
– expresiile (P r-Prk) și (V n-Vnk) reprezint ă efecte nerealizate în perioada de asimilare,
care m ăresc durata de recuperare;
– P rd și V nd , reflect ă efecte realizate în devans.
Dac ă efectele investi ției se reflect ă în economii la costuri de produc ție, calculul duratei
de recuperare se poate efectua astfel:
în care:
D c – durata de recuperare a investi țiilor pe seama economiilor la cheltuielile de
produc ție;
E c – economii anuale la cheltuielile de produc ție.
Modelul de calcul al duratei de recuperare a invest i țiilor
Tabelul 7.2.
Modelele de calcul
ale duratei de
recuperare în func ție
de:
a) profit
b) venit Ipoteze de calcul:
tas =0 0<t as <k t d>0
A. Investi ții noi
a) din profit
rt
PIDr=
rk
rr
rt
rPPP
PID−+=
rr
rt
rPP
PIDd−=
b) din venit
nt
rVID=
nk
nn
nt
rVVV
VID−+=
nn
nt
VV
VIDd−=
γ
B. Investi ții de
modernizare și
reutilare
a) din profit
0rrt
rPPID−=
0 0 rrk
rr
rrt
rPPPP
PPID−−+−=
0 00
rrr r
rrt
rPPPP
PPIDd
−−
−−=
b) din venit
0nnt
rVVID
−=
0 0 nnk
nn
nnt
rVVVV
VVID−−+−=
00
0 nnnn
nnt
rVVVV
VVIDd
−−
−−=
4.2.2. Durata de recuperare a investi ției suplimentare
Modalit ăț ile de exprimare ale indicatorului durata de recupe rare a investi țiilor,
prezentate anterior se refer ă la variante de investi ții analizate singular. În realitate prezint ă
importan ță și analiza indicatorului durata de recuperare a inve sti ției suplimentare. (7.23) EID
ct=γ
158
Durata de recuperare a investi ției suplimentare poate fi, calculat ă în func ție de venitul
net, profit sau economii la cheltuielile de produc ție, dup ă rela țiile generale de forma:
(7.26) CCIID(7.25) PPIID (7.24); VVIID
n 1 n1 n n
rs 1 nrnr1 n nrs
1 nn nn1 n n
rs
−−=−−=−−=
−−−−
−−
În cazul a dou ă variante de proiect, rela țiile de calcul devine:
(7.29). CCIID(7.28); PPIID (7.27); VVIID
2 112rs r r12rs
1 n 2 n12rs
1 2
−−=−−=−−=
Determinarea duratei de recuperare a investi ției suplimentare se poate realiza, având în
vedere acelea și m ărimi de calcul care au fost folosite pentru stabili rea duratei de recuperare a
investi ției totale. Totu și pe plan metodologic nu se insist ă asupra utilit ăț ii acestui indicator și
nici asupra tehnicii de determinare. În schimb, pe plan teoretic indicatorul durata de
recuperare a investi ției suplimentare este abordat, având în vedere fapt ul c ă prin construc ția sa
se poate genera o serie de al ți indicatori, între care coeficientul de eficien ță economic ă
relativ ă, cheltuielile echivalente, venituri echivalente et c.
5. Coeficientul de eficien ță economic ă a investi țiilor
Constituie un indicator de eficien ță economic ă a investi țiilor de forma efect/efort.
Ridic ă probleme privind modul de exprimare nivelul de ref erin ță și posibilit ăț ile de utilizare
în analiza variantelor de proiect. Se prezint ă sub trei forme (absolut, relativ și normativ). În
forma absolut ă caracterizeaz ă proiectul prin prisma raportului efecte/efort (ven it net
anual/valoarea investi țiilor, conform devizului general), la nivelul între prinz ătorului. Sub
forma sa relativ ă permite compara ții între proiecte prin prisma sporului de efecte fa ță de
sporul de efort implicat. În forma sa normativ ă reflect ă etalonul restrictiv impus de societate
pentru fructificarea efortului investi țional.
5.1. Coeficientul de eficien ță absolut ă se stabile ște ca raport între veniturile nete și
valoarea investi țiilor pentru fiecare variant ă astfel:
în care:
Ea – reprezint ă coeficientul de eficien ță economic ă absolut ă (în varianta 1,2…n);
V – veniturile nete anuale;
I – valoarea investi țiilor.
În scopul efectu ării analizei se pot utiliza dou ă procedee: 3
a) compararea direct ă a coeficien ților Ea 1, Ea 2…,Ea n considerându-se c ă varianta care are Ea-
>max. , este varianta optim ă;
b) compararea coeficientului de eficien ță al fiec ărei variante cu un coeficient normativ (care
exprim ă veniturile minime ce trebuie ob ținute la fiecare leu investit), în care caz trebuie
considerate acceptabile toate variantele care au:
3 Cistelecan L., Procesul investi țional, Editura Academiei, Bucure ști, 1983, p.126. (7.30) ;IVEa …; ;IVEa ;IVEa
nn
n
22
2
11
1 = = =
. ,…, ,21 n nEEa Ea Ea ≥
159
Primul procedeu are dezavantajul c ă oricând poate fi introdus ă în analiz ă o variant ă
care are un coeficient Ea mai redus, și astfel, indica țiile ob ținute nu mai sunt suficient de
concludente. În acela și timp dac ă variantele analizate au investi ții diferite ca volum, înseamn ă
că m ărimea coeficientului Ea 1 devine norm ă minim ă de eficien ță pentru fondurile cheltuite
suplimentar în celelalte variante.
Procedeul al doilea elimin ă în bun ă m ăsur ă neajunsurile semnalate mai sus pentru c ă
coeficientul de eficien ță normativ ă, verific ă atât coeficientul de eficien ță al variantei de baz ă
cât și al al celorlalte variante.
Având în vedere îns ă condi ția impus ă ca Ea 1, Ea 2,…Ea n>En, înseamn ă c ă analiza
eficien ței variantelor s-a efectuat, dar indica țiile ob ținute nu ne permit op țiunea pentru o
variant ă sau alta. Nu se poate considera în toate cazurile c ă varianta care are coeficientul
Ea →maxim este cea mai bun ă (se poate ca volumul, de investi ții s ă fie mult prea mare sau
volumul acumul ărilor b ăne ști mult prea mic în raport cu alte variante). Se ma i pun și alte
probleme legate de oportunitatea elimin ării din analiz ă a celorlalte variante dac ă au
coeficientul Ea <En, de și presupun un volum mai mic de investi ții, sau un volum de efecte
mai mare.
5.2. Coeficientul de eficien ță economic ă relativ ă este conceput pentru nevoile
determin ării eficien ței economice comparative a variantelor de investi ții, deci atunci când
realizarea unor variante necesit ă fonduri suplimentare. Semnifica ția economic ă a acestui
indicator este dat ă de raportul: efecte/eforturi suplimentare, trebuin d s ă r ăspund ă la întrebarea
dac ă fiecare leu investit suplimentar, va aduce un spor de venit, acceptabil, cel pu țin egal cu
mărimea (normativ ă) considerat ă limit ă minim ă la un moment dat.
Coeficientul de eficien ță relativ ă se exprim ă cu ajutorul rela ției:
neputând avea o semnifica ție economic ă de sine st ătătoare, întrucât are scopul s ă
caracterizeze în mod direct eficien ța sporului de investi ții solicitat de realizarea unei variante.
Pentru ca acest coeficient de eficien ță relativ ă a investi țiilor E r, s ă poat ă fi folosit
pentru a se putea trage concluzii cu privire la fie care variant ă de investi ții sunt necesare
calcule într-o anumit ă succesiune în, vederea asigur ării unor compara ții corecte a investi țiilor
suplimentare. Etapele de calcul constau în:
– ordonarea variantelor în succesiunea crescând ă a investi țiilor, indiferent de m ărimea
veniturilor corespunz ătoare fiec ărei variante. Cu aceast ă ocazie se poate examina dac ă, f ără a
se mai calcula coeficientul Er, nu exist ă variante mai bune, cu venituri maxime la investi ții
minime;
– în continuare, se calculeaz ă coeficientul de eficien ță relativ ă, în lan ț, prin compararea
variantelor de proiect dou ă câte dou ă (varianta a doua cu varianta întâia, a treia cu a doua
etc.); variantele care au coeficientul Er<En se consider ă inacceptabile și se vor elimina din
calcul;
– se recalculeaz ă coeficien ții Er ai variantelor r ămase în analiz ă și se compar ă din nou
cu coeficientul En. Dup ă un num ăr de recalcul ări r ămân în analiz ă variantele care asigur ă o
cre ștere a venitului, cel pu țin egal ă cu aceea impus ă de coeficientul normativ de eficien ță ( En).
Pe baza acestei metodologii de calcul și analiz ă, coeficientul eficien ței relative ofer ă
indica ții cu privire la eficien ța fiec ărei variante de proiect.
În principiu, ace ști doi indicatori trebuie s ă fie utiliza ți concomitent pentru asigurarea
unei analize complexe a variantelor de investi ții (utilizarea lor are loc în contextul celorlal ți
indicatori valorici și naturali). În primul rând, pentru c ă coeficientul eficien ței absolute Ea,
comparat cu coeficientul normat En (în care Ea≥En) separ ă variantele în acceptabile și
inacceptabile. (7.31) EIIVV ; EIIVV ; EIIVV
n
1212
n
1 n 1 n2 n 1 n
n
1 n n1 n n≥−−≥−−≥−−
− −− −
−−
160
În al doilea rând, pentru c ă coeficientul Er, comparat cu coeficientul En permite
separarea variantelor acceptabile (în func ție de Ea) în:
– mai avantajoase, dac ă Ea(i) ≥En, iar Er(i/i-1) ≥En ;
– mai pu țin avantajoase dac ă Ea(i) ≥En, iar Er(i/i-1) <En .
5.3. Coeficientul normativ de eficien ță economic ă a investi țiilor reflect ă gradul de
fructificare impus de societate pentru o unitate b ăneasc ă alocat ă realiz ării obiectivelor de
investi ții productive, ( En). Are caracter restrictiv, ca normativ minim de ef icien ță economic ă.
M ărimile normative de eficien ță economic ă a investi țiilor trebuie s ă fie determinate
astfel încât s ă contribuie la îmbun ătăț irea activit ăț ii practice de fundamentare a eficien ței
investi țiilor, s ă r ăspund ă cerin țelor alegerii variantei optime de investi ții și s ă țin ă seama de
nivelul de dezvoltare al economiei na ționale, pentru c ă numai astfel se asigur ă o fundamentare
riguroas ă a deciziilor de investi ții.
Normativele de eficien ță economic ă exprim ă m ărimi marginale (limit ă minim ă sau
maxim ă). Normativele de eficien ță economic ă au anumite func ții 4.
a) Ca instrument de alocare a resurselor pe destin a ții, indiferent de criteriile sociale și
economice, luate în seam ă, de stringen ța nevoii sociale etc., nu se poate ignora cerin ța,
realiz ării unei norme de eficien ță la fiecare leu cheltuit într-o ac țiune, proces.
b) Normativele de eficien ță economic ă îndeplinesc apoi func ția de criteriu de analiz ă
întrucât permit compara ții ale variantelor de proiect cu asemenea nivele re strictive (minime
sau maxime, dup ă caz).
c) Constituie de asemenea instrument de optimizare întrucât prin nivelul și con ținutul
lor orienteaz ă identificarea c ăilor, factorilor și mijloacelor de evaluare și realizare a nivelului
optim al unor procese și activit ăț i.
d) Normativele de eficien ță economic ă pot avea și func ția de prag decizional.
Activit ăț ile, procesele economice se pot desf ăș ura în varianta alternative, fiecare implicând
resurse variate și asigurând efecte variabile. Normativele, ca restr ic ții (minime, medii sau
maxime) argumenteaz ă riguros decizia ca act de trecere de la gândire la ac țiune.
Coeficientul normativ de eficien ță economic ă a investi țiilor (E n) sa suscitat preocup ări
în teoria investi țiilor. A fost disputat ă înainte de toate, prioritatea abord ării con ținutului și
rolului acestui indicator. În acest context s-au re marcat economi ști cu orient ări diferite:
L.P.Ju șkov (1928), S.A. Kukel-Kraevski (1929), M.M. Protod iakoniov (1934) și V.V.
Novojilkov (1946); Freund și J.M. Collette care sus țin prioritatea trat ării acestui indicator de
către unii economi ști occidentali (Leon Warls, A. Marshall și Enrico Barone) 5.
În elaborarea normativelor de eficien ță economic ă nu se poate neglija specificul
ramurii. Având în vedere natura diferit ă a lucr ărilor pe ramuri, duratele variate de recuperare,
structura variat ă a produc ției precum și destina ția diferit ă a produselor, care se reflect ă în
mărimea venitului net inclus în pre țuri, diferen țierea normativelor de eficien ță a investi țiilor
pe ramuri s-ar putea impune cu necesitate. Mai mult , poate c ă normativele de eficien ță ar
trebui diferen țiate și func ție de natura lucr ărilor (lucr ări noi, reutil ări, moderniz ări, dezvolt ări,
refaceri etc.). Se știe de pild ă, c ă lucr ările de reutil ări și moderniz ări prezint ă un grad mai
ridicat de eficien ță decât investi țiile noi, pentru c ă presupun, în general, cheltuielile pentru
dot ări cu ma șini, utilaje etc.
În ceea ce prive ște nivelul cifric al coeficientului normativ de efi cien ță economic ă a
investi țiilor, problema nu a fost pe deplin elucidat ă. În literatura economic ă s-au încercat
analogii cu rata marginal ă a profitului, cu rata dobânzii, cu rata costului m ediu ponderat al
4 Matei Șt., Eficien ța și finan țarea investi țiilor , Timi șoara, lito. 1981, p.161-172.
5 Ciumara M., Căi și modalit ăț i de cre ștere a eficien ței economice a investi țiilor , Editura politic ă, Bucure ști,
1982, p.48-49.
161
capitalului, cu rata cre șterii cifrei de afaceri 6 sau într-un alt context, corela ții cu rata cre șterii
profitului 7 ori cu rata cre șterii venitului na țional 8 respectiv a produsului intern brut. În țara
noastr ă coeficientului normativ de eficien ță economic ă i s-a atribuit, într-o perioad ă
anterioar ă, un nivel cifric de 0,15, f ără a se încerca o argumentare metodologic ă. Apreciem c ă
exist ă o logic ă economic ă în ipoteza conform c ăreia normativul de eficien ță economic ă la
nivelul întreprinderii ca și la nivelul unei ță ri este rezultanta raportului dintre cre șterea
venitului (profitului, produsului intern brut) și investi ții. Este necesar ca ritmul de cre ștere a
venitului, la nivelul de referin ță , s ă fie în corela ție cu m ărimea coeficientului normativ de
eficien ță economic ă a investi țiilor, respectiv:
unde:
ΔVt- reprezint ă sporul de venit (profit), la nivelul de referin ță , în anul "t";
It – valoarea investi țiilor în anul "t".
Plecând de la ipoteza c ă întregul venit se repartizeaz ă pentru investi ții, rezult ă c ă
volumul acestora în anul "t" va fi :
(7.33) V II t 1 t t Δ+=−
Pentru a realiza o cre ștere a venitului trebuie s ă aloc ăm și fonduri de investi ții
corespunz ătoare. Valoarea investi țiilor în anul "t" care ar trebui s ă asigure cre șterea venitului,
respectiv
()[],11rVV tt+=−
unde r este ritmul sporului venitului, se calculeaz ă astfel:
În rela ția (7.34) s-a plecat de la ipoteza c ă, cre șterea venitului se datoreaz ă numai
investi țiilor. În realitate, asupra cre șterii venitului influen țeaz ă și al ți factori cum sunt:
cre șterea productivit ăț ii muncii, reducerea cheltuielilor materiale și al ți.
Investi țiile din anul "t" se mai pot calcula și astfel:
Din rela ția (8.35) putem scoate sporul de venit, respectiv:
Pentru a avea un ritm al sporului de venit corespu nz ător, dorit, trebuie ca m ărimea
coeficientului de eficien ță s ă fie:
Dup ă cum se știe nu tot venitul ob ținut este repartizat pentru investi ții. O anumit ă
parte este afectat ă dividendelor, consumului. În acest sens, considerâ nd c ă p% din venit ia alt ă
destina ție, coeficientul de eficien ță economic ă se determin ă astfel:
6 Peumans H., Theorie et pratique des calculs d`inestissement , Dumond, Paris, 1967, p.79
7 Cocri ș V.,I șan V., Economia afacerilor , vol.3, Edit. Graphix, Ia și, 1995, p.144-145,(cf.R.A.Varne,
Emphasizing Rate of Growth of Return ,1960);
8 idem
(7.32) IVE
tt
nΔ=
() (7.34) rIIr1II 1 t 1 t 1 t t ⋅+=+= − − −
() (7.35) VIr1II t 1 t 1 t t Δ+=+= − −
() 1 1 1 1 1 11 − − − − − − =−+=−+=Δ t t t t t tt rI IrI IIrIV
( )(7.36)
r1r
r1IrI
IVE
1 t1 t
tt
n
+=
+=Δ=
−−
162
Prin urmare, coeficientul de eficien ță economic ă a investi țiilor va fi exprimat prin
rela ția:
( )( ) 11 rprEn+−= (7.40)
Din rela ția (8.40) rezult ă c ă, coeficientul de eficien ță economic ă este func ție de ritmul
sporului de venit, respectiv în func ție de ritmul cre șterii, (1 +r) și func ție de partea destinat ă
consumului ( p).
6. Durata de realizare a investi țiilor.
Constituie un indicator natural de exprimare a efi cien ței economice a investi țiilor, care
se stabile ște în func ție de natura obiectivelor de investi ții și se compar ă cu normativele duratei
de realizare la diferite obiective. Practic, durata de realizare a investi ției are în vedere timpul,
din momentul începerii etapei de proiectare, pân ă la punerea în func țiune a obiectivului.
Durata de realizare a investi ției cuprinde într-un sens larg timpul necesar pentr u
înf ăptuirea procesului investi țional în ansamblul s ău, respectiv:
– perioada de proiectare;
– perioada fluxului informa țional: avizare-decizie;
– perioada de licitare, contractare și deschidere a finan ță rii lucr ărilor de investi ții;
– perioada de organizare a șantierului;
– perioada execut ării lucr ărilor de construc ții montaj;
– perioada de probe tehnologice;
– perioada de recep ție pentru punerea în func țiune;
– perioada realiz ării parametrilor tehnico-economici proiecta ți.
În sens restrâns, durata de realizare a investi ției se refer ă îndeosebi la perioada dintre
momentul începerii lucr ărilor de organizare de șantier și cel al punerii în func țiune.
Aprecierea favorabil ă a indicatorului durata de realizare a investi ției, ține de tendin ța de
reducere a acesteia prin: preg ătirea temeinic ă și din timp a investi țiilor, astfel încât s ă se evite
erorile în proiectare și execu ție; dozarea corespunz ătoare a for țelor de care dispune
antreprenorul pentru realizarea frontului de lucru stabilit și pentru asigurarea punerii în
func țiune la termenele scontate; efectuarea recep ției în condi ții de calitate, pentru scurtarea
perioadei de probe tehnologice și altele.
Indicatorul durata de realizare a investi țiilor poate fi exprimat în ani, cu defalcare pe
trimestre și luni. Corespunz ător se realizeaz ă defalcarea investi țiilor pe stadii fizice și valorice
ceea ce faciliteaz ă calculul imobiliz ărilor de fonduri în perioada de construc ție ca urmare a
influen ței factorului timp, determinarea necesarului de res urse materiale, financiare și de ()
( )
( )
( )
( )
( )( )( )(7.39) ;r1p1r
r1Ip1rI
IVE(7.38) ;p1rI V;rI p1V;rI VpV; VprI V; VpIrI IV; VpIr1IV(7.37) ; VpVr1II
1 t1 t
tt
n1 t
t1 t t1 t t tt 1 t tt 1 t 1 t 1 t tt 1 t 1 t tt t 1 t t
+−=+−=Δ=−=Δ=−Δ=Δ−ΔΔ+=ΔΔ+−+=ΔΔ+−+=ΔΔ−Δ++=
−−−−−−− − −− −−
163
munc ă pe ani și pe trimestre sau luni, precum și implicarea operativ ă a agen ților procesului
investi țional în realizarea investi ției.
7.5. INDICATORI SPECIFICI UNOR OBIECTIVE, ACTIVIT ĂȚ I ȘI
SECTOARE ECONOMICE ȘI SOCIALE
7.5.1. INDICATORI ECONOMICI ȘI DE EFICIEN ȚĂ ECONOMIC Ă A INVESTI ȚIILOR
PENTRU OBIECTIVE CU ACTIVITATE DE COMER Ț EXTERIOR
Tranzi ția economico-social ă a ță rii impune în mod necesar intensificarea schimburil or
economice interna ționale. În acest context, se pune problema eficien ței opera țiunilor de
import-export. La realizarea acestui deziderat conc ur ă mai mul ți factori, între care
men țion ăm:
a) realizarea unor produse de bun ă calitate, cu parametri tehnico-func ționali înal ți;
b) cre șterea productivit ăț ii muncii sociale;
c) modul de prezentare a produselor;
d) utilizarea în bune condi ții a procedeelor de marketing;
e) preg ătirea cadrelor;
f) capacitatea de adaptare a industriei la cerin țele pie ței în mod operativ.
Eficien ța exportului se determin ă prin compararea efectelor cu efortul f ăcut pentru
ob ținerea lor. O latur ă a eficien ței generale a comer țului exterior o constituie rentabilitatea
financiar/valutar ă care este influen țat ă, în sensul sporirii ei, și de investi ții.
La alegerea unei variante de proiect trebuie ca an aliza indicatorilor de eficien ță
economic ă a investi țiilor s ă fie dublat ă de analiza indicatorilor care caracterizeaz ă influen ța
investi țiilor asupra schimburilor economice interna ționale.
Vom examina ace ști indicatori plecând de la structurarea lor în ind icatori generali și
indicatori de baz ă.
1. Indicatori cu caracter general
a) Produc ția destinat ă exportului
Înainte de a se adopta o decizie în leg ătur ă cu alegerea variantelor de investi ții este
necesar s ă se cunoasc ă volumul produc ției destinat ă exportului și valoarea acesteia exprimat ă
în lei și în valut ă, adic ă:
jn
jej epqQ∑
==
1 și ' '
jej e pqQ∑= , (7.41)
în care:
Qe; Q '
e reprezint ă valoarea produc ției anuale destinate exportului exprimat în lei și în
valut ă;
qej – cantitatea produc ției anuale destinat ă exportului din sortimentul “j”;
p j; p '
j – pre țul unitar al sortimentului “j”, exprimat în lei și în valut ă.
b) Importul pentru produc ție
∑
==n
jj j p pmI
1 și ∑
==n
jj j p pmI
1' ' (7.42)
în care:
mj – reprezint ă cantitatea de materii prime, materiale și combustibili ce se import ă într-
un an;
164
pj; p '
j – pre țul unitar al lui mj, exprimat în lei și în valut ă.
Cu toat ă importan ța acestui indicator, el nu poate s ă indice cu precizie care variant ă
este eficient ă. În multe cazuri variantele de proiect prev ăd capacit ăț i de produc ție diferite. La
varianta cu capacitatea de produc ție mai mare este firesc ca importul pentru produc ție s ă fie
mai mare. La prima analiz ă aceast ă variant ă este respins ă. Pentru aceasta este necesar s ă se
calculeze importul anual specific pentru produc ție :
qIIp
ps =, (7.43)
în care:
q reprezint ă capacitatea de produc ție anual ă.
Varianta cu un import specific minim va fi eficien t ă privit ă prin prisma acestui
indicator.
c) Aportul valutar al produselor exportate
În analiza eficien ței economice a variantelor de investi ții ne intereseaz ă nu cantitatea
și valoarea produselor care se export ă ( Q'
e), ci mai ales m ărimea fondului valutar, ce r ămâne
dup ă ce s-a sc ăzut valuta necesar ă importului pentru produc ție ( I'
p).
Aportul valutar realizat anual se determin ă cu ajutorul formulei:
'''
pevIQA−= , (7.44)
iar tendin ța de optim implic ă maximizarea lui.
d) Cursul de revenire
Acest indicator exprim ă raportul dintre nivelul pre țurilor interne și externe comparativ,
stabilite pentru o anumit ă produc ție destinat ă exportului.
Cursul de revenire brut se poate calcula:
– în raport de costul de produc ție complet:
'/ptCc cCrb +=; (7.45)
– în raport de pre țul de produc ție:
'/ptppCrb +=, (7.46)
în care:
Cc reprezint ă costul de produc ție complet;
t – comisionul întreprinderilor de comer ț exterior și costurile pentru transport și alte
cheltuieli de export (franco frontiera ță rii);
p’ – pre țul în valut ă al produsului destinat exportului (franco frontier a ță rii);
p – pre țul în lei.
Cursul de revenire net exprim ă nivelul de valorificare în valut ă, prin exportul
produsului finit, a elementelor de cost ce nu se po t valorifica independent și se determin ă
astfel:
– în raport de costul de produc ție complet:
' '. ./
p et e p c e
MQQMQcCrn −+−= ; (7.47)
– în raport de pre țul de produc ție:
' './
p et e p ep
MQQMQpCrn −+−= , (7.48)
165
în care:
Qe.c reprezint ă valoarea produc ției exportate exprimat ă în costurile de produc ție
complete;
Qep – valoarea produc ției exportate exprimat ă în pre țuri de produc ție;
Qe.t – elemente ce se adaug ă la costul sau pre țul de produc ție, pentru a ob ține pre țul
intern de export franco frontiera ță rii noastre;
M – valoarea componentelor produsului impozabile/exp ortabile independent (în lei –
p; în valut ă – p’).
2. Indicatori de baz ă
a) Importul pentru utilaje
La evaluarea obiectivului de investi ții proiectan ții au interes s ă calculeze costul
utilajelor ce vor fi importate.
Valoarea importului pentru utilaje se determin ă cu ajutorul formulei:
∑=' '
j j u puI , (7.49)
în care:
uj – utilajul de tip “j”;
p'
j – pre țul utilajului de tip “j” în valut ă.
Dac ă variantele de proiect prev ăd capacit ăț i de produc ție diferite, atunci este necesar
să se calculeze importul pentru utilaje specific:
qIIu
us '
'=. (7.50)
b) Importul total
În analiza eficien ței economice a variantelor de investi ții trebuie avut în vedere
valoarea total ă a importurilor pentru produc ție, pentru utilaje și alte cheltuieli pentru importuri
(brevete, licen țe, cheltuieli pentru preg ătirea exportului etc.), astfel:
'' ''
cunpt IIDII ++⋅= , (7.51)
în care:
'
pI – importul pentru produc ție;
'
uI – importul pentru utilaje;
'
cI – alte cheltuieli pentru importuri;
nD – durata normat ă de func ționare a noului obiectiv.
c) Aportul valutar al investi țiilor
Acest indicator indic ă valuta ce revine la un leu investit și se calculeaz ă astfel:
IAAv
vi '
'= (7.52)
sau dac ă se ia în considerare aportul valutar ob ținut pe întreaga durat ă normat ă de func ționare
(nD), atunci:
IxD AAnv
vi '
'= . (7.53)
Se apreciaz ă favorabil tendin ța de cre ștere, respectiv nivelul maxim.
166
d) Durata de recuperare a cheltuielilor valutare se determin ă astfel:
''
v'
c'
u
r
AIID+= (7.54.)
7.5.2. INDICATORII ECONOMICI ȘI DE EFICIEN ȚĂ ECONOMIC Ă SPECIFICI ÎN ACTIVITATEA DE COMER Ț
EXTERIOR
Obiectivele de investi ții din sectorul de comer ț interior sunt în principiu, reprezentate de cl ădiri și
construc ții precum și dot ări interioare ca și de mijloace de transport care servesc scopului sp ecific
depozitare, preg ătire și vânzarea m ărfurilor (en gros și en detail).
Indicatorii de evaluare și apreciere a eficien ței proiectelor de investi ții, caracterizeaz ă,
în fapt, și activitatea comercial ă în specificul s ău, odat ă cu caracterizarea parametrilor
investi ționali ai proiectului respectiv. Ne vom referii la principalii indicatori prin care se
relev ă eficien ța economic ă în activitatea de comer ț interior, în ideea c ă ace știa sunt, nu doar
specifici ci, și complementari indicatorilor de baz ă precum: valoarea investi ției, investi ția
specific ă, durata de recuperare etc.
1. Valoarea m ărfurilor , în stoc sau vândute reflect ă parametri economici în care evolueaz ă
întreprinderea comercial ă. Se poate calcula cu ajutorul rela ției:
∑
=⋅ =n
iiipQmf Vmf
1 (7.55)
în care:
Vmf reprezint ă valoarea m ărfurilor;
Qmf – cantitatea, volumul m ărfurilor exprimate în unit ăț i naturale (buc, Kg, m 2, m 3, etc.);
p – pre țul unitar de vânzare a m ărfurilor;
i – structura sortimentului.
Constituie un parametru valoric reprezentativ, pen tru interpret ări, comparative dar și pentru
determinarea unor indicatori deriva ți.
2. C ostul m ărfurilor , ca indicator economic, valoric reprezint ă cheltuiala sau efortul unit ăț ii
comerciale pentru a- și asigura stocul, respectiv fondul de marf ă.
Se poate stabili conform rela ției:
∑
=⋅ =n
iiipa Qmf Cmf
1 (7.56)
în care:
Cmf i reprezint ă costul m ărfurilor;
pa i – pre țul de achizi ție/cump ărare a m ărfurilor de la produc ător sau distribuitor.
3. Adaosul comercial reflect ă venitul cuvenit și realizat în sectorul comercial. Este un indicator
economic valoric, pe seama c ăruia se acoper ă cheltuielile de circula ție, diferen ța constituind profitul
întreprinderii comerciale. Se stabile ște pe baza rela ției:
Ad= Vmf – Cmf, (7.57)
unde,
Ad reprezint ă adaosul comercial.
4. Profitul , în sectorul comercial, are acela și con ținut economic cu profitul generat în alte
activit ăț i economice. Reflect ă valoarea efectelor financiare generate de fluxul a ctivit ăț ii comerciale și se
stabile ște cu ajutorul rela ției:
Prb = Ad – C circ, (7.58)
respectiv Pn = Prb (1+i’) = Prb – Ipr (7.59)
în care:
Prb reprezint ă profitul brut;
Prn – profitul net
167
Ccirc – cheltuieli de circula ție;
i’ – cota de impozit pe profit;
Ipr – impozitul pe profit.
Cheltuielile de circula ție reprezint ă , în fapt, costul activit ăț ilor comercial, fiind în corela ție cu
calitatea managementului societ ăț ii, cu volumul activit ăț ii și cu al ți factori.
5. Rentabilitatea, în context, poate avea diverse forme de exprimare. Specific este îns ă exprimarea
acesteia în func ție de cheltuielile de circula ție cu ajutorul ratei rentabilit ăț ii, astfel:
100 ⋅=
circ r
cCPr , (7.60)
în care profitul poate fi luat în calcul în m ărimea sa brut ă sau net ă. Desigur nu poate fi ignorat ă
posibilitatea calcul ării ratei rentabilit ăț ii în func ție de ansamblul valoric al activelor firmei, prin r ela ția:
100 ⋅+=Ac Af Prr
At , (7.61)
în care:
rc – rata rentabilit ăț ii în func ție de cheltuielile de circula ție;
rAt – rata de rentabilitate a activelor totale;
Af – active fixe;
Ac – active circulante.
6. Productivitatea muncii, în comer ț, exprim ă valoarea vânz ărilor de m ărfuri pe un salariat,
calculându-se cu ajutorul rela ției:
NVWmf =, (7.62)
în care:
W reprezint ă productivitatea muncii în lei pe un salariat sau v ânz ător;
N – num ărul personalului.
7. Gradul de utilizarea a re țelei comerciale exprim ă valoarea sau volumul vânz ărilor de m ărfuri pe
un m 2 suprafa ță comercial, conform rela ției:
umf
uSc VG= , (7.63)
în care:
Gu, reprezint ă gradul de utilizare (valorificare) a suprafe ței comerciale;
Sc u – suprafa ța comercial ă util ă.
Desigur, exist ă și pot fi identifica ți și al ți indicatori specifici sectorului comercial. Apreci em îns ă
că cei prezenta ți acoper ă metodologic sfera de referin ță și r ăspund scopului propus.
7.5.3.PARTICULARIT ĂȚ ILE EFICIEN ȚEI ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR ÎN
INDUSTRIA EXTRACTIV Ă
Un rol important revine investi țiilor în industria extractiv ă de petrol și gaze, care se
caracterizeaz ă prin ponderea lor mare, și prin gradul de incertitudine din punct de vedere al eficien ței lor
economice, în compara ție cu celelalte categorii de investi ții.
Exist ă particularit ăț i importante ale industriei extractive între care f aptul c ă:
– produc ția unui obiect de exploatare (z ăcământ) nu este constant ă ci scade de la un an la altul, ca
urmare a declinului natural al z ăcământului sondelor;
– în industria extractiv ă de petrol o bun ă parte din investi ții sunt folosite la săparea și echiparea
sondelor pentru men ținerea produc ției, alt ă parte pentru cre șterea rezervelor de țiței și numai o parte redus ă
serve ște la cre șterea produc ției.
Analiza eficien ței economice a investi țiilor în industria petrolului trebuie s ă cuprind ă trei laturi
deosebite și anume:
– analiza pe ac țiuni, de exemplu forajul, echiparea sondelor și transportul țițeiului;
– analiza eficien ței economice a investi țiilor pe obiecte concrete (z ăcământ, bloc tectonic etc.);
– analiza eficien ței economice a investi țiilor pe ramur ă, în timp.
168
În industria petrolului, structura investi țiilor (I) cuprinde: investi ții pentru lucr ări geologice
privind descoperirea de noi rezerve (I g); investi ții pentru foraj-exploatare (I f); investi ții pentru produc ție
(I p).
I = Ig +If +Ip (7.65)
Investi țiile pentru lucr ări geologice au o pondere relativ mare în totalul i nvesti țiilor materializate
într-un anumit num ăr de sonde, care pot fi ulterior folosite în extrac ția petrolului, dar, exist ă riscul de a
nu fi folosite, prin instalarea acestora pe un tere n neproductiv.
Investi țiile pentru foraj-exploatare, cuprind cheltuielile pentru construc ția sondelor noi. Volumul
acestor investi ții depinde de num ărul sondelor și costul construc ției unei sonde necesare forajului de
exploatare și a instal ării unor sonde de injec ție.
Investi țiile pentru produc ție cuprind cheltuielile necesare punerii în produc ție, a echip ării
sondelor și investi ții pentru instala ții și construc ții de suprafa ță .
Particularitatea industriei petrolului confer ă și unele particularit ăț i în îns ăș i modalitatea de
calcul a unor indicatori ai eficien ței economice a investi țiilor, astfel:
1. Investi ția specific ă a unui z ăcământ:
, qIIsp = (7.66)
în care:
Isp, reprezint ă investi ția specific ă;
I – valoarea investi țiilor;
q – produc ția medie pe ultimii zece ani.
Se ia în calcul investi ției specifice a unui z ăcământ, produc ția medie pe ultimii zece
ani, deoarece exist ă un declin al sondelor și nu ar fi corect s ă se foloseasc ă produc ția primului
an.
2. Investi ția specific ă a extrac ției:
în care:
I, reprezint ă valoarea investi țiilor necesare sondelor noi;
qn – produc ția sondelor noi.
Separarea sondelor noi în industria petrolului rep rezint ă tocmai cre șterea produc ției.
În concluzie, investi ția specific ă a ramurii extractive de petrol se compune din suma investi țiilor
specifice pentru crearea unei tone de capacitate no u ă (I sp q), men ținerea capacit ăț ii de o ton ă (I sp mq) și
crearea rezervelor necesare pentru o ton ă de capacitate nou ă (I sp r). Aceast ă m ărime de și are o mare
importan ță în analiza eficien ța investi țiilor, în extrac ția de petrol, nu poate fi comparat ă cu investi ția
specific ă din alte ramuri, la un moment dat, ci numai pe o p erioad ă mai mare de timp, fapt pentru care, se
vor însuma investi țiile în sondele noi necesare men ținerii produc ției la acela și nivel. În asemenea condi ții
desigur c ă investi ția specific ă din industria petrolului este mai mare decât în al te ramuri unde se fac
cheltuieli doar la început și care privesc o perioad ă viitoare mai mare.
3. Costul unitar al produc ției este considerat cel mai important indicator de apr eciere, deoarece el
reflect ă condi țiile în care se desf ăș oar ă întregul proces de produc ție și se calculeaz ă astfel:
în care:
c reprezint ă costul pe tona de țiței extras (lei/ton ă);
Csa – costul mediu pe sond ă/an; (7.67) ,qII
nsp =
(7.68) ,cDCc d
bsa +=
169
Db – debitul mediu pe sond ă/an;
cd – costul pe tona de rezerv ă descoperit ă.
În aceast ă rela ție cd este considerat constant (pe un cincinal), Csa variaz ă foarte pu țin de la un an
la altul, iar Db scade treptat ca urmare a declinului natural al z ăcământului, fapt ce determin ă ca, pe
acela și z ăcământ, costul s ă creasc ă în fiecare an.
Întrucât sc ăderea lui Db este inevitabil ă, datorit ă condi țiilor din țara noastr ă, toat ă aten ția este
îndreptat ă asupra lui Csa care trebuie s ă scad ă pentru a compensa ceva din sc ăderea continu ă a lui Db. În
consecin ță pentru a studia eficien ța fiec ărui z ăcământ pus în exploatare, costul unitar trebuie desf ăș urat
pe ani, stabilindu-se o medie pe zece ani, de pild ă, perioad ă pe care se poate stabili și un normativ al
costului cu care s ă se compare valoarea calculat ă.
În ce prive ște indicatorii, coeficientul de eficien ță al investi ției de recuperare, ace știa nu au o
semnifica ție deosebit ă, dat fiind faptul c ă pre țul de vânzare al țițeiului difer ă de la o perioad ă la alta.
Aceasta face ca profitul, venitul net, s ă nu fie indicatori concluden ți, fiind determina ți mai mult de jocul
pre țurilor decât de fenomenul economic în sine.
4. Durata de recuperare (D r) se poate stabili grafic la intersec ția ecua ției costurilor (de investi ții și
exploatare – dar f ără amortizare) și valorii produc ției, din rela ția:
I +D r. C =D r P ,
de unde,
mrABI
CPID+=−= (7.69)
în care:
C – reprezint ă cheltuielile de exploatare anuale, f ără amortizare;
P – valoarea produc ției;
Am – amortizare.
Sub aceast ă form ă durata de recuperare are semnifica ție și se utilizeaz ă în analiza
eficien ței investi țiilor în industria extrac ției de petrol.
5. Factorul de asigurare este un indicator specific industriei și se calculeaz ă dup ă formula:
unde:
f reprezint ă factorul de asigurare;
R – rezervele totale descoperite;
qn – produc țuia anual ă a sondelor noi.
Acest indicator are urm ătoarea semnifica ție: pentru câ ți ani este asigurat ă economia na țional ă cu
rezervele respective la capacit ăț ile de extrac ție a sondelor noi.
8.5.4. PARTICULARIT ĂȚILE EFICIEN ȚEI ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR ÎN
INDUSTRIA ENERGETIC Ă
Particularit ăț ile investi țiilor în industria energetic ă constau în faptul c ă acestea se refer ă la
obiecte diferite: centrale electrice, linii de tran sport a energiei, instala ții de automatizare. Aceste investi ții
au urm ătoarele caracteristici:
– toate instala țiile aferente formeaz ă un tot, neputându-se concepe o lucrare f ără linii de
transport, sau f ără instala ții de automatizare;
– unele din aceste obiecte nu au o produc ție individualizat ă.
Analiza eficien ței economice a investi țiilor în ramura energiei electrice vizeaz ă indicatori
importan ți: investi ția specific ă, costul unui kwh, costurile unitare actualizate, f elul combustibilului,
consumul specific și siguran ța în func ționare.
1. Investi ția specific ă (I sp ) se calculeaz ă raportând valoarea investi țiilor necesare realiz ării
obiectivului respectiv (I) la puterea instalat ă (P i) exprimat ă în kwh, astfel: (7.70) ,qRf
n=
170
Valoarea acestui indicator difer ă de la un tip de central ă la altul, fiind în cre ștere fa ță de
centralele termoelectrice care folosesc drept combu stibil gazele naturale, la cele care func ționeaz ă pe
cărbuni și respectiv la hidrocentrale.
2. Costul unui kwh (C kwh ) se calculeaz ă cu ajutorul formulei:
(7.72) , znb
TI aC
usp
kwh ++⋅= în care :
a reprezint ă cota de amortizare suportat ă în fiecare an de utilizare a instala ției;
Isp – investi ția specific ă a unui kw instalat;
Tu – timpul de utilizare a puterii instalate, exprima t în ore;
Acest timp este cuprins între 4000-5000 ore pe an la hidrocentralele pe firul apei și 2500 ore la
cele cu lac de acumulare, iar la termocentrale 6000 -7500 ore;
b – costul specific al combustibilului (lei/kwh) car e se determin ă prin rela ția:
n – randamentul global al investi ției, care variaz ă între 0,36-0,39;
z- alte cheltuieli (retribu ția personalului, cheltuieli cu între ținerea curent ă, introducerea tehnicii
noi etc.).
3. Costurile totale unitare actualizate (C a). Datorit ă duratelor de func ționare mari influen ța
factorului timp este hot ărâtoare, de unde și necesitatea actualiz ării atât a investi țiilor cât și a cheltuielilor
de exploatare și între ținere. Dac ă actualizarea se face la momentul începerii constru c ției obiectivului de
investi ții respectiv, costurile unitare totale se determin ă cu ajutorul formulei:
în care:
Ih reprezint ă investi țiile anuale;
Ch -costurile anuale;
qh -produc ția anual ă de energie electric ă în kwh;
d -durata de execu ție a investi țiilor;
Dn -durata normat ă de func ționare;
r -rata actualiz ării.
Se observ ă c ă rezultatul ob ținut în urma aplic ării acestei formule reprezint ă tot o
investi ție specific ă, dar calculat ă pe baza tehnicilor de actualizare.
7.5.5. UNELE PARTICULARIT ĂȚ I ÎN EXPRIMAREA EFICIEN ȚEI ECONOMICE A
INVESTI ȚIILOR DIN AGRICULTUR Ă
Investi țiile efectuate în agricultur ă asigur ă ridicarea nivelului tehnic al produc ției prin
introducerea de mijloace fixe noi (grajduri pentru animale, mijloace de iriga ții, ma șini și tractoare,
planta ții pomiviticole etc.) de dezvoltare sau modernizare a unora existente. Investi țiile reprezint ă una din
căile de manifestare a progresului tehnic în agricult ur ă prin care se asigur ă cre șterea economic ă și a
productivit ăț ii muncii sociale. (7.71) , PII
isp =
;l combustibi acestui a calorific ă puterea folosit l combustibi lei/kg 860 xkcal b⋅=
(7.73) , D
1dhq) r1 (1D
1dhC) r1 (1d
1hI
C
n
hn
h h
a
∑∑∑
+=++=++==
171
Ceea ce caracterizeaz ă9 ritmul de cre ștere a investi țiilor în agricultur ă este faptul c ă pământul, ca
principal mijloc de produc ție, este limitat ca spa țiu, iar ad ăugarea de noi mijloace fixe la unitatea de
suprafa ță ajunge la un optim, peste care suplimentarea cu no i investi ții devine nera țional ă la un nivel dat al
tehnicii. De exemplu, cre șterea investi țiilor în îngr ășă minte, peste limita biologic ă de asimilare de c ătre
plante, poate duce nu numai la cre șterea cheltuielilor de produc ție pe unitatea de suprafa ță , dar și la
sc ăderea produc ției sau chiar la comprimarea ei.
Asem ănător investi țiilor de antrenare din industrie și în agricultur ă exist ă o strâns ă condi ționare
între diferitele ramuri ale produc ției agricole. Astfel, cre șterea volumului de investi ții în animale de
produc ție este condi ționat ă de asigurarea bazei furajere. Aceasta la rândul ei necesit ă efectuarea de
investi ții în îngr ășă minte chimice, iriga ții, construc ții, obiective ce permit ridicarea și p ăstrarea în bune
condi ții a produc ției de furaje. De asemenea, dezvoltarea produc ției animale necesit ă mobilizarea de
resurse noi pentru construirea de grajduri, instala ții etc., mijloace fixe f ără de care nu ar fi posibil ă
cre șterea animalelor sau nu s-ar valorifica întregul lo r poten țial de produc ție. În agricultur ă unele
cheltuieli de investi ții nu se materializeaz ă în mijloace fixe și nici nu se consum ă într-un ciclu de produc ție.
Din aceast ă categorie fac parte îngr ășă mintele chimice și naturale, amendamentele, punerea în valoare a
unor noi terenuri prin des țelenire etc. Încadrarea în investi ții a acestor cheltuieli este imprimat ă de faptul
că ac țiunea pe care o exercit ă ele se concretizeaz ă în cre șterea fertilit ăț ii solului pe o durat ă de mai mul ți
ani, materializat ă în influen ța lor asupra cre șterii produc ției agricole.
În leg ătur ă cu m ăsurarea efortului pentru investi ții și în general aprecierea eficien ței investi țiilor,
în agricultur ă se pune o problem ă de maxim ă importan ță , destul de bine clarificat ă teoretic, dar
insuficient aplicat ă practic și anume evaluarea p ământului.
P ământul, la investi ții egale de capital, prezint ă o fertilitate diferit ă. Faptul impune ca la
determinarea eficien ței economice a investi țiilor s ă se ia în considerare (pe lâng ă pre țul p ământului, cu
includerea p ământului în cadrul mijloacelor fixe și cu implica țiile economice corespunz ătoare) folosin ța
anterioar ă, deci venitul net al folosin ței anterioare a p ământului.
Venitul net al folosin ței anterioare trebuie inclus în calcului eficien ței investi țiilor în planta ții,
îmbun ătăț iri funciare și construc ții agrozootehnice, astfel încât s ă se determine ra ționalitatea amplas ării
acestora în func ție de condi țiile naturale și economice.
În cazul amplas ării viilor, pentru a frâna folosirea în acest scop a terenurilor plane ( pe care se
fac investi ții mai mici) se diminueaz ă venitul net ob ținut de pe urma planta ției cu cel al folosin ței
anterioare (pe când la terenul în pant ă și nefolosit nu întâlnim acest venit net al folosin ței anterioare),
dup ă algoritmul rela ției de mai jos:
Efr = n 1Vn 1 -(n 1 +n 0) Vn 0 q, (7.74)
unde:
Efr reprezint ă efectul economic real al planta ției;
n1 – durata de produc ție a planta ției (ani);
n0 – durata de plantare pân ă la intrarea pe rod (ani);
Vn 0 – venitul net al folosin ței anterioare (lei/ha);
Vn 1 – venitul net al planta ției (lei/ha);
q – coeficientul de cre ștere a venitului net ca urmare a cre șterii produc ției în cadrul
folosin ței anterioare.
În situa ția unor planta ții de pomi identice, nivelul eficien ței economice, sub aspectul consider ării
folosin ței anterioare a terenului, difer ă în func ție de folosirea terenului de sub planta ție, putându-se ivi
urm ătoarele cazuri:
– folosirea terenului ca p ăș une sau fâne țe în continuare și în cadrul planta ției, pe o anumit ă
perioad ă de timp sau pe întreaga perioad ă de produc ție a planta ției, caz în care, venitul net al planta ției se
diminueaz ă numai cu venitul care s-ar ob ține pe terenul din jurul pomilor între ținut ca ogor, teren care
nu se poate utiliza ca p ăș une sau fânea ță ;
– folosirea terenului prin cultivarea de plante ag ricole pe o anumit ă perioad ă, când se adaug ă, la
venitul net al planta ției, venitul vet al culturilor de câmp introduse su b planta ție și se scad pierderile
datorate schimb ării destina ției anterioare (p ăș une sau fânea ță );
– între ținerea terenului de sub planta ții ca ogor, caz în care, se scade din venitul net a l planta ției
efectul folosin ței anterioare pe întreaga perioad ă de existen ță a planta ției. Efectul economic real ( Efr ) se
calculeaz ă ca diferen ță dintre efectul economic anual al planta ției și cel al folosin ței anterioare folosind
rela ția:
9 . Baghinschi V., C ămăș oiu.,Iacobovici-Boldi șor C., Determinarea și analiza eficien ței economice a
investi țiilor în agricultur ă, ed. a II-a, Editura Ceres, Bucure ști , 2979, p.10-11. (7.75) , nE ) nn (EE
10 f01
1 f fr +−=
172
unde:
Ef1 reprezint ă efectul economic al planta ției;
Ef0 – efectul economic al folosin ței anterioare.
În condi țiile în care planta ția nou ă înlocuie ște o planta ție veche este necesar ca efectul
economic total al noii planta ții s ă fie diminuat cu venitul net pe care ar fi putut s ă-l dea
planta ția veche pe o perioad ă în care ar mai fi produs venit net.
Pentru evitarea folosirii unor terenuri bune pentr u agricultur ă, în scopul unor construc ții
agrozootehnice, trebuie ca în valoarea investi ției s ă se includ ă pierderea din venitul net cu care se
diminueaz ă produc ția agricol ă prin sustragerea terenului respectiv:
Pvn =V n Sc Ts q , (7.76)
în care:
Pvn reprezint ă pierderile de venit net;
Vn – venitul net al culturilor sau folosin țelor sustrase produc ției agricole (lei/ha);
Sc – suprafa ța construit ă;
Ts – durata de serviciu a construc ției;
q – coeficientul de cre ștere a produc ției agricole în perspectiv ă.
În cazul investi țiilor de îmbun ătăț iri funciare, la calculul indicatorilor de eficien ță trebuie s ă se
țin ă seama și de valoarea pagubei anuale efective care s-a înre gistrat pe terenurile pe care s-au efectuat
aceste lucr ări. De aceea se recomand ă s ă se calculeze, de la caz la caz, urm ătorii indicatori:
-paguba anual ă medie efectiv ă a întregii perioade studiate, inclusiv anii f ără calamit ăț ii;
-paguba efectiv ă în anul de calamitate maxim ă din perioada studiat ă;
-paguba anual ă medie efectiv ă a anilor cu calamit ăț i din perioada studiat ă.
Indicatorul esen țial este paguba medie anual ă anterioar ă efectu ării lucr ărilor de îmbun ătăț iri
funciare ( pm) care se adaug ă la venitul net al culturilor sau folosin ței terenurilor ameliorate ( Vn 1),
ob ținând efectul economic real ( Efr ) pentru acest caz, adic ă:
Efr =Vn 1 +p m , (7.77)
Evaluarea propriu-zis ă a eficien ței economice a investi țiilor din agricultur ă se face
prin intermediul aceluia și gen de indicatori, cu deosebire c ă efectele se prezint ă ca sporuri fa ță
de situa ția anterioar ă realiz ării investi țiilor (spor de produc ție fizic ă, valoric ă, spor de venit
net).
Durata de recuperare (D r) a investi ției se va determina ca raport între investi ția total ă (I) și sporul
de venit net ( ΔΔ ΔΔVn) generat de aceasta:
Prin urmare esen ța și modul de calcul al indicatorilor de eficien ță ai investi țiilor din agricultur ă
este similar celor din industrie, deosebindu-se doa r forma de evaluare a efectelor economice.
7.5.6. EFICIEN ȚA INVESTI ȚIILOR SOCIAL-CULTURALE
7.5.6.1. CON ȚINUTUL ȘI SFERA INVESTI ȚIILOR SOCIAL-CULTURALE
Sus ținerea ritmului de cre ștere economic ă implic ă, pe lâng ă o dotare tehnic ă adecvat ă a
ramurilor economiei na ționale și o investi ție corespunz ătoare în OM, principala for ță de produc ție a
societ ăț ii. În acest scop este necesar ă efectuarea de investi ții în sistemul artei și culturii, sportului,
realiz ării de locuin țe etc. Toate aceste activit ăț i sunt incluse în sfera neproductiv ăx de și dup ă p ărerea
noastr ă trebuie considerate indirect productive, întrucât dezvoltarea lor necorespunz ătoare genereaz ă
randament sc ăzut în munc ă al oamenilor, absenteism, fluctua ție etc., și implicit o productivitate mai mic ă,
iar alternativa opus ă permite ob ținerea unui spor de venit, de produs intern brut.
x Evidenet c ă în ceea ce prive ște construc țiile de locuin țe nu realizarea lor este condsiderat ă neproductiv ă, ci
exploatarea acestora. (7.78) , VID
nrΔ=
173
Prin urmare, activit ăț ile social-culturale genereaz ă indirect un spor de produs intern brut, în cazul
dezvolt ării lor adecvate- potrivit posibilit ăț ilor existente la un moment dat, asigurate de dezvo ltarea
general ă a for țelor de produc ție- ceea ce constituie premis ă fundamental ă a evalu ării investi țiilor din aceste
domenii. Desigur evaluarea efectelor economice asigurate de investi țiile social-culturale este extrem de
dificil ă, dar nu imposibil ă, nici teoretic și nici practic, mai ales într-o economie de pia ță .
Dac ă evaluarea eficien ței pur economice a investi țiilor social-culturale este indiscutabil posibil ă,
trebuie men ționat totu și c ă în aprecierea lor nu trebuie s ă se r ămân ă la elementele strict economice.
Înv ăță mântul, ocrotirea s ănătăț ii, arta, cultura, existen ța și exploatarea locuin țelor, sunt activit ăț i a c ăror
calitate (eficien ță ) trebuie apreciat ă mai ales cu criterii sociale, din punctul de veder e al eficien ței sociale,
în a șa fel încât s ă se stimuleze evolu ția lor și nu s ă se frâneze.
Ca și pentru alte domenii sau activit ăț i economice, nici pentru cele social-cultutale soci etatea nu
dispune de resurse investi ționale nelimitate, motiv care determin ă necesitatea unei anumite rigori
economice în alocarea și folosirea resurselor disponibile pentru acest sec tor. Ori abordarea strict
economic ă a eficien ței investi țiilor social-culturale se poate face, dar cu condi ția lu ării în considerare a
particularit ăț ilor fiec ărui domeniu, care- și pun amprenta asupra modalit ăț ilor de evaluare a efortului și
mai ales a efectelor rezultate.
Oricum abordarea economic ă a eficien ței investi țiilor social-culturale, extinderea autonomiei și
autogestiunii economico-financiare și în acest domeniu nu trebuie s ă determine frânarea dezvolt ării
activit ăț ilor social-culturale. Acestea au o mare importan ță strategic ă în evolu ția societ ăț ii, influen țând
decisiv con știin ța social ă, aspira țiile oamenilor, idealurile lor prezente și mai ales viitoare.
Alocarea de resurse, aprecierea calit ăț ii activit ăț ilor social-culturale, trebuie s ă aib ă la baz ă
criteriile specifice fiec ărui domeniu, alte reguli decât cele utilizate în sf era productiv ă și anume reguli
axiologice, estetice, ideologice.
Prin investi ții social-culturale vom în țelege toate resursele de tip avansat concretizate î n noi
mijloace fixe realizate în domeniul înv ăță mântului, ocrotirii s ănătăț ii, artei și culturii, construc ției de
locuin țe, sportului sau petrecerii timpului liber de c ătre oameni. Evident toate investi țiile din aceste
domenii se transform ă în mijloace fixe, specifice (cl ădiri, laboratoare, s ăli de spectacole, muzee, biblioteci,
spitale, policlinici, blocuri de locuin țe, stadioane, s ăli de sport etc.).
În ceea ce prive ște înv ăță mântul îns ă, toate celelalte cheltuieli, inclusiv pentru func ționarea
curent ă a institu țiilor de înv ăță mânt (salariile personalului, energie, materiale, b urse etc.) trebuie
considerate tot investi ții deoarece au natur ă avansat ă. Toate aceste cheltuieli se fac în prezent sau pe o
anumit ă perioad ă de timp prezent ă, dar privesc o perioad ă viitoare foarte mare, când absolven ții vor
presta o activitate productiv ă sau neproductiv ă (durata de via ță activ ă).
Chiar dac ă în toate aceste domenii se întâlnesc frecvente obi ective propriu-zise de investi ții (un
spital, o școal ă, un teatru etc.) eficien ța investi țiilor nu se poate riguros urm ări la nivel de obiectiv, ci la
nivelul întregului domeniu, c ăci efectele se propag ă în întreaga societate.
7.5.6.2. EFORTUL ȘI EFECTELE INVESTI ȚIILOR SOCIAL-CULTURALE
Problematica evalu ării efortului și efectelor investi țiilor social-culturale ridic ă serioase dificult ăț i
și îndeosebi în ce prive ște efectele economice și sociale. Dac ă pentru înv ăță mânt investi țiile sunt efectuate
de stat, prin buget, de diferite entit ăț i, institu ții și chiar de popula ție – de unde mari dificult ăț i de evaluare
-, pentru celelalte activit ăț i social-culturale cheltuielile de investi ții se estimeaz ă oarecum mai u șor.
Prin urmare, în domeniul înv ăță mântului cheltuielile de natura investi țiilor cuprind: investi țiile
propriu-zise (baz ă material ă, laboratoare, instala ții etc.) și costul form ării profesionale (ce include diverse
cheltuieli curente de func ționare a institu țiilor de înv ăță mânt și cheltuielile suportate de popula ție pentru
instruire calificare- rechizite, haine etc.), pier derile de produs intern brut generate de faptul c ă o parte
din popula ția apt ă de munc ă, pe perioada școlariz ării, nu particip ă la munca social ă și pierderi datorate
factorului timp (imobilizarea de cheltuieli pe o pe rioad ă mare de timp, cât dureaz ă calificarea ).
În celelalte domenii social-culturale efortul inve sti țional cuprinde toate cheltuielile ocazionate de
baz ă material ă: cl ădiri, echipamente, instala ții, dotare specific ă, teren etc., cheltuieli efectuate de stat sau,
în anumite cazuri, și de diverse unit ăț i economice sau chiar prin contribu ția b ăneasc ă a popula ției la
constituirea unor fonduri extrabugetare.
În ceea ce prive ște efectele generate de investi țiile social-culturale, evaluarea lor este extrem de
dificil ă, lipsind în prezent tehnicile necesare de calcul. Oricum, efectele investi țiilor social-culturale sunt
atât economice, cât și sociale, calitative, greu sau imposibil de evalua t.
Efectele economice generate de investi țiile social-culturale sunt indirect reflectate în s fera
productiv ă, fiind de natura sporului de produs intern brut, a sporului de venit net și de natura
economiilor de resurse sau chiar valutare. Astfel, este evident c ă dezvoltarea înv ăță mântului, ocrotirii
174
sănătăț ii, artei și culturii etc., determin ă o cre ștere a randamentului în munc ă al popula ției ocupate în
sfera productiv ă și deci o m ărire a productivit ăț ii, produc ției și, în ultim ă instan ță , a produsului intern
brut (o asemenea cauzalitate este evident ă, logic ă, dar mai greu de evaluat, nu imposibil îns ă atunci când
se folosesc tehnici statistice, sociologice, psihol ogice).
Exemplific ăm o modalitate de cuantificare a efectelor investi țiilor din înv ăță mânt:
a) cre șterea gradului mediu de calificare ( ΔΔ ΔΔgc), ca urmare a dezvolt ării înv ăță mântului, inclusiv
prin investi țiile alocate, determin ă m ărimea productivit ăț ii muncii:
– Acw = ΔΔ ΔΔgc·c w (7.79)
-Aw =Acw :i w (7.79’)
unde:
Cw reprezint ă contribu ția calific ării la cre șterea productivit ăț ii muncii (stabilit ă statistic);
Acw -aportul teoretic al calific ării la cre șterea productivit ăț ii muncii;
Aw -aportul concret, procentual, al calific ării din indicele de cre ștere al productivit ăț ii ( iw) într-o
perioad ă de timp (perioada analizat ă);
b) cunoscând contribu ția productivit ăț ii muncii la sporirea produsului intern brut ( wy) se poate
evalua apoi cre șterea produsului intern brut ( ΔΔ ΔΔy) ca urmare a m ăririi gradului mediu de calificare:
c) știind valoarea absolut ă a produsului intern brut în perioada de baz ă ( Y0) și sporul procentual
al produsului intern brut datorat calific ării ( ΔΔ ΔΔy) se poate evalua sporul absolut al produsului inte rn brut
generat de calificare ( ΔΔ ΔΔYc):
ΔΔ ΔΔYc =ΔΔ ΔΔy ·y 0 ; (7.81)
d) sporul de produs intern brut se poate echivala apoi în spor de venit net ( ΔΔ ΔΔVn) generat de
înv ăță mânt:
,1000 1 r – y Vt
c n
= (7.82)
unde:
rt – salariile normate la 1000 lei produs intern brut ;
e) pe lâng ă cele dou ă tipuri de efecte prezentate, investi țiile din înv ăță mânt genereaz ă
și efecte de natura economiilor de resurse, c ăci o calificare mai înalt ă permite valorificarea
mai bun ă a materiilor prime și materialelor, combustibilului și energiei, utilajelor etc.
Cu asemenea efecte de natura sporului de produs in tern brut, de venit net și de natura
economiilor, respectiv cu cheltuielile de investi ții stabilite se pot construi apoi o serie de indica tori sintetici
ca investi ția specific ă, durata de recuperare etc.
Pentru fiecare investi ție social-cultural ă, dup ă investiga ții laborioase, printr-o conlucrare
fructuoas ă între economi ști, psihologi și sociologi se pot evalua efecte economice de natur a sporului de
produc ție, respectiv la nivel na țional, sporul de produs intern brut, spor de venit net și economii, efecte
utilizate la calculul unor indicatori sintetici de eficien ță .
7.5.6.3. EVALUAREA EFICIEN ȚEI ECONOMICE ȘI SOCIALE A INVESTI ȚIILOR SOCIAL-CULTURALE
Evaluarea și aprecierea eficien ței economice și sociale ale investi țiilor social-culturale trebuie s ă
se fac ă obligatoriu la nivelul întregului domeniu (înv ăță mânt, al ocrotirii s ănătăț ii etc.) și pe o perioad ă de
timp mai mare (5-10 ani) pentru a fi relevate.
Practic se poate evalua pentru fiecare domeniu și chiar la nivel de obiectiv de investi ții un
indicator de eficien ță de tipul investi ției specifice, raportând investi țiile la unele elemente de natura
capacit ăț ii obiectivelor create sau volumului activit ăț ii desf ăș urate în aceste unit ăț i:
– valoarea investi ției efectuate pe m 2 suprafa ță construit ă (Sc):
– valoarea investi ției pe un loc instalat în s ăli de spectacole, s ăli de sport, stadioane etc.: (7.80) ; % 100 wA∆y yw⋅=
(7.83) ; SIi
cs=
(7.84) , NIi
1s=
175
în care:
N 1- num ărul de locuri;
– valoarea investi ției pe un apartament conven țional (de dou ă camere) :
în care:
Nac – num ăr de apartamente conven ționale.
– valoarea investi ției pe un pat de spital, respectiv
psNIi= (7.86)
în care,
Np – num ărul de paturi.
În eventualitatea estim ării efectelor de natura sporului de produs intern b rut, de venit net și a
economiilor generate de investi țiile social-culturale, atunci se pot calcula indica torii de eficien ță la nivelul
domeniului sau chiar al obiectului de investi ții cum sunt:
– investi ția specific ă (i s):
– VN IisΔ= (7.87)
– durata de recuperare a investi ției (D r) :
– coeficientul de eficien ță economic ă a investi ției (E a) :
IVn Ea Δ= (7.89)
în care:
ΔΔ ΔΔVN reprezint ă sporul de produs intern brut;
ΔΔ ΔΔVn – sporul de venit net.
Eficien ța social ă a investi țiilor din domeniile social-culturale se poate estim a cu ajutorul unor
indicatori specifici fiec ărei activit ăț i, dintre care enumer ăm câ țiva 10 :
În domeniul înv ăță ntului
-gradul mediu de instruire;
-cre șterea stocului de creativitate, de adaptabilitate l a nou;
-num ărul de licen țe, brevete, lucr ări tip ărite;
-contribu ția înv ăță mântului la r ăspândirea culturii;
-gradul de concordan ță dintre for ța de munc ă preg ătit ă prin diverse modalit ăț i și nevoia social ă
de cadre.
În domeniu ocrotirii s ănătăț ii
-num ărul de paturi în spitale și sanatorii la 1000 locuitori;
-vârsta medie a locuitorilor (b ărba ți, femei);
-frecven ța îmboln ăviri
lor (num ărul de interna ți la 1000 de locuitori);
-durata medie a concediilor de boal ă;
-indicii somatometrici și fiziometrici ai popula ției.
În domeniul artei și culturii
-num ărul de spectatori și auditori, num ăr de vizitatori, la expozi ții, num ăr de titluri de c ărți,
num ărul de reviste de art ă și cultur ă, num ărul de cititori la biblioteci etc.;
10 .Matei st.,B ăilesteanu Gh., Evaluarea eficien ței economice. Sintez ă și sisteme, Editura Facla, Timi șoara,
1986, p.176 și urm. (7.85) , NIi
ac s=
(7.88) ; VID
nrΔ=
176
-indicele de utilizare a capacit ăț ii s ălilor de spectacole (teatre, cinematografe, case de cultur ă etc.;
-indicele de capacitate (art ă: num ărul de locuri în cinematografe, s ăli de teatru, filarmonici, s ăli
de sport etc. ce revin la 1000 locuitori);
-indicele de capacitate a bibliotecilor (exprimat în num ăr volume fond de c ărți la 1000 locuitori):
7.5.6.4. INDICATORII SPECIFICI ÎN PROIECTAREA CONST RUC ȚIILOR
Ținând seama de faptul c ă pentru construc ții trebuie s ă se foloseasc ă o suprafa ță de teren cât mai
mic ă, precum și din necesitatea de a avea indicatori care s ă ajute la analiza func ționalit ăț ii cl ădirilor se
pot calcula indicatori naturali, astfel:
1.C oeficientul de utilizare a solului (K s). Se ob ține prin raportarea suprafe ței cl ădite ( Sc1 ), care
reprezint ă aria de sec țiune a unei cl ădiri cuprinse în conturul exterior al zidurilor înc onjur ătoare
măsurate la nivelul solului, la suprafa ța total ă ( St) format ă din întregul teren care formeaz ă incinta unei
întreprinderi nou construite:
.
tc
sSSK= (7.90)
Investi ția este cu atât mai eficient ă cu cât acest coeficient se apropie de 1.
2. Coeficientul de utilizare a suprafe ței cl ădite (K c).
În majoritatea ță rilor economisirea terenurilor este la ordinea zile i, teritoriul trebuie astfel
gospod ărit încât s ă satisfac ă atât cerin țele prezente cât și cele viitoare. În acest sens, ori de câte ori est e
posibil, se urm ăre ște desf ăș urarea pe vertical ă a fluxurilor și proceselor de produc ție. Acest coeficient se
calculeaz ă raportând suprafa ța desf ăș urat ă ( Sd), adic ă suma suprafe țelor orizontale ale subsolurilor,
parterului și fiec ărui etaj inclusiv a mansardelor, podurilor circulab ile și necirculabile, la suprafa ța
cl ădit ă ( Sc1 ), adic ă:
,
1cd
cSSK= (7.91)
3. Indicele de densitate (K t) se calculeaz ă raportând suprafa ța desf ăș urat ă la suprafa ța total ă,
respectiv:
.
td
cSSK= (7.92)
4. Coeficientul de folosire a suprafe ței desf ăș urate (K d). Dac ă not ăm cu Su suprafa ța util ă, care este
format ă din suma suprafe țelor sec țiunilor orizontale ale tuturor înc ăperilor m ăsurate dup ă dimensiunile
interioare, și cu Sd suprafa ța desf ăș urat ă, acest coeficient se calculeaz ă astfel:
.
du
dSSK= (7.93)
5. Coeficientul de folosire în scopuri productive a su prafe ței desf ăș urate (K p). Se calculeaz ă cu
ajutorul formulei:
,
dp
pSSK= (7.94)
în care:
Sp – reprezint ă partea de suprafa ță util ă destinat ă desf ăș ur ării propriu-zise a procesului de
produc ție;
Sd – suprafa ța desf ăș urat ă.
Acest indicator eviden țiaz ă preocup ările proiectantului de cre ștere a gradului de
ocupare tehnic ă a spa țiului de produc ție. Cu cât acest coeficient se apropie de unitate c u atât
investi ția este mai eficient ă.
7.5.6.5. INDICATORII SPECIFICI INVESTI ȚIILOR ÎN DOMENIUL LOCUIN ȚELOR
Dintre indicatorii mai importan ți în acest domeniu prezent ăm:
1. Suprafa ța locuibil ă reprezint ă suma suprafe țelor locuin țelor m ăsurate dup ă dimensiunile
interioare, inclusiv suprafa ța b ăilor, buc ătăriilor, birourilor, vestibulelor.
Num ărul apartamentelor poate fi exprimat ca:
177
– num ăr fizic de apartamente ;
– num ăr de apartamente conven țional.
2. Num ărul apartamentelor conven ționale ( ηη ηη) se calculeaz ă dup ă formula:
loc loc
sS=η , (7.95)
în care:
Sloc reprezint ă suprafa ța locuibil ă total ă a cl ădirilor de locuit;
sloc – suprafa ța locuibil ă a unui apartament conven țional.
3. Valoarea medie a unui apartament (V) , care se determin ă prin rela ția:
ηIV=, (7.96)
în care:
I reprezint ă valoarea investi ției.
4. Gradul de ocupare al terenului (K 1). Se calculeaz ă prin raportarea suprafe ței ocupate cu cl ădiri
(Scl ) la suprafa ța total ă ( St), conform rela ției de mai jos:
tcl
SSK=1, (7.97)
5. Gradul de densitate (K 2). Se calculeaz ă prin rela ția:
cl d
SSK=2, (7.98)
sau
td
SSK=2, (7.99)
Acest indicator arat ă, raportul dintre suprafa ța construit ă, desf ăș urat ă, a locuin țelor și suprafa ța
total ă, sau câte apartamente revin la 1000 m 2 suprafa ță de teren.
6. Indicele de locuibilitate (K 3), care se calculeaz ă cu ajutorul rela ției:
tloc
SSK=3 , (7.100)
7.6. EFICIEN ȚA ECONOMIC Ă A INVESTI ȚIILOR DE REUTILARE ȘI
MODERNIZARE
Dialectica trecerii de la factorii extensivi la fa ctorii intensivi în etapa actual ă a
dezvolt ării economiei române ști î și pune amprenta și asupra structurii de reproduc ție a
mijloacelor fixe. Se consider ă c ă în viitor se va pune accentul în primul rând pe re alizarea de
moderniz ări și reutil ări la capacit ăț ile de produc ție existente.
Efectele și eficien ța economic ă a investi țiilor de modernizare și reutilare se pot m ăsura
cu ajutorul unor indicatori tehnici (dimensiune, gr eutate, fiabilitate) sau cu ajutorul unor
indicatori tehnico-economici ce caracterizeaz ă înzestrarea tehnic ă a muncii, gradul de utilizare
a ma șinilor și utilajelor precum și cu ajutorul unor indicatori de eficien ță economic ă.
Ace ști indicatori pot fi grupa ți astfel 11 :
A. Indicatorii dezvolt ării, moderniz ării și nivelului tehnicii de produc ție:
a) Num ărul utilajelor modernizate într-o anumit ă perioad ă în raport cu utilajele de
acela și fel;
b) Ponderea utilajelor modernizate fa ță de parcul de utilaje care se preteaz ă a fi
modernizate;
c) Gradul de înzestrare tehnic ă a muncii cu utilajele modernizate.
11 Nicolae A., Popa A., Eficxien ța și finan țarea investi țiilor , Reprografia Universit ăț ii din Craiova, 1988,
p.208.
178
B. Indicatorii gradului de mecanizare și automatizare
a) Volumul produc ției realizate cu mijloace mecanizate sau modernizat e;
b) Greutatea specific ă a produc ției realizate pe ma șini și instala ții automate fa ță de
totalul produc ției realizate;
C. Indicatorii asimil ării de produse noi:
a) Num ărul de ma șini, utilaje și aparate noi puse în fabrica ție;
b) Num ărul proiectelor, al prototipurilor și al omolog ărilor executate și a celor în
execu ție;
c) Num ărul licen țelor și brevetelor achizi ționate.
D. Indicatorii de eficien ță economic ă a investi țiilor de modernizare și reutilare:
În cazul investi țiilor destinate reutil ării, moderniz ării sau dezvoltarea la unit ăț i
economice existente efortul investi țional se exprim ă cu ajutorul rela ției:
It=I d+I c+I cn +P t±± ±±NFR+E t+P vn +M fc -Sv (7.101)
Câ țiva indicatori de eficien ță economic ă a proiectelor de investi ții de aceast ă natur ă sunt
semnificativi:
a) Investi ția specific ă pentru modernizare
qIIsΔ= (7.102)
în care:
I reprezint ă investi ția de modernizare sau reutilare;
ΔΔ ΔΔq – sporul de capacitate de produc ție ce se ob ține în urma moderniz ării sau reutil ării;
b) Cre șterea produc ției în raport cu cheltuielile de modernizare sau reutilare:
IkQ
qΔ= , (7.103)
c) Î mbun ătăț irea calit ăț ii produselor;
d) Coeficientul de eficien ță economic ă a investi ției de modernizare sau reutilare:
Ir PErΔ=, (7.104)
IVn ErΔ= (7.105)
e) Durata de recuperare a investi ției de modernizare sau reutilare care se stabile ște dup ă rela țiile
generale de mai jos:
0rrt
rp PPID−= (7.106)
sau
0nnt
rv VVID−= (7.107)
În cazul investi țiilor destinate reutil ării și moderniz ării sau dezvolt ării unit ăț ilor
economice existente, durata de recuperare poate lua în considerare perioada și gradul de
atingere a parametrilor proiecta ți și deci se stabile ște și în func ție de sporul de efecte (profit,
venit) în perioada de asimilare a parametrilor tehn ico-economic proiecta ți.
f) Cre șterea mai rapid ă a productivit ăț ii muncii în raport cu gradul de înzestrare tehnic ă a muncii
001
001
KKK
WWW −>−, (7.108)
în care:
W1 reprezint ă productivitatea muncii dup ă modernizare sau reutilare;
W0 – productivitatea muncii înainte de modernizare sa u reutilare;
K1 – gradul de înzestrare tehnic ă a muncii, dup ă modernizare sau reutilare;
K0 – gradul de înzestrare tehnic ă a muncii, înainte de modernizare sau reutilare;
g) Înlocuirea unor materiale deficitare cu altele și reducerea importurilor.
179
De asemenea prin modernizare, eficien ța economic ă la nivelul întreprinderii trebuie completat ă
cu elemente care oglindesc efectele pentru întrepri nderile cu care unitatea economic ă se afla în rela ții.
182
Capitolul 8
INDICATORI DINAMICI DE EVALUARE ȘI ANALIZ Ă A EFICIEN ȚEI
ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR
8.1. IMPLICA ȚII ALE FACTORULUI TIMP ÎN DEZVOLTAREA
ECONOMIC Ă
8.1.1. ALTERNATIVE ALE IMPLIC ĂRII FACTORULUI TIMP ÎN ECONOMIE
Timpul, ca și spa țiul, constituie o form ă esen țial ă a existen ței materiale, întrucât nu se
poate imagina existen ța în afara timpului, tot a șa cum nu se poate imagina existen ța în afara
spa țiului.
Procesele și fenomenele economice, asem ănător celor biologice, naturale, sociale, etc.,
încep și se termin ă la un moment dat, consum ă timp, deci se afl ă sub inciden ța factorului
timp. Factorul timp apare tot mai frecvent în cerce tarea fenomenelor și proceselor economice.
A șa cum se remarc ă1, în analiza dezvolt ării economice și a procesului cre șterii
economice, factorul timp se manifest ă în mod complex și alternativ ca: timp calendaristic,
timp economic și timp social.
Timpul calendaristic este timp fizic, element integrator al proceselor în natur ă nefiind
stocabil. Sub acest aspect se relev ă faptul c ă timpul exist ă obiectiv, este infinit și ireversibil.
Aceast ă alternativ ă a timpului face necesar ă și posibil ă încadrarea proceselor, activit ăț ilor
economice și neeconomice în scala de gradare, m ăsurare a lor în unit ăț i de timp calendaristic.
Timpul este trec ător și totu și într-o stare de prezent ve șnic, fapt care – a șa cum spunea
N. Georgescu-Roegen 2 – i-a determinat pe mul ți filosofi s ă cread ă c ă Timpul este pur ă iluzie.
Timpul economic exprim ă caracterul dinamic al proceselor economice. Este o
categorie economic ă general ă care exprim ă rela țiile economice care se stabilesc între membrii
societ ăț ii cu privire la repartizarea și utilizarea timpului (ca realitate fizic ă, natural ă și ca
resurs ă natural ă) de care dispune societatea în ansamblu, întreprin derile și fiecare membru al
societ ăț ii.
Timpul economic reflect ă astfel rela țiile privind: a) repartizarea planificat ă sau
spontan ă a timpului pe ramuri și sectoare; b) optimizarea ritmurilor și condi țiilor de
desf ăș urare a activit ăț ii economice și c) modul de însu șire a rezultatelor folosirii timpului.
Timpul economic marcheaz ă durata și succesiunea schimb ărilor ce intervin în
procesele economice, prin cele trei coordonate: tre cut, prezent și viitor. Trecutul, ca o
coordonat ă a timpului economic se prezint ă prin munca trecut ă materializat ă în factorii
produc ției și în bunuri de consum; trecutul devine o for ță de produc ție pus ă în func țiune în
prezent și în viitor. De aici, posibilitatea “acumul ării” timpului economic și a elabor ării
prognozelor economice în func ție de cele trei secven țe ale timpului și de contradic țiile dintre
ele. Scurgerea timpului economic reflect ă “pre țul” acestuia. Acest “pre ț” este cu atât mai
ridicat cu cât sunt mai consistente schimb ările ce intervin în fenomenele și procesele
economice. Se explic ă astfel “paradoxul” cre șterii pre țurilor m ărfurilor în paralel cu sporirea
productivit ăț ii muncii – adic ă se creeaz ă mai multe produse într-o unitatea de timp dar, o
unitate de timp mai scump.
Unele procese economice sunt nemijlocit axate pe t impul economic. Ele reflect ă
variat, specific acest fapt, dup ă cum urmeaz ă: durata de recuperare ata șat ă investi țiilor ca
1 Rochian D., Factorul timp și dezvoltarea economic ă, Revista economic ă nr. 19, 1988.
2 Georgescu-Roegen N., Legea entropiei și procesul economic , Bucure ști, Editura politic ă, 1979, p. 237.
183
expresie a eficien ței economice; viteza de rota ție a mijloacelor circulante, ca expresie a
eficien ței utiliz ării fondului de rulment; uzura, amortizarea și înnoirea mijloacelor fixe, ca
reflectare a eficien ței economice a procesului de produc ție-exploatare; corela ția dintre
reproduc ția for ței de munc ă și cre șterea productivit ăț ii muncii; raportul dintre ritmul cre șterii
economice și echilibrul economic dinamic; implica țiile factorului timp în rela țiile economice
externe; ac țiunea legii generale a economiei de timp, în mod sp ecific, în fiecare orânduire
social-economic ă.
Timpul social este instrumentul propriu de m ăsurare a timpului economic, reflectând
rezultatul curgerii timpului economic. În contextul m ăsur ării valorii m ărfurilor, timpul social
este timpul de munc ă socialmente necesar.
Timpul social are trei componente: a) timpul de munc ă, în care se creeaz ă valorile de
întrebuin țare; b) timpul intermediar , în care sunt satisf ăcute trebuin țele fiziologice (hr ănire,
odihn ă, transport etc.) și c) timpul liber , recreativ. Între cele trei componente exist ă o leg ătur ă
contradictorie, reflectat ă de legea economiei de timp, conform c ăreia scopul esen țial al
demersului l-ar constitui realizarea unor deplas ări structurale spre timpul liber.
Economia constituie mediul în care alternativele i mplic ării factorului timp se relev ă în
mod deosebit, prin gradul de intercondi ționare și prin locul și rolul pe care îl are timpul
economic ca resurs ă economic ă și ca factor de influen ță a proceselor economice .
În economie, procesele și activit ăț ile specifice acestui domeniu cunosc un dinamism
accentuat ca urmare a progresului știin țifico-tehnic ce stimuleaz ă cre șterea economic ă,
dezvoltarea economico-social ă. În timp, e șalonarea resurselor pentru diferite activit ăț i, cu
ob ținerea efectelor, nu este identic ă, ceea ce impune compara ții, pe scara timpului, între
valori.
Rezult ă c ă în economie scurgerea timpului se materializeaz ă, poten țial, în traiectorii
diferite de cre ștere economic ă, element ce face posibil ă cuantificarea influen ței acestui factor.
Timpul este o resurs ă economic ă întrucât de și este infinit, el este în acela și timp
ireversibil, realitate obiectiv ă cu implica ții deosebite în economie. Astfel, consumând timp,
procesele și fenomenele economice trebuie s ă se desf ăș oare în anumite limite de timp. Dac ă
procesele economice nu încep la momentul corespunz ător, atunci la nivelul macrosistemului
se genereaz ă pierderi, greu sau imposibil de recuperat, f ără un consum suplimentar de resurse.
Timpul este o resurs ă economic ă, întrucât economisirea lui, la un anumit nivel dat al
productivit ăț ii muncii sociale, determin ă ob ținerea unui spor de produc ție, respectiv de venit
net. Ca urmare, timpul presupune acelea și reguli de utilizare și economisire ca toate celelalte
resurse ale economiei: materiale, umane, financiare etc.
Timpul reprezint ă și un factor economic , prin efectele pe care le antreneaz ă scurgerea
sa, mai precis alte fenomene amplificate de timp. A stfel, procesul care implic ă o
“multiplicare” a efectelor economice sau dimpotriv ă o “devalorizare” a lor este progresul
tehnico- știin țific. Datorit ă acestuia, o or ă de munc ă depus ă în prezent nu poate fi comparat ă
cu cea efectuat ă acum 10 ani sau cu cea care se va presta peste 10 ani. În fond, datorit ă
progresului tehnico- știin țific în aceea și unitate de timp, dar la momente diferite, se pot ob ține
cantit ăț i mai ridicate sau mai sc ăzute de produse, situa ție care trebuie inclus ă în calculele
economice.
8.1.2. IPOSTAZE ȘI MODALIT ĂȚ I DE IMPLICARE A FACTORULUI TIMP
ÎN PROCESUL INVESTI ȚIONAL
Teoria și practica investi țiilor relev ă varietatea ipostazelor în care timpul, cu deosebir e
timpul economic, are implica ții în procesul investi țional. Între aceste ipostaze vom re ține: a)
timpul ca reflectare a perioadei de “gesta ție” a unei investi ții (concep ția, formularea și
fundamentarea op țiunii de investi ție); b) timpul, ca reflectare a propor ției între investi ții
184
angajate pe perioade de execu ție variat ă (sub un an; între 1-3 ani; între 3-5 ani; peste 5 ani); c)
timpul, ca reflectare a duratei de execu ție a unui obiectiv de investi ții; d) timpul, ca reflectare
a punerii în func țiune, pe etape, a obiectivului de investi ții; e) timpul, ca reflectare a perioadei
de asimilare a parametrilor tehnico-economici proie cta ți; f) timpul, ca reflectare a duratei
de recuperare a efortului de investi ții, impus de realizarea unui obiectiv economic; g) timpul,
ca reflectare a duratei de func ționare-exploatare a obiectivului economic sau socia l realizat ca
investi ție; h) timpul, ca moment oportun, pentru înlocuirea utilajelor și echipamentelor uzate.
Simpla enumerare a ipostazelor în care factorul ti mp are implica ții în domeniul
investi țiilor, relev ă cerin ța identific ării cadrului și modalit ăț ilor de manifestare a influen ței și,
desigur, g ăsirea solu țiilor de cuantificare.
Activitatea de investi ții constituie un proces cu caracter productiv ce se desf ăș oar ă în
timp și care presupune un consum ra țional de munc ă social ă. Etapele acestui proces sunt, în
acela și timp, etape ale muncii de concep ție, cât și ale muncii de execu ție. Aceste etape sunt:
cercetarea știin țific ă, prognoz ă, marketing și planificare, proiectare, avizarea și aprobarea
documenta țiilor tehnico-economice, realizarea obiectivelor de investi ții și, în sfâr șit, punerea
în func țiune la parametrii tehnico-economici proiecta ți. Toate se desf ăș oar ă sub inciden ța
timpului.
1. Știin ța constituie unul din factorii esen țiali ai progresului material și spiritual al
societ ăț ii. Ast ăzi ea se afirm ă mai mult ca oricând ca for ță motrice a progresului economic și
social, care revolu ționeaz ă și modific ă structural ansamblul for țelor de produc ție. Scurtarea
timpului de cercetare știin țific ă reprezint ă o necesitate și este dictat ă de faptul c ă durata medie
a acestei etape este, în prezent, înc ă relativ ridicat ă. Mic șorarea acestei durate ar echivala cu o
cre ștere însemnat ă a venitului, inclusiv din investi ții.
2. Pentru sporirea eficien ței economice a investi țiilor un rol deosebit îl joac ă
elaborarea documenta țiilor tehnico-economice pe baza prospect ării pie ței interne și externe,
prin studii de marketing .
Investitorii trebuie s ă țin ă seama nu numai de cerin țele curente ale pie ței interne și
externe ci, mai ales, de cerin țele viitoare. Ei trebuie s ă stabileasc ă sortimentele, calitatea și
parametri m ărfurilor ce se vor fabrica în noile obiective produ ctive.
Luarea în considerare a factorului timp cu ajutoru l studiilor de marketing în investi ții
este posibil ă prin considerarea vie ții comerciale a produselor. Este cunoscut c ă ciclul
comercial, în func ție de timp, are mai multe faze: lansarea produsului , ascensiunea, apogeul,
satura ția pie ții și declinul. F ăcând o analiz ă a pozi ției produsului în cadrul ciclului se ob țin
elemente pentru determinarea eficien ței investi țiilor, a posibilit ăț ilor de recuperare a
fondurilor investite, a oportunit ăț ii acestora. Analiza evit ă constituirea de capacit ăț i de
produc ție destinate s ă produc ă m ărfuri aflate în faza de îmb ătrânire, de satura ție sau de declin.
3. Activitatea de proiectare joac ă un rol determinant în dimensionarea eforturilor și
efectelor unui obiectiv de investi ții. Orice întârziere a proiect ării unui obiectiv de investi ții
atrage dup ă sine decalarea tuturor activit ăț ilor urm ătoare, determinând întârzierea punerii în
func țiune a obiectivelor de investi ții.
Proiectarea influen țeaz ă minimizarea consumului de munc ă social ă și asigur ă prin
aceasta cre șterea rezultatelor economico-sociale. În etapa munc ii de proiectare a obiectivelor
de investi ții fondurile imobilizate nu reprezint ă sume mari, în schimb num ărul personalului
implicat (ingineri, tehnicieni, economi ști etc.) este mare.
Prin documenta ția tehnico-economic ă proiectan ții, ținând seama de necesit ăț ile
curente și de perspectiv ă, pot s ă adopte solu țiile cele mai economicoase, pentru ca acestea s ă
asigure o eficien ță ridicat ă a investi țiilor.
4. Influen ța factorului timp asupra eficien ței economice a investi țiilor, impune ca
preg ătirea și organizarea procesului de realizare a investi țiilor să se fac ă în mod detaliat în
așa fel încât s ă se reduc ă timpul necesar execu ției lucr ărilor. Timpul necesar realiz ării
185
investi țiilor, influen țeaz ă m ărimea efortului de investi ții și deci, implicit, nivelul eficien ței
economice a variantelor de investi ții.
În general, realizarea oric ărei investi ții, presupune existen ța a dou ă momente distincte:
a) consumul de mijloace materiale și b ăne ști într-un anumit interval de timp; b) ob ținerea
efectelor scontate într-o perioad ă ulterioar ă. Privite în leg ătura lor organic ă, aceste dou ă etape
conduc la concluzia c ă, al ături de modul de gospod ărire a resurselor de investi ții, asigurarea
unui grad mai ridicat sau mai sc ăzut de eficien ță economic ă depinde și de m ărimea duratei de
execu ție și a termenelor de punere în func țiune a obiectivelor de investi ții. Ca urmare pentru
fundamentarea temeinic ă a eficien ței diferitelor variante de proiect este necesar s ă se evalueze
cât mai exact influen ța factorului timp asupra m ărimii cheltuielilor de investi ții.
Specificul tehnologic al realiz ării oric ărei activit ăț i este acela c ă faza de execu ție
consum ă timp, are loc într-o anumit ă perioad ă de timp, mai lung ă sau mai scurt ă, în func ție de
influen ța unei multitudini de factori. Indiferent de natura și m ărimea influen ței diver șilor
factori, procesul investi țional consum ă timp, se creeaz ă deci un decalaj între momentul
aloc ării resurselor financiare, materiale și momentul ob ținerii rezultatelor.
Prin urmare, acest decalaj în timp între alocarea resurselor și ob ținerea rezultatelor este
obiectiv necesar, nu depinde de voin ța investitorului, a organelor de decizie. În acela și timp
mărimea decalajului, reducerea lui, are o natur ă subiectiv ă, depinde de posibilit ăț ile tehnico-
organizatorice ale antreprenorului, investitorului, furnizorilor de utilit ăț i etc. Printr-o
cooperare corespunz ătoare a acestor factori, printr-o organizare superi oar ă a produc ției și a
muncii în faza de execu ție a investi țiilor aceast ă perioad ă se poate scurta mult, dar nu va
dispare niciodat ă cu totul.
În consecin ță , natura economic ă a influen ței timpului pe perioada de execu ție a unui
obiectiv de investi ții este de pierdere a unor efecte economice, asimil ate firesc cheltuielilor ce
le-au generat, fiind obiective, reale și m ăsurabile. Pentru reducerea acestor pierderi se poat e
ac ționa, prin urmare, asupra consumului de timp afecta t activit ăț ii, consum ce se poate reduce
printr-o mai bun ă organizare a activit ăț ii, asigurarea condi țiilor materiale necesare,
concentrarea eforturilor pe un num ăr restrâns de obiective, darea par țial ă în func țiune și altele.
5. Un alt aspect al influen ței timpului, în domeniul investi țiilor, prive ște decalajul
efort-efecte . Acest fapt este determinat de împrejurarea c ă realizarea acestora consum ă
resurse, repartizate îns ă în momente diferite de timp, respectiv genereaz ă efecte, de asemenea,
în diverse momente, pe o anumit ă perioad ă de timp (durata de via ță a procesului sau
fenomenului economic).
Calculele de eficien ță economic ă necesit ă însumarea tuturor resurselor, respectiv a
efectelor economice, la un moment dat, pentru const ruirea unor indicatori care s ă reflecte
volumul efectelor ob ținute la un leu cheltuit sau, dimpotriv ă, valoarea cheltuit ă pentru
realizarea unui leu efecte.
În aceste condi ții, se pune firesc, întrebarea: sunt comparabile, î n timp, aceste sume
(cheltuieli, respectiv efecte) pentru a fi însumate direct? Evident, r ăspunsul este categoric NU
și la baza lui stau implica țiile progresului știin țifico-tehnic asupra economiei.
Datorit ă progresului tehnic, în aceea și unitate de timp, dar la momente diferite se pot
ob ține cantit ăț i mai mari sau mai mici de valori de întrebuin țare (influen țeaz ă deci prin
intermediul productivit ăț ii muncii). Cu alte cuvinte, în momente diferite de timp, aceea și
sum ă reprezint ă o alt ă mas ă de valori de întrebuin țare, aspect de care trebuie s ă se țin ă seama
în calcule economice. Rezult ă deci c ă factorul timp poate fi socotit și din punctul de vedere al
neechivalen ței unor venituri sau a unor cheltuieli, înregistrat e la momente diferite, întrucât
nivelul eficien ței acestora variaz ă odat ă cu scurgerea unui anumit num ăr de ani.
Progresul tehnic influen țeaz ă neechivalen ța în timp a valorilor și prin repercusiunile
sale asupra îmbun ătăț irii calit ăț ii produselor și deci asupra cererii popula ției, asupra structurii
și calit ăț ii materiilor prime etc.
186
În consecin ță , atât cheltuielile de investi ții, pentru acela și obiectiv, alocate îns ă în
momente diferite de timp, cât și efectele economice ale acestora ob ținute de asemenea în
momente de timp diferite, apar țin unor perioade diferite, caracterizate de nivele diferite ale
productivit ăț ii muncii, eficien ței economice, calit ăț ii produselor, nu sunt comparabile între
ele, cu toate c ă sunt exprimate în aceea și unitate monetar ă. Ca urmare este necesar ă o anumit ă
tehnic ă pentru a “mobiliza”, a sincroniza atât cheltuielil e cât și efectele economice într-un
anumit moment, spre a le face comparabile și operabile în calculele de eficien ță economic ă.
De aceea, spunem c ă pentru a cuantifica influen ța factorului timp este necesar ă
recalcularea adic ă “etalarea” valorilor într-un moment unic, atunci c ând ele sunt distan țate în
timp la mai mult de un an. De fapt timpul nu determ in ă mobilizarea ca efect direct al ac țiunii
sale (ca de altfel și în cazul imobiliz ării) ci doar necomparabilitatea valorilor distan țate la mai
mult de un an, din care cauz ă trebuie s ă le aducem la un moment unic (s ă le “echival ăm”
deci). În concluzie, recalcularea, ca direc ție de influen ță a timpului se refer ă atât la resurse
(cheltuieli), cât și la efectele economice care dac ă sunt distan țate la mai mult de un an, trebuie
echivalate ca timp (etalate), pentru a fi utilizate corect în calculele economice. Aceast ă
echivalare (recalculare) se realizeaz ă practic prin folosirea tehnicii de actualizare.
8.1.3. CON ȚINUTUL ȘI NECESITATEA EVALU ĂRII DINAMICE
Evaluarea dinamic ă reprezint ă un sistem de calcul, a unor indicatori valorici, c are ține
seama de implica țiile factorului timp asupra proceselor și fenomenelor pe care le reflect ă
indicatorii respectivi. Evaluarea dinamic ă are relevan ță atunci când valorile, parametri
activit ăț ilor, proceselor economice comport ă o derulare, o evolu ție în timp și când se impune
etalarea sau asigurarea comparabilit ăț ii datelor la un anumit moment.
Evaluarea dinamic ă const ă în recalcularea unor valori sau șiruri de valori pentru a
stabili cât reprezint ă aceste valori peste un anumit timp, la un anumit m oment în viitor sau în
trecut. Ea r ăspunde dezideratului determin ării valorii în timp a banilor.
În domeniul investi țiilor, evaluarea dinamic ă s-a impus cu predilec ție, datorit ă faptului
că, în aprecierea eficien ței economice, efortul și efectele investi țiilor nu se sincronizeaz ă în
timp. De regul ă, efortul precede efectul și îl determin ă. Asigurarea comparabilit ăț ii datelor, în
analiza proiectelor de investi ții, impune recalcularea acestora, etalarea lor în f unc ție de un
moment de referin ță unic (luarea deciziei de a investi, începerea lucr ărilor de investi ții,
punerea în func țiune a obiectivului sau chiar scoaterea lui din fun c țiune).
Problema pus ă în discu ție necesit ă r ăspuns la câteva întreb ări și anume: Care este
arealul informa țional? În ce const ă aplicarea metodei de evaluare dinamic ă? Ce efecte
genereaz ă pentru analiza proiectelor?
Arealul informa țional îl constituie, pe de o parte, parametri stati ci ai activit ăț ii sau
proiectului (valoarea investi ției, valoarea produc ției, costurile de exploatare, profitul,
amortismentul etc.) ca baz ă de calcul și de prognozare a valorii acestor parametri în oriz ontul
de timp considerat. Pe de alt ă parte, parametri dinamici, valorile recalculate co nstituie baz ă
pentru construc ția indicatorilor dinamici, de apreciere a activit ăț ii sau eficien ței proiectului.
Aplicarea metodei dinamice const ă, în fapt, în aplicarea procedeelor de actualizare
(prin compunere sau discontare) dup ă caz, la parametri, care caracterizeaz ă în timp, procesul
sau proiectul (valoarea investi ției, veniturile și costurile proiectului, profitul sau fluxul net de
trezorerie etc.).
Efectele aplic ării metodei sunt variate și complexe și ele constau în: facilitarea
determin ării unor indicatori dinamici, valorici, între care sunt reprezentativi valoarea actual ă
net ă, coeficientul rentabilit ăț ii investi ției, rata intern ă de rentabilitate, durata de recuperare
actualizat ă etc.; asigurarea unei analize complexe a eficien ței economice a investi ției prin
187
îmbinarea indicatorilor dinamici cu indicatorii sta tici; sporirea gradului de fundamentare a
variantelor de proiect.
Evaluarea dinamic ă a eficien ței economice a proiectelor de investi ții se poate realiza,
direct (f ără calcule de actualizare) sau prin tehnici de actual izare.
8.2. EVALUAREA DIRECT Ă A INFLUEN ȚEI FACTORULUI TIMP ASUPRA
EFICIEN ȚEI ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR
Prin evaluarea direct ă a influen ței factorului timp asupra eficien ței economice a
investi țiilor se ia în considerare poten ța de fructificare a efortului investi țional realizat ă sau
nerealizat ă, ca urmare derul ării în timp a procesului investi țional, și deci imobiliz ării în timp a
fondurilor alocate. În principiu, influen ța factorului timp este generat ă, și se afl ă în corela ție
cu valorile imobilizate , normativul de eficien ță economic ă și perioada de timp în care
fondurile se imobilizeaz ă.
Factorii enun țați anterior pot fi agrega ți în variate modele de calcul, putându-se astfel
stabili urm ătorii indicatori: efortul suplimentar datorat imobiliz ării fondurilor de investi ții în
perioada de construc ție ; efectul economic al reducerii duratei de execu ție ; valoarea medie a
imobiliz ărilor; valoarea pierderilor pentru societate (datorit ă imobiliz ării fondurilor de
investi ții în perioada de construc ție); randamentul economic ; cheltuieli echivalente , venituri
echivalente ; viteza de recuperare a fondurilor de investi ții .
În perioada realiz ării lucr ărilor se consum ă fonduri mari de investi ții care sunt
imobilizate treptat, pân ă la punerea în func țiune a mijloacelor fixe respective. Volumul
imobiliz ărilor devine mai mare pe m ăsur ă ce resursele sunt dispersate pe mai multe obiecte ce
se g ăsesc în execu ție simultan ă. Fondurile de investi ții imobilizate, pe o perioad ă, pe
șantierele de construc ții, nu aduc nici un efect util, respectiv nici prod uc ție, nici venituri
băne ști. Aceste imobiliz ări de fonduri sunt echivalente unor pierderi denumi te în literatur ă
“pierderi conven ționale”. Aceste pierderi au loc pe perioada normat ă de realizare a
obiectivului de investi ții. În situa ția în care perioada efectiv ă de construc ție este mai mare
decât perioada normat ă, pe lâng ă pierderile conven ționale apar “pierderi reale”.
1. Efortul economic datorat imobiliz ării fondurilor de investi ții se poate calcula în
dou ă ipoteze:
a) în ipoteza e șalon ării lucr ărilor pe ani întregi;
b) în ipoteza e șalon ării lucr ărilor pe ani întregi și frac țiuni de an.
În prima ipotez ă se folose ște urm ătoarea rela ție:
()()[ ]() { }5 , 01… 5 , 01 5 , 02 1 −++−−+− =d nt I dI dIEE
∑
=
+− =n
hhnt hdIEE
1 21 (8.1)
În cea de a doua ipotez ă se folose ște rela ția:
( )[ ] ( )[ ] ( )[ ]
−
+−−++−−+−− =+25 , 0 … 5 , 02 5 , 011 2 1dd
I ddI dI dIEEd d nt
−
+
+− =∑
=+d
hd h ntdd
IhdIEE
112 21 (8.2)
în care:
Et reprezint ă efortul economic suplimentar datorat imobiliz ării fondurilor în perioada
de construc ție;
188
En – coeficientul normativ de eficien ță economic ă;
I1, I 2,…, I n – fondurile de investi ții;
0,5 – coeficient de rectificare a cheltuielilor de investi ții, în ipoteza cheltuirii uniforme
a fondurilor în cadrul fiec ărui an de construc ție;
Id+1 – fondul de investi ții în anul d+1 (deci în anul care se cuprinde par țial în perioada
de construc ție);
d – perioada de construc ție în ani întregi și frac țiuni;
d – partea din perioada de construc ție exprimabil ă în ani întregi.
Reducerea duratei de execu ție a obiectelor de investi ții contribuie la reducerea
imobiliz ărilor și deci la cre șterea venitului net.
2. Efectul economic al reducerii duratei de execu ție a obiectelor de investi ții se poate
calcula cu ajutorul rela ției:
()enfn c r ddAEE −⋅=. . (8.3)
în care:
Er.c . reprezint ă efectul economic al acceler ării d ării în func țiune;
En – coeficientul normat al eficien ței economice a investi țiilor;
dn – durata normat ă de execu ție;
de – durata efectiv ă de execu ție;
Af – valoarea activelor fixe puse în func țiune.
Practica a demonstrat c ă, cu cât fondurile de investi ții sunt mai mari spre sfâr șitul
perioadei de realizare a investi ției, cu atât imobiliz ările sunt mai mici și deci, eficien ța
economic ă este mai mare.
3. Valoarea medie a imobiliz ărilor permite de asemenea analiza eficien ței economice
a investi țiilor, ținând cont de influen ța factorului timp, în func ție de un algoritm specific.
Fie urm ătoarea schem ă:
Anii 1 2 3 . . . . . . . . . d – 1 d
Investi ții I 1 I1 I1 . . . . . . . . . I1 I1
I 2 I2 . . . . . . . . . I2 I2
I3 . . . . . . . . . I3 I3
. . . . . . . . . . .
. . .
I d-1 Id-1
I d
Se observ ă c ă investi țiile din primul an r ămân imobilizate pe o perioad ă de d ani,
investi țiile din cel de al doilea an r ămân imobilizate timp de (d-1) ani ș.a.m.d. Prin urmare,
valoarea medie anual ă a imobiliz ărilor se ob ține astfel:
()()
dII dIdId IVd d
i+++−+−+=−1 3 2 1 2… 2 1 (8.4)
sau sub forma restrâns ă:
( )
dhdI
Vd
hh
i∑
=+−
=11
(8.5)
în care:
h reprezint ă anul de imobilizare a fondurilor;
Ih – investi țiile anuale;
d – durata de execu ție a obiectivului de investi ție pe ani.
189
4. Valoarea medie a imobiliz ărilor genereaz ă o pierdere pentru societate (P s), care se
poate calcula cu ajutorul formulei:
()dEVPni s ⋅⋅= , (8.6)
în care:
V i – reprezint ă valoarea medie anual ă a imobiliz ărilor;
En – coeficientul normat al eficien ței economice;
d – durata necesar ă realiz ării obiectivului de investi ții.
5. Randamentul economic al investi țiilor 3. Indicatorii “durata de recuperare a
investi țiilor și coeficientul de eficien ță economic ă a investi țiilor” nu țin cont de durata de
func ționare a obiectivului respectiv.
În calculul indicatorilor analiza ți pân ă acum s-a plecat de la ipoteza în care costul de
produc ție r ămâne constant pe întreaga perioad ă, ceea ce în realitate nu se întâmpl ă.
Prin urmare, este posibil ca valoarea total ă a investi țiilor s ă fie comparat ă nu numai cu
profitul anual, ci și cu profitul calculat pe întreaga durat ă de func ționare eficient ă a
obiectivului respectiv.
În calculul acestui indicator se iau în considerar e, numai veniturile ob ținute dup ă
recuperarea fondurilor de investi ții consumate (a șa-zise venituri nete).
Formula cu ajutorul c ăreia se poate calcula randamentul economic al inves ti țiilor este:
1−=−=IV
IIVRt t (8.7)
sau
IVRn= (8.8)
unde:
R reprezint ă randamentul economic al investi țiilor;
Vn – venituri nete;
Vt – venituri totale (ob ținute pe toat ă durata eficient ă de func ționare a obiectivului
respectiv);
I – valoarea investi țiilor.
6. Cheltuieli echivalente . În analiza eficien ței economice pot interveni diverse situa ții,
cum ar fi: o variant ă de proiect prevede un efort de investi ții sporit, dar un cost de produc ție
mic; o alt ă variant ă prevede un efort de investi ții mai mic, dar un cost de produc ție sporit. În
aceast ă situa ție se pune întrebarea: ce variant ă trebuie preferat ă?
Pentru a r ăspunde la aceast ă întrebare s-ar putea folosi indicatorul “cheltuiel i
echivalente” (sau echivalate).
S ă presupunem c ă avem dou ă variante de proiect. Plecând de la formula duratei de
recuperare a investi ției suplimentare, vom avea:
nDCCII≤−−
2112 {
n nn n
DCIDCIDCDCII
11 222 112
+≤+−≤− (8.9)
Prin urmare, având “j” variante (j=1,2,…,n) atun ci indicatorul “cheltuieli echivalente”
se determin ă cu ajutorul formulei:
()min →+=n j j j DCIK (8.10)
în care:
Ij – reprezint ă valoarea investi țiilor în variante de proiect “j”;
C j – costul de produc ție anual în varianta “j” de proiect;
Dn – durata normat ă de recuperare.
3 Românu I., Econometrie cu aplica ții la eficien ța investi țiilor , Editura știin țific ă și enciclopedic ă, Bucure ști
1975, p. 278.
190
Admi țând faptul c ă, coeficientul de eficien ță economic ă a investi țiilor este inversul
duratei de recuperare, atunci indicatorul “cheltuie li echivalente” mai poate fi calculat astfel:
nn
n nn
n DDCDIDDCDI1 11 1
1 1 2 2 +≤ + ; (8.11)
11 22 CI ECI En n +≤+ (8.12)
Pentru mai multe variante (j=1,2,…,n), indicator ul se scrie astfel:
()min '→+=n j j j EICK (8.13)
7. Venituri echivalente . Indicatorul se deduce, de asemenea, din durata de recuperare
a investi ției suplimentare, astfel:
nDVVII≤−−
1212 (8.14)
de unde:
n nDVDVII1 212 −≤− (8.15)
n n DVIDVI11 22 −≤− (8.16)
iar în cazul general ().min →−n j jDVI (8.17)
sau
().min →−jj nVI E (8.18)
unde, V reprezint ă, dup ă caz, profitul sau întregul venit net generat de in vesti ție.
În leg ătur ă cu semnifica ția și oportunitatea abord ării acestor indicatori pe plan
metodologic și practic se ridic ă unele probleme, între care re ținem 4:
– cei doi indicatori (cheltuieli echivalente și venituri echivalente) deriv ă din durata de
recuperare a investi ției suplimentare; ca atare orice analiz ă pe baza lor, impune existen ța, cel
pu țin a dou ă variante de proiect, din care, una de referin ță ;
– durata normat ă de recuperare nu a fost determinat ă pân ă în momentul de fa ță ;
– în construc ția indicatorilor respectivi se consider ă c ă atât efortul cât și efectele anuale
sunt uniforme ca volum, fapt care nu este în genera l real.
8. Viteza de recuperare a investi țiilor . În literatura de economic ă din țara noastr ă unii
autori au propus utilizarea indicatorului “viteza d e recuperare a investi țiilor”. În argumentarea
acestei propuneri se pleac ă de la ideea c ă indicatorul “durata de recuperare a investi țiilor” nu
ține seama de durata de func ționare a obiectivului. Acest lucru este posibil pri n utilizarea
indicatorului – Viteza de recuperare a investi țiilor, care se determin ă astfel:
rnf
rDDV=. (8.19)
sau
mn
nm
rnf
rAV
VIAI
DDV === (8.20)
în care:
Vr reprezint ă viteza de recuperare;
Dnf – durata normat ă de func ționare;
Dr – durata de recuperare;
4 Cistelecan L., Nicolae A., Dimitriu I., Bunea V., Eficien ța și finan țarea investi țiilor , Editura didactic ă și
pedagogic ă, Bucure ști, 1980, p.166.
191
Am – amortizarea anual ă;
Vn – venit (profit) anual.
Acest indicator arat ă de câte ori se poate recupera investi ția, în perioada normat ă de
func ționare a activului fix, din veniturile anuale. De m en ționat faptul c ă amortizarea activului
fix nu intr ă în construc ția acestui indicator, dar se ia în calcul perioada de amortizare
considerat ă ca perioad ă de func ționare a acestuia.
8.3. ACTUALIZAREA-METOD Ă SPECIFIC Ă DE EVALUARE DINAMIC Ă A
EFICIEN ȚEI ECONOMICE A INVESTI ȚIILOR
8.3.1. NECESITATEA, CON ȚINUTUL ȘI PROCEDEELE ACTUALIZ ĂRII
Tehnicile de actualizare pentru evaluarea influen ței factorului timp au p ătruns de mai
mult ă vreme în practica ță rilor cu economie de pia ță . În țara noastr ă s-au vehiculat, mai ales
pe plan teoretic, unele procedee de actualizare, în domeniul investi țiilor. P ătrunderea lor în
practica economic ă a fost îns ă legat ă de necesitatea clarific ării naturii proceselor care explic ă
influen ța factorului timp asupra valorilor ob ținute sau consumate în momente diferite pe axa
timpului, a modalit ăț ilor de cuantificare și a rolului lor în exprimarea eficien ței economice a
investi țiilor. În acest sens subliniem câteva din ideile ca re se desprind din abordarea acestei
probleme în literatura noastr ă economic ă.
a) Cre șterea productivit ăț ii muncii sociale conduce la modificarea valorii re zultatelor
muncii, valorii produselor, în timp, înregistrându- se de regul ă o mic șorare a valorii, fapt care
face ca valorile prezente s ă nu poat ă fi direct, nemijlocit, comparate cu cele viitoare ci, prin
luarea în seama a “devenirii” lor în timp.
b) Corela ția dintre cre șterea productivit ăț ii muncii sociale și cheltuielile de munc ă
impun o reducere continu ă a cheltuielilor de munc ă. Acest fapt impune necesitatea de a
investi o parte din resursele prezente, disponibile , în mijloace de produc ție care, limitând
posibilit ăț ile prezente de consum, asigur ă, în viitor, avantaje concretizabile în efort de mu nc ă
mai redus; se relev ă astfel, înc ă o dat ă, necesitatea aducerii valorilor prezente și viitoare la
starea de comparabilitate.
c) În contextul legit ăț ilor dezvolt ării economiei na ționale, a func țion ării mecanismului
reproduc ției sociale, utilizarea resurselor nu constituie un proces cu derulare spontan ă,
conjunctural ă ci, constituie un proces ra țional în care cheltuielile destinate satisfacerii
nevoilor sociale de azi, trebuie dimensionate într- un context previzionar, ținând seama și de
parametrii nevoii sociale viitoare. Se impune și prin aceast ă prism ă necesitatea comensur ării
efortului depus de investitor, într-o etap ă, prin amânarea consumului, ca și efectele previzibile
din etapele viitoare, în vederea compar ării lor. Evident, pentru comparabilitate, trebuie s ă se
țin ă seama de influen țele exercitate asupra valorii, pe scara timpului.
d) Necesitatea efectu ării unor judec ăț i obiectivate se impune cu deosebire în domeniul
investi țiilor unde succesiunea dintre procesul investi țional și procesul de produc ție, respectiv
de reproduc ție etaleaz ă mai întâi efortul impus, în anumite condi ții tehnico-organizatorice și
economice, și de abia apoi, și într-o perioad ă mult mai extins ă în timp, efectele, îns ă, în
condi ții specifice proprii, m ăcar în parte, modificate. Astfel apare necesitatea asigur ării
elementelor de comparabilitate între valorile consu mate sau ob ținute, în trecut, cu cele din
prezent și viitor, ori invers.
Opera ția prin care o cheltuial ă sau un venit dintr-un an de desf ăș urare a unei ac țiuni
se recalculeaz ă în unit ăț i monetare dintr-un an de referin ță zero, se nume ște actualizare .
Conform acelea și accep țiuni, actualizarea este un mod de a ra ționa, o metod ă de calcul prin
care se faciliteaz ă estimarea m ăsurii în care frac țiunea de munc ă social ă investit ă într-o
192
anumit ă ac țiune va ține pasul sau a șa cum este de dorit va devansa ritmul general de cr e ștere
economic ă5.
Desigur , problema justific ării inegalit ăț ii dintre valorile prezente și viitoare și a
necesit ăț ii aducerii lor la starea de comparabilitate este m ult mai complex ă. Fără a da
extensiune trat ării ne vom opri la unele din valen țele de ordin practic pe care le comport ă
actualizarea în domeniul investi țiilor.
Actualizarea se realizeaz ă prin dou ă procedee: de compunere și discontare .
A șadar, etalarea valorilor pe axa timpului, se poate face în dou ă sensuri (direc ții).
Primul sens surprinde direc ția “în spre viitor” pe axa timpului a șa cum se poate remarca în
figura 8.1.
Fig. 8.1. Reprezentarea sensului actualiz ării prin compunere
Considerând suma S, disponibil ă din momentul t 0, ținând seama de rata anual ă de
fructificare r, aceasta devine:
în momentul t 1 S 1 = S(1+r)
în momentul t 2 S 2 = S(1+r) 2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (8.21)
în momentul t n S n = S(1+r) n
Suma actualizat ă S n este mai mare decât suma ini țial ă S. Expresia (1+r) n poart ă
denumirea de factor de compunere sau de fructificare, iar tehnica actualiz ării astfel aplicat ă
devine actualizare prin compunere . Un asemenea procedeu de actualizare devine aplica bil, în
vederea aprecierii eficien ței proiectelor de investi ții, ori de câte ori momentul de referin ță ales
pentru actualizare succede altor momente sau etape în care valorile (efort sau efecte) s-au
derulat în timp.
Al doilea sens surprinde direc ția “din spre viitor” pe axa timpului a șa cum se poate
remarca în figura 8.2.
Fig. 8.2. Reprezentarea sensului actualiz ării prin discontare
5 Buhu ș P., Locul și rolul actualiz ărilor în optimizarea eficien ței ac țiunilor tehnico-economice , în Revista
economic ă, nr. 39, 1978, p. 12. Sa
t0 t 1 t2 … t i … t n TRECUT PREZENT VIITOR
S Sa
S
t
S S
Sa
t0 t 1 t2 … t i … t n TRECUT PREZENT VIITOR
Sa
t
193
Considerând o sum ă disponibil ă sau pl ătibil ă în viitor în momentul tn și ținând seama
de rata anual ă de fructificare “ r”, a unei unit ăț i b ăne ști se pune întrebarea care este valoarea
prezent ă (actual ă) a acestei sume?
Ra ționamentul este urm ătorul: dac ă o unitate b ăneasc ă disponibil ă în prezent, devine
în condi țiile ratei de fructificare r, peste n ani: (1+ r) n, atunci, o unitate b ăneasc ă disponibil ă în
anul tn va reprezenta în prezent acea sum ă x care multiplic ă cu (1 +r) n să fie egal ă cu 1, deci:
x(1+r) n = 1 (8.22)
de unde ob ținem: ( )( )n
nr
rx−+=
+= 1
11 (8.23)
Suma actualizat ă S a este mai mic ă decât suma ini țial ă S. Expresia nr)1 (1
+ sau
()nr−+1, poart ă denumirea de factor de discontare (sau factor de actualizare), servind
actualiz ării prin discontare .
Dac ă ne situ ăm într-un moment de referin ță t 0 și dorim s ă afl ăm valoarea a unor sume
S1, S 2, …S n disponibile sau pl ătibile în unul din momentele t1, t2…t n și ținând seama de rata de
actualizare (discontare) r, atunci:
S1 din momentul t1 devine în momentul t 0: ( )rSa S+=11
1 1 ;
S2 din momentul t2 devine în momentul t 0: ( )2 2 211
rSaS
+= ;
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (8.24)
Sn din momentul tn devine în momentul t 0: ( )n n nrSaS
+=
11;
8.3.2. FUNDAMENTELE ACTUALIZ ĂRII
Este clasic ă afirma ția c ă rata dobânzii este o dona ție a pie ței financiare care exprim ă o
preferin ță ținând seama de timp, care remunereaz ă ab ținerea de la consum și care comport ă o
form ă de risc 6. Rata dobânzii este o rat ă de schimb între valorile monetare actuale și valorile
monetare viitoare, este o rat ă de transformare a valorii banilor în timp. Ea refle ct ă o preferin ță
referitoare la timp și exprim ă o atitudine invers ă fa ță de risc, aspecte pe care se
fundamenteaz ă teoria și practica actualiz ării.
În cadrul deciziei financiare pe termen lung calcu lele financiare constituie o
necesitate. Asemenea calcule, sunt, dup ă caz, statice sau dinamice. În cazul calculelor
financiare dinamice se utilizeaz ă metoda dobânzii simple sau metoda dobânzii compuse .
Se accept ă faptul c ă valoarea unui activ financiar variaz ă în timp întrucât se folosesc
expresii financiare diferite: valoarea nominal ă, valoarea actual ă și valoarea viitoare în func ție
de cazul de referin ță . Valoarea nominal ă este valoarea activului financiar în ziua la care se
efectueaz ă calculul și constituie baz ă pentru determinarea dobânzilor. Valoarea actual ă este
egal ă cu valoarea nominal ă diminuat ă cu dobânda corespunz ătoare dintre momentul efectu ării
calculelor și momentul actual. Valoarea viitoare reprezint ă valoarea nominal ă influen țat ă cu
dobânda aferent ă într-o anumit ă perioad ă de timp viitoare.
Calculele financiare dinamice presupun actualizare a fie prin metoda dobânzii simple,
fie prin metoda dobânzii compuse. Elementele (m ărimile) de calcul sunt: capitalul (suma) – S;
rata dobânzii (rata de fructificare) – r și durata (timpul) – t.
6 Levasseur M., Quintart A ., Finance , Editura Economica, Paris, 1992, p. 284.
194
Rela țiile dintre valori, ratele dobânzii și timp, evolueaz ă și se prezint ă diferit în cazul
actualiz ării prin compunere (acumulare), figura nr. 8.3.A fa ță de cazul actualiz ării prin
discontare, figura nr. 8.3.B.
Rela ția între rata dobânzii și timp ilustrat ă în graficul din figura nr. 8.3 eviden țiaz ă
dou ă aspecte, astfel 7: a) cu cât rata dobânzii este mai ridicat ă cu atât valorile viitoare sunt mai
importante și valorile actuale sunt mai reduse și b) cu cât timpul este mai lung, cu atât valorile
viitoare sunt mai ridicate și valorile actuale sunt mai reduse.
A. Actualizare prin COMPUNERE (ACUMULARE)
Fig. 8.3.A. Rela ția între rata dobânzii și timp
B. Actualizare prin DISCONTARE
Fig. 8.3.B. Rela ția între rata dobânzii și timp
8.3.2.1. MECANISMUL DOBÂNZII SIMPLE
Se axeaz ă pe faptul c ă numai capitalul plasat în cadrul unei perioade est e replasat,
pentru valorificare, în perioada urm ătoare, dobânda fiind retras ă din circuitul de valorificare.
Presupune un calcul simplu dup ă rela ții de aritmetic ă financiar ă, respectiv ponderarea valorii
capitalului cu rata dobânzii și cu timpul.
Se pot astfel eviden ția trei rela ții de ordin teoretic dup ă cum urmeaz ă:
7 Levasseur M., Quintart A., Op. cit ., p. 300.
1uv
Rata r Valoare
viitoare Valori viitoare și rata
dobânzii
1uv
Timp Valoare
viitoare Valori viitoare, rata
dobânzii și timp r cre ște
r = 0%
Valori actuale și rata
dobânzii
1uv
Rata r Valoare
actual ă Valori actuale, rata
dobânzii și timp
1uv
Timp Valoare
actual ă
r=0%
r=cre șt
e
195
-suma total ă anual ă a dobânzii ( Da) ob ținut ă pe baza unei rate a dobânzii anuale
simple ( r), la capitalul plasat ini țial ( So):
rSD⋅=0a (8.25)
– suma total ă a dobânzii ( D), aferent ă ratei dobânzii anuale simple (r) pentru capitalul
plasat ini țial ( So):
r tSD ⋅⋅=0 (8.26)
– suma total ă ( St) ob ținut ă prin plasarea capitalului ini țial ( So), pe o perioad ă de timp
(t) la rata de dobând ă anual ă simpl ă ( r):
()[]()r tSSr tSSt ⋅⋅+=⋅+=0 0 01 (8.27)
Mecanismul dobânzii simple se utilizeaz ă pentru determinarea plasamentelor sau
împrumuturilor pe pia ța monetar ă, calculul cupoanelor aferente obliga țiunilor, rescontarea
efectelor de comer ț, etc. Calculul se efectueaz ă asupra unui capital constant. Concluzia care se
degaj ă este aceea c ă varia ția valorii unui plasament este propor țional ă cu varia ția ratei
dobânzii în timp.
Un exemplu : Posesorul unui capital în sum ă de 1.000.000 lei, pentru a-l valorifica, î și
pune problema plas ării capitalului la o rat ă a dobânzii simple de 10 %, pe o perioad ă de 1, 2,
… 10 ani. Se cere s ă se calculeze ce dobânzi poate ob ține și care va fi câ știgul s ău dup ă 10
ani?
Rezolvarea problemei impune calcule secven țiale, dup ă cum urmeaz ă:
a) calculul dobânzii ( Da) pentru fiecare an va fi:
000 .1000 10 , 0000 .000 . 10 =⋅ =⋅=rSDa lei;
b) capitalul plasat anual va fi tot de 1.000.000 lei;
c) la sfâr șitul celor 1, 2, …, 10 ani, suma dobânzilor total e va fi egal ă cu valoarea capitalului
plasat, în condi țiile în care dobânzile anuale nu au fost plasate în anul urm ător pentru a
produce dobânzi;
d) la finele fiec ărui an (1, 2, …, 10), câ știgul de țin ătorului de capital va fi egal cu capitalul
plus dobânda din acel an, adic ă succesiv cu 1.100.000 lei, 1.200.000 lei, …, 2.0 00.000 lei.
8.3.2.1.1. ACTUALIZAREA PRIN COMPUNERE (ACUMULARE) LA RATA DOBÂNZII SIMPLE
Se axeaz ă pe rela ția de baz ă a mecanismului dobânzii simple, respectiv:
()[]()r tSSr tSSt ⋅⋅+=⋅+=0 0 01 , facilitând efectuarea a dou ă aplica ții vizând determinarea a
doi parametri, t si r, astfel cum reiese din cazuri le care urmeaz ă:
Cazul 1 . La ce rat ă a dobânzii anuale simple trebuie plasat azi un cap ital în sum ă de
833.000 lei pentru a ob ține o suma de 1.000.000 lei, în 2 ani?
Rezolvarea cazului presupune determinarea ratei dob ânzii, plecând de la rela ția de baz ă a
dobânzii simple, respectiv:
()[]()r tSSr tSSt ⋅⋅+=⋅+=0 0 01 , adic ă:
1.000.000 = 833.000 + ) 2000 .833 ( r⋅⋅
de unde ,
196
r =
00
S tSSt
⋅−, adic ă r = %10 000 .666 .1000 .167
000 .833 2000 .833 000 .000 . 1= =⋅−
Cazul 2 . Pe ce perioad ă de timp va trebui plasat ă suma de 833.000 pentru a ob ține
suma de 1.000.000 lei la rata dobânzii anuale simpl e de 10 %?
Rezolvarea cazului presupune determinarea parametru lui t, din rela ția de baz ă, astfel:
t =
00
SrSSt
⋅−, adic ă t = 000 .833 10 .0000 .833 000 .000 . 1
⋅− = 2 ani.
8.3.2.1.2. ACTUALIZAREA PRIN DISCONTARE LA RATA DOB ÂNZII SIMPLE
Valoarea actual ă este inversul valorii compuse (capitalizate).
Valoarea actual ă S0 reprezint ă suma care, fiind plasat ă cu dobânda compus ă la rata
egal ă cu r, genereaz ă sau a generat, dup ă o perioad ă de t ani, un capital St. Pentru a determina
valoarea actual ă S0, a sumei St, în condi țiile expuse, este suficient ă inversarea rela ției de baz ă
(utilizat ă în cazul capitaliz ării – compunerii cu rata dobânzii simple) astfel:
So = S t )(11
r t⋅+ (8.28)
Un exemplu : Ce sum ă trebuie plasat ă azi la rata dobânzii anuale simple de 10 %, pentru a
ob ține 1.000.000 lei, în 1, 2, …, 10 ani?
În rezolvarea cazului se are în vedere rela ția de baz ă: ()[]r tSSt ⋅+=10 , din care,
pentru a determina valoarea S o se actualizeaz ă prin discontare și se extrage valoarea acestui
parametru astfel:
So = )] (1 [r tSt
⋅+
In cazul concret se atribuie variabilei t valorile (1, 2, …, 10) astfel c ă pentru : t = 1 So =
)] 10 . 01 (000 .000 . 1 [000 .000 . 1
⋅+ = 909.090 lei
t = 2 So = )] 10 . 02 (000 .000 . 1 [000 .000 . 1
⋅+ = 833.333 lei
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
t = 10 So = )] 10 . 010 (000 .000 . 1 [000 .000 . 1
⋅+ = 500.000 lei
8.3.2.2. MECANISMUL DOBÂNZII COMPUSE
Rata dobânzii, ca rat ă de schimb sau de transformare între valorile monet are actuale și
viitoare, joac ă un rol “echivalent” în dou ă sensuri deja expuse în cadrul mecanismului
dobânzii simple și anume:
a) de cot ă, fapt care permite traducerea valorilor actuale în valori viitoare, prin
procedeul compunerii (sau acumul ării):
b) de raportare (etalare) a valorilor viitoare în valori actuale, fapt care desemneaz ă
procedeul discont ării (actualizare prin discontare).
197
Mecanismul dobânzii compuse ia în considerare ceri n țele determin ării valorii viitoare,
prin procedeul compunerii (capitaliz ării) sau a valorii actuale, prin procedeul discont ării.
Dublul rol al transform ării valorilor b ăne ști, prin mecanismul dobânzii constituie
fundamentul primordial al evalu ării financiare, pentru luarea deciziilor de investi ții.
8.3.2.2.1. ACTUALIZAREA PRIN COMPUNERE, PE BAZA DOB ÂNZII COMPUSE
A. Actualizarea prin compunere (capitalizare) a uno r sume variate, pe baza
dobânzii compuse
Dobânda compus ă constituie efect al fructific ării dobânzii ob ținute în perioadele
anterioare, prin ad ăugarea acesteia la capitalul care se plaseaz ă în perioadele viitoare.
Mecanismul actualiz ării pe baza dobânzii compuse demonstreaz ă c ă un capital actual
dac ă este plasat va produce dobânzi.
Actualizarea prin compunere pe baza dobânzii compu se se caracterizeaz ă prin faptul
că la începutul fiec ărui an la suma capitalului se adaug ă dobânda produs ă în cursul perioadei
precedente.
Demersul metodologic poate fi formalizat.
Considerând suma capitalului S, rata anual ă a dobânzii r și perioada de timp de n ani,
atunci dobânda aferent ă primului an va fi: S⋅r. La finele primului an, valoarea compus ă a
capitalului, va fi:
()rSrSS +=⋅+ 1.
În al doilea an suma capitalizat ă va fi:
()()r rSrS +++1 1 ,
iar acest demers repetabil pân ă la finele anului n, se prezint ă în tabelul nr. 8.1.
Calculul dobânzii capitalizate pe baza dobânzii com puse
Tabelul 8.1.
Anul Suma la
începutul
anului Dobânda
anual ă Valoarea capitalizat ă
(compus ă)
1 S S r S+S r = S (1+ r)
2 S (1 + r) S (1 + r)r S (1+ r) + S (1+ r) r= S (1 + r) 2
3 S (1 + r) 2 S (1 + r) 2r S (1 + r) 3
. . . .
. . . .
. . . .
n S (1 + r) n-1 S (1 + r) n-1 r S (1+ r) n
Prin urmare suma capitalizat ă Sn pentru o perioad ă de n ani va fi:
Sn = S (1 + r) n, (8.29)
unde (1 + r) n constituie factorul de compunere (actualizare) simpl ă.
Ilustrarea acestui mecanism are în vedere câteva c azuri reprezentative.
Cazul 1 . Care va fi dobânda într-un an pentru 1.000.000 le i plasa ți la o rat ă r, egal ă cu
10%?
Calculul se va efectua astfel:
() () 000 .100 . 110 , 01000 .000 . 1 11 1
01 =+ =+=rSS lei.
Cazul 2 . Care va fi suma ob ținut ă pentru 1.000.000 lei plasa ți pe o perioad ă de 2 ani,
cu o rat ă variat ă a dobânzii, respectiv, în primul an r 1=10%, iar în al doilea an r 2=12%?
198
Calculul se va efectua astfel:
()[]()1
2 11
1 0 2 1 1 rSrSS +=+= ;
() () 000 .232 . 112 , 01000 .100 . 110 , 01000 .000 . 11 1
2 =+ =+ =S lei,
sau
()()1
21
1 02 11 rrSS ++= ;
()() 000 .232 . 112 , 0110 , 01000 .000 . 11 1
2 =+ + =S lei.
Cazul 3 . Care va fi suma ob ținut ă pentru 1.000.000 lei plasat azi, la o rat ă r, egal ă cu
10%, în doi ani succesivi?
Calculul se va efectua astfel:
()()()2
02 1
02 1 11 rSrrSS +=++= ;
adic ă,
()() ()2 2 1
2 10 , 01000 .000 . 110 , 0110 , 01000 .000 . 1 + =+ + =S ;
000 .210 . 121 , 1000 .000 . 12 =⋅ =S lei.
Suma ob ținut ă în cazul 3 difer ă de cea ob ținut ă în cazul 2 , de și plasamentul aceleia și
sume de 1.000.000 lei s-a efectuat pentru aceea și perioad ă de timp, respectiv 2 ani, dar în cel
de-al doilea an rata dobânzii a fost diferit ă (12%, în cazul 2 și 10% în cazul 3 ).
Cazul 4 . Care va fi valoarea viitoare, la finele celui de- al treilea an, a sumei de
1.000.000 lei disponibil ă la începutul primului an, a sumei de 3.000.000 lei disponibil ă la
începutul celui de-al doilea an și a sumei de 4.000.000 lei disponibil ă la începutul celui de-al
treilea an, dac ă aceste sume vor fi plasate cu dobânda compus ă la rata anual ă de 10%?
Rezolvarea acestui caz urmeaz ă schema din figura nr. 8.4.
Timp 0 Timp 1 Timp 2 Timp 3
Anul 1 Anul 2 Anul 3
Valoarea viitoare=S a
1.000.000 3.000.000 4.000.000
4.000.000(1+0,10) 1=4.400.000
3.000.000(1+0,10) 2=3.630.000
1.000.000(1+0,10) 3=1.331.000
9.361.000
Fig. 8.4. Schema demersului actualiz ării prin compunere (capitalizare) a unor sume varia bile
pe baza dobânzii compuse
Dac ă sumele sunt disponibile la începutul fiec ărui an, calculul valorii viitoare are loc
dup ă rela ția:
()() ()1
11
10
0 1… 1 1− −
−− −++++++=h h
hh h
a rS rSrSS
() () ()
lei 000 .361 . 910 , 01000 .000 . 410 , 01000 .000 . 310 , 01000 .000 . 11 2 3
==+⋅ ++⋅ ++⋅ =aS Dac ă
sumele nu sunt disponibile decât la sfâr șitul anului efectele generate prin acumulare sunt m ai
mici, calculul valorii viitoare f ăcându-se dup ă rela ția:
()() ()h h
hh h
a rS rSrSS−
−− −++++++= 1… 1 112
21
1 ;
() () ()
lei 000 .510 . 810 , 01000 .000 . 410 , 01000 .000 . 310 , 01000 .000 . 10 1 2
==+⋅ ++⋅ ++⋅ =aS
199
B. Actualizarea prin compunere (capitalizare) a anu it ăț ilor constante, pe baza
dobânzii compuse
O suit ă de anuit ăț i constante este o serie de v ărs ăminte a unei anumite sume care se
efectueaz ă la perioade de timp regulate.
În cazul anuit ăț ilor constante pentru valori egale cu 1 și rata de actualizare egal ă cu
10% , calculul are loc dup ă schema din figura nr. 8.5.
Timp 0 Timp 1 Timp 2 Timp 3
Anul 1 Anul 2 Anul 3
Valoarea viitoare
1 1 1
1 (1+0,10) 0=1,00
1 (1+0,10) 1=1,10
1 (1+0,10) 2=1,21
()31 , 310 , 0110 , 0113
=
−+
Fig. 8.5. Schema demersului actualiz ării prin compunere (actualizare) a anuit ăț ilor constante,
cu valoarea egal ă cu 1, pe baza dobânzii compuse
Valoarea actualizat ă prin compunere a unei suite de anuit ăț i este egal ă cu suma
valorilor compuse pentru fiecare anuitate în parte.
Presupunem c ă n anuit ăț i a unei sume S sunt v ărsate în fiecare an. La originea sumei
se situeaz ă o perioad ă înaintea v ărs ământului primei anuit ăț i, iar valoarea compus ă
(actualizat ă este calculat ă dup ă v ărs ământul ultimului an. Reprezentarea grafic ă a acestui
demers se prezint ă în figura nr. 9.6.
Fig. 8.6. Reprezentarea actualiz ării prin compunere (capitalizare) pentru n anuit ăț i constante
Valoarea actualizat ă prin compunere (capitalizare) a acestei suite de a nuit ăț i de la
finele perioadelor este egal ă cu suma valorilor capitalizate pentru n anuit ăț i. Seria de anuit ăț i
este suma unei progresii geometrice deoarece ra ția ei este constant ă. Suma termenilor unei
progresii geometrice este egal ă cu
11
−−=nn
qqbS ,
unde:
S reprezint ă suma termenilor unei progresii geometrice;
b – primul termen al seriei; S S S S
S (1+r) n-
1
S (1+r) n-
2
S (1+r)
S n-1 n 2 1 0
200
q – este ra ția egal ă cu 1+r;
n – num ărul de termeni ai seriei.
În cazul general rela ția de calcul va fi:
()() ()()0 1 2 11 1… 1 1 rSrS rSrSSn n
a ++++++++=− −;
()()()() [ ]0 1 2 111… 1 1 rr r rSSn n
a ++++++++=− −;
()
rrSSn
a11−+= . (8.30)
Expresia ()
rrn11−+ poart ă denumirea de factor (coeficient ) de compunere
(capitalizare) multipl ă, fiind ilustrat ă cu dou ă cazuri sugestive.
Cazul 1 . Care ar trebui s ă fie (v ărs ământul), suma depus ă anual, cu dobânda compus ă
la rata de 12%, timp de 10 ani, pentru a constitui la finele perioadei un capital de 15.000.000
lei?
Calculul decurge astfel:
()
12 , 0112 , 01000 .000 . 15 10
0−+=S .
Factorul de compunere multipl ă fcm (1-10) este egal cu 17.548.735, deci:
735 .548 . 17 000 .000 . 15 0⋅=S ,
de unde,
47 ,762 .854 735 .548 .17 000 .000 . 15
0 = =S lei.
Cazul 2 . Care va fi capitalul acumulat de un deponent care economise ște anual suma
de 854.762,47 lei, fructificat ă cu dobânda compus ă la rata de 12%, timp de 10 ani?
Calculul decurge astfel:
()735 .548 . 17 47 ,762 .854 12 , 0112 , 0147 ,762 .854 10
⋅ =−+=nS
Sn = 15.000.000 lei.
8.3.2.2.2. ACTUALIZAREA PRIN DISCONTARE, PE BAZA DO BÂNZII COMPUSE
A. Actualizarea prin discontare a unor sume variabi le, pe baza dobânzii compuse
Determinarea valorii actuale a unei sume pl ătibile sau încasabile într-un anumit
moment (an) viitor, ține seama de m ărimea sumei ( S), de num ărul de ani ( n) între momentul
de referin ță ( tn) și cel actual ( to), precum și de rata dobânzii compuse ( r) care reflect ă gradul
de fructificare poten țial ă sau real ă a capitalului. Prin urmare, valoarea sa actualizat ă este
inversul valorii compuse. Ea reprezint ă suma recalculat ă la momentul to a sumei care, fiind
plasat ă cu dobânda compus ă la rata r pentru o perioad ă de n ani, a generat un capital Sn,
conform rela ției:
( )( )n
nn na rS
rSS−+=
+= 1
11 (8.31)
unde (1+ r) -n constituie factorul de discontare (actualizare) simpl ă.
Cazul 1. Actualizarea unei sume oarecare în variabile de timp . Care este valoarea
actual ă a sumei de 1.000.000 lei, care urmeaz ă a fi încasat ă peste un an, peste 3 ani sau 5 ani,
dac ă rata dobânzii compuse uzuale este de 12%?
201
Calculele se efectueaz ă astfel:
t = 1 an; ( )857 .892 892857 , 0000 .000 . 1
12 , 011000 .000 . 11= × =
+⋅ =aS lei
t = 3 ani; ( )780 .711 711780 , 0000 .000 . 1
12 , 011000 .000 . 13= × =
+⋅ =aS lei
t = 5 ani; ( )427 .567 567427 , 0000 .000 . 1
12 , 011000 .000 . 15= × =
+⋅ =aS lei
Cazul 2. Actualizarea unor fluxuri de valori nonconstante .
Să presupunem c ă se dispune în momentul actual de suma de 1.000.000 lei și c ă în
urm ătorii doi ani se vor primi sumele de 3.000.000 lei în anul întâi și respectiv 4.000.000 lei
în cel de-al doilea an. Se pune problema determin ării valorii actuale a acestor sume la o rat ă a
dobânzii de 10 %.Calculul valorii actuale poate fi ilustrat în figura nr.8.7
Dac ă sumele sunt disponibile la începutul fiec ărui an, calculul valorii actuale are loc
dup ă rela ția:
( )( ) ( )22
11
00
1…
1 1 rS
rS
rSSa+++
++
+=
( ) ( ) ( )057 .032 . 7
10 , 01000 .000 . 4
10 , 01000 .000 . 3
10 , 01000 .000 . 1
2 1 0=
++
++
+=aS lei
Dac ă sumele sunt disponibile la sfâr șitul fiec ărui an, calculul valorii viitoare are loc
dup ă rela ția:
( )( ) ( )33
22
11
1…
1 1 rS
rS
rSSa+++
++
+=
( ) ( ) ( )687 .393 . 6
10 , 01000 .000 . 4
10 , 01000 .000 . 3
10 , 01000 .000 . 1
3 2 1=
++
++
+=aS lei
Într-un cadru general, rela ția de calcul va fi:
( )∑
=+=n
hh h arSS
111 (8.32)
Timp 0 Timp 1 Timp2
Anul 1
Anul 2
1.000.000 3.000.000 4.000.00 0
( )010 , 01000 .000 . 1000 .000 . 1
+= Valoarea actual ă=Sa
Prezent ă
( )110 , 01000 .000 . 3272 .727 . 2
+=
( )210 , 01000 .000 . 4785 .305 . 3
+=
7.032.057
Fig. 8.7. Schema demersului actualiz ării prin discontare a unor sume variabile pe baza
dobânzii compuse.
202
B. Actualizarea prin discontare a unei suite de anu it ăț i constante, pe baza
dobânzii compuse
În cazul anuit ăț ilor constante pentru valori egale cu 1 și rata de actualizare egal ă cu
10%, calculul are loc dup ă schema din figura nr. 8.8.
Timp 0 Timp 1 Timp 2 Timp 3
Anul 1 Anul 2 Anul 3
Valoarea
actual ă
1 1 1
( )909 , 0
10 , 011
1=
+
( )826 , 0
10 , 011
2=
+
( )751 , 0
10 , 011
3=
+
()
( )486 , 2
10 , 0110 , 0110 , 01133
=
+−+
Fig. 8.8. Schema demersului actualiz ării prin discontare a anuit ăț ilor constante, cu valoarea
egal ă cu1, pe baza dobânzii compuse
Valoarea actual ă a unei suite de anuit ăț i evaluat ă la începutul seriei este egal ă cu suma
valorilor actualizate ale fiec ărei anuit ăț i.
Reprezentarea grafic ă a acestui demers pentru n anuit ăț i a unei sume S, în cadrul unei
perioade egal ă cu n ani se prezint ă în schema din figura nr. 8.9.
Fig. 8.9. Reprezentarea actualiz ării prin discontare pentru n anuit ăț i constante
Valoarea actual ă Sa a unei serii de anuit ăț i este
( ) ( ) ( ) ( )n n arS
rS
rS
rSS
++
+++
++
+=−11
11…
11
11
1 2 1; S S S S
Timpul S(1+r) –
1 S(1+r) –
2
S(1+r) –
(n -1)
S(1+r) –
n 2 n-
1 n 1
203
ceea ce reprezint ă suma unei serii de termeni în progresie geometric ă, în care primul termen
este ( )111
rS
+, comport ă n termeni și are ra ția ( )r+11.
Deci,
( ) ( )()
( )
rrr
SrrS
rr
rSSnn
n n
a+−+
=+−
=
−+−
+⋅+=111
111
1111
11
11;
()
( )nn
arrrSS
+−+=
111, (8.33)
unde ()
( )nn
rrr
+−+
111 constituie expresia factorului de discontare (actualizare) multipl ă.
Un exemplu . Un agent economic și-a propus crearea capitalului necesar realiz ării unei
investi ții evaluate la 2 miliarde de lei. În acest scop est imeaz ă repartizarea unor sume egale
(anuit ăț i) de 70 milioane lei pe an din profit, în urm ătorii 5 ani, sume care vor fi fructificate cu
o dobând ă compus ă la rata de 20% pe an. Se cere s ă se stabileasc ă dac ă se realizeaz ă astfel
capitalul necesar înf ăptuirii investi ției.
()
( )()
( )55
55
20 , 0120 , 0120 , 01000 .000 . 70
111
+−+=
+−+=
rrrSSa
Sa = 70.000.000 x 2,990.612 = 2.093.428.400 lei
Reiese c ă valoarea actualizat ă a depozitului bancar constituit din v ărs ăminte anuale
acoper ă valoarea investi ției preconizate.
8.3.2.2.3. ACTUALIZAREA PE BAZA MECANISMULUI DOBÂNZ II PE PERIOADE DIFERITE DE UN AN
Aplica țiile și generaliz ările pe baza mecanismului dobânzii compuse la actua liz ări prin
compunere (capitalizare) și prin discontare, tratate anterior, au luat în con siderare timpul ca an
calendaristic, raport ările fiind percepute ca fiind anuale. Practica demo nstreaz ă c ă adesea
raport ările (de venituri, costuri, profit, împrumuturi, et c.) sunt f ăcute la perioade diferite de
an, respectiv la trimestru, semestru etc. Ca atare s-a impus adaptarea metodologic ă în
folosirea mecanismului dobânzii la calcule de actua lizare (prin capitalizare și prin discontare).
A. Actualizarea prin compunere (capitalizare) în ca zul bonific ării dobânzii de
mai multe ori într-un an
Un exemplu . De țin ătorului unei sume de 1.000.000 lei i se ofer ă mai multe alternative
de plasare a capitalului, la o rat ă a dobânzii de 10% pe an, respectiv:
– pe un an, cu plata anual ă, semestrial ă sau trimestrial ă a dobânzii cuvenite;
– pe doi ani, cu plata semestrial ă sau trimestrial ă a dobânzii cuvenite.
Care alternativ ă este mai atractiv ă?
Rezolvarea se bazeaz ă pe mecanismul dobânzii dup ă cum urmeaz ă:
a) Suma actualizat ă a plasamentului dup ă 1 an:
()[] ()[ ]110 , 01000 .000 . 1 101 ⋅+ =×+= trSSc
204
000 .100 . 11=Sc lei.
b) Suma actualizat ă (capitalizat ă) pe un semestru:
000 .050 . 1210 , 01000 .000 . 12102 / 1 =
+ =
+=rSSc lei.
c) Suma actualizat ă (capitalizat ă) pentru 2 semestre (un an):
500 .102 . 1210 , 01000 .000 . 1212 2
01 =
+ =
+=rSSc lei.
d) Suma actualizat ă (capitalizat ă) a plasamentului, pe doi ani, prin semestrialitate :
506 .215 . 1210 , 01000 .000 . 1214 4
02 =
+ =
+=rSSc lei.
e) Suma actualizat ă (capitalizat ă) a plasamentului, pe doi ani, prin timestrialitate :
403 .218 . 1410 , 01000 .000 . 1418 8
02 =
+ =
+=rSSc lei.
Câteva observa ții:
– dobânda la capitalul plasat pe un an (de 100.000 lei) este mai mic ă fa ță de cea bazat ă
pe semestrialitate (102.500 lei), datorit ă cuprinderii în procesul de valorificare a dobânzii
cuvenite pentru semestrul 1, înc ă în cursul aceluia și an, adic ă în semestrul al doilea;
– situa ția se repet ă în cazul plasamentului pe o perioad ă de 2 ani, unde dobânda
calculat ă pe baza trimestrialit ăț ii (de 218.403 lei) este mai mare decât cea bazat ă pe
semestrialitate (de 215.506 lei);
– prin generalizare se ajunge la rela ția de actualizare prin compunere (capitalizare):
st
nsrSS
+=10 (8.34)
în care:
s, reprezint ă perioada subanual ă (zi, lun ă, trimestru, semestru);
t – anul;
– dac ă plata dobânzii (bonificarea) ar avea loc zilnic, r ela ția de mai sus poate fi scris ă
astfel:
t
nrSSt⋅
+=365
0365 1 . (8.35)
Concluzia este c ă valoarea capitalizat ă este de atâtea ori mai ridicat ă, de câte ori
num ărul de v ărs ăminte (bonific ări ale dobânzii) pe un an este mai mare și cu cât num ărul de
ani este mai mare.
B. Actualizarea prin discontare în cazul bonific ării dobânzii de mai multe ori
într-un an
Știind c ă discontarea este opera ția invers ă capitaliz ării și reluând date din exemplul
ilustrat în ipoteza compunerii (capitaliz ării), se pune problema de a stabili valoarea actual ă în
condi țiile expuse.
a) Suma actualizat ă prin discontare, pe un an:
( )[ ]000 .000 . 110 , 01000 .100 . 1
11=+=⋅+=t rSc Sa lei.
b) Suma actualizat ă prin discontare, pe un semestru:
205
000 .000 . 1
210 , 01000 .050 . 1
212 / 1=
+=
+=rSc Sa lei.
c) Suma actualizat ă pe an, prin discontare, cu dobânda bonificat ă pe fiecare semestru:
000 .000 . 1
210 , 01500 .102 . 1
212 21=
+=
+=
rSc Sa lei.
d) Suma actualizat ă prin discontare, pe 2 ani, cu dobânda bonificat ă semestrial:
000 .000 . 1
210 , 01506 .215 . 1
214 42=
+=
+=
rSc Sa lei.
e) Suma actualizat ă prin discontare, pe 2 ani, cu dobânda bonificat ă trimestrial:
000 .000 . 1
410 , 01403 .218 . 1
418 82=
+=
+=
rSc Sa lei.
Generalizând, se poate aprecia c ă valoarea actual ă a unei sume Sn la primire, dup ă t
ani, știind c ă dobânzile sunt percepute de s ori pe an, se determin ă conform rela ției:
st n
a
srSS
+=
1 (8.36)
Valoarea actual ă este mai redus ă cu cât num ărul de v ărs ăminte (bonific ări) de dobânzi
pe an este mai ridicat și cu cât num ărul de ani, lua ți în calcul este mai mare.
C. Determinarea ratei dobânzii anuale efective
Rata dobânzii efective (reale sau echivalente) are temei justificat de “randamentul”
opera ției de bonificare a dobânzilor pe segmente de timp, perioade, subanuale, fa ță de rata
anual ă a dobânzii. Este o rat ă anual ă efectiv ă, real ă k, diferit ă de rata nominal ă anual ă.
Ca model general rata dobânzii reale k în cazul do bânzilor bonificate (v ărsate) de s ori
pe an pentru o rat ă anual ă a dobânzii r se exprim ă prin rela ția:
11−
+=s
srk (8.37)
8.3.2.2.4. MECANISMUL DOBÂNZII APLICAT LA RAMBURSAR EA ÎMPRUMUTURILOR
Rambursarea împrumuturilor poate avea loc, în prin cipiu, în dou ă moduri:
a) integral , la finele perioadei pentru care a fost acordat, p rin alimentarea periodic ă a
unui fond de capitalizare;
b) frac ționat , pe baza unor anuit ăț i constante.
Mecanismul dobânzii comport ă o adaptare specific ă pentru determinarea fondului de
capitalizare și respectiv a fondului de amortizare a împrumutului .
A. Rambursarea integral ă la finele perioadei
Pentru un împrumut contactat în momentul 0, la înc eput de an, se constituie la finele
fiec ărui an, prin v ărs ăminte (alimentare) un fond de capitalizare pe seama c ăruia va fi
206
rambursat împrumutul la finele anului t. Sub aspect metodologic problema este invers ă
capitaliz ării (acumul ării) unor anuit ăț i constante. Ca atare rela ția de calcul, în cazul general va
fi:
( )11−+=n ncrrSS (8.38)
Expresia ( )11−+nrr (8.38) se nume ște factor de capitalizare (inversul factorului de
compunere (acumulare) multipl ă.
Exemplu . Care va fi capitalizarea anual ă pentru rambursarea unui împrumut în sum ă
de 10.000.000 lei contractat pe o perioad ă de 3 ani cu o rat ă anual ă a dobânzii de 10%?
Aplicând formula de mai sus vom avea:
( )302114803 , 0000 .000 . 10
1110 , 0000 .000 . 10 ⋅ =
−+=n crS
Sc = 3.021.148 lei/an
Verificarea calculului:
()9 ,999 .999 . 931 , 303 ,148 .021 . 310 , 010,10 103 3.021.148, 3
=⋅ =−+⋅ lei
B. Rambursarea frac ționat ă prin anuit ăț i constante
Pentru un împrumut contractat la începutul anului 0, pentru o perioad ă de n ani, cu o
rat ă anual ă a dobânzii egal ă cu r se pune problema stabilirii unei sume constan te (anuit ăț i) A,
de rambursat la finele fiec ărui an, astfel ca la sfâr șitul anului n, împrumutul s ă fie restituit
integral.
Formula general ă de calcul este:
()
( )111
−++=nn
nrrrSA (8.39)
în care:
A, reprezint ă anuitatea, care include rata de rambursat a împrum utului (capitalului) și
dobânda la împrumut;
Expresia ()
( )111
−++
nn
rrr (9.39) se nume ște factor de acumulare și reprezint ă, în fapt,
inversul factorului de actualizare (discontare) mul tipl ă.
Exemplu . Care va fi anuitatea (rata de rambursat) a unui î mprumut în sum ă de
10.000.000 lei, contractat pe o perioad ă de 3 ani, la o rat ă anual ă a dobânzii de 10%?
Aplicând formula de mai sus vom avea:
()
( ) 331 , 01331 , 0000 .000 . 10
110 , 0110 , 0110 , 0000 .000 . 10 33
⋅ =
−++=A
A = 10.000.000 ·0,402114803 = 4.021.148 lei.
Se constat ă c ă acest sistem de rambursare a împrumutului genereaz ă un surplus de
dobând ă reflectând cumul pe soldurile restante succesive.
207
8.3.2.2.5. ANALIZA COMPARATIV Ă A MECANISMULUI DOBÂNZII
Analiza comparativ ă a dobânzii simple și a dobânzii compuse eviden țiaz ă faptul c ă în
aplica ții, ambele metode conduc la rezultate cifrice mai m ari.
Pe de alt ă parte, dobânda simpl ă este mai stimulativ ă decât dobânda compus ă, pentru
împrumut ător, și deci mai costisitoare pentru împrumutat, dac ă perioada este mai mic ă de un
an. Din contr ă, aceasta este mai pu țin stimulativ ă pentru perioada de peste un an. O identitate
perfect ă se înregistreaz ă, între cele dou ă metode, în cazul în care perioada de referin ță este de
un an a șa cum se reflect ă grafic în figura nr. 9.10 8.
Fig 8.10. Evolu ția valorii acumulate cu dobând ă compus ă
În cazul dobânzii simple evolu ția valorii viitoare, compuse corespunde unei drepte
conform rela ției:
()[]0 0 1 VtrVrtVVtt +××=×+= , (8.40)
respectiv, rela ției y = ax + b , (8.41)
în care:
y = V t, adic ă valoarea viitoare acumulat ă;
a = r ⋅ V0 (constant ă);
x = t (variabil ă);
b = V 0 (constant ă).
În cazul dobânzii compuse evolu ția valorii viitoare se conformeaz ă unei curbe
exponen țiale conform rela ției:
()t
k vt rVV +=1, (8.42)
respectiv rela ției de forma: y = c ·dx, (8.43)
unde:
y = V vt , adic ă valoarea viitoare acumulat ă;
b = V k (constante)
d = 1+r (constant ă);
x = t (variabil ă).
8.4. ELEMENTELE ACTUALIZ ĂRII
Aplicarea tehnicii de actualizare implic ă trei elemente și anume: 1. Șirul de valori; 2.
Rata de actualizare; 3. Momentele de referin ță .
1. Șirul de valori sau valorile supuse actualiz ării pot avea con ținut, semnifica ții și
determin ări variate. Pentru domeniul investi țiilor se remarc ă: valoarea investi țiilor e șalonate
8 Levasseur M., Quintart A., Op. cit ., p. 312-313. Valor
i Vv
Vt
1 t V0(1+r) =
V(1+r)
0
208
pe ani; costurile anuale și veniturile anuale aferente exploat ării obiectivului; amortismentul și
desigur profitul din exploatare sau fluxurile de li chidit ăț i (de trezorerie) sau de numerar.
Estimarea lor are loc la parametrii cer ți, pentru perioada expirat ă. Pentru un orizont
prospectiv evalu ările ipotetice genereaz ă variante de analiz ă comparativ ă.
2. Rata de actualizare reprezint ă expresia cifric ă (procent sau coeficient) cu care se
opereaz ă în calculele de actualizare. Ea reflect ă gradul sau poten ța de fructificare a unei
unit ăț i sau a o sut ă de unit ăț i b ăne ști pe parcursul unei perioade de timp, de regul ă un an.
Rata de actualizare apare ca expresie a unei poten țiale sau reale “remuner ări” a banilor
în raport cu modul și contextul utiliz ării și deci valorific ării lor, în timp. Sub acest aspect rata
de actualizare poate avea inciden ță cu rata dobânzii, cu costul (rata) capitalului, cu rata
eficien ței economice la nivelul întreprinderii, ramurii de activitate, economiei na ționale, cu
rata profitului, cu normativul eficien ței economice a investi țiilor, dac ă un asemenea indicator
a fost statuat etc.
Rata sau coeficientul de actualizare a suscitat ex prim ări de opinii variate și
controversate. Problematica ratei de actualizare a fost formalizat ă de economi ști ca
J.M.Keynes, P.A.Samuelson, Irving Fischer și al ții, în contextul economiei de pia ță 9. Ea a fost
în parte negat ă de unii autori 10 în timp ce al ții au apreciat-o, contribuind la sus ținerea și
dezvoltarea aplica țiilor, chiar și în condi țiile economiei etatiste și de tranzi ție la economia de
pia ță 11 .
Rata de actualizare are un dublu rol întrucât:
a) permite compararea valorilor (cheltuieli și venituri) din perioade de referin ță
diferite, ca fluxuri etalate, actualizate la un anu mit moment pe axa timpului;
b) serve ște la exprimarea eficien ței economice a proiectului (cu deosebire prin
intermediul ratei interne de rentabilitate) întrucâ t investitorul poate face compara ția cu
exigen țele sale minimale și deci poate accepta sau poate respinge un proiect. Ca urmare, unii
autori 12 au sesizat just necesitatea în țelegerii faptului c ă rata (sau coeficientul) de actualizare 13
este de mai multe feluri în raport cu func ția pe care o îndepline ște și anume:
– rata de actualizare criteriu;
– rata intern ă de (eficien ță economic ă) rentabilitate;
– rata normat ă sau rata normal ă.
Fiind de acord cu existen ța mai multor rate de actualizare apreciem c ă rolul lor trebuie
interpretat astfel:
– Rata de actualizare – criteriu trebuie interpretat ă ca fiind cea utilizat ă pe plan practic
în evaluarea și actualizarea proiectelor. Da, ea trebuie s ă fie încadrat ă în orient ările de politic ă
economic ă a firmei, semnificând m ăsura în care un proiect sau altul poate fi apreciat , prin
actualizare, cu o rat ă mai ridicat ă sau mai redus ă în condi țiile unei anumite derul ări în timp, a
efortului și efectelor de investi ții, ca și în func ție de contextul mai larg asigurat de coeficientul
normativ de eficien ță economic ă a investi țiilor, sau de rata costului mediu ponderat al
capitalului posibil a fi apreciat ca având rolul un ei rate de actualizare normate sau normale.
Rata de actualizare – criteriu variaz ă tinzând spre apropierea de rate de actualizare car e
egalizeaz ă efortul (de investi ții și de produc ție) cu efectele de exploatare, (ambele șiruri de
9 Peumans H., Theorie et practique des calculs d’investissement , Dunod, Paris, 1967, p. 120; Levasseur M.,
Quintart A ., Finance , Edit. Economica, Paris, 1990, p.
10 Siclovan Gh., Eficien ța economic ă, Edit. Academiei, Bucure ști, 1974, p.113.
11 Românu I., Econometrie cu aplica ții la eficien ța investi țiilor , Editura știin țific ă și enciclopedic ă, Bucure ști,
1975, p. 303; C ămăș oiu I., Investi țiile și factorul timp , Edit. politic ă, Bucure ști, 1975, pp. 69-78; Cistelecan L.,
Procesul investi țional , Edit. Academiei, Bucure ști, 1983, p.136 și urm.; Cocri ș V., Isan V., Economia afacerilor ,
Edit. Graphix, Ia și, 1975, p.135 și urm.
12 Cămăș oiu I., Op. cit, pp.70-73.
13 No țiunea de rat ă se folose ște atunci când expresia cifric ă cu care se actualizeaz ă este redat ă în procente, iar cea
de coeficient atunci când expresia respectiv ă este redat ă cifric fa ță de 1.
209
mărimi efort-efecte, fiind derulate în timp). Ea poat e indica necesitatea unor ajust ări ale
solu țiilor pe care le implic ă proiectul pentru ca astfel evalu ările s ă capete o evolu ție dorit ă, a șa
încât la “preten ția” de actualizare (de fructificare) cu o anumit ă rat ă-criteriu, proiectul s ă
răspund ă favorabil. Altfel spus, atribuim acestei rate de a ctualizare rolul de a “sonda” gradul
de fructificare pe care-l admite proiectul în condi țiile unui efort de investi ții determinat de
solu țiile adoptate, a unui efort și a unor efecte deci, cu un anumit volum și o anumit ă evolu ție
a lor în timp, astfel încât s ă se asigure acoperirea efortului pe seama efectelor prezumate.
Rata de actualizare criteriu se folose ște pentru actualizarea parametrilor valorici ai
proiectelor de investi ții: venituri, cheltuieli de investi ții, cheltuieli de exploatare sau direct, a
fluxului net de trezorerie (cash flow) pe o perioad ă de referin ță , în ideea determin ării valorii
actuale nete ( VAN ) pentru proiectul respectiv la rata luat ă în calcule.
Unii autori 14 identific ă rata de actualizare criteriu doar în ipoteza actua liz ării
parametrilor valorici a cel pu țin dou ă proiecte, considerând drept rat ă criteriu acea rat ă de
actualizare la care VAN este aceea și(sau sensibil apropiat ă) la ambele proiecte. Apreciem c ă
rolul acestei rate de actualizare este acela de a t esta comportamentul proiectelor cu ajutorul
VAN . Astfel, testarea chiar pentru un singur proiect s e face cu cel pu țin dou ă rate criteriu, una
“minim ă” și alta “maxim ă”, urmând ca între cele dou ă rate de actualizare s ă se identifice rata
intern ă de rentabilitate.
Rata intern ă de rentabilitate este acea rat ă de actualizare la care valoarea actualizat ă a
veniturilor unui proiect de investi ții este egal ă cu valoarea actualizat ă a costurilor(de investi ții
și de exploatare) proiectului. Este deci rata de act ualizare la care valoarea actualizat ă net ă este
nul ă ( VAN= 0). Ea are semnifica ția unui prag al eficien ței economice, pe care proiectul îl
atinge și se stabile ște prin interpolare între dou ă rate de actualizare criteriu (una minim ă și alta
maxim ă). Dup ă p ărerea noastr ă rata intern ă de rentabilitate are un nivel cifric rezultat și nu
unul aleator precum îl poate avea rata de actualiza re criteriu.
Asupra modului de calcul și a func țiilor ratei interne de rentabilitate vom insista cu
ocazia trat ării indicatorilor dinamici din rândul c ărora face parte.
Rata normat ă sau “normal ă” de eficien ță economic ă, credem c ă trebuie interpretat ă
cu sensul de normativ de eficien ță economic ă pentru domeniul de referin ță (produc ție,
investi ții, etc.). Ea trebuie s ă exprime “preten ția” investitorului într-un context prospectiv fa ță
de alocarea resurselor de care dispune societatea, în vederea înf ăptuirii unui anumit proiect
din setul de proiecte (ac țiuni) rezultate în urma formul ării op țiunilor. Rolul acestei rate trebuie
să fie acela de a servi ca mijloc de compara ție, pentru proiectele propuse și, care se vor,
încadrate în nevoia social ă. Un asemenea rol credem c ă l-ar putea avea coeficientul normativ
de eficien ță economic ă, iar în lipsa acestuia, rata costului mediu ponderat al capitalului
permanent . Este adev ărat, într-o perioad ă anterioar ă, în aprecierea eficien ței economice a
proiectelor de investi ții bazate pe finan țare din credite acordate de BIRD s-a utilizat
normativul de eficien ță economic ă având nivelul cifric de 0,15. În condi țiile unei economii
instabile, în tranzi ție, este dificil ă luarea lui în considerare. Desigur, rata costului mediu
ponderat al capitalurilor permanente , ar putea juca rolul de “normativ” ca m ărime marginal ă,
fiind posibil ă determinarea sa pe baza informa țiilor din arealul investitorului.
Cât prive ște rata “normal ă” ea constituie o rat ă a profitului fixat ă de investitor ca
fiind minim acceptabil ă pentru aprobarea proiectului 15 . Ea rezult ă din raportul între profitul
mediu anual, generat de proiect, și valoarea investi țiilor sau din raportul între profitul mediu
anual și cheltuielile medii anuale de investi ții. În ultim ă instan ță și aceast ă rat ă “normal ă”
poate fi luat ă în seam ă în analiza financiar ă a proiectelor de investi ții.
3. Momentele de referin ță , în actualizare, pot fi numeroase, pe axa timpului , dar, și
cel mai adesea, încadrate în durata de via ță a proiectului. Modul în care se deruleaz ă, în timp,
14 Cocri ș V., I șan V., Op. cit ., 137
15 Peumans H., Op. cit ., p. 131.
210
efortul și efectele investi țiilor ca și scopul aplic ării tehnicilor de actualizare, favorizând
analiza și decizia, recomand ă în mod deosebit ca fiind reprezentative, pentru re ferin ță în
vederea actualiz ării urm ătoarelor momente:
– momentul formul ării și argument ării op țiunilor (M fo );
– momentul lu ării deciziei tehnico–economice (M dp );
– momentul lu ării deciziei financiare (pentru constituirea bugetu lui de finan țare (M df );
– momentul începerii construc ției obiectivului (M îc );
– momentul punerii în func țiune a obiectivului (M pf );
– momentul scoaterii din func țiune a obiectivului (M sf ).
Principalele momente de referin ță în vederea actualiz ării, pot fi reprezentate grafic, pe
axa timpului, a șa cum se observ ă în figura nr.8.11.
Fig. 8.11. Reprezentarea grafica a principalelor mo mente pentru actualizarea efectelor de
investi ții
în care:
V, reprezint ă venitul (încas ări brute pe ani);
Ch – cheltuieli: de proiectare ( Cp); de investi ții ( I); de exploatare ( C);
dpl – durata formul ării și argument ării op țiunii de investi ții (1,2,…,c);
df – durata proiect ării, (c+1,…,p);
dc – durata construc ției obiectivului, (p+1,…,d);
de – durata de exploatare a obiectivului, (d+1,…,D f).
Desigur, mai reprezentative, pentru calcule de actu alizare și analiza economic ă, sunt
momentul deciziei, momentul începerii construc ției obiectivului de investi ții și momentul
scoaterii din func țiune a activelor exploatate.
8.5. EVALUAREA PARAMETRILOR FINANCIARI AI PROIECTEL OR DE
INVESTI ȚII
Folosirea tehnicii de actualizare în vederea analiz ei si aprecierii eficien ței economice a
investi țiilor presupune, în prealabil, evaluarea parametril or financiari ai proiectelor de
investi ții. În acest context prezint ă interes urm ătorii parametri: valoarea investi ției, durata de
via ță economic ă a obiectivului de investi ții, valoarea rezidual ă și rata de actualizare a
proiectelor de investi ții. EXPLOATAREA OBIECTIVULUI ECONOMIC de dc dp dp
l Mfp Mdp M df Mic M pf Msf
V V 1 V2 V3 ………………………V Df
0 1,2 … c c+1 p p+1 d d+1 ……………… …… Df t
Cp1 , C p2,
…C I1, I 2, …,
I C1, C 2, C 3, . . . . . . . . . . . . . . . C Df PREGATIREA SI INFAPTUIREA
PROCESULUI INVESTITIONAL
211
1. Valoarea investi ției sau capitalul investit . Valoarea investi ției reflect ă totalitatea
capitalurilor angajate pentru achizi ționarea activelor stabilite prin proiect. În princi piu se
includ trei categorii de imobiliz ări ăn care se reg ăsesc capitalurile investite:
– Imobiliz ări necorporale în care se reg ăsesc cheltuielile de constituire (cheltuieli cu
formarea personalului, cheltuieli cu amenajarea șantierului etc.) si, pe de alt ă parte,
imobiliz ări nemateriale – achizi ții de concesiuni, brevete si licen țe, cheltuieli de cercetare-
dezvoltare etc. precum și alte cheltuieli.
– Imobiliz ări corporale în care se reg ăsesc: valoarea terenurilor, construc țiilor și
utilajelor, materialelor etc. care pot fi achizi ționate pentru punerea în func țiune a angrenajului
productiv.
– Necesarul fond de rulment, cu caracter permanent, care va permite constituirea
stocurilor de materii prime, materiale, finan țarea cheltuielilor aferente ciclului de produc ție
normal, în cazul proiectelor de investi ții noi. La entit ăț ile investitoare, în func țiune, se impune
estimarea necesarului suplimentar de fond de rulmen t, fa ță de fondul de rulment de care
întreprinderea dispune înainte de a declan șa realizarea unui nou proiect de investi ții.
Cu privire la determinarea valorii investi ției se impun anumite preciz ări astfel:
a) necesarul de fond de rulment trebuie estimat în func ție de volumul și valoarea
capitalurilor aferente imobiliz ărilor corporale, durabile, acesta reprezentând fond ul financiar
minim necesar ca resurs ă permanent ă;
b) capitalurile investite, deci valoarea investi ției se structureaz ă dup ă natura și dup ă
modul de e șalonare a lor în timp. Dup ă natur ă, în structura investi țiilor, pot fi identificate
bunurile (activele fixe) amortizabile, fapt necesar pentru întocmirea planului de amortizare și
calcul ării fluxului de venituri al proiectului.
Dup ă modul de e șalonare se poate estima durata lucr ărilor de construc ții și modul de angajare
a cheltuielilor. Prin acesta este posibil ă elaborarea planurilor plurianuale de finan țare.
Dar cu privire la evaluarea capitalului investit s e pun și unele probleme specifice,
fiscale și de oportunitate.
a) Inciden ța taxei pe valoarea ad ăugat ă, fapt care impune ca pentru bunurile ce
deschid dreptul la deducerea taxei, la evaluare s ă se deduc ă TVA care trebuie s ă fie
recuperat ă.
b) Economia la impozite . Se datoreaz ă faptului c ă unele cheltuieli investi ționale (cum
ar fi costurile cu studii de pia ță întocmite de agen ții specializate etc.) se r ăsfrâng în calculul
rezultatelor și mic șoreaz ă baza impozabil ă, ceea ce genereaz ă o economie la impozite, care
trebuie luat ă în calcule.
c) Costul oportunit ăț ii sau costul renun ță rii . Apare în cazul unor proiecte
investi ționale în care poate fi prev ăzut ă fie utilizarea unor active fixe din proprietatea
investitorului, fie a unor active fixe închiriate.
De exemplu investitorul realizeaz ă o investi ție de un miliard lei, pentru care închiriaz ă
o cl ădire pentru care va pl ăti chiria de 50.000.000 lei pe an. Veniturile proie ctului, pentru o
perioad ă de recuperare a obiectivului de 5 ani sunt estimat e la 300 milioane lei pe an. Având
în vedere costul oportunit ăț ii de 50 milioane lei pe an, care mic șoreaz ă veniturile la 250
milioane lei pe an este necesar ă previzionarea veniturilor la 250 milioane lei pe a n și
imputarea sumei de 50 milioane lei pe an costurilor proiectului.
2. Durata de via ță economic ă a investi ției constituie un concept prin care se relev ă
criteriile susceptibile a încadra proiectul, respec tiv investi ția, sub trei aspecte și anume:
– al duratei de via ță fizice a construc țiilor, cl ădirilor, echipamentelor și utilajelor,
ținând seama de factori tehnici-func ționali;
– al duratei ciclului de via ță al produselor cu implica ții asupra duratei de via ță
economic ă a proiectului;
212
– al orizontului rezonabil de previziune a venitur ilor pe care le genereaz ă proiectul de
investi ții și a valorii reziduale.
Durata de via ță economic ă, a investi ției, este dificil de stabilit deoarece depinde de
schimbarea preferin țelor consumatorilor, de apari ția unor produse și servicii concurente,
elemente greu previzibile pe mai mult de 5 ani. Dur ata de via ță economic ă nu poate fi
superioar ă duratei de via ță tehnice sau fizice a principalelor echipamente de fabrica ție, care la
rândul s ău este dependent ă de uzura fizic ă și moral ă a ma șinilor și utilajelor.
3. Veniturile investi ției . Fluxurile anuale de lichidit ăț i nete ( de trezorerie sau cash-
flow ) – reflect ă veniturile economice pe care întreprinderea le est imeaz ă din exploatarea
investi ției, ca o consecin ță a cre șterii cifrei de afaceri sau reducerii costurilor de exploatare,
dup ă caz.
Se apreciaz ă c ă fluxurile de lichidit ăț i nete constituie o alternativ ă la venituri nete,
randament economic, profit net etc., care se fundam enteaz ă pe datele contabilit ăț ii. În fapt
investitorul sper ă ca urmare realiz ării investi ției s ă recupereze, într-o perioad ă de timp
rezonabil ă, o sum ă cel pu țin egal ă cu capitalul afectat proiectului, ținând seama și de
remunerarea capitalului respectiv într-o alt ă alternativ ă de plasament 16 .
În determinarea fluxurilor de lichidit ăț i nete ale unui proiect se ține seama de valoarea
fluxurilor de capitaluri pe care investitorul le va afecta proiectului de investi ții (ca pl ăț i) și
valoarea fluxurilor de încas ări pe care exploatarea proiectului le va genera.
Fluxul de lichidit ăț i ale unui proiect include, în fapt, dou ă elemente 17 așa cum se
relev ă în tabelul nr. 9.2:
1) Excedentul brut de exploatare dup ă impozitare, care exprim ă contribu ția sau
surplusul economic al investi ției prin exploatare.
2) Economia fiscal ă asupra amortismentelor adi ționale aferente investi țiilor în active
imobilizate.
Câteva preciz ări pot fi relevante:
a. Schema pe baza c ăreia se determin ă fluxul de lichidit ăț i nete, prezentat ă în tabel, ia
în considerare cazul în care entitatea investitoare înregistreaz ă o evolu ție financiar ă
favorabil ă. În caz contrar, se opereaz ă cu excedentul brut de exploatare, înainte de impoz itare,
(EBE ).
b. Fluxul de lichidit ăț i nete a unui proiect de investi ții nu comport ă luarea în calcul a
economiei fiscale pe cheltuielile financiare, chiar dac ă un proiect de investi ții ar putea fi
finan țat integral sau par țial din împrumuturi în cadrul entit ăț ii investitoare. Și aceasta pentru
că un proiect poate fi, sau nu, rentabil sub aspect e conomic, independent de modul de
finan țare.
c. Pentru cuantificarea elementelor de calcul ale fluxului de lichidit ăț i nete este
necesar ă existen ța unui sistem corespunz ător de contabilitate analitic ă, în ideea ob ținerii unor
date și informa ții precise.
d. Valoarea economiilor fiscale pe amortismente de pinde de sistemul de amortizare
adoptat, respectiv practicat de investitor.
e. Costul finan ță rii este introdus în calcul prin rata de actualizar e care corespunde
costului mediu ponderat al capitalului.
f. Veniturile investi ției sunt, în principiu, evaluate dup ă impozitarea profitului.
16 Cocri ș V., I șan V., Economia afacerilor , vol 3, Editura Graphix, Ia și, 1995, p. 123.
17 Levasseur M., Quintart A., Op. cit ., p. 470.
213
Determinarea fluxului de lichidit ăț i nete a unui proiect de investi ții
Tabelul 8.2
Proiect de inovare sau de
extindere Proiect de ra ționalizare sau de
productivitate
1. Cifra de afaceri –
– cheltuieli variabile –
– cheltuieli fixe (f ără
amortizare și cheltuieli
financiare)=
2. Excedent brut de exploatare
(EBE) Economia de cheltuieli variabile +
Economia de cheltuieli fixe =
2. Excedent brut de exploatare
(EBE)
EBE x (1-T*)=
3. Excedent net de exploatare
(ENE) EBE x (1-T*)=
3. Excedent net de exploatare
(ENE)
Amortizarea x T *=
4. Economia fiscal ă din amortizare
(EFA) Diferen ța de dot ări în
amortizare x T *=
4. Economia fiscal ă diferen țiat ă din
amortizare (EFDA)
ENE + EFA =
5. Flux de lichidit ăț i nete sau
capacitatea de autofinan țare (cash-
flow) ENE + EFDA =
5. Flux de lichidit ăți nete sau
capacitatea de autofinan țare (cash-
flow)
Not ă: T* reprezint ă rata impozitului
(1-T*) – influen ța impozitului pe profit asupra fluxului de lichidit ăț i net.
g. În cazul întreprinderilor noi excedentele nete din exploatare sunt integral imputabile
proiectului de investi ții. În cazul proiectelor de investi ții realizate în întreprinderi existente, în
func țiune, se va calcula un flux net de trezorerie difer en țial prin compararea rezultatelor și a
cheltuielilor în cele dou ă ipoteze, de realizare și nerealizare a proiectului de investi ție.
h. Se poate aprecia c ă indiferent de tipul proiectului de investi ții, calculul fluxului
previzional de lichidit ăț i nete aferente obiectivului economic se poate efec tua cu ajutorul
rela ției:
( ) ( ) [ ]h h h h h h h Am Cex CA TAm Cex CA Fn −− −−−=*, (8.44)
în care:
Fn , reprezint ă fluxul de lichidit ăț i nete (cash-flow net);
CA – cifra de afaceri;
Cex – cheltuieli de exploatare directe sau indirecte a ferente proiectului;
Am – amortizarea;
T* – rata impozitului pe profit;
h – anul de referin ță .
4. Valoarea rezidual ă. Constituie un venit suplimentar care se adaug ă fluxului de
lichidit ăț i al proiectului în ultimul an al perioadei de expl oatare.
In principiu, determinarea valorii reziduale a unui proiect de investi ții, are în vedere
dou ă ipoteze:
a) ipoteza în care durata de via ță a obiectivului este egal ă cu durata de tehnic ă sau
fizic ă, în care caz valoarea rezidual ă este, în general, nesemnificativ ă;
b) ipoteza în care durata de via ță a obiectivului este apreciat ă ca fiind mai redus ă decât
durata tehnic ă, scontându-se realizarea unei valori reziduale la scoaterea din func țiune. Ca
urmare este posibil ă antrenarea unui flux de lichidit ăț i fiscal impozabil.
214
Valoarea rezidual ă reprezint ă o valoare probabil ă de negociere sau o valoare interesat ă
la expirarea perioadei de via ță economic ă, a unor elemente investite, estimat ă în momentul
realiz ării proiectului.
Pentru evaluarea eficien ței economice a investi ției, valoarea rezidual ă majoreaz ă
excendentul net de exploatare al ultimului an al du ratei de via ță economic ă a proiectului, dac ă
nu exist ă inten ția vânz ării activelor care au o valoare rezidual ă.
În evaluarea valorii reziduale sunt luate în consid erare:
– terenurile care, în timp, nu se depreciaz ă și au o valoare rezidual ă pozitiv ă, superioar ă
evalu ării ini țiale.
– echipamentele, a c ăror valoare rezidual ă este dat ă de veniturile ob ținute din casarea ori
vânzarea lor la scoaterea din uz, diminuate cu chel tuielile aferente opera țiunii și impozitul
aferent datorat.
– fondul de rulment recuperabil la expirarea perioa dei de func ționare a obiectivului, pe
seama lichidit ăț ilor b ăne ști existente, a crean țelor încasate și a obliga țiilor reglate.
5. Rata de actualizare . Are un rol deosebit în fundamentarea deciziilor și alegerea
variantei optime de proiect de investi ții. În primul rând, pentru c ă ea permite etalarea și
compararea valorilor (reprezentând cheltuieli sau v enituri) situate diferit pe axa timpului.
Fluxurile de valori actualizate pot servi astfel co nstruirii diferi ților indicatori dinamici
(valoarea actualizat ă net ă, coeficientul rentabilit ăț ii actualizate, etc). În acest caz rata de
actualizare este, mai ales, instrument de calcul, a vând, un caracter neutru fa ță de alternativele
proiectului de investi ții.
În al doilea rând, rata de actualizare poate avea f unc ția de instrument de m ăsurare a
rentabilit ăț ii sau eficien ței variantelor de proiect. Rata intern ă de rentabilitate, ca form ă a ratei
de actualizare are rolul de instrument de acceptare sau respingere a proiectului. De altfel,
chiar rata de actualizare criteriu utilizat ă în calcule permite selec ția variantelor de proiect
rentabile, de cele considerate nerentabile.
Desigur alegerea ratei de actualizare presupune în prealabil stabilirea de c ătre analist a
procedeului de actualizare pe care urmeaz ă s ă-l utilizeze în calcule (procedeul actualiz ării prin
compunere:-capitalizare sau procedeul actualiz ării prin discontare). Op țiunea pentru un
anumit procedeu de actualizare depinde, în principi u, de natura afacerii, de scopul urm ărit. În
cazul plasamentelor în investi ții financiare, actualizarea prin compunere este rec omandabil ă.
În cazul investi țiilor în imobiliz ări corporale, în calcule și analiz ă se impune actualizarea prin
discontare, delimit ările nefiind rigide.
Ca regul ă general ă actualizarea prin discontare este preferat ă de investitori-deciden ți
iar în acest cadru mecanismul actualiz ării și alegerii ratei de actualizare comport ă anumite
simplific ări 18 .
a) decizia de investi ții și deci calculele de actualizare impuse în acest sco p se situeaz ă
conven țional în momentul 0, sau la începutul anului 1.
b) capitalurile investite se consider ă a fi cheltuieli la începutul anului; primele
angajamente de cheltuieli au loc în momentul 0 și acestea nu se mai actualizeaz ă. Urm ătoarele
angaj ări de cheltuieli au loc la începutul anilor urm ători ( n-1);
c) fluxurile de lichidit ăț i sunt estimate la finele fiec ărui an (1,2,…,n) și prin
actualizare, sunt etalate în raport cu valoarea la momentul 0.
Problema care se pune este aceea a identific ării nivelului ratei de actualizare care s ă
permit ă admiterea sau respingerea unui proiect de investi ții.
Rata de actualizare criteriu are niveluri variabile , fiind stabilit ă de analist pentru a testa
și a cunoa ște comportamentul proiectului prin evolu ția parametrilor actualiza ți.
18 Levasseur M., Quintart A., Op. cit ., p.472.
215
În consecin ță se poate aprecia c ă rata de actualizare criteriu ar putea fi: a) o rat ă
oarecare cu nivel aleator, intuitiv; b) rata dobânz ii; c) rata medie a profitului.
a) O rat ă criteriu oarecare î și pierde caracterul de rat ă criteriu. Totu și, prin faptul c ă
permite identificarea parametrilor actualiza ți ai proiectului, indic ă pasul urm ător, actualizarea
cu o rat ă de actualizare mai mare dac ă veniturile actualizate sunt mai mari decât costuri le
actualizate sau cu o rat ă de actualizare mai mic ă dac ă situa ția este invers ă. Ea faciliteaz ă
trecerea de la demersul cantitativ (cunoa șterea comportamentului proiectului de investi ții,
testat la anumite rate de actualizare) spre cel cal itativ (determinarea indicatorilor dinamici și
aprecierea eficien ței proiectului, cu ajutorul lor).
b) Rata dobânzii, în principiu, poate fi utilizat ă ca rat ă de actualizare. Numai c ă nu
exist ă o rat ă unic ă a dobânzii. Pia ța financiar ă nu este perfect ă.
Rata dobânzii se formeaz ă ca urmare confrunt ării cererii cu oferta pe pia ța capitalurilor.
Exist ă diferen țe între rata dobânzii la împrumuturile pe termen lu ng și rata dobânzii la
împrumuturile pe termen scurt, precum și în func ție de activele financiare prin care se
concretizeaz ă plasamentele financiare, riscul asociat tranzac țiilor etc.
În aceste condi ții se apreciaz ă19 că folosirea ratei dobânzii ca rat ă de actualizare s-ar
justifica în m ăsura în care nivelul acesteia ( rd) ar include rata de randament la obliga țiunile
emise de stat (cu venit fix, acoperite și garantate de stat) care comport ă risc minim ( rrm ) și
prima de risc ( rpr ) pentru plasamente cu risc. Deci rata de actualiza re criteriu ar fi, în acest
caz, egal ă cu rata dobânzii stabilit ă astfel:
r d = r rm + r pr . (8.45)
c) Rata de rentabilitate medie pe ramur ă ar putea constitui un indiciu pentru stabilirea
ratei de actualizare, dar în anumite coordonate. Se remarc ă astfel faptul c ă înc ă în anii ’50 s-a
conturat în SUA ideea lu ării în considerare, a mediei ponderate a costurilor actuale ale
capitalurilor permanente, ca rat ă de actualizare 20 . A șa cum se remarc ă, o asemenea m ărime se
bazeaz ă pe structura financiar ă existent ă a întreprinderii și nu pe cea optimal ă. Apoi, structura
de finan țare optim ă este func ție de investi ția care urmeaz ă a se realiza și nu poate fi
determinat ă apriori.
Prin urmare, pentru a putea fi folosit ă ca rat ă de actualizare, rata rentabilit ăț ii medii ar
trebui s ă reprezinte rentabilitatea medie a capitalului pe o perioad ă mare de timp la
întreprinderi reprezentative din cadrul sectorului respectiv.
8.6. TEHNICA ACTUALIZ ĂRII
A șa cum s-a expus anterior, actualizarea are la baz ă mecanismul dobânzii (simple și
compuse) și se poate efectua prin dou ă procedee (de compunere sau capitalizare) și de
discontare. Ca urmare tehnica actualiz ării s-a adaptat corespunz ător ținând seama și de
momentul de referin ță luat în considera ție 21 .
În prezentarea tehnicii actualiz ării am luat în considerare doar doi parametri valor ici
prin care se define ște un proiect de investi ții și anume: costul sau valoarea investi ției și
veniturile nete de exploatare (fluxul net de trezor erie din exploatare), actualizarea altor
parametri (profit, costuri, amortismente) f ăcându-se la fel cu unul sau altul din cei men ționa ți.
Ca momente de referin ță am ales: momentul începerii proiect ării, momentul începerii
lucr ărilor de investi ții, momentul punerii în func țiune și momentul scoaterii din func țiune a
obiectivului.
19 Cocri ș V., I șan V ., Op. cit ., Vol. 3, p. 140.
20 Idem , p. 141.
21 Cistelecan L., Procesul investi țional , Editura Academiei, Bucure ști, 1983, p. 157 și urm.
216
8.6.1. ACTUALIZAREA EFORTULUI ȘI EFECTELOR DE INVESTI ȚII ÎN MOMENTUL
ÎNCEPERII PROIECT ĂRII
În vederea actualiz ării eforturilor și efectelor se consider ă evolu ția lor pe scara
timpului prezentat ă în figura nr. 8.12.
Fig. 8.12. Reprezentare grafic ă pentru actualizarea eforturilor și efectelor de investi ții la
momentul începerii proiect ării.
Pentru explicitarea figurii s-au folosit urm ătoarele nota ții:
v, reprezint ă momentul începerii proiect ării;
c – momentul începerii lucr ărilor de construc ții;
p – timpul necesar proiect ării;
t – momentul punerii în func țiune a obiectivului de investi ții;
d – durata necesar ă construc ției obiectivului de investi ții;
s – momentul scoaterii din func țiune a obiectivului;
Dn – durata normat ă de func ționare a activului fix;
Dt – durata total ă de evolu ție a (proiectului) obiectivului (p + d + + D n);
I – valoarea investi ției;
V – veniturile proiectului (fluxuri nete de trezorer ie).
A. Calculul investi ției actualizate se efectueaz ă astfel :
( )
( ) ( ) ( ) ( )∑
=+ + + ++=
+++
++
+=d
hh p h d p d p pv
arI
rI
rI
rII
12 21 111
11…
11
11 (8.46)
Rela ția (9.46) se folose ște în situa ția în care e șalonarea investi țiilor în timp este
neuniform ă.
Considerând ipoteza c ă investi țiile anuale (I h) sunt constante atunci:
( )
( ) ( ) ( )
+++++
+=− + 1 111… 111
11
d p hv
ar r rII
În paranteza mare avem o progresie geometric ă descresc ătoare cu ra ția r+11, (factor
de actualizare): v c t V 1 V2 VDn
V I1 I2
I
p d Dn
D Dt
217
( )
( )( )
( )
( )( )
( )
( )( )
( )d pd
hdd
p hd
p hv
a
rrrI
rrrr
rIrr
rII
+ ++
+−+=
++−+
⋅
+==
+−+−
⋅
+=
111
1111
11111111
11
11
(8.47)
Prin urmare, investi țiile totale actualizare la momentul “v” vor fi:
( )()
( )d pd
hv
arrrII+++=
11 (8.48)
Din rela ția (8.48) se poate scrie:
( )
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
( )
( ) ( )
+−+
+−+−=
+−
++−++==
+−
+=
+++
d p pp
hd p pp p
hd p p hv
a
rrrrrrIrr rrr rIrrrrII
111
11111
111111
11
( )()
( )()
( )
( )
( )( )
+⋅
+−+==
+−+−
+−+=++
p dd
hpp
d pd p
hv
a
r rrrIrrr
rrrII
11
111111
11 1
(8.49)
B. Calculul venitului net total actualizat ( pe întreaga durat ă de func ționare normat ă)
la acela și moment în cele dou ă ipoteze :
– Venituri variabile:
( )
( ) ( ) ( )
( )∑
+ + =+ ++ + + + + +
+==
+++
++
+=
nn n
D
d p hh d p hD d p D d p d pv
a
rVrV
rV
rVV
12 21 1
1111…
11
11
(8.50)
– Venituri constante:
Dac ă V1=V 2=…=V Dn , atunci putem scrie:
( )
( ) ( )
( )( ) ( )
( )hn nn
D d pD D
d p hD d p hv
a
rrrV
rr
rVr r rVV
+ + + +− + +
+−+=
+−+−
⋅
+==
+++++
+=
11 1
111111
1111… 111
11
11 1
Deci:
218
( )()
( )nn
D d pD
hv
arrrVV+ ++−+=
111. (8.51)
Rela ția (8.51) se poate descompune, pentru a ajunge la p onderarea venitului cu o
diferen ță dintre doi factori de discontare multipl ă astfel:
( )()()
( )()()
( ) ( )
( )( )
( ) ( ) ( )
( ) ( )
( )( ) ( )
( )
( )
( )( )
( )
( )
( )( )
( )
+−+−
+−+==
+
+−+−−
+−++==
++++−−
++++−==
+−
+=
+−+==
+−
++=
+− +=
++++++ +++ −+ − + −
d pd p
DD
hd pd p
DD
hDD D
d pd p d p
hD d p h Dd p
hD Dd pD
h Dd pD
hv
a
rrr
rrrVrrrr
rrrrVrrr r
rrr rVrrrrV
rrrrVrrrrrV
rrrVV
tttttt tt tt nt
tt
11 1
11 11
11 11
11 111 11
11 1111
11
11 111
11
11 1
Deci:
( )()
( )()
( )
+−+−
+−+=++
d pd p
DD
hv
arrr
rrrVV
tt
11 1
11 1; (8.52)
sau
( )()
( ) ( )
+⋅
+−+=+d p DD
hv
ar rrrVV
nn
11
11 1. (8.53)
8.6.2. ACTUALIZAREA EFORTULUI ȘI EFECTELOR LA MOMENTUL ÎNCEPERII
CONSTRUC ȚIEI OBIECTIVULUI DE INVESTI ȚII
Durata necesar ă realiz ării obiectivului de investi ții trebuie s ă fie cât mai mic ă deoarece
sunt înl ăturate efectele uzurii, se reduc imobiliz ările de fonduri și în acela și timp se pot ob ține
efecte economice cât mai repede.
Pentru actualizarea eforturilor și efectelor la acest moment consider ăm urm ătoarea
schem ă grafic ă din figura nr . 8.13.
Fig. 8.13. Reprezentarea grafic ă pentru actualizarea efortului și efectelor de investi ții la
momentul începerii construc ției c t V 1 V2 Dn
I1 I2 I d
d Dn
Dt
219
A: Calculul investi ției actualizate se efectueaz ă astfel:
Dac ă I1≠I2≠… ≠Id≠Ih, atunci:
( )
( ) ( ) ( ) ( )∑
=+=
+++
+++=d
hh h d dc
arI
rI
rIrII
12 2 111
11…
11
11 (8.54)
Dac ă I1=I 2=…=I d=I h, deci fondurile de investi ții anuale sunt egale, se poate scrie:
( )
( ) ( ) ( )
( )( )( )
( )hdd d
hd hc
a
I
rrr
rr
rIr r rII
⋅
+−+=
+−+−
⋅+==
++++++=−
111
111111
1111… 11111
1
Deci:
( )()
( )dd
hc
arrrII
+−+⋅=
111. (8.55)
B. Calculul veniturilor actualizate se prezint ă în continuare .
În situa ția în care veniturile ob ținute variaz ă de la un an la altul, valoarea actualizat ă a
acestora este:
( )
( ) ( ) ( )
( )∑
+ =++ + +
+==
+++
++
+=
nn n
D
d hh d hD d D d dc
a
rVrV
rV
rVV
12 21 1
1111…
11
11
(8.56)
De obicei, în documenta ția documenta ției tehnico–economic ă, veniturile sunt
prev ăzute ca fiind constante. În aceast ă situa ție actualizarea acestora se poate face astfel:
( )
( ) ( ) ( )
( )( ) ( )
( )nn nn
D dD
hD
d hD d hc
a
rrrV
rr
rVr r rVV
+ +− +
+−+=
+−+−
⋅
+==
+++++
+=
11 1
111111
1111… 111
11
11 1
( )()
( )nn
D dD
hc
arrrVV++−+=
11 1 (8.57)
Rela ția (8.57) se poate aduce la form ă simplificat ă (pentru ca factorii de actualizare
multipl ă pe care îi necesit ă s ă poat ă fi prelua ți direct din tabele de actualizare) astfel:
220
( )()
( )()
( ) ( )
( ) ( )( ) ( )
( ) ( )
( )
( ) ( )( )
( )( )
( )
( )
( )( )
( )
+−+−
+−+==
+−++
+−+−=
+−+
+−+==
+−
++++−=
+−
+==
+−
++=
+−+=
++++
++ ++ + +
dd
D dD d
hD dD d
dd
h D d dd
hD d dd d
h D d d hD d D dD
h D dD
hc
a
rrr
rrrVrrr
rrrV
rrrrrrVrr rrr rV
rrrrVrrrrrV
rrrVV
nnnn
nn nn nn
nn
111
11 111 1
111
111
11111
11 11
11
1111
11
11 1
Deci:
( )()
( )()
( )
+−+−
+−+=++
dd
D dD d
hc
arrr
rrrVV
nn
111
11 1 (8.58)
sau
( )()
( ) ( )
+⋅
+−+=d DD
hc
ar rrrVV
nn
11
11 1 (8.59)
8.6.3. ACTUALIZAREA EFORTULUI ȘI EFECTELOR LA MOMENTUL PUNERII ÎN
FUNC ȚIUNE A OBIECTIVULUI DE INVESTI ȚII
Uneori poate fi utilizat ă, pentru necesit ăț ile de ordin practic, actualizarea la momentul
punerii în func țiune. În cazul acesta investi ția cre ște propor țional cu m ărimea ratei de
actualizare. Pentru a aduce investi țiile la acest moment vom folosi factorul de cre ștere (1+r).
Reprezentarea grafic ă a momentului actualiz ării este redat ă în figura 8.14.
Fig.8.14. Reprezentarea grafic ă pentru actualizarea efortului și efectelor de investi ții la
momentul punerii în func țiune
A. Calculul investi ției actualizate Folosind nota țiile anterioare, dac ă valoarea
investi țiilor pe ani variaz ă, ob ținem valoarea investi ției actualizate astfel:
( )( ) ( ) ( )h dd
hh dd d t
a rII rIrII−
=− −+=+++++=∑1 ,…, 1 1
12
21
1 (8.60)
Dac ă investi țiile anuale sunt egale atunci:
( )( ) ( )[ ]()
rrI r rIId
hd d
ht
a111… 1 12 1 −+=+++++=− − c t V 1 V2 VDn
I1 I2 Id
d Dn
Dt
221
( )()
rrIId
ht
a11−+= (8.61)
B. Calculul veniturilor actualizate
Dac ă veniturile variaz ă de la un an la altul:
( )
( ) ( ) ( )∑
=+=
+++
+++=n
n nD
hh h D Dt
arV
rV
rVrVV
12 2 1)1 (1
11…
11
11 (8.62)
În situa ția în care veniturile sunt constante, se poate folo si urm ătoarea formul ă:
( )
( ) ( ) ( )
( )( )
( )( )
( )nn nn
DD
hD
hD ht
a
rrrV
rr
rVr r rVV
+−+=
+−+−
+==
++++++=−
11 1
111111
1111… 11111
1
(8.63)
8.6.4. ACTUALIZAREA EFORTULUI ȘI EFECTELOR LA MOMENTUL SCOATERII DIN
FUNC ȚIUNE A OBIECTIVULUI DE INVESTI ȚII
Reprezentarea grafic ă a momentului actualiz ării pentru un asemenea calcul, la
scoaterea din func țiune a obiectivului, se prezint ă în figura nr. 8.15.
Fig. 8.15. Reprezentarea grafic ă pentru actualizarea efortului și efectelor de investi ții la
momentul scoaterii din func țiune
A. Calculul investi ției actualizate
Dac ă valoarea investi țiilor anuale variaz ă atunci:
()() () ()
( )∑
=− +− + − +
+==+++ ++ +=
d
hh D d
hD
dD d D d s
a
nn n n
rIrI rI rII
12
21
1
11… 1 1
(8.64)
Dac ă investi țiile anuale sunt egale atunci:
()()()() [ ]
( )( )
( )111111… 1 112 1
−+−++=++++++=− −
rrrIr rrII
d
D
hd d D
hs
a
nn
; c t V 1 V2 VDn s
I1 I2 I d
d Dn
Dt
222
( )( )()
rrrIId
D
hs
an 111−++= . (8.65)
B. Actualizarea veniturilor se efectueaz ă astfel:
În ipoteza în care veniturile variaz ă de la un an la altul:
( )( ) ( ) ( )∑
=− − −+ =+++++=n
n
nn nD
hh D
h DD D s
a rVV rVrVV
12
21
1 1 … 1 1 (8.66)
În ipoteza în care veniturile anuale sunt egale:
( )( ) ( )[ ]()
( )111 11… 1 12 1
−+−+=+++++=− −
rrV r rVVn
n nD
hD D
hs
a ;
( )()
rrVVnD
hs
a1 1−+= . (8.67)
Câteva observa ții :
1. Prezentarea tehnicii de actualizare la cele pat ru momente de referin ță eviden țiaz ă
adecvarea corespunz ătoare a celor dou ă procedee de actualizare (capitalizarea și discontarea).
2. Faptul c ă am luat în considerare doar doi parametri nu mic șoreaz ă inten ția și faptul
de a fi demonstrat derularea tehnicii de actualizar e în diferite ipostaze.
3. Nu putem totu și ignora constatarea c ă în multe lucr ări de specialitate prevaleaz ă
raport ările la tehnica actualiz ării prin discontare.
8.7. INDICATORII DINAMICI
8.7.1. CON ȚINUTUL, SEMNIFICA ȚIA ȘI MODALIT ĂȚ ILE DE CALCUL
Gama indicatorilor dinamici de apreciere a eficien ței economice a proiectelor de
investi ții nu este prea vast ă. Dimpotriv ă! În teoria investi țiilor și cu deosebire în practica
economiei de pia ță între indicatorii dinamici adecva ți exprim ării și aprecierii eficien ței
economice a investi țiilor se re țin: Valoarea actual ă net ă ( VAN ); Valoarea actual ă net ă ajustat ă
(VANA ); Coeficientul rentabilit ăț ii actualizate a investi ției ( Kra ); Raportul venit/cost
actualizat ( Rv/c ); Randamentul economic al investi ției actualizate ( Ra ); Rata intern ă de
rentabilitate ( RIR ); Durata de recuperare optimal ă a investi ției ( Dra ). To ți ace ști indicatori se
exprim ă valoric, reflect ă specific eficien ța proiectului de investi ții și se bazeaz ă pe
actualizarea valorilor ca elemente de calcul.
1. Valoarea actual ă net ă (VAN) , indicator reg ăsit în unele lucr ări ca venit net total
actualizat 22 reflect ă masa efectelor financiare nete totale actualizate, în raport cu un anumit
moment de referin ță , aferente proiectului de investi ții. Acest indicator surprinde efortul și
efectele procesului investi țional în func ție de întreaga durat ă de executare și exploatare a
obiectivului, impunând actualizarea lor în raport c u un anumit moment de referin ță conform
procedeului de actualizare prin compunere sau disco ntare.
Valoarea actual ă net ă este, în fapt, diferen ța între valoarea actual ă a excedentelor nete
ale exploat ării a șteptate și cea a capitalului investit. Valoarea actual ă net ă poate fi pozitiv ă,
poate fi negativ ă sau nul ă.
Pentru a avea o semnifica ție corespunz ătoare este important a se stabili, în prealabil,
rata de actualizare. Nivelul cifric al acesteia nu este indiferent pentru investitor, ea constituind
22 Gittinger J. Price, Analiza economic ă a proiectelor agricole, IDE-BIRD, The John Hopkins University Press,
Baltimore-London, 1972, (trad. CEPECA, Bucure ști, 1975).
223
pragul minim de rentabilitate impus investi ției. De regul ă rata de actualizare recomandabil ă
pentru calculul acestui indicator este costul capit alului sau costul finan ță rii întreprinderii.
Considerând investi ția I, durata de via ță a obiectivului n, fluxul net de trezorerie (cash-
flow) anual din exploatare F1, F 2,…,F n și rata de actualizare r, egal ă cu costul capitalului,
atunci Valoarea actual ă net ă va putea fi exprimat ă prin rela ția:
∑∑
=−
= +++− =n
hhhn
hhh
rF
rIVAN
11
0 )1 ()1 ( (8.68)
sau
I
rFVAN n
hhh−
+=∑
=1)1 ( (8.69)
Diferen ța între cele dou ă modalit ăț i de calcul a Valorii actuale nete provine din fapt ul
că, în primul caz, calculul se raporteaz ă la momentul zero, care precede angajamentul de
capital investit iar, în al doilea caz, momentul de referin ță este cel care succede angajarea
capitalului. Fluxul (excedentul) net de trezorerie din exploatare anual ( Fh) reprezint ă diferen ța
între venituri și cheltuieli de exploatare diminuate cu amortizarea , dup ă impozitare.
În mod evident calculul Valorii actuale nete se ad apteaz ă în func ție de momentul de
referin ță și de evolu ția fluxurilor de valori anuale, ca în urm ătoarele ipoteze:
A. La momentul începerii construc ției obiectivului
a) dac ă valorile anuale sunt variabile:
∑∑∑
=+
+ =+
+ = +−
+−−
+=d
hhhDn d
d hhh hDn d
d hhk
rI
rAm C
rVVAN
1 1 1 )1 ( )1 ( )1 ( (8.70)
b) dac ă valorile anuale sunt egale:
dd
h Dn dDn
h h Dn dDn
hrrrIrrrAm CrrrVVAN )1 (1)1 (
)1 (1)1 () ()1 (1)1 (
+−+−+−+−−+−+=+ + (8.71)
B. La momentul scoaterii din func țiune a obiectivului
a) dac ă valorile anuale sunt variabile:
h Dn d
hh Dn
h hh Dn h rI rAm C rV VAN − + − −+−+−−+= ∑∑∑ )1 ( )1 )( ( )1 ( (8.72)
b) dac ă valorile anuale sunt egale:
rrrIrrAm CrrVVAN d
Dn
hDn
h hDn
h1)1 ()1 (1)1 () (1)1 ( −++−−+−−−+= (8.73)
Dac ă variantele de proiect presupun capacit ăț i de produc ție diferite se recomand ă
calcularea indicatorului Valoarea actual ă net ă medie anual ă la 1 leu investi ție (Ema), astfel:
aa
ma IVAN E= (8.74)
nDVAN VANA = (8.74’)
în care:
F, reprezint ă fluxul net de trezorerie din exploatare;
V – venituri (încas ări) anuale din exploatare;
C – cheltuieli anuale de exploatare;
Am – amortizarea;
224
I – valoarea investi ției;
r – rata de actualizare;
Dn – durata normat ă de func ționare a obiectivului;
d – durata de realizare a investi ției;
h – anul de referin ță ;
VANA – valoarea actual ă net ă medie anual ă.
Calculul VAN se efectueaz ă cel mai adesea, sintetic tabelar, f ără a se omite ipostaza
determin ării analitice.
Un exemplu . Un investitor are în studiu un proiect de investi ție care necesit ă un capital
ini țial de 200 milioane lei, are o durat ă de func ționare economic ă de 4 ani, iar excedentele
nete de exploatare anuale sunt previzionate a fi: 8 0 milioane lei în primul an, 120 milioane lei
în anul al doilea, 150 milioane lei în anul al trei lea și respectiv 100 milioane lei în anul al
patrulea. Costul capitalului, evaluat în raport cu structura financiar ă a firmei, este de 20%. Se
pune problema stabilirii valorii actuale nete pentr u acest proiect.
În tabelul nr. 8.3 se prezint ă calculul fluxului actualizat al excedentului net d e
exploatare.
Calculul fluxurilor actualizate
Tabelul 8.3
Anul Excedente
nete
de exploatare Factor de
actualizare
(r=0,20) Excedente
nete
de exploatare
actualizate
1
2
3
4
80000
120000
150000
100000 .833
.694
.579
.482 66.640
83.280
86.850
48.200
Σ=284.970
Valoarea net ă actualizat ă ( VAN ) a proiectului de referin ță este:
VAN = 284.970-200000= +84.970 mii lei
Rezult ă c ă proiectul este acceptabil întrucât are o valoare a ctual ă net ă pozitiv ă,
relevând astfel o rat ă intern ă de rentabilitate superioar ă costului capitalului.
În interpretarea Valorii actuale nete se iau în co nsiderare 3 ipostaze:
– dac ă VAN =0, la o rat ă de actualizare r, la nivelul costului capitalului, atunci proiectul
nu asigur ă decât recuperarea investi ției, deci renumerarea prin efecte a capitalului inv estit la
nivelul costului capitalului;
– dac ă VAN <0, capitalul investit nu se recupereaz ă;
– dac ă VAN >0 înseamn ă c ă proiectul este rentabil, întrucât are o rentabilit ate
superioar ă ratei de actualizare sau ratei costului capitalulu i.
Valoarea actual ă net ă este un indicator de eficien ță economic ă, valoric, dinamic. Dac ă
este pozitiv, proiectul este rentabil, pentru c ă:
a) toate capitalurile investite pot fi "recuperate" pr in fluxul de venituri generat de
investi ție;
b) fluxurile de venituri asigur ă "renumerarea" capitalurilor utilizate la finan țarea
proiectului;
c) se creeaz ă un surplus de venituri, egal cu VAN , care majoreaz ă valoarea
întreprinderii.
Valoarea actual ă net ă nu indic ă îns ă care este momentul (anul) în care capitalurile
avansate au fost sau sunt efectiv recuperate, fapt care marcheaz ă limitele informa ționale ale
indicatorului.
225
Teoria investi țiilor pune întrebarea dac ă trebuie acceptat un proiect care are VAN nul ă?
Răspunsul este afirmativ pentru c ă și în acest caz fluxul de venituri este egal cu cost ul
marginal, capitalurile investite sunt recuperate și furnizorii de fonduri sunt remunera ți,
proiectul fiind în echilibru 23 .
Practica se întreab ă asupra credibilit ăț ii opera ționale a VAN ! Este adev ărat, VAN nu
"testeaz ă" lichiditatea proiectului; VAN pozitiv indic ă faptul c ă proiectul este rentabil pe n ani
sau c ă în momentul respectiv capitalurile investite sunt efectiv recuperate.
2. Valoarea actual ă net ă ajustat ă (VANA) se impune a fi calculat ă ca efect al
manifest ării pie ței imperfecte.
Const ă în calcularea a dou ă VAN (VAN economic ă și VAN financiar ă) ale proiectului
dup ă formula 24 :
[ ]
−+−+
+++−=∑∑ ∑
=−
= =n
tttn
tn
ttt
tt
TiDErF
rIVANA
101
0 1 )1 (1 )1 ()1 ( (8.75)
unde,
E0, reprezint ă suma împrumutului la rata bonificat ă (încasat ă la timpii 0);
D – suma anuit ăț ii nete (partea de rambursare a capitalului și partea de cheltuieli
financiare dup ă impozit) pentru fiecare an, t;
n – durata împrumutului care poate coincide cu durata de via ță a proiectului;
r – rata de actualizare;
i – rata dobânzii la împrumutul de referin ță ;
T – rata impozitului de societate.
VAN financiar ă "realizeaz ă" dou ă elemente în demersul actualiz ării la rata de
împrumut de referin ță :
a) valoarea actual ă a ecartului între rata de referin ță și rata privilegiat ă;
b) valoarea actual ă a economiilor fiscale pe cheltuielile financiare a sociate
împrumutului la rata bonificat ă.
3. Coeficientul rentabilit ăț ii actualizate a investi ției sau indicele rentabilit ăț ii
investi ției , este în fapt un indicator de eficien ță economic ă cu caracter dinamic. Se determin ă
ca raport între valoarea actual ă a excedentelor nete de exploatare și valoarea capitalului
investit conform rela ției:
( ) ( )
IrF
IrF
Kn
hhhn
hh h
ra ∑∑
= = +=+=1 1 1 11
. (8.76)
Apreciem c ă rela ția de mai sus are relevan ță pentru ipoteza în care capitalul se
investe ște într-un singur an. Dac ă îns ă investi ția este e șalonat ă pe o perioad ă de execu ție egal ă
cu d ani, Coeficientul rentabilit ăț ii actualizate al investi ției impune rela ția:
∑∑
=+
+ =
++=d
hhhD d
d hhh
ra
rIrF
Kn
01
)1 ()1 (, (8.77)
în care:
Kra reprezint ă coeficientul rentabilit ăț ii actualizate a investi ției;
Dn – durata de func ționare a obiectivului;
23 Levasseur M., Quintart A., Op.cit ., p. 476.
24 Levasseur M., Quintart A., Op.cit. , p. 483.
226
d – durata de realizare a investi ției;
h – anul de referin ță .
4. Raportul venit/cost actualizat pune în corela ție fluxul de venituri actualizate
(încas ări) ale proiectului cu fluxul de cheltuieli (costur i) nete actualizate în cadrul rela ției de
calcul:
,
)1 ( )1 ()1 (
0 11
/
∑ ∑∑
=+
+ =+
+ =
+−+
++=d
hD d
d hhmh h
hhD d
d hhh
c v
nn
rAC
rIrV
R (8.78)
în care:
Rv/c reprezint ă raportul (coeficientul) venit/costuri actualizate nete;
Am – amortizarea.
De remarcat faptul c ă ambii indicatori exprim ă rentabilitatea investi ției dar m ărimile
de calcul difer ă. Coeficientul rentabilit ăț ii actualizate a investi ției este mai sintetic decât
raportul venit/cost actualizat dar ambii indicatori comport ă o interpretare similar ă și anume:
– pentru valori mai mici decât 1 proiectul se resp inge întrucât fluxul de venituri nete
actualizate nu acoper ă valoarea capitalului investit, în primul caz, resp ectiv costurile totale
nete actualizate, în al doilea caz;
– pentru valori egale sau mai mari decât 1, proiec tul este acceptabil întrucât fluxul
efectelor valorice actualizate, din exploatare, ega leaz ă sau devanseaz ă capitalul investit,
respectiv costurile totale nete actualizate.
Interpretarea de mai sus ține îns ă seama și de nivelul ratei de actualizare, care trebuie
să se încadreze în grila de acceptare, nivelul s ău minim s ă fie egal cu costul capitalului de
finan țare.
5. Randamentul investi ției actualizate (R a) reflect ă diferen ța între fluxul de venit net
din exploatare actualizat și valoarea investi ției actualizate raportat ă la valoarea investi ției
actualizate. Prin urmare constituie raportul între efectul net actualizat generat de proiectul de
investi ție în cadrul exploat ării și valoarea capitalului investit, actualizat, confor m rela ției:
0
)1 ()1 ()1 (
11 1≥
++−+=
∑∑ ∑
=+
+ = =
d
hhhD d
d hd
hkh
kh
a
rIrI
rF
Rn
(8.79)
Condi ția esen țial ă care se pune, în acest caz, pentru aprecierea proi ectului de investi ții
este ca acesta s ă aib ă un randament actualizat mai mare decât zero, la o rat ă de actualizare a
parametrilor lua ți în calcul care s ă devanseze cel pu țin costul capitalului.
Un exemplu . Un întreprinz ător are oportunitatea realiz ării unui proiect de investi ție, în
parametrii prezenta ți în continuare: valoarea capitalului este de 400 m ilioane lei, durata de
via ță economic ă a proiectului ca limit ă maxim ă admisibil ă a fost apreciat ă la 5 ani. Fluxul
elementelor de cost și venituri pe care le antreneaz ă exploatarea obiectivului respectiv au fost
precizate și sunt ilustrate în tabelul nr. 9.4. Amortizarea in vesti ției corespunde metodei liniare
de amortizare iar costul resurselor reflectat prin costul capitalului a fost stabilit la 0,20.
Se pune problema aprecierii proiectului prin prism a Coeficientului (sau indicele)
rentabilit ăț ii actualizate a investi ției, a Raportului venit/cost actualizat și a Randamentului
investi ției actualizate.
Introducând, în formule de calcul specifice, datele prelucrate (actualizate) din tabelul
nr. 8.4. pot fi stabili ți cei trei indicatori preconiza ți astfel:
227
71 , 0305400 216400
305400 305400 521800 . 320 , 11105760 1330590
800360 305400 1330590 . 271 , 1305400 521800 . 1
= =−== =+== =
avfc ra
RRK
Parametrii proiectului
Tabelul 8.4.(mii lei)
Anul
Investi ții
anuale Costuri de
exploatare anuale Venituri
(încas ări din
exploatare
pe ani) Totale din care
amortizare
1
2
3
4
5
6
7 200
200
450
480
550
450
370
80
80
80
80
80
650
780
800
550
470
Calculul indicatorilor dinamici respectivi s-a efe ctuat sintetic în tabelul nr. 8.5.
Calculul indicatorilor
Tabelul 8.5.(miilei)
Anul Fluxuri neactualizate Factor de
actualizare
(r=0,2) Fluxuri actualizate
Investi ții Costuri
nete de
exploatare Venituri
din
exploatare Fluxuri
nete din
exploatare Investi ții Costuri
nete de
exploatare Venituri
din
exploatare Fluxuri
nete din
exploatare
1. 200 .833 166.600
2. 200 .694 138.800
3. 370 650 200 .579 214.230 318.450 115.800
4. 400 780 300 .482 192.800 375.960 144.600
5. 470 800 250 .401 188.470 320.800 200.000
6. 370 550 100 .335 123.950 184.250 33.500
7. 290 470 100 .279 80.910 131.130 27.900
400 1.900 3.250 950 305.400 800.360 1.330.590 521.800
Câteva observa ții:
a) cei trei indicatori au o construc ție relativ similar ă și totu și specific ă;
b) coeficientul rentabilit ăț ii actualizate a investi ției reflect ă cifric, ca ordin de m ărime,
cel mai ridicat nivel (1,71) și este cel mai semnificativ pentru c ă asigur ă compara ția între
fluxul de venituri din exploatare actualizate cu ef ortul de investi ții actualizate;
c) ceilal ți doi indicatori ofer ă informa ții secven țiale fa ță de cel dintâi, dar cu o anumit ă
specificitate, care nu poate fi ignorat ă.
6. Rata intern ă de rentabilitate reflect ă pragul eficien ței proiectului de investi ții,
gradul minim de fructificare posibil, dat de egalit atea dintre veniturile și costurile actualizate
228
în raport cu un anumit moment de referin ță . Într-o alt ă formulare, rata intern ă de eficien ță
economic ă este acea rat ă de actualizare la care Raportul dintre venituri și costuri actualizate
este egal cu 1, iar Valoarea actual ă net ă este egal ă cu zero. Deci, constituie pragul de
fructificare la care efortul implicat în realizarea proiectului a fost egalat prin efecte,
actualizate.
Rata intern ă de rentabilitate ( RIR ) este deci acea rat ă de actualizare ( r) pentru care
valoarea actual ă net ă ( VAN ) a unui proiect este egal ă cu valoarea capitalului investit ( I),
respectiv valoarea investi ției, conform rela ției:
0
)1 (1=−
+=∑
=I
rFRIR n
hhh (8.80)
0
)1 (:care la , sau
1=−
+=∑
=I
rFrRIR n
hhh (8.81)
Dac ă investi ția se e șaloneaz ă pe mai mul ți ani, rela ția de mai sus devine:
∑∑
=−
= +=
+=n
hhhn
hhh
rF
rIrRIR
11
0 )1 ()1 (:care la , (8.81)
Generalizând se poate scrie c ă Rata intern ă de rentabilitate este acea rat ă de actualizare
la care sunt îndeplinite cumulativ cele dou ă condi ții enun țate anterior, deci:
RIR = r la care: VAN =0 (8.82)
Rv/c =1
Rata intern ă de rentabilitate se stabile ște prin interpolare a c ărei reprezentare grafic ă
este redat ă în figura nr. 8.16.
Fig. 8.16. Interpolarea linear ă
Din reprezentarea grafic ă de mai sus rezult ă expresia
Δ=Δ=ab xa
bx unde de , (8.83)
în care:
x, reprezint ă rata intern ă de rentabilitate ( RIR );
a – VAN la rata de actualizare minim ă ( VAN la R min );
b-diferen ța dintre ratele de actualizare ( Rmax -Rmin );
Δ-suma Valorii actualizate nete la cele dou ă rate de actualizare [+VAN la Rmin +(-VAN
la Rmax )].
Rata intern ă de rentabilitate se situeaz ă între dou ă rate criteriu care indic ă valori
actuale nete contrare (+ -) a șa cum se reflect ă în figura 8.17.
+
Δ
0 Rmin x a VAN
229
Fig. 8.17. Rata intern ă de rentabilitate în sistemul ratelor de actualizar e
Rela ția de calcul prin interpolare se prezint ă astfel:
) ( ) (
max min min
min max min Rpt VAN Rpt VAN Rpt VAN RRRRIR ⋅ −−⋅⋅⋅−+= (8.84)
în care:
R, reprezint ă rata de actualizare, minim ă ( Rmin ), maxim ă ( Rmax ), intern ă ( RIR );
VAN – Valoarea actual ă net ă.
Pentru determinarea Ratei interne de rentabilitate a unui proiect de investi ții se impune
"sondarea" acestuia, prin stabilirea Valorii actual e nete la dou ă, (cel pu țin dou ă), rate de
actualizare: una minim ă, care va indica devansul veniturilor asupra costur ilor actualizate; alta
maxim ă, care va indica situa ția invers ă, devansul costurilor asupra veniturilor actualizat e. În
ambele cazuri, momentul de referin ță , pentru calculele de actualizare, va fi acela și. Pentru
aprecierea eficien ței proiectului de investi ții cu ajutorul acestui indicator se impune
compara ția cu costul capitalului sau cu rata normat ă. Se aprecieaz ă favorabil varianta care
indic ă:
RIR ≥Rn sau RIR ≥RCc . (8.85)
Un exemplu. Vom relua în acest caz datele proiectului din tabe lul 9.3. cu care s-a
ilustrat calculul VAN, la rata de actualizare de 20 %, în tabelul 8.6., valoarea capitalului
investit fiind de 200.000 mii lei.
Fluxuri actualizate la rata de 20%
Tabelul 8.6.(mii lei)
Anul Excedente
nete de
exploatare
previzionale Factor de
actualizar
e (r=0,20) Excedente
nete de
exploatare
actualizare
1
2
3
4 80.000
120.000
150.000
100.000 0,833
0,694
0,579
0,482
66.640
83.280
86.850
48.200
Σ=284.970
Rc min1 Rc min2 Rc min i RIR – – – – – – – – – – – RATA
– – – – – – – –
– – – – –
– – –
COSTURI ( – ) VENITURI (+)
+ +
+ + + + +
+ + + + + + +
+ + + + + + + + ++ +
+ + + + + + + + + + + + +
+ + + + + + + + + + + ++ + + +
230
Din calcul rezultat a rezultat c ă:
VAN = 284.970 – 200000= +84.970 mii lei
Odat ă cu calculul VAN, a avut loc testarea proiectului l a rata de actualizare de 20% și
s-a constatat c ă proiectul admite o rat ă de actualizare criteriu mai ridicat ă, și c ă rata intern ă de
rentabilitate va avea un nivel cifric mai ridicat d e 20% . S-a impus deci testarea proiectului cu
o rat ă mai ridicat ă de 20%, de pild ă 25%, a șa cum se ilustreaz ă în tabelul nr. 8.7.
Fluxuri actualizate la rata de 25%
Tabelul 8.7.(mii lei)
Anul Excedente
nete de
exploatare
previzionale Factor de
actualizar
e (r=0,25) Excedente
nete de
exploatare
actualizate
1
2
3
4 80.000
120.000
150.000
100.000 0,800
0,640
0,512
0,410 64000
76800
76800
41000
Σ=257.600
În acest caz Valoarea actual ă net ă este:
VAN = 257.600 – 200.000 = +57.600 mii lei
Se constat ă necesitatea test ării proiectului la o rat ă de actualizare mai ridicat ă, fapt
pentru care s-a luat în considerare o rat ă de 35%, calculul fiind prezentat în tabelul nr. 8. 8.
Fluxuri actualizate la rata de 35%
Tabelul 8.8.(mii lei)
Anul Excedente
nete de
exploatare
previzionale Factor de
actualizar
e (r=0,35) Excedente
nete de
exploatare
actualizate
1
2
3
4 80.000
120.000
150.000
100.000 0,741
0,549
0,406
0,301 59.280
65.880
60.900
30.100
Σ=216.160
Rezult ă VAN = 216.160 – 200.000 = +16.160 mii lei.
Se continu ă testarea proiectului folosind de aceast ă dat ă, în calcule, o rat ă de
actualizare de 45%, a șa cum se prezint ă în tabelul nr. 8.9.
231
Fluxuri actualizate la rata de 45%
Tabelul 8.9. (mii lei)
Anul Excedente
nete de
exploatare
previzionale Factor de
actualizar
e (r=0,45) Excedente
nete de
exploatare
actualizate
1
2
3
4 80.000
120.000
150.000
100.000 0,690
0,476
0,328
0,226 55.200
57.120
49.200
22.600
Σ=183.920
Rezult ă c ă la rata de actualizare de 45% valoarea actual ă net ă este negativ ă:
VAN = 183.920 – 200.000 = 16.080 mii lei.
Totodat ă reiese c ă rata intern ă de rentabilitate ( RIR ), a proiectului se situeaz ă între 35
și 45%. Se poate calcula prin interpolare astfel:
( )
%. 012 , 40 012 , 535 5012 , 010 35 ;240 . 32 160 . 16 10 35 )080 . 16 ( 160 . 16 160 . 16 ) 35 45 (35 😉 (
max min min
min max min
=+=⋅+=+=−+−+=−+−+=
RIR RIR Rla VAN Rla VAN Rla VAN RRRRIR
Rata intern ă de rentabilitate permite clasarea proiectelor dup ă gradul de rentabilitate
sau eficien ță , dar nu asigur ă selectarea proiectelor acceptabile.
În acela și timp, Rata intern ă de rentabilitate presupune c ă fluxurile anuale de trezorerie
generate de proiect sunt reinvestite la gradul de f ructificare reflectat de RIR. Dar rata de
reinvestire variaz ă de la un proiect la altul ceea ce indic ă un neajuns al acestui indicator.
7. Durata de recuperare actualizat ă a investi ției
Este un indicator economic dinamic ce reflect ă recuperarea investi ției ini țiale pe
seama încas ărilor nete de trezorerie generate de proiect în per ioada de exploatare. Acest
indicator este nelipsit în analiza financiar ă static ă și dinamic ă a proiectelor de investi ții.
În contextul evalu ării financiare dinamice durata de recuperare se poa te determina prin
mai multe proceduri: a) prin calcularea amân ării recuper ării; b) prin calcule logaritmice și c)
prin metoda tabel ării.
a. Pentru ilustrarea primului procedeu vom lua un exemplu. O întreprindere are în
studiu dou ă proiecte respectiv:
-A care presupune un capital de 220 milioane lei.
-B care presupune un capital de 110 milioane lei.
Problema este de a admite un singur proiect în m ăsura în care durata de recuperare
(amânarea recuper ării) va fi mai mic ă de 5 ani.
Excedentele nete previzionate se prezint ă în tabelul nr. 8.10.
Se constat ă c ă:
– proiectul B marcheaz ă un flux cumulat de excedente nete de exploatare de
110 milioane lei, în anul 4, ceea ce îl recomand ă ca fiind acceptabil, întrucât
are durata de recuperare sub 5 ani, limita admis ă de investitor;
232
Excedente previzionate
Tabelul 8.10(miilei)
Anul Valoarea excedentului previzionat
pe ani Cumulat
A B A B
1
2
3
4
5
6 82.000
100.000
80.000
40.000 15.000
30.000
40.000
25.000
40.000
25.000 82.000
182.000
262.000
302.000 15.000
45.000
85.000
110.000
150.000
175.000
-proiectul A asigur ă recuperarea capitalului învestit în cursul celui d e-al treilea an;
-dac ă excedentele de venit se ob țin uniform în cursul anului durata de recuperare se poate
stabili din rela ția 25 :
,1
1 h hEx Ex Ex dDh
hr−−+=
+ (8.86)
unde:
dh – durata de recuperare în ani întregi în anul h;
I -capitalul investit;
Ex h-excedente cumulate în anul h.
Deci,
ani. 475 , 280000 38000 2182000 262000 182000 220000 2 =+=−−+=rD
Chiar dac ă pe ansamblu proiectul B se recupereaz ă având un randament de 0,59 iar
proiectul A, un randament de 0,37, proiectul A este acceptat pentru c ă amânarea recuper ării
este mult mai mic ă.
b. Durata de recuperare se poate stabili și prin calcule logaritmice, plecând de la
considerentul c ă investi ția se recupereaz ă în momentul (anul) în care este egalat ă de veniturile
(excedentele nete) cumulate, actualizate (la moment ul începerii lucr ărilor de investi ții),
conform demersului prezentat în continuare:
25 Pilverdier-Latreyte Josette, Op.cit ., p. 314-315.
233
[ ]
d c
ahh Thd c
ahThT d c
aT
hhT
hT d c
aT dTa
hc
a
rrIVVrVrrIVrVrrIrVVrVrrIrrrVI
c
ac
ac
ac
ac
ac
ac
ac
)1 ()1 (;)1 ( )1 (; )1 ( )1 (;)1 ( )1 (;
)1 (1)1 (
) () () () () (
) () () ( ) () ( ) () () (
+−=+=+⋅− +=+⋅−+−+=++−+⋅=
+++
(8.87)
Prin logaritmare ob ținem:
)1log( )1 ( log log ; )1 ( log log )1log(
) (
) () ( ) (
rrrIVVTrrIVVr T
d c
ah h c
ad c
ah hc
a
++⋅−−=+−−=+
(8.88)
c) Durata de recuperare a investi țiilor actualizate se mai poate determina și pe cale
grafic ă sau prin a șa-zisa metod ă a tabel ării. Se actualizeaz ă investi țiile la un anumit moment
de referin ță . De asemenea se actualizeaz ă excedentul de venituri anuale și se cumuleaz ă de la
an la an. Deci:
∑∑+
+ = = +=+−=Dn d
d hhhd
hhh
arV
rIdhDr
1 0 )1 ( )1 (:dac ă (8.89)
unde:
h, reprezint ă anul de referin ță ;
d – durata de execu ție a lucr ărilor de investi ții;
Dn – durata normat ă de func ționare a obiectivului.
Pe baza datelor din tabelul nr. 9.10, construind t abelul nr. 9.11. se poate stabili durata
de recuperare a investi țiilor actualizate.
Calculul tabelar al duratei de recuperare actualiza te
Tabelul 8.11(mii lei)
Anul Fluxuri
valorice
anuale Factor de
actualizare
(r=0,20) A B
Fluxuri actualizate Fluxuri actualizate
A B pe ani cumulate pe ani cumulate
0
1
2
3
4
5
6 -200
82
100
80
40 -110
15
30
40
25
40
25 .833
.654
.579
.482
.400
.335
.279 -166.600
56.908
57.900
38.560
16.000 -166.600
-109.692
-51.792
-13.232
+2.768 -91.630
10.410
17.370
19.280
10.000
13.400
6.975 -91.630
-81.220
-63.850
-44.570
-34.570
-21.170
-14.195
234
Conform rela ției (8.89), rezult ă c ă în cazul proiectului A recuperarea capitalului
investit are loc în 4 ani adic ă,
Dra = h – d= 4 – 0 = 4 ani,
în timp ce proiectul B nu asigur ă excedente nete suficiente recuper ării capitalului investit nici
în anul al șaselea.
Primul procedeu de calcul este caracterizat prin s implitate, pentru c ă nu impune, în
fapt, actualizarea și este recomandabil în cazul unor proiecte ale c ăror previziuni sunt dificile
peste orizontul de 3-4 ani. Prezint ă îns ă dezavantajul ignor ării veniturilor ulterioare
momentului recuper ării capitalului investit.
Cel de-al doilea procedeu, de și valid din punct de vedere metodologic, este inade cvat
în plan practic întrucât presupune calcule prin log aritmare, mai dificile în plan practic.
Al treilea procedeu este simplu, are logic ă matematic ă și este adecvat evalu ării și
analizei financiare a proiectelor de investi ții.
235 Capitolul 9
DECIZIA DE INVESTI ȚII ȘI DEZINVESTI ȚII
9.1. CON ȚINUTUL DECIZIEI DE INVESTI ȚII ȘI MODALIT ĂȚ I DE
ABORDARE
Element esen țial al procesului de conducere, decizia reprezint ă actul de trecere de la
gândire la ac țiune. Caracteristic deciziei este faptul c ă ea reprezint ă expresia unui act ra țional,
coerent, luat pe baza interpret ării judicioase a unor date și informa ții ce se culeg și se
prelucreaz ă, în scopul adopt ării unei solu ții care s ă conduc ă la realizarea obiectivului.
Problemele de decizie au dobândit o importan ță tot mai mare în practica economic ă,
dar și în politic ă și în teoria economic ă.1
Decizia de investi ții se prezint ă cu o suit ă de ac țiuni și de reac ții, unde fiec ărei ac țiuni
posibile îi corespund diferite reac ții probabile care suscit ă orientarea lor c ătre alte ac țiuni,
op țiunile putând fi efectuate pe etape, în timp 2.
Prin con ținutul s ău și prin gradul de complexitate decizia de investi ții implic ă o
abordare profesionist ă, multidisciplinar ă de selectare a unei alternative, a unei variante
ra ționale, oferite prin proiect, convenabil ă și competitiv ă, de realizare a unei investi ții.
Decizia de investi ții are caracter strategic prin impactul pe termen l ung pe care îl
declan șeaz ă (de realizare a unui obiect sau obiectiv, de aloca re a unor resurse curente sub
inciden ța riscului, de a șteptare a efectelor incerte).
Decizia de investi ții are, pe de alt ă parte, caracter tactic, atunci când se refer ă la
activit ăț i, ac țiuni, integrate în procesul investi țional declan șat.
Indiferent de momentul de referin ță de pe parcursul procesului investi țional, care
implic ă alegerea unei alternative dintr-o mul țime dat ă, finit ă, se impune luarea în considerare
a particularit ăț ilor deciziei în domeniul investi țiilor.
Decizia de investi ții poate fi abordat ă, dup ă caz, în context teoretic general, în context
logic, în context procesual și desigur, în cadrul practicii social-economice.
9.1.1. CONTEXTUL TEORETIC GENERAL AL DECIZIEI DE I NVESTI ȚII
Preocup ările pe plan teoretic cu privire la decizia de inve sti ții subliniaz ă în mod
deosebit caracterul de unicitate al deciziei, deoar ece situa ția ce se creeaz ă prin aducerea la
îndeplinire a acesteia nu mai poate fi corectat ă ulterior decât prin rezolvarea unei alte
probleme de decizie, în cu totul alte condi ții cantitative și în special calitative, decât cele
ini țiale.
Se remarc ă vehicularea, în plan teoretic, a unor variate meto de de decizie în investi ții,
vizând, dup ă caz, mediul cert sau incert, contextul multicriter ial al deciziei, condi țiile de risc
și incertitudine.
1. Metoda rangurilor. În condi țiile alegerii obiective a variantelor de proiect, r areori
este posibil ă deta șarea net ă a unei variante din mul țimea celor identificate. Deseori indicatorii
1 Vezi: Lange O., Decizii optime , Editura știin țific ă, Bucure ști, 1970; Ciolan I. L., Optimizarea deciziilor în
investi ții , Editura Academiei, Bucure ști, 1975; Saphier I., Topal ă E., Investi țiile și calculul economic , Editura
știin țific ă, Bucure ști, 1969; Boldur Gh., Fundamentarea complex ă a procesului decizional economic , Editura
știin țific ă, Bucure ști, 1973; Cocri ș V., I șan V., Economia afacerilor , Editura Graphix, Ia și, 1995; Românu I.,
Vasilescu I., Managementul investi țiilor , Editura M ărg ăritar, Bucure ști, 1997.
2 Levasseur M., Quintart A., Finance , Editura Economic ă, Paris, 1992, p. 463.
236 sintetici utiliza ți în practica actual ă relev ă contradictoriu varianta cea mai bun ă, iar în
condi țiile lipsei unei ierarhiz ări general valabile a lor (care este aproape imposi bil ă) decizia
devine dificil ă, ceea ce permite manifestarea unei largi subiectiv it ăț i.
O solu ție de evitare a unei asemenea situa ții este folosirea metodei rangurilor care
permite introducerea unei doze de obiectivitate în alegerea variantei optime de investi ții. Se
procedeaz ă astfel: se acord ă fiec ărei variante un rang (o cifr ă de la 1 la câte variante se
analizeaz ă) dup ă fiecare indicator de eficien ță inclus în aprecieri; se însumeaz ă rangurile pe
fiecare variant ă, dup ă to ți indicatorii folosi ți, iar rezultatul se împarte la num ărul de indicatori;
dac ă nu se consider ă egali ca importan ță ace ști indicatori, atunci, fiec ăruia i se ata șeaz ă un
coeficient de importan ță (Ki ≥1) cu care se înmul țește rangul, dup ă care suma acestor produse
se împarte la suma coeficien ților de importan ță .
_ Cu alte cuvinte se calculeaz ă pentru fiecare variant ă rangul mediu ( r ) astfel:
nr
rn
iij ∑
==1 (9.1)
sau
∑∑
===n
iiin
iij
KKr
r
11 (9.2.)
în care:
rij reprezint ă rangul acordat variantei “j” de investi ție dup ă indicatorul de eficien ță
“i”;
n – num ărul indicatorilor inclu și în analiz ă;
Ki – coeficientul de importan ță acordat indicatorului de eficien ță “i”
În utilizarea acestei metode de decizie trebuie s ă se țin ă seama de urm ătoarele reguli:
a) dac ă o variant ă r ăspunde pozitiv, simultan, tuturor indicatorilor se va accepta;
b) în cazul când nici o variant ă nu satisface unul sau mai mul ți indicatori se
procedeaz ă astfel:
– dac ă în toate variantele nu se r ăspunde pozitiv la unul sau mai mul ți indicatori
comuni, se va alege varianta care se apropie cel ma i mult de cerin țele respective (care s-a
încadrat în m ărimile normate);
– dac ă variantele nu satisfac anumi ți indicatori se va alege cea care nu îndepline ște
indicatorul mai pu țin important;
c) dac ă variantele nu se încadreaz ă în m ărimile normate impuse, se resping.
2. Metode de decizie multicriteriale . Fac parte din sfera metodelor moderne de
decizie. Esen ța lor o constituie preocuparea pentru eliminarea sa u mic șorarea subiectivismului
prin folosirea unor procedee și determin ări matematice.
Între metodele de decizie multicriteriale teoria e conomic ă înscrie:
a) Metoda domina ției 3 care presupune compararea variantelor între ele pri n prisma
fiec ărui indicator. Din compara ții rezult ă valoarea grupului dominant mai mare și valoarea
dominat, mai mic ă în raport cu care se ierarhizeaz ă variantele.
b.) Metoda K 4 permite compararea variantelor prin transformarea m ărimii absolute a
fiec ărui indicator într-o m ărime relativ ă (sporul relativ al indicatorului fa ță de valoarea sa cea
3 Onicescu O., Procedee de estimare comparativ ă a unor obiecte purt ătoare de mai multe caracteristici, în
Revista de statistic ă, nr. 4, 1970.
4 Saphier I., Topal ă E., Investi țiile și calculul economic , Editura Știin țific ă, Bucure ști, 1969, p.26.
237 mai bun ă, considerat ă normativ). Prin însumarea acestor sporuri, ale ind icatorilor, pe variante
se ob ține varianta optim ă.
c.) Metoda ELECTRE 5 presupune încadrarea m ărimii indicatorilor care caracterizeaz ă
variantele, în calificative (nesatisf ăcător, satisf ăcător, bine, foarte bine). Se accept ă și
diferen țierea indicatorilor prin coeficien ți de importan ță (Ki ≥ 1) și se transform ă
calificativele în sc ări de nota ții. Ierarhizarea variantelor se realizeaz ă în func ție de doi
indicatori: coeficientul de concordan ță (gradul în care o variant ă este mai bun ă decât alta) și
coeficientul de discordan ță (gradul cel mai înalt posibil în care varianta cu care se compar ă
este mai bun ă decât varianta care se compar ă).
d.) Metoda utilit ăț ilor presupune asocierea la caracteristicile (indicator ii) fiec ărei
alternative a unei valori numerice care s ă reflecte utilitatea. Apoi se însumeaz ă utilit ăț ile pe
fiecare variant ă iar rezultatul se împarte la num ărul de indicatori.
3. Criterii de decizie în condi ții de risc și incertitudine . Criteriul de decizie în condi ții
de risc cere alegerea variantei (alternativei) c ăreia îi corespunde utilitatea probabil ă maxim ă.
Decizia în condi ții de incertitudine se poate lua, dup ă caz, în func ție de urm ătoarele
criterii:
– criteriul pesimist (alegerea variantei cu valoarea utilit ăț ii cea mai mare, dintre
variantele având utilitatea cu valorile cele mai re duse);
– criteriul optimist care presupune introducerea unui coeficient de opt imism care
asigur ă o mai riguroas ă departajare a variantelor;
– criteriul regretelor , impune alegerea variantelor în func ție de diferen ța între valoarea
real ă a indicatorilor și o valoare optim ă a lor.
9.1.2. DECIZIA DE INVESTI ȚII ÎNTR-O SCHEM Ă LOGIC Ă
Prin decizie trebuie s ă se aleag ă de la început și o singur ă dat ă solu ția considerat ă
optim ă sub aspect tehnic, economic și social-politic, într-o situa ție concret ă existent ă, ținând
seama de criterii acceptabile atât în condi țiile etapei de referin ță , cât și în raport cu condi țiile
viitoare. Pentru rezolvarea problemelor de decizie în domeniul investi țiilor se pot utiliza
metode clasice bazate pe experien ță și intui ție, sau metode moderne bazate pe informa ție și
ra ționament. Ambele metode presupun folosirea unor cal cule și analize economice în scopul
argument ării deciziei.
Schema logic ă dup ă care poate fi rezolvat ă o problem ă de investi ții r ămâne aceea și
indiferent de metoda utilizat ă în rezolvare. O astfel de schem ă recomandat ă în literatura
noastr ă economic ă este prezentat ă în figura 11.1 6.
Din analiza acestei scheme reiese c ă rezolvarea unei probleme de decizie privind
investi țiile comport ă, mai întâi, justificarea abord ării problemei, iar apoi stabilirea din
multitudinea de solu ții care apar în lan ț, a aceleia care va duce la adoptarea deciziei.
Justificarea abord ării problemei decizionale în domeniul investi țiilor corporale are ca
punct de plecare r ăspunsul la trei întreb ări par țiale și preliminare. Anume, se pune problema
(1) necesit ăț ii unui volum sporit de bunuri și servicii și, pe aceast ă baz ă, (2) a justific ării
cre șterii capacit ăț ii de produc ție sau servicii, iar în final (3) a op țiunii pentru crearea unor
unit ăț i noi de produc ție sau servicii. Numai un r ăspuns afirmativ la aceste trei întreb ări poate
să aduc ă pe prim plan necesitatea rezolv ării unei probleme de investi ții.
5 Roy B., Classemnet et choi en presence de points de vue mul tiples (la methode ELECTRE), RIRO nr. 8/V,
1968.
6 Shapier I., Topal ă E., Op. cit. p. 30-32.
238 Rezolvarea unei probleme de decizie privind invest i țiile are loc prin efectuarea tuturor
cicliz ărilor posibile, respectiv prin analiza tuturor solu țiilor ra țional posibile în cadrul fiec ărui
nod decizional pân ă la decizia final ă. Schema logic ă a unei probleme de investi ție reprezint ă
modelarea logicii de rezolvare a problemei, având c onexiuni inverse ca urmare a circuitelor
de ciclizare.
Fig. 9.1. Schema logic ă pentru luarea unei decizii de investi ții
Inceput
1. Este necesar un volum m ărit de bunuri sau servicii?
da nu
Sfâr șit
2. Este economic justificat ă o m ărire a produc ției?
da nu
Import
Sfâr șit Cât
3. Este necesara o capacitate noua?
da nu Partial
Mărirea de capacitate se
realizeaz ă prin M.T.O. Cât?
5. Prin dezvoltarea unit ăț ilor existente
da Par țial nu
Cât?
6. Unde și cum?
Indici tehnico –
economici
Sfâr șit Unitate nou ă
7. Unde și cum?
Indici tehnico –
economici
Sfâr șit 4. Unde si cum?
Sfarsit
239 9.1.3. DECIZIA DE INVESTI ȚII ÎN CONTEXT PROCESUAL
Decizia este un atribut esen țial al conducerii. Conducerea știin țific ă decurge din natura
social ă a procesului de munc ă, din necesitatea de a asigura folosirea optim ă a resurselor
materiale și financiare, din faptul c ă în societatea modern ă activitatea economic ă îmbin ă
unitar ac țiunea factorilor care iau parte la procesul reprodu c ției sociale. Ca atribut al
conducerii, decizia impune o temeinic ă informare, un act ra țional pentru alegerea con știent ă a
solu ției sau variantei apreciat ă în mod deliberat, c ă r ăspunde func ției scop, prin efectele pe
care le degaj ă.
În literatura de specialitate se apreciaz ă c ă orice proces decizional cuprinde
urm ătoarele etape 7: formularea și analiza problemei; documentarea și informarea; stabilirea
criteriilor și obiectivelor; identificarea variantelor și determinarea rezultatelor; alegerea
solu ției optime; adaptarea strategiei pentru traducerea în fapt a deciziei. Schematic aceste
etape se desf ăș oar ă a șa cum se prezint ă în figura 9.2.
Fig. 9.2. Procesul decizional
De altfel, o abordare în context procesual al deci ziei, în general, o reg ăsim și la al ți
autori, în studii mai recente 8. Procesul decizional este astfel conceput în cadru l a șase etape,
relevate în continuare:
1) Identificarea și definirea problemei – presupune recunoa șterea în sistemul de
activit ăț i, a celei care impune o problem ă decizional ă, ca timp și spa țiu, gradul de noutate,
experien ța și procedurile anterioare.
2) Precizarea obiectivului – implic ă analiza corelat ă a cifrei de afaceri, profitului și a
factorilor de produc ție.
3) Stabilirea alternativelor (variantelor) decizionale – presupune identificarea
modalit ăț ilor de realizare a obiectivului, bazat pe experien ță și creativitate.
4) Luarea deciziei (alegerea variantei “optime”) – are loc în func ție de criteriile de
decizie, evaluare (cu privire la costuri, productiv itate, profit, export, etc.).
5) Aplicarea deciziei (transpunerea în fapt) – implic ă planuri și m ăsuri de ac țiune,
caiete de sarcini, folosirea unor metode participat ive.
6) Evaluarea rezultatelor – const ă în evaluarea gradului în care obiectivele fixate a u
fost atinse, factorii perturbatori, m ăsurile de corectare.
7 Ciolan I., Optimizarea deciziei în investi ții, Editura Academiei, Bucure ști, 1975, p.34.
8 Nicolescu O., Etape ale procesului decizional , Tribuna Economic ă, nr. 39, 1998
FORMULAREA
SI ANALIZA
PROBLEMEI
DOCUMENT
ARE SI
INFORMARE IDENTIFICA-
REA REZUL-
TATELOR.
DETERMINA
REAREZULT.
ALEGEREA
SOLITIEI
OPTIME
ADAPTAREA
STRATEGIEI
STABILIREA
CRITERIILOR
STABILIREA
OBIECTIVELOR
240 De și nu se refer ă strict la domeniul investi țional, remarc ăm similitudini în ceea ce
prive ște con ținutul și succesiunea etapelor pe care le implic ă procesul decizional.
Din abordarea procesual ă a deciziei se desprind câteva aspecte, și anume:
a) calitatea informa țiilor constituie temeiul de fundamentare a oportuni t ăț ii, necesit ăț ii
și eficien ței variantelor implicate într-un proces de decizie.
b) criteriile de decizie constituie puncte de plec are în orientarea deciziilor prin
evaluarea consecin țelor.
c) multitudinea de variante posibile constituie o condi ție sine qua non, în orice proces
decizional.
d) adoptarea deciziei ocup ă locul central, dar nu ultimul, în procesul decizio nal.
e) calitatea deciziilor poate fi verificat ă doar cu prilejul traducerii lor în fapt.
Realizarea procesului decizional poate avea loc pr in folosirea unor metode
tradi ționale, metode comparative sau metode de optimizare .
În cadrul abord ării deciziei dup ă metode tradi ționale se iau în considerare elemente
cum sunt: experien ța practic ă, intui ția, bunul sim ț. Asemenea metode sunt proprii mai ales
deciziilor intermediare care intervin în diferitele etape ale procesului investi țional.
Metodele comparative se folosesc pe larg în proces ul decizional, impunând compara ții
între variante sub aspectul solu țiilor tehnologice, a nivelului eficien ței economice, a
structurilor organizatorice, a modalit ăț ilor de execu ție, surselor de materii prime și a
posibilit ăț ilor de desfacere a produselor.
Abordarea prin metode de optimizare a procesului d ecizional în domeniul investi țiilor
presupune folosirea larg ă a calculelor econometrice în dimensionarea paramet rilor variantelor
de proiect, modelarea și simularea unor procese și comportamente, etc.
9.2. CARACTERUL COMPLEX AL DECIZIEI DE INVESTI ȚII
Indiferent de natura proiectului, decizia de inves ti ții constituie un moment sau o etap ă
cu caracter definitoriu în declan șarea și derularea procesului investi țional.
Într-o economie concuren țial ă decizia de investi ții are dou ă accep țiuni (secven țe), și
anume: (a) decizia de a investi și (b) decizia de a finan ța.
Cauzele care genereaz ă un asemenea demers pot fi sintetizate în raport cu câteva
coordonate, și anume:
1) investi țiile constituie, pe termen lung, suportul cre șterii economice și sociale a
oric ărei entit ăț i organiza ționale, iar uneori o condi ție de supravie țuire, în mediul concuren țial;
2) investi țiile impun cheltuieli substan țiale, deci un consum curent de resurse
materiale, financiare și de munc ă, c ărora investitorul angajat trebuie s ă le fac ă fa ță ;
3) investi țiile angajeaz ă ireversibil consumul resurselor într-o anumit ă direc ție impus ă
prin decizia luat ă;
4) investi țiile se realizeaz ă în timp, sub inciden ța unor factori varia ți, genera ți de
mediul tehnic și financiar în care investitorul î și desf ăș oar ă activitatea;
5) investi țiile se înf ăptuiesc în coordonatele procesului investi țional care impune o
anumit ă succesiune a etapelor și implicarea diferen țiat ă a operatorilor (agen ților economici) în
proces.
Prin urmare, apreciem c ă decizia de investi ții apar ține investitorului, deci entit ăț ii care
a economisit sau a mobilizat resurse și pe care le destin ă scopului investi țional. Faptul este
ușor de identificat în cazul agen ților economici, indiferent de natura capitalului. D ar, chiar în
cazul institu țiilor, acest fapt se verific ă având în vedere calitatea de ordonator atribuit ă
acestora.
241 În lucrarea lor 9 , V. Cocri ș și V. I șan, pe bun ă dreptate apreciaz ă c ă decizia de
investi ții comport ă trei dimensiuni: investi țional ă, strategic ă și financiar ă. Fiind, în principiu,
de acord cu necesitatea abord ării deciziei de investi ții într-un context tridimensional avem
unele rezerve cu privire la formularea și con ținutul unora dintre cele trei dimensiuni pe care
decizia le reflect ă.
Punând astfel problema vom sus ține faptul c ă decizia de investi ții comport ă o
dimensiune tehnico-economic ă, o dimensiune strategic ă și o dimensiune financiar ă10 .
1. Decizia de investi ții are o dimensiune tehnico-economic ă. Ea se realizeaz ă
procesual în cadrul mai multor etape succesive, cor elate și interdependente astfel:
a. Formularea op țiunilor de a investi și reflectarea lor în cadrul unor proiecte, diverse
ca natur ă, structur ă, complexitate, ordin de m ărime, precum și argumentarea lor prin prisma
necesit ăț ii și oportunit ăț ii de c ătre manager, conduc ători de compartimente, sec ții de
produc ție, etc.
b. Evaluarea parametrilor fiec ărui proiect prin indicatori tehnico-func ționali,
economico-financiari și de eficien ță economic ă. Avem în vedere evaluarea costului
investi țiilor, a volumului produc ției, a costurilor și pre țurilor, a unor indicatori de eficien ță
economic ă statici și dinamici.
c. Adoptarea criteriilor de evaluare și evaluarea riscului asociat fiec ărui proiect de
investi ții. Ne referim la riscuri generate de tehnologiile avute în vedere în raport cu nivelul
progresului tehnic și tehnologic, intensitatea concuren ței, muta țiile produse în structura
cererii, infla ția, etc.
d. Analiza și selec ția proiectelor de investi ții incluse în portofoliul de proiecte al
investitorului având în vedere faptul c ă unele sunt divergente, altele convergente, dar pot
ap ărea și proiecte unice ca natur ă și scop prestabilit.
Decizia de a investi nu se poate materializa f ără a parcurge celelalte dou ă noduri
decizionale.
2. Decizia de investi ții are nemijlocit o dimensiune strategic ă. O asemenea accep țiune
are justificare întrucât orice investi ție presupune cheltuieli actuale în speran ța recuper ării lor
într-un orizont de timp strategic. Efortul de inves ti ții se impune a fi astfel dozat și orientat
încât s ă se încadreze în structura tipologic ă a strategiilor firmei investitoare, s ă favorizeze și
să contribuie la realizarea obiectivelor strategice. Ori se cunoa ște faptul c ă exist ă o structur ă
tipologic ă foarte variat ă a strategiilor firmei (strategie de produc ție, strategie comercial ă,
strategie financiar ă, strategie de marketing, etc.), fiecare impunând p rocedee și obiective
specifice.
În principiu, accep țiunea strategic ă a deciziei de investi ții presupune:
a. Identificarea gradului în care op țiunile, respectiv proiectele de investi ții, se înscriu
în coordonatele strategiilor firmei sau entit ăț ii investitoare. Ne referim la obiectivele înscrise
în programele strategice pe domenii.
b. Selectarea din portofoliul de proiecte a celor care r ăspund corespunz ător
obiectivelor strategice, respectiv strategiei inves titorului. Desigur, o asemenea opera țiune nu
se poate realiza distinct de accep țiunea tehnico-economic ă a deciziei de investi ții și nici de
cea financiar ă.
3. Dimensiunea financiar ă a deciziei de investi ții constituie cel de-al treilea nod
decizional și cel mai adesea este hot ărâtor în derularea sau blocarea procesului investi țional.
În plan tehnico-economic și chiar în context strategic unele proiecte de inve sti ții pot fi
justificate, bine argumentate și fundamentate. Și totu și ele pot fi blocate, anulate sau amânate
în lipsa resurselor financiare corespunz ătoare.
9 Cocri ș V,. I șan V., Op. cit., vol. 23, p. 113.
10 Cistelecan L., Cistelecan R., Decizia de investi ții în contextul actual , în Analele Universit ăț ii Ecologice
“Dimitrie Cantemir”, Tg. Mure ș, 1997.
242 În plan financiar decizia de investi ții implic ă ac țiuni corelate privind:
a) estimarea bugetului de finan țare ca ordin de m ărime, în corela ție cu parametrii
tehnici și economici ai proiectului;
b) determinarea structurii capitalurilor permanent e necesare finan ță rii proiectului, deci
a resurselor de finan țare intern ă (amortizare, cot ă parte din profit, etc.) și a resurselor de
finan țare extern ă (aportul ac ționarilor, împrumuturi bancare, împrumuturi obligat are,
subven ții, aloca ții bugetare, etc.);
c) Evaluarea costului capitalurilor permanente afe rente finan ță rii proiectului de
investi ții în ideea optimiz ării structurii bugetului de finan țare în func ție de costul fiec ărei
resurse.
9.3. DECIZIA DE INVESTI ȚII SUB INCIDEN ȚA RISCULUI
9.3.1. RISCURI ÎN INVESTI ȚII
Riscul reprezint ă evenimentul viitor și incert; posibilitatea de pierdere sau stric ăciuni;
un pericol, o primejdie posibil ă …, cu o anumit ă probabilitate de apari ție, în timp.
Incertitudinea semnific ă cunoa șterea aproximativ ă a evenimente-lor posibile dar nu și
a posibilit ăț ilor de apari ție.
În domeniul investi țiilor riscul poate fi definit ca orice situa ție în care nu se cunosc cu
certitudine caracteristicile unui eveniment viitor, dar în care se cunosc cel pu țin num ărul de
alternative posibile ale valorilor respective și posibilitatea de apari ție a fiec ăreia dintre ele 11 .
Abordarea riscului în investi ții pune, în primul rând, problema faptului dac ă exist ă un
raport de corela ție între investi ție și risc. R ăspunsul comport ă anumite formul ări graduale
dup ă cum urmeaz ă:
a) investi ția este generat ă de nevoi și trebuin țe individuale și social-umane;
b) investi ția este o cheltuial ă prezent ă pentru satisfacerea unor nevoi și trebuin țe
viitoare;
c) investi ția este o cheltuial ă prezent ă, cert ă, relativ ă, la un viitor incert;
d) investi ția este o cheltuial ă prezent ă, real ă, subiectiv sau obiectiv fundamentat ă pe
un scop virtual – speran ța satisfacerii nevoilor și trebuin țelor, ob ținerea unui câ știg, acoperirea
cererii de m ărfuri, bunuri și servicii, reflectat ă pe pia ță de nevoia individual ă și social ă;
e) investi ția reflect ă, în fapt, o form ă a ofertei care întâmpin ă cererea manifestat ă pe
pia ță ;
f) investi ția, prin con ținutul s ău și prin modul de înf ăptuire, constituie ea îns ăș i un
purt ător de risc.
În al doilea rând, abordarea riscului în investi ții impune luarea în considerare a
formelor sale prin prisma raportului de cauzalitate , respectiv: riscul de proiect; riscul de
avarie; riscul politic; riscul economico-financiar.
Riscul de proiect se reflect ă prin probabilitatea unor erori privind solu țiile date prin
proiect, responsabilitatea fiind, cel mai adesea în sarcina entit ăț ilor de proiectare. Efectele
unui asemenea risc pot fi identificate pe parcursul execut ării investi țiilor, cu ocazia recep ției
și punerii în func țiune a obiectivelor de investi ții sau chiar pe parcursul perioadei de
exploatare. Înl ăturarea unor aspecte ale riscului de proiect presup une atragerea r ăspunderii
proiectantului prin ac țiuni convergente sau divergente, ini țiate de investitor.
Riscul de avarie constituie un risc cu efecte de stadiu fizic fiind generat, de regul ă, de
calamit ăț i al naturii (incendiu, tr ăsnet, furtun ă, cutremur de p ământ, alunecarea terenului,
inunda ție, grindin ă, etc. sau de culpa unui ter ț. Manifestarea unui asemenea risc vizeaz ă
11 Heline R., Lafrage O., Pripart, Investissements. Selection et Financement, Paris, 1976, p. 45.
243 obiectivul de investi ții în curs de realizare sau finalizat. Protec ția fa ță de riscul de avarie în
investi ții este posibil ă prin asigurarea lucr ărilor de construc ții-montaj la societ ăț ile de
asigurare care au în structura portofoliului o asem enea form ă de asigurare.
Riscul politic în domeniul investi țiilor prive ște prioritar cazul investi țiilor realizate de
investitori sau de antreprenori în str ăin ătate. Cauzele care genereaz ă un asemenea risc sunt
variate. Între ele re ținem: m ăsurile luate de statul respectiv care blocheaz ă derularea lucr ărilor
de investi ții, interdic ția decont ării lor, blocarea transferului valutei, interzicere a readucerii de
către investitor a ma șinilor, utilajelor și instala țiilor, interdic ția valorific ării investi țiilor aflate
în curs de execu ție, r ăzboiul, r ăzboiul civil, grevele, embargoul instituit asupra ță rii receptoare
a investi țiilor și multe alte cauze. Prevenirea unor asemenea riscur i este dificil ă. Protec ția fa ță
de asemenea riscuri este posibil ă, m ăcar par țial, prin intermediul asigur ărilor și reasigur ărilor
cu valen țe interna ționale.
Riscul economico-financiar în investi ții are cauze și manifest ări complexe. Printre cele
mai frecvente cauze sau surse de risc re ținem: erori în analiza oportunit ăț ilor de investi ții;
estimarea incorect ă a parametrilor proiectului; evaluarea gre șit ă a cadrului social-economic în
care se încadreaz ă investi ția; supradimensionarea proiectului; imprevizibilita tea mersului
economic (cererea, concuren ța, evolu ția pre țurilor, etc.); evolu ția cursului valutar, a ratei
dobânzii, a fiscalit ăț ii și a altor factori. În mod deosebit, se remarc ă implica țiile sub aspect
financiar ale riscului în investi ții. Faptul se explic ă printre altele prin aceea c ă un proiect de
investi ții de și produce modific ări ale parametrilor economici ai firmei (cifra de a faceri,
costuri, productivitate, etc.) și implicit asupra performan țelor financiare (profit, lichidit ăț i,
etc.), nu poate reorienta mersul economic general î n sectorul respectiv, datorit ă unor factori
exogeni pe care nu-i poate anihila (concuren ța, restric țiile legislative, infla ția, etc.).
Apoi, prevenirea sau evitarea unor riscuri ale inv esti țiilor sunt dependente de
capacitatea de autofinan țare, costul resurselor, costul capitalurilor perman ente, varia ția valorii
în timp a banilor (deci a valorii actuale nete) și de al ți factori.
9.3.2. METODE DE ANALIZ Ă A RISCULUI ÎN INVESTI ȚII
În teoria investi țiilor se afirm ă c ă riscul financiar al investi țiilor poate fi abordat în
dou ă coordonate esen țiale, și anume 12 : a) riscul fluxurilor de încas ări, respectiv riscul
veniturilor și b) riscul fluxurilor de pl ăț i, respectiv riscul costurilor. Riscul veniturilor și
costurilor este semnificativ asupra proiectelor de investi ții și are influen ță mare asupra
activit ăț ii investitorului mai ales în cazul investi țiilor noi, a investi țiilor de dezvoltare și
strategice. În schimb, este redus în cazul investi țiilor de ameliorare a condi țiilor de munc ă și a
celor privind protec ția mediului.
Riscul în investi ții comport ă cauze și manifest ări specifice în func ție de natura și
scopul investi țiilor (investi ții pentru reducerea costurilor produc ției, de modernizare, de
extindere și dezvoltare, strategice, de ameliorare a condi țiilor de munc ă, pentru protec ția
mediului, plasamente financiare etc.).
În timp s-au conturat diverse metode de analiz ă a riscului în investi ții, care de altfel
pot fi încadrate în dou ă categorii, respectiv: metode subiective și metode obiective. Cu privire
la încadrarea în aceste dou ă categorii a diverselor metode de analiz ă a riscului, la utilitatea și
semnifica ția lor nu s-a realizat un consens 13 .
12 Cocri ș V., I șan V., Economia afacerilor , Editura Grafix, Ia și, 1995, p.252
13 Pilverdier – Latreyte Josette, Finance d’entreprise, Editura Economica, Paris, 1993, p.341; Levasseur M. ,
Quintart A., Finance , Editura Economica, Paris, 1992, p.484; Cocri ș V., I șan V., Op. cit. , p.253.
244 9.3.2.1. METODE SUBIECTIVE
Metodele subiective de analiz ă a riscului în investi ții include: metoda informal ă,
metoda raportului VAN-Dra , metoda ajust ării ratei de actualizare, metoda ratei de randament
prag, metoda “echivalentului cert” etc.
1. Metoda informal ă sau intuitiv ă de sesizare și identificare a riscului în investi ții are
caracter empiric. În fapt, aceast ă metod ă presupune compararea proiectelor concurente prin
prisma Valorii actuale nete – VAN și alegerea proiectului care genereaz ă Valoarea actual ă
net ă mai ridicat ă, considerându-l mai pu țin riscant. Metoda este simpl ă și nu necesit ă calcule
laborioase.
2. Metoda raportului dintre Valoarea actual ă net ă și Durata de recuperare
actualizat ă (VAN – Dra) are ca baz ă de referin ță faptul c ă un proiect de investi ții devine
prioritar în luarea deciziei dac ă genereaz ă un flux de venituri actualizate – VAN (efecte
valorice) mai mare, într-un orizont de timp mai red us – Dra.
Metoda are capacitate informa țional ă limitat ă, întrucât se ignor ă evolu ția posibil ă,
probabil ă, variabil ă, a fluxului de venituri, dup ă expirarea duratei de recuperare. Apoi,
distribu ția fluxurilor de venituri aferente unor proiecte, s upuse analizei este, sau poate fi,
variat ă în timp, inclusiv datorit ă ratei de actualizare, generând aprecieri incorecte asupra unor
proiecte. Totu și pentru analiza riscului unor proiecte a c ăror durat ă de via ță este redus ă
metoda se poate dovedi oportun ă.
3. Metoda bazat ă pe flexibilitate , const ă în adoptarea unor proiecte care s ă comporte
flexibilitate tehnic ă și flexibilitate financiar ă.
Flexibilitatea tehnic ă presupune realizarea proiectelor de investi ții în tran șe pentru ca
investitorul s ă poat ă opera modific ările ce se impun pe parcursul execut ării investi ției.
Flexibilitatea financiar ă a proiectelor de investi ții implic ă evitarea riscurilor prin
adoptarea proiectelor care implic ă transformarea rapid ă a unui activ în lichidit ăț i cu un cost
cât mai redus. Desigur se d ă prioritate investi țiilor financiare în detrimentul investi țiilor
corporale.
4. Metoda utiliz ării criteriului duratei de recuperare (criteriul întârzierii recuper ării)
constituie o metod ă previzional ă empiric ă. Se caracterizeaz ă prin faptul c ă sus ține
oportunitatea proiectului recuperat din venit, în c el mai scurt timp, dar ignor ă varia ția
veniturilor.
5. Metoda “echivalentului cert” denumit ă și metoda major ării și diminu ării arbitrare
sau subiective 14 , const ă în subevaluarea veniturilor sau supraevaluarea che ltuielilor, respectiv
convertirea acestora cu ajutorul unui coeficient va riind între 0 și 1. Acest coeficient este cu
atât mai redus cu cât riscul asociat la venitul vii tor este mai ridicat.
Metoda echivalentului cert pleac ă de la premisa c ă, majoritatea investitorilor sunt
aversivi fa ță de risc și deci prefer ă câ știguri mai mici, dar certe. Echivalentul cert ( α) este
raportul între fluxul de lichidit ăț i cerute (impuse) de investitor, fiind certe (Fc h) și fluxurile de
lichidit ăț i a șteptate, incerte (Fa h) la momentul respectiv (h), adic ă:
hh
hFa Fc =α (9.3.)
iar
∑
=++− =n
h fr hh
rFIVAN
101 ()()(αα (9.4.)
14 Pilverdier L. J., Op. cit. , p.342.
245 Proiectele de investi ții sunt ajustate cu riscul specific. Fluxurile de l ichidit ăț i incerte
sunt transpuse în echivalen țe certe și apoi se determin ă Valoarea actual ă net ă “echivalent ă
cert”. Pentru actualizare se folose ște rata de randament a activelor financiare f ără risc (r fr ) și
nu costul capitalurilor permanente.
6. Metoda ajust ării ratei de actualizare cu o “prim ă de risc” const ă în luarea în
considerare a unei rate de actualizare impuse de ri scul asociat proiectului, deci mai mare decât
costul capitalului, dac ă proiectul este riscant.
Prima de risc este stabilit ă ca diferen ță între costul capitalului (C k) și rata dobânzii
aferent ă titlurilor financiare f ără risc (r fr ), respectiv:
P r = Ck – r fr (9.5.)
Se apreciaz ă c ă metoda are aplicabilitate în evaluarea riscului as ociat proiectelor de
investi ții cu valoare redus ă, facilitând luarea unor decizii corecte. Nu se poa te ignora îns ă
faptul c ă primele de risc asociate proiectelor sunt diferen țiate pe criterii subiective. Pe de alt ă
parte se formuleaz ă opinii conform c ărora, în plan teoretic metoda “echivalentului cert” este
superioar ă metodei ratei de actualizare ajustate.
7. Metoda ratei de randament prag este similar ă metodei ratei de actualizare ajustate.
În cadrul acestei metode îns ă, pentru evaluarea rentabilit ăț ii proiectului se utilizeaz ă rata
intern ă de rentabilitate, în locul Valorii actuale nete. D eci, rata de randament ajustat ă cu prima
de risc, pentru un anumit proiect, îndepline ște func ția de “prag” pentru admiterea sau
respingerea altor proiecte. Metoda are caracter sub iectiv și este insuficient fundamentat ă dar,
fiind exprimat ă prin m ărimi relative, ea devine facil ă în plan practic.
9.3.2.2. METODE OBIECTIVE
Metodele obiective de analiz ă a riscului proiectelor de investi ții se caracterizeaz ă prin
faptul c ă încearc ă s ă cuantifice obiectiv variabilitatea randamentelor p roiectelor de investi ții.
Principalele metode obiective de analiz ă a riscului sunt 15 : metoda abaterii standard și a
coeficientului de varia ție; analiza sensibilit ăț ii proiectelor de investi ții; metoda simul ării
probabilistice; metoda arborelui de decizie.
1. Metoda abaterii standard și a coeficientului de varia ție implic ă o serie de ipoteze,
respectiv:
a) faptul c ă valorile pe care le ia o variabil ă aleatoare asociat ă unui proiect de investi ții
sunt independente unele de altele, în orice moment de referin ță ; valorile sunt distribuite, în
timp, conform legii normale; valorile sunt determin ate de hazard;
b) valorile care caracterizeaz ă un proiect (costuri, venituri, capitaluri investit e,
valoarea rezidual ă, etc.) sunt evaluate la niveluri probabile;
c) rata de actualizare este apreciat ă a fi rata randamentului activelor financiare f ără
risc.
În contextul enun țat s-a exprimat opinia privind calcularea abaterii standard și a
coeficientului de varia ție pentru principalii indicatori de rentabilitate a proiectelor de
investi ții. Evitarea riscului ia în considerare dou ă ipoteze, astfel:
– în cazul unui singur proiect implicat în analiz ă acesta poate fi acceptat dac ă Valoarea
actual ă net ă medie este pozitiv ă, iar Coeficientul de varia ție a VAN este inferior unei norme
impuse subiectiv;
– în cazul analizei riscului mai multor proiecte d e investi ții se iau în considerare toate
combina țiile posibile, apoi se determin ă abaterea standard și coeficientul de varia ție pentru
VAN global ă a fiec ărei combina ții.
15 Cocri ș V., I șan V., Op. cit. , p. 288; Levasseur M., Quintart A., Op. cit. , p. 482
246 Abaterea standard m ăsoar ă dispersia evenimentelor posibile în jurul mediei e xprimând
rădăcina abaterilor medii p ătratice ( σ), respectiv:
∑
=−⋅=n
iiiXP
12)(µ σ (9.6.)
în care dispersia mediei ( µ) se stabile ște astfel:
in
iiPX⋅=∑
=1µ (9.7.)
iar num ărul de abateri standard de la medie ( z) este:
σµ−=Xz (9.8.)
unde: Xi – evenimentul pentru cazul i;
Pi – probabilitatea producerii evenimentului în cazul i;
n – num ărul de evenimente posibile.
Coeficientul de varia ție ( v) leag ă dispersia evenimentelor de medie prin raportul din tre
abaterea standard și dispersia medie, astfel:
µσ=v (9.9.)
Metoda abaterii standard se poate aplica și la al ți indicatori de apreciere a eficien ței
proiectelor de investi ții, între care rata intern ă de rentabilitate – RIR ; indicele de profitabilitate
(sau coeficientul rentabilit ăț ii actualizate – Kra ).
2. Metoda analizei sensibilit ăț ii proiectelor de investi ții presupune determinarea
sensibilit ăț ii randamentului proiectului de investi ții la modific ările unei anumite variabile.
Analiza sensibilit ăț ii proiectelor de investi ții arat ă cât de mult se va modifica VAN a unui
proiect ca urmare modific ării fluxurilor de lichidit ăț i. În principiu, este necesar ă formularea a
trei scenarii privind lichiditatea net ă (optimist, pesimist și neutral). Pentru fiecare scenariu se
determin ă Valoarea actual ă net ă – VAN și astfel poate fi identificat ă varianta care implic ă
riscul minim.
Metodologic, aplicarea metodei presupune modificar ea succesiv ă a fiec ărui parametru
al proiectului, ceilal ți parametri fiind men ținu ți neschimba ți, iar pe aceast ă baz ă se determin ă
Valoarea actual ă net ă. Dup ă aplicarea acestei proceduri se ordoneaz ă rezultatele în ordinea
cresc ătoare a riscului fiec ărei variante.
Metoda are anumite limite pentru c ă ea nu separ ă variantele în: acceptabile și
inacceptabile, ci le ordoneaz ă doar în func ție de sensibilitatea lor la varia ția parametrilor
proiectului. Apoi, VAN poate avea uneori valoare ne gativ ă ceea ce complic ă situa ția.
3. Metoda simul ării probabilistice a riscului constituie o metod ă de evaluare a
riscului, în general, vizând deci și domeniul investi țiilor. Ca orice risc, riscul în investi ții
poate avea “ șansa” de a se produce sau nu, fiind asociat astfel conceptului de probabilitate. Cu
alte cuvinte riscul se refer ă la probabilitatea ca efectele sperate (randamentel e) ale investi țiilor
să se realizeze în propor ție mai redus ă, s ă se realizeze la nivelul sperat ori s ă nu se realizeze.
Probabilit ăț ile obiective nu acoper ă decât o mic ă parte din domeniul deciziilor
economice întrucât în cazul acestora din analiz ă trebuie s ă rezulte num ărul de cazuri
favorabile și num ărul cazurilor posibile în manifestarea fenomenului, toate cazurile trebuind
247 să aib ă probabilit ăț i egale de a se produce. Exist ă probabilit ăț i obiective atunci când dispunem
de un num ăr mare de observa ții ale unui fenomen repetabil. Deci ra ționamentul, într-un caz, și
observarea statistic ă, pe de alt ă parte, conduce la afirma ția conform c ăreia un fenomen
evolueaz ă în context probabilistic. Reiese c ă probabilit ăț ile obiective au câmp de manifestare,
în mod deosebit, în asigur ări.
Probabilit ăț ile subiective sunt asociate domeniului investi țiilor. Faptul se explic ă prin
aceea c ă în luarea deciziilor de investi ții, investitorul se afl ă cel mai adesea sub inciden ța unor
conjuncturi, eventualit ăț i noi, care nu pot fi observate, cercetate, aprecia te prin prisma
repetabilit ăț ii lor. Este cazul deciziilor de investi ții unicat sau pu țin repetabile.
Metoda simul ării probabilistice ține cont de mai mul ți parametri susceptibili a fluctua
în acela și timp și presupune c ă fluctua țiile posibile ale fiec ărui parametru sunt reprezentate de
o distribu ție de probabilit ăț i.
Modelul de simulare presupune mai multe faze:
– identificarea variabilelor sensibile care pot in fluen ța rentabilitatea proiectului;
– evaluarea distribu ției de probabilit ăț i privind modific ările posibile ale valorii
variabilelor proiectului (capitaluri, fluxuri de ve nituri, valoarea rezidual ă, etc.);
– construirea tabelului cu numere aleatoare;
– divizarea tabelului pentru a stabili clase de di stribu ție de probabilit ăț i ale valorii
variabilelor;
– stabilirea logicii de calcul a VAN;
– calculul VAN în func ție de datele simulate;
– clasarea VAN în func ție de distribu țiile de probabilit ăț i.
Metoda simul ării probabilistice este complex ă întrucât necesit ă un volum de informa ții
mare, prelucr ări laborioase și costisitoare, dar are avantajul de a surprinde in fluen ța simultan ă
a diferitelor variabile asupra eficien ței proiectului apreciat prin prisma Valorii actuale nete sau
Ratei interne de rentabilitate.
4. Metoda analizei medie–varian ță . Prin raportare la analiza sensibilit ăț ii, ipotezele
considerate în analiza medie–varian ță sunt furnizate de gradele de verosimilitate cuanti ficate
prin probabilit ăț i.
Se presupune c ă parametrii calculului rentabilit ăț ii proiectului, cu excep ția ratei de
actualizare, pot lua una din valorile în care fieca re are o șans ă sau probabilitate specific ă de
apari ție.
Pentru un proiect de innovare este inevitabil ca p robabilit ăț ile s ă fie subiective.
Pentru un proiect de dezvoltare, modernizare datel e istorice exist ă și pot ajuta la
construirea distribu țiilor de probabilit ăț i obiective.
Analiza medie–varian ță comport ă, mai întâi, un studiu al distribu ției valorilor
fluxurilor de venituri anuale și apoi un studiu al distribu ției valorilor VAN pe toat ă durata de
via ță a proiectului. Metoda implic ă deci: estimarea mediei (speran ței matematice) a unui flux
de venituri la momentul t; stabilirea varian ței acestui flux de venituri; determinarea abaterii
acestor fluxuri.
Ra ționamentul este relevant atât asupra valorilor neac tualizate, cât și asupra valorilor
actualizate 16 .
– În cazul valorilor neactualizate: _
– media unui flux de venit ( Ft ) la timpul t. este egal ă cu:
∑
=⋅=mt
xxt xt t PFF
1 (9.10.)
– varia ția acestui flux de venit σ2 (F t) este:
16 Levasseur M., Quintart A., Op. cit., p.489.
248
xt mt
xtxt t PFF F ⋅−=∑
=2
12][)(σ (9.11.)
– abaterea acestor fluxuri ( σ) este egal ă cu r ădăcina p ătrat ă a varian țelor lor:
xt mt
xtxt PFF ⋅− =∑
=2
1][σ (9.12.)
unde:
mt – num ărul de fluxuri posibile la timpul t;
Fxt – fluxul posibil x la timpul t;
Pxt – probabilitatea realiz ării fluxului x la timpul t.
– În cazul valorilor actualizate: ____
– media valorii actuale nete VAN rezult ă din rela ția:
∑
=+=n
ttt
rFVAN
1)1 ( (9.13.)
– varia ția Valorii actuale nete σ2(VAN) impune formularea unor ipoteze privind
leg ăturile între fluxurile respective, în timp și determinarea conform rela ției:
∑
=+=n
ttt
rFVAN
122
2
)1 ()()(σσ (9.14.)
– coeficientul de varia ție ( Kv) va fi:
VAN VAN Kv)(σ= (9.15.)
5. Metoda arborelui decizional poate fi abordat ă în cazul când decizia de investi ții se
prezint ă ca o suit ă de secven țe, de etape, fiec ărei etape corespunzându-i anumite reac ții
(alternative) posibile. Este cazul unor proiecte ca re admit mai multe alternative; fiecare
alternativ ă se caracterizeaz ă prin parametri specifici (efort, efecte). Ca atare calcularea VAN
și a riscului se impune pentru fiecare alternativ ă, secven țial, rezultatele fiind reflectate
arborescent.
Exist ă diverse alternative, situa ții, privind analiza riscului investi țional prin metoda
arborelui decizional. Le vom sintetiza f ără a intra în detalii:
– leg ătura între fluxurile de venituri în timp și probabilit ăț ile condi ționale de realizare a
lor;
– realizarea investi ției pe etape în timp, fapt care leag ă fiecare variant ă decizional ă
ipotetic ă de evenimentele impuse și probabilit ăț ile ini țiale și condi ționale;
– leg ăturile între rata de actualizare f ără risc și rata cu risc prin prisma coeficientului
echivalent cert, în cadrul evalu ării eficien ței (rentabilit ăț ii) unui proiect de investi ții;
– relevarea inciden ței infla ției asupra fluxurilor și asupra rentabilit ăț ii unui proiect
(prin aplicarea la fiecare element de flux a unei r ate specifice de infla ție și realizarea
calculelor de eficien ță economic ă).
În abordarea problemei câteva întreb ări sunt semnificative în demersul aplic ării
metodei, și anume:
– Care este efectul index ării necesarului de fond de rulment asupra Valorii a ctuale nete
a proiectului?
– Care este efectul asupra Valorii actuale nete a proiectului a utiliz ării în calcule a unei
rate de infla ție variabile de la un an la altul?
– Care este influen ța asupra rentabilit ăț ii proiectului a cre șterii infla ționiste a mai
multor elemente sensibile (terenuri, valoarea rezid ual ă, etc.)?
249 – Cu cât se va reduce Valoarea actual ă net ă a proiectului dac ă costurile de exploatare
evolueaz ă infla ționist mai mul ți ani decât s-au prev ăzut?
9.4. REFLECTAREA DECIZIEI DE INVESTI ȚII ÎN PRACTICA SOCIAL-
ECONOMIC Ă DIN ȚARA NOASTR Ă
Muta țiile social-politice din țara noastr ă, în perioada de tranzi ție, au generat implica ții
și asupra cadrului practic vizând decizia de investi ții. În fapt a avut loc un proces de
descentralizare decizional ă, de autonomizare a investitorului – decident și de corelare a
op țiunii de a investi cu poten ța de a finan ța.
În plan practic decizia de investi ții apar ține investitorului. În cazul investi țiilor
publice, la institu ții și regii, decizia de investi ții se ia de c ătre ordonatorul de credite
(principal, secundar sau ter țiar), competen țele fiind stratificate în func ție de valoarea
investi țiilor și natura lor. În plan documentar decizia de investi ții se concretizeaz ă în hot ărâre
a Guvernului, ordin al ministrului de resort, deciz ie a conduc ătorului institu ției, regiei, etc.
În cazul investi țiilor unor entit ăț i autonome (societ ăț i comerciale) decizia de investi ții
apar ține adun ării generale a ac ționarilor sau conduc ătorului unit ăț ii, dup ă caz. Ea se reg ăse ște
în hot ărârea adun ării generale a ac ționarilor sau în ordinul și decizia organelor de conducere.
Reflectarea deciziei de investi ții în plan practic, printr-un document specific nu
constituie un moment final în procesul decizional c i un moment calitativ. Verificarea acestui
moment calitativ are loc odat ă cu, și prin, traducerea în fapt a deciziei.
9.5. DEZINVESTI ȚIA ÎN CONTEXT DECIZIONAL FINANCIAR
Dezinvesti ția constituie la prima vedere renun țarea la exploatarea unui activ devenit
inadecvat pe plan economic. Dar, în acela și timp se mizeaz ă pe ideea c ă resursele
disponibilizate pot fi folosite în activit ăț i mai rentabile.
Dezinvesti ția este, în anumite cazuri, un act accidental, izol at și pu țin sistematic
aplicat într-o situa ție urgent ă care scap ă, în parte, pârghiilor manageriale tactice ale
întreprinderii.
În alte cazuri, dezinvesti ția este o opera ție preg ătit ă cu grij ă în cadrul practicii de
gestiune a întreprinderii. Ea const ă în retragerea sistematic ă a unui produs comercializat, dup ă
un termen îndelungat, când ac țiunea pare compromis ă sau cedarea c ătre un ter ț, unei firme
concurente, a unei p ărți din activitate prin vânzare, o parte care nu se m ai încadreaz ă
orient ărilor și obiectivelor strategice ale întreprinz ătorului.
Dezinvesti ția nu trebuie interpretat ă strict ca opera țiune invers ă investi ției.
Conceptual, dezinvesti ția se situeaz ă într-o perspectiv ă de strategie a întreprinderii. Un proiect
de dezinvesti ție implic ă stabilirea fluxurilor și parametrilor financiari, iar luarea deciziei se
bazeaz ă pe calcule de rentabilitate și pe criterii economice de alegere, inclusiv pe
ra ționamente ce vizeaz ă oportunit ăț ile multiple și conjunctura raportului dintre dezinvesti ție și
reinvesti ție.
În acest context ne vom referi la 17 : concep ția strategic ă a dezinvesti ției; procesul de
alegere a dezinvesti ției; ra ționamente privind oportunit ăț ile de dezinvestire și reinvestire.
17 Cistelecan L., D ezinvesti ția – o problem ă actual ă, Analele Universit ăț ii Ecologice “Dimitrie Cantemir”, Tîrgu
Mure ș, 2000
250 9.5.1. CU PRIVIRE LA CONCEP ȚIA STRATEGIC Ă A DEZINVESTI ȚIEI
Punctul de plecare îl constituie faptul c ă dezinvesti ția nu constituie un e șec în
activitatea unei firme ci, dimpotriv ă, efectul unei decizii con știente și ra ționale la un anumit
moment. Adic ă, renun țarea la exploatarea în continuare a unui activ mate rial, în m ăsura în
care acest fapt se dovede ște a fi ineficient. Renun țarea la exploatarea activului respectiv poate
avea loc prin d ărâmare, transfer, deconstruc ție etc., în func ție de oportunitatea considerat ă
viabil ă de c ătre agentul economic.
Dezinvesti ția se poate realiza la sfâr șitul unei activit ăț i în dou ă sisteme: orizontal și
vertical. În primul caz, produsul se scoate din fab rica ție, se demonteaz ă sau se închide uzina
sau sec ția de exploatare. În al doilea caz, se izoleaz ă activit ăț ile care privesc realizarea unui
produs, (serviciu), deci aprovizionarea, fabrica ția și comercializarea.
Dezinvesti ția se poate realiza îns ă și pe parcursul derul ării unei activit ăț i, în care caz
ea va surprinde toate fazele în care se identific ă (lucr ări de investi ții, aprovizion ări cu bunuri
aferente, lansare în exploatare, produc ție în curs de fabrica ție etc.), precum și opera țiunile
financiare (cesiunea unor participa ții etc.) sau opera țiuni imobiliare (cu terenuri și construc ții).
Dezinvesti ția poate viza produse în declin, sec ții de produc ție cu activitate sub nivelul
normal, echipamente uzate etc. Acest fapt se reflec t ă în sc ăderea sau lipsa rentabilit ăț ii. Pe de
alt ă parte, dezinvesti ția poate viza realocarea mijloacelor și reafectarea resurselor spre
oportunit ăț i financiare foarte interesante (produse noi, dezvo ltarea unor activit ăț i existente
etc.).
În mod evident dezinvesti ția intr ă în competi ție cu alte solu ții: o investi ție de
dezvoltare care genereaz ă venituri; o investi ție de ra ționalizare care permite reducerea
costurilor de produc ție etc.
În plan financiar dezinvesti ția constituie o “destruc ție creativ ă”, întrucât ofer ă ocazia
redistribuirii sau reorient ării unor resurse de natur ă financiar ă, în cadrul întreprinderii, cu o
mai mare eficacitate 18 .
Strategia dezinvesti ției are o importan ță deosebit ă și, în mod logic, ridic ă o serie de
probleme, între care:
a) dificultatea stabilirii unor proiecte programe și planuri de dezinvesti ție;
b) greutatea aprecierii oportunit ăț ii opera țiunii pe baza rentabilit ăț ii și riscului;
c) încadrarea dificil ă a dezinvesti ției în op țiunile strategice fundamentale ale
întreprinderii.
G ăsirea r ăspunsului la problemele enun țate anterior este posibil ă în marile grupuri
industriale. Ideea care se formuleaz ă, consist ă în faptul c ă fiecare investi ție sau activitate
trebuie s ă fac ă obiectul unui control de gestiune a posteriori, ca re s ă permit ă identificarea
oportunit ăț ii și a momentului optim al dezinvesti țiilor. Transpunerea în fapt a unui asemenea
demers implic ă o abordare pe etape și anume în: 1) etapa realiz ării investi ției; 2) etapa
exploat ării investi ției.
1) În etapa realiz ării investi ției controlul de gestiune poate identifica o serie de aspecte
care ar putea s ă indice, înc ă în aceast ă etap ă, oportunitatea dezinvesti ției. Câteva dintre ele:
măsura în care șantierul corespunde proiectului investi ției și este autorizat legal; respectarea
stadiilor în derularea și terminarea lucr ărilor; coresponden ța între previziuni și costurile reale;
necesitatea revizuirii calcului costurilor și rentabilit ăț ii; dac ă nu cumva se impune
reconsiderarea unora dintre contractele perfectate în trecut cu furnizorii de echipamente, cu
antreprenorii etc.; dac ă pl ăț ile pentru manopera de construc ții sunt corelate cu graficul
realiz ării lucr ărilor de investi ții și cu prevederile din bugetul de finan țare a investi ției;
existen ța unor modific ări majore care pot genera, justifica întreruperea l ucr ărilor.
18 Levasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economic ă, Paris, 1992, p.541.
251 2) În etapa exploat ării obiectivului se impune controlul de gestiune as upra diferen țelor
care apar între previziuni și realiz ări efective (cifra de afaceri, costuri variabile și costuri fixe),
apoi cu privire la necesarul suplimentar de fond de rulment etc. Mai concret, pot fi urm ărite
aspecte privind: raportul dintre venituri, pre țuri și (cantit ăț i) volumul produselor fabricate;
existen ța bugetului promo țional; factorii de performan ță în ob ținerea veniturilor; segmentele
de pia ță vizate; dificult ăț ile tehnice de aprovizionare; nivelul productivit ăț ii muncii și
randamentul utilajelor.
Prin aceast ă prism ă, dezinvesti ția se situeaz ă într-o optic ă de ra ționalizare a capitalului
întreprinderii, de conversie strategic ă privind redefinirea rolului diferitelor active ale
întreprinderii și redistribuirea resurselor, implicit prevenirea ri scurilor.
Dezinvesti ția, în economia întreprinderii, poate fi abordat ă în corela ție cu factorii de
influen ță și cei care o frâneaz ă, ca și prin luarea în considerare a c ăilor de înf ăptuire.
Între factorii care influen țeaz ă dezinvesti ția, unii sunt exogeni (supraproduc ția unor
produse care satisfac nevoi similare de consum, dec linul general al sectorului de activitate,
conjunctura, concuren ța, tehnologia etc.). Al ții sunt endogeni (modificarea obiectivelor și
politicii generale a întreprinderii, o structur ă de produc ție dep ăș it ă, neviabil ă, înc ărcarea sub
capacitate a ma șinilor și utilajelor, dificult ăț i de aprovizionare latente, uzura tehnic ă sau
economic ă a echipamentelor; slaba calificare a for ței de munc ă, subcapitalizarea etc.).
Dezinvesti ția poate fi adesea frânat ă, chiar dac ă logica economic ă o recomand ă.
Câteva elemente inhibante sunt: divergen țele dintre grupurile de ac ționari sau dintre ac ționari
și conduc ători, directori; ideea pierderii prestigiului profe sional, incapacitatea de a recunoa ște
erorile manageriale; riscul unor conflicte profesio nale și sociale, lipsa motiv ării ac țiunii în
cadrul și în afara întreprinderii. Opera țiunea poate fi frânat ă și de alte cauze, cum ar fi: efectul
negativ al suprim ării unui produs asupra celorlalte produse din porto foliul întreprinderii;
pierderea unor furnizori și clien ți ca urmare a renun ță rii la producerea unui anumit produs;
efectele sc ăderii cifrei de afaceri, urmare dezinvesti ției.
Unele dintre aceste elemente pot fi cuantificate și integrate în calcule de rentabilitate.
Modalit ăț ile de realizare a dezinvesti țiilor industriale sunt, dup ă caz: desfiin țarea;
vânzarea în bloc sau cesiunea; transferul sau reuti lizarea intern ă.
Desfiin țarea implic ă oprirea progresiv ă a unei activit ăț i cu recuperarea capitalului
investit prin realiz ări, lichidarea produc ției sau vânzarea activelor imobile și recuperarea
necesarului de fond de rulment. Sub aspect financia r întreprinderea va ob ține lichidit ăț i.
Vânzarea în bloc sau cesiunea const ă în cedarea global ă a unui patrimoniu, în cadrul
unei tranzac ții financiar-fiscale (sciziune, fuziune, absorb ție, filia țiune).
Transferul sau reutilizarea intern ă presupune oprirea progresiv ă a unei activit ăț i prin
dezafectare și realizarea unei alte activit ăț i, fapt ce implic ă luarea în considerare a unei valori
de utilizare pentru activele imobilizate și a fluxului de oportunitate.
9.5.2. PROCESUL DEZINVESTI ȚIEI
Într-un context procesual dezinvesti ția implic ă: 1) identificarea și abordarea fluxului și
parametrilor financiari și 2) stabilirea criteriilor de decizie a dezinvesti rii.
9.5.2.1. FLUXUL ȘI PARAMETRII FINANCIARI AI DEZINVESTI ȚIEI
Dezinvesti ția semnific ă recuperarea “azi” a unor sume de bani dintr-o acti vitate sau
din folosirea unor active a c ăror exploatare se impune a fi blocat ă, eliminat ă pentru a nu
genera în perspectiv ă efecte negative.
Parametrii financiari ai dezinvesti ției sunt: valoarea recuperabil ă, durata de via ță
restant ă; fluxul de venituri pierdute; valoarea rezidual ă viitoare pierdut ă; rata de actualizare.
252 – Valoarea recuperabil ă a unei dezinvesti ții constituie fluxul real de capitaluri formate
de venitul realizat de activele asociate activit ăț ii de referin ță , încheiate, diminuat cu
cheltuielile aferente acestei ac țiuni. Prin urmare, fluxul monetar pozitiv al valori i
recuperabile, actualizat cu rata marginal ă a capitalului, se diminueaz ă cu fluxul monetar
negativ reflectat de cheltuielile cu dezinvesti ția (demontare, demolare, indemniza ții salariale,
cheltuieli de valorificare, cheltuieli de schimbare a amplasamentului, formare a personalului și
organizare a atelierelor etc.). Prezint ă importan ță ritmul dezinvestirii și al recuper ării
capitalurilor din aceast ă opera țiune, precum și evolu ția cheltuielilor din bugetul de trezorerie
al dezinvesti ției.
– Durata de via ță restant ă a activelor supuse dezinvestirii se poate stabili luând ca baz ă
informa țiile a posteriori cu privire la investi ție, dar, se impune a fi actualizate la condi țiile
concrete ale exploat ării și efectelor investi ției, la momentul deciziei de dezinvesti ție.
– Fluxul de venituri pierdute se înscrie între mom entul op țiunii de a declan șa
dezinvesti ția (deci momentul actual) și anul prev ăzut pentru scoaterea din func țiune, în cadrul
duratei de exploatare stabilite. Reflect ă excedentul (rezultatul) brut de exploatare dup ă
impozitare și economia fiscal ă asupra amortismentelor.
Schematic, fluxul de venituri pierdute ( Fvp ) însumeaz ă excedentul net de exploatare
pierdut ( ENE p) și economia fiscal ă asupra amortismentelor pierdute ( Efa p):
Fvp = ENE p + Efap (9.16)
în care:
ENE = EBE (1 – i) (9.17)
iar
EBE = CAp – CVe – CFe (9.18)
unde,
EBE reprezint ă excedentul brut de exploatare;
i – rata (cota) de impozit;
CA p – cifra de afaceri pierdute;
CV e – cheltuielile variabile evitate;
CF e – cheltuielile fixe evitate.
– Valoarea rezidual ă viitoare pierdut ă reflect ă valoarea net ă a veniturilor aferente
imobiliz ărilor și valorii de recuperat a nevoii de fond de rulment care nu se vor recupera la
sfâr șitul fiec ărui an în cadrul duratei de via ță restante a activit ăț ii.
– Rata de actualizare corespunde costului capitalu lui sau ratei de respingere aplicabile
unei activit ăț i, luând în considerare caracteristicile de risc, s imilare proiectelor de investi ții.
9.5.2.2. CRITERII FINANCIARE DE DECIZIE PRIVIND DE ZINVESTI ȚIA
Evaluarea financiar ă a dezinvesti ției consist ă în a compara valoarea recuperabil ă astăzi
cu valoarea actualizat ă a fluxurilor de venituri viitoare pierdute, prima m ărime impunându-se
a fi pozitiv ă. Trei întreb ări sunt inevitabile în leg ătur ă cu dezinvesti ția și anume: S ă se fac ă
sau nu? Când se justific ă? Cum s ă se fac ă? R ăspunsul se reflect ă în fapt în efectele
opera țiunii:
1) Sub aspect temporal, alegerea momentului dezinv esti ției trebuie s ă dep ăș easc ă
stadiul unei simple alternative “a dezinvesti” sau “a continua”.
2) Pentru a lua o decizie corect ă cu privire la dezinvesti ție este necesar a lua în
considerare modific ările care se produc, an de an, vizând previziunea f luxului de venituri,
valorile recuperabile etc.
253 3) În func ție de criteriile men ționate, dezinvesti ția se impune a fi tratat ă secven țial, an
de an, decizia fiind alternativa: dezinvesti ție imediat ă sau continuarea activit ăț ii înc ă un an și
reluarea algoritmului decizional.
4) Algoritmul cercet ării unei politici optimale de dezinvesti ție comport ă trei variante
esen țiale:
– dac ă valoarea recuperabil ă ast ăzi este inferioar ă valorii actuale a fluxurilor de
venituri viitoare pierdute, la finele duratei resta nte de via ță a activit ăț ii valoarea actual ă net ă
este negativ ă pentru dezinvesti ție. Atunci se impune men ținerea activit ăț ii, înc ă un an, și
reluarea analizei cu datele disponibile peste un an ;
– dac ă valoarea recuperabil ă ast ăzi este superioar ă valorii actuale a fluxului de
venituri, valoarea actual ă net ă este pozitiv ă pentru dezinvesti ție. În acest caz este important a
confrunta valoarea recuperabil ă ast ăzi cu valoarea actual ă a fluxului de venituri pierdute
pentru o durat ă de via ță restant ă mai scurt ă. Aceast ă procedur ă iterativ ă poate constitui o
alternativ ă de alegere și de decizie.
În consecin ță , momentul optim al dezinvesti ției este acela în care valoarea
recuperabil ă este superioar ă tuturor valorilor actualizate ale fluxului de veni turi viitoare
pierdute care corespund tuturor duratelor de via ță restante posibile.
9.5.3. RA ȚIONAMENTUL PRIVIND OPORTUNIT ĂȚ ILE ÎN RAPORTUL DEZINVESTI ȚIE–
REINVESTI ȚIE
Oportunit ăț ile în raportul dezinvesti ție–reinvesti ție sunt variate și complexe 19 .
A. În absen ța ra ționaliz ării capitalului, de regul ă, valoarea recuperabil ă a unui proiect
de dezinvesti ție alimenteaz ă bugetul de finan țare al întreprinz ătorului, având efecte asupra
structurii financiare a întreprinderii.
Dimpotriv ă, în cazul ra ționaliz ării capitalului se impun suplimentar dou ă elemente.
Ele se refer ă la parametri financiari ai oportunit ăț ilor de reinvesti ție, precum și la variante ale
reinvesti ției. De regul ă, procedura consist ă în:
1) Dezinvestirea unei activit ăț i nerentabile și alocarea valorii recuperabile unei
oportunit ăț i de reinvesti ție rentabil ă.
2) Dezinvestirea unei activit ăț i înc ă rentabile pentru a aloca valoarea recuperabil ă unei
oportunit ăț i de reinvesti ție mai rentabil ă.
B. Oportunit ăț ile de reinvestire pe seama dezinvesti ției sunt variate ca natur ă și nivele
de rentabilitate. Ele constau, dup ă caz, în:
1) Lansarea unor activit ăț i noi (în proiecte de innovare, diversificare, reco nversie etc.)
a c ăror apreciere are loc pe criterii de rentabilitate.
2) Expansiunea activit ăț ilor existente printr-un proiect de dezvoltare, apr eciat similar
cu cel anterior.
3) Modernizarea sau cre șterea productivit ăț ii activit ăț ilor existente, în care caz
aprecierea vizeaz ă economia la costurile de exploatare.
4) Refacerea fondului de rulment al întreprinderii , care consist ă în fortificarea
structurii financiare a întreprinderii prin aliment area capacit ăț ii de autofinan țare. Se apreciaz ă
prin prisma costului mediu ponderat al capitalului întreprinderii.
5) Achizi ția unor active financiare (deci valori mobiliare, p lasamente pe termen lung
sau pe termen scurt) a c ăror apreciere se face în func ție de efectele financiare specifice și de
valoarea veniturilor sperate pentru activele financ iare respective la finele perioadei, pe baza
unei rate de actualizare care exprim ă riscul specific opera țiunii.
19 Levasseur M., Quintart A., Op. cit., p.560 și urm.
254 6) Rambursarea datoriilor financiare. În asemenea cazuri dezinvesti ția poate fi ea
îns ăș i generat ă de existen ța unor datorii, împrumuturi generatoare de cheltuie li financiare, a
căror reducere se impune cu necesitate.
C. Un nou proces de decizie: dezinvesti ție–reinvesti ție. Ra ționamentul se bazeaz ă pe
ipoteza unui singur proiect de dezinvesti ție și respectiv de reinvesti ție, care sunt identice prin
durata de via ță și prin suma dezinvestit ă–reinvestit ă:
1) Se începe cu determinarea rentabilit ăț ii de oportunitate a reinvesti ției, respectiv a
valorii actuale nete maximale;
2) Se calculeaz ă, pentru proiectul de dezinvesti ție, toate valorile actuale posibile ale
fluxurilor de venituri viitoare pierdute;
3) Se compar ă apoi valoarea recuperabil ă ast ăzi, cu valoarea actual ă maximal ă.
În efect:
1. Dac ă valoarea recuperabil ă este superioar ă, valoarea actual ă net ă este pozitiv ă
pentru dezinvesti ție. Deci, dezinvesti ția se poate realiza imediat și se poate lansa proiectul de
reinvestire.
2. Dac ă valoarea recuperabil ă este inferioar ă, valoarea actual ă net ă este negativ ă
pentru dezinvesti ție (sau valoarea actual ă net ă este pozitiv ă pentru activitatea urm ătoare).
Atunci se confrunt ă aceast ă valoare actual ă net ă cu aceea a proiectului de reinvesti ție,
existând dou ă alternative:
a) dac ă este superioar ă impune restudierea, dup ă un an, în lumina noilor informa ții
disponibile și renun țarea la proiectul de reinvesti ție;
b) dac ă este inferioar ă valorii proiectului de reinvesti ție se impune dezinvestirea
imediat ă a activit ăț ii și lansarea proiectului de reinvesti ție.
Fiind vorba în fapt de dou ă proiecte, primul de dezinvesti ție, al doilea de reinvesti ție,
cele dou ă proiecte apreciate cu ajutorul ratei interne de re ntabilitate folosit ă în calculul valorii
actuale nete, prezint ă unele complica ții (capcane). Și aceasta, atât în cazul în care se decide
dezinvestirea în func ție de rata intern ă de rentabilitate cea mai ridicat ă, cât și în cazul în care
nu se alege dezinvestirea, dac ă valoarea actual ă net ă în activitatea viitoare este pozitiv ă.
Într-adev ăr, nu pot fi ignorate câteva constat ări, astfel:
– riscurile proiectelor pot fi radical diferite, i ar rata intern ă de rentabilitate nu poate
ține seama de acest fapt;
– rata intern ă de rentabilitate a reinvesti ției poate fi inferioar ă ratei de respingere
aplicat ă reinvesti ției și este în consecin ță exclus ă, urmând a fi folosit ă ca rat ă de actualizare
pentru calculul valorii actuale nete la un alt proi ect.
255
Capitolul 10
MECANISMUL ȘI TEHNICA FINAN ȚĂ RII INVESTI ȚIILOR
10.1. CADRUL ȘI PRINCIPIILE FINAN ȚĂ RII INVESTI ȚIILOR
Finan țarea investi țiilor constituie o etap ă semnificativ ă în procesul investi țional, în
cadrul c ăreia, urmare deciziei de investi ții (“de a investi” și “de a finan ța”) resursele
financiare se înglobeaz ă în bugetul investi ției și pot fi utilizate pentru pl ăț i în vederea
realiz ării proiectului.
Cadrul organizatoric al finan ță rii investi țiilor, în țara noastr ă, este marcat de câteva
aspecte semnificative între care: 1) reorganizarea întreprinderilor de stat ca regii autonome
sau societ ăț i comerciale; 2) declan șarea și evolu ția privatiz ării și a liberei ini țiative; 3)
reconsiderarea rolului statului în procesul finan ță rii investi țiilor; 4) reorganizarea sistemului
bancar și adoptarea unui nou rol.
1. Autonomizarea întreprinderilor statului , ca societ ăț i comerciale sau ca regii
publice, a generat implica ții în sistemul resurselor de finan țare, și a competen țelor vizând
decizia de investi ții. Astfel societ ăț ile comerciale au dobândit autonomia patrimonial ă,
capacitatea de decizie investi țional ă și implicit de constituire a structurii capitalului de
finan țare a investi țiilor, în condi țiile în care statul a mandatat calitatea de adminis trator în
favoarea unor institu ții special constituite. Societ ăț ile comerciale au devenit, în timp,
proprietare ale patrimoniului arondat, rela țiile financiare cu statul axându-se doar pe impozit ul
de societate și pe alte impozite și taxe. Cât prive ște regiile publice gradul de autonomizare
este mai restrâns, are valen țe organizatorice, rela țiile cu bugetul statului se pot manifesta, nu
doar prin pârghia impozitelor și taxelor ci, și prin aceea a subven țiilor.
Ca urmare unit ăț ile economice cu capital de stat au fost puse în si tua ția de investitori
și întreprinz ători care func ționeaz ă în regim comercial pe o pia ță concuren țial ă.
2. Libera ini țiativ ă, în context legal, a devenit suportul și imboldul politicii comerciale
a oric ărui întreprinz ător, indiferent de natura capitalului. Procesul de privatizare a stimulat și
intensificat ini țiativa întreprinz ătorilor. Acest fapt are efecte asupra orient ării strategiilor
investi ționale ale oric ărui întreprinz ător ca și asupra sus ținerii financiare a acestor strategii.
Avem în vedere asumarea de c ătre investitori a dublului rol în domeniul investi țional – de
investitor și de finan țator.
3. Rolul statului în procesul finan ță rii investi țiilor a fost reconsiderat în mod
substan țial. Statul î și men ține calitatea de agent economic în leg ătur ă cu: 1) finan țarea
investi țiilor publice (ale institu țiilor) din sectoarele cultural, s ănătate, înv ăță mânt, ap ărare,
administra ție etc., precum și 2) a subven țion ării, dup ă caz, a investi țiilor de importan ță
na țional ă din anumite sectoare economice (cum sunt explorare a și exploatarea unor resurse
minerale, energia electric ă, sectorul apelor, p ădurilor și a mediului, infrastructura etc.). În
primul caz, interven ția statului, pe plan financiar, se reflect ă în aloca ții și credite bugetare; în
al doilea caz, prin subven ții. În anumite cazuri interven ția statului are caracter selectiv și
complementar în func ție de resursele generate și gestionate de institu țiile publice sau de
regiile autonome.
4. Reorganizarea sistemului bancar constituie un element semnificativ al reformei
economice care marcheaz ă procesul de tranzi ție. Prin lege 1 s-a reglementat modul de
constituire, organizare și func ționare a societ ăț ilor bancare, precum și raporturile acestora cu
Banca Na țional ă a României. În art. 3 al legii men ționate se precizeaz ă faptul c ă “Societ ăț ile
bancare sunt persoane juridice al c ăror obiect principal de activitate îl constituie at ragerea de
1 Legea nr. 33 din 29 martie 1991 privind activitatea bancar ă, publicat ă în M. Of. Nr. 70 din 3 aprilie 1991.
256
fonduri de la persoane juridice și fizice, sub form ă de depozite sau de instrumente
renegociabile, pl ătibile la vedere, precum și acordarea de credite”. În continuare, în art. 5 s e
stipuleaz ă: “Societ ăț ile bancare, persoane juridice române, se constitui e cu respectarea
prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societ ăț ile comerciale"” acestea func ționând exclusiv
ca societ ăț i comerciale pe ac țiuni.
În perioada de tranzi ția a ță rii noastre și de adaptare la mecanismele pie ței s-au
constituit și func ționeaz ă numeroase societ ăț i bancare unele cu capital de stat cum sunt: Banca
Comercial ă Român ă, Banca de Import Export a României. Altele s-au c onstituit cu capital
privat intern sau mixt, între care: Dacia Felix (Eu rombank), Banca Țiriac și multe altele.
Unele b ănci constituite cu capital de stat au fost privatiz ate, a șa fiind Banca Român ă de
Dezvoltare și Bancpost, altele se afl ă în curs de privatizare. O serie de b ănci constituite în
ultimii ani au falimentat, dar altele le-au luat lo cul pe pia ța monetar ă și de capital.
Indiferent de gradul de reprezentare în teritoriu (prin sucursale, filiale sau agen ții)
băncile comerciale î și desf ăș oar ă activitatea în baza unor principii generale și anume:
a) func ționeaz ă în regim comercial ceea ce înseamn ă c ă rela ția dintre banc ă și clien ții s ăi
(persoane juridice și fizice) se bazeaz ă pe tranzac ții contractuale;
b) b ăncile comerciale s-au constituit ca societ ăț i prestatoare de servicii complexe;
c) apelul clien ților la servicii bancare este voluntar, diversifica t și implic ă negocierea
clauzelor;
d) b ăncile comerciale constituite în țara noastr ă și aflate în func țiune nu sunt profilate, decât
ca excep ție, pe ramuri sau pe categorii de clien ți și nici pe genuri de activit ăț i (produc ție,
presta ții, investi ții etc.).
În general op țiunea clien ților pentru derularea rela țiilor cu o anumit ă banc ă comercial ă
este liber ă.
În principiu, finan țarea, creditarea și decontarea investi țiilor se realizeaz ă prin
intermediul unit ăț ilor b ăncilor comerciale. Sfera serviciilor și presta țiilor bancare este îns ă
mai larg ă dup ă cum urmeaz ă: atragerea unor fonduri b ăne ști în depozite și la vedere, la
termen, în lei și în valut ă; p ăstrarea în conturi bancare sau prin alte instrument e bancare a
disponibilit ăț ilor clien ților; contractarea unor credite din țar ă și str ăin ătate; acordarea unor
credite pe termen scurt, mijlociu și lung în favoarea clien ților b ăncii, persoane juridice și
fizice; prestarea unor servicii bancare (expertize, arbitraj bancar, evalu ări etc.); efectuarea
unor opera ții de emisiune și de scont a efectelor de comer ț (cambii); realizarea opera țiunilor
cu acreditive, cu titluri de valoare; opera ții de cump ărare și vânzare a valutei și servicii de
trezorerie etc.
Simpla enumerare a a gamei de servicii și presta ții bancare eviden țiaz ă varietatea lor,
caracterul comercial și concuren țial al activit ăț ii bancare precum și faptul c ă implicarea
unit ăț ilor bancare în derularea procesul investi țional are loc selectiv, la cererea investitorului
(clientului) și în condi ții negociabile.
10.2. MECANISMUL FINAN ȚĂ RII INVESTI ȚIILOR CORPORALE
Finan țarea investi țiilor constituie o finan țare pe termen lung. Ea nu constituie doar un
proces de mobilizare și alocare a fondurilor pentru obiective deja defini te în sfera func țiilor
întreprinderii, ci reprezint ă efectul complex al deciziei de investi ții prin prisma dimensiunilor
sale: tehnico-economic ă, strategic ă și financiar ă.
În fapt, prin decizia de “a investi” are loc alege rea între investi ția intern ă în active
fizice (corporale) și investi ția financiar ă în valori mobiliare. Prin decizia de “a finan ța” are loc
alegerea între resursele proprii și resursele împrumutate sau atrase de finan țare 2.
2 Stancu I., Gestiunea financiar ă a agen ților economici , Editura Economic ă, Bucure ști, 1994, p. 273.
257
Decizia de finan țare pe termen lung eviden țiaz ă faptul c ă func ția financiar ă a
întreprinderii are 3 determin ări fundamentale și anume 3:
a) stabilirea activelor de achizi ționat și a capitalurilor de angajat;
b) stabilirea activelor dezangajabile și orientarea capitalurilor eliberate;
c) stabilirea modalit ăț ilor de finan țare a nevoilor de fonduri.
Mecanismul finan ță rii investi țiilor r ăspunde cerin țelor înf ăptuirii func ției financiare a
întreprinderii, iar prin con ținutul s ău se plaseaz ă în sfera planific ării financiare, în sfera
managementului financiar și desigur în sfera atribu țiilor conducerii entit ăț ii investitoare.
Mecanismul finan ță rii investi țiilor implic ă ac țiuni corelate privind: determinarea
necesarului de finan țare; stabilirea structurii corespunz ătoare a capitalului permanent;
evaluarea costului resurselor de finan țare pe termen mediu și lung.
10.2.1. DETERMINAREA NECESARULUI DE RESURSE PENTRU FINAN ȚAREA
INVESTI ȚIILOR
Determinarea necesarului de fonduri pentru finan țarea investi țiilor constituie o
component ă a mecanismului financiar al oric ărei entit ăț i. Asupra denumirii instrumentului
oportun acestui scop (plan de investi ții și finan țare, plan de investi ții, buget de investi ții, buget
de capital, tablou de finan țare previzional etc.) nu exist ă consens. Luând în considerare faptul
că determinarea necesarului de fonduri pentru finan țarea proiectului de investi ții, succede
elabor ării programului de investi ții, deci deciziei de “a investi” este evident ă corela ția între
planul sau bugetul de finan țare și programul de investi ții. Prin urmare apreciem c ă
instrumentul prin care se determin ă necesarul de fonduri în sensul enun țat poate fi re ținut cu
denumirea sa tradi țional ă la noi, dar reg ăsit ă și în practica altor ță ri europene, aceea de plan
de finan țarea investi țiilor .
Elaborarea planului de finan țare a investi țiilor unei firme sau a unei institu ții constituie
“nodul gordian” al deciziei de investi ții. Cu aceast ă ocazie investitorul este pus în situa ția de
a-și face un calcul real al resurselor de finan țare economisite, mobilizate și chiar raportate de
la un exerci țiu financiar la altul pân ă la momentul analizei pentru luarea deciziei de a f inan ța.
Este totodat ă în situa ția de a se decide asupra unui eventual apel la resu rse externe
(împrumuturi bancare, aport de capital etc.).
Planul de finan țare a investi țiilor este un tablou de finan țare plurianual previzional a
cărui structur ă trebuie s ă r ăspund ă cerin țelor de luare a deciziei de a finan ța și, desigur,
transpunerii acesteia în fapt.
Elaborarea planului de finan țare a investi țiilor implic ă un proces complex, fiind
necesare diferite itera ții pentru alegerea finan ță rilor și combina țiilor posibile a șa cum se
reflect ă în figura nr. 10.1 4.
Analiza itera țiilor reflectate în figura nr. 10.1. pune în eviden ță demersul procedurii de
elaborare a planului de finan țare a investi țiilor care implic ă:
a) încadrarea întregului demers într-un context st rategic (în strategia entit ăț ii
investitoare);
b) analiza alternativelor (variantelor de investi ții) posibile prin prisma naturii,
structurii, costurilor, a fluxurilor de trezorerie poten țiale;
c) estimarea nevoii de finan țare generat ă de raportul dintre valoarea investi țiilor și
capacitatea de autofinan țare;
d) analiza nevoii de finan țare în contextul politicii de dividende, politicii de îndatorare,
a func țion ării pie ței financiare și a estim ării riscului generat de alternativa de finan țare;
3 Levasseur M., Quintart A., Op. cit , p. 515.
4 Griffits Stephane, Gestion financière , Ed. Eyrolles, Paris, 1992, p. 125.
258
Fig. 10.1. Procedura elabor ării planului de finan țare a investi ții lor
STRATEGIA
– Nivelul activit ăț ii
– Situa ția întreprinderii
INVESTI ȚIA – alternativa posibil ă
– Structura costurilor inveti ției
– Contul de rezultate previzionat
– Nevoia de fond de rulment
– Fluxul de trezorerie
Alegerea
investi ției Baza de actualizare decizional ă
Investi ție în imobiliz ări
(industriale, comerciale) EBE
Cheltuieli financiare
– amortizare
– impozit
CAF
NEVOIA DE FINAN ȚARE
– politica de dividende
– situa ția pie ței financiare – Comportamentul b ăncilor
– capacitatea de îndatorare
Măsurarea riscului
(efect de levier)
Cresterea de capital Imprumut
Fluxul de lichidit ăț i
Costul capitalului
Alegerea
func țion ăr
DA
Utilizarea
resurselor
DA
PLAN DE FINAN ȚARE NU NU
259
e) alegerea alternativelor de finan țare extern ă (cre șterea capitalului, împrumuturi etc.)
în corela ție cu costul capitalului și fluxul de trezorerie.
Cât prive ște resursele aferente nevoilor de finan țare acestea sunt variate și depind de
poten țialul investitorului de a genera resurse din activi tatea proprie sau de a- și atrage resurse
din afara entit ăț ii de referin ță . În etapa actual ă investitorii î și pot alc ătui bugetul de finan țare a
investi țiilor în mod diferen țiat:
Investitorii publici , din: sume rezultate din casarea ori valorificarea unor active fixe,
pe care le de țin, în condi țiile legii; aloca ții bugetare; emisiunea de obliga țiuni (probabil, într-o
anumit ă perspectiv ă). În cazul regiilor publice se au în vedere și cotele p ărți din profit
destinate finan ță rii investi țiilor, amortismente, împrumuturi bancare, subven ții de la buget.
Investitorii autonomi (societ ăț i comerciale cu capital de stat, par țial sau integral;
companii na ționale) din: sume rezultate din casarea și valorificarea unor active fixe, pe care le
de țin, în condi țiile legii; amortismente, cote p ărți din profit afectate dezvolt ării, aportul
ac ționarilor la sporirea capitalului social, împrumutu ri bancare, cesiuni, împrumuturi
obligatare, leasing etc.
Investitorii priva ți – agen ți economici , din: aportul ac ționarilor, la sporirea capitalului
social, venituri proprii, amortismente, împrumuturi bancare etc., iar investitorii priva ți –
persoane fizice , din venituri proprii și împrumuturi.
Planul de finan țare a investi țiilor se elaboreaz ă pe perioade de 3-5 ani, constituind
instrument cu valen țe plurianuale, a șa cum se reflect ă în tabelul nr.10.1.
Reiese c ă prin intermediul planului de finan țare a investi țiilor sunt puse într-un raport
de balan ță programul de investi ții alc ătuit din portofoliul de proiecte de investi ții ce urmeaz ă a
fi înf ăptuite și resursele de care investitorul dispune sau le va putea mobiliza. Esen țial este
dac ă investitorul poate mobiliza resursele necesare din finan țare intern ă sau din finan țare
extern ă.
Planul de finan țare a investi țiilor
Tabelul 10.1
Nr
Crt INDICATORI Anii TOTAL 1 2 3 4 5 …
1
2
3
4
5
6
7
8 UTILIZ ĂRI
Investi ții r ămase de executat(sold)
Investi ții noi în imobiliz ări
-terenuri
-construc ții
-mijloace tehnice
-etc.
Necesar de fond de rulment (de
exploata ție)
Alte nevoi de fonduri
Cheltuieli de formare personal
Credite acordate unor ter ți
Ramburs ări de împrumut pe termen
mediu și lung (inclusiv dobânzi)
Investi ții financiare
-participa ții
-plasamente
260
I TOTAL UTILIZ ĂRI(NECESAR)
1
2
3 RESURSE
RESURSE INTERNE
Capacitatea de autofinan țare
Excedent de fond de rulment
Sume din lichidarea activelor fixe
II TOTAL RESURSE INTERNE
III NECESAR DE RESURSE SOLD (I-II)
IV SOLD CUMULAT
1
2 RESURSE EXTERNE
Cre șterea capitalului propriu
Împrumuturi pe termen mediu și
lung
-credite bancare pe termen
mediu-lung
-împrumuturi obligatare
V TOTAL RESURSE EXTERNE
VI SOLD ANUAL DE FINA ȚARE
PERMANENT Ă (III-V)
VII SOLD CUMULAT
10.2.2. STRUCTURA RESURSELOR DE FINAN ȚARE A INVESTI ȚIILOR
10.2.2.1. CU PRIVIRE LA TEORIA STRUCTURII CAPITALUL UI PERMANENT
Finan țarea investi țiilor oric ărui agent economic nu poate ignora structura capita lului
permanent aferent acestui scop. În esen ță în structura capitalului permanent se include
capitalul propriu (respectiv capitalul social, reze rvele și fondurile proprii) precum și
împrumuturile pe termen mediu și lung. “Exist ă o structur ă a capitalului permanent pentru
care costul finan ță rilor este minim iar valoarea sau costul ac țiunilor pe pia ță este maxim” 5.
Stabilirea structurii capitalului de finan țare a investi țiilor sau afacerilor unei firme
presupune determinarea unui raport optim între capi talurile proprii și capitalurile împrumutate
pe termen mediu și lung. Pentru definirea structurii capitalului de finan țare se folosesc
termeni varia ți între care: raport optim de îndatorare, grad de î ndatorare optim ă sau structur ă
optim ă a capitalului.
Teoria structurii capitalului s-a constituit ca o a profundare a teoriei echilibrului
financiar al firmei extinzându-se și asupra finan ță rilor pe termen scurt ca și asupra
capitalurilor monetare. Se relev ă astfel faptul c ă op țiunea pentru o anumit ă structur ă a
capitalului constituie o problem ă de decizie în domeniul politicii financiare, astfe l încât
modalit ăț ile de finan țare s ă corespund ă cu natura resurselor de finan țare.
Teoria structurii capitalului abordeaz ă, în principiu, aspecte privind modul în care
îndatorarea pe termen mediu influen țeaz ă valoarea de pia ță a unei firme și costul mediu
ponderat al capitalului permanent. Cu alte cuvinte se caut ă r ăspuns la dou ă întreb ări esen țiale
și anume:
– dac ă folosirea împrumuturilor pentru finan țarea unei firme, poate genera efecte
favorabile pentru ac ționari?
– în caz afirmativ, cât de mare ar trebui s ă fie gradul de îndatorare al firmei?
5 Cocri ș V., I șan V., Op. cit , vol 3, p.15.
261
În timp, s-au conturat trei modele tradi ționale: modelul venitului net, modelul
venitului net opera țional (din exploata ție) și modelul mixt 6. F ără a intra în detalii vom re ține
în esen ță câteva aspecte:
1) Modelul venitului net se bazeaz ă pe ipoteza c ă investitorii capitalizeaz ă venitul net
al firmei cu o rat ă constant ă și c ă aceasta poate folosi oricâte împrumuturi cu un cos t constant.
Se degaj ă astfel concluzia c ă apelul la cât mai multe împrumuturi este favorabil firmei pentru
că împrumutul este mai ieftin decât capitalul propriu , iar costul mediu ponderat al capitalului
se diminueaz ă.
O men țiune se impune. În determin ări, de și se pleac ă de la valori contabile, în fapt se
opereaz ă cu valori de pia ță previzionate pentru a stabili gradul de îndatorare optim în termenii
valorilor de pia ță , dup ă care se identific ă reflectarea lui în plan contabil.
2) Modelul venitului net opera țional se bazeaz ă pe ipoteza c ă investitorii reac ționeaz ă
diferit la gradul de îndatorare al firmei; costul c apitalului împrumutat este constant, indiferent
de amploarea utiliz ării împrumuturilor; valoarea rezultatului financiar brut, neimpozitat (sau
venitului net opera țional) este constant ă pentru investitori; costul capitalului este de ase menea
constant. Se desprinde concluzia c ă potrivit teoriei modelului venitului net opera țional,
decizia privind structura capitalului este nesemnif icativ ă.
3) Modelul mixt are caracter tradi țional și reflect ă o pozi ție prudent ă fa ță de politica
împrumuturilor. Se argumenteaz ă un nivel optim al îndator ării în corela ție cu valoarea
maxim ă a firmei.
Economi știi americani Franco Modigliani și Merton Miller au elaborat o teorie
știin țific ă asupra structurii capitalului firmei care a suscit at exprim ări de opinii critice și
contest ări. F ără a intra în detalii, cei doi autori pun la baza mod elelor elaborate urm ătoarele
ipoteze 7:
a) faptul c ă riscul economic al firmei poate fi cuantificat pri n intermediul abaterii
excedentului brut de exploatare înainte de impozita re;
b) to ți investitorii au estim ări indentice ale excedentului brut de exploatare în ainte de
impozitare și a riscului asociat acestui parametru financiar;
c) activele financiare (ac țiuni și obliga țiuni) se comercializeaz ă pe pie țe de capital
perfecte (rate ale dobânzii identice și cu excluderea costurilor de tranzac ție);
d) împrumuturile pe termen mediu și lung sunt lipsite de risc, deci rata dobânzii la
împrumuturi este “rat ă f ără risc”;
e) fluxurile de lichidit ăț i a șteptate sunt perpetue, deci firma are rata de cre ștere zero,
excedentul brut de exploatare a șteptat este constant, putând fi peste sau sub nivel ul a șteptat.
10.2.2.2. DETERMINAREA STRUCTURII DE FINAN ȚARE A INVESTI ȚIILOR
Alegerea unei structuri de finan țare a investi țiilor constituie efectul unei decizii
importante de politic ă financiar ă condi ționând echilibrul pe termen lung al întreprinderii.
Întreprinz ătorii nu se autofinan țeaz ă 100% și, de regul ă, se face apel la finan țarea extern ă8.
Prin urmare structura de finan țare a investi țiilor se bazeaz ă pe finan țarea intern ă și pe
finan țarea extern ă.
6 Durand D., Cost of Debt and Equity Funds for Business , New York, 1952 (cf. Cocri ș V., I șan V., Op. cit ., p.
17)
7 Cocri ș V., I șan V., Op.cit ., 49.
8 Pilverdier – Latreyte Josette , Op. cit, p. 368, 372.
262
10.2.2.2.1 FINAN ȚAREA INTERN Ă
Constituie un concept asociat altora și anume capacitatea de autofinan țare, utilizat în
terminologia financiar ă na țional ă sau marja brut ă de autofinan țare ori cash-flow vehiculate în
terminologia financiar ă interna țional ă (francez ă, respectiv anglo-saxona) 9. Problema este
controversat ă dar se contureaz ă opinia conform c ăreia finan țarea intern ă se asimileaz ă în fapt
capacit ăț ii de autofinan țare și nicidecum marjei brute de autofinan țare sau no țiunii cash-flow.
Finan țarea intern ă se bazeaz ă pe resursele generate în economia agentului econom ic
investitor si anume: sume din valorificarea rezulta telor cas ării mijloacelor fixe, sume din
vânzarea și cesiunea unor active fixe, o parte din profitul n et destinat a fi reinvestit precum și
amortizarea imobiliz ărilor.
Finan țarea intern ă se expliciteaz ă prin câ țiva termeni de referin ță între care 10 :
autofinan țare, excedent brut de exploatare, capacitate de aut ofinan țare.
Autofinan țarea constituie un mod de finan țare privilegiat în economia întreprinderii
care provine dintr-un surplus monetar rezultat din opera țiunile de produc ție și schimb ale
acesteia.
Excedentul brut de exploatare reprezint ă surplusul monetar ob ținut din activitatea
curent ă într-o perioad ă de timp. Excedentul brut de exploatare este egal c u diferen ța între
veniturile de exploatare încasate și cheltuielile de exploatare, fiind influen țat de politica
amortiz ării si a dividendelor.
Capacitatea de autofinan țare constituie un surplus monetar care ține cont de toate
opera țiunile efectuate de întreprindere, dup ă impozitare.
1. Autofinan țarea
Finan țarea intern ă se reflect ă prioritar prin intermediul capacit ăț ii de autofinan țare
(CAF ) care se poate determina prin dou ă metode și anume 11 : a) metoda soldurilor
intermediare de gestiune sau b) metoda contului de rezultate.
a. Metoda soldurilor intermediare de gestiune are ca punct de plecare valoarea
ad ăugat ă ( VA ) în raport cu care:
-se scade valoarea impozitelor, taxelor și v ărs ămintelor( ITV ) precum și cheltuielile
salariale ( S) ;
-se influen țeaz ă cu soldul altor venituri; (+ Av) și altor cheltuieli (-Ac), respectiv
diverse, financiare și excep ționale;
-se scade partea din profit repartizat ă salaria ților ( Psp );
-se scade impozitul pe profit (I p).
Rela ția de calcul este:
CAF = VA – ITV – S + A v – Ac – Psp – Ip (10.1)
sau se determin ă excedentul brut din exploatare ( EBE )
EBE = VA – ITV – S (10.2)
și
( ) Psp c v IPAEBE CAF −−Δ ±=− . (10.3)
b. Metoda contului de rezultate are ca punct de plecare valoarea cifrei de afaceri ( CA ),
în raport cu care:
-se scad cheltuielile variabile ( Cv),cheltuielile generale( Cg) și amortizarea (A),
ob ținându-se rezultatul net (P b);
-se scade impozitul pe profit(I P) și se ob ține profitul net ( Pn);
-se adaug ă amortizarea ( A).
9 Cocri ș V., I șan V., Op. cit ., p. 49.
10 Pilverdier – Latreyte Josette , Op. cit, p. 368, 372.
11 Levasseur M., Quintart A., Op. cit ., p. 143 și urm.; Cocri ș V., I șan V., Op. cit ., p. 50-51.
263
Rela ția de calcul este:
CAF = CA- C v – Cg – A – I p + A (10.4)
sau
CA – (C v + C g – A) = P b (10.5)
și CAF = P b – Ip + A. (10.6)
Capacitatea de autofinan țare nu constituie integral suportul financiar al ac tivit ăț ii
investi ționale a întreprinderii, în m ăsura în care se acord ă dividende ac ționarilor. Alternativa
acord ării dividendelor constituie efectul unei decizii de politic ă general ă a întreprinderii care
trebuie încadrat ă în demersul elabor ării planului de finan țare a investi țiilor și ținând cont de
motiva țiile ac ționarilor.
Câteva observa ții: a) ambele metode comport ă un demers logic, informa țiile necesare
stabilirii capacit ăț ii de autofinan țare fiind oferite în cadrul sistemului contabil act ual; b)
finan țarea intern ă este sub nivelul capacit ăț ii de autofinan țare, datorit ă politicii de dividende,
de dobânzi la împrumuturile angajate anterior și de amortizare; c) autofinan țarea se realizeaz ă
progresiv, în m ăsura în care întreprinderea a dep ăș it pragul de rentabilitate și, de la
autofinan țare de men ținere s-a ajuns la autofinan țare de cre ștere; d) autofinan țarea este
specific ă întreprinderilor care nu pot accede la pia ța creditului pe termen lung sau la pia ța
financiar ă. Ea permite investitorilor s ă fac ă fa ța riscului economic și riscului financiar;
e) inconvenientul autofinan ță rii rezid ă în faptul c ă întreprinderile neglijeaz ă uneori integrarea
costului acestei resurse de finan țare, aparent gratuit ă, în demersul alegerii modalit ăț ilor de
finan țare a investi țiilor.
2. Cesiunea activelor
Constituie o resurs ă de finan țare intern ă ocazional ă care survine mai ales atunci când
întreprinderea î și reînnoie ște activele fixe prin vânzarea sau casarea celor ve chi. Evaluarea
acestei resurse poate avea loc înainte sau dup ă impozitare. Fluxul valoric din cesiunea
activelor se supune impozit ării.
10.2.2.2.2. FINAN ȚAREA EXTERN Ă
Constituie o alternativ ă pentru investitori, atunci când capacitatea de aut ofinan țare este
sub nivelul programului de investi ții. Are drept scop constituirea prin completare a b ugetului
de finan țare impus de programul de investi ții adoptat. Sistemul resurselor de finan țare extern ă
este mai larg și include:
– aportul în numerar al ac ționarilor ca urmare emisiunii de ac țiuni pentru cre șterea
capitalului;
– aportul în natur ă al ac ționarilor la cre șterea patrimoniului societ ăț ii în active fixe și
deci la cre șterea capitalului social;
– încorporarea rezervelor în capital social, care p resupune cre șterea capitalului social
prin emisiunea de ac țiuni și distribuirea lor în mod gratuit vechilor ac ționari sau modificarea
valorii nominale a ac țiunilor existente;
– încorporarea unor datorii substan țiale exigibile, dar dificil de achitat, în capital, prin
transformarea creditorului în ac ționar;
– transformarea împrumuturilor obligatare în capita l propriu, cu deosebire atunci când
obliga țiunile emise și ajunse la scaden ță nu pot fi r ăscump ărate nemijlocit;
– împrumuturi bancare pe termen mediu și lung, ca resurs ă tradi țional ă;
– împrumuturi obligatare reflectate în emisiunea de obliga țiuni;
– împrumuturi externe contractate direct sau cu gar an ții guvernamentale;
– subven ții pentru investi ții, acordate de la buget, în cazuri speciale pentru anumite
structuri de investi ții și pentru anumite categorii de investitori.
264
O asemenea structur ă complex ă a resurselor prin care se sus ține finan țarea extern ă a
investi țiilor unei firme, deci a unei entit ăț i investitoare, pune probleme specifice cu privire la
procedurile de estimare a cuantumului fiec ărei resurse poten țial utilizabile.
Esen țial ă ni se pare îns ă argumentarea și fundamentarea structural ă a resurselor
înglobate în baza de sus ținere a finan ță rii pe termen lung, adic ă a capitalurilor permanente. În
ideea de mai sus, unele argumente, se expun în cont inuare.
1. Crearea capitalului social prin emisiune de ac țiuni devine în etapa actual ă una
dintre pârghiile importante de finan țare extern ă. Sub aspectul tehnic se poate realiza fie prin
emisiunea de ac țiuni noi, fie prin majorarea valorii nominale a ac țiunilor existente. Cre șterea
capitalului social se decide de c ătre adunarea general ă și implic ă solu ționarea a dou ă
probleme prealabile și anume: fixarea pre țului de emisiune și stabilirea dreptului de
preemp țiune (subscriere preferen țial ă)12 .
Pre țul de emisiune se stabile ște ca pre ț de vânzare al noilor ac țiuni emise, iar diferen ța
între valoarea nominal ă și pre țul de emisiune poart ă denumirea de prim ă de emisiune. Pre țul
de emisiune este influen țat de diferi ți factori între care: fluctua ția cursului ac țiunii, rata de
cre ștere a dividendului, rata medie de randament a ac țiunilor vechi, m ărimea emisiunii,
evolu ția general ă a pie ței financiare etc.
Valoarea dreptului de subscriere aferent unei ac țiuni vechi este egal ă cu diferen ța între
cursul de pia ță al ac țiunii și cursul teoretic dup ă emisiune astfel 13 :
T SVPd−= (10.7)
iar, nNPnNPVE
T+⋅+⋅= (10.8)
deci,
( )EE
S PPnNn
nNPnNPPd −+=+⋅+⋅−= (10.8)
sau
PnNnPnNndE S ⋅++⋅+− = (10.9)
unde,
ds, reprezint ă dreptul de subscriere;
P – cursul vechilor ac țiuni înainte de emisiune;
VT – valoarea teoretic ă de pia ță a unei ac țiuni dup ă cre șterea capitalului;
N – num ărul ac țiunilor vechi;
n – num ărul ac țiunilor nou emise;
PE – pre țul de emisiune.
Se apreciaz ă c ă dreptul de subscriere este o func ție liniar ă cresc ătoare de pre țul de
emisiune ( PE) pe intervalul limitat de valoarea nominal ă a ac țiunii ( V0) și de cursul ac țiunii
vechi ( P)14 .
2. Cre șterea capitalului social prin încorporarea de rezer ve are caracter contabil,
presupune muta ții între dou ă posturi de pasiv – de la “rezerve” la “capital soc ial”. Ea
presupune fie cre șterea valorii nominale a ac țiunilor existente, fie o cre ștere a num ărului de
ac țiuni distribuite gratuit ac ționarilor actuali ai societ ăț ii, fapt care constituie semnul unei
excelente s ănătăț i financiare a întreprinderii 15 .
12 Cocri ș V., I șan V., Op. cit ., p. 54.
13 Colase B., Gestion financière de l’entreprise , Presses Universitaires de France, Paris, 1987, p. 125.
14 Colasse B., Op cit ., p. 125.
15 Idem .
265
Valoarea dreptului de atribuire este exprimat ă prin diferen ța între cursul ac țiunilor
înainte de efectuarea opera țiunii de încorporare a rezervelor în capitalul soci al ( P) și cursul
teoretic al acestora dup ă efectuarea opera țiunii ( VT) astfel:
nNnPnNNPPVPdT S+⋅=+⋅−=−= , (10.10)
în care
nNNPVT+⋅=. (10.11)
3. Contractarea de datorii pe termen lung reprezint ă o modalitate semnificativ ă de
constituire a capitalurilor permanente pentru finan țarea investi țiilor.
Împrumuturile institu țiilor de credit se acord ă de c ătre b ănci comerciale și alte institu ții
financiare, pe termen mediu și lung. Apelul la împrumuturi pentru finan țarea investi țiilor este
în func ție de: rata dobânzii, riscul împrumut ătorului, cheltuielile financiare directe antrenate,
pl ăț ile de dobânzi, obliga ția și modul de rambursare. Aceste împrumuturi sunt cons iderate
împrumuturi individuale (fiind contractate cu un îm prumut ător unic). Ele sunt rambursate, în
general, prin anuit ăț i constante, calculate prin utilizarea dobânzii com puse și, mai rar, sub
forma amortiz ărilor constante.
4. Împrumuturile obligatare sunt înc ă nesemnificative în practica constituirii
capitalurilor permanente aferente finan ță rii investi țiilor din țara noastr ă. Emisiunea de
obliga țiuni face parte din împrumutul colectiv al entit ăț ii investitoare.
Emisiunea de obliga țiuni se subordoneaz ă unor condi ții juridice impuse emitentului cu
privire la bonitatea și solvabilitatea acestuia. În cazul obliga țiunilor emise de autorit ăț i publice
sau a titlurilor de crean ță lansate de stat condi țiile de emisiune sunt mai pu țin riguroase
întrucât riscul de insolvabilitate este redus, chia r nul.
Împrumuturile obligatare sunt instituite pe termen lung, durata acestora variind între 8-
20 ani. Obliga țiunile pot fi emise la valoarea lor nominal ă sau sub valoarea lor nominal ă
(emisiuni cu prim ă). Valoarea nominal ă constituie baza de calcul a dobânzilor v ărsate.
Rata nominal ă a dobânzii stipulate în contract permite calculare a sumei totale a
cuponului anual care va fi remis obligatarilor. Est e egal ă cu rata aplicat ă la valoarea nominal ă
a obliga țiunii. Rata nominal ă este stabilit ă în func ție de condi țiile pie ței la momentul
emisiunii, putând s ă fie o rat ă fix ă sau variabil ă.
Rata de randament actual brut corespunde unei rate de randament înaintea impozitului
la momentul emisiunii când obliga țiunile se plaseaz ă subscriptorului. Rata de randament
actual brut poate fi, dup ă caz, egal ă cu rata nominal ă sau poate fi superioar ă atunci când
avantajele au fost acordate subscriptorilor.
Rambursarea împrumutului obligatar are loc prin mo dalit ăț i variate stabilite prin
contract: rambursarea prin amortismente (rata anual ă fix ă și dobânda variabil ă); rambursarea
prin anuit ăț i constante (rat ă scadent ă anual ă și dobând ă anual ă variabil ă); rambursarea
forfetar ă la maturitatea împrumutului.
5. Încorporarea datoriilor în capital presupune în fapt convertirea unor obliga ții ale
întreprinz ătorului în ac țiuni. Constituie o cale de rezolvare a dificult ăț ilor de trezorerie, atunci
când împrumuturile contractate, fiind prea mari, ge nereaz ă cheltuieli financiare prea mari.
Practic, prin încorporarea datoriei în capital, creditorul devine ac ționar, cu valoarea
împrumutului consolidat, în timp ce vechii ac ționari renun ță la dreptul lor de subscriere.
6. Convertirea obliga țiunilor în ac țiuni constituie o modalitate de consolidare a
resurselor înglobate în capitalul permanent. În ace st caz, crean ța subscriptorului, asupra
societ ăț ii care a emis obliga țiunile se transform ă în parte asociat ă prin cre șterea capitalului.
Conversia obliga țiunilor în ac țiuni poate constitui op țiunea de țin ătorului în perioada în care
rata infla ției cre ște, întrucât obligatarul înregistreaz ă o pierdere de capital real ă. În context
266
juridic, conversia obliga țiunilor în ac țiuni implic ă autorizarea de c ătre adunarea general ă a
ac ționarilor. Ace știa, în urma unei asemenea hot ărâri, renun ță la dreptul de preemp țiune.
Limitele între care emitentul poate fixa rat ă dobânzii nominale a obliga țiunilor
convertibile sunt, pe de o parte, randamentul ac țiunii și pe de alt ă parte, randamentul mediu al
obliga țiunilor ordinare. Efectele emisiunii sunt deci rele vante în dou ă ipoteze, adic ă cea a
ramburs ării și cea a conversiei.
În ipoteza convertirii în ac țiuni, opera ția este privit ă ca o emisiune de ac țiuni în
numerar care a putut fi efectuat ă la un pre ț superior cursului bursier a șa c ă cre șterea de capital
se realizeaz ă întotdeauna la un pre ț inferior.
Convertirea poate avea loc în orice moment dar în p ractic ă investitorii prefer ă s ă
aștepte subscrierea tuturor obliga țiunilor emise. Prin aceast ă opera țiune, rata de autonomie
financiar ă a întreprinderii, care a emis obliga țiuni convertibile, scade.
7. Leasing-ul constituie în opinia unor autori “o form ă de finan țare hibrid ă”, iar în
opinia altora “o form ă de investi ție” sau un credit-contract de închiriere.
În plan practic leasing-ul faciliteaz ă utilizarea unui bun, far ă a-i fi dobândit
proprietatea, pe baza unui contract de închiriere d e la o firm ă specializat ă și în schimbul pl ăț ii
unei chirii.
Leasing-ul constituie o alternativ ă la finan țarea din fonduri proprii sau împrumutate a
investi țiilor. Tocmai de aceea în teorie și în practica economic ă leasing-ul este considerat o
resurs ă de finan țare pe termen lung și mediu.
În mod frecvent opera țiunile de leasing se refer ă la investi ții de natura mijloacelor de
transport (avioane, nave, vagoane etc.), echipament e industriale, medicale, energetice, utilaje
diverse, uzine. Se apreciaz ă c ă în ultimele trei decenii s-au conturat și s-au impus trei forme
de leasing: opera țional , financiar și de capital .
Leasing-ul opera țional sau func țional are ca obiect utilizarea, prin închirierea a unui
activ fix.
Leasing-ul financiar se caracterizear ă prin faptul c ă proprietarul, adic ă firma
specializat ă finan țeaz ă echipamentul închiriabil, alte cheltuieli (asigura re, impozite, taxe, etc)
revenind chiria șului, respectiv utilizatorului. Leasing-ul financia r se poate realiza în dou ă
forme: a) vânzare-închiriere (în care caz, utilizat orul înstr ăineaz ă activul propriu, î și creeaz ă
resurse prin vânzare și apoi închiriaz ă un activ similar pentru cerin țele continu ării activit ăț ii
sale); b) direct (în care caz, întreprinz ătorul cump ără dreptul de folosin ță , de utilizare
economic ă a unui activ, bun, nou, fapt pentru care va pl ăti proprietarului o chirie periodic ă.
Opera țiunile de leasing func țional și de leasing financiar nu se reflect ă în bilan țul
utilizatorului, ci în conturi în afara bilan țului. Excep ție fac cheltuielile cu chiria (la leasing-ul
opera țional) respectiv alte cheltuieli cu asigurarea, înt re ținerea și diverse taxe (în leasing-ul
financiar), care se reflect ă în contul de rezultate.
Leasing-ul de capital presupune c ă chiria șul î și asum ă cheltuielile și riscurile utiliz ării
activului (bunului) și î și însu șește veniturile din utilizarea acestuia. Opera țiunile aferente se
reflect ă în bilan țul utilizatorului.
Contractul de leasing prevede în general:
a) o perioad ă de loca ție egal ă cu durata amortiz ării fiscale a bunului, în cursul c ăreia
contractul nu poate fi reziliat;
b) o clauz ă alternativ ă aferent ă încheierii contractului vizând, dup ă caz: restituirea
bunului, achizi ționarea bunului la un pre ț fixat prin contract, reînnoirea contractului.
Finan țarea extern ă are un caracter complex, sub inciden ța deciziei de finan țare în plan
strategic și tactic. Logica rezolv ării corecte a finan ță rii externe impune ac țiuni bine corelate în
plan primar și în plan secundar.
În plan primar se impune determinarea poten țialului de autofinan țare pe termen lung
dar și de valorificare pe termen lung.
267
În plan secundar se impune determinarea ca volum și structur ă a poten țialului de
finan țare extern ă, complementar ă autofinan ță rii, dar cu efecte uneori divergente asupra
economiei investitorului. Deci problema se pune pri n întreb ări cum ar fi:
a. Este economic justificat apelul la finan țarea extern ă sau este oportun ă restrângerea
programului de investi ții la parametri capacit ăț ii de autofinan țare?
b. Care sunt limitele suportabile ale finan ță rii externe într-un anumit orizont de timp
corelat cu evolu ția firmei?
c. Care trebuie s ă fie structura resurselor de finan țare extern ă pentru a genera efectele
scontate în procesul valorific ării efortului investi țional?
În esen ță pentru investitor problema central ă care se pune este aceea dac ă prin
utilizarea împrumuturilor se poate sconta o cre ștere a bog ăț iei ac ționarilor. Dac ă r ăspunsul
este afirmativ atunci în discu ție se pune gradul de îndatorare ca ordin de m ărime.
Pe de alt ă parte, se pare c ă determinarea structurii capitalului se afl ă sub inciden ța
unor considerente de natur ă mai pragmatic ă astfel:
a) investitorii prefer ă cu prioritate finan țarea din fonduri proprii a investi țiilor;
b) politica de dividende este, de regul ă, subordonat ă oportunit ăț ilor de investi ții;
c) nivelul dividendelor este de regul ă fixat f ără a genera perturba ții majore în timp;
d) profitul investitorului peste nevoile de finan țare a investi țiilor faciliteaz ă
plasamente în investi ții financiare, iar dac ă este insuficient, de regul ă, investitorul emite
ac țiuni suplimentare.
Prin urmare este mai important ă ordinea și nu ponderea resurselor de finan țare a
investi țiilor.
10.2.3. EVALUAREA COSTULUI RESURSELOR DE FINAN ȚARE A INVESTI ȚIILOR
Resursele de finan țare a investi țiilor reprezint ă, în fapt, capitalul permanent al
investitorului. Evaluarea costului capitalului cons tituie element al deciziei de investi ții și de
finan țare.
Costul capitalului este un factor hot ărâtor în stabilirea structurii optime a capitaluril or
permanente. Constituie pre țul renun ță rii de țin ătorilor de capitaluri la cheltuirea unei p ărți,
pentru consum curent și crearea de economii destinate a fi investite în s peran ța unui consum
viitor, mai mare 16 . În fapt nu exist ă niciodat ă într-o întreprindere resurse gratuite 17 .
Costul capitalului este o norm ă sau o rat ă de amânare pentru cheltuielile de investi ții
fiind asociat metodelor de alegere a proiectelor de investi ții care fac uz de actualizarea
fluxurilor de lichidit ăț i.
Ținând cont de Valoarea actual ă net ă – VAN , proiectele sunt acceptabile dac ă fluxurile
nete actualizate la costul capitalului sunt mai mar i sau cel pu țin egale cu cheltuielile de
investi ții. Ra ționamentul presupune reflectarea în mod egal a cost ului capitalului fiec ărui
proiect prin intermediul Ratei interne de rentabili tate.
Se apreciaz ă că într-un portofoliu de proiecte, proiectele accepta bile apar țin acelea și
clase de risc. Rata intern ă de rentabilitate permite selec ția lor în cadrul celor dou ă alternative,
adic ă proiecte acceptate și proiecte respinse, în compara ție cu costul capitalului, aspect
reflectat în figura nr. 10.2.
În fapt costul capitalului este costul mediu ponder at al diferitelor categorii de resurse
utilizabile de c ătre o întreprindere pentru finan țarea proiectelor sale de investi ții.
16 Cocri ș V., I șan V., Op. cit ., vol. 3, p. 150.
17 Levasseur M., Quintart A., Op. cit ., p. 687.
268
Fig.10.2. Gruparea proiectelor de investi ții în func ție de costul capitalului
Abordarea acestei probleme implic ă18 : justificarea modului de calcul; relevarea locului
pe care îl are economia fiscal ă în acest demers; evaluarea costului unui “mod de f inan țare”;
explicitarea no țiunilor de cost explicit și cost implicit și desigur prezentarea modelelor de
determinare specific ă a costului diferitelor resurse.
1. Logica reflect ării costului capitalului printr-un cost mediu ponderat al diferitelor
categorii de resurse are un temei simplu și real, relevant în ipoteza expus ă în continuare: O
întreprindere și-a propus realizarea unui proiect de investi ție. Ea poate finan ța acest proiect
prin apelarea la un împrumut cu dobând ă de 10% sau prin cre șterea capitalului social cu un
cost al capitalurilor proprii de 19%. Admitem c ă rata rentabilit ăț ii investi ției ar putea fi de
14%. Se decide finan țarea integral ă a proiectului pe seama împrumutului bancar și o cre ștere a
capitalului propriu în urm ătorii doi ani.
Se pune întrebarea, dac ă, în acest caz, pentru actualizarea veniturilor vii toare și deci a
determin ării costului capitalului se poate lua în considerar e rata dobânzii sau rata costului
capitalului propriu? Întrucât capitalurile utilizat e în activitatea de investi ții și de exploatare au
costuri diferite dar concur ă la atingerea unui nivel anume al ratei rentabilit ăț ii investi ției
(14%) este logic ă cerin ța folosirii, ca rat ă de actualizare, a costului mediu ponderat al
capitalului și nu costul unui mod de finan țare specific pentru o investi ție.
2. Costul unui mod (a unei resurse) de finan țare este definit ca fiind acea rat ă de
actualizare (k) care egaleaz ă valoarea actual ă a fluxurilor de fonduri nete de trezorerie
ob ținute: venituri (dividende și dobânzi pentru furnizorii de capitaluri) și ramburs ările de
capital (F t), cu valoarea intr ărilor nete de fonduri (F 0), conform rela ției:
( )∑
=+=n
ttt
kFF
001 (10.12)
3. No țiunile “cost explicit” și “cost implicit” nuan țeaz ă procedura de determinare a
costului capitalului în func ție de natura resurselor de finan țare.
Costul explicit este un cost net, bine definit, a șa fiind rata dobânzii în cazul
împrumutului bancar sau obligatar, respectiv rata d ividendelor în cazul capitalurilor proprii
aduse de ac ționari.
Costul implicit se explic ă în leg ătur ă cu finan țarea intern ă. Resursele care asigur ă
finan țarea intern ă nu antreneaz ă prelev ări fiscale pentru întreprindere. Totu și ele nu sunt
resurse gratuite, întrucât politica de economisire a întreprinderii îi priveaz ă pe ac ționari de
dividende.
18 Pilverdier – Latreyte Josette, Op. cit ., p. 330. Rata intern ă de
rentabilitate
P1
P2
P3
P4
P5
P6
P7
P8
P9 Proiecte acceptate Proiecte respinse
Costul capitalului
Cheltuieli de investi ții Ck
269
4. Economia de impozit are implica ții asupra costului capitalului, întrucât acesta se
calculeaz ă dup ă impozitare. Cheltuielile financiare care sunt dedu ctibile din baza impozabil ă
antreneaz ă o economie din impozit ca prelevare fiscal ă.
5. Costul capitalului ține seama de structura resurselor de finan țare, fiecare resurs ă
având un cost specific ca nivel și ordin de m ărime. Principial avem în vedere: capitalurile
proprii, datoriile și rezervele.
5.1. Costul capitalurilor proprii ia ca punct de plecare pre țul unei ac țiuni într-un
moment de referin ță t 0 care este dat de suma valorilor actuale ale divide ndelor a șteptate D1,
D2, …, D t. Costul capitalului ac țiunii este rata de actualizare care permite egaliza rea
veniturilor (dividendelor) a șteptate de ac ționari, cumulate, cu pre țul curent al ac țiunii pe pia ță
(P0), adic ă:
( )( ) ( )tk
kD
kD
kDP
+++
+++=
1…
1122 1
0 (10.13)
Dac ă dividendul pe ac țiune este constant, în timp, costul capitalului k, se ob ține din
rela ția:
kDP=0 (12.14), de unde
0PDk= (10.15)
Dac ă dividendele cresc anual cu o rat ă constant ă g, atunci:
()t
t gDD +=10. (10.16)
Prin urmare:
()
( )()
( )()
( )tt
kgD
kgD
kgDP
++++
+++++=
11…
11
110
22
0 0
0 , (10.17)
iar dac ă k>g atunci costul capitalului (ac țiunii) va fi:
gPDk+=
00. (10.18)
5.2. Costul împrumutului bancar pe termen lung constituie un cost explicit al
capitalului fiind dat de rata dobânzii pe pia ță la un moment dat ajustat ă cu economia fiscal ă.
Se are în vedere faptul c ă obliga țiile de plat ă în contul dobânzilor datorate se achit ă înainte de
a finaliza calculul profitului impozabil.
Un exemplu : O întreprindere angajeaz ă un împrumut pentru realizarea unui proiect de
investi ții de 800 milioane lei cu o dobând ă de 20% pe termen de un an. Profitul anual ob ținut
este de 180 milioane lei. Se pune problema determin ării costului capitalului împrumutat.
În realizarea problemei se are în vedere faptul c ă:
– întreprinderea datoreaz ă și va achita în anul respectiv o dobând ă de 800.000.000 x
20%, adic ă 160 milioane lei, dar în raport cu un profit brut de 180 milioane lei;
– profitul impozabil este de 20 milioane lei (180-1 60 milioane lei), în raport cu care
impozitul pe profit, în cot ă de 25%, va fi de 5 milioane lei (20.000.000 x 25%) ;
– profitul net va fi de 15 milioane lei care poate fi destinat pl ăț ilor de dividende sau
investi ții;
– pe de alt ă parte, dac ă întreprinderea nu ar face apel la împrumutul banca r pentru
realizarea proiectului de investi ții, aceasta ar datora impozit pe profit în sum ă de 45 milioane
lei (180.000.000 x 25%);
– întrucât se realizeaz ă o economie fiscal ă de 40 milioane lei (45-5 milioane lei), costul
capitalului împrumutat este de 17,5% și nu de 20%.
270
Într-un cadru general costul capitalului împrumuta t este 19 :
()TrKd−×=1 , (10.19)
unde,
r este rata dobânzii;
T – rata impozitului pe profit.
Întrucât problema se refer ă la împrumuturi angajabile într-o perioad ă viitoare,
determinarea costului capitalului are în vedere ipo teza conform c ăreia împrumutul C 0 va fi
rambursat prin anuit ăț i ( A1, A 2, …, A t) și deci costul capitalului va fi egal cu acea rat ă de
actualizare Ke care asigur ă egalitatea:
( )∑
=+=n
tt
et
KAC
101. (10.20)
Datorit ă economiei fiscale nivelul anuit ăț ilor de rambursat se reduce cu valoarea
acestora, deci:
t t t aCrA +⋅=−1, (10.21)
unde:
Ct-1 reprezint ă împrumutul de rambursat;
at – rata scadent ă anual ă (amortismentul).
Economia fiscal ă va fi egal ă cu:
TCrEt f ⋅⋅=−1. (10.22)
Prin urmare costul capitalului împrumutat, dup ă impozitare, va fi egal cu acea rat ă a
dobânzii K e care asigur ă egalitatea:
( )
( )∑
=−
+⋅⋅−=n
tt
et t
KTCrAC
1'1
01 (10.23)
sau
() [ ]
( )∑
=−
−+−⋅⋅=n
tt
et t
KaTCrC
1'1
011. (10.24)
Concluzia care se desprinde este aceea conform c ăreia costul capitalului împrumutat
reprezint ă acea rat ă de actualizare care egaleaz ă valoarea actual ă a împrumutului cu valoarea
prezent ă a pl ăț ilor viitoare (anuit ăț i și dodânzi).
5.3. Costul împrumutului obligatar este reflectat de rata de randament solicitat ă de
investitori, adic ă de rata dobânzii care asigur ă egalitatea între valoarea capitalului ob ținut prin
emisiunea obliga țiunilor și valoarea actualizat ă a pl ăț ilor (obliga țiile emitentului), respectiv:
cupoane pl ătite periodic, ramburs ări sau r ăscump ărări de obliga țiuni la valoarea promis ă la
maturitate.
În cadru general, dac ă pre țul de emisiune al obliga țiunii este P 0, dobânda sau cuponul
are nivelul i, valoarea obliga țiunii la maturitate M, atunci costul capitalului pe ntru împrumutul
obligatar este variabila K d care poate genera rela ția:
( ) ( )∑++
+=t
dt
d kM
kiP
1 10 . (10.25)
Deci costul real al împrumutului obligatar se dete rmin ă cu ajutorul rela ției:
()TKKd i−=1 (10.26)
unde,
Ki, reprezint ă costul efectiv al împrumutului obligatar;
Kd – costul înainte de impozit egal cu rata cuponului la maturitate.
19 Cocri ș V., I șan V., Op. cit ., p. 172
271
5.4. Costul rezervelor a ocazionat numeroase exprim ări de opinii în literatura
financiar ă str ăin ă20 . În determinarea acestuia s-au admis dou ă ipoteze.
Prima este cea a randamentului extern. Se consider ă c ă rezervele au un cost, întrucât în
lipsa lor întreprinderea este pus ă în situa ția de a face apel la resurse de finan țare extern ă.
A doua ipotez ă admite c ă rezervele au un cost, pentru c ă ele în fapt ar putea fi
distribuite, transformate în ac țiuni, costul lor fiind asimilabil costului ac țiunilor.
Costul mediu ponderat al capitalurilor permanente se determin ă cunoscându-se
costurile diferitelor resurse de finan țare care se pondereaz ă cu coeficien ții de structur ă a
fiec ărei resurse în capitalurile permanente ale întrepri nderii.
Rela ția de calcul se prezint ă astfel:
d
p ppr
ppr
k kCCTL kCCkCCc ⋅+⋅+⋅=' (10.27)
în care:
kc, reprezint ă costul mediu ponderat al capitalului;
Cpr – capitaluri proprii;
CTL – împrumuturi pe termen mediu și lung;
Cp – capitaluri permanente;
k – costul resurselor proprii;
k’ – costul rezervelor;
kd – costul împrumuturilor.
Calculul costului mediu ponderat al capitalului pr esupune cunoa șterea costului
diferitelor moduri (structuri) de finan țare. În ipoteza unei întreprinderi a c ărei structur ă
financiar ă se prezint ă în tabelul nr. 12.2 se poate stabili costul mediu ponderat al capitalului
conform rela ției de mai sus.
Costul mediu ponderat al capitalului
Tabelul 10.2 (în %)
Resurse Suma
(în mii lei) Ponderea Costul
resursei Costul
mediu
ponderat
– Capital social 1.200.000 60% 22% 13,20%
– Rezerve 300.000 15% 18% 2,70%
– Împrumuturi bancare
pe termen mediu și lung
500.000 25% 32% 8,00%
2.000.000 100% – 23,90%
10.3. TEHNICA FINAN ȚĂRII INVESTI ȚIILOR
Finan țarea investi țiilor are un con ținut unitar dar complex care reflect ă utilizarea
resurselor în corela ție cu tehnica de constituire și de mobilizare a lor. Resursele generate în
cadrul finan ță rii interne ca și unele resurse din finan țarea extern ă se reg ăsesc sau se
mobilizeaz ă în contul investitorului pe m ăsura gener ării lor. Resursele externe de natura
împrumuturilor și creditelor bancare comport ă o tehnic ă specific ă de integrare a lor în vederea
finan ță rii investi țiilor.
20 Pilverdier-Latreyte Josette, Op. cit ., Editura Economica, Paris, 1993, p. 335.
272
10.3.1. TEHNICA CREDIT ĂRII INVESTI ȚIILOR
10.3.1.1. FUNDAMENTAREA ȘI ANALIZA CREDITELOR PENTRU FINAN ȚAREA INVESTI ȚIILOR
Creditarea investi țiilor ca opera țiune cu caracter financiar se integreaz ă procesului de
finan țare pe termen lung, întrucât, de regul ă, creditul apare ca o resurs ă complementar ă de
acoperire a valorii unor active, obiective sau proi ecte realizate prin investi ții.
În aceste condi ții b ăncile comerciale acord ă, dup ă caz, împrumuturi pe termen mediu
și lung sau credite pe termen scurt cu destina ție investi țional ă. Împrumuturile acordate de
bănci au la baz ă principiile generale în raport cu care se deruleaz ă activitatea bancar ă în
cadrul mecanismelor pie ței și anume:
– credibilitatea agentului economic (investitorulu i);
– pruden ța bancar ă;
– negocierea în limitele legii;
– forma contractual ă (înscrisul în documente);
– perspectiva respect ării destina ției asumate a creditului;
– existen ța garan țiilor pentru creditul solicitat;
– premiza rambursabilit ăț ii creditului la scaden ța cuvenit ă;
– asumarea obliga ției de plat ă a dobânzilor stabilite la împrumuturile contractat e.
În raport cu aceste principii se trateaz ă de c ătre b ănci apelul la credite al unor
investitori. În mod practic unitatea b ăncii este în drept s ă solicite investitorului s ă
documenteze (s ă justifice) apelul s ău la credite și, pe aceast ă baz ă, s ă efectueze o analiz ă cu
privire la bonitatea investitorului.
În plan documentar investitorul trebuie s ă-și exprime apelul la credite, s ă-l justifice cu
piese componente ale documenta ției tehnico-economice și s ă-l garanteze material și financiar
prin bonitatea firmei (societ ăț ii).
Documenta ția care sus ține apelul investitorului la credite și împrumuturi bancare
pentru finan țarea unui program sau proiect de investi ții este variat ă și complex ă. În principiu,
ea include:
1. Actele de constituire a societ ăț ii (Contractul de societate și Statutul).
2. Certificatul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comer țului.
3. Bilan țul contabil încheiat în ultimii 3 ani fiscali și balan ța de verificare din ultima
lun ă.
4. Licen ța de import/export , în copie, dac ă e cazul.
5. Contracte interne sau externe (cu furnizori și beneficiari).
6. Cererea de credit .
7. Rapoarte de evaluare , expertize tehnice și economice (dup ă caz).
8. Certificat de investitor , dac ă este cazul.
9. Hot ărârea A.G.A. pentru contractarea creditului și garantarea acestuia.
10. Fi șa sintetic ă de prezentare a clientului și de analiz ă a creditului de investi ții, prin
care se reflect ă:
– identificarea clientului;
– istoricul societ ăț ii sub aspectul constituirii, a capitalului social, a principalilor
indicatori economici în ultimii doi ani încheia ți și în anul de referin ță ;
– descrierea proiectului de investi ții sub aspectul scopului, costurilor și structurii de
finan țare;
– angajamentele clientului constituite anterior fa ță de banc ă;
– concluziile analizei.
11. Devizul general al proiectului de investi ții .
12. Planul de finan țare a investi țiilor .
273
13. Lista furniturilor care fac obiectul credit ării cu specificarea furnizorilor, valorii de
contract, termene de livrare și modalit ăț i de plat ă.
14. Calculul fluxului de numerar aferent duratei de via ță a proiectului conform
modelului de structur ă din tabelul nr. 10.3.
Fluxul de numerar pentru un proiect de investi ții se construie ște pentru întreaga
perioada de realizare a investi ției și de exploatare a acesteia. Cu privire la acest cal cul se
impun câteva preciz ări.
1. Veniturile totale includ încas ările preliminate a fi realizate din vânzarea produc ției
ce se va ob ține ca urmare a realiz ării proiectului de investi ții, pe baza unor informa ții cu
privire la: pre țul produselor pe pia ța intern ă și cea extern ă, evolu ția pre țurilor în ultimii ani și
tendin țele viitoare, gradul de înc ărcare al capacit ăț ilor de produc ție în func ție de gradul de
atingere a parametrilor proiecta ți. La evaluarea efectelor investi ției, se au în vedere numai cele
strict legate de investi ția în cauz ă, nu și efecte ale unor investi ții anterioare.
2. Cheltuieli totale de exploatare . În evaluarea cheltuielilor prezint ă interes:
– respectarea, în calcula ția costurilor, a consumurilor specifice de materii prime,
materiale auxiliare, energie, utilit ăț i, ca și a pre țurilor de achizi ție folosite în calcule;
– includerea în costuri a cheltuielilor cu manopera direct ă și indirect ă, asigur ările
sociale, impozite etc.;
– cuprinderea în costuri a tuturor celorlalte cheltuieli , precum chirii, cheltuieli
administrativ gospod ăre ști, cheltuieli de între ținere și func ționare, atât pentru cl ădiri cât și
pentru utilaje, prime de asigurare etc. etc.;
FLUXUL DE NUMERAR
pe perioada de realizare și exploatare a proiectului de investi ții
Tabelul 10.3.
Specifica ție N N+1 N+2 … N+k
1. Venituri (încas ări totale)
– proiect
– alte activit ăț i
2. Cheltuieli de produc ție totale exclusiv
amortizarea
– proiect
– alte activit ăț i
3. Amortizare
– proiect
– alte activit ăț i
4. Cheltuieli ce se suport ă din venituri, cheltuieli
financiare și excep ționale, exclusiv dobânzi la
credite
5. Taxa pe valoarea ad ăugat ă
6. Dobânda la credite pe termen scurt
7. Dobânda la credite pe termen mediu și lung
I. Profit înaintea impozit ării [1 -(2+3+4+5+6+7)]
8. Impozit pe profit
9. Profit net(I-8)
10. Amortizarea
II. Flux de numerar net din exploatare (9+10)
ALTE RESURSE:
11. Alte resurse proprii
12. Credite pe termen scurt
13. Credite pe termen mediu și lung
274
14. Aloca ții bugetare
15. Valoarea rezidual ă (vânz ări de active sau cas ări)
16. Alte resurse (dona ții, participa ții ale altor firme)
III. Total flux de numerar brut
(II+11+12+13+14+15+16)
Ie șiri:
17. Cheltuieli de investi ții
18. Cheltuieli de capital circulant
19. Ramburs ări credite pe termen scurt
20. Ramburs ări credite pe termen mediu și lung
IV. Total ie șiri de numerar
V. Flux de numerar net (II-IV)
3. A mortizarea se înscrie ca element de cost numai în vederea det ermin ării profitului
brut, ca diferen ță între venituri și cheltuieli.
4. Cheltuieli ce se suport ă din venituri și cheltuieli financiare , implic ă includerea
obligatorie a dobânzilor la creditele pe termen scurt, ca și a celorlalte categorii de cheltuieli ce
se suport ă din rezultate: taxe pentru folosirea terenurilor, cheltuieli cu preg ătirea profesional ă
etc.
5. Taxa pe valoarea ad ăugat ă este stabilit ă conform reglement ărilor legale ca
obliga ție de plat ă.
6. Dobânda la credite pe termen scurt se estimeaz ă în func ție de valoarea creditelor
preconizate și rata dobânzii.
7. Dobânda la credite pe termen mediu și lung este cea stabilit ă prin contractul de
credit.
8. Impozitul pe profit este stabilit conform reglement ărilor legale.
9. Profitul net = Profit înaintea impozit ării – Impozitul pe profit.
10. Amortizarea se va determina potrivit prevederilor legii amorti z ării, dar în proiec ția
fluxului de numerar se scade din costuri nereprezentând o ie șire de numerar, ci numai
transfer intern .
II. Fluxul de numerar net din exploatare = profitul net + amortizarea. Reprezint ă de
fapt suma net ă, cash, r ămas ă la dispozi ția agentului economic, dup ă ce și-a acoperit toate
cheltuielile și obliga țiile de plat ă.
Alte resurse : cuprind toate celelalte categorii de resurse care concur ă la realizarea
proiectului de investi ții, și care din punct de vedere al celui ce realizeaz ă investi ția (la analiza
financiar ă) reprezint ă intr ări de numerar (venituri).Acest capitol va cuprinde:
11. Alte resurse proprii.
12. Credite pe termen scurt care pot fi: credite pentru aprovizionare, produc ție și
desfacere, credite de nevoi temporare, pentru nevoi sezoniere și alte categorii de credite pe
termen scurt, potrivit specificului și cerin țelor proiectului de investi ții.
13. Credite pe termen mediu și lung incluse în calcule la nivelul prevederilor din
proiect și a cererii de credite.
14. Aloca ții bugetare . Pentru obiectivele de investi ții care sunt prev ăzute cu resurse în
bugetul statului, în bugetele locale sau fonduri sp eciale, aceste resurse vor fi înscrise în
proiec ția fluxului de numerar, corespunz ător prevederilor din buget.
15. Valoarea rezidual ă reprezint ă o evaluare a cl ădirilor, utilajelor, utilit ăț ilor r ămase
la sfâr șitul perioadei de exploatare a investi ției.
16. Diverse resurse vor cuprinde: resursele proprii ale investitorului provenite din alte
activit ăț i decât cea care face obiectul investi ției, fie participa ții ale altor investitori, dona ții,
emiteri de obliga țiuni etc.
275
III. Total flux de numerar brut = Fluxul de numerar net din exploatare + credite p e
termen mediu și lung + credite pe termen scurt + alte resurse + v aloarea rezidual ă.
17. Cheltuieli de investi ții va cuprinde totalitatea cheltuielilor necesare pen tru
realizarea proiectului de investi ții, e șalonate pe ani, potrivit graficului de execu ție.
18. Cheltuieli de capital circulant . Se cuprinde calculul necesarului de fond de
rulment pentru desf ăș urarea activit ăț ii curente a agentului economic, precum și modul de
acoperire financiar ă a acestor cheltuieli.
19. Ramburs ări de credite pe termen scurt – în ipoteza acord ării unor credite pe
termen scurt pentru activitatea curent ă se va prevedea rambursarea acestora în perioadele
corespunz ătoare.
20. Ramburs ări de credite pe termen mediu și lung – potrivit prevederilor studiului de
fezabilitate și a negocierilor cu clientul se vor înscrie ratele anuale de rambursat.
IV Total ie șiri de numerar constituie suma pozi țiilor 17+18+19+20
Fluxul de numerar = Total flux de numerar brut – Total ie șiri de numerar.
21. Calculul Ratei interne de rentabilitate devine criteriu de acceptare/respingere a
creditului solicitat în compara ție cu costul capitalului plus marja de risc stabili t ă de banc ă.
22. Calculul Pragului de rentabilitate se impune în cadrul politicii pruden țiale
manifestat ă de unele b ănci comerciale în ideea accept ării împrumuturilor solicitate de
investitori. Pragul de rentabilitate al unui proiec t de investi ție reprezint ă nivelul minim de
înc ărcare a capacit ăț ii de produc ție, la care costurile pentru func ționarea proiectului sunt egale
cu veniturile generate de acesta (nu se produce pro fit, dar nici nu se înregistreaz ă pierderi).
Pragul de rentabilitate se determin ă cu formula:
100 ×−=CV PCF PR (10.28)
unde:
PR reprezint ă pragul de rentabilitate;
CF – cheltuielile fixe;
CV – cheltuielile variabile, care sunt direct propor ționale cu nivelul produc ției;
P – valoarea produc ției în pre țuri de vânzare.
Parametri CF, CV și P se iau din studiul de fezabilitate al proiectului de investi ție analizat.
Analiza punctului critic este o tehnic ă de studiu a rela ției între venituri și costuri. În
acest scop structura costurilor se împarte în:
a) Costuri fixe (conven țional constante): amortizarea; salariile personalul ui de
administra ție și de între ținere (manopera indirect ă); cheltuieli de administra ție și gospod ăre ști;
chirii, rente etc.; taxe, speze, asigur ări, reclame, comunica ții, po ștă etc.
b) Cheltuieli variabile : materii prime și materiale directe; materiale auxiliare, SDV-uri;
energie electric ă, utilit ăț i; cheltuieli de transport-aprovizionare; manopera direct ă (inclusiv
asigur ări sociale).
Cu cât pragul de rentabilitate este mai sc ăzut cu atât situa ția este mai bun ă. Se va compara cu
pragul de rentabilitate a altor proiecte de investi ție, din aceea și ramur ă de activitate.
23. Studiul de fezabilitate al proiectului de investi ții . Scopul elabor ării acestui studiu
este, în principiu, acela de a st ăpâni cât mai bine rela ția dintre efortul pe care îl necesit ă
realizarea proiectului (resurse materiale, financia re și umane) și efectul pe care îl produce,
adic ă veniturile pe care le genereaz ă.
În sintez ă prin studiul de fezabilitate se relev ă date și informa ții privind:
1) Caracterizarea agentului economic sub aspect juridi c, economic, tehnologic,
organizatoric și financiar.
2) Informa ții privind pia ța, produsele, pre țurile și comercializarea.
276
3) Proiectul-descriere și implementare.
4) Costurile proiectului și planul de finan țare.
5) Analiza financiar ă și economic ă a proiectului.
6) Concluziile studiului cu fundamentarea și justificarea variantei propuse
24. Analiza de senzitivitate
Între calcule, bazate pe ipoteze, valabile la un m oment dat și realitate (ipotezele se pot
modifica în timp) exist ă întotdeauna deosebiri.
Analiza de senzitivitate, dac ă este corect efectuat ă, permite analistului de credit s ă țin ă
cont de riscul ce poate ap ărea în leg ătur ă cu modificarea în timp, în sens nefavorabil, a
ipotezelor ini țiale;
Este posibil ă mic șorarea veniturilor ce vor fi generate de proiect, fie ca urmare a
neconfirm ării pe pia ță a cererii estimate, fie sc ăderii pre țului produsului, iar aceasta poate
conduce la imposibilitatea recuper ării de c ătre banc ă a creditului și a dobânzilor aferente;
Alte ipoteze ce se pot lua în considerare pot fi:
– modificarea cursului valutar , cu efecte asupra cre șterii valorii investi ției (la cele care
necesit ă efort valutar) sau a costurilor de produc ție-la obiectivele care prev ăd import de
materii prime;
– cre șterea pre țului utilajelor și echipamentelor sau a lucr ărilor de construc ții-montaj;
– prelungirea duratei de realizare a investi ției , cu efecte asupra major ării valorii investi ției;
– cre șterea ratei dobânzii la creditele interne sau externe (dup ă caz);
– cre șterea pre țului materiilor prime și materialelor, energiei electrice, utilit ăț ilor, etc.; precum
și variante combinate (ex. cre șterea veniturilor din vânz ări cu 10%, concomitent cu cre șterea
costurilor directe cu 15%).
Aceste ipoteze vor avea la baz ă, nu previziuni întâmpl ătoare, f ără leg ătur ă cu
realitatea, ci proiec ții realiste în viitor a unor fenomene din perioadel e precedente (ex.
modificarea ratei dobânzii la creditele interne, sa u modificarea tuturor elementelor de intr ări și
ie șiri de numerar – dintr-un proiect ca urmare a modif ic ării raportului de schimb leu/$, și
proiec țiilor indicatorilor în viitor).
Pentru fiecare ipotez ă se calculeaz ă rata intern ă de rentabilitate și se încearc ă
identificarea probabilit ăț ii ca fiecare variant ă s ă se realizeze, constituind astfel argument
pentru luarea deciziei de creditare.
25. Contractul de credit întocmit pe baza modelului stabilit de banca comer cial ă și
agreat de solicitantul de credite, la care se anexe az ă:
– Contractul de garan ție imobiliar ă
– Graficul de utilizare a creditului
– Graficul de rambursare a creditului.
26. Planul de afaceri este impus de unele societ ăț i bancare, de și prin structura sa
reflect ă, în fapt, elemente de con ținut ale studiului de fezabilitate al proiectului, respectiv:
– date de identificare a agentului economic;
– conducerea și personalul;
– prezentarea activit ăț ii curente a întreprinderii;
– pia ța actual ă și prospectiv ă a produsului;
– descrierea proiectului;
– informa ții financiare privind activitatea întreprinderii;
– planul de finan țare a investi ției și de rambursare a creditului;
– garantarea creditului.
27. Graficul de realizare a investi ției.
28. Situa ția veniturilor și cheltuielilor aferente proiectului
29 . Situa ția veniturilor și cheltuielilor pe ansamblul întreprinderii
277
Documenta ția de fundamentare a apelului la credite poate fi, dup ă caz, mai restrâns ă
ori mai extins ă iar o anumit ă specificitate în con ținut poate constitui efectul preten țiilor sau
profesionalismului unor societ ăț i bancare.
Analiza efectuat ă asupra diferitelor piese componente ale documenta ției depus ă de
investitor pentru a justifica apelul la credite are drept scop s ă constate: existen ța real ă și legal ă
a solicitantului; parametri tehnico-economici și financiari în care î și desf ăș oar ă activitatea;
realitatea și parametri proiectului de investi ții, fezabilitatea si eficien ța proiectului; efectele
poten țiale ale investi ției și încadrarea lor în efectele generale ale activit ăț ii întreprinderii;
garan țiile reale și poten țiale ale creditului solicitat și ale ramburs ării acestuia în orizontul de
timp prezumat. În analiz ă se utilizeaz ă, dup ă caz, indicatori statici și dinamici, analiza având
caracter complex.
10.3.2.1. NEGOCIEREA CREDITELOR PENTRU INVESTI ȚII
În etapa actual ă, b ăncile comerciale, acord ă credite pentru realizarea investi țiilor, în
completarea resurselor proprii, a resurselor din bu getul de stat sau din bugetele locale și din
fondurile speciale, necesare acoperirii cheltuielil or prev ăzute în proiectele de investi ții
aprobate pentru:
– realizarea de noi obiective și/sau capacit ăț i de produc ție;
– dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea obie ctivelor și capacit ăț ilor de
produc ție, utilajelor, ma șinilor, echipamentelor și instala țiilor, a cl ădirilor și construc țiilor
existente;
– realizarea unor investi ții publice de interes local;
– achizi ționarea ma șinilor, utilajelor și mijloacelor de transport;
– procurarea animalelor de produc ție, reproduc ție și animalelor de munc ă;
– înfiin țarea planta țiilor pomicole, viticole și de alt ă natur ă;
– asigurarea utilit ăț ilor necesare func țion ării obiectivelor și capacit ăț ilor noi;
– cump ărarea unor active fixe (cl ădiri, construc ții etc.) și întreprinderi;
– alte ac țiuni de investi ții.
Pot beneficia de credite pentru realizarea investi țiilor regiile autonome, societ ăț ile
comerciale, indiferent de natura capitalului, asoci a țiile agricole, asocia țiile familiale, alte
entit ăț i și persoane fizice autorizate în acest scop.
Negocierea creditului prive ște: corecta determinare a creditului în func ție de valoarea
proiectului de investi ții și a resurselor de finan țare proprii, stabilirea graficului de utilizare și
de rambursare, a modului de garantare, a dobânzii c orespunz ătoare și a graficului de
rambursare.
În principiu, b ăncile comerciale acord ă investitorilor dou ă categorii de credite,
respectiv: 1) credite (împrumuturi) pe termen mediu și lung; 2) credite pe termen scurt.
1. Creditarea pe termen mediu și lung
a. Obiectul creditului îl constituie completarea re surselor pentru bugetul de finan țare a
unor proiecte de investi ții.
b. Creditele se acord ă pe perioade variabile de timp, respectiv de 5 – 15 ani și chiar
pân ă la 25 ani cu o perioad ă de gra ție de regul ă de 12 luni.
c. Documenta ția justificativ ă, complex ă, este supus ă analizei în colectivul/comitetul de
credite la nivelul verigilor bancare la care s-a f ăcut apel, sub aspectul oportunit ăț ii acord ării și
al bonit ăț ii investitorului.
d. Negocierea între investitor și unitatea bancar ă prive ște: valoarea creditului, durata,
termenele și ratele de rambursare, garan țiile, dobânda și perioada de gra ție și alte clauze.
278
e. Garan ția aferent ă creditului pe termen mediu și lung are o structur ă variabil ă și
complex ă. Se au în vedere: ipoteca pe imobile, gajul pentru bunuri f ără deposedare, gajul cu
deposedare (ac țiuni, obliga țiuni și alte titluri de valoare), cesiunea de crean ță , scrisori de
garan ție, depozite în lei și valut ă etc.
f. Contractul de credit consemneaz ă rezultatul negocierilor, aprobarea fiind dat ă dup ă
caz de conducerea filialei sau sucursalei b ăncii, de direc ția de resort a centralei sau de
comitetul de credit al b ăncii.
g. Acordarea creditului poate avea loc într-o singu r ă tran șă sau în mai multe tran șe,
prin cont separat de împrumut.
h. Rambursarea are loc conform graficului anex ă la contractul de credit.
2. Creditarea pe termen scurt
a. Obiectul creditului pe termen scurt în domeniul investi țiilor îl poate constitui:
– decalajul în mobilizarea resurselor proprii confo rm bugetului de venituri și cheltuieli
al investitorului;
– nerealizarea conform prevederilor din bugetul de venituri și cheltuieli a resurselor de
finan țare a investi țiilor;
– realizarea în devans a unor investi ții;
– cheltuielile aferente probelor tehnologice;
– achizi ționarea unor materiale speciale necesare investi țiilor.
Exist ă diferen țe de la o societate bancar ă la alta cu privire la felul și structura
creditelor pe termen scurt pentru investi ții.
b. Creditele pe termen scurt se acord ă pe durate variabile de maximum 12 luni.
c. Garan ția acestor credite pe termen scurt o constituie mai ales gajul pe bunuri și
valori cu sau f ără deposedare, cesiunea de crean ță , dar pot exista și alte modalit ăț i de
garantare.
d. Analiza bonit ăț ii investitorului și negocierea creditului se realizeaz ă în corela ție cu
valoarea creditului solicitat și termenul de rambursare. Competen țele de aprobare a creditului
sunt stratificate pe grade de competen ță a verigilor bancare.
e. Creditele pe termen scurt pot fi acordate, dup ă caz, pentru pl ăț i sau pe stocuri în
func ție de cerin țele jutificate de investitor și acceptate de banc ă.
f. Rambursarea are loc în cadrul perioadei de timp stabilite, pe m ăsura constituirii
resurselor pe care creditul pe termen scurt le-a su plinit.
10.3.2.TEHNICA FINAN ȚĂ RII SI DECONT ĂRII INVESTI ȚIILOR
1. Tehnica finan ță rii investi țiilor reflect ă cadrul concret și practic în care se
realizeaz ă finan țarea investi țiilor. Finalitatea acestei tehnici const ă în decontarea investi țiilor.
Tehnica finan țării investi țiilor relev ă procesul utiliz ării resurselor de finan țare, constituite din
variate surse, pentru pl ăț i.
Sub aspect tehnic, finan țarea investi țiilor, presupune transpunerea în fapt a deciziei de
finan țare. Tehnica finan ță rii investi țiilor implic ă investitorul prin deciziile de ordin tactic
vizând:
– stabilirea momentului optim și oportun pentru derularea opera țiunii;
– întocmirea documentelor justificative;
– ordonan țarea pl ăț ilor c ătre/prin banca comercial ă la care investitorul are deschis contul;
– ordonan țarea pl ăț ilor în numerar în scop investi țional;
– alte opera țiuni.
În fapt tehnica finan ță rii investi țiilor implic ă în acela și context societ ăț ile bancare la
care investitorii î și au conturi deschise, pentru a realiza pl ăț i din contul acestora sau din
279
conturi de credite, în cazul în care au fost, în pr ealabil, negociate diversele categorii de credite
pentru investi ții.
Pe de alt ă parte îns ă tehnica finan ță rii investi țiilor se cupleaz ă logic cu îns ăș i tehnica
decont ării investi țiilor, ca de altfel și cu natura lor (achizi ții de bunuri independente cu
caracter investi țional; investi ții corporale de natura construc ții-montaj realizate în antrepriz ă
ori în regie; investi ții necorporale si financiare).
2. Decontarea investi țiilor reflect ă stingerea obliga ției de plat ă pentru furnituri sau
pentru lucr ări și cheltuieli aferente realiz ării unor proiecte de investi ții.
Decontarea investi țiilor are loc prin procedee variate în func ție de natura și modul de
înf ăptuire a investi țiilor (achizi ții independente de bunuri de investi ții, lucr ări de investi ții
realizate în antrepriz ă, lucr ări de investi ții realizate în regie etc).
1) Decontarea achizi țiilor independente de bunuri de investi ții are loc în urma unor livr ări și
recep țion ării lor, pe baza documentelor de plat ă specifice (ordine de plat ă, cec, chitan ță
etc).
2) Decontarea lucr ărilor de investi ții realizate în antrepriz ă are loc, în principiu, anticipat pe
baza de avansuri lunare sau periodic, posticipat or i la terminarea lucr ărilor.
a. Decontarea periodic ă lunar ă, anticipat ă pe baza de avans presupune stabilirea
sumei de plat ă în avans dup ă urm ătorul algoritm:
1. Valoarea lucr ărilor executate în luna precedent ă____________
2. Avans acordat în luna precedent ă……………….____________
3. Diferen ța(±)…………………………………….____________
4. Valoarea lucr ărilor programate în luna urm ătoare___________
5. Avans pentru luna urm ătoare(4±3)……………..____________
Avansul se vireaz ă prin ordin de plat ă, din contul investitorului în contul unit ăț ii de
antrepriz ă, în primele zile ale lunii în care s-a calculat.
b Decontarea periodic ă posticipat ă constituie o excep ție, ca procedeu de decontare,
atunci când investitorul nu poate efectua decont ări în avans, iar antreprenorul este de acord cu
aceast ă solu ție. Algoritmul folosit pentru decontare se prezint ă astfel:
1. Valoarea lucr ărilor de investi ții realizate pân ă la sfâr șitul lunii de
referin ță …………………………………………..________________
2. Valoarea lucr ărilor de investi ții decontate pân ă la începutul lunii de
referin ță …………………………………………… ….._________________
3. Rest de plat ă (1 – 2)…………………._____________________ ___
Suma reprezentând “rest de plat ă” se vireaz ă de c ătre investitor cu ordin de plat ă sau
alte documente legale în contul antreprenorului.
c. Decontarea pe obiecte terminate a lucr ărilor de investi ții survine, în principiu, în
cazul unor investi ții realizate de antreprenori (întreprinz ători) în scopul vânz ării (locuin țe
construite pentru a fi vândute la terminarea lor et c).
Decontarea acestora de c ătre cump ărători poate avea loc cu plata integral ă la vânzare
sau cu plata în rate garantat ă cu ipoteca asupra imobilului.
3. Decontarea investi țiilor realizate în regie ține seama de faptul c ă asemenea lucr ări
de investi ții implic ă efortul de organizare, execu ție și finan țare al investitorului. Ca urmare
decontarea investi țiilor realizate în regie are loc pe m ăsura execut ării lucr ărilor, pe elemente
de cheltuieli: achizi ții de materiale, utilaje și echipamente pentru investi ții; plata manoperei
aferente lucr ărilor executate; efectuarea unor cheltuieli pentru diverse utilit ăț i (ap ă, energia
electric ă, gaze, transport, regie etc. ). Documentele de dec ontare sunt specifice naturii
elementelor de cheltuieli (ordine de plat ă, cec, state de manoper ă, facturi pentru utilit ăț i,
deconturi etc.).
280
Capitolul 11
MECANISMUL INVESTI ȚIILOR FINANCIARE
11.1. CON ȚINUTUL ȘI TIPOLOGIA INVESTI ȚIILOR FINANCIARE
Investi ția financiar ă constituie orice plasament de capital efectuat de c ătre un
investitor, persoan ă fizic ă sau juridic ă, în cadrul sistemelor investi ționale oferite, în titlurile de
valoare existente în economie, pe pia ța monetar ă sau pe pia ța de capital.
Investi țiile financiare sunt plasamente de capital specific e economiei de pia ță . Spre
deosebire de investi țiile materiale directe, care impun plasamente în ec onomia sau activitatea
proprie a entit ăț ii investitoare, investi țiile financiare presupun plasamente b ăne ști ale
investitorului în afara sferei sale de afaceri și preocup ărilor de baz ă, dar în scop profitabil.
Întrucât se refer ă la disponibilit ăț ile temporare de trezorerie, plasamentele au un reg im mai
deosebit și nu pot fi, întotdeauna, precizate cu acurate țe, într-un orizont temporal de 3-5 ani.
Rareori, chiar firmele foarte puternice fac plasame nte în titluri financiare pe durata mai mare
de un an. Investi țiile financiare constituie un capitol important al utiliz ărilor de fonduri sau
capitaluri 1.
Realitatea confirm ă faptul c ă investi țiile financiare constituie o prezen ță notabil ă în
arealul investi țiilor din țara noastr ă, în perioada de tranzi ție la economia de pia ță . În acest
context, abordarea unor aspecte care configureaz ă mecanismul acestor investi ții prive ște:
tipologia investi țiilor financiare; sfera de manifestare; operatori î n mecanismul investi țiilor
financiare; instrumente și tehnici de operare 2.
Caracterul dual al oric ărei economii, respectiv: economie real ă (de bunuri și servicii)
și economie financiar ă (în care se vehiculeaz ă active financiare) permite identificarea celor
dou ă tipuri de pia ță : pia ța real ă și pia ța financiar ă3. Pe pia ța real ă se negociaz ă activele reale ,
bunuri corporale (tangibile) și incorporale (intangibile) care genereaz ă fluxuri financiare
concretizate în principal în profit. Pe pia ța financiar ă se negociaz ă activele financiare ,
înscrisuri ce atest ă existen ța unor crean țe și care confirm ă drepturile posesorilor asupra unor
fluxuri financiare viitoare concretizate în dobânzi sau dividende. Luând ca baz ă o asemenea
ipotez ă cu privire la structura tipologic ă a economiei, pie ței și activelor vehiculate, demersul
poate fi con ținut cu distinc ția între investi țiile reale , materializate în activele reale și investi ții
financiare , concretizate în active financiare.
Portofoliul de investi ții financiare include titlurile financiare care adu c, de regul ă, un
profit fix, dup ă ce ajung la maturitate. Între aceste active financ iare se pot men ționa 4:
– certificatele de trezorerie emise de Ministerul Finan țelor Publice, garantate de stat cu
cupon (dobând ă) fix și care sunt lipsite de risc;
– titlurile de valoare emise de administra ția central ă din ță rile încadrate în categoria A
și B ănci Centrale, precum și de institu ții financiare interna ționale, considerate a fi lipsite de
risc;
– titlurile de valoare emise de b ănci române ști, societ ăț i bancare din ță rile încadrate în
categoria A, administra ții locale din România, care au poten țial ridicat de plat ă, dar prezint ă
risc;
– ac țiunile emise de societ ăț i comerciale și b ănci, apreciate ca fiind titluri financiare ce
comport ă risc;
1 Cocri ș V., I șan V., Economia afacerilor , vol. 3, Editura Graphix, Ia și, 1995, p. 14.
2 Cistelecan L., Mecanismul investi țiilor financiare, în coordonatele procesului de tra nzi ție , în Analele
Universit ăț ii Ecologice “Dimitrie Cantemir”, Tg. Mure ș, 1999, p. 39.
3 Stoica O., Mecanisme și institu ții ale pie ței financiare. Tranzi ția și Bursa de valori , Tez ă de doctorat,
Universitatea “Al. I. Cuza”, Ia și, 2001, p. 7.
4 Stoica M., Managementul investi țiilor financiare , în Tribuna economic ă, nr. 30, 1998.
281
– obliga țiunile care pot fi emise de societ ăț i comerciale române ști și str ăine, dar și de
administra ții locale, fiind înso țite de risc;
– plasamentele bancare înso țite, mai mult sau mai pu țin, de risc.
Din punct de vedere al angaj ării investitorilor de capital în mecanismul investi țiilor
financiare, organizarea financiar-bancar ă dintr-o țar ă cu economie de pia ță ofer ă posibilitatea
intermedierii titlurilor comerciale și a valorilor mobiliare în cadrul a dou ă sisteme
investi ționale și anume:
1. Sistemul investi țiilor active;
2. Sistemul investi țiilor pasive.
1. Investi țiile active (sau directe) se reflect ă prin acele contracte de investi ții
financiare a c ăror derulare are loc, pe baza unor proceduri legale , prin institu ții financiare
acreditate de c ătre autoritatea de stat abilitat ă – Comisia Na țional ă a Valorilor Mobiliare – și
prin care investitorul are posibilitatea s ă se angajeze într-un plasament de capital pe riscul și
răspunderea proprie, stabilind unde, când și cum s ă plaseze capitalul respectiv.
Principalele caracteristici ale acestor investi ții constau în:
– asumarea de c ătre investitor a riscului pentru profit/pierdere:
– libertatea de a decide asupra momentului intr ării în proces sau ie șirii din el,
desigur ținând seama de maturitatea activului financiar (adic ă a termenului și a procedurilor
în raport cu care titlurile financiare pot fi trans formate în lichidit ăț i, posesorul urmând a
încasa, dup ă caz, capitalul avansat ini țial și venitul aferent;
– investitorul decide în mod direct momentul într ării în, sau ie șirii din, procesul
derul ării investi ției financiare, direct, prin agent, prin dealer etc .;
– institu ția financiar ă are pozi ția de agent contractual fa ță de investitor, dar nu- și
asum ă riscul.
Cele mai importante investi ții active directe specifice pie ței de capital și celei
monetare sunt reprezentate de tranzac țiile de vânzare/cump ărare cu urm ătoarele titluri de
valoare: ac țiuni, obliga țiuni, note, bilete și bonuri de tezaur, garan ții, drepturi și contractele
forwarding, futures, options, swap, switch, precum și plasamentele în tranzac țiile de scontare
și rescontare a biletelor la ordin, cambiilor și de consolidare a conosamentelor master.
Între avantajele investi țiilor financiare active 5, cu deosebire în cazul folosirii ac țiunilor
ca instrument al plasamentelor, se pot re ține: cointeresarea ac ționarilor în luarea deciziilor;
motiva ția salaria ților ac ționari în activitatea firmei; accelerarea procesulu i de privatizare. În
cazul obliga țiunilor avem în vedere: gradul de lichiditate mare pe care îl ofer ă obliga țiunile;
faptul c ă se promite un câ știg fix; garan țiile oferite sunt în principiu solide; scutirea de
impozit pe dobânzi; posibilitatea conversiei obliga țiunilor în ac țiuni.
Unele dezavantaje ale investi țiilor financiare active constau în faptul c ă ele presupun o
participare intens ă a investitorului la luarea deciziilor operative re feritoare la tranzac țiile cu
titluri de valoare, ca efect al evolu ției pre țurilor pe pia ța financiar ă. Investitorul este pus în
situa ția de a supraveghea permanent peforman țele plasamentelor sale de natura investi țiilor
financiare, întrucât a investit capital. Dar acest fapt înseamn ă consum de timp, iar angajarea
unui specialist este costisitoare și mic șoreaz ă randamentul investi ției. O alternativ ă o
constituie apelul, prin asociere cu al ți investitori, la serviciile unei societ ăț i specializate în
administrarea plasamentelor investi ționale de natur ă financiar ă. Mai concret, în cazul
ac țiunilor se poate men ționa: riscul relativ mare generat de fluctua ția cursurilor; riscul
neob ținerii dividendelor; riscul de faliment etc. În caz ul obliga țiunilor : lipsa puterii de
decizie; riscul de pierdere în situa ția în care dobânzile bancare cresc.
În mod evident, investi țiile financiare, comport ă efecte și pentru agentul beneficiar al
acestora (emitentul titlurilor de valoare), unele p ozitive (economia la impozitul pe profit,
5 Niculescu N., Jica P., Investirea economiilor în ac țiuni și obliga țiuni , în Tribuna economic ă, nr. 12-14, 1997.
282
câ știguri generate de infla ție sau cu ocazia r ăscump ărării anumitor titluri), altele negative
(legate de formalit ăț ile complicate ale emisiunii de titluri, cerin țele gestion ării portofoliilor
etc.).
2. Investi țiile pasive (indirecte sau administrate) sunt reprezentate de acele contracte
de investi ții financiare prin care investitorii, persoane fizi ce și juridice î și unesc în mod
benevol capitalurile, decizia de plasament fiind în credin țat ă unor persoane, institu ții
specializate și acreditate.
Caracteristicile acestor investi ții pot fi sintetizate astfel:
– în virtutea clauzelor contractuale investitorii con tribuie cu capitalurile
disponibilizate în acest scop, iar institu ția financiar ă contribuie cu profesionalismul, abilitatea
și priceperea sa de a plasa cât mai eficient capital urile încredin țate de investitori, asumându- și
aceea și r ăspundere cu care ar investi capitalul propriu;
– investitorii cedeaz ă institu ției financiare decizia de plasamente, men ținându- și
dreptul de a decide asupra faptului și momentului intr ării în tranzac ție sau ie șirii din
tranzac ție;
– institu ția care administreaz ă capitalul plasat în investi ții financiare pasive, poate
promite securitatea capitalului pe care îl administ reaz ă, dar nu poate promite un anumit nivel
al profitului;
– drepturile și r ăspunderea generat ă de administrarea capitalurilor investitorilor, de
către institu ția financiar ă, se limiteaz ă la m ărimea sumei investite, dar prin asumarea riscului
de c ătre investitori;
– institu ția care administreaz ă capitalurile investite î și asum ă totu și r ăspunderea
pentru eventuale plasamente nespecificate în prospe ctul de emisiune sau în contract.
Remarc ăm, pe de o parte, unele avantaje ale investi țiilor pasive cum ar fi: derularea
investi țiilor financiare sub inciden ța experien ței și profesionalismului pe care îl poate
demonstra institu ția financiar ă abilitat ă; posibilitatea de a investi sume mici dar cu spera n ța
unor câ știguri comparabile de care investitorii pot benefic ia sistematic, cheltuielile de
plasament fiind relativ mici.
Pe de alt ă parte nu pot fi ignorate anumite dezavantaje, într e care: asumarea de c ătre
investitor a riscului de plasament, în condi țiile în care cedeaz ă institu ției financiare dreptul de
decizie asupra variantelor de plasament; nivelul co misioanelor de administrare și plasamente
care duc la mic șorarea profitului investi ției; func ția discre ționar ă a institu ției financiare în
raporturile cu investitorul fa ță de care se angajeaz ă, dup ă caz, s ă ob țin ă un profit prestabilit
(entit ăț i bancare și de asigur ări) sau un profit nedeterminabil (fondurile mutuale ), dar nici într-
un caz nu se asigur ă protec ția împotriva riscului de infla ție. De altfel, reglement ările în
vigoare impun entit ăț ilor care administreaz ă capitalurile reprezentând plasamente
investi ționale financiare (b ănci, institu ții financiare) s ă evite la rândul lor plasarea acestor
capitaluri mobilizate, în ac țiuni cu caracter speculativ, respectiv s ă le plaseze în titluri de stat,
statul fiind considerat cel mai solvabil agent.
11.2. SFERA DE MANIFESTARE A INVESTI ȚIILOR FINANCIARE
Pia ța real ă și pia ța financiar ă se cupleaz ă prin intermediul unui flux interrela țional
complex și continuu generat de principalii operatori din eco nomia real ă și financiar ă: entit ăț ile
economice și sociale, gospod ăriile personale (persoanele fizice) și statul, a șa cum se reflect ă
în figura nr. 10.1.
283
Fig. 11.1 Interrela ții dintre pia ța real ă și financiar ă
Din analiza acestor interrela ții reiese c ă:
a) întreprinderile și institu țiile ca agen ți economici sau sociali se implic ă pe pia ța real ă
prin oferta sau cererea de produse și servicii. Pe de alt ă parte, contactul cu pia ța financiar ă
survine, dup ă caz, pe pia ța primar ă prin emisiunea de titluri financiare, dar și pe pia ța
secundar ă pentru achizi ționarea unor titluri financiare emise și comercializate;
b) persoanele fizice (gospod ăriile) intervin pe pia ța real ă și ca ofertan ți, dar mai ales în
calitate de cump ărători/utilizatori de bunuri și servicii, iar pe pia ța financiar ă ca ofertan ți
(investitori), cu prioritate;
c) statul are implica ții complexe în sistemul interrela țiilor dintre pia ța real ă și pia ța
financiar ă prin: pârghii de reglementare organizatorice și juridice; prin comenzi publice –
cerere de bunuri; prin cererea de mijloace de trezo rerie pe pia ța financiar ă; prin formularea
preten țiilor sale ca agent public fa ță de entit ăț ile generatoare de venituri și de cheltuieli etc.
Pia ța financiar ă constituie un ansamblu de pie țe organizate în cadrul c ărora se
confrunt ă cererea cu oferta de resurse financiare. Astfel c ă “într-o economie dezvoltat ă exist ă
o multitudine de pie țe financiare diferite. Fiecare pia ță tranzac ționeaz ă tipuri diferite de titluri
financiare, serve ște un segment diferit de clien ți sau opereaz ă într-o regiune diferit ă a ță rii” 6.
In economia de pia ță cu valen țele sale de economie financiar ă, activele financiare
circul ă între mul țimea ofertan ților de fonduri (investitori) și mul țimea utilizatorilor, în vederea
realiz ării nevoilor economice, cu finalitate în profit, pr in intermediul pie ței financiare 7.
Dup ă tipul activelor financiare, mecanismul introduceri i în circuitul economic și
negocierii pe pia ța financiar ă este posibil ă identificarea a trei sectoare (pie țe) distincte și
anume: pia ța bancar ă, pia ța monetar ă și pia ța de capital. Problema care se pune este aceea de
a identifica mecanismul derul ării investi țiilor financiare în cadrul fiec ăreia dintre aceste
sectoare ale pie ței financiare.
6 Halpern P., Weston F., Brigham E., Finan țe manageriale , Edit. Economic ă, Bucure ști, 1998, p. 54.
7 Ghilic – Micu Bogdan, Bursa de valori , Edit. Economic ă, 1997, p. 4. Persoane fizice
(gospod ării)
Statul
Pia ța
real ă Pia ța
financiar ă
Intreprinderi, regii,
institu ții
284
1. Pia ța bancar ă mijloce ște tranzac ții cu active nonnegociabile cu lichiditate maxim ă,
între posesorii de disponibilit ăț i b ăne ști și utilizatorii de fonduri, prin intermediul societ ăț ilor
bancare, pe baza rela țiilor de credit. Pia ța bancar ă absoarbe excedentul de active monetare ale
celor care economisesc și care fac uz de aceast ă form ă de plasament (de a investi), astfel încât
să poate retrage, în orice moment, disponibilit ăț ile plasate.
2. Pia ța monetar ă permite efectuarea unor tranzac ții cu active financiare pe termen
scurt, de catre socita țile financiare. Tranzac țiile se refer ă la: depozite bancare la vedere și la
termen constituite de persoane fizice și juridice, bilete la ordin, cambii, cecuri, certif icate de
depozit sau alte titluri pe termen scurt (pân ă la un an).
Cererea și oferta de active monetare se exprim ă, dup ă caz, de c ătre guvern,
municipalit ăț i, autorit ăț i locale, b ănci centrale și comerciale, întreprinderi, societ ăț i
comerciale și regii, persoane fizice. Oferta de active monetare presupune procese de
acumulare și de economisire prealabile la investitori poten țiali. Cererea de active monetare
este motivat ă de utilizatori, agen ți economici, care fac apel la credite bancare, dar și de unele
nevoi temporare ale b ăncilor, tezaurului etc.
Implica țiile diferi ților operatori pe pia ța monetar ă se reflect ă în figura nr.11.2
Fig. 11.2. Mecanismul pie ței monetare
Pie țele monetare sunt variate de la o țara la alta. Investitorii cauta pie țe monetare cât
mai avantajoase care sa le asigure rate inalte ale profitului cu risc minim.O componenta a
pietei monetare o constituie pia ța valutar ă prin intermediul c ăreia se realizez ă conversia
activelor financiare dintr-o valuta in alta, sco țându-se un profit mai mare ca urmare
diferen țelor generate de rata de schimb valutar.
3. Pia ța de capital este specializat ă în tranzac ții cu active financiare pe termen mediu
si lung. Prin intermediul pie ței de capital se asigur ă transferul capitalurilor disponibile ale
investitorilor financiari c ătre utilizatori ale c ăror nevoi de finan țare dep ăș esc posibilit ăț ile
interne de acoperire. Pia ța de capital constituie cadrul organizatoric prin c are valorile
mobiliare emise de agen ții economici, în c ăutare de capital, sunt plasate c ătre investitori
poten țiali, de țin ători de capital excedentar. Ea asigur ă fluxul permanent între investitori
(ofertan ți de capital) și utilizatori (agen ți economici și alte entit ăț i). Pia ța de capital mijloce ște
tranzac țiile pe termen mediu si lung cu titluri mobiliare c um sunt: ac țiuni, obliga țiuni, titluri
de rent ă, bonuri de tezaur.
Pia ța
valutar ă
PIA ȚA
MONETAR Ă • Persoane fizice • Bănci centrale
• Bănci comerciale
• Societ ăț i de asigurare
• Institu ții financiare • Agen ți economici
• Societ ăț i comerciale
• Regii autonome • Guvern
• Autorit ăț i locale
Cerere de activitate comerciala
Oferta de active financiare
285
Mecanismul func țion ării pie ței de capital se reflect ă în figura nr.11.3.
Fig. 11.3. Mecanismul pie ței de capital
Cererea de capital manifestat ă de c ătre solicitan ți (utilizatori de capital: societ ăț i
comerciale, institu ții financiar bancare, guverne, societ ăț i de asigurare etc.) se concretizeaza
in emisiunea de titluri de valoare specifice care u rmeaza a fi tranzac ționate pentru a ob ține
lichidit ăț i. Cererea de capital poate fi: structural ă în care caz se motiveaz ă cu cerin țe de
finan țare a unor investi ții productive pentru crearea de întreprinderi noi, dezvoltarea si
modernizarea celor existente, achizi ționarea de bunuri si servicii de c ătre persoane fizice si
juridice. Cererea de capital poate fi conjunctural ă, care apare datorit ă unor necesit ăț i
tranzitorii reclamate de utilizatorii de capitaluri .
Oferta de capital se realizeaz ă de c ătre investitori, care decid plasamente pe pia ța de
capital, prin cump ărarea de titluri de valoare emise. Investitorii-ofe rtan ți de capital sunt , dupa
caz, institutii , societ ăț i comerciale, intreprinderi, banci, case de economi i, societati de
asigurare etc..,precum si persoane fizice.
Se poate aprecia faptul c ă pia ța financiar ă reprezint ă mecanismul prin care activele
financiare nebancare și, par țial, cele bancare sunt emise și introduse în circuitul economic,
facilitând vânzarea și cump ărarea acestora. Ea asigur ă întâlnirea investitorilor, de țin ătorilor de
capitaluri excedentare , cu cei care caut ă fonduri, utilizatorii de capital 8.
Pia ța financiar ă func ționeaz ă prin cele dou ă componente ale sale pia ța primar ă și pia ța
secundar ă.
Pia ța primar ă ca pia ță a emisiunilor de titluri are în prim plan ofertant ul, emitent de
titluri și vânz ător iar în al doilea plan cump ărătorii de titluri care subscriu, deci investitorii
care plasându- și capitalul achizi ționeaz ă titlurile de valori mobiliare.
Pia ța secundar ă mijloce ște cuplarea cererii cu oferta pentru titlurile care au fost deja
emise, negocierea survine între investitori, între cei care au subscris, le de țin dar vor s ă le
vând ă și cei care nu le de țin dar doresc s ă le de țin ă.
Nu exist ă consens cu privire la încadrarea pie ței financiare. În viziunea anglo-
american ă domin ă ideea conform c ăreia pia ța financiar ă este format ă din pia ța de capital și
pia ța monetar ă. În viziunea continental european ă pia ța de capital include pia ța financiar ă (a
valorilor mobiliare pe termen lung) și pia ța monetar ă (a valorilor mobiliare pe termen scurt).
Mecanismul de func ționare a pie ței financiare reflect ă sugestiv componentele pie ței
financiare, precum și fluxurile dintre investitori și utilizatori de capital, în figura nr.11.4.
8 Dr ăgoescu Elena, Dr ăgoescuA., Pie țe financiare și opera țiuni de burs ă, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca,
1995, p. 4. Oferta de
capital
• Guvern
• Societa ți comerciale
• Societati bancare
• Autorita ți locale
• Institu ții financiare
• Sociat ăț i de asigurare
• Alte enita ți
• Societ ăti comerciale
• Societ ăț i bancare
• Case de economie
• Societ ăț i de investi ții
• Persoane fizice
• Societ ăț i de asigurare
• Alte ent ăț i PIA ȚA
DE
CAPITAL Cererea de
capital
286
Între componentele pie ței financiare delimit ările sunt relative, cu deosebire în plan
practic, întrep ătrunderea constituind regula și nu excep ția.
Pia ța financiar ă mijloce ște derularea mecanismului investi țiilor financiare facilitând
mobilizarea fondurilor de c ătre agen ții deficitari din economie prin finan țare direct ă
(transferuri directe de putere de cump ărare) sau prin finan țare indirect ă (transferuri indirecte
de putere de cump ărare, prin intermediari financiari). Prin urmare, p ia ța financiar ă
îndepline ște func ția de transfer de putere de cump ărare curent ă, de la cei care înregistreaz ă un
excendent de fonduri, c ătre cei care au deficit, în schimbul ramburs ării, în viitor, a unei puteri
de cump ărare mai mari. Are loc astfel separarea actului de economisire de actul de investi ții;
ținând cont de rentabilitate și risc.
Fluxul 1: Mobilizarea activelor financi are
Fluxul 1: Distribuirea cotei de profit sa u risc
Fig. 11.4. Componente și fluxuri pe pia ța financiar ă
11.3. OPERATORI ÎN MECANISMUL INVESTI ȚIILOR FINANCIARE
Exist ă o mare varietate de operatori pe pia ța financiar ă. Existen ța lor depinde de
amploarea si complexitatea pie ței financiare, precum și de serviciile specifice pe care le ofer ă.
Identific ăm 3 categorii de operatori în mecanismul investi țiilor financiare: 1) investitori; 2)
intermediari; 3) beneficiari.
11.3.1. INVESTITORII /de țin ătorii de capitaluri/entit ăț i juridice și persoane fizice, se
implic ă în mecanismul investi țiilor financiare, fiind motiva ți în mod diferen țiat, în func ție de
scopul urm ărit:
a) pentru a- și plasa eficient capitalurile disponibile pe termen mediu sau lung.
Indentific ăm în aceast ă categorie: societ ăț ile comerciale cu capital privat sau mixt (mai rar
cele cu capital de stat);
b) pentru a- și fructifica disponibilit ăț ile b ăne ști pe termen scurt;
c) pentru a- și fructifica anumite drepturi de crean ță fa ță de ter ți.
Un ofertant de fonduri (investitor financiar ) ia î n considerare trei tipuri de risc pentru
plasamentul efectuat 9:
a) riscul întârzierii, întrucât cel care ia împrumutur i s-ar putea s ă dea faliment și deci
să nu poat ă pl ăti dobânda la care s-a angajat și s ă nu poat ă restitui nici capitalul ini țial;
9 Mayer Thomas, Duesenberry S. James, Aliber Z. Robe rt, Money, Banking and The Economy , London, 1990,
(trad. Editura Didactic ă și Pedagogic ă, Bucure ști, 1993), p. 44. Pia ța
bancar ă Pia ța
monetar ă
Pia ța de
capital INVESTITORI
DE
CAPITAL UTILIZATORI
DE
CAPITAL PIA ȚA FINANCIAR Ă
287
b) riscul puterii de cump ărare , datorat infla ției astfel c ă s-ar putea ca valoarea real ă a
dobânzilor primite s ă fie mai mic ă fa ță de speran ța și calculul ofertantului;
c) riscul de pia ță sau riscul ratei dobânzii care intervine atunci câ nd pe parcursul
perioadei rata dobânzii cre ște.
Atunci când ofertantul de fonduri transpune oferta de fonduri într-o colec ție de active
financiare de natura obliga țiunilor apare riscul de portofoliu. De remarcat est e faptul c ă un
portofoliu care const ă din active ce sunt afectate în direc ții opuse anumite evenimente viitoare
este mai pu țin riscant decât activele individuale care îl compu n.
11.3.2. INTERMEDIARII FINANCIARI (investitorii institu ționali-za ți) sunt firme
asem ănătoare b ăncilor care opereaz ă ca mijlocitori ai sistemului financiar. Ei emit dr epturi
proprii, deci constituie depozite formate din econo mii și împrumuturi, și folosesc aceste
fonduri pentru a oferi altora împrumuturi. Avantaje le tranzac țiilor de acest fel constau în: a)
realizarea unor costuri relativ reduse; b) facilita rea împrumuturilor pe termen lung cu
lichiditate redus ă și c) riscuri reduse.
Exist ă dou ă categorii de intermediari financiari și anume:
1. Institu ții de depozitare care emit drepturi proprii reprezentând sumele dep use la
cerere în conturile existente și sumele depuse pentru o perioad ă de timp, respectiv b ăncile
comerciale, casele de economii, b ăncile de economii mutuale și uniunile de credit.
2. Institu ții nedepozitare specializate în a oferi servicii financiare altora , respectiv
agen ții bursei de capital, b ăncile de investi ții, agen ții de asigur ări, fondurile private de pensii,
fondurile mutuale.
Intermediarii financiari (investitori institu ționaliza ți) sunt numero și, varia ți de la o țar ă
la alta și au func ții complexe cum ar fi: de agen ți (A); vânz ători cu am ănuntul (Va); institu ție
de depozitare (Id); servicii de asigurare (Sa). Remarc ăm astfel varietatea intermediarilor
financiari în S.U.A. 10 și func țiile pe care le îndeplinesc: agen ții de burs ă pentru capital – A;
băncile de investi ții – A, Va; comercian ții de asigur ări – A, Va; fondurile private de pensii –
A, Sa; fondurile mutuale – A; fondurile mutuale pe pia ța banilor – A, Id; companiile de
asigur ări pe via ță – A, Va, Sa; companiile de asigur ări în caz de accidente – Sa; companiile de
finan țare – Va; b ăncile comerciale – Id; casele de economii și împrumuturi – Id; b ăncile
mutuale de economii – Id; uniunile de credit – Id.
Câteva referiri cu privire la modul de func ționare al acestor intermediari financiari se
impun în continuare.
1. Cu privire la institu țiile de depozitare :
– Băncile comerciale au o implica ție nemijlocit ă ca intermediari financiari, întrucât
emit drepturi proprii în baza c ărora mobilizeaz ă disponibilit ăț ile b ăne ști de la persoane fizice
și juridice, contracteaz ă împrumuturi. Intermedierea este necesar ă, oneroas ă și se realizeaz ă în
cadru concuren țial.
– Casele de economii și împrumuturi func ționeaz ă diferit fa ță de b ănci, depozitele
constituite fiind, în general, pe termen, iar împru muturile sunt acordate pe ipoteci.
– Băncile de economii s-au constituit în ideea protej ării micilor economii ale
persoanelor cu venituri reduse. Pot fi companii mut uale, (adic ă de ținute din punct de vedere
formal de c ătre de țin ătorii de valori mobiliare) sau companii de stocuri (în care caz,
proprietarii firmei nu coincid cu de țin ătorii de înscrisuri de valori mobiliare). Ele opere az ă cu
un num ăr limitat de active financiare, mai redus deci fa ță de b ăncile comerciale. Principalele
lor pasive sunt depozitele la termen.
– Uniunile de credit sunt institu ții financiare foarte mici. Membrii acestora î și
mobilizeaz ă capitalurile pentru a le valorifica apoi sub forma împrumuturilor, respectiv a
creditelor de consum, pe termen scurt, cu dobând ă mic ă.
10 Mayer Thomas ș.a., o p. cit ., p. 63.
288
2. Cu privire la institu țiile nedepozitare specializate în oferta de servicii financiare pot
fi de asemenea eviden țiate câteva aspecte astfel:
– Agen ții de burs ă a capitalului intermediaz ă vânzarea-cump ărarea de active financiare
pentru clien ții lor percepând în acest sens comisioane.
– Băncile de investi ții “comerciant” constituie firme de consultan ță pentru clien ți
(companii); achizi ționeaz ă stocuri de active financiare emise de companii pe care apoi le
vând, în ideea de a ob ține profit; tranzac ționeaz ă, la ordin, active financiare emise de ter ți.
– Agen ții de asigur ări realizeaz ă tranzac ții pentru vânz ători și cump ărători de poli țe de
asigurare inclusiv cu stocul de poli țe pe care îl de țin.
– Fondurile private de pensii mobilizeaz ă resurse b ăne ști de la investitori, pe care
managerii (societ ăț i de asigurare, b ănci, etc.,) le plaseaz ă în active financiare, prioritare fiind
obliga țiunile.
– Fondurile mutuale , ca entit ăț i intermediare abilitate, emit certificate de inves titor
pentru sumele mobilizate de la clien ți, iar apoi le plaseaz ă în ideea valorific ării în obliga țiuni,
depozite bancare, alte active financiare.
– Companiile de asigur ări , ca intermediari financiari, ac ționeaz ă specific în raport cu
profilul lor. Companiile de asigurare de via ță vând poli țe de asigurare pe termen și poli țe de
asigurare cu scop de economisire. Ele pot administr a fonduri de pensii. Ca urmare acestea
efectueaz ă plasamente mai ales în active nelichide (obliga țiuni pe termen lung, ipoteci etc.).
– Companiile de asigur ări în caz de accidente , datorit ă specificului lor, fac
plasamente în active financiare cu grad de lichidit ate mai mare (titluri de stat, obliga țiuni pe
termen scurt, depozite bancare etc.).
Sistemele de asociere în vederea derul ării investi țiilor colective de capital au forme
variate, în parte reg ăsindu-se și în țara noastr ă. Le vom prezenta succint.
– Asocia ții mutuale bancare sau de economii la care membri (investitorii) î și
depoziteaz ă banii și apoi î și împart câ știgurile. Asocia țiile mutuale de acest fel nu emit
certificate de valoare, ci utilizeaz ă exclusiv înregistrarea contabil ă pentru a ține eviden ța
depunerilor, a ramburs ării sumelor și a pl ăț ii profiturilor. Se apreciaz ă c ă în aceast ă categorie
s-ar încadra Casa de Economii și Consemna țiuni.
– Asocia ții mutuale de depuneri și împrumut la care membri (asocia ții) î și depun
capitalul ca p ărți sociale, se pot împrumuta și pot încasa dividende. Asocia ția nu emite
certificate proprii, iar profitul asocia ției provine din dobânzile încasate la împrumuturile
acordate membrilor s ăi, a șa fiind cazul Caselor de Ajutor Reciproc.
– Companiile de asigur ări mutuale la care asocia ții de țin poli țe de asigurare, au drept
de vot pentru alegerea conducerii, pot ob ține dividende și rabat la primele de asigurare.
– Institu țiile financiare utilizeaz ă emisiunea de certificate cu valoare nominal ă
prestabilit ă, pe care investitorul le poate pl ăti în rate la valoare nominal ă. La scaden ță
emitentul va pl ăti de țin ătorului valoare nominal ă cumulat cu profitul aferent. Înainte de
maturitatea certificatelor de țin ătorul este îndrept ăț it la pl ăț i par țiale.
– Clubul de investitori se constituie cu asocia ție independent ă de persoane particulare
care se reunesc pentru a efectua plasarea banilor m obiliza ți. Clubul este o societate închis ă.
Ofer ă avantajul particip ării membrilor cu sume mari la activit ăț i de investi ții profitabile, cu
cheltuieli mici.
– Fondurile de pensii “intermediaz ă”, în fapt, administreaz ă profitabil sumele
mobilizate de la investitori (deponen ți), persoane fizice active, în ideea de a le multip lica,
pân ă în momentul în care ele vor fi remise beneficiaril or care au efectuat investi ția
(plasamentul). Exist ă dou ă tipuri de planuri de pensionare:
– planul de pensionare cu contribu ție predeterminat ă, în care caz, contribu ția
persoanei reprezint ă un procent din salariu, fiind posibil ă crearea unui num ăr de depozite
289
(conturi de investi ții) care la vârsta x revin acesteia. Sumele mobilizate în conturile per soanei
pot fi plasate în ac țiuni, obliga țiuni etc., pe riscul investitorului;
– planul de pensionare cu pensie predeterminat ă are ca element central
predeterminarea pensiei. În acest sens în calcul in tr ă num ărul de ani de munc ă ai persoanei și
nivelul salariului. Prin planul de pensionare se st abilesc drepturile și obliga țiile p ărților.
Fondul de pensii constituie o entitate distinct ă în care sunt concentrate activele financiare în
vederea garant ării pensiilor promise.
Planurile de pensionare cu contribu ție predeterminat ă sunt întotdeauna complet finan țate
întrucât valoarea pensiilor pl ătite este egal ă cu valoarea activelor.
Fondurile de investi ții (fonduri mutuale) , reprezint ă forma institu ționalizat ă de
mobilizare a resurselor de care dispun membri fondu lui, pe seama c ărora se constituie activele
financiare ale fondului și are loc plasarea capitalului astfel constituit în valori mobiliare sau
titluri comerciale precum și în alte domenii ale activit ăț ii economice. Acestea pot fiin ța sub
dou ă forme:
a) Fonduri mutuale cu emisiune predeterminat ă (fonduri de investi ții închise) care
prezint ă urm ătoarele caracteristici:
– se constituie ca societ ăț i comerciale pe ac țiuni pe baza contractului și statutului de societate
comercial ă, în vederea efectu ării plasamentelor de capital;
– au posibilitatea de a emite, legal, valori mobili are clasice (ac țiuni, obliga țiuni, drepturi și
garan ții);
– membrii fondului sunt considera ți investitori (ac ționari) care cump ără valorile mobiliare
emise de c ătre “fond”;
– capitalul social poate fi utilizat pentru plasame nte în investi ții, în cadru legal;
– entitatea, “fondul”, este pl ătitor de impozit pe profit, întrucât are calitatea de societate
comercial ă.
b) Fondurile mutuale deschise se constituie în baza contractului de societate ci vil ă
care intervine între membri fondatori:
– investitorii la “fond” cump ără titluri de participare sau unit ăț i de investi ții emise numai sub
form ă contabil ă;
– “fondul” emite și comercializeaz ă numai titlurile sale de participare într-un circui t închis,
între “fond” și investitorii participan ți la “fond”;
– titlurile de participare nu se negociaz ă pe pia ța de capital. Investitorii care doresc s ă-și
încaseze profitul rezultat trebuie s ă remit ă “fondului“ titlurile, pl ățile fiind stabilite la
valoarea, respectiv la pre țul zilei;
– “fondul” nu dispune de conducere operativ ă proprie iar plasamentele de capitaluri
mobilizate se încredin țeaz ă unor companii (societ ăț i) specializate în investi ții;
– pre țul de tranzac ție al unit ăț ilor de investi ții ale “fondului” se formeaz ă pe baza calculului
valorii unitare nete a activului și nu a pie ței.
11.3.3. BENEFICIARII INVESTI ȚIILOR FINANCIARE sunt utilizatorii capitalurilor
oferite de investitori în schimbul valorilor mobili are emise de solicitan ții de resurse.
Tranzac ționarea activelor financiare are loc prin implicare a entit ăț ilor care intermediaz ă
vânzarea-cump ărarea valorilor mobiliare în cadrul segmentelor pie ței financiare, (pe termen
scurt, mijlociu sau lung).
Beneficiarii de investi ții financiare sunt cei care cer bani , utilizatorii de capitaluri
băne ști oferite de investitori. Într-un cadru mai larg 11 se apreciaz ă c ă cei care cer fonduri
băne ști reprezint ă, în fapt, toate cele trei sectoare principale ale economiei, respectiv:
gospod ăriile, guvernul și sectorul de afaceri. Pentru gospod ării și guvern, datoriile constituie
singurele op țiuni atunci când nevoile de fonduri sunt presante. Pentru sectorul firmelor de
11 Mayer Thomas ș.a., o p. cit ., p. 51.
290
afaceri exist ă dou ă alternative între care trebuie s ă decid ă și anume: a) cre șterea fondurilor
care implic ă cre șterea datoriilor sau b) cre șterea fondurilor care permit ob ținerea mai multor
drepturi, de c ătre cei care ofer ă aceste fonduri.
Gospod ăriile sunt entit ăț i în care persoanele fizice î și manifest ă în mod complex
individualitatea și specificitatea de grup familial, inclusiv în plan financiar. Gospod ăriile sunt
sau pot fi generatoare de venituri, dar sunt mai al es purt ătoare de cheltuieli.
Pentru gospod ării, adesea împrumutul și deci datoria constituie o alternativ ă de
asigurare a veniturilor necesare înf ăptuirii anumitor scopuri. Problema care se pune est e aceea
de a minimiza costul datoriei și riscul la care gospod ăria se expune ca urmare a datoriei
contractate. În principiu, gradul de risc al unei d atorii este influen țat de m ărimea datoriei,
durata ramburs ării și felul dobânzii (cu rata fix ă sau cu rata variabil ă).
Guvernele , în general, cheltuiesc adesea mai mult decât le-a r permite veniturile de
care dispun în condi ții normale și fac apel la împrumuturi. Devin astfel beneficiare ale
investi țiilor financiare oferind, pentru activele financiar e emise, garan ții bine cotate de
investitori, fiind considerate ca fiind lipsite de risc. Aceasta pentru c ă guvernele au abilitatea
de “a crea bani”, de a majora impozitele și taxele, dar și pentru ca eventuala renegare a
datoriilor ar avea efecte negative, catastrofale, p entru întregul sistem financiar al ță rii.
Firmele de afaceri , entit ăț ile economice, pot fi beneficiari ai investi țiilor financiare.
Ele au adesea nevoi suplimentare de fonduri pe care le pot acoperi prin împrumuturi, prin
vânzarea drepturilor în cadrul emisiunii suplimenta re de capital sau prin reinvestirea
profitului, renun țând la acordarea dividendelor.
Exist ă motiva ții specifice pentru ca firmele s ă fac ă apel la una sau alta dintre
alternativele men ționate. Op țiunea pentru emisiunea de capital suplimentar sau p entru
împrumuturi depinde de rata dobânzii în raport cu r ata profitului generat de cre șterea
capitalului. Cu cât o firm ă împrumut ă mai mult în raport cu datoriile sale sub form ă de
capital, cu atât este mai supus ă riscurilor.
Conform teoriei Modigliani-Miller, o firm ă, ca entitate productiv ă dispune de șanse
specifice de profit și risc care depind de modul în care firma se autofi nan țeaz ă. Firmele, ca
beneficiari ai investi țiilor financiare, în m ăsura în care au ales alternativa împrumuturilor în
raport cu emisiunea suplimentar ă de ac țiuni, trebuie s ă se decid ă asupra faptului de a se
împrumuta pe termen lung sau pe termen scurt. Minim izarea riscului impune a compara
scaden ța datoriei cu durata util ă a activului.
În contextul actual în care se deruleaz ă procesul de tranzi ție, în țara noastr ă putem
identifica, principial, beneficiarii investi țiilor financiare, ca fiind:
– societ ăț ile comerciale din diverse sectoare de activitate, care pentru ac operirea
nevoilor suplimentare de fonduri, emit ac țiuni, obliga țiuni, alte titluri de valoare fac apel la
împrumuturi;
– societ ăț ile comerciale și alte entit ăț i emitente de crean țe pasive pe termen scurt
(cambii, ordine de plat ă etc.);
– autorit ăț ile publice centrale și locale emitente, dup ă caz, a unor titluri de valoare
(obliga țiuni, titluri de stat, titluri de trezorerie etc.);
– persoanele fizice , în m ăsura în care, în forme specifice, fac apel la împru muturi
acordate de b ănci sau alte institu ții financiare (pentru investi ții gospod ăre ști, achizi ții de
bunuri de folosin ță îndelungat ă și alte destina ții).
291
11.4. INSTRUMENTE ȘI TEHNICI UTILIZATE ÎN MECANISMUL
INVESTI ȚIILOR FINANCIARE
Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori , (în art. 2 lit. a)
define ște no țiunea de valori mobiliare astfel: “instrumente nego ciabile emise în form ă
material ă sau eviden țiate prin înscriere în cont, care confer ă de țin ătorilor lor drepturi
patrimoniale asupra emitentului, conform legii și în condi ții specifice de emisiune a acestora”.
Valorile mobiliare sunt active financiare nebancar e, negociabile reprezentând drepturi
de asocia ți sau creditori. Se consider ă sinonimi termenii: active financiare, hârtii de va loare,
titluri financiare, titluri de valoare, titluri de credit.
Activele financiare constituie instrumente cu care se opereaz ă pe pia ța financiar ă,
putând fi structurate în: a) active financiare banc are, rezultate din opera țiunile b ăncilor, care
sunt negociabile pe pia ța bancar ă (sau a creditului) și b) active financiare nebancare, rezultate
din opera țiunile de plasament pe pie țe specifice, respectiv active de capital generate d e
plasamentele pe termen lung, negociabile pe pia ța de capital și active monetare generate de
plasamentele pe termen scurt, negociabile pe pia ța monetar ă.
Instrumentele cu care se opereaz ă în mecanismul în mecanismul investi țiilor
financiare sunt variate în con ținut, rol, tehnica de emisiune, utilizare și valorificare, fiind
corelate în raport cu tipologia investi țiilor financiare:
1. În cazul investi țiilor financiare pe termen lung, principalele instr umente cu care se
opereaz ă sunt ac țiunile și obliga țiunile ;
2. În cazul investi țiilor financiare pe termen mediu sau scurt se opere az ă cu certificate
de depozit , titluri de participare , titluri de stat etc.;
3. În cazul investi țiilor financiare pe termen scurt, între instrumente le cu care se
opereaz ă re ținem: contracte de depozit bancar , cambia , warantul , biletul la ordin , drepturi și
contracte forwarding , futures , option , swap , swich etc.
Câteva aspecte cu privire la unele instrumente cu care se opereaz ă în mecanismul
investi țiilor financiare se prezint ă în continuare.
11.4.1. INSTRUMENTE FINANCIARE PENTRU PROCURAREA CA PITALULUI PE
TERMEN LUNG.
Ac țiunea . Capitalul social al societ ăț ilor comerciale este reflectat sub forma unor
înscrisuri care poart ă denumirea de ac țiuni.
Ac țiunea reprezint ă hârtia de valoare prin care investitorul furnizeaz ă capital unei
societ ăț i pe ac țiuni, devenind proprietarul indivizibil al unei p ărți din averea societ ăț ii și
beneficiind de cote p ărți din profitul acesteia.
Ac țiunile se prezint ă sub forma unor înscrisuri tip ărite care au aceea și valoare
nominal ă sau sub forma reflect ării în cont, atestând dreptul de proprietate al pos esorilor
(deponen ților-investitori) asupra unei p ărți din capitalul social, în limita sumei pl ătite drept
contribu ție la capitalul social al entit ăț ii, fapt atestat prin asemenea înscrisuri. Ac țiunile pot fi
nominative sau la purt ător , dup ă caz. Ele dau drept de țin ătorului-investitor financiar ca la
încheierea exerci țiului financiar s ă beneficieze de o cot ă parte din profitul net al societ ăț ii,
dac ă adunarea general ă a ac ționarilor decide constituirea și acordarea de dividende. Prin
urmare acordarea unor dividende constituie o ipotez ă, o speran ță pentru de țin ătorul ac țiunii și
nu o obliga ție asumat ă cert de c ătre societatea comercial ă emitent ă a ac țiunilor. De altfel,
mărimea dividendului nu este fix ă, fapt pentru care ac țiunile poart ă denumirea de valori cu
venit variabil 12 .
12 Giurgiu Aurel-Ioan, Mecanismul financiar al întreprinz ătorului , Editura Dacia, 1995, p. 32
292
Ca înscrisuri care atest ă un drept de proprietate, ac țiunile pot fi vândute/cump ărate,
deci î și pot schimba proprietarul, f ără ca societatea emitent ă s ă fie afectat ă de schimbarea
proprietarilor ac țiunilor și deci a capitalului social. Ac țiunea are valoarea nominal ă înscris ă pe
ea sau în contractul de societate și statutul societ ăț ii emitente, în cazul ac țiunilor înregistrate
(emise) în cont. Dar, pe parcursul desf ăș ur ării activit ăț ii, datorit ă unor factori varia ți și
complec și, pre țul ac țiunii poate fi egal cu valoarea nominal ă, mai mare sau mai mic fa ță de
valoarea nominal ă.
Ac țiunile pot face obiectul vânz ării/cump ărării directe, între ac ționari, prin negociere
pe RASDAQ sau prin intermediul Bursei de Valori. În mecanismul negocierii ac țiunilor
pre țul oscileaz ă zilnic în raport cu valoarea nominal ă și poart ă denumirea de curs .
Ac ționarul de țin ător de ac țiuni emise este proprietar-investitor, în economia societ ăț ii
comerciale emitente. Ac ționarul care dobânde ște aceast ă calitate prin cump ărarea ac țiunilor
de la al ți ac ționari (direct, prin RASDAQ sau prin Bursa de Valor i), deci prin plasament de
capital, este un investitor financiar-de țin ător de ac țiuni. Un astfel de ac ționar mizeaz ă pe
valorificarea capitalului s ău, plasat astfel, prin dividende sau prin speculare a ulterioar ă a lor
prin vânzare la un curs mai ridicat.
Cursul ac țiunii este “miza”, atât pentru proprietarul-de țin ător, ca ac ționar, cât și pentru
investitorul poten țial, viitor ac ționar. Interesele lor sunt divergente dar nivelul c ursului
ac țiunilor, varia țiile lor în timp fa ță de valoarea nominal ă sunt generate de factori afla ți în
afara inciden ței lor 13 : factori generali pe pia ța financiar ă; factori sectoriali; factori specifici de
societate.
Factorii generali sunt determina ți de conjunctura economic ă și politica mondial ă sau
continental ă care poate favoriza, impulsiona sau poate restrâng e plasamentele în investi ții
financiare, în spe ță ac țiuni.
Factorii sectoriali reflect ă implica țiile de ramur ă asupra plasamentelor investi ționale
în ac țiuni.
Factorii specifici reflect ă starea financiar ă a societ ăț ii comerciale ale c ărei ac țiuni se
ofer ă investitorilor, cump ărători poten țiali ai ac țiunilor.
Se constat ă astfel c ă ac țiunile au o circula ție distinct ă de rota ția capitalului real, iar
prin varia ția cursurilor pot genera importante transferuri, pl asamente de capital de la un
proprietar la altul. Un investitor, pentru a efectu a plasament în ac țiuni la o societate existent ă,
care ini țiaz ă o emisiune suplimentar ă de ac țiuni, va trebui s ă accepte ideea c ă va pl ăti un
pre ț/ac țiune mai mare, în general, decât valoarea nominal ă, în timp ce ac ționarii vechi vor
putea subscrie în baza dreptului preferen țial la un pre ț mai mic fa ță de cump ărătorii noi. Este
un risc pe care investitorul și-l asum ă în mecanismul investi țiilor financiare.
Obliga țiunea . Reprezint ă înscrisul, hârtia de valoare prin care investitoru l împrumut ă
capital unei entit ăț i(societate comercial ă, institu ție de autoritate public ă etc.) emitente de
obliga țiuni, aceasta din urm ă obligându-se s ă ramburseze capitalul împrumutat la scaden ță și
la o rat ă a dobânzii stabilite.
In principiu, capitalul social al societ ăț ilor comerciale poate fi majorat și prin apelul
acestora la împrumut pe termen mediu sau lung, banc ar sau obligatar. Referindu-ne la
împrumutul obligatar, din punct de vedere al emiten tului obliga țiunilor, acesta are drept scop
sporirea capitalului permanent al societ ăț ii respective, pentru a fi utilizat o perioad ă de timp.
Mecanismul emiterii și utiliz ării obliga țiunilor, în vederea sporirii capitalului, la
emitent dar și fructific ării capitalului astfel plasat de c ătre investitori-de țin ătorii de
obliga țiuni, prezint ă anumite caracteristici, între care: – posibilitate a emiterii obliga țiunilor de
către entit ăț i economice și sociale, ca înscrisuri nominative sau la purt ător;
– limitarea emisiunii de obliga țiuni la ¾ din capitalul social v ărsat de ac ționari la data
emisiunii;
13 . Giurgiu Aurel-Ioan, Op. cit ., p. 32.
293
– obliga țiunea reflect ă raportul de împrumut între investitor, ca de țin ător al
obliga țiunii, deci creditor și emitentul obliga țiunii, deci debitor;
– de țin ătorii obliga țiunilor, având calitatea de investitori-creditori, fa ță de emitentul
obliga țiunilor, nu se pot implica în activitatea emitentul ui, nu au dreptul de a participa la
adun ările generale și nu se pot implica în managementul societ ăț ilor emitente de obliga țiuni;
– în țara noastr ă, legisla ția în vigoare, con ține prevederi con ține prevederi prin care
sunt ap ărate drepturile creditorilor-investitori în obliga țiuni. Ne referim la posibilitatea
acestora, în cazuri speciale, de a participa la adu n ările generale ale unit ăț ii emitente de
obliga țiuni, pentru a- și ap ăra interesele, pentru a se opune modific ării unilaterale a condi țiilor
în raport cu care a fost lansat ă emisiunea de obliga țiuni;
– dreptul de țin ătorilor de obliga țiuni de a- și încasa dobânda la scaden ța stabilit ă și la
finele perioadei a capitalului astfel plasat;
– libertatea de țin ătorilor de obliga țiuni de a- și înstr ăina obliga țiunile de ținute, pentru a
intra mai devreme în posesia capitalului, de regul ă prin intermediul Bursei de Valori,
negocierea f ăcându-se la cursuri variabile, mai mari, mai mici s au la nivelul valorii nominale;
– schimbarea investitorului, proprietarul-de țin ător al obliga țiunilor tranzac ționate nu
afecteaz ă în vreun fel societatea emitent ă, în fond ea se deconteaz ă cu de țin ătorul legal al
obliga țiunilor, în orice moment de referin ță ;
– răscump ărarea obliga țiunilor, de c ătre societatea emitent ă are loc, de regul ă, la
scaden ță sau înaintea scaden ței prin sistemul tragerilor de amortizare.
Obliga țiunile pot fi: a) cu dobând ă fix ă (clasice, cu durat ă variabil ă, cu bonuri de
subscriere și cu cupon zero); b) obliga țiuni cu dobând ă variabil ă și c) obliga țiuni speciale.
a) Obliga țiunile cu dobând ă fix ă comport ă o anumit ă diversitate, dup ă cum urmeaz ă: –
obliga țiunile cu dobând ă fix ă clasice sunt acelea în care se indic ă rata dobânzii și termenul la
care, sau pân ă la care emitentul urmeaz ă s ă le r ăscumpere, deci s ă-și achite datoria.
Amortizarea lor poate avea loc: la scaden ța final ă, prin anuit ăț i constante sau în serii egale
prin tragere la sor ți;
– obliga țiunile cu durat ă variabil ă se caracterizeaz ă prin faptul c ă dau posibilitate
emitentului-debitor sau de țin ătorului-creditor s ă modifice durata împrumutului;
– obliga țiunile cu bonuri de subscriere (obliga țiuni cu warant) se caracterizeaz ă prin
faptul c ă dau de țin ătorului dreptul de a subscrie ac țiuni, într-o perioad ă de timp determinat ă,
în condi ții fixate de la început. Certificatul de op țiune (warantul) face parte din corpul
obliga țiunii, dar prin deta șarea de obliga țiune el poate fi negociat distinct, obliga țiunea
men ținându- și valabilitatea;
– obliga țiunile cu cupon zero se caracterizeaz ă prin faptul c ă emitentul nu se oblig ă s ă
pl ăteasc ă pân ă la scaden ță , dar ele pot oferi avantaje pentru investitori, pr in primele de
rambursare, care pot fi atr ăgătoare.
b) Obliga țiunile cu dobând ă variabil ă sau revizuibil ă sunt cele care implic ă ajustarea
sau revizuirea dobânzii la anumite perioade de timp (anual, la 3-6 luni), dar dobânda r ămâne
fix ă în cursul perioadei de referin ță .
c) Obliga țiunile speciale sunt emise de societ ăț i care nu au solvabilitatea
corespunz ătoare, prezint ă un anumit risc, fapt pentru care emitentul asigur ă investitorilor
creditori o rat ă a dobânzii cu câteva procente mai mare fa ță de rata medie a celorlalte titluri,
pentru a le face atractive.
11.4.2. INSTRUMENTE FINANCIARE PENTRU PROCURAREA CA PITALULUI PE
TERMEN MEDIU SAU SCURT
Asemenea instrumente s-au creat prin intermediul b ăncilor care faciliteaz ă negocierea
între cei interesa ți și dispu și s ă-și asume riscuri, implicit prin garan țiile oferite de b ănci în
294
acest cadru. S-au creat astfel instrumente ale cred itului pentru asigurarea unor lichidit ăț i
emiten ților și instrumente de acoperire contra riscului varia ției dobânzilor, primele constituind
instrumente de procurare a capitalului 14 . Câteva din caracteristicile acestor instrumente s e
relev ă astfel: sunt emise sub forma unor înscrisuri, cu s caden ță , dând dreptul de crean ță
asupra dobânzii; sunt accesibile tuturor agen ților economici, pentru procurarea de capital pe
termene variabile, de la minim 10 zile pân ă la 7 ani; sunt titluri negociabile la dispozi ția celor
care vor s ă subscrie, dar în afara bursei; durata fiec ărui titlu este stabilit ă anticipat, valoarea
nominal ă unitar ă a titlurilor are un plafon minim stabilit; la scad en ța stabilit ă dau dreptul la o
remunerare fix ă. Dintre instrumentele financiare pentru procurarea capitalului pe termen
mediu și scurt ne vom referi succint la: certificate de de pozit, bonurile de tezaur și la biletele
de trezorerie.
Certificatele de depozit sunt titluri emise de b ănci pe seama depozitelor la termen
constituite de clien ții lor și dau dreptul de țin ătorilor investitori ca, la scaden ță , s ă-și
reprimeasc ă sumele din depozitele constituite la care se adaug ă dobânda aferent ă nivelului
înscris în titluri, propor țional cu valoarea depozitelor. Certificatele de dep ozit pot fi
nominative sau la purt ător, iar pentru a evita folosirea lor de c ătre al ți de țin ători decât cei în
drept, acestea din urm ă sunt emise cu parol ă. R ăscump ărarea acestor titluri, de c ătre b ăncile
emitente este posibil ă, dup ă caz, la valoarea nominal ă actualizat ă ori, la valoarea nominal ă
cumulat ă cu o dobând ă redus ă.
Bonurile de tezaur negociabile constituie titluri de credit emise de Trezoreria public ă
pentru acoperirea deficitelor bugetare, pe termene variate, de la un num ăr de câteva zile, la un
num ăr de s ăpt ămâni, luni și pân ă la câ țiva ani (2-5 ani). Dobânda corespunz ătoare poate fi
pl ătit ă la emisiune, ca o tax ă de scont sau anual în cazul emisiunilor cu scaden țe peste un an.
Biletele de trezorerie sau hârtiile comerciale constituie titluri de credit emise de c ătre
entit ăț i comerciale, pentru procurarea de capital pe terme n scurt. Pe baza lor emitentul
sconteaz ă reducerea costurilor finan ță rilor, propriei activit ăț i, și o anumit ă autonomie fa ță de
investitorii-creditori. Se încearc ă astfel acoperirea unor nevoi presante de fond de r ulment,
finan țarea unor activit ăț i sezoniere, a unor nevoi temporare, pân ă la contractarea unui credit
pe termen mijlociu. Biletele de trezorerie presupun dobânzi mai ridicate fa ță de titlurile de
stat, se emit pe perioade de pân ă la 3 ani, cu dobânzi fixe sau variabile, dup ă caz.
11.4.3. INSTRUMENTE FINANCIARE DERIVATE PENTRU CONS TITUIREA
CAPITALULUI
Investi țiile financiare pe termen scurt constituie în esen ță o alternativ ă de plasament a
investitorilor-de țin ători de capital agreat ă motivat atât de investitori cât și de c ătre
beneficiarii-utilizatorii capitalului. Instrumentel e prin care se reflect ă demersul unor asemenea
plasamente investi ționale sunt variate, între ele, a șa cum s-a men ționat anterior, putându-se
re ține: contractele de depozit, cambia, warantul, bile tul la ordin, drepturile și contractele
futures, forwarding, option, swap, swich etc. Probl ema care se pune este aceea a identific ării
rolului unor asemenea instrumente în mecanismul inv esti țiilor financiare.
Investi ția financiar ă pe termen scurt este, în fapt, mijlocit ă de creditul comercial,
prezent în economia de pia ță , facilitând dezvoltarea rela țiilor comerciale dintre agen ții
economici. Este vorba de tranzac ții pe credit comercial, dar nu numai de acestea. Ef ectul
comercial, înscrisul, reprezint ă atât valoarea tranzac ției comerciale care a generat emiterea
titlului de credit, cât și dobânda cuvenit ă beneficiarului titlului pe perioada scurs ă de la
emiterea acestuia pân ă la scaden ța pl ăț ii.
14 Dr ăgoescu E., Dr ăgoescu A., Pie țe financiare și opera țiuni de burs ă, Editura Mesagerul, Cluj-Napoca, 1995,
p. 42.
295
Efectele de comer ț, precum biletul la ordin, cecul sau cambia, la soc ietatea emitent ă,
exprim ă obliga țiile de plat ă ale acesteia, înscrisurile respective fiind remise beneficiarilor
creditori. În schimb, în cazul în care entitatea re spectiv ă este beneficiar ă a unor efecte de
comer ț, înscrisuri, înseamn ă c ă acesta din urm ă a realizat o investi ție financiar ă pe termen
scurt, fiind vorba de valori realizabile pe termen scurt .
Unele din titlurile de credit pot fi puse în circu la ție prin gir sau prin andosare , dup ă
caz, facilitând derularea unui șir de tranzac ții. Prin încasarea titlului de credit plasamentul s e
transform ă în disponibilitate b ăneasc ă.
296
Capitolul 12
MECANISMUL INVESTI ȚIILOR REALIZATE CU CAPITAL STR ĂIN
ÎN ROMÂNIA
12.1. NECESITATEA ȘI FORMELE DE REALIZARE A INVESTI ȚIILOR CU
CAPITAL STR ĂIN ÎN ROMÂNIA
12.1.1. NECESITATEA INVESTI ȚIILOR CU CAPITAL STR ĂIN ÎN ROMÂNIA ÎN
CONTEXTUL TRANZI ȚIEI LA ECONOMIA DE PIA ȚĂ .
Investi țiile cu capital str ăin constituie, în opinia noastr ă, un concept și o realitate
insuficient elucidate. Din punct de vedere juridic, investi ția str ăin ă este definit ă ca fiind
investi ția realizat ă în modalit ăț ile și condi țiile recunoscute de lege, de c ătre persoane fizice
sau persoane juridice care au calitatea de investit ori str ăini, singure sau în asociere cu
persoane fizice sau juridice române 1. Legisla ția român ă în materie precizeaz ă și condi țiile
cumulative pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă o investi ție pentru a fi considerat ă investi ție
str ăin ă și anume 2: a) s ă fie realizat ă în modalit ăț ile prev ăzute de lege; b) s ă fie realizat ă cu
respectarea condi țiilor prev ăzute de lege; c) s ă fie realizat ă de persoane care au calitatea de
investitor str ăin.
Ca realitate economic ă, investi țiile str ăine se reg ăsesc mai mult sau mai pu țin, în toate
ță rile lumii, cu motiva ții și argument ări variate, în timp și de la o țar ă la alta.
Necesitatea investi țiilor str ăine este remarcat ă, într-un cadru general, ca efect al
diviziunii și diversit ăț ii structurale a economiilor na ționale fapt care implic ă deschiderea spre
exterior a unor segmente ale economiei în care se a dmite accesul capitalului str ăin.
În al doilea rând, caracterul concuren țial al economiei mondiale faciliteaz ă exodul
capitalului spre pie țe emergente, autorit ăț ile statelor receptoare neputând lua m ăsuri de
contracarare directe datorit ă unor conven ții și acorduri interna ționale pe care le-au semnat.
În al treilea rând necesitatea investi țiilor str ăine este relevat ă cu deosebire în cazul
ță rilor slab dezvoltate, în curs de dezvoltare, și a celor aflate în tranzi ție de la economia
centralizat ă, etatist ă, la economia liberal ă de pia ță a șa cum este cazul ță rii noastre.
În fapt, în România s-au realizat investi ții cu capital str ăin și în perioada anterioar ă
declan șă rii procesului de tranzi ție la economia de pia ță . Ne referim la constituirea și
func ționarea câtorva firme mixte în România dup ă 1972, dar și la investi țiile semnificative
realizate cu împrumuturi acordate de BIRD între 197 2-1983, în industria energetic ă,
metalurgic ă, în industria petro-chimic ă, agricultur ă și în alte sectoare.
Tranzi ția spre economia de pia ță în orice țar ă a lumii, dar mai ales în ță rile din Europa
Central ă și de Est, iar prin relevan ță în România a impus și impune cu necesitate investi ții
str ăine. Câ țiva factori cauzali marcheaz ă necesitatea investi țiilor str ăine.
1. Procesul dezetatiz ării propriet ăț ii și a economiei cuplat cu ini țiativa privat ă are loc
în condi țiile lipsei de capital pentru a sus ține restructurarea și lansarea sectorului privat ca o
component ă viabil ă a complexului na țional economic.
2. Deconstruc ția economic ă și social ă în ță rile aflate în tranzi ție are loc în condi țiile
instabilit ăț ii economiei na ționale, a lipsei de capital și a unei rate reduse a investi țiilor
productive.
1 Anescu Ruxandra, Anescu V., Regimul juridic al investi țiilor str ăine, Tribuna economic ă, nr.9, 1999.
2 O.U.G. nr 31/16 iunie 1997,privind regimul investi țiilor str ăine în România, publicat ă în M.Of. nr. 30/16 iunie
1997
297
3. Dezechilibrele profunde marcheaz ă ani la rând economia ță rilor aflate în tranzi ție
caracterizate prin sc ăderea produsului intern brut, sc ăderea productivit ăț ii muncii, sc ăderea
exportului și cre șterea importului, cre șterea presiunii pe pia ța for ței de munc ă. Refacerea
echilibrului economic și social se bazeaz ă pe pârghia investi țiilor inclusiv cu capital str ăin.
4. Cre șterea ratei dobânzii la creditele oferite de b ănci, chiar dac ă num ărul b ăncilor
comerciale a crescut semnificativ, a generat reduce rea ratei de economisire (acumulare) și a
înclina ției de a investi, dar a facilitat apelul la capital str ăin.
5. Evolu ția pre țurilor presiunea infla ționist ă pe plan intern, au contribuit la
restrângerea capacit ăț ii investi ționale a agen ților economici, fiind resim țit ă nevoia de capital
str ăin.
6. Nivelul tehnologic redus, în întreprinderile aflate în proces de reorganizare
managerial ă și restructurare func țional – tehnologic ă, implic ă nevoia de capital din orice
surs ă.
Globalizarea proces relevant în domeniul produc ției industriale, al serviciilor, al
func țion ării pie țelor financiare, face ca și activitatea de investi ții s ă devin ă una de natur ă
global ă având implica ții asupra economiilor na ționale și a economiei mondiale 3. Investitori și
grupuri de investitori, autorit ăț i transna ționale î și manifest ă interesul pentru plasamente
investi ționale, în ță rile aflate în tranzi ție, sub forma investi țiilor directe, a investi țiilor de
portofoliu sau a împrumuturilor investi ționale și a creditelor ajutoare (legate).
Investi țiile cu capital str ăin, cu deosebire investi țiile directe, prin con ținutul lor
economic, prin modul de înf ăptuire și prin efectele generate constituie o forma a rela țiilor
economice și de cooperare interna țional ă cu un trecut îndelungat.
Așa cum remarc ă unii autori 4, impactul capitalului str ăin asupra economiei Române ști
actuale este dublu. Pe de o parte, ca flux financiar, capitalul str ăin joac ă, un rol complementar
în contextul tranzi ției întrucât el suplimenteaz ă resursele financiare limitate ale ță rii în
procesul de adaptare la mecanismele pie ței (prin stabilizare, restructurare, ajustare struc tural ă,
relansare etc., ca pârghii necesare sau componente ale procesului).
Pe de alt ă parte, ca flux investi țional, capitalul str ăin joac ă un rol structural. Dac ă
procesul deconstruc ției economice și realc ătuirea structural ă a complexului na țional economic
implic ă influx de tehnologii moderne implantul unor noi te hnici manageriale și de gestiune și
nu numai atât, atunci rolul structural al capitalul ui investi țional str ăin este decisiv, tocmai
pentru c ă poate genera și între ține un asemenea influx
12.1.2. FORME ALE INVESTI ȚIILOR CU CAPITAL STR ĂIN
Investi țiile cu capital str ăin au o sfer ă de cuprindere mai larg ă decât investi țiile de
capital str ăin . În acest context, într-o țar ă receptoare cum este România investi țiile realizabile
cu capital str ăin pot fi structurate astfel: a) investi ții directe; b) investi ții de portofoliu; c)
investi ții realizate din împrumuturi externe; d) investi ții realizate cu asisten ță financiar ă
extern ă nerambursabil ă (împrumuturi – ajutoare).
Prin investi ție direct ă și de portofoliu, în conformitate cu prevederile art .2 al
Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului, nr. 92/1997 privind stimularea inves ti țiilor directe se
în țeleg urm ătoarele 5:
a. Investi ție direct ă – participarea la constituirea sau la extinderea u nei întreprinderi
în oricare dintre formele juridice prev ăzute de lege, dobândirea de ac țiuni sau de p ărți sociale
3 Denu ța I., Investi ții str ăine directe, Editura Economic ă, Bucure ști, 1998, p.93.
4 Munteanu C., Vâlsan C., Investi țiile interna ționale, Editura Oscar Print, Bucure ști, 1995, p. 198-199.
5 Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului, nr. 92/1997 privind stimularea inves ti țiilor directe publicat ă în M.O. 386
din 30 decembrie 1997
298
ale unei societ ăț i comerciale, cu excep ția investi țiilor de portofoliu , precum și înfiin țarea sau
extinderea în România a unei sucursale de c ătre o societate comercial ă str ăin ă prin:
– aport financiar, în moned ă na țional ă sau în valut ă liber convertibil ă;
– aport în natur ă de bunuri imobile sau/ și bunuri mobile , corporale și necorporale;
– participarea la cre șterea activelor unei întreprinderi prin orice mod l egal de
finan țare.
b. Investi ție de portofoliu – dobândirea de valori mobiliare pe pie țele de capital
organizate și reglementate, în scopul ob ținerii de câ știguri de capital din dividende și din
dobânzi aferente acestora – rezultate din activitat e unor ter ți implica ți direct în administrarea
emitentului – și din diferen ța favorabil ă de pre ț la vânzare.
c. Investi ție din împrumuturi externe – constituie o alternativ ă de finan țare pentru
investitorul intern și o alternativ ă de fructificare a capitalului pentru ofertantul ex tern
de țin ătorul de capitaluri (b ănci, corpora ții financiare etc.). Împrumuturile pot fi, dup ă caz, cu
sau f ără garan ții guvernamentale și se utilizeaz ă pentru realizarea unor proiecte de investi ții
corporale (construc ții, achizi ții de utilaje și echipamente de pe pie țele externe etc.).
d. Investi ție din împrumuturi – ajutoare – constituie o form ă a investi țiilor cu
capital str ăin. Prin împrumuturi ajutoare, comunitatea interna țional ă cu diversele sale
structuri, contribuie la orientarea dezvolt ării, în țara receptoare de capital str ăin, a unor
sectoare economice sau sociale pe care le consider ă c ă r ăspund unor deziderate majore,
impuse ori a șteptate de entit ăț ile care ofer ă ajutoare financiare nerambursabile.
Procesul de transformare pe care îl parcurge econom ia româneasc ă în prezent implic ă
participarea capitalului str ăin sub diferite forme, în toate componentele acestu i proces:
– Programele de macrostabilizare economic ă au fost și sunt sus ținute prin împrumuturi
externe, acordate în principal, de Fondul Monetar I nterna țional, expertizele FMI fiind
considerate pe plan interna țional ca diagnostic asupra st ării de s ănătate a economiei ță rii și
implicit asupra capacit ăț ii de rambursare a creditelor la termen. Astfel cre ditele acordate de
FMI devin o condi ție de acces la alte credite de la institu țiile financiare interna ționale.
– Reforma și reabilitarea unor segmente importante ale economi ei – transporturile și alte
elemente de infrastructur ă, agricultura , sectorul petrolier, etc. – sunt sus ținute prin credite ale
Băncii Mondiale.
– Asisten ța extern ă nerambursabil ă furnizat ă de diferi ți donatori în plan bi sau multilateral
sprijin ă procesul de transformare sistemic ă și de reform ă legislativ ă, institu țional ă,
administrativ ă, cu o aplecare din de în ce mai frecvent ă și asupra unor proiecte concrete. Este
în principal , cazul programului PHARE al Uniunii E uropene, prin care se ofer ă ță rilor din
centrul și estul Europei ajutor financiar nerambursabil pent ru sus ținerea procesului de
transformare economic ă. Programul PHARE a fost extins în România în ianua rie 1991, iar
programele SAPARD și ISPA în anul 2000
– Procesul de restructurare în plan microeconomic, redefinirea avantajelor competitive la
nivelul firmelor, pe baza unui proces de alocare pe criterii economice a resurselor poate fi
sus ținut de capitalul investi țional extern, în principal, și pentru moment, sub forma
investi țiilor str ăine directe.
– Declan șarea pe scar ă larg ă a procesului de privatizare, pia ța de capital, bursa de valori ,
au facilitat realizarea unor investi ții de portofoliu, dar relevante pentru restructurar ea
microeconomic ă, pentru introducerea la nivel de firm ă a comportamentului specific
economiei de pia ță , r ămân investi țiile directe.
Atragerea de investi ții directe, ca instrument important, pentru amelior area calit ăț ii și
costurilor și factorilor de produc ție, pentru crearea factorilor de produc ție specializa ți, apare
cu atât mai necesar ă în cazul României, care a mo ștenit o structur ă mult prea diversificat ă a
economiei. Investi țiile str ăine directe pot indica activit ăț ile care localizeaz ă sau pot dezvolta
avantaje competitive – poten țând acest transfer de tehnologie și expertiz ă organiza ținal ă și
299
managerial ă – și pot stimula totodat ă, prin efecte de antrenare în industriile conexe fo rmarea
unor firme indigene puternice.
În prezent este recunoscut faptul c ă investi țiile str ăine directe au poten țialul de a aduce
beneficii importante ță rilor gazd ă sub forma fluxurilor de capital, a transferului de tehnologie,
a înt ăriri puterii de cump ărare și nu în ultimul rând, a adâncirii leg ăturilor cu mediul economic
mondial, în curs de globalizare. Totu și fluxurile efective de investi ții str ăine directe depind de
deciziile luate de corpora țiile transna ționale.
În condi țiile în care, corpora țiile transna ționale – sursele cele mai importante de
investi ții str ăine directe – concentreaz ă majoritatea cheltuielilor de cercetare – dezvoltar e în
propriile ță ri, accesul celorlalte state la tehnologiile avansa te este, în mare m ăsur ă, o problem ă
de achizi ționare a respectivelor tehnologii de la depozitarel e lor. Anali știi economici au
constatat disponibilitatea corpora țiilor transna ționale de a transfera tehnologii de ultim ă or ă
propriilor filiale din str ăin ătate; tehnologiile cu un anume grad de perimare fac obiectul
contractelor de licen ță sau de creare a unor societ ăț i mixte. Mai mult chiar, în cadrul
strategiilor de integrare func țional ă devine tot mai frecvent ă localizarea în str ăin ătate, la
nivelul filialelor, a func ției de cercetare dezvoltare în cadrul complexului t ransna țional, proces
de natur ă s ă ridice nivelul acestei activit ăț i în economia gazd ă.
Desigur c ă impactul transferului de tehnologie asupra economi ilor locale depinde de
modul de interac țiune cu mediul respectiv și, în primul rând, de capacitatea for ței de munc ă de
a stimula respectivele tehnologii. Prin aceast ă prism ă, se poate afirma c ă România localizeaz ă
aptitudini tehnice reale ale for ței de munc ă, precum și o adaptabilitate a acesteia care îi permit
valorificarea imputurilor tehnologice. Sub aspect c antitativ, trebuie avut ă în vedere și
posibilitatea reinvestirii ulterioare a profiturilo r în economia local ă în cadrul unor strategii pe
termen mediu și lung al firmelor ce investesc în Europa Central ă și de Est.
Racordarea economiei române ști la pie țele interna ționale este facilitat ă de investitorii
str ăini care vizeaz ă, prin opera țiunile lor, în afara pie ței locale – la consolidarea c ăreia
contribuie – realizarea de tranzac ții transfrontiere, respectiv exportul sau opera țiuni în cadrul
complexului transna țional.
Procesul de privatizare ce se desf ăș oar ă în Europa Central ă și de Est, implic ă în mod
necesar și investi țiile str ăine, pe fondul insuficien ței resurselor financiare interne și al
recunoa șterii de c ătre oficialit ăț ile acestor ță ri a rolului de catalizator pe care respectivele
fluxuri pot s ă îl joace în procesul de tranzi ție.
Investi țiile str ăine se constituie, de asemenea , într-o surs ă suplimentar ă de capital în
condi țiile insuficien ței celui autohton. Problema care se pune nu este nu mai insuficien ța
capitalului autohton ci și orientarea acestui capital. De țin ătorii de capital autohton se
orienteaz ă mai mult spre domenii în care pot beneficia de lip surile legislative existente.
Apelul, sub diferite forme, la capitalul investi țional str ăin constituie o realitate
motivat ă variat, în timp și de la o țar ă la alta. Acest apel exprim ă cererea utilizatorului de
capital str ăin. Pe de alt ă parte, remarc ăm caracterul complex al ofertei de capital str ăin cu
deosebire în cazul investi țiilor directe, care permite structurarea investitor ilor str ăini în func ție
de scopul urm ărit de ace știa astfel 6:
1. Căut ătorii de resurse care se motiveaz ă pe idea exploat ării facile a unor factori de
produc ție (materii prime ieftine, for ță de munc ă semi/calificat ă, acces la tehnologii de vârf în
domeniul respectiv).
2. Căut ătorii de pie țe sunt întreprinderi multina ționale care doresc s ă-și
extind ă/consolideze segmente de pia ță în condi țiile produc ției “pe loc”.
6 Dunning Iohn H., Multina țional Enterprises and the Global Economz, Addison Wesley Publishing Company,
1993, p.96; Postelnicu C., Investi țiile directe în str ăin ătate și principalele categorii de investitori strategici, în
Tribuna Economic ă, nr.12-13, 1997.
300
3. Căut ătorii de eficien ță sunt companii multina ționale care: a) caut ă avantaje în alte
zone, regiuni ale lumii, având structura de produse diversificat ă, beneficiind de factori de
produc ție mai pu țin costisitori; b) investesc în alte state cu un ni vel comparabil pentru a
beneficia de avantajele economiei acestora.
4. Căut ătorii de active strategice care urm ăresc s ă ob țin ă extinderea prin achizi ționarea
unor active (firme) din ță rile respective.
În cazul investi țiilor de portofoliu, investitorii sunt căut ători de plasamente, pentru
capitalurile economisite sau disponibilizate, în ac tive financiare care le ofer ă alternativa
tranzac țion ării prin institu țiile pie ței financiare și, dup ă caz, dobânzi, dividende.
Oferta de împrumuturi investi ționale de c ătre entit ăț i str ăine are și ea motiva ții
specifice: fructificarea capitalurilor oferite pe seama dobânzii; lipsa alternativei de
fructificare; perspectivele colabor ării zonale și mondiale etc.
12.1.3. CAPACITATEA ECONOMIEI ROMÂNE ȘTI DE A ATRAGE INVESTI ȚII STR ĂINE
Într-un context social – politic și economic specific, România a valorificat par țial
capacitatea sa de a atrage investi ții str ăine înc ă din anul 1972 sub dou ă forme și anume: a)
prin constituirea, organizarea și func ționarea unor societ ăț i mixte în țara noastr ă și b) apelul la
împrumuturi externe în vederea realiz ării unor obiective de investi ții semnificative, cu
garan ția Statului Român.
În cadrul procesului de tranzi ție la economia de pia ță realizarea investi țiilor cu capital
str ăin ridic ă probleme mai complexe. România s-a angajat relativ recent în competi ția
interna țional ă privind atragerea de investi ții str ăine. Pozi ția sa concuren țial ă pune îns ă în
eviden ță faptul c ă ea nu beneficiaz ă în mod real de nici un avantaj competitiv major fa ță de
principalii s ăi concuren ți, ță rile Est Europene. Iar acest lucru se explic ă prin faptul ca
avantajele de care ea efectiv dispune, sunt practic anulate de o seri de dezavantaje și
handicapuri conjuncturale.
Factorii care influen țeaz ă deciziile de investi ții în diferite zone sunt împ ărțiți în dou ă
categorii distincte: a) factori macroeconomici care influen țeaz ă procesul decizional în
investi țiile interna ționale prin riscul de țar ă; b) factori microeconomici, eviden ția ți prin riscul
de afaceri cu firma beneficiar a infuziei de capita l str ăin.
Dac ă analiza riscului de țar ă reprezint ă primul punct de reper pentru stabilirea
destina ție zonale a capitalului, urm ătorul pas este determinat de climatul economic inte rn și de
mediul în care urmeaz ă s ă se deruleze afacerea. În func ție de cele dou ă elemente sunt stabilite
volumul, valoarea și termenul de amortizare a investi ției. Climatul economic intern este
determinat de sprijinul legislativ și de facilit ăț ile oferite de statul în care urmeaz ă s ă fie
derulat ă afacerea. Incoeren țele legislative au, în general, un efect negativ as upra negocierilor
purtate între cei doi poten țiali parteneri. Majoritatea investitorilor ce au de rulat afaceri în
România iau în considerare nivelul ridicat al riscu lui de țar ă, caren țele și experien ța redus ă a
managerilor români în rela țiile economice interna ționale ca atuuri pentru a ob ține maximum
de profit din contractul negociat. Cele trei argume nte folosite de investitorii str ăini sunt
completate de mediul de afaceri ostil cu care manag erii români se confrunt ă zilnic. Birocra ția,
blocajul financiar, monopolurile existente pentru t ransporturi sau energie sunt factori ce cresc
responsabilit ăț ile unui manager român în compara ție cu cei care opereaz ă în economii stabile.
Sistemul birocratic existent la nivelul institu țiilor statului impune dezvoltarea unor structuri
de personal neproductiv mai mari decât în statele c u economie dezvoltat ă. Un alt aspect dificil
de explicat investirilor îl constituie transferul f inanciar prin intermediul b ăncilor care în
România dureaz ă de trei ori mai mult decât în economiile stabile.
Un plasament de portofoliu sau o investi ție direct ă pe pia ța extern ă ține seama în
principal de urm ătoarele criterii:
301
a. Stabilitatea politic ă (ceea ce implic ă o continuitate în politicile guvernamentale, o
evolu ție favorabil ă a reglement ărilor juridice și a altor acte normative).
b. Puterea economic ă a ță rii receptoare (exprimat ă prin anumi ți parametrii: suprafa ță ,
popula ție, resurse naturale, PIB etc.).
c. Infrastructura respectiv terenul industrial, starea drumurilor și c ăilor ferate, re țele
electrice și telecomunica ții, resurse de ap ă etc.
d. For ța de munc ă, întrucât numeroase companii din ță rile dezvoltate investesc în state
în curs de dezvoltate, datorit ă pre țului sc ăzut al for ței de munc ă, existen ței personalului tehnic
pe plan local, capabil s ă fac ă fa ță cerin țelor investitorului.
e. Sistemul financiar bancar prin prisma adaptabilit ăț ii la mecanismele pie ței liberale, a
structurii și a nivelului de func ționare.
f. Climatul de afaceri reflectat de experien ța anterioar ă și de contextul anumitor
oportunit ăț i.
g. Calitatea vie ții care poate influen ța favorabil sau nefavorabil decizia de a investii.
Factori loca ționali pentru investitorii str ăini mai semnificativi pentru țara noastr ă
sunt:
– Dimensiunea pie ței interne care constituie un poten țial major pe termen mediu și lung și
care va asigura un volum substan țial de investi ții str ăine, interesate în principal în
valorificarea posibilit ăț ilor existente în sectoarele industriale, bunuri de consum și
infrastructur ă. De altfel marea majoritate a investi țiilor efectuate pân ă în prezent au avut în
vedere desfacerea pe pia ța intern ă.
– Accesul pe pie țele de export facilitat în principal de leg ăturile tradi ționale pe unele pie țe
vest europene, ca și pe pie țele din fosta Uniune Sovietic ă. România poate s ă transforme
avantajele oferite de poten țialul pie ței interne în atragerea unor investi ții care ulterior vor
satisface și cererea pie țelor de export.
– For ța de munc ă este caracterizat ă prin calit ăț i tehnice de baz ă și atitudionale care permit
dezvoltarea a celor aptitudini opera ționale și tehnice care sa-i confere competitivitate pe plan
interna țional.
– Accesibilitatea resurselor na ționale reprezint ă un alt important atu pentru România.
Valorificarea resurselor naturale trebuie s ă prezinte o prioritate a politicii economice
române ști, întrucât în acest fel se creeaz ă pe pia ța româneasc ă o gam ă larg ă de oportunit ăț i de
implementare pentru investitorii str ăini în special pentru aceia care opereaz ă, de regul ă, în
asociere cu parteneri sau firme locale.
Factorii care descurajeaz ă investi țiile str ăine în România constau în:
– Percep ția extern ă a climatului intern de afaceri . Evolu țiile curente de fluxuri mondiale
de investi ții arat ă c ă liberalizarea legislativ ă și stimulentele investi ționale tradi ționale (fiscale,
vamale, financiare) sunt m ăsuri cu o eficien ță tot mai mic ă în atragerea unor fluxuri
semnificative de investi ții întrucât în prezent aproape toate ță rile apeleaz ă la aceste m ăsuri.
Factorii decisivi în atragerea unui volum sporit de investi ții str ăine sunt acum condi țiile
economice de baz ă din ță rile gazd ă (m ărimea pie ței interne, nivelul costurilor de produc ție,
accesabilitatea resurselor naturale etc.).
– Disfunc ționalit ăț i ale cadrului legislativ . Pătrunderea semnificativ ă a capitalului
investi țional str ăin în economia României și manifestarea acestuia ca factor catalizator al
proceselor de restructurare au fost obstruc ționate și de lipsa unor reglement ări specifice vitale
func ționarii unei economii de pia ță : aplicarea efectiv ă a legisla ției falimentului, reglement ări
privind concuren ța, proprietatea industrial ă și intelectual ă, regimul juridic al terenurilor și
cl ădirilor. Totodat ă, modific ările prea frecvente care s-au produs în condi țiile de operare pe
pia ță lipsa de transparen ță a unor reglement ări specifice, precum și acordarea unor drepturi
302
care îns ă practic nu au fost realizabile, au reprezentat obs tacole și dezavantaje cu caracter
general ce au afectat procesul investi țional extern în economia româneasc ă.
– Condi țiile de operare pe pia ța local ă au reprezentat un alt factor major ce a contribuit la
descurajarea investi țiilor str ăine în România. Obstacolele și dificult ăț ile ce s-au manifestat în
aceast ă privin ță țin atât de nivelul social-cultural al condi țiilor de operare pe pia ță cât și de cel
strict economic.
Cât prive ște nivelul strict economic de circumscriere a condi țiilor de operare pe pia ță ,
principalele disfunc ționalit ăț i au fost generate de: lipsa de infrastructuri adec vate:
comunica ții, transporturi, telecomunica ții; stadiul incipient al sistemului financiar-banca r și de
asigur ări; aplicarea unor tarife diferen țiate și discriminatorii investitorilor str ăini la hoteluri,
transporturi aeriene, taxe; atitudinea negativ ă a conducerii societ ăț ilor cu capital de stat fa ță
de participarea capitalului str ăin (în special în sfera comer țului și turismului ) etc.
Concluzionând, trebuie ar ătat c ă în ciuda avantajelor comparative de care România
dispune, volumul și calitatea investi țiilor str ăine atrase pân ă în prezent sunt departe de ai
conferi capitalului str ăin rolul catalizator și dinamizator pe care acesta îl are de jucat în
procesul tranzi ției la economia de pia ță .
12.2. REGLEMENT ĂRI LEGISLATIVE PRIVIND INVESTI ȚIILE CU
CAPITAL STR ĂIN ÎN ROMÂNIA
12.2.1. REGLEMENT ĂRI GENERALE
Investi țiile str ăine în România înainte de 1990 au fost reglementate prin Decretul nr.
424/ 1972 7. În baza acestui decret singura form ă în care era admis influxul de capital str ăin a
fost crearea de societ ăț i mixte româno-str ăine având ca obiect producerea de bunuri materiale
și comercializarea lor, prestarea de servicii sau ex ecutarea de lucr ări. Obiectul de activitate
avea în vedere orient ările și direc țiile dezvolt ării economico-sociale în România.
Societ ăț ile mixte erau persoanele juridice române având for ma juridic ă de societ ăț i pe
ac țiuni sau societ ăț i cu r ăspundere limitat ă. Participarea p ărții române la capitalul social
trebuia s ă fie de cel pu țin 51%. Prin actul normativ respectiv nu s-au asigu rat garan ții contra
na ționaliz ării acestor întreprinderi, fapt remarcat nu numai î n România ci și în fostele ță ri
socialiste din Centrul și Estul Europei. Acest lucru explic ă și volumul redus al capitalului
occidental. marea majoritate a investi țiilor str ăine având originea în fosta URSS sau alte ță ri
socialiste.
12.2.1.1. REGLEMENTAREA DREPTULUI DE IMPLEMENTARE
Decretul nr. 424/1972, prevedea c ă, la societ ăț ile mixte cu participare str ăin ă
constituite, era obligatoriu ca partea român ă s ă de țin ă cel pu țin 51% din valoarea capitalului
social subscris și v ărsat.
Dup ă 1989, prin prevederile Decretului – lege nr. 96/1990 8 privind unele m ăsuri
pentru atragerea investi țiilor de capital str ăin în România , s-a realizat înl ăturarea
principalelor disfunc ționalit ăț i care afectau func ționarea investi țiilor str ăine sub forma
societ ăț ilor mixte. Odat ă cu adoptarea acestui act normativ a fost deja perm is ă constituirea de
7Decret al Consiliului de Stat nr 424/1972 pentru co nstituirea organizarea și func ționarea societ ăț ilor mixte în
RSR, publicat în B.Of. nr 121 din 4 noiembrie 1972
8 Decret lege nr. 96/1990 privind unele m ăsuri pentru atragerea investi țiilor de capital str ăin în România,
publicat în MO nr. 37/20 martie 1990
303
societ ăț i comerciale cu capital integral str ăin, dar pentru asemenea investi ții era necesar ă o
aprobare din partea Guvernului. Ulterior odat ă cu adoptarea Legii nr. 15/1990 9 privind
transformarea unit ăț ilor economice de stat în regii autonome și societ ăț i comerciale, a Legii
nr. 26/1990 10 privind Registrul Comer țului, a Legii 31/1990 11 privind societ ăț ile comerciale
și a Legii nr 12/1991 12 privind impozitul pe profit, cadrul legislativ al func țion ării investi țiilor
str ăine în România s-a modificat radical.
Adoptarea de c ătre parlament a Legii nr. 35/1991 13 privind regimul investi țiilor
str ăine în România a reprezentat încheierea unei prime faze esen țiale de constituire a unui
pachet de reglement ări specifice care s ă faciliteze și s ă încurajeze p ătrunderea capitalului
investi țional str ăin în România.
Pasul urm ător în plan legislativ la reprezentat adoptarea une i noi reglement ări – Legea
nr. 58/1991 14 , Legea privatiz ării care a permis accesul capitalului (str ăin și na țional) privat, în
sectorul de stat reprezentat prin societ ăț i comerciale și regii autonome și asigurarea condi țiilor
de transparen ță și concuren ță perfect ă în derularea procesului, precum și precizarea criteriilor
de evaluare și achizi ționare corect ă și stabilirea institu țiilor responsabile cu transferarea c ătre
sectorul privat a acestor societ ăț i.
Dup ă cum s-a constatat din prevederile art. 1 al Legii nr. 35/1991, în România a fost
admis ă constituirea de societ ăț i comerciale cu capital integral str ăin, cu alte cuvinte a fost
admis ă proprietatea 100% str ăin ă.
Statutul de investi ție str ăin ă în economia româneasc ă nu a fost condi ționat de un prag
inferior minim al capitalului investitorului str ăin – în exprimare absolut ă sau procentual ă –
prin Legea nr. 35/1991 a investi țiilor str ăine nici în forma s-a ini țial ă nici în textul republicat
în august 1993 15 . Acest fapt a condus la proliferarea proiectelor i nvesti ționale de dimensiuni
mici, unele cu caracter speculativ, mai ales în sfe ra comer țului cu am ănuntul, f ără efect real
asupra restructur ării economiei. Ulterior s-a stabilit prin, Ordinul nr. 1 din 1994 16 al ARD,
limita minim ă de 10.000 USD pentru fiecare persoan ă fizic ă sau juridic ă str ăin ă, la
constituirea de societ ăț i comerciale, major ări de capital social al unor societ ăț i existente,
dobândirea de p ărți sociale sau ac țiuni și orice alt ă form ă de investi ție str ăin ă prev ăzut ă de
lege.
Cu privire la accesul investitorilor la diferite se ctoare ale economiei, art. 1 din
Decretul –Lege nr. 96/1990 prevedea c ă se puteau efectua investi ții str ăine în domeniile
industriei, agriculturii, construc țiilor, turismului, cercet ării știin țifice și tehnologice,
schimburilor economice cu str ăin ătatea, serviciilor bancare, asigur ărilor și alte domenii de
interes pentru economia na țional ă. S-au exceptat investi țiile în industria de armament, muni ții,
explozivi, droguri, narcotice și stupefiante precum și alte activit ăț i stabilite de Guvernul
României.
Pe baza Legii nr. 35/1991 accesul investitorilor st r ăini în diferite sectoare ale
economiei a fost condi ționat prin prevederi frecvent întâlnite în legisla ții na ționale,
impunându-se ca investi țiile:
– să nu încalce normele de protec ție a mediului înconjur ător;
– să nu aduc ă atingere intereselor de securitate și ap ărare na țional ă a României;
9 Legea nr 15/1990 privind transformarea unit ăț ilor economice de sta în regii autonome și societ ăț i comerciale ,
publicat în MO nr. 98 din 8 august 1990
10 Legea nr 26/1990 privind Registrul Comer țului, publicat în MO nr. .121 din 7 noiembrie 1990 .
11 Legea nr. 31/1990 privind societ ăț ile comercial , publicat ă în MO nr. 126-127 din 17 noiembrie 1990
12 Legea nr 12/1991 privind impozitul pe profit, publicat ă în MO nr. 32 din 9 februarie 1991
13 Legea nr 35/1991 privind regimul investi țiilor str ăine de capital, publicat ă în MO nr. 73 din 10aprilie 1991
14 Legea nr 58/1991 privind privatizarea societ ăț ilor comerciale, publicat ă în MO nr. 187 din 18 septembrie
1991
15 Legea nr. 35/1991 privind regimul investi țiilor str ăine , republicat ă în MO nr. 185 din 2 august 1993.
16 Ordinul nr. 1/1994 al pre ședintelui ARD, publicat în Buletinul de Știri ARD nr.48 din 5 octombrie 1994
304
– să nu d ăuneze ordinii publice, s ănătăț ii și moralei.
Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr.31/1997 17 privind regimul investi țiilor
str ăine în România, în art. 1 prevedea c ă investi țiile str ăine se pot realiza în toate domeniile
cu respectarea legisla ției în vigoare, acestea fiind înregistrate în confo rmitate cu prevederile
Legii nr.31/1990 privind societ ăț ile comerciale și ale Legii nr. 26/1990 privind Registrul
Comer țului. Înregistrarea investi țiilor str ăine realizate sub forma societ ăț ilor de valori
mobiliare, societ ăț ilor de investi ții financiare, fondurilor mutuale, societ ăț ilor bancare și
societ ăț ilor de asigurare – reasigurare, implica avizul Com isiei Na ționale a Valorilor
Mobiliare, al B ăncii Na ționale a României și/sau a Ministerului Finan țelor, dup ă caz.
Prin organizarea legislativ ă actual ă s-a urm ărit atragerea capitalului str ăin atât sub
forma societ ăț ilor comerciale, cât și într-o multitudine de alte forme ale investi țiilor de
portofoliu (fonduri mutuale, fonduri de plasament, negocierea ac țiunilor, obliga țiunilor și altor
hârtii de valoare).
Legea nr. 332 din 29 iunie 2001 18 aduce unele elemente noi pe linia promov ării
investi țiilor directe cu impact semnificativ în economie. Î n temeiul art.1 din lege: Prin
investi țiile directe cu impact semnificativ în economie se în țeleg investi țiile cu o valoare care
dep ăș ește echivalentul a 1.000.000 dolari SUA, realizate î n formele și modalit ăț ile prev ăzute
de prezenta lege și care contribuie la dezvoltarea și modernizarea infrastructurii economice a
României, determin ă un efect pozitiv de antrenare în economie și creeaz ă noi locuri de
munc ă.
Prevederile acestei legi se aplic ă numai investi țiilor noi care se încadreaz ă în
restric țiile art.1 și se realizeaz ă de c ătre persoane fizice sau juridice de drept privat, n umai cu
capital lichid în lei sau în valut ă liber convertibil ă.
Investi țiile astfel reglementate se pot realiza atât de c ătre investitori str ăini, cât și
români. Ele se pot implanta în toate domeniile de a ctivitate cu excep ția sectoarelor financiar,
bancar, de asigur ări-reasigur ări, precum și a celor reglementate de legi speciale.
Condi țiile impuse acestor ac țiuni de investi ții sunt cele precizate în reglement ările
anterioare, respectiv:
a) să nu încalce normele de protec ție a mediului înconjur ător;
b) să nu aduc ă atingere intereselor de securitate și ap ărare na țional ă a României;
c) să nu d ăuneze ordinii publice, s ănătăț ii și moralei.
Investi țiile directe noi cu impact semnificativ în economie , pentru a beneficia de
regimul reglementat de Legea nr. 332/2001, trebuie s ă se realizeze într-un termen maxim de
30 de luni de la data înregistr ării lor ca având acest regim.
12.2.1.2. GARAN ȚII ACORDATE INVESTITORILOR STR ĂINI
Decretul-Lege nr. 96/1990 nu con ținea prevederi cu privire la garantarea capitaluril or
investitorilor str ăini. Prin acest act normativ au fost abrogate major itatea articolelor
Decretului nr. 424/1972, men ținându- și valabilitatea, printre altele, articolul prin car e se
prevedea c ă Statul Român garanteaz ă partenerilor str ăini transferul în str ăin ătate a beneficiilor
realizate, a valorii cotelor de participare transmi se p ărții române, dar nu con ținea preciz ări cu
privire la protejarea investi țiilor contra na ționaliz ării, exproprierii, etc.
De la data intr ării în vigoare a Legii nr. 35/1991 investi țiile str ăine au fost protejate
prin lege, neputând fi na ționalizate, expropriate, rechizi ționate sau supuse unor m ăsuri cu
efecte similare, decât în cazuri de interes public, cu respectarea procedurii prev ăzute de lege și
17 Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr.31/1997 privind regimul investi țiilor str ăine în România, publicat ă în
MO 125 din 19 iunie 1997.
18 Legea nr. 332 din 29 iunie 2001 privind promovarea investi țiilor str ăine directe cu impact semnificativ în
economie, publicat ă în MO nr.356, partea I, din 3 iulie 2001.
305
cu plata unei desp ăgubiri determinate de valoarea de pia ță a investi ției, în func ție de capitalul
investit, de cre șterea sau deprecierea valorii acesteia, precum și de veniturile curente ale
investi ției efectuate.
Investi țiile str ăine beneficiaz ă în fapt și de protec ția și de garan ția oferite de
Constitu ția României, precum și de acordurile bilaterale și multilaterale privind promovarea și
protejarea reciproc ă a investi țiilor, la care România este parte.
Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 92/1997 19 aduce modific ări, astfel c ă
investi țiile pot fi expropriate numai dac ă sunt întrunite urm ătoarele condi ții: a) este cauz ă
de utilitate public ă; b) exproprierea este nediscriminatorie; c) se efe ctueaz ă în conformitate
cu prevederile exprese ale legii; d) se efectueaz ă cu plata unei desp ăgubiri prealabile adecvat ă
și efectiv ă20 . Legea nr. 332/2001 re ține acelea și condi ții pentru cazul de expropriere a
investi țiilor (art.8). Desp ăgubirea trebuie stabilit ă la valoarea de pia ță a investi ției la
momentul imediat anterior exproprierii, sau înainte ca exproprierea s ă devin ă cunoscut ă într-
un mod care s ă afecteze valoarea investi ției.
12.2.1.3. DREPTURILE INVESTITORILOR STR ĂINI
Începând cu Legea nr. 35/1991 au fost stipulate în mod expres drepturile investi torilor
str ăini, și anume:
a) dreptul de a participa la conducerea și gestionarea investi ției potrivit contractelor
încheiate, precum și de a- și înstr ăina drepturile și obliga țiile contractuale c ătre al ți
investitori români sau str ăini;
b) posibilitatea repatrierii libere a profiturilor și a sumelor rezultate din eventuala lichidare a
investi ție;
c) totodat ă legea nr.35/1991 permitea investitorilor str ăin s ă transfere în str ăin ătate sume
ob ținute cu titlu de desp ăgubire în cazurile în care exproprierea nu pute fi evitat ă.
Prin Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 31/1997 și de altfel și prin Legea nr.
332/2001 a fost permis transferul în str ăin ătate a sumelor rezultate din:
– dividende sau profituri nete cuvenite, precum și sumele rezultate din vânzarea valorilor
mobiliare de ținute legal, exclusiv în valuta liber convertibil ă în care s-a efectuat investi ți
ini țial ă;
– sume rezultate din drepturi de proprietate intelect ual ă, asisten ță de specialitate, expertize
și alte servicii;
– sume rezultate din vânzarea ac țiunilor, p ărților sociale sau din lichidarea investi ției dup ă
achitarea tuturor obliga țiilor, inclusiv a celor rezultate din lichidarea in vesti ției înaintea unor
termene stabilite în contract pentru care ar fi ben eficiat de facilit ăț i, exclusiv in valuta liber
convertibil ă în care s-a efectuat investi ția ini țial ă;
– salariile cuvenite cet ăț enilor str ăini care au calitatea de salaria ți în cadrul societ ăț ii
comerciale constituite de investitorul str ăin in România.
Transferul acestor sume implic ă respectarea regimului valutar și fiscal în vigoare la data
înregistr ării cererii de repatriere dup ă plata taxelor și impozitelor prev ăzute de lege.
O alt ă problem ă deosebit de important ă pentru investitorii str ăini o constituie dreptul de
proprietate asupra terenurilor. Reglement ările române ști în vigoare, f ără a cuprinde formul ări
exprese, permit dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de c ătre societ ăț i
comerciale cu participare de capital str ăin ,dar care sunt persoane juridice române.
19 Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 92/1998 privind stimularea invest i țiilor directe, publicat ă în MO nr.
386 din 30 decembrie 1997.
20 Art.8 alin, 1 al OG nr. 92/1997, publicat ă în MO nr. 386 din decembrie 1997
306
Astfel Constitu ția interzice la art. 41 dobândirea dreptului de prop rietate asupra
terenurilor de c ătre cet ăț enii str ăini și apatrizi, iar legea fondului funciar interzice de
asemenea achizi ționarea de terenuri de c ătre persoane fizice și juridice str ăine. Atât legea
fondului funciar cât și Constitu ția permit dobândirea în proprietate a terenurilor de c ătre
persoane juridice române. Legea îns ă nu face distinc ție între persoanele juridice române cu
capital integral românesc și persoanele juridice române cu participare de capi tal str ăin. Deci
se poate considera legal dreptul acestor societ ăț i cu participare de capital str ăin de a dobândi
sau de a de ține în proprietate terenuri. Și în cazul acestor societ ăț i p ământul, precum și de
altfel activele societ ăț ii in general, nu apar țin ac ționarilor, ci societ ăț ii ca persoan ă juridic ă
distinct ă. Lichidarea societ ăț ii nu poate atrage dup ă sine decât vânzarea bunurilor, inclusiv a
terenurilor, iar în aceast ă situa ție vânzarea se poate face conform legii numai unor persoane
fizice sau juridice române.
Art. 30 al legii nr. 35/1991 republicat ă , a conservat ins ă o prevedere a textului ini țial al
legii, conform c ăreia, în situa ția în care investi țiile str ăine se realizeaz ă sub forma unor
societ ăț i comerciale în asocia ție cu persoane fizice sau juridice române, asocia ții români pot
constitui cu titlu de aport la capitalul social dre ptul de proprietate asupra terenurilor. Prin
aceasta societatea devenea , de fapt, proprietatea respectivelor terenuri pe întreaga durat ă a
existen ței sale.
Ordonan ța Guvernului nr. 31/1997 aduce schimb ări majore în ceea ce prive ște
dreptul societ ăț ilor comerciale cu participare str ăin ă de a de ține în proprietate terenuri.
Aceast ă ordonan ță prevede expres c ă societ ăț ile comerciale cu capital social integral sau
par țial str ăin pot dobândi în orice moment dreptul de proprieta te și orice alte drepturi reale
asupra terenurilor necesare pentru realizarea sau d ezvoltarea obiectului propriu de activitate.
În cazul dizolv ării și lichid ării acestor societ ăț i comerciale , lichidatorii au obliga ția
înstr ăin ării terenurilor, în termen de un an de la data hot ărârii de dizolvare, numai c ătre
persoane care au capacitatea juridic ă de a dobândi astfel de bunuri.
Ordonan ța Guvernului nr. 92/1997 precizeaz ă c ă orice învestitor, persoan ă juridic ă
rezident ă sau nerezident ă, , poate dobândi orice drepturi reale asupra bunur ilor mobile și
imobile.
12.2.1.4. FACILIT ĂȚ I INVESTI ȚIONALE
Sistemul de facilit ăț i acordate investitorilor str ăini, cu toate modific ările intervenite, este
de natur ă exclusiv fiscal ă referindu-se la stimulente care vizeaz ă impozitul pe profit și scutirea
de la plata taxelor vamale a anumitor categorii de importuri.
A. Evolu ția sistemului de stimulente vizând impozitul pe pro fit. Conform Decretului-
Lege nr. 96/1990 societ ăț ile comerciale cu participare str ăin ă erau scutite de impozitul pe
profit pe o perioad ă de doi ani de la realizarea de venituri impozabile . Dup ă expirarea acestei
perioade pentru urm ătorii trei ani cu aprobarea Ministerului Finan țelor, investitorii au putut
beneficia de reducerea impozitului cu 50%. Pentru c ota parte din profit reinvestit ă în aceea și
societate sau o alt ă societate, persoan ă juridic ă român ă, pentru o perioad ă de cel pu țin cinci
ani, impozitul era redus cu 50%.
Prin legea nr. 35/1991 s-a reglementat mai precis sistemul de facilit ăț i vizând impozitul
pe profit, schema acestor stimulente constând în ur m ătoarele:
– scutirea total ă de la plata impozitului pe profit pe o perioad ă cuprins ă intre 2-5 ani, în
func ție de domeniul în care s-a efectuat investi ția, astfel: pentru investi țiile în agricultur ă,
industrie și construc ții pe o perioad ă de 5 ani; de 3 ani, pentru cele din domeniul explo r ării și
exploat ării resurselor naturale, telecomunica țiilor și transporturilor; de 2 ani pentru invesani
307
pentru invesniul comer țului, turismului, din sectorul bancar și al asigur ărilor, precum și din
sfera altor servicii;
– dup ă expirarea acestor perioade nivelul impozitului asu pra profitului era redus în
urm ătoarele condi ții: cu 50% daca profiturile erau reinvestite în Rom ânia utilizate pentru
extinderea opera țiilor sale sau folosite în scopuri legate de protec ția mediului; cu 25% daca
cel pu țin 50% din resursele de materii prime și energie erau importate, cel pu țin 50% din
produse exportate sau 20% din cheltuieli erau desti nate activit ăț ii de cercetare-dezvoltare.
Aceea și reducere de 50% se aplic ă dac ă cel pu țin 50% din ma șinile și utilajele achizi ționate
proveneau de pe pia ța intern ă, sau 50 noi locuri de munc ă erau generate. Legea crea totodat ă
posibilitatea ca la propunerea Guvernului prin lege , s ă se instituie facilit ăț i suplimentare
pentru investi țiile str ăine în domeniile considerate prioritare.
Dup ă cum se poate constata legea nu prevedea nici o con di ție vizând un nivel minim a
cotei de participare a investitorului str ăin la capital. Unul din amendamentele aduse acestui
act normativ, încorporat în textul republicat al le gii (august 1993) a introdus aceast ă limit ă
inferioar ă a particip ării str ăine, definit ă în mod cumulativ astfel: aportul efectiv v ărsat al
investitorului str ăin, în numerar și în natur ă s ă reprezinte minim 20% din capitalul social al
societ ăț ii comerciale, dar nu mai pu țin de 10.000 dolari SUA. Condi ția era îns ă impus ă numai
în ceea ce prive ște scutirea de la plata impozitului pe profit pe o perioad ă de la 2 la 5 ani;
pentru dobândirea statutului de investitor str ăin și pentru a beneficia de celelalte facilit ăț i –
reduceri ale impozitului pe profit și scutirea de la plata taxelor vamale a anumitor ca tegorii de
importuri – nu era necesar ă atingerea respectivului prag al capitalului. Dup ă cum se vede prin
aceste condi ții impuse cu privire la scutirea de la plata impozi tului pe profit și reduceri al
acestuia s-au avut în vedere interesele economiei n a ționale cu privire la promovarea
produselor interne, promovarea exporturilor pentru echilibrarea balan ței comerciale, pentru
generarea de resurse valutare prin export, crearea de noi locuri de munc ă la o rat ă a șomajului
crescând ă, etc. Introducerea acestui prag minim al aportului la capital, f ără de care nu s-a
putut beneficia de scutire total ă de la plata impozitului pe profit a fost determina t ă de faptul c ă
dup ă 1989 proiecte0le de investi ții str ăine în România erau de dimensiuni mici, orientate
majoritar c ătre sfera comer țului cu am ănuntul.
Trebuie men ționat elementul de discriminare a investitorilor lo cali privind acest nivel al
stimulentelor, care constau în faptul c ă societ ăț ile comerciale din sfera comer țului nu
beneficiau în virtutea Legii nr.12/1991, decât de o perioad ă de scutire de la plata impozitului
pe profit de un an, și respectiv 6 luni, fa ță de investitorii str ăini, care beneficiau de o perioad ă
de scutire de 2 ani.
Ordonan ța guvernului nr. 70/1994 21 privind impozitul pe profit, intrat ă în vigoare
începând cu anul 1995 a adus la acela și nivel tratamentul investitorilor, indiferent de
provenien ța capitalului, eliminând toate facilit ăț ile de aceast ă natur ă prev ăzute de Legea
35/1991 republicat ă, pentru investitorii str ăini și de Legea nr. 12/1991 pentru investitorii
români, impozitul pe profit fiind de 38%. Ordonan ța a abrogat totodat ă și articolul 16 din
Legea 35/1991 republicat ă, care prevedea posibilitatea acord ării prin lege, la propunerea
Guvernului, a unor facilit ăț i speciale pentru investi țiile în domenii de un interes deosebit
pentru economia local ă. În ceea ce prive ște stimularea investi țiilor în general, accentul s-a
deplasat c ătre introducerea unui regim de amortizare accelerat ă, ceea ce permitea
retehnologizarea și reinvestirea profiturilor în active corporale. O cot ă redus ă de impozit –
25%, – a fost aplicat ă profiturilor contribuabililor care ob țineau cel pu țin 80% din venituri din
agricultur ă, iar în ceea ce prive ște contribuabilii mici impozitul aferent profitului folosit
pentru modernizarea tehnologiilor de fabrica ție sau extinderii activit ăț ii în scopul ob ținerii de
profituri suplimentare, precum și pentru investi ții destinate protej ării mediului înconjur ător, se
21 Ordonan ța Guvernului nr. 70/1994, privind impozitul pe prof it, publicat ă în M.O. nr. 246 din 31 August 1994.
308
reducea cu 50%, urmând ca sumele echivalente s ă fie folosite cu aceea și destina ție. Aceste
prevederi au fost aplicabile investitorilor locali cât și celor str ăini.
De și prevederile Legii nr.35/1991 republicat ă, cu privire la scutiri sau reduceri ale
impozitului pe profit acordate investitorilor str ăini, au fost anulate, prin Legea 71/1994 22 , a
fost instituit un tratament favorabil investi țiilor str ăine în industrie. Legea readuce elemente
de discriminare fa ță de investitorii locali, de și condi țiile impuse îi îngusteaz ă puternic sfera de
aplicabilitate:
– un aport subscris al investitorului str ăin, v ărsat în suma de minimum de 50 milioane dolari
SUA;
– produc ția realizat ă s ă fie caracterizat ă cu un grad valoric de integrare în România de
minimum 60%;
– 50% din valoarea produc ției anuale s ă fie destinat ă exportului.
Stimulentul vizând impozitul pe profit prev ăzut de Legea nr. 71/1994 consta în: scutirea
de la plata impozitului pe profitul societ ăț ii pentru o perioad ă de 5 ani de la data ob ținerii de
profit, dar nu mai mult de 7 ani de la data începer ii activit ăț ii productive.
Conform Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului nr.31/1997 investi țiile str ăine nu au
mai beneficiat de scutirea total ă de la plata impozitului pe profit. Facilit ăț ile fiscale prev ăzute
de ordonan ță au fost acordate numai societ ăț ilor comerciale persoane juridice române la care
participarea investitorului str ăin cu capital efectiv v ărsat în numerar reprezenta minimum 20%
din capitalul social, dar nu mai pu țin de 350 mii USD. Impozitul pe profit la societ ăț ile care
îndeplineau aceste condi ții era de 15% pentru primii doi ani de activitate c alcula ți de la data
începerii efective a activit ăț ii, dar nu mai mult de 4 ani de la data înregistr ării societ ăț ii la
Registrul Comer țului.
Pentru societ ăț ile comerciale la care participarea investitorului str ăin cu capital efectiv
vărsat în numerar era de cel pu țin 5 milioane dolari SUA, impozitul pe profit era d e 15% pe o
perioad ă de 5 ani, suplimentar fa ță de perioada de 2 ani men ționat ă mai sus.
Prin Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 92/1997 au fost abrogate articolele cu
privire la facilit ăț ile prev ăzute mai sus (investi țiile efectuate în perioada când OG nr.31/1997
era în vigoare, urmând s ă beneficieze de reducerea impozitului pe profit de 15% pân ă la
expirarea perioadelor pentru care a fost acordat ă), investitorii str ăini și cei locali beneficiind
de urm ătoarele facilit ăț i cu privire la profit:
a) posibilitatea de a opta cu ocazia realiz ării unor investi ții noi, pentru una din urm ătoarele
dou ă forme de stimulente fiscale, f ără îns ă a le cumula:
– deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor pr ivind amortizarea și chiar în cazul
utiliz ării regimului de amortizare accelerat ă. Op țiunea contribuabilului de a utiliza regimul de
amortizare accelerat ă trebuia comunicat ă organelor fiscale teritoriale unde acesta avea
obliga ția depunerii declara ției de impunere;
– deducerea din profitul impozabil aferent exerci țiului financiar a unei cote de 20% din
pre țul de achizi ție a echipamentelor tehnologice – ma șini și utilaje – care constituiau active
amortizabile achizi ționabile în cursul respectivului exerci țiu financiar; în cazul în care profitul
impozabil era insuficient pentru a permite deducere a în întregime a sumei aferente cotei de 20
% men ționate, deducerea diferen ței urma a se face din profitul aferent exerci țiilor financiare
urm ătoare pân ă la concuren ța sumei deductibile în cel mult 5 ani;
b) deducerea integral ă din profitul impozabil a cheltuielilor cu reclama și publicitatea;
c) recuperarea pierderii anuale declarate de contribua bil prin declara ția de impozit pe
profit, din profiturile impozabile ob ținute în urm ătorii 5 ani consecutiv.
22 Legea nr. 71/1994 privind acordarea unor facilit ăț i suplimentare fa ță de Legea nr. 35/1991 republicat ă,
pentru atragerea de investitori str ăini în industrie, Publicat ă în M.O. nr. 180 din 22 iulie 1994.
309
B. Scutirea de la plata taxelor vamale a anumitor c ategorii de importuri. Cu privire la
eficien ța acestui tip de stimulent, opiniile sunt diferite. De și continu ă s ă fie utilizat, cu
deosebire în ță ri în curs de dezvoltare și în ță ri cu economie de tranzi ție, unii speciali ști
argumenteaz ă c ă el provoac ă distorsiuni la nivelul fluxurilor comerciale, iar în afara existen ței
unui sistem de administrare bine pus la punct, priv eaz ă bugetul statului de sume importante,
prin evaziune. Aceasta, mai ales în condi țiile în care nu exist ă obligativitatea p ăstr ării în
proprietatea firmei pentru o anumit ă perioad ă, de câ țiva ani spre exemplu, a bunurilor
importate.
Reglement ările române ști de dup ă 1989 prev ăd acest tip de stimulent pentru investitorii
str ăini care constituie, în acela și timp, un element de discriminare a investitorilor locali.
În mod concret, Legea nr. 35/1991 și cea republicat ă în 1993 prevedeau acelea și
stimulente:
– ma șinile, utilajele, instala țiile, echipamentele, mijloacele de transport și orice alte bunuri
de import necesare investi ției, constituite ca aport în natur ă sau achizi ționate din aportul în
numerar al investitorului str ăin la capitalul social ori la m ărirea acestuia, au fost exceptate de
la plata taxelor vamale;
– au fost scutite de la plata taxelor vamale materiil e prime, materialele consumabile,
piesele de schimb și componentele importate, necesare și folosite efectiv în produc ția proprie
pe o perioad ă de 2 ani, calculate de la data începerii activit ăț ii.
Acordarea acestor facilit ăț i a fost condi ționat ă ulterior prin ordinul pre ședintelui ARD,
de o contribu ție a investitorului str ăin de cel pu țin de 10.000 dolari SUA.
Legea nr. 71/1994 privind acordarea unor facilit ăț i speciale pentru investi țiile str ăine
în industrie, prevedea scutirea de la plata taxelor vamale pe o p erioad ă de 7 ani de la data
înmatricul ării societ ăț ii, atât a importurilor pentru investi ții, cât și a importurilor pentru
produc ție, dar numai pentru investi țiile care întruneau cerin țele prezentate mai sus cu privire
la capitalul minim, gradul de integrare în economia local ă și exportul unei anume p ărți a
produc ției.
Conform Ordonan ței Guvernului nr. 31/1997 bunurile amortizabile care se importau
în vederea efectu ării și derul ării investi ției, constituite ca aport în natur ă la capitalul social sau
achizi ționate ca urmare a unei linii de finan țare deschise și garantate de investitorul str ăin, și
cele achizi ționate de investitorul str ăin din dividendele sale pentru majorarea capitalulu i
social, beneficiau de scutire de la plata taxelor v amale. Materiile prime, materialele
consumabile, piesele de schimb importate beneficiau de reducerea cu 50% a taxelor vamale
pe o perioad ă de 2 ani de la data punerii în func țiune a investi ției str ăine dar nu mai mult de 4
ani de la data înregistr ării acesteia la Registrul Comer țului.
Din prevederile Ordonan ței nr. 92/1997 privind facilit ăț ile cu privire la scutirea de la
plata taxelor vamale beneficiaz ă atât investitorii str ăini cât și cei locali. Astfel investitorii
beneficiaz ă de urm ătoarele facilit ăț i: importul de bunuri mobile, corporale sau/ și necorporale,
care constituie aport în natur ă la capitalul social al unei societ ăț i comerciale sau reprezint ă
contribu ția la o asocia ție în participa țiune ori la o asocia ție familial ă, necesar ă pentru
realizarea obiectului de activitate, este exceptat de la plata taxelor vamale și de la plata taxelor
pe valoarea ad ăugat ă; importul de echipamente tehnologice – ma șini și utilaje – constituind
active amortizabile conform Legii nr.15/1994 privin d amortizarea capitalului imobilizat în
active corporale și necorporale cu modific ările ulterioare, realizat de investitorii care
efectueaz ă investi ții directe, este exceptat de la plata taxelor vamal e. Facilit ăț ile în derulare
stabilite conform actelor normative anterioare sunt men ținute pân ă la expirarea termenelor
pentru care au fost acordate.
Legea nr.332/2001 privind promovarea investi țiilor directe cu impact semnificativ în
economie acord ă investitorilor trei categorii de facilit ăț i și anume:
310
– exceptarea de la plata taxelor vamale a utilajelor tehnologice, instala țiilor ,
echipamentelor, aparatelor de m ăsur ă și control, de automatizare și produse software, din
import, în m ăsura în care nu au fost utilizate și au fost fabricate cu cel mult un an în urm ă;
– amânarea la plat ă a taxei pe valoarea ad ăugat ă, la bunurile investi ționale men ționate
anterior, achizi ționate din import sau din România, pân ă dup ă punerea în func țiune a
investi ției;
– deducerea fiscal ă a unei cote de 20% din valoarea investi ției care se ia în calcul în
declara ția de impunere;
– posibilitatea utiliz ării de c ătre investitor pentru asemenea investi ții a sistemului de
amortizare accelerat ă.
12.2.2 REGLEMENT ĂRI SPECIFICE
Pân ă la adoptarea de c ătre Guvernul României a Ordonan ței de Urgen ță nr. 31/1997,
toate actele normative au reglementat numai investi țiile directe de capital str ăin. Începând cu
acest act normativ au fost reglementate separat reg imul investi țiilor directe de capital str ăin,
regimul investi țiilor str ăine constituite prin cump ărarea ac țiunilor gestionate de Fondul
Propriet ăț ii de Stat la societ ăț ile comerciale privatizabile și regimul investi țiilor de portofoliu
realizate de investitorii str ăini.
12.2.2.1. REGIMUL INVESTI ȚIILOR STR ĂINE REPREZENTATE PRIN CUMP ĂRAREA AC ȚIUNILOR
GESTIONATE DE FPS LA SOCIET ĂȚ ILE COMERCIALE
În contextul enun țat puteau beneficia de facilit ăț i, investi țiile str ăine care aveau la baz ă
un contract de vânzare cump ărare încheiat cu FPS, cu o valoare de cel pu țin un milion de
dolari SUA sau echivalentul acestei sume în orice a lt ă valut ă liber convertibil ă sau în lei, dac ă
investitorul str ăin se obliga s ă îndeplineasc ă urm ătoarele condi ții:
– să asigure, ca efect post privatizare, restructurarea , modernizarea și rentabilizarea
societ ăț ii comerciale ale c ărei ac țiuni au f ăcut obiectul contractului de vânzare cump ărare de
ac țiuni cu FPS, inclusiv reducerea consumurilor materi ale și energetice specifice;
– să asigure protec ția muncii prin tehnologii noi precum și formarea resurselor umane;
– să contribuie la dezvoltarea economic ă și la cre șterea gradului de ocupare a for ței de
munc ă în zona geografic ă în care î și desf ăș oar ă activitatea comercial ă societatea ale c ărei
ac țiuni au f ăcut obiectul contractului de vânzare-cump ărare de ac țiuni încheiat cu FPS;
– să asigure un grad de integrare a produc ției în România de cel pu țin 30%, care se
determina pe baza ponderi valorice, a materialelor, a pieselor și subansamblelor produse în
România, în totalul cheltuielilor materiale efectua te pentru realizarea produselor finite;
– să realizeze exportul a cel pu țin 40% din valoarea produc ției anuale proprii;
– să efectueze investi ții pentru asigurarea protec ției mediului.
Suma de 1 milion dolari SUA se referea exclusiv la pre țul pl ătit de investitorul str ăin
pentru pachetul de ac țiuni cump ărat de la FPS prin oricare dintre metodele permise de lege 23
Aceste societ ăț i beneficiau de urm ătoarele facilit ăț i:
– plata unui impozit de 15% aplicat profitului brut o b ținut, pe o perioad ă de 5 ani de la
data încheierii contractului de vânzare-cump ărarea a ac țiunilor;
– scutire de taxe vamale și de taxa pe valoarea ad ăugat ă pentru echipamente, ma șini,
utilaje și instala ții necesare moderniz ării produc ției proprii sau asigur ării protec ției mediului
pe o durat ă de 8 ani de la data încheierii contractului de vân zare-cump ărare a ac țiunilor și
23 Art 9 din OG nr.31/1997 privind regimul investi țiilor str ăine în România, publicat în M.O. nr.125 din 19 iunie
1997.
311
reducerea lor cu 50% pentru o perioad ă suplimentar ă de 2 ani pentru aceea și categorie de
produse;
– scutirea de plata taxelor vamale și a oric ăror alte taxe corelate transferului de know-how
efectuat de investitorul str ăin în vederea cre șterii performan ței tehnice, tehnologice,
comerciale sau financiare a societ ăț ii comerciale emitente a ac țiunilor care au f ăcut obiectul
contractului de vânzare cump ărare încheiat cu FPS;
– reducerea cu 50% a taxelor vamale pe o perioad ă de 4 ani de la data încheierii
contractului de vânzare-cump ărare de ac țiuni cu FPS, pentru materiile prime, materialele
pentru produc ție, materialele consumabile, piesele de schimb și/sau componentele importate,
necesare realiz ării produc ției proprii, a c ăror contravaloare era achitat ă din surse proprii atrase
sau împrumutate din str ăin ătate;
– lăsarea la dispozi ția societ ăț ii comerciale privatizate, în moneda în care s-a f ăcut plata
ac țiunilor, a cotei prev ăzute la art. 8 din Legea nr. 55/1995 24 (o cot ă de pân ă la 60% pentru
stingerea datoriilor) pentru accelerarea procesului de privatizare.
Aceste facilit ăț i se acordau în func ție de îndeplinirea criteriilor de clasificare prev ăzute
mai sus, și care erau preluate ca obliga ții în contul cump ărătorului prin contractul de vânzare
cump ărare de ac țiuni încheiat cu FPS începând cu momentul efectu ării pl ăț ii integrale a
ac țiunilor achizi ționate.
Prin Ordonan ța de Urgen ță nr. 92/1997 au fost abrogate articolele care reglementau
regimul investi țiilor str ăine constituite prin cump ărarea ac țiunilor gestionate de FPS la
societ ăț ile comerciale care se privatizeaz ă. Actul normativ instituit, pentru a reglementa
aceast ă problem ă, a fost Ordonan ța de Urgen ță nr. 88/1997 25 privind privatizarea
societ ăț ilor comerciale conform c ăreia ac țiunile gestionate de FPS se puteau vinde
persoanelor fizice sau juridice de drept privat rom âne ori str ăine, prin: ofert ă public ă de
vânzare; negociere direct ă; licita ție cu strigare sau în plic; certificate de depozit emise de
bănci de investi ții pe pie țele de capital interna ționale sau prin combinarea acestor metode.
Desfiin țarea la sfâr șitul anului 2000 a FPS odat ă cu înfiin țarea Autorit ăț ii pentru
Privatizare și Administrarea Participa țiilor Statului va dinamiza procesul de reglementare
privind raportul dintre privatizare și investi ții în sectorul societ ăț ilor comerciale la care statul
de ține ac țiuni.
12.2.2.2. REGIMUL INVESTI ȚIILOR DE PORTOFOLIU REALIZATE DE INVESTITORII STR ĂINI
Constituie investi ție de portofoliu cump ărarea de valori mobiliare, inclusiv de titluri de
stat, denumit ă în continuare tranzac ție, de pe pie țele organizate ale valorilor mobiliare, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori,
de c ătre o persoan ă fizic ă sau juridic ă cu domiciliul sau, dup ă caz, cu sediul în str ăin ătate, prin
intermediul unei institu ții abilitate, în condi țiile legii, de c ătre Comisia Na țional ă a Valorilor
Mobiliare.
Prin Ordonan ța Guvernului nr.66/1997 26 , a fost reglementat separat regimul
investi țiilor str ăine în România realizat prin cump ărarea de titluri de stat. În sensul acestei
ordonan țe investitorilor str ăini li s-a permis cump ărarea de titluri de stat atât de pe pia ța
primar ă ( în condi țiile stabilite de Ministerul Finan țelor), cât și de pe cea secundar ă prin
intermediul societ ăț ilor de valori mobiliare autorizate în acest sens d e c ătre Banca Na țional ă a
României, sau printr-o burs ă de valori mobiliare autorizat ă de c ătre Ministerul Finan țelor s ă
24 Legea nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare, publicat ă în M.O. nr. 124 din 21 iunie 1995.
25 Ordonan ța de urgen ță a Guvernului 88/1997 privind privatizarea societ ăț ilor comerciale, publicat ă în M.O.
nr.381 din 29 decembrie 1997.
26 Ordonan ța Guvernului nr.66/1997 privind regimul investi țiilor str ăine în România realizate prin cump ărarea
de titluri de stat, publicat în MO nr.226 din 30 august 1997.
312
încheie afaceri cu titluri de stat. Ministerul Fina n țelor poate limita capacitatea investitorilor
str ăini de a tranzac ționa total sau par țial titluri de stat din aceea și emisiune sau din toate
emisiunile unor astfel de titluri.
Conform Ordonan ței nr.66/1997 repatrierea investi ției efectuate, a câ știgului de capital,
a dobânzii sau a discountului rezultat din investi ția str ăin ă în titluri de stat este liber ă și nu
face obiectul impozit ării în România.
Actul normativ în vigoare cu privire la investi țiile str ăine directe este Ordonan ța de
Urgen ță nr. 92/1997 privind stimularea investi țiilor directe, cu Hot ărârea Guvernului
nr.92/1998 privind normele metodologice de aplicare Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului
nr. 92/1997.
Particularitatea acestui act normativ const ă în faptul c ă prevederile ordonan ței se refer ă
atât la investitorii str ăini, cât și la investitorii români.
Conform art.4 investitorii beneficiaz ă în România de:
– posibilitatea efectu ării de investi ții în orice domeniu și orice forme juridice prev ăzute
de lege;
– egalitatea de tratament – just și echitabil – pentru investitorii str ăini sau români;
– facilit ăț i vamale și fiscale, etc.
Conform art. 16 facilit ăț ile acordate prin aceast ă ordonan ță de urgen ță nu pot fi
modificate timp de 5 ani de zile.
12.2.2.3. UNELE M ĂSURI PENTRU PROMOVAREA INVESTI ȚIILOR CU IMPACT MAJOR ASUPRA ACTIVIT ĂȚ II
ECONOMICE
În anul 1997 s-au instituit noi m ăsuri și facilit ăț i pentru promovarea investi țiilor cu
impact major asupra activit ăț ii economice din țara noastr ă. Din con ținutul Ordonan ței de
Urgen ță aprobat ă în luna mai 1997 pot fi puse în eviden ță câteva aspecte 27 .
1. Investi țiile cu impact major asupra activit ăț ii economice au fost considerate cele
care vizau participarea investitorului la constitui rea unor societ ăț i comerciale, la majorarea
capitalului acestora, dobândirea de ac țiuni ale unei societ ăț i comerciale la care statul sau
autorit ăț ile publice erau ac ționari majoritari, cu îndeplinirea urm ătoarelor condi ții:
a) valoarea investi țiilor realizabile într-un interval de 2 ani era de cel pu țin 50
milioane dolari SUA sau echivalentul în alt ă valut ă convertibil ă sau în lei;
b) în cazul zonelor defavorizate intervalul de e șalonare a investi țiilor cu impact major
se extinde pân ă la 3 ani, cu condi ția de a se crea cel pu țin 700 de locuri de munc ă;
c) în cazul construc ției de locuin țe perioada realiz ării investi țiilor cu impact major se
extinde la 3 ani dar plafonul acestora era de cel p u țin 60 milioane dolari SUA sau echivalentul
în alt ă valut ă liber convertibil ă sau în lei;
2. Investi țiile cu impact major asupra activit ăț ii economice beneficiau de urm ătoarele
facilit ăț i:
a) scutire la taxe vamale și TVA pentru importul de bunuri și la TVA pentru bunuri
achizi ționate de pe pia ța intern ă dac ă acestea constituiau active amortizabile, aport în natur ă la
capitalul social al unei societ ăț i comerciale create sau achizi ționate;
b) scutire de la plata taxelor vamale și de la plata TVA pentru echipamente
tehnologice, ma șini, utilaje etc. achizi ționate, care erau componente ale investi ției cu impact
major realizate în condi țiile expuse anterior;
c) scutire de la plata taxelor vamale și de la plata TVA pentru importuri sau
achizi ționarea de pe pia ța intern ă a materiilor prime, materiale consumabile, piese d e schimb,
27 Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului privind unele m ăsuri pentru dezvoltarea activit ăț ii economice, din 13
mai 1999 (Adev ărul nr. 2779 / 14 mai 1999);Legea nr. 99/1999 privi nd unele m ăsuri pentru accelerarea
reformei economice, publicat ă în M.O. Partea I nr. 936/27 mai 1999.
313
necesare pentru o perioad ă de 2 ani de la punerea în func țiune a investi ției cu impact major
sau de la încheierea contractului de vânzare-cump ărare de ac țiuni de la FPS.
d) scutire de la plata impozitului pe profit o perioad ă de 10 ani, cu condi ția ca
societatea s ă înregistreze profit în cel mult 3 ani de la data î nregistr ării la ORC;
e) scutire de la plata impozitului pe profit pe o peri oad ă de 5 ani în cazul în care
societatea se afla în proces de privatizare, din mo mentul realiz ării investi țiilor (prin
privatizare);
f) scutire de la plata impozitului pentru profitul rei nvestit în moderniz ări tehnologice,
în extinderea societ ăț ii comerciale;
g) acordarea unui decalaj de 1 la 3 ani la plata TVA p entru activitatea desf ăș urat ă în
societate;
h) scutire de la plata TVA pe o perioad ă de pân ă la 3 ani în cazul investi țiilor în
domeniul construc ției de locuin țe și acordarea cu titlu gratuit a dreptului de proprie tate sau de
folosin ță asupra terenurilor aferente construc țiilor.
3. Agen ția Român ă de Dezvoltare a fost mandatat ă la aceea dat ă, împreun ă cu alte
organe ale statului , ministere, FPS, etc. s ă identifice proiecte de investi ții și investitori
eligibili.
4. În cazul lichid ării investi ției cu impact major într-o perioad ă care reprezenta de 2
ori perioada în care s-au acordat facilit ăț i atunci facilit ăț ile acordate se anulau retroactiv,
investitorul fiind obligat s ă pl ăteasc ă taxele și impozitele pentru care a fost scutit.
La ora actual ă se poate aprecia faptul c ă și pe baza acestor facilit ăț i investitorii str ăini
nu s-au remarcat în realizarea unor investi ții cu impact major în economia României. Nu este
deci întâmpl ător faptul c ă în anul 2001 Guvernul României și-a asumat r ăspunderea în
parlament pentru Legea nr. 332/2001 28 prin care se asigur ă un tratament similar investitorilor
fie autohtoni fie str ăini în cazul investi țiilor care dep ăș esc 1 milion USD. Garan țiile și
facilit ăț ile sunt marcate mai riguros prin aceast ă lege, decât în reglement ările anterioare.
12.3. CADRUL REAL AL INVESTI ȚIILOR CU CAPITAL STR ĂIN ÎN
ROMÂNIA ÎN PERIOADA DE TRANZI ȚIE
12.3.1. ENTIT ĂȚ I IMPLICATE
Activitatea de promovare a unei politici investi ționale prin atragerea de capital str ăin
constituie una din modalit ăț ile importante de creare a sectorului propriet ăț ii private și de
scurtare a perioadei de trecere al economia de pia ță . Principalele domenii în care infuzia de
capital str ăin constituie o prioritate sunt infrastructura, tel ecomunica țiile, industria energetic ă,
construc ția de ma șini, turismul, produc ția de bunuri de larg consum și serviciile. În esen ță
principale institu ții implicate în procesul realiz ării investi țiilor de capital str ăin, în perioada de
tranzi ție au fost Agen ția Român ă de Dezvoltare, Fondul Propriet ăț ii de Stat, Autoritatea
pentru Privatizarea și Administrarea Participa țiilor Statului dar și alte organe și institu ții.
1. Agen ția Român ă de Dezvoltare a fost înfiin țat ă în martie 1991 ca organism
guvernamental specializat cu rolul de a sus ține procesul reformei economice prin atragerea de
capital str ăin.
Legea investi țiilor str ăine a prev ăzut necesitatea ob ținerii de c ătre investitorul str ăin a
confirm ării ARD. Agen ția în baza cererii formulate de investitor, analiza bonitatea acestuia,
domeniul și modalitatea în care urma s ă fie efectuat ă investi ția, cuantumul capitalului investit
28 Legea 332/2001 privind promovarea investi țiilor directe cu impact semificativ în economie , publicat ă în M.O.
nr. 356 partea I din 3 iulie 2001.
314
și apoi comunica investitorului decizia adoptat ă, în termen de 30 de zile de la data înregistr ării
cererii.
Confirmarea ARD nu excludea nicidecum parcurgerea celorlalte etape obligatorii,
comune pentru constituirea tuturor societ ăț ilor comerciale, independent de provenien ța
capitalului, implicând: notariatul – pentru autenti ficarea actelor constitutive; banca – pentru
depunerea capitalului social subscris; instan ța judec ătoreasc ă – pentru autorizarea func țion ării
societ ăț ii; Registrul Comer țului – pentru înmatricularea societ ăț ii; Administra ția financiar ă –
pentru înregistrarea ca subiect fiscal; Monitorul O ficial – pentru publicarea documentelor de
înfiin țare.
La finalul acestor etape investitorul revenea la A RD pentru ob ținerea certificatului de
investitor care îl îndrept ăț ea la dobândirea stimulentelor incluse în legisla ția specific ă
investi țiilor str ăine.
Activitatea ARD a constat în activit ăț i promo ționale, activit ăț i de analiz ă și cercetare,
rela ții cu organisme interna ționale, activitatea de informare, etc.
În planul atragerii investi țiilor str ăine directe în România activitatea ARD a constat
practic în:
– furnizarea de materiale de referin ță și informare privind cadrul institu țional și
legislativ al investi țiilor str ăine în România;
– participarea la negocieri între partenerii români și str ăini, asistarea la completarea
formalit ăț ilor de constituire a societ ăț ilor comerciale cu participare str ăin ă;
– asigurarea unei interfe țe între investitorul str ăin și institu ții și întreprinderi române ști
și, mai ales, asigurarea solu țion ării pe cale amiabil ă a diverselor și multiplelor probleme care
apar la constituirea și în func ționarea societ ăț ii comerciale cu participare str ăin ă.
Fa ță de partea român ă activitatea ARD a constat în:
– asistarea întreprinderilor române ști în preg ătirea proiectelor de investi ții conform
cerin țelor practicii interna ționale;
– asistarea întreprinderilor române ști în evaluarea ofertelor firmelor str ăine în sensul
asigur ării unor evalu ări echitabile ale particip ării str ăine;
– colaborarea cu alte institu ții române ști în realizarea unor proiecte de investi ții str ăine
complexe.
Prin Ordonan ța de urgen ță a Guvernului nr. 88/1997, ARD a fost desfiin țat ă,
activitatea acesteia a fost preluat ă de Departamentul pentru Promovarea Investi țiilor Str ăine
din fostul Minister al Privatiz ării.
2. Fondul Propriet ăț ii de Stat. In baza Legii nr. 58/1991 privind privatizarea
societ ăț ilor comerciale a fost înfiin țat Fondul Propriet ăț ii de Stat ca o institu ție public ă cu
personalitate juridic ă care a de ținut ini țial 70% din capitalul social al societ ăț ilor comerciale
de stat și Fondurile Propriet ăț ii Private de țin ătoare a 30% din capitalul social al societ ăț ilor
comerciale de stat. FPS a fost înfiin țat cu scopul realiz ării transferului propriet ăț ii de stat în
proprietatea privat ă într-o perioad ă de 7 ani. În fapt în perioada preconizat ă a fost transferat în
proprietatea privat ă doar 20% din capitalul social de ținut de FPS la societ ăț ile comerciale cu
capital de stat. Ca urmare prin OUG nr. 88/1997 a f ost prelungit procesul de transferare în
proprietate privat ă a capitalului social de ținut de stat la societ ăț ile comerciale. Se apreciaz ă c ă
în procesul de privatizare mijlocit de FPS s-au man ifestat o serie de dificult ăț i, între care:
– unele greut ăț i în identificarea societ ăț ilor comerciale și în reevaluarea capitalului
social;
– construc ția institu țional ă greoaie și confuz ă;
– lipsa de experien ță și insuficien ța speciali știlor;
– valoarea redus ă a capitalului privat autohton;
– dificult ăț i în atragerea investitorilor str ăini;
– unele necorel ări și lacune în plan legislativ.
315
Fondul Propriet ăț ii de Stat a func ționat o perioad ă de 10 ani, perioad ă în care a lansat
și sus ținut diverse programe de atragere a investi țiilor str ăine, a elaborat proceduri de
negociere pentru investi țiile str ăine în parametri practicii mondiale, a elaborat doc umenta ții de
prezentare a societ ăț ilor comerciale selectate, a stabilit criterii de a preciere a poten țialului de
dezvoltare a societ ăț ilor comerciale propuse pentru privatizare și metodologia de evaluare a
ofertelor primite de la partenerii externi.
Ordonan ța de urgen ță a guvernului nr. 88/1997 a facilitat diversificare a modului de
implicare a FPS în procesul de privatizare a ac țiunilor de ținute de stat la societ ăț ilor
comerciale prin: ofert ă public ă de vânzare, negociere direct ă, emisiunea certificatelor de
depozit de c ătre b ănci de investi ții pe pie țele de capital sau folosirea unor proceduri
combinate.
Dup ă un deceniu de func ționare se concluzioneaz ă c ă FPS nu și-a realizat integral
programul pentru care a fost instituit. Sunt supuse dezbaterii mai ales cazurile de nerespectare
și neîndeplinire a angajamentelor asumate de investi tori aferente perioadei post privatizare.
3. Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participa țiilor Statului. Prin
O.U.G. nr.296/2000 29 , FPS a fost desfiin țat. Locul s ău a fost luat de Autoritatea pentru
Privatizarea și Administrarea Participa țiilor Statului, institu ție de interes public cu
personalitate juridic ă, în subordinea Guvernului. Prin actul normativ men ționat s-a stabilit c ă
APAPS va avea în principal ca obiect de activitate, pentru societ ăț ile comerciale aflate în
portofoliul s ău:
a) vânzarea c ătre sectorul privat, prin metodele prev ăzute de lege a pachetelor de
ac țiuni de ținute de stat în societ ăț ile comerciale;
b) administrarea, în calitate de ac ționar semificativ/majoritar, a societ ăț ilor
comerciale aflate în portofoliul s ău;
c) controlul respect ării clauzelor din contractele de privatizare și a gradului de
realizare a performan țelor asumate prin aceste contracte;
d) restructurarea societ ăț ilor comerciale aflate în portofoliul s ău și asigurarea
asisten ței financiare necesare moderniz ării și retehnologiz ării;
e) transferul, în condi țiile legii, c ătre unele ministere și autorit ăț i publice locale a
administr ării și vânz ării activelor de ținute de stat la unele societ ăț i comerciale.
Pe lâng ă APAPS func ționeaz ă Consiliu Interministerial format din 9-11 membrii
reprezentan ți ai unor ministere și institu ții implicate în procesul de privatizare.
12.3.2. INVESTI ȚIILE STR ĂINE DIRECTE
12.3.2.1. EVOLU ȚIA INVESTI ȚIILOR STR ĂINE DIRECTE
Informa țiile cu privire la evolu ția investi țiilor str ăine directe, în general, pot fi
asigurate din mai multe surse (ORC, ARD, BNR etc.) dar acestea nu concord ă întru totul. În
aceste condi ții vom lua în seam ă, informa țiile respective, cu explica țiile și nuan ță rile de
rigoare.
A șa cum reiese din Balan ța de pl ăț i a BNR, in perioada 1991-1999 evolu ția
investitorilor str ăini și a capitalului implicat în afaceri investi ționale în Româna se încadreaz ă
în datele prezentate în tabelul nr. 12.1.
29 Ordonan ța de Urgen ță a Guvernului nr. 296 din 30 decembrie 2000 privin d înfiin țarea Autorit ăț ii pentru
Privatizare și Administrarea Participa țiilor Statului, publicat ă în M.O. nr. 707 din 30 decembrie 200 (devenit ă
Legea nr. 225 din 30 aprilie din 2001 publicat ă în M.O. nr. 229 din 4 mai 2001).
316
Investitorii str ăini și capitalul social implicat în România în perioada 1991-1999, date
cumulative
Tabelul nr. 12.1
Anul Num ărul de
investitori str ăini Capitalul în valut ă
(mil USD)
1991 6.182 537,9
1992 18.872 896,3
1993 29.392 1.264,6
1994 40.941 2.261,8
1995 44.638 2.562,5
1996 48.557 3.139,3
1997 54.198 3.464,2
1998 63.255 3.648,5
1999 71.318 4.364,0
Sursa : Raport Anual BNR, 1999, Sec țiune statistic ă, p.10.
Din analiz ă reiese evolu ția ascendent ă a num ărului de investitori str ăini de 11, 53 ori
și a capitalului implicat de 8,11 ori, adic ă cu 811,3%. Datele fiind cumulate pe ani nu reflect ă
disparit ăț ile pe anii în cadrul perioadei.Evolu ția investi țiilor str ăine directe pe anii se prezint ă
în tabelul nr. 12.2
Evolu ția investi țiilor str ăine directe în România în perioada 1990-2000
Tabelul 12.2. (mil USD)
Anul Intr ări Ie șiri Sold
Total 6.629 131 6.498
1990 – 18 -18
1991 42 5 37
1992 80 3 77
1993 94 – 94
1994 342 1 341
1995 420 1 419
1996 265 2 263
1997 1.220 5 1.215
1998 2.052 21 2.031
1990 1.094 53 1.041
2000 1.020 22 998
Sursa : Raport anual BNR – Balan ța de pl ăț i:
– 1992 pentru anii 1990-1991;
– 1993 pentru anii 1992-1993;
– 1997 pentru anii 1994-1997;
– 1999 pentru anii 1998-1999;
– Buletin lunar 12/2000 pentru anul 2000.
317
Câteva constat ări:
1. În perioada analizat ă, intr ările, deci plasamente investitorilor str ăini în investi ții directe,
în România, s-au cifrat la 6.629 milioane dolari SU A, iar ie șirile adic ă retragerile la 131
milioane dolari SUA, rezultând un sold cumulat de 6 .498 milioane .
2. Pe ani, cele mai consistente intr ări de capital investi țional se înregistreaz ă în anii 1997-
2000.
3. Fluxul anual al investi țiilor str ăine directe a fost modest, cu deosebire în anii 199 1-
1996, iar curba acestora a fost sinuoas ă.
4. Se poate aprecia c ă evolu ția investi țiilor str ăine directe pe ani se afl ă în corela ție cu
evolu ția procesului de tranzi ție în țara noastr ă și cu lipsurile legislative și facilit ăț ile oferite
investitorilor str ăini.
5. Evolu ția investi țiilor str ăine directe include proiecte investi ționale realizate de
nereziden ți, inclusiv investi țiile mijlocite de procesul de privatizare (prin FPS , respectiv prin
APAPS începând din anul 2000) precum și investi țiile din surse atrase, dar nu include
investi țiile de portofoliu înregistrate pe pia ța bursier ă și RASDAQ. Deci se iau în considerare
investi țiile în procesul de privatizare (vânz ările de pachete de ac țiuni FPS –APAPS) și
angajamentele de investi ții suplimentare, precum si investi țiile str ăine prin atragerea unor
resurse neincluse în capitalul social.
6. Pe parcursul perioadei s-au produs și radieri ale unor societ ăț i comerciale cu participiale
cu participcondi țiile instabilit ăț ii economice și legislative inerente perioadei de tranzi ție la
economia de pia ță , unele investi ții str ăine, mai ales de mic ă amploare, au fost realizate în
scopul ob ținerii unor profituri rapide dup ă care “investitorii” respectivi s-au retras de pe p ia ța
României.
Evolu ția investi țiilor str ăine directe poate fi pus ă în eviden ță într-un alt context pe
baza informa țiilor oferite de Camera de Comer ț și Industrie a României. Astfel, evolu ția
înmatricul ărilor de societ ăț i comerciale cu participare str ăin ă la capital se prezint ă în tabelul
nr. 12.3., precum și în graficul nr. 12.1. și nr. 12.2.
Evolu ția înmatricul ărilor de societ ăț i comerciale cu participare str ăin ă la capital în
perioada decembrie 1990 – noiembrie 2000
Tabelul 12.3.
Înmatricul ări de societ ăț i
cu participare str ăin ă la
capital Valoarea capitalului
social subscris Din care: capital social
în valut ă
Anul Nr. % în mil.lei % Mii dolari
SUA %
Total 79.614 100 70.048.117,7 100 4.996.988,8 100
1991 6.341 8,0 19.716.268,7 28,1 839.079,4 16,8
1992 12.177 15,3 3.670.279,5 5,2 392.337,1 7,9
1993 10.785 13,5 3.653.144,8 5,2 426.481,3 8,5
1994 11.497 14,4 5.944.470,8 8,5 909.209,5 18,2
1995 3.802 4,8 2.027.524,4 2,9 230.639,2 4,6
1996 4.078 5,1 8.464.758,8 12,1 747.804,1 15,0
1997 5.758 7,2 6.862.567,5 9,8 490.495,8 9,8
1998 9.120 11,5 5.848.804,7 8,4 317.434,8 6,4
1999 7.848 9,9 9.306.542,4 33,3 416.605,4 8,3
2000 8.208 10,3 4.553.756,1 6,5 226.902,1 4,5
Sursa : Investi ția str ăin ă în România. Sintez ă statistic ă, Camera de Comer ț și Industrie a României și a
Municipiului Bucure ști nr. 34/2001.
318
6341 12177
10785 11497
3802 4078 5758 9120
7848 8208
02000 4000 6000 8000 10000 12000 14000
1991 1993 1995 1997 1999 num ar de
societati
Fig. 12.1. Evolu ția num ărului de înmatricul ări de societ ăț i cu participare str ăin ă
Fig. 12.2 Evolu ția capitalului social în valut ă (milioane dolari SUA)
Se constat ă c ă:
a) cele mai multe înmatricul ări de societ ăț i cu participare str ăin ă la capital s-a efectuat
în anii 1992-1994 și în anii 1998-2000, circa 75% din total, dar capi talul social în valut ă pe
care l-au subscris reprezint ă doar 45,5%;
b) capitalul social în valut ă, subscris, de ține cea mai mare pondere în 3 din cei 10 ani de
referin ță : 1991 – 16,8%; 1994 – 18,2%; 1996 – 15,0%, respect iv 50% cumulat în cei trei ani;
c) capitalul social subscris în valut ă de c ătre investitori str ăini, într-o perioad ă de 10 ani,
s-a ridicat la 4.996.988,8 mii dolari SUA, dar flux ul anual este sinuos, iar cel mai redus nivel
s-a înregistrat în anul 2000, respectiv 226,9 milio ane dolari SUA.
839
392 426 909
231 748
490
317 417
227
0200 400 600 800 1000
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000
319
12.3.2.2. STRUCTURA INVESTI ȚIILOR STR ĂINE ÎN ROMÂNIA
1. În figura nr. 12.3. și nr. 12.4. se prezint ă structura pe obiecte de activitate a
societ ăț ilor comerciale cu participare str ăin ă sub aspect numeric și al capitalului subscris în
valut ă.
Fig.12.3. Structura num ărului de societ ăț i comerciale cu participare str ăin ă la capital,
înmatriculate în perioada decembrie 1990 – noiembri e 2000, pe obiecte de activitate
Fig.12.4. Structura capitalului în valut ă subscris în societ ăț ile comerciale cu
participare str ăin ă la capital, înmatriculate în perioada decembrie 19 90 – noiembrie 2000, pe
obiecte de activitate.
Se observ ă faptul c ă cele mai multe dintre societ ăț ile comerciale cu participare
str ăin ă în valut ă, s-au constituit în comer țul cu ridicata –39,1% și în comer țul cu am ănuntul –
22,2%, multe societ ăț i fiind îns ă mici și foarte mici. Aspectul enun țat se confirm ă prin modul
de orientare a capitalului subscris in comert în va lut ă. Astfel industriile de țin 45% din
capitalul subscris, serviciile profesionale reprezi nt ă 23,1% în timp ce capitalul social subscris
reprezint ă 24,2%.
2. Structura num ărului de societ ăț i comerciale cu participare str ăin ă și a capitalului
subscris în valut ă, pe jude țe, relev ă orientarea variat ă a investitorilor în procesul de
implantare a afacerilor investi ționale. 39%
1%
3%
9% 9% 3% 7% 4% 3% 22% Comert cu ridicata
Turism
Transporturi
Servicii profesionale
Industrie extractiva constructii de masini,
utilaje se echipamnete
Industrie Usoara
Industrie alimentara
Agricultura
Constructii
Comert cu amanuntul14,8%
0,9%
1,9%
23,1%
28,0% 3,5% 13,5% 2,7% 2,2% 9,4% Comert cu ridicata
Turism
Transporturi
Servicii profesionale
Industrie extractiva constructii de
masini, utilaje se echipamnete
Industrie Usoara
Industrie alimentara
Agricultura
Constructii
Comert cu amanuntul
320
În perioada 1990-2000, Municipiul Bucure ști a de ținut 53,1% din num ărul total de
societ ăț i înmatriculate cu participare str ăin ă și 49% din valoarea capitalului social subscris în
lei. In ordine s-au înscris jude țele: Timi ș (cu 6,0% și 5,8%), Prahova (1,55 și 5,4%); Cluj (cu
4% și 2,9%); Bihor (cu 3% și 2,4%) și Ilfov (cu 2,3% și 4,6%) ceea ce marcheaz ă ponderea
acestora pe ansamblul ță rii cifrat ă la 70%.
3 . Structura pe provincii istorice în cadrul ță rii, a num ărului de societ ăț i comerciale
cu participare str ăin ă și a capitalului social subscris în valut ă este ilustrat ă în tabelul nr.
12.4.
Num ărul înmatricul ărilor de societ ăț i comerciale cu participare str ăin ă la capital și
valoarea capitalului social subscris în perioada de cembrie 1990 – noiembrie 2000 pe
provincii istorice
Tabelul 12.4.
Anul Înmatricul ări
de societ ăț i cu
participare
str ăin ă la
capital Valoarea capitalului
social subscris Din care: capital
social în valut ă
Nr. % În mil.lei % mii do lari
SUA %
Total 79.614 100 70.048.117,7 100 4.996.988,8 100
Bucure ști 44.055 55,3 37.511.083,3 53,6 2.659.380,1 53,2
Transilvania 11.509 14,5 8.464.540,6 12,1 573.456,3 11,5
Muntenia 3.510 4,4 8.081.104,4 11,5 429.241,0 10,0
Banat 5.285 6,6 5.234.279,2 7,5 385.360,5 7,7
Moldova 3.978 5,0 3.432.660,0 4,9 249.771,1 5,0
Oltenia 1.898 2,4 2.456.973,7 3,5 215.567,3 4,3
Crisana 4.284 5,4 2.740.960,3 3,9 190.742,2 3,8
Dobrogea 3.429 4,3 1.091.928,6 1,6 132.126,5 2,6
Maramures 1.666 2,1 1.037.587,6 1,5 61.343,7 1,2
Sursa : Investi ția str ăin ă în România. Sintez ă statistic ă CCIR nr. 34/2001.
Dup ă cum se poate observa, sub ambele aspecte Municipiu l Bucure ști de ține ponderi
semnificative: 55,3% la num ărul de societ ăț i înregistrate și 53,65 –53,2 % la capitalul social
subscris. Urmeaz ă Transilvania cu ponderi de 14,5% și respectiv 12,1%-11,5%. Cumulativ
,capitalul social subscris de investitorii str ăini se reg ăse ște în propor ție de 75,3% în Bucure ști,
Transilvania și Muntenia. La polul opus se înscriu Dobrogea și Maramure ș. Cauzele și
motiva țiile au o natur ă complex ă și nu insist ăm asupra lor.
4 . Structura pe regiuni de dezvoltare economic ă în cadrul ță rii, a num ărului de
societ ăț i comerciale, cu participare str ăin ă constituite, și a capitalului social subscris în
valut ă se prezint ă în tabelul nr. 12.5.
321
Num ărul înmatricul ărilor de societ ăț i comerciale cu participare str ăin ă la capital și
valoarea capitalului social subscris în perioada de cembrie 1990 – noiembrie 2000 pe
regiuni de dezvoltare economic ă
Tabelul 12.5.
Regiunea Înmatricul ări
de societ ăț i cu
participare
str ăin ă la
capital Valoarea
capitalului social
subscris Din care: capital
social în valut ă
Nr. % în mil.lei % mii dolari
SUA %
Total 79.614 100 70.048.117,7 100 4.996.988,8 100
Nord –
Est 3.118 3,9 2.730.048,2 3,9 217.403,7 4,4
Sud Est 4.909 6,2 2.523.257,4 3,6 216.506,5 4,3
Sud
Munteni 2.890 3,6 7.352.387,4 10,5 477.228,4 9,6
Sud Vest
Oltenia 1.898 2,4 2.456.973,7 3,5 215.567,3 4,3
Vest 7.998 10,0 6.634.613,5 9,5 476.576,8 9,5
Nord Vest 7.891 9,9 5.164.080,8 7,4 377.675,1 7,6
Centru 6.855 8,6 5.675.673,3 8,1 356.650,7 7,1
Bucure ști
Ilfov 44.055 55,3 37.511.083,3 53,6 2.659.380,2 53,2
Sursa : Investi ția str ăin ă în România CCIR nr.24/2001.
Prin prisma criteriului de structurare enun țat între cele 8 regiuni dezvoltare
economic ă primul loc îl de ține regiune Bucure ști- Ilfov cu o pondere de 55,35 la num ărul de
societ ăț i comerciale înregistrate și 53,6% la capitalul social subscris în lei, respec tiv 53,2%în
valut ă. Alte trei regiuni (Vest, Nord Vest, Centru) de țin ponderi cumulate de 28,5% la
num ărul de societ ăț i înregistrate și 24,4% la capitalul subscris în valut ă. Totu și disparit ăț ile
dintre regiunile de dezvoltare economic ă sunt mai pu țin pronun țate fa ță de cele remarcate
între jude țe în func ție de cele dou ă criterii de apreciere.
5. Structura pe continente a num ărului de societ ăț i comerciale cu participare str ăin ă
constituite, și a capitalului social subscris în valut ă se prezint ă în tabelul nr. 12.6.
322
Num ărul înmatricul ărilor de societ ăț i comerciale cu participare str ăin ă la capital și
valoarea capitalului social subscris în perioada de cembrie 1990 – noiembrie 2000 pe
continente
Tabel 12.6.
Continentul Înmatricul ări
de societ ăț i cu
participare
str ăin ă la
capital
Valoarea
capitalului social
subscris
Din care: capital
social în valut ă
Nr. % in mil.lei % mii dolari
SUA %
Total 79.614 100 70.048.117,7 100 4996.988,8 100
Europa 45.561 57,2 59.687.902,7 85,2 4027.075,7 80,6
Africa 1.934 2,4 166.785,8 0,2 23.355,0 0,5
America de
Nord 3.613 4,5 6.270.087,2 9,0 386.369,0 7,7
America de
Sud 444 0,6 927.343,6 1,3 66.157,1 1,3
Asia 24.673 34,8 2.867.639,2 4,1 472.075,6 9,4
Oceania 389 0,5 128.359,2 0,2 21.956,4 0,4
Sursa : Investi ția str ăin ă în România. Sintez ă statistic ă. CCIR, nr.34/2001.
Din datele prezentate reiese c ă, în perioada de referin ță , în propor ție covâr șitoare
investitorii str ăini provin din Europa și Asia – 92% și c ă ace știa au subscris 89,3% din
capitalul social al societ ăț ilor comerciale cu participare str ăin ă în lei, respectiv 90% în dolari
SUA.
12.3.3. INVESTI ȚIILE STR ĂINE DE PORTOFOLIU
Crearea institu țiilor economiei de pia ță , armonizarea legislativ ă și privatizarea dup ă
uzan țele interna ționale sunt condi țiile cerute pentru atragerea plasamentelor str ăine. Studiile
efectuate de exper ți arat ă c ă exist ă o corela ție între investi țiile str ăine în ță rile Europei
Centrale și avansarea procesului de privatizare a marilor înt reprinderi.
Anali știi de investi ții cunosc c ă orice pia ță de capital în dezvoltare (emergent ă)
cunoa ște trei etape în evolu ția sa:
1. Etapa de construc ție institu țional ă: perioada în care în România a avut loc crearea Burs ei
de Valori Bucure ști , a Comisiei Na ționale a Valorilor Mobiliare, a sistemului electron ic de
tranzac ționare RASDAQ, elaborarea regulamentelor și procedurilor specifice pie ței, formarea
speciali știlor, a brokerilor, etc.
2. Etapa investi țiilor directe: este etapa în care are loc vânzarea pachetelor de a c țiuni de ținute
de c ătre Fondul Propriet ăț ii de Stat c ătre investitori strategici, iar brokerii colecteaz ă ac țiunile
distribuite prin Procesul Privatiz ării în Mas ă în scopul constituirii unor mari pachete de
ac țiuni care sa fie vândute acelora și investitori strategici. În aceast ă perioad ă are loc
concentrarea ac ționariatului, restructurarea întreprinderilor și transformarea lor în firme
competitive, relansarea exporturilor, iar la nivel macroeconomic se înregistreaz ă cre șterea
rezervelor valutare ale BNR, rezerve constituite di n intr ările de capital sub forma investi țiilor
directe, iar deficitul contului curent începe s ă se reduc ă datorit ă relans ării exporturilor.
3. Etapa investi ților de portofoliu: este perioada în care se sconteaza intrarea unor i mportante
sume de bani sub forma investi țiilor de portofoliu, deoarece firmele române ști restructurate ar
putea înregistra performan țe ridicate, iar rata de schimb este stabil ă sau cel pu țin predictibil ă.
323
În acest moment România se afl ă în etapa investi țiilor directe care are tr ăsăturile
descrise mai sus, și de aici lichiditatea redus ă a pie ței de capital. Un alt aspect foarte
important privitor la lichiditatea și nivelul pre țurilor ac țiunilor este legat de capitalul autohton
care nu este suficient atras pentru a asigura lichi ditatea pie ței. Lichiditatea depinde de
investi țiile str ăine, de intrarea unui num ăr mare de operatori care s ă investeasc ă și s ă
dezinvesteasc ă zilnic sume mari de bani, îns ă intrarea operatorilor str ăini depinde de
stabilitatea ratei de schimb sau de predictibilitat ea ei. Devalorizarea monedei na ționale duce la
cre șterea pre țurilor ac țiunilor doar atunci când performan țele economice ale întreprinderii
sunt înalte, iar pe termen scurt nu se anticipeaz ă o nou ă devalorizare.
Conform datelor din buletinele statistice ale BNR situa ția investi țiilor str ăine de
portofoliu se prezint ă a șa cum reiese din tabelul nr. 12.8. și figura nr.12.5.
Evolu ția investi țiilor str ăine de portofoliu în România în perioada 1992-2000
Tabelul nr. 12.8. (mil. dolari SUA)
Anul Intr ări Ie șiri Sold
Total 3.347 1.697 1.650
1992 – – –
1993 – – –
1994 – – –
1995 54 – 54
1996 1.222 – 1.222
1997 1.057 168 889
1998 478 349 129
1999 165 889 -724
2000 371 291 80
Sursa : Raport Anual BNR – Balan ța de pl ăț i:
– 1997 pentru anii 1995-1997;
– 1999 pentru anul 1998-1999.
Buletin lunar BNR, 12/2000 pentru anul 2000.
Fig. nr.12.5. Intr ări și ie șiri de investi ții de portofoliu
Dup ă cum se vede, în anii 1997-2000, au avut loc deja i e șiri ale investitorilor str ăini de
pe pie țele de capital din România. Acest lucru are multipl e explica ții și anume:
1. Agita țiile de pe pie țele financiare interna ționale au avut un efect puternic asupra pie ței
de capital din România, de exemplu criza din Rusia. Se apreciaz ă c ă de și leg ăturile economice
directe cu Rusia nu sunt foarte strânse, impactul p sihologic asupra investitorilor str ăini este
destul de important.
2. Pe pia ța de capital ca și în alte sectoare ale economiei, România pl ăte ște pre țul pentru
ritmul lent al aplic ării reformei, mult mai lent decât în celelalte stat e foste comuniste. 54 1222
1057
168 478
349
165 889
371
291
0200 400 600 800 1000 1200 1400
1995 1996 1997 1998 1999 2000 Intrari
Iesiri
324
3. Anali știi pie ței g ăsesc argumente pentru decizia investitorilor str ăini de a r ămâne pe
pia ța de capital din România:
a. Unul ar fi acela c ă fondurile de investi ții au destinat anumite sume de bani pie ței
române ști, ace ști bani având termene lungi pân ă la care trebuie s ă rodeasc ă. Un al doilea
motiv ar fi c ă pre țurile ac țiunilor s-au men ținut la valori joase prezentând un poten țial de
cre ștere permanent.
b. Cadrul pie ței române ști de capital pare s ă le ofere investitorilor str ăini de portofoliu
o libertate m ărit ă de ac țiune. Absen ța investitorilor str ăini creeaz ă un spa țiu de manevr ă mai
amplu pentru speculatorii profesioni ști.
4. Se poate îns ă constata, din datele de mai sus, c ă evolu ția cump ărărilor de ac țiuni a
înregistrat un declin accentuat. Dac ă în 1996 soldul investi țiilor str ăine de portofoliu a fost de
1,2 miliarde dolari, în 1997 nivelul acestuia a fos t de 889 milioane dolari, iar în anul 1998,
valoarea investi țiilor în ac țiuni însuma doar 129 milioane dolari, pentru ca în anul 1999 soldul
să înregistreze o valoare negativ ă de – 724 milioane dolari SUA a șa cum se reflect ă grafic în
figura nr. 12.6.
Fig. 12.6. Soldul investi țiilor str ăine de portofoliu
Regresul pie ței secundare de capital a început în semestrul II a l anului 1997, ajungând
la o valoare minim ă în aprilie anul 1999, când soldul investi țiilor str ăine de portofoliu a fost
de 724 milioane dolari SUA. Ob ținerea unui sold pozitiv pentru investi țiile str ăine de
portofoliu în anul 2000 a constituit un succes rela tiv pentru pie țele secundare de capital din
România.
Men ținerea neîncrederii investitorilor str ăini fa ță de mediul economic românesc este
eviden țiat ă și de faptul c ă investi țiile str ăine directe în anii 1999 și 2000 au evoluat în
sc ădere. Sc ăderea investi țiilor directe s-a realizat în condi țiile în care Statul Român și-a
intensificat eforturile de atragere a capitalului s tr ăin.
Capitalul str ăin a f ăcut ca activitatea pe pie țele B.V.B. și RASDAQ s ă devin ă
efervescent dar și s ă fie dependent de mi șcările lui.
În prezent prin B.V.B. se realizeaz ă cu mai mult sau mai pu țin succes vânzarea
pachetelor de ținute de Stat atât la societ ăț ile cotate la B.V.B., cât și la cele necotate. Și acest
lucru demonstreaz ă c ă în prezent pia ța de capital se afl ă în etapa investi țiilor directe,
preocup ările ar trebui s ă vizeze accelerarea acestui proces pentru c ă etapa urm ătoare este cea
a investi țiilor str ăine de portofoliu propriu-zise care ar duce la rela nsarea pie țelor secundare
atât în ceea ce prive ște lichiditatea cât și pre țurile ac țiunilor. 54 1222
889
129
-724 80
-1000 -500 0500 1000 1500
1995 1996 1997 1998 1999 2000 Sold
325
12.3.4. INVESTI ȚII STR ĂINE REALIZATE PRIN FONDUL PROPRIET ĂȚ II STAT ȘI
AUTORITATEA DE PRIVATIZARE ȘI ADMINISTRARE A PARTICIPA ȚIILOR STATULUI
Implicarea în procesul de privatizare a investitor ilor str ăini difer ă atât în func ție de
obiectul privatiz ării cât și de metodele de privatizare.
O mare parte a investi țiilor str ăine în România se realizeaz ă în cadrul procesului de
privatizare prin diferite metode, între care: negoc ieri directe cu investitorii strategici str ăini,
selec ție pe baz ă de gril ă, licita ție, ofert ă public ă etc.
Fondul Propriet ăț ii de Stat, ca autoritate de privatizare în România și-a desf ăș urat
activitate în perioada1992 – 2000 implicându-se pri oritar în procesul de privatizare. O
component ă a procesului de privatizare prin intermediul FPS a constituit-o componenta
investi țional ă. Ne referim la condi ționarea contractului de transferare a propriet ăț ii c ătre
cump ărător de cerin ța angaj ării acestuia, a unui program de investi ții post – privatizare din
resurse proprii. Condi ționarea angajamentului investi țional a fost impus ă atât cump ărătorilor
de pachete de ac țiuni, active și firme, reziden ți în România cât și nereziden ților.
În contextul enun țat, evolu ția num ărului de contracte încheiate cu investitorii str ăini
prin FPS este prezentat ă în tabelul nr. 14.9.
Num ărul de contracte încheiat de FPS cu investitorii st r ăini în perioada 1992 – 2000
Tabelul nr.12.9.
Anul
1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 30.09
2000
Num ărul de
contracte încheiate
cu investitori str ăini 0 1 1 5 4 44 96 83 35
Sursa Fondul Propriet ăț ii de Stat
În tabelul nr. 12.10. se prezint ă valoarea investi țiilor angajate de investitorii str ăini în
contractele de vânzare cump ărate încheiate cu FPS.
Câteva aprecieri pot fi formulate în cele ce urmea z ă:
a) în perioada 1992 – 30 septembrie 2000, FPS a în cheiat 269 de contracte de privatizare
cu investitori str ăini, cele mai multe fiind perfectate în ultimii pat ru ani ai perioadei de
referin ță ;
b) din num ărul total de contracte încheiate cu investitorii st r ăini, 146 de contracte au fost
înso țite de angajamente investi ționale în valoare de 2.385.249,5 milioane lei și 2.122,4
milioane dolari SUA;
c) angajamentele investitorilor în moned ă na țional ă au fost asumate în propor ție de
90,47% de c ătre nereziden ți din Turcia, cump ărători de pachete de ac țiuni ale FPS, iar 9,03%
de c ătre nereziden ți din Luxemburg;
d) angajamentele investi ționale în valut ă au fost asumate de c ătre investitori nereziden ți
în România din 26 de ță ri. Reprezentative sunt: Fran ța cu 19,2%, Grecia cu 16,6%, Marea
Britanie cu 15,5% și SUA cu 15,4%. Cele patru ță ri de țin o pondere cumulat ă de 66,7% din
angajamentele de investi ții asumate de investitorii str ăini, în România, în baza contractelor de
vânzare cump ărare a pachetelor de ac țiuni la societ ăț ile comerciale privatizate prin FPS;
326
Volumul de investi ții angajat de investitorii str ăini, în contractele de vânzare –
cump ărare încheiate de FPS, în perioada 01.01.1993-31.10 .2000 defalcat pe ță ri
Tabelul 12.10.
Nr.
crt Țara
investitoare Num ăr de
contracte Volumul investi ției
mil. lei % mil.dolari
SUA %
TOTAL 146 2.385.249,7 100 2.122,4 100
1 Austria 16 93,6 4,4
2 Belgia 2 0,7 0,0
3 Canada 1 1,2 0,1
4 Cehia 2 12,4 0,6
5 Cipru 5 1,9 24,8 1,2
6 Danemarca 1 2,3 0,1
7 Elve ția 5 28,2 1,3
8 Fran ța 8 407,7 19,2
9 Germania 21 700 0,03 114,2 5,4
10 Gibraltar 3 51,9 2,4
11 Grecia 2 353,0 16,6
12 Israel 2 9,7 0,5
13 Italia 18 750 0,03 61,5 2,9
14 Japonia 1 46,0 2,2
15 Corea de Sud 2 5,7 0,3
16 Liechtenstein 2 12,0 0,6
17 Liban 2 601 0,03 0,08 0,0
18 Luxemburg 1 215.470 9,03
19 Marea Britanie 7 329,4 15,5
20 Norvegia 3 52,5 2,5
21 Olanda 8 46,6 2,2
22 Polonia 1 7,8 0,4
23 Portugalia 1 11,1 0,5
24 Spani a 3 14,3 0,7
25 SUA 18 7.415,8 0,31 326,3 15,4
26 Turcia 5 2.157.989,0 90,5 105,7 5,0
27 Ungaria 5 1.949 0,08 3,7 0,2
28 Republica
Serbia 1 373 0,02
Sursa: Fondul Propriet ăț ii de Stat
e) practica post privatizare a confirmat, doar par țial, înf ăptuirea angajamentelor
investi ționale asumate de investitori în cadrul contractelo r de vânzare –cump ărare;
f) prin O.U.G. nr.296 din 30 decembrie 2000, in locul FPS care a fost desfiin țat, s-a
constituit Autoritatea pentru Privatizare și Administrare a Participa țiilor Statului c ăreia i s-a
încredin țat rolul de a pune în aplicare strategia Guvernului privind întregul proces de
privatizare și de dezvoltare a sectorului privat în economie.
Viitorul va confirma m ăsura în care sub coordonarea acestei institu ții componenta
investi țional ă a privatiz ării inclusiv cu investitori str ăini va dobândii cadrul real de validare
atât pentru angajamentele asumate anterior cât și pentru cele viitoare.
327
12.4. MECANISMUL PROMOV ĂRII ȘI FINAN ȚĂ RII INVESTI ȚIILOR DIN
CREDITE EXTERNE ÎN ȚARA NOASTR Ă
12.4.1. ASPECTE GENERALE
O categorie distinctiv ă a investi țiilor cu capital str ăin o constituie investi țiile finan țate
din credite externe . România a fost și este o țar ă receptoare de credite externe în scop
investi țional.
Devenind membr ă a B ăncii Interna ționale de Reconstruc ție și Dezvoltare în anul 1972,
România a realizat în perioada 1972-1982 importante proiecte de investi ții finan țate din
credite externe BIRD. Câteva exemple sunt semnifica tive: Hidrocentrala Por țile de Fier I și
II; Termocentrala Turceni, Combinatul de o țeluri speciale Târgovi ște, Combinatul chimic
Bac ău, Canalul Dun ăre-Marea Neagr ă, Laminorul Zal ău și altele.
În perioada 1983-1989 apelul României la credite e xterne în scopuri investi ționale s-a
restrâns, iar cele primite au fost rambursate, efor tul acestei ac țiuni precipitate fiind resim țit și
greu suportat de popula ție.
Perioada de tranzi ție la economia de pia ță , prin complexitatea ei, a generat nevoia de
capital, în general, cu deosebire de capital str ăin, inclusiv sub forma creditelor solicitate
organismelor bancare și financiare interna ționale. În perioada 1990-2000 apelul la credite
externe pentru investi ții a vizat diferen țiat Banca Interna ționala de Reconstruc ție și
Dezvoltare, Banca European ă de Reconstruc ție și Dezvoltare, Banca European ă de Investi ții,
și alte institu ții și consor ții bancare și financiare.
Evolu ția creditelor și a împrumuturilor externe de care a beneficiat Ro mânia în
perioada 1990-2000 se relev ă în tabelul nr. 12.11.
Credite și împrumuturi externe pe termen lung în perioada 19 90-2000
Tabelul 12.11. (milioane dolari SUA)
Anul Credite și împrumuturi de la FMI Alte imprumuturi și credite pe
termen lung
Intr ări Ie șiri Sold Intr ări Ie șiri Sold
Total 1.230 1.569 -339 14.753 6.313 8.440
1990 26 4 22
1991 897 13 884
1992 476 215 261 1.229 85 1.144
1993 1.048 148 900
1994 347 131 216 1.064 259 805
1995 56 371 -315 1.342 325 1.017
1996 356 -356 1.415 510 905
1997 164 136 28 2.220 1.212 1.008
1998 126 -126 1.738 1.396 342
1999 72 139 -67 1.760 1.380 380
2000 115 95 20 2.014 981 1.033
Sursa : Raport anual BNR – Balan ța de pl ăț i:
-1992 pentru anii 1990-1991;
-1993 pentru anii 1992-1993;
-1997 pentru anii 1994-1997;
-1999 pentru anii 1998-1999
Buletin lunar BNR 12/2000 pentru anul 2000.
Câteva aprecieri:
a) intr ările de credite și împrumuturi de la FMI în sum ă de 1.230 milioane dolari SUA au
avut caracter sinuos și în sc ădere în anii care au urmat dup ă 1992;
328
b) ie șirile în sum ă total ă de 1.569 milioane dolari SUA dep ăș esc intr ările, astfel c ă soldul
acestora aferent anilor 1995-1999 a fost negativ și pe ansamblul perioadei 1992-2000;
c) împrumuturile și creditele externe pe termen lung provenite de la alte organisme
financiar bancare interna ționale, în perioada 1990-200, s-au ridicat la 14.75 3 milioane dolari
SUA, ramburs ările au însumat 6.313 milioane dolari SUA, soldul c umulat fiind de 8.440
milioane dolari SUA;
d) intr ările de resurse externe cu titlul de împrumut au de p ăș it, an de an, cifra de 1
miliard de dolari SUA, începând cu anul 1992 și chiar dou ă miliarde în anii 1997 și 2000;
e) ie șirile, respectiv ramburs ările, au fost mai consistente în anii 1997 – 2000.
12.4.2. UNELE ASPECTE PRIVIND PROMOVAREA ȘI FINAN ȚAREA INVESTI ȚIILOR DIN
CREDITE ACORDATE DE BIRD
Banca Interna țional ă de Reconstruc ție și Dezvoltare continu ă s ă-și îndeplineasc ă
menirea pentru care a fost creat ă cu peste 5 decenii în urm ă de c ătre un grup de ță ri cu o
putere financiar ă semnificativ ă. Banca și-a fixat ca principal ă menire constituirea unor fonduri
și acordarea pe aceast ă baz ă, a unor împrumuturi, pentru proiecte care s ă genereze cre șterea
economic ă în ță rile membre.
Creditele acordate de c ătre BIRD sunt condi ționate sub multiple aspecte, între care: a)
orientarea spre proiecte investi ționale vizând infrastructura, transporturile, indus tria
alimentar ă și u șoar ă, agricultura, înv ăță mântul și educa ția etc.; b) proiectele de investi ții s ă
răspund ă criteriilor de eficien ță economic ă; c) investi țiile s ă aib ă prioritar, caracter activ
(achizi ții de ma șini, utilaje, tehnologii, construc ții propriu – zise etc.); d) creditele solicitate s ă
fie garantate de guvernul ță rii în care se realizeaz ă proiectul finan țat din credite BIRD; e)
creditele se acord ă, în mod deosebit, pentru achizi ția unor bunuri investi ționale de pe pie țe
interna ționale, ca urmare a câ știg ării de c ătre investitor a unor licita ții organizate de c ătre
furnizorii din ță rile membre ale B ăncii; f) implicarea preventiv ă a exper ților B ăncii Mondiale
în analiza proiectului de investi ții pentru care se solicit ă cofinan țare din credit extern; g)
aplicarea necondi ționat ă a metodologiei specifice, elaborat ă de BIRD, pentru promovarea și
evaluarea eficien ței economice și analiza proiectelor de investi ții 30 .
Principalele aspecte de ordin metodologic privind promovarea și analiza proiectelor de
investi ții creditate de BIRD vizeaz ă:
1. Etapele de elaborare și analiz ă a proiectelor de investi ții.
2. Indicatorii de exprimare a eficien ței economie a proiectelor de investi ții.
12.4..2.1. ETAPE DE ELABORARE ȘI ANALIZ Ă A PROIECTELOR DE INVESTI ȚII
În definirea proiectului se ține seama c ă acesta are scopul de a direc ționa realizarea
unor lucr ări de investi ții (crearea unor uzine, echipamente, drumuri) f ără s ă se limiteze numai
la acestea. Dimpotriv ă, proiectul înglobeaz ă și alte elemente, de natur ă eterogen ă, cum sunt
cele de planificare economic ă și financiar ă, de natur ă institu țional ă și organizatoric ă sau
legate de programul form ării personalului necesar exploat ării noului obiectiv economic.
În accep țiunea lui Chadenet și King, “ un proiect este un ansamblu optimal de ac țiuni
cu caracter de investi ții, bazat pe o planificare sectorial ă și global ă coerent ă, gra ție c ăruia o
combina ție definit ă de resurse umane și materiale genereaz ă o dezvoltare economic ă și social ă
de o valoare determinat ă”31 . Proiectul trebuie bine definit atât sub aspectul naturii sale, al
30 Principalele etape de analiz ă a proiectelor , Bucure ști, CEPECA, 1977, fasc. p.3 (traducere).
31 B.Chadenet, John A. King, Ce în țelegem prin proiect al B ăncii Mondiale, în Finan țe și dezvoltare, nr. 3 /3
septembrie 1972.
329
amplasamentului, al costurilor (în echipamente, ma teriale, for ță de munc ă), cât și în ceea ce
prive ște dimensiunea capacit ăț ilor sale și rezultatele pe care le comport ă (ca volum, structur ă
și calitate a produc ției, valoarea efectelor financiare și altele).
Programele na ționale de investi ții sunt elaborate în func ție de o serie de factori
complec și care ac ționeaz ă pe plan social economic și politic. Ele cuprind o serie de proiecte
de investi ții de mai mare sau mai mic ă amploare care se încadreaz ă în strategiile globale sau
sectoriale de dezvoltare și pentru care decizia revine agen ților și factorilor responsabili din
țara respectiv ă. Dar în multe cazuri, aceste proiecte nu por fi re alizate în etapa respectiv ă pe
seama resurselor materiale și financiare de care dispune investitorul din țara respectiv ă. Ca
urmare, uneori se apeleaz ă la împrumuturi externe acordate de diferite organi sme financiar
bancare interna ționale. Banca Mondial ă este preocupat ă de plasarea capitalurilor sale sub
form ă de împrumuturi pentru finan țarea unor proiecte de investi ții în diverse ță ri ale lumii.
Tocmai acest fapt conduce al cre șterea interesului B ăncii pentru elaborarea și promovarea
metodologiei de analiz ă a proiectelor, conceput ă ca un proces sau ciclu care cuprinde 6 etape
și anume: 1. Identificarea; 2. Preg ătireea; 3. Evaluarea; 4. Decizia; 5.Realizarea; 6. Controlul.
1. Identificarea proiectelor de investi ții constituie etapa în care Banca Mondial ă ia
cuno știn ță de existen ța poten țial ă a posibilit ăț ii de plasare în viitor a unor împrumuturi. În
acest scop sunt indicate dou ă c ăi sau metode și anume:
a) Metoda proiectului releu , care presupune luarea în considerare a unui proie ct
ini țial, înf ăptuit, care prin natura sa implic ă o prelungire, o extindere, o continuare a lui,
impunând elaborarea unui proiect nou (a șa fiind cazul proiectelor pentru punerea în func țiune
a unor noi echipamente, utilaje și instala ții în acela și sector de activitate sau a proiectelor cu
caracter conex);
b) Metoda proiectelor susceptibile de a favoriza obiec tivele de dezvoltare în cadrul
căreia se iau ca baz ă de identificare studiile de dezvoltare sectorial ă (de ramur ă), actualizate
func ție de cre șterea general ă a economiei.
În general, identificarea proiectelor are loc în fu nc ție de orient ările de perspectiv ă și
obiectivele prioritare reie șite din planificarea global ă și sectorial ă a ță rii respective. Se are în
vedere încadrarea acestor orient ări și obiective prioritare în nevoile globale și sectoriale
determinate prin studii. Pe de alt ă parte, pentru ca un proiect s ă fie identificat și a fi considerat
de Banc ă poten țial creditabil, se impune ca aceasta s ă asigure o rentabilitate global ă
suficient ă. Reiese c ă în aceast ă faz ă trebuie identificate numai acele proiecte care ofe r ă
suficiente garan ții pentru parcurgerea celorlalte etape în vederea s elect ării și realiz ării lor
2. Studiul de fezabilitate al proiectului constituie instrumentul prin care un proiect
identificat este adus în stadiul de a fi recunoscut de investitori ca realizabil sub aspect tehnic,
economic și financiar, putând fi evaluat. Principalele ac țiuni pe care le impune preg ătirea unui
proiect se refer ă la:
a) Analiza aspectelor comerciale ale proiectului, care constau în stabilirea
oportunit ăț ii realiz ării acestuia în strâns ă leg ătur ă cu identificare parametrilor nevoilor sociale.
În analiz ă se ține seama de studiile de marketing, ofertele poten țiale, sfera și gradul de
siguran ță al pie țelor pentru noile produse în perspectiv ă, prognoza cererii și a ofertei pentru
produsul care face obiectul proiectului ca și alte elemente.
b) Studiile tehnice care au caracter diferit, în raport cu specificul proiectelor.
Realizarea acestor studii impune aportul unor cadre tehnice de specialitate din țara respectiv ă
sau din cadrul unor firme și agen ții de consulting și asisten ță tehnic ă din str ăin ătate, precum și
conlucrarea și informa țiile corespunz ătoare din partea beneficiarilor proiectului aflat î n
preg ătire. În aceste studii se rezolv ă o serie de probleme printre care cele privind: cap acitatea
sau dimensiunile proiectului în strâns ă leg ătur ă cu concluziile impuse la analiza aspectelor
comerciale; tehnologiile corespunz ătoare; echipamentul; modul de e șalonare în timp a
execu ției proiectului pentru a asigura o suportare echili brat ă a costului proiectului. În
330
metodologia B ăncii se recomand ă s ă se prevad ă în studiile tehnice echipamentele care au mai
fost folosite, pentru a se evita eventualele eleme nte de risc, precum și utilizarea unor
tehnologii relativ mai simple decât cele utilizate în ță rile industrializate. Desigur, o asemenea
recomandare poate s ă nu corespund ă cu inten țiile și cu solu țiile impuse de realit ăț ile social –
economice din ță rile care promoveaz ă diferite proiecte de investi ții.
În studiile tehnice se cuprind, de asemenea date cu privire la asigurarea materiilor
prime – corespunz ătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ – la pre țuri și termene care
să permit ă punerea în func țiune și exploatare obiectivului preconizat a fi realizat prin proiect.
În sfâr șit, studiile tehnice ridic ă și probleme de amplasament, fapt care impune elabora rea de
variante pentru localizare regional ă sau zonal ă și de micro-localizare precum și pentru
întocmirea planului de ansamblu. Variantele de ampl asament pentru un proiect de investi ții
sunt impuse de restric ții de natur ă tehnico-economic ă dar uneori și de natur ă social-politic ă.
În strâns ă leg ătur ă cu studiile tehnice se elaboreaz ă graficul calendaristic de executare
a proiectului, în care se înscriu stadiile fizice și valorice în raport cu devizul estimativ, cu
încadrarea în timp a acestora. Devizul estimativ cu prinde: cheltuielile cu lucr ările de
construc ții; achizi țiile de echipamente; cheltuielile cu for ța de munc ă pentru construc ții și
montaj; obliga țiile la împrumuturi externe; costul studiilor tehni ce, a licen țelor și alte
cheltuieli; o cot ă de cheltuieli diverse și nedefinite.
c) Problemele generale de ordin financiar, juridic și administrativ a c ăror rezolvare
are loc în etapa de preg ătire a proiectului, vizeaz ă în esen ță definirea resurselor de finan țare a
investi țiilor; cunoa șterea clauzelor de ordin juridico-administrativ pe care le implic ă realizarea
proiectului într-o țar ă sau alta, din împrumuturi acordate de Banca Mondia l ă; cunoa șterea
structurii organelor implicate în realizarea proiec tului de investi ții; probleme de gestiune și
altele;
d) Previziunea costurilor și efectelor proiectului în raport de variantele sale
tehnologice și organizatorice constituie lucrarea de încheiere a etapei de preg ătire a unui
proiect. Men țion ăm c ă, în metodologia la care ne referim, atât costurile cât și rezultatele
proiectului trebuie evaluate în moned ă na țional ă și in valut ă. Determin ările valorice pentru
costuri și rezultate au în vedere compara țiile posibile între variantele diferen țiate prin prisma
procesului de produc ție, a tehnologiilor de fabrica ție, gama de produse, capacit ăț i,
amplasament, modul de e șalonare a lucr ărilor și altele.
3. Evaluarea proiectelor de investi ții comport ă trei serii de studii de evaluare și
anume: evaluarea financiar ă, evaluarea economic ă și analiza erorilor de estimare.
Evaluarea financiar ă a proiectului are scopul de a stabili costurile to tale de investi ții,
de între ținere și de exploatare, pe de o parte, iar pe de alt ă parte încas ările și rentabilitatea
financiar ă a proiectului pe întreaga durat ă de via ță a acestuia în func ție de pre țurile folosite,
de sursele de ob ținere a fondurilor de finan țare și de costul acestora.
Evaluarea economic ă a proiectului urm ăre ște s ă demonstreze oportunitatea și eficien ța
proiectului prin prisma intereselor economiei na ționale. În acest scop estimarea costurilor
totale de investi ții, între ținere și exploatate, precum și a încas ărilor totale și a rentabilit ăț ii
economice a proiectului se face pe baza unor pre țuri “umbr ă”. Este vorba de luarea în calcul a
unor pre țuri de estimare, debarasate de elemente de politic ă fiscal ă, de politic ă de încurajare a
exportului sau de reducere a importului, de dobânzi le preconizate pentru creditele solicitate
etc.
În sfâr șit, prin analiza riscului se evalueaz ă tendin țele de rentabilitate în condi țiile
unor varia ții sensibile ale diver șilor factori care influen țeaz ă proiectul precum și a diferitelor
elemente de risc
4. Decizia – în metodologia B ăncii – este adoptat ă de organele competente, având la
baz ă informa țiile ob ținute prin evaluarea financiar ă și economic ă a proiectului și se poate
331
referi la: reluarea studiilor și analizelor de aprofundare a proiectului; abandona rea proiectului,
acest nefiind eficient sau oportun; adoptarea uneia din variantele proiectului.
5. Realizarea investi țiilor constituie o etap ă c ăreia Banca îi acord ă importan ța
cuvenit ă pornind de la idea c ă în cadrul ei poate avea loc men ținerea proiectului în limitele
costurilor prev ăzute sau, dimpotriv ă, acestea se pot majora dac ă proiectul nu este tratat cu
toat ă responsabilitatea.
6. Controlul se exercit ă cu ocazia evalu ării și analizei proiectului, a realiz ării
acestuia, precum și în cadrul perioadei, de exploatare a obiectivului pân ă la rambursarea
creditului acordat de Banc ă.
12.4.2.2. INDICATORI DE EXPRIMARE A EFICIEN ȚEI ECONOMICE A PROIECTELOR DE INVESTI ȚII
În metodologia B ăncii Mondiale, analiza economic ă și cea financiar ă a proiectelor de
investi ții se bazeaz ă în esen ță pe compara ția dintre cheltuieli și venituri, primind încuviin țarea
să fie realizat pe seama împrumutului bancar, acel pr oiect care asigur ă un venit mai mare.
Întrucât durata de e șalonare a execu ției și exploat ării obiectivelor prev ăzute de proiect
dep ăș ește un an, compara țiile devin posibile prin utilizarea tehnicilor de a ctualizare.
Metodologia utilizat ă în practica de analiz ă a proiectelor de investi ții se ancoreaz ă pe tehnica
actualiz ării ținând seama de urm ătoarele considerente:
1) Prin examinarea mai multor proiecte de investi ții în raport cu costul lor și a
veniturilor fiec ăruia, precum și a fluxurilor de numerar (diferen ța dintre venituri și costuri de
investi ții și de exploatare) nu se poate trage o concluzie core ct ă asupra oportunit ăț ii unuia sau
altuia dintre proiecte, întrucât: a) este posibil c a din dou ă proiecte care aduc acela și venit, într-
o perioad ă dat ă, unul s ă continue a aduce în continuare venit, înc ă un num ăr de ani; b) este
posibil ca dou ă proiecte s ă aduc ă venituri egale în cadrul perioadei de func ționare egal ă, dar
unul din ele, s ă aduc ă venituri mai mari în prima parte a perioadei, fapt care îl recomand ă ca
fiind oportun. Dar poate fi oare aceast ă decizie cea mai bun ă?
2) Durata de recuperare calculat ă de la începutul proiectului pân ă în momentul în
care din beneficiile nete se recupereaz ă costul investi ției este, de asemenea, considerat ă ca
fiind neadecvat ă pentru analiza eficien ței variantelor de proiect întrucât: a) dup ă expirarea
perioadei în care costul investi țiilor se recupereaz ă pe seama beneficiilor nete, acestea nu mai
sunt luate în calcul; b) nu se ține seama de e șalonarea diferit ă a beneficiilor ob ținute în timp.
Mai mult, exist ă riscul ca dou ă proiecte s ă aib ă durate egale de recuperare ca urmare a
propor ționalit ăț ii m ărimilor luate în calcul, f ără a se asigura astfel selectarea variantei optime.
3) Beneficiul, pe unitatea de cheltuial ă, nu asigur ă selectarea corespunz ătoare a
variantelor întrucât nu se ia în considerare factor ul timp.
4) Beneficiul mediu anual pe unitate b ăneasc ă cheltuit ă – indicator calculat prin
raportarea beneficiului total al fiec ărei variante la num ărul de ani de func ționare a
obiectivului, rezultatul astfel ob ținut fiind raportat la cheltuielile ini țiale de investi ții –
prezint ă, de asemenea, neajunsuri întrucât nu ține seama de durata în timp a fluxului de
beneficii, favorizeaz ă investi țiile de scurt ă durat ă, care presupun beneficii mari.
Ținând seama de neajunsurile pe care le comport ă aprecierea proiectelor de investi ții
pe baza indicatorilor aminti ți, metodologii B ăncii Mondiale converg c ătre idea folosirii în
analiz ă a unor indicatori construi ți cu ajutorul tehnicilor de actualizare a valorilor viitoare
(cheltuieli și venituri) și recomand ă astfel folosirea tehnicii de compunere a valorilor folosind
formula dobânzii simple:
Sa = S(1+r) h; (h=1,2,…, n) (12.1.)
sau formula dobânzii compuse:
Sa= S(1+r) h; (h=1,2,…, n) (12.2.)
332
și cel mai adesea a tehnicii de actualizare prin dis contare ca form ă inversat ă a compunerii,
adic ă:
h arSS)1 (1
+= ; (h=1,2,…, n) (12.3.)
pentru valori inegale în timp
hh
arrrSS)1 (1)1 (
+−+= (h=1,2,…, n) (12.4.)
pentru cazul în care valorile de actualizat sunt e gale.
Banca Mondial ă a elaborat în acest scop tabele de actualizare și compunere pentru
evaluarea proiectelor 32 .
Principalii indicatori cuprin și în metodologia la care ne referim sunt:
1) Raportul venit / cost actualizat;
2) Venitul net actualizat;
3) Rata intern ă de rentabilitate;
4) Cursul de revenire net actualizat.
1) Raportul venit/cost actualizat se stabile ște prin luare în calcul a valorii actualizate
a veniturilor și valorii actualizate, a costurilor, dup ă rela ția:
∑∑
==
++=n
hhhn
hhh
C V
rCrV
R
11
/
)1 ()1 ( (12.5.)
în care:
RV/C exprim ă raportul venit / cost;
Vh – veniturile anului h, (h=1,2,…,n);
C h – cheltuielile anului h, (h=1,2,…,n);
r – rata dobânzii (actualiz ării);
n – num ărul de ani maxim pentru care se actualizeaz ă
În calcul se iau veniturile brute, reprezentând va loarea produc ției totale ob ținute în
cadrul duratei de func ționare a obiectivului și costurile brute care însumeaz ă cheltuielile de
investi ții costurile de între ținere și func ționare și costurile de produc ție, ambele m ărimi
actualizate.
În general se apreciaz ă c ă este posibil s ă se ia în calcul 3 rate de actualizare:
– rata de rentabilitate economic ă normal ă (coeficientul normativ de eficien ță economic ă
indicator care exprim ă limita minim ă a eficien ței în economia unei ță ri);
– rata indicat ă de dobânda la împrumutul acordat pentru proiectul supus analizei;
– rata social ă a beneficiilor care îns ă este dificil de a fi luat ă în calcule.
Actualizarea se face în raport cu primul an iar a poi pentru fiecare an în parte.
Indicatorul raportul venit /cost actualizat este i nfluen țat de rata de actualizare .Pe
măsur ă ce rata de actualizare cre ște, raportul respectiv este mai mic, or, criteriul de apreciere
favorabil ă a raportului venituri /costuri impune ca acesta s ă fie mai mare sau cel pu țin egal cu
1.
Indicatorul raportul venituri/costuri brute, este înlocuit în practic ă de indicatorul
“raportul: valoarea prezent ă a valorilor nete/valoarea prezent ă a costurilor”( de investi ție,
de func ționare și între ținere ), în care caz nivelul s ău cifric este mai ridicat.
32 Gittinger J. Price, Compounding and discounting tables for Project Eval uation, E.D.I. – B.I.R.D, Washington,
1973.
333
Fluxul de numerar (cash-flow) constituie o m ărime de calcul intermediar ă necesar ă
determin ării Venitului net actualizat și Ratei interne de rentabilitate. Fluxul de numerar se
stabile ște ca diferen ță între veniturile brute și cheltuielile ocazionate de realizarea proiectului .
De remarcat este faptul c ă, fluxul de numerar se stabile ște într-un mod diferit în cazul analizei
economice fa ță de cazul analizei financiare, astfel:
– În cazul analizei economice determinarea veniturilor și a cheltuielilor se face la
pre țuri “umbr ă” în cadrul c ărora impozitele și taxele aferente proiectului, dobânzile la credite
nu constituie costuri ci, r ămân integrate în beneficiul proiectului, exprimând un transfer de
beneficiu la nivelul societ ăț ii. În schimb subven țiile pentru realizarea proiectului reprezint ă
costuri;
– În cazul analizei financiare , veniturile și costurile sunt stabilite la nivelul
întreprinderii (proiectului) astfel c ă impozitele, taxele, dobânzile reprezint ă elemente de cost
pentru proiectul respectiv.
Fluxul de numerar se calculeaz ă pentru fiecare an de via ță al proiectului, începând cu
avansarea fondurilor pentru investi ții, apoi pentru între ținere și exploatare și continuând cu
încasarea veniturilor din exploatare. De regul ă în primul an de func ționare a obiectivului
fluxul de numerar poate fi negativ apoi egal cu zer o și apoi pozitiv.
2) Venitul net actualizat (VNA) reprezint ă de fapt fluxul de numerar actualizat și se
determin ă prin sc ăderea din valoarea actualizat ă a veniturilor totale (V h) a valorii actualizate a
cheltuielilor (C h) prin rela ția:
∑
=+−=n
hhh h
rCVVNA
1)1 ( (12.6)
Aprecierea proiectelor de investi ții func ție de Venitul net actualizat impune ca
acceptabile toate proiectele care au VNA pozitiv în condi țiile actualiz ării la rata de actualizare
normat ă. Mai departe îns ă, acest indicator nu permite diferen țierea proiectelor acceptabile în
“mai avantajoase și mai pu țin avantajoase”. Venitul net actualizat se poate de termina și pe
segmente pentru un num ăr de ani din durata de via ță a proiectului.
3) Rata intern ă de rentabilitate (RIR). Constituie indicatorul cel mai des recomandat
de metodologia B ăncii Mondiale. În determinarea acestui indicator se ia ca punct de plecare
de asemenea fluxul de numerar. În esen ță Rata intern ă de rentabilitate reprezint ă factorul de
actualizare care face ca Venitul net actualizat al fluxului de numerar s ă fie egal cu zero. Altfel
spus Rata intern ă de rentabilitate exprim ă capacitatea medie de valorificare ( de câ știg) a
resurselor utilizate pentru realizarea proiectului, pe întreaga durat ă de via ță a acestuia. Este un
prag al eficien ței proiectului.
Rata intern ă de rentabilitate (RIR) se utilizeaz ă în analiza economic ă a proiectelor
purtând denumirea de Rat ă de rentabilitate economic ă intern ă sau, în analiza financiar ă a
proiectelor, în care caz ia denumirea de R at ă de rentabilitate financiar ă intern ă. Condi ția
impus ă Ratei interne de rentabilitate este de a face ca V enitul net actualizat s ă fie egal cu zero,
iar Raportul venituri / costuri s ă fie egal cu 1 la o anumit ă rat ă de actualizare (r).
Deci RIR = r ,
dac ă : ∑
==+−n
hhh h
rCV
10)1 ( iar 1
)1 ()1 (
11=
++
∑∑
==
n
hhhn
hhh
rCrV
(12.7.)
Rata intern ă de rentabilitate se calculeaz ă, dup ă rela ția de mai jos prin interpolare:
334
max min min
min max min ) (rpentru VNA rpentru VNA rpentru VNA rrrRIR −⋅−+= (12.8)
în care:
r reprezint ă rata de rentabilitate (intern ă, minim ă, maxim ă);
VNA – venitul net actualizat al fluxului de numerar (be neficiu / pierdere).
Criteriul de selec ție, func ție de RIR , const ă în a accepta toate proiectele a c ăror rat ă
(RIR ), se situeaz ă deasupra ratei de rentabilitate economic ă normat ă.
Leg ătura dintre indicatorii de evaluare a eficien ței proiectului determina ți pe baza
tehnicii de actualizare const ă tocmai în aceea c ă: Rata intern ă de rentabilitate este acea rat ă,
de actualizare, care face ca venitul net actualizat al proiectului s ă fie egal cu zero iar raportul
venituri – costuri s ă fie egal cu 1.
Pentru a putea determina rata de actualizare care îndepline ște criteriile enun țate mai
sus devenind rat ă intern ă de rentabilitate se fac încerc ări repetate și aprecieri.
4) Cursul de revenire net actualizat 33 exprim ă eficien ța valutar ă generat ă de
realizarea obiectivului de investi ții (prin economi de valut ă datorate reducerii importului unor
produse sau cre șterea disponibilit ăț ilor de valut ă prin exportul produselor).
Rela ția de calcul se prezint ă astfel:
∑∑
==
+⋅−+⋅
=n
hh hhn
hh h
a
rKVrK
Crn
11
)1 (1) '' ()1 (1
(12.9.)
în care:
Crn a reprezint ă cursul de revenire net actualizat;
K – cheltuieli totale aferente investi țiilor și produc ției în pre țuri interne;
K` – cheltuieli valutare (pentru investi ții și pentru produc ție) în pre țuri externe;
v` – valoarea produc ției realizate în unit ăț i valutare.
Acest indicator reflect ă m ăsura în care realizarea unui obiectiv de investi ții are sau nu,
efecte favorabile asupra balan ței de pl ăț i.
Pre țurile externe necesare pentru estimarea valorii pro duc ției și a cheltuielilor valutare
se pot lua în calcul ca nivele medii pe o anumit ă perioad ă de timp.
12.5. PROMOVAREA ȘI FINAN ȚAREA PROIECTELOR DE INVESTI ȚII DIN
FONDURI EXTERNE NERAMBURSABILE
Evolu ția mondial ă contemporan ă se caracterizeaz ă printre altele prin accentuarea
procesului de globalizare, cu efecte și implica ții în plan economic social și politic ce se
răsfrâng în toate ță rile lumii. Într-un asemenea context se impune gest ionarea atent ă cu
concursul ță rilor industrializate și a organismelor interna ționale, a implica țiilor pe care
procesul de globalizare le genereaz ă în ță rile în curs de dezvoltare, în ță rile aflate în tranzi ție
de la economia etatist ă la economia de pia ță și în alte ță ri.
Ță rile dezvoltate și organismele interna ționale responsabile de monitorizarea
dezideratelor lumii contemporane și a efectelor și implica țiilor pe care le genereaz ă
înf ăptuirea acestor deziderate se afl ă în situa ția de a contribui ele însele la evitarea adâncirii
decalajelor fa ță de ță rile slab dezvoltate, în curs de dezvoltare ca și fa ță de ță rile europene care
s-au înscris în procesul de tranzi ție de la economia etatist ă, centralizat ă, la economia de pia ță .
33 În metodologia BIRD acest indicator este denumit “ rat ă intern ă de schimb valutar” sau “testul Bruno”.
335
Un asemenea proces este complex și are menirea de a sprijinii reformele economice și social
politice din ță rile care vizeaz ă integrarea în structurile institu ționale, regionale, continentale și
chiar de factur ă intercontinental ă.
Pentru ță rile din Centrul și Estul Europei în care se deruleaz ă procese de tranzi ție spre
o economie de pia ță real ă și viabil ă, Uniunea European ă a ini țiat o seri de programe vizând
sprijinirea reformelor și înf ăptuirea ac țiunilor de aderare la Uniunea European ă. România
este, sau poate fi, beneficiara unor fonduri extern e nerambursabile acordate de organismele
Uniunii Europene pe baza unor programe speciale con cepute pentru sprijinirea ță rilor
candidate 34 . Ne referim la programele PHARE, SAPARD, ISPA etc.
12.5.1. PROGRAMUL PHARE
Programul PHARE al Uniunii Europene constituie pri ncipalul instrument de sprijinire
a reformei în scopul preg ătirii ță rilor din Centrul și Estul Europei în vederea ader ării la
Uniunea European ă. Programul PHARE finan țeaz ă transfer de expertiz ă echipamente,
preg ătire profesional ă și lucr ări publice în sectoare cum sunt: privatizarea și restructurarea
întreprinderilor, protec ția mediului, asigurarea st ării de s ănătate public ă, siguran ța locurilor de
munc ă și reducerea șomajului, lucr ări de reabilitare a re țelei de drumuri și c ăi ferate etc. Sunt
considerate a fi prioritare: dezvoltarea infrastruc turii și modernizarea administra ției publice,
având în vedere cerin ța armoniz ării și compatibiliz ării cu cadrul și nivelul înregistrat în
arealul Uniunii Europene.
Programul PHARE a fost lansat de cele 24 de ță ri industrializate, (G-24) pentru
sprijinirea reformelor în Polonia și Ungaria, dar din decembrie 1989 a devenit program ul
specific al Uniunii Europene pentru 12 ță ri din Europa Central ă și de Est.
Câteva caracteristici ale finan ță ri prin programul PHARE :
a) finan țarea se bazeaz ă pe programe care justific ă nevoia de finan țare nerambursabil ă;
b) direc ționarea fondurilor se stabile ște prin implicarea institu țiilor și autorit ăț ilor
statului pentru a se identifica priorit ăț ile pe sectoare;
c) finan țarea unor proiecte este par țial ă impunându-se cofinan țarea din resurse interne;
d) asisten ța institu țiilor comunitare asigur ă monitorizarea procesului de accesare a
fondului PHARE și de înf ăptuire a obiectivelor și ac țiunilor convenite;
e) țara noastr ă a beneficiat de finan ță ri în cadrul programului PHARE începând cu anul
1991, sumele primite au evoluat ascendent, priorit ăț ile vizând: dezvoltarea sectorului
economic; înv ăță mântul și cercetarea știin țific ă; infrastructura; administra ția public ă și altele.
Programul PAHRE poate fi accesat pe baza unor proi ecte – programe sectoriale și
secven țiale specifice, dintre care:
– ACCESS, program de construc ție institu țional ă, pentru consolidarea societ ăț ii civile în
ță rile candidate la aderare.
– Armonizarea legisla ției na ționale cu ACQUISUL comunitar și înt ărirea capacit ăț ii de
implementare.
– Dezvoltarea institu țional ă pentru politica de mediu.
– Reforma administra ției publice.
– Reforma în domeniul protec ției copilului.
– Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
– Facilitarea întocmirii proiectelor pentru finan țare din fonduri PHARE.
– Program de reconstruc ție și dezvoltare dup ă dezastre.
– Programul PHARE multina țional de informare și comunicare.
34 Programul pentru Europa: Programul PHARE al Uniunii Europene; Bakker A.F., Institu ții financiare
interna ționale, Bucure ști, 1997; Ghidul solicitantului, MDP, 2001.
336
– Reforma în domeniul s ănătăț ii.
– Programul de restructurare a întreprinderilor și reconversie profesional ă RICOP.
– Alte proiecte program.
F ără a intra în detalii facem câteva preciz ări și anume: proiectele-program sunt
multianuale; finan țarea acestor proiecte are, dup ă caz, caracter investi țional, social – umanitar,
comunitar, – educativ, comunitar-administrativ etc. ; monitorizarea derul ării proiectelor este
realizat ă institu țional pe plan extern și intern.
12.5.2. PROGRAMUL SAPARD
Constituie un program special de preaderare pentru agricultur ă și dezvoltare rural ă
instituit de c ătre Uniune European ă, ținând seama de rolul sectorului agricol, în via ța
economic ă și social politic ă a ță rilor candidate la aderare.
Criteriile de alocare a fondurilor pe ță ri receptoare au fost enun țate de comisia
european ă la 21 iunie 2000, ele fiind:
– popula ția din mediul rural;
– suprafa ța agricol ă;
– produsul intern brut / cap de locuitor, raportat la paritatea puterii de cump ărare;
– situa ția teritorial ă specific ă existent ă în fiecare țar ă candidat ă.
Obiectivele programului SAPARD constau în:
a) rezolvarea problemelor specifice care s ă asigure dezvoltarea rural ă pe termen lung;
b) îmbun ătăț irea standardelor de calitate ale produselor agrico le, ale proceselor de
produc ție și a marketingului acestor produse, pentru apropiere a de standardele practicate
în UE;
c) Sprijinirea implement ării ACQUIS-ului comunitar în sectorul agricol.
Programul vizeaz ă finan țarea unor proiecte în perioada 2000-2006 în urm ătoarele
domenii:
– Îmbun ătăț irea competitivit ăț ii produselor agricole și piscicole, prelucrate (sub
aspectul proceselor de produc ție al calit ăț ii, s ănătăț ii și marketingului produselor agricole
vegetale și animale);
– Îmbun ătăț irea infrastructurii pentru dezvoltare rural ă și agricultur ă;
– Dezvoltarea economic ă a zonelor rurale prin investi ții în exploata ții agricole,
asocierea grupurilor de produc ători agricoli, m ăsuri de diversificare economic ă și de
conservare a mediului natural;
– Dezvoltarea resurselor umane în sectorul agricol:
Condi țiile de finan țare a proiectelor încadrate în programul SAPARD sun t în num ăr de
3 și anume:
1. Crearea și acreditarea agen ției SAPARD în fiecare țar ă candidat ă.
2. Aprobarea de c ătre Comitetul STAR al Uniunii Europene a Planului p entru
Agricultur ă și Dezvoltare Rural ă, pe 7 ani, specific fiec ărei ță ri în parte.
3. Încheierea de c ătre Uniunea European ă cu fiecare țar ă candidat ă, a Acordului
financiar multianual și a Acordului financiar anual, prin care se stabile ște angajamentul
financiar al Uniunii fa ță de țara respectiv ă.
România a îndeplinit cele 3 condi ții impuse pentru implementarea programului
SAPARD, la începutul anului 2001, ceea ce înseamn ă c ă acest program a intrat în faza de
derulare.
Valoarea total ă a asisten ței financiare oferite de Uniunea European ă prin programul
SAPARD celor 10 state candidate la aderare a fost s tabilit ă la suma de 520 milioane EURO,
din care pentru România s-a prev ăzut alocarea sumei de 150 milioane EURO, fapt care o
situeaz ă pe pozi ția a doua dup ă Polonia.
337
Finan țarea proiectelor eligibile prin programul SAPARD ar e loc în regim mixt prin
cofinan țare, cu deosebire în cazul beneficiarilor priva ți, în propor ție de 50%.
Proiectele pot fi eligibile condi ționat de un set de criterii dintre care : plasarea în zone
rurale; contribu ția lor la cre șterea economic ă a zonei, fiabilitatea economic ă și financiar ă,
evaluat ă prin studii de fezabilitate; experien ța profesional ă a beneficiarilor proiectului;
încadrarea proiectelor în standardele na ționale și ale Uniunii Europene; îndeplinirea de c ătre
beneficiarii proiectelor a sarcinilor financiare și fiscale.
12.5.3. PROGRAMUL ISPA
Programul ISPA a fost instituit de Uniunea Europea nă în anul 2000 și se are în vedere
derularea acestuia pân ă la aderarea fiec ărui stat candidat la aderare în UE.
Programul ISPA vizeaz ă acordarea asisten ței financiare în perioada 2000-2006 în 2
domenii și anume:
– mediu, adic ă îndeplinirea condi țiilor impuse de legisla ția comunitar ă de mediu:
– transport , adic ă extinderea re țelelor transeuropene spre Est.
Obiectivele programului ISPA au în vedere:
1. Sprijinirea ță rilor beneficiare în idea alinierii standardelor de mediu la cele ale
Uniunii Europene;
2. Extinderea și conectarea re țelelor de transport proprii cu cele transeuropene;
3. Familiarizarea ță rilor beneficiare cu politicile și procedurile aplicate de Fondurile
Structurale și de Coeziune ale Uniunii Europene.
Comisia European ă a propus o alocare indicativ ă a fondului pe ță ri, pentru perioada
2000-2006, România urmând a primi din bugetul anual de 1040 milioane EURO circa 20-
26% situându-se pe pozi ția a doua dup ă Polonia. Prin programul ISPA vor putea fi finan țate
proiecte de reabilitare și dezvoltare a c ăilor ferate, drumurilor, porturilor, aeroporturilor ,
costurile preg ătirii proiectelor ce urmeaz ă s ă fie finan țate.
Beneficiarii programului ISPA pot fi autorit ăț ile locale și centrale, regiile autonome,
companiile na ționale, în m ăsura în care pot s ă formuleze și s ă sus țineze și s ă sus ținfrastructur ă
și din domeniul mediului corespunz ătoare.
Eligibilitatea proiectelor în programul ISPA depin de de elaborarea în prealabil a
strategiilor corespunz ătoare pentru mediu și pentru transport și de identificare a priorit ăților
sectoriale. Pe de alt ă parte depinde de concordan ța acestor proiecte cu strategiile ISPA
aprobate de c ătre Comisia European ă.
Proiectele, sus ținute de cererile de finan țare se depun de c ătre solicitan ți la ministerele
de resort (transport sau mediu) iar prin intermediu l ministrului de externe se transmit
Comisiei Europene care analizeaz ă și adopt ă proiectele eligibile. Se finan țeaz ă proiecte care
au un buget de 5 milioane EURO, prin programul ISPA asigurându-se cofinan țarea în
propor ție de pân ă la 75% din cererea de finan țare. În finan țarea acestor proiecte au fost atrase
și Banca European ă de Reconstruc ție și Dezvoltare, Banca European ă de Investi ții și alte
institu ții financiare interna ționale.
Prin programul ISPA, în România se deruleaz ă, câteva proiecte din domeniu
transportului și al mediului care se afl ă în proces de realizare și au fost formulate noi cereri de
finan țare.
338 Rata = 1%
Ani FCS FCM FA
1 1,010000 1,000000 1,000000
2 1,020100 2,010000 0,497512
3 1,030301 3,030100 0,330022
4 1,040604 4,060401 0,246281
5 1,051010 5,101005 0,196040
6 1,061520 6,152015 0,162548
7 1,072135 7,213535 0,138628
8 1,082857 8,285671 0,120690
9 1,093685 9,368527 0,106740
10 1,104622 10,462213 0,095582
11 1,115668 11,566835 0,086454
12 1,126825 12,682503 0,078849
13 1,138093 13,809328 0,072415
14 1,149474 14,947421 0,066901
15 1,160969 16,096896 0,062124
16 1,172579 17,257864 0,057945
17 1,184304 18,430443 0,054258
18 1,196147 19,614748 0,050982
19 1,208109 20,810895 0,048052
20 1,220190 22,019004 0,045415
22 1,244716 24,471586 0,040864
24 1,269735 26,973465 0,037073
26 1,295256 29,525631 0,033869
28 1,321291 32,129097 0,031124
30 1,347849 34,784892 0,028748
35 1,416603 41,660276 0,024004
40 1,488864 48,886373 0,020456
45 1,564811 56,481075 0,017705
50 1,644632 64,463182 0,015513
55 1,728525 72,852457 0,013726
60 1,816697 81,669670 0,012244
65 1,909366 90,936649 0,010997
70 2,006763 100,676337 0,009933
75 2,109128 110,912847 0,009016
80 2,216715 121,671522 0,008219
85 2,329790 132,978997 0,007520
90 2,448633 144,863267 0,006903
100 2,704814 170,481383 0,005866
339
Rata = 1%
FDS FDM FRC Ani
0,990099 0,990099 1,010000 1
0,980296 1,970395 0,507512 2
0,970590 2,940985 0,340022 3
0,960980 3,901966 0,256281 4
0,951466 4,853431 0,206040 5
0,942045 5,795476 0,172548 6
0,932718 6,728195 0,148628 7
0,923483 7,651678 0,130690 8
0,914340 8,566018 0,116740 9
0,905287 9,471305 0,105582 10
0,896324 10,367628 0,096454 11
0,887449 11,255077 0,088849 12
0,878663 12,133740 0,082415 13
0,869963 13,003703 0,076901 14
0,861349 13,865053 0,072124 15
0,852821 14,717874 0,067945 16
0,844377 15,562251 0,064258 17
0,836017 16,398269 0,060982 18
0,827740 17,226008 0,058052 19
0,819544 18,045553 0,055415 20
0,803396 19,660379 0,050864 22
0,787566 21,243387 0,047073 24
0,772048 22,795204 0,043869 26
0,756836 24,316443 0,041124 28
0,741923 25,807708 0,038748 30
0,705914 29,408580 0,034004 35
0,671653 32,834686 0,030456 40
0,639055 36,094508 0,027705 45
0,608039 39,196118 0,025513 50
0,578528 42,147192 0,023726 55
0,550450 44,955038 0,022244 60
0,523734 47,626608 0,020997 65
0,498315 50,168514 0,019933 70
0,474129 52,587051 0,019016 75
0,451118 54,888206 0,018219 80
0,429223 57,077676 0,017520 85
0,408391 59,160881 0,016903 90
0,369711 63,028879 0,015866 100
340
Rata = 5%
Ani FCS FCM FA
1 1,050000 1,000000 1,000000
2 1,102500 2,050000 0,487805
3 1,157625 3,152500 0,317209
4 1,215506 4,310125 0,232012
5 1,276282 5,525631 0,180975
6 1,340096 6,801913 0,147017
7 1,407100 8,142008 0,122820
8 1,477455 9,549109 0,104722
9 1,551328 11,026564 0,090690
10 1,628895 12,577893 0,079505
11 1,710339 14,206787 0,070389
12 1,795856 15,917127 0,062825
13 1,885649 17,712983 0,056456
14 1,979932 19,598632 0,051024
15 2,078928 21,578564 0,046342
16 2,182875 23,657492 0,042270
17 2,292018 25,840366 0,038699
18 2,406619 28,132385 0,035546
19 2,526950 30,539004 0,032745
20 2,653298 33,065954 0,030243
22 2,925261 38,505214 0,025971
24 3,225100 44,501999 0,022471
26 3,555673 51,113454 0,019564
28 3,920129 58,402583 0,017123
30 4,321942 66,438848 0,015051
35 5,516015 90,320307 0,011072
40 7,039989 120,799774 0,008278
45 8,985008 159,700156 0,006262
50 11,467400 209,347996 0,004777
55 14,635631 272,712618 0,003667
60 18,679186 353,583718 0,002828
65 23,839901 456,798011 0,002189
70 30,426426 588,528511 0,001699
75 38,832686 756,653718 0,001322
80 49,561441 971,228821 0,001030
85 63,254353 1.245,087069 0,000803
90 80,730365 1.594,607301 0,000627
100 131,501258 2.610,025157 0,000383
341
Rata = 5%
FDS FDM FRC Ani
0,952381 0,952381 1,050000 1
0,907029 1,859410 0,537805 2
0,863838 2,723248 0,367209 3
0,822702 3,545951 0,282012 4
0,783526 4,329477 0,230975 5
0,746215 5,075692 0,197017 6
0,710681 5,786373 0,172820 7
0,676839 6,463213 0,154722 8
0,644609 7,107822 0,140690 9
0,613913 7,721735 0,129505 10
0,584679 8,306414 0,120389 11
0,556837 8,863252 0,112825 12
0,530321 9,393573 0,106456 13
0,505068 9,898641 0,101024 14
0,481017 10,379658 0,096342 15
0,458112 10,837770 0,092270 16
0,436297 11,274066 0,088699 17
0,415521 11,689587 0,085546 18
0,395734 12,085321 0,082745 19
0,376889 12,462210 0,080243 20
0,341850 13,163003 0,075971 22
0,310068 13,798642 0,072471 24
0,281241 14,375185 0,069564 26
0,255094 14,898127 0,067123 28
0,231377 15,372451 0,065051 30
0,181290 16,374194 0,061072 35
0,142046 17,159086 0,058278 40
0,111297 17,774070 0,056262 45
0,087204 18,255925 0,054777 50
0,068326 18,633472 0,053667 55
0,053536 18,929290 0,052828 60
0,041946 19,161070 0,052189 65
0,032866 19,342677 0,051699 70
0,025752 19,484970 0,051322 75
0,020177 19,596460 0,051030 80
0,015809 19,683816 0,050803 85
0,012387 19,752262 0,050627 90
0,007604 19,847910 0,050383 100
342
Rata = 10%
Ani FCS FCM FA
1 1,100000 1,000000 1,000000
2 1,210000 2,100000 0,476190
3 1,331000 3,310000 0,302115
4 1,464100 4,641000 0,215471
5 1,610510 6,105100 0,163797
6 1,771561 7,715610 0,129607
7 1,948717 9,487171 0,105405
8 2,143589 11,435888 0,087444
9 2,357948 13,579477 0,073641
10 2,593742 15,937425 0,062745
11 2,853117 18,531167 0,053963
12 3,138428 21,384284 0,046763
13 3,452271 24,522712 0,040779
14 3,797498 27,974983 0,035746
15 4,177248 31,772482 0,031474
16 4,594973 35,949730 0,027817
17 5,054470 40,544703 0,024664
18 5,559917 45,599173 0,021930
19 6,115909 51,159090 0,019547
20 6,727500 57,274999 0,017460
22 8,140275 71,402749 0,014005
24 9,849733 88,497327 0,011300
26 11,918177 109,181765 0,009159
28 14,420994 134,209936 0,007451
30 17,449402 164,494023 0,006079
35 28,102437 271,024368 0,003690
40 45,259256 442,592556 0,002259
45 72,890484 718,904837 0,001391
50 117,390853 1.163,908529 0,000859
55 189,059142 1.880,591425 0,000532
60 304,481640 3.034,816395 0,000330
65 490,370725 4.893,707253 0,000204
70 789,746957 7.887,469568 0,000127
75 1.271,895371 12.708,953714 0,000079
80 2.048,400215 20.474,002146 0,000049
85 3.298,969030 32.979,690296 0,000030
90 5.313,022612 53.120,226118 0,000019
100 13.780,612340 137.796,123398 0,000007
343
Rata = 10%
FDS FDM FRC Ani
0,909091 0,909091 1,100000 1
0,826446 1,735537 0,576190 2
0,751315 2,486852 0,402115 3
0,683013 3,169865 0,315471 4
0,620921 3,790787 0,263797 5
0,564474 4,355261 0,229607 6
0,513158 4,868419 0,205405 7
0,466507 5,334926 0,187444 8
0,424098 5,759024 0,173641 9
0,385543 6,144567 0,162745 10
0,350494 6,495061 0,153963 11
0,318631 6,813692 0,146763 12
0,289664 7,103356 0,140779 13
0,263331 7,366687 0,135746 14
0,239392 7,606080 0,131474 15
0,217629 7,823709 0,127817 16
0,197845 8,021553 0,124664 17
0,179859 8,201412 0,121930 18
0,163508 8,364920 0,119547 19
0,148644 8,513564 0,117460 20
0,122846 8,771540 0,114005 22
0,101526 8,984744 0,111300 24
0,083905 9,160945 0,109159 26
0,069343 9,306567 0,107451 28
0,057309 9,426914 0,106079 30
0,035584 9,644159 0,103690 35
0,022095 9,779051 0,102259 40
0,013719 9,862808 0,101391 45
0,008519 9,914814 0,100859 50
0,005289 9,947106 0,100532 55
0,003284 9,967157 0,100330 60
0,002039 9,979607 0,100204 65
0,001266 9,987338 0,100127 70
0,000786 9,992138 0,100079 75
0,000488 9,995118 0,100049 80
0,000303 9,996969 0,100030 85
0,000188 9,998118 0,100019 90
0,000073 9,999274 0,100007 100
344
Rata = 15%
Ani FCS FCM FA
1 1,150000 1,000000 1,000000
2 1,322500 2,150000 0,465116
3 1,520875 3,472500 0,287977
4 1,749006 4,993375 0,200265
5 2,011357 6,742381 0,148316
6 2,313061 8,753738 0,114237
7 2,660020 11,066799 0,090360
8 3,059023 13,726819 0,072850
9 3,517876 16,785842 0,059574
10 4,045558 20,303718 0,049252
11 4,652391 24,349276 0,041069
12 5,350250 29,001667 0,034481
13 6,152788 34,351917 0,029110
14 7,075706 40,504705 0,024688
15 8,137062 47,580411 0,021017
16 9,357621 55,717472 0,017948
17 10,761264 65,075093 0,015367
18 12,375454 75,836357 0,013186
19 14,231772 88,211811 0,011336
20 16,366537 102,443583 0,009761
22 21,644746 137,631638 0,007266
24 28,625176 184,167841 0,005430
26 37,856796 245,711970 0,004070
28 50,065612 327,104080 0,003057
30 66,211772 434,745146 0,002300
35 133,175523 881,170156 0,001135
40 267,863546 1.779,090308 0,000562
45 538,769269 3.585,128460 0,000279
50 1.083,657442 7.217,716277 0,000139
55 2.179,622184 14.524,147893 0,000069
60 4.383,998746 29.219,991638 0,000034
65 8.817,787387 58.778,582580 0,000017
70 17.735,720039 118.231,466926 0,000008
75 35.672,867976 237.812,453171 0,000004
80 71.750,879401 478.332,529343 0,000002
85 144.316,646994 962.104,313290 0,000001
90 290.272,325206 1.935.142,168042 0,000001
100 1.174.313,450700 7.828.749,671335 0,000000
345
Rata = 15%
FDS FDM FRC Ani
0,869565 0,869565 1,150000 1
0,756144 1,625709 0,615116 2
0,657516 2,283225 0,437977 3
0,571753 2,854978 0,350265 4
0,497177 3,352155 0,298316 5
0,432328 3,784483 0,264237 6
0,375937 4,160420 0,240360 7
0,326902 4,487322 0,222850 8
0,284262 4,771584 0,209574 9
0,247185 5,018769 0,199252 10
0,214943 5,233712 0,191069 11
0,186907 5,420619 0,184481 12
0,162528 5,583147 0,179110 13
0,141329 5,724476 0,174688 14
0,122894 5,847370 0,171017 15
0,106865 5,954235 0,167948 16
0,092926 6,047161 0,165367 17
0,080805 6,127966 0,163186 18
0,070265 6,198231 0,161336 19
0,061100 6,259331 0,159761 20
0,046201 6,358663 0,157266 22
0,034934 6,433771 0,155430 24
0,026415 6,490564 0,154070 26
0,019974 6,533508 0,153057 28
0,015103 6,565980 0,152300 30
0,007509 6,616607 0,151135 35
0,003733 6,641778 0,150562 40
0,001856 6,654293 0,150279 45
0,000923 6,660515 0,150139 50
0,000459 6,663608 0,150069 55
0,000228 6,665146 0,150034 60
0,000113 6,665911 0,150017 65
0,000056 6,666291 0,150008 70
0,000028 6,666480 0,150004 75
0,000014 6,666574 0,150002 80
0,000007 6,666620 0,150001 85
0,000003 6,666644 0,150001 90
0,000001 6,666661 0,150000 100
346
Rata = 20%
Ani FCS FCM FA
1 1,200000 1,000000 1,000000
2 1,440000 2,200000 0,454545
3 1,728000 3,640000 0,274725
4 2,073600 5,368000 0,186289
5 2,488320 7,441600 0,134380
6 2,985984 9,929920 0,100706
7 3,583181 12,915904 0,077424
8 4,299817 16,499085 0,060609
9 5,159780 20,798902 0,048079
10 6,191736 25,958682 0,038523
11 7,430084 32,150419 0,031104
12 8,916100 39,580502 0,025265
13 10,699321 48,496603 0,020620
14 12,839185 59,195923 0,016893
15 15,407022 72,035108 0,013882
16 18,488426 87,442129 0,011436
17 22,186111 105,930555 0,009440
18 26,623333 128,116666 0,007805
19 31,948000 154,740000 0,006462
20 38,337600 186,688000 0,005357
22 55,206144 271,030719 0,003690
24 79,496847 392,484236 0,002548
26 114,475460 567,377300 0,001762
28 164,844662 819,223312 0,001221
30 237,376314 1.181,881569 0,000846
35 590,668229 2.948,341146 0,000339
40 1.469,771568 7.343,857840 0,000136
45 3.657,261988 18.281,309940 0,000055
50 9.100,438150 45.497,190750 0,000022
55 22.644,802257 113.219,011287 0,000009
60 56.347,514353 281.732,571766 0,000004
65 140.210,646915 701.048,234576 0,000001
70 348.888,956932 1.744.439,784661 0,000001
75 868.147,369314 4.340.731,846568 0,000000
80 2.160.228,462010 10.801.137,310052 0,000000
85 5.375.339,686589 26.876.693,432947 0,000000
90 13.375.565,248934 66.877.821,244672 0,000000
100 82.817.974,522014 414.089.867,610072 0,000000
347
Rata = 20%
FDS FDM FRC Ani
0,833333 0,833333 1,200000 1
0,694444 1,527778 0,654545 2
0,578704 2,106481 0,474725 3
0,482253 2,588735 0,386289 4
0,401878 2,990612 0,334380 5
0,334898 3,325510 0,300706 6
0,279082 3,604592 0,277424 7
0,232568 3,837160 0,260609 8
0,193807 4,030967 0,248079 9
0,161506 4,192472 0,238523 10
0,134588 4,327060 0,231104 11
0,112157 4,439217 0,225265 12
0,093464 4,532681 0,220620 13
0,077887 4,610567 0,216893 14
0,064905 4,675473 0,213882 15
0,054088 4,729561 0,211436 16
0,045073 4,774634 0,209440 17
0,037561 4,812195 0,207805 18
0,031301 4,843496 0,206462 19
0,026084 4,869580 0,205357 20
0,018114 4,909430 0,203690 22
0,012579 4,937104 0,202548 24
0,008735 4,956323 0,201762 26
0,006066 4,969668 0,201221 28
0,004213 4,978936 0,200846 30
0,001693 4,991535 0,200339 35
0,000680 4,996598 0,200136 40
0,000273 4,998633 0,200055 45
0,000110 4,999451 0,200022 50
0,000044 4,999779 0,200009 55
0,000018 4,999911 0,200004 60
0,000007 4,999964 0,200001 65
0,000003 4,999986 0,200001 70
0,000001 4,999994 0,200000 75
0,000000 4,999998 0,200000 80
0,000000 4,999999 0,200000 85
0,000000 5,000000 0,200000 90
0,000000 5,000000 0,200000 100
348
Rata = 25%
Ani FCS FCM FA
1 1,250000 1,000000 1,000000
2 1,562500 2,250000 0,444444
3 1,953125 3,812500 0,262295
4 2,441406 5,765625 0,173442
5 3,051758 8,207031 0,121847
6 3,814697 11,258789 0,088819
7 4,768372 15,073486 0,066342
8 5,960464 19,841858 0,050399
9 7,450581 25,802322 0,038756
10 9,313226 33,252903 0,030073
11 11,641532 42,566129 0,023493
12 14,551915 54,207661 0,018448
13 18,189894 68,759576 0,014543
14 22,737368 86,949470 0,011501
15 28,421709 109,686838 0,009117
16 35,527137 138,108547 0,007241
17 44,408921 173,635684 0,005759
18 55,511151 218,044605 0,004586
19 69,388939 273,555756 0,003656
20 86,736174 342,944695 0,002916
22 135,525272 538,101086 0,001858
24 211,758237 843,032947 0,001186
26 330,872245 1.319,488980 0,000758
28 516,987883 2.063,951531 0,000485
30 807,793567 3.227,174268 0,000310
35 2.465,190329 9.856,761315 0,000101
40 7.523,163845 30.088,655381 0,000033
45 22.958,874039 91.831,496158 0,000011
50 70.064,923216 280.255,692865 0,000004
55 213.821,176807 855.280,707230 0,000001
60 652.530,446800 2.610.117,787199 0,000000
65 1.991.364,888916 7.965.455,555662 0,000000
70 6.077.163,357286 24.308.649,429145 0,000000
75 18.546.030,753437 74.184.119,013748 0,000000
80 56.597.994,242667 226.391.972,970668 0,000000
85 172.723.371,101889 690.893.480,407556 0,000000
90 527.109.897,161526 2.108.439.584,646110 0,000000
100 4.909.093.465,297730 19.636.373.857,190900 0,000000
349
Rata = 25%
FDS FDM FRC Ani
0,800000 0,800000 1,250000 1
0,640000 1,440000 0,694444 2
0,512000 1,952000 0,512295 3
0,409600 2,361600 0,423442 4
0,327680 2,689280 0,371847 5
0,262144 2,951424 0,338819 6
0,209715 3,161139 0,316342 7
0,167772 3,328911 0,300399 8
0,134218 3,463129 0,288756 9
0,107374 3,570503 0,280073 10
0,085899 3,656403 0,273493 11
0,068719 3,725122 0,268448 12
0,054976 3,780098 0,264543 13
0,043980 3,824078 0,261501 14
0,035184 3,859263 0,259117 15
0,028147 3,887410 0,257241 16
0,022518 3,909928 0,255759 17
0,018014 3,927942 0,254586 18
0,014412 3,942354 0,253656 19
0,011529 3,953883 0,252916 20
0,007379 3,970485 0,251858 22
0,004722 3,981111 0,251186 24
0,003022 3,987911 0,250758 26
0,001934 3,992263 0,250485 28
0,001238 3,995048 0,250310 30
0,000406 3,998377 0,250101 35
0,000133 3,999468 0,250033 40
0,000044 3,999826 0,250011 45
0,000014 3,999943 0,250004 50
0,000005 3,999981 0,250001 55
0,000002 3,999994 0,250000 60
0,000001 3,999998 0,250000 65
0,000000 3,999999 0,250000 70
0,000000 4,000000 0,250000 75
0,000000 4,000000 0,250000 80
0,000000 4,000000 0,250000 85
0,000000 4,000000 0,250000 90
0,000000 4,000000 0,250000 100
350
Rata = 30%
Ani FCS FCM FA
1 1,300000 1,000000 1,000000
2 1,690000 2,300000 0,434783
3 2,197000 3,990000 0,250627
4 2,856100 6,187000 0,161629
5 3,712930 9,043100 0,110582
6 4,826809 12,756030 0,078394
7 6,274852 17,582839 0,056874
8 8,157307 23,857691 0,041915
9 10,604499 32,014998 0,031235
10 13,785849 42,619497 0,023463
11 17,921604 56,405346 0,017729
12 23,298085 74,326950 0,013454
13 30,287511 97,625036 0,010243
14 39,373764 127,912546 0,007818
15 51,185893 167,286310 0,005978
16 66,541661 218,472203 0,004577
17 86,504159 285,013864 0,003509
18 112,455407 371,518023 0,002692
19 146,192029 483,973430 0,002066
20 190,049638 630,165459 0,001587
22 321,183888 1.067,279626 0,000937
24 542,800770 1.806,002568 0,000554
26 917,333302 3.054,444340 0,000327
28 1.550,293280 5.164,310934 0,000194
30 2.619,995644 8.729,985479 0,000115
35 9.727,860425 32.422,868084 0,000031
40 36.118,864808 120.392,882695 0,000008
45 134.106,816713 447.019,389044 0,000002
50 497.929,222979 1.659.760,743264 0,000001
55 1.848.776,349876 6.162.584,499586 0,000000
60 6.864.377,172745 22.881.253,909149 0,000000
65 25.486.951,935999 84.956.503,119997 0,000000
70 94.631.268,451729 315.437.558,172430 0,000000
75 351.359.275,572478 1.171.197.581,908260 0,000000
80 1.304.572.395,051320 4.348.574.646,837730 0,000000
85 4.843.785.982,757900 16.145.953.272,526300 0,000000
90 17.984.638.288,961300 59.948.794.293,204300 0,000000
100 247.933.511.096,598000 826.445.036.985,328000 0,000000
351
Rata = 30%
FDS FDM FRC Ani
0,769231 0,769231 1,300000 1
0,591716 1,360947 0,734783 2
0,455166 1,816113 0,550627 3
0,350128 2,166241 0,461629 4
0,269329 2,435570 0,410582 5
0,207176 2,642746 0,378394 6
0,159366 2,802112 0,356874 7
0,122589 2,924702 0,341915 8
0,094300 3,019001 0,331235 9
0,072538 3,091539 0,323463 10
0,055799 3,147338 0,317729 11
0,042922 3,190260 0,313454 12
0,033017 3,223277 0,310243 13
0,025398 3,248675 0,307818 14
0,019537 3,268211 0,305978 15
0,015028 3,283239 0,304577 16
0,011560 3,294800 0,303509 17
0,008892 3,303692 0,302692 18
0,006840 3,310532 0,302066 19
0,005262 3,315794 0,301587 20
0,003113 3,322955 0,300937 22
0,001842 3,327192 0,300554 24
0,001090 3,329700 0,300327 26
0,000645 3,331183 0,300194 28
0,000382 3,332061 0,300115 30
0,000103 3,332991 0,300031 35
0,000028 3,333241 0,300008 40
0,000007 3,333308 0,300002 45
0,000002 3,333327 0,300001 50
0,000001 3,333332 0,300000 55
0,000000 3,333333 0,300000 60
0,000000 3,333333 0,300000 65
0,000000 3,333333 0,300000 70
0,000000 3,333333 0,300000 75
0,000000 3,333333 0,300000 80
0,000000 3,333333 0,300000 85
0,000000 3,333333 0,300000 90
0,000000 3,333333 0,300000 100
352
Rata = 40%
Ani FCS FCM FA
1 1,400000 1,000000 1,000000
2 1,960000 2,400000 0,416667
3 2,744000 4,360000 0,229358
4 3,841600 7,104000 0,140766
5 5,378240 10,945600 0,091361
6 7,529536 16,323840 0,061260
7 10,541350 23,853376 0,041923
8 14,757891 34,394726 0,029074
9 20,661047 49,152617 0,020345
10 28,925465 69,813664 0,014324
11 40,495652 98,739129 0,010128
12 56,693912 139,234781 0,007182
13 79,371477 195,928693 0,005104
14 111,120068 275,300171 0,003632
15 155,568096 386,420239 0,002588
16 217,795334 541,988334 0,001845
17 304,913467 759,783668 0,001316
18 426,878854 1.064,697136 0,000939
19 597,630396 1.491,575990 0,000670
20 836,682554 2.089,206386 0,000479
22 1.639,897806 4.097,244516 0,000244
24 3.214,199700 8.032,999251 0,000124
26 6.299,831413 15.747,078532 0,000064
28 12.347,669569 30.866,673923 0,000032
30 24.201,432355 60.501,080889 0,000017
35 130.161,111552 325.400,278879 0,000003
40 700.037,696591 1.750.091,741478 0,000001
45 3.764.970,741314 9.412.424,353285 0,000000
50 20.248.916,239764 50.622.288,099411 0,000000
55 108.903.531,277350 272.258.825,693375 0,000000
60 585.709.328,057094 1.464.273.317,642740 0,000000
65 3.150.085.336,529780 7.875.213.338,824460 0,000000
70 16.941.914.960,337900 42.354.787.398,344900 0,000000
75 91.117.684.716,287900 227.794.211.788,220000 0,000000
80 490.052.776.648,528000 1.225.131.941.618,820000 0,000000
85 2.635.621.445.482,180 6.589.053.613.702,950 0,000000
90 14.175.004.682.950,100 35.437.511.707.372,700 0,000000
100 410.018.608.884.990,000 1.025.046.522.212.470,000 0,000000
353
Rata = 40%
FDS FDM FRC Ani
0,714286 0,714286 1,400000 1
0,510204 1,224490 0,816667 2
0,364431 1,588921 0,629358 3
0,260308 1,849229 0,540766 4
0,185934 2,035164 0,491361 5
0,132810 2,167974 0,461260 6
0,094865 2,262839 0,441923 7
0,067760 2,330599 0,429074 8
0,048400 2,378999 0,420345 9
0,034572 2,413571 0,414324 10
0,024694 2,438265 0,410128 11
0,017639 2,455904 0,407182 12
0,012599 2,468503 0,405104 13
0,008999 2,477502 0,403632 14
0,006428 2,483930 0,402588 15
0,004591 2,488521 0,401845 16
0,003280 2,491801 0,401316 17
0,002343 2,494144 0,400939 18
0,001673 2,495817 0,400670 19
0,001195 2,497012 0,400479 20
0,000610 2,498476 0,400244 22
0,000311 2,499222 0,400124 24
0,000159 2,499603 0,400064 26
0,000081 2,499798 0,400032 28
0,000041 2,499897 0,400017 30
0,000008 2,499981 0,400003 35
0,000001 2,499996 0,400001 40
0,000000 2,499999 0,400000 45
0,000000 2,500000 0,400000 50
0,000000 2,500000 0,400000 55
0,000000 2,500000 0,400000 60
0,000000 2,500000 0,400000 65
0,000000 2,500000 0,400000 70
0,000000 2,500000 0,400000 75
0,000000 2,500000 0,400000 80
0,000000 2,500000 0,400000 85
0,000000 2,500000 0,400000 90
0,000000 2,500000 0,400000 100
354
Rata = 50%
Ani FCS FCM FA
1 1,500000 1,000000 1,000000
2 2,250000 2,500000 0,400000
3 3,375000 4,750000 0,210526
4 5,062500 8,125000 0,123077
5 7,593750 13,187500 0,075829
6 11,390625 20,781250 0,048120
7 17,085938 32,171875 0,031083
8 25,628906 49,257813 0,020301
9 38,443359 74,886719 0,013354
10 57,665039 113,330078 0,008824
11 86,497559 170,995117 0,005848
12 129,746338 257,492676 0,003884
13 194,619507 387,239014 0,002582
14 291,929260 581,858521 0,001719
15 437,893890 873,787781 0,001144
16 656,840836 1.311,681671 0,000762
17 985,261253 1.968,522507 0,000508
18 1.477,891880 2.953,783760 0,000339
19 2.216,837820 4.431,675640 0,000226
20 3.325,256730 6.648,513460 0,000150
22 7.481,827643 14.961,655285 0,000067
24 16.834,112196 33.666,224392 0,000030
26 37.876,752441 75.751,504882 0,000013
28 85.222,692992 170.443,385985 0,000006
30 191.751,059233 383.500,118466 0,000003
35 1.456.109,606050 2.912.217,212099 0,000000
40 11.057.332,320940 22.114.662,641880 0,000000
45 83.966.617,312138 167.933.232,624276 0,000000
50 637.621.500,214050 1.275.242.998,428100 0,000000
55 4.841.938.267,250440 9.683.876.532,500880 0,000000
60 36.768.468.716,933 73.536.937.431,866 0,000000
65 279.210.559.319,210 558.421.118.636,420 0,000000
70 2.120.255.184.830,250 4.240.510.369.658,500 0,000000
75 16.100.687.809.804,700 32.201.375.619.607,400 0,000000
80 122.264.598.055.705,000 244.529.196.111.407,000 0,000000
85 928.446.791.485.507 1.856.893.582.971.010 0,000000
90 7.050.392.822.843.070 14.100.785.645.686.100 0,000000
100 406.561.177.535.215.000 813.122.355.070.431.000 0,000000
355
Rata = 40%
FDS FDM FRC Ani
0,666667 0,666667 1,500000 1
0,444444 1,111111 0,900000 2
0,296296 1,407407 0,710526 3
0,197531 1,604938 0,623077 4
0,131687 1,736626 0,575829 5
0,087791 1,824417 0,548120 6
0,058528 1,882945 0,531083 7
0,039018 1,921963 0,520301 8
0,026012 1,947975 0,513354 9
0,017342 1,965317 0,508824 10
0,011561 1,976878 0,505848 11
0,007707 1,984585 0,503884 12
0,005138 1,989724 0,502582 13
0,003425 1,993149 0,501719 14
0,002284 1,995433 0,501144 15
0,001522 1,996955 0,500762 16
0,001015 1,997970 0,500508 17
0,000677 1,998647 0,500339 18
0,000451 1,999098 0,500226 19
0,000301 1,999399 0,500150 20
0,000134 1,999733 0,500067 22
0,000059 1,999881 0,500030 24
0,000026 1,999947 0,500013 26
0,000012 1,999977 0,500006 28
0,000005 1,999990 0,500003 30
0,000001 1,999999 0,500000 35
0,000000 2,000000 0,500000 40
0,000000 2,000000 0,500000 45
0,000000 2,000000 0,500000 50
0,000000 2,000000 0,500000 55
0,000000 2,000000 0,500000 60
0,000000 2,000000 0,500000 65
0,000000 2,000000 0,500000 70
0,000000 2,000000 0,500000 75
0,000000 2,000000 0,500000 80
0,000000 2,000000 0,500000 85
0,000000 2,000000 0,500000 90
0,000000 2,000000 0,500000 100
356
Rata = 60%
Ani FCS FCM FA
1 1,600000 1,000000 1,000000
2 2,560000 2,600000 0,384615
3 4,096000 5,160000 0,193798
4 6,553600 9,256000 0,108038
5 10,485760 15,809600 0,063253
6 16,777216 26,295360 0,038030
7 26,843546 43,072576 0,023217
8 42,949673 69,916122 0,014303
9 68,719477 112,865795 0,008860
10 109,951163 181,585271 0,005507
11 175,921860 291,536434 0,003430
12 281,474977 467,458295 0,002139
13 450,359963 748,933271 0,001335
14 720,575940 1.199,293234 0,000834
15 1.152,921505 1.919,869174 0,000521
16 1.844,674407 3.072,790679 0,000325
17 2.951,479052 4.917,465086 0,000203
18 4.722,366483 7.868,944138 0,000127
19 7.555,786373 12.591,310621 0,000079
20 12.089,258196 20.147,096994 0,000050
22 30.948,500982 51.579,168304 0,000019
24 79.228,162514 132.045,270857 0,000008
26 202.824,096037 338.038,493394 0,000003
28 519.229,685853 865.381,143089 0,000001
30 1.329.227,995785 2.215.378,326308 0,000000
35 13.937.965,749082 23.229.941,248470 0,000000
40 146.150.163,733091 243.583.604,555152 0,000000
45 1.532.495.540,865900 2.554.159.233,109830 0,000000
50 16.069.380.442,590000 26.782.300.735,983300 0,000000
55 168.499.666.669,693000 280.832.777.781,154000 0,000000
60 1.766.847.064.778,400 2.944.745.107.962,330 0,000000
65 18.526.734.277.970,700 30.877.890.463.282,900 0,000000
70 194.266.889.222.574,000 323.778.148.704.289,000 0,000000
75 2.037.035.976.334.500,000 3.395.059.960.557.500,000 0,000000
80 21.359.870.359.209.300,000 35.599.783.932.015.500,000 0,000000
85 223.974.474.217.782.000 373.290.790.362.971.000 0,000000
90 2.348.542.582.773.860.000 3.914.237.637.956.430.000 0,000000
100 258.224.987.808.694.000.000 430.374.979.681.156.000.000 0,000000
357
Rata = 60%
FDS FDM FRC Ani
0,625000 0,625000 1,600000 1
0,390625 1,015625 0,984615 2
0,244141 1,259766 0,793798 3
0,152588 1,412354 0,708038 4
0,095367 1,507721 0,663253 5
0,059605 1,567326 0,638030 6
0,037253 1,604578 0,623217 7
0,023283 1,627862 0,614303 8
0,014552 1,642413 0,608860 9
0,009095 1,651508 0,605507 10
0,005684 1,657193 0,603430 11
0,003553 1,660745 0,602139 12
0,002220 1,662966 0,601335 13
0,001388 1,664354 0,600834 14
0,000867 1,665221 0,600521 15
0,000542 1,665763 0,600325 16
0,000339 1,666102 0,600203 17
0,000212 1,666314 0,600127 18
0,000132 1,666446 0,600079 19
0,000083 1,666529 0,600050 20
0,000032 1,666613 0,600019 22
0,000013 1,666646 0,600008 24
0,000005 1,666658 0,600003 26
0,000002 1,666663 0,600001 28
0,000001 1,666665 0,600000 30
0,000000 1,666667 0,600000 35
0,000000 1,666667 0,600000 40
0,000000 1,666667 0,600000 45
0,000000 1,666667 0,600000 50
0,000000 1,666667 0,600000 55
0,000000 1,666667 0,600000 60
0,000000 1,666667 0,600000 65
0,000000 1,666667 0,600000 70
0,000000 1,666667 0,600000 75
0,000000 1,666667 0,600000 80
0,000000 1,666667 0,600000 85
0,000000 1,666667 0,600000 90
0,000000 1,666667 0,600000 100
358
Rata = 70%
Ani FCS FCM FA
1 1,700000 1,000000 1,000000
2 2,890000 2,700000 0,370370
3 4,913000 5,590000 0,178891
4 8,352100 10,503000 0,095211
5 14,198570 18,855100 0,053036
6 24,137569 33,053670 0,030254
7 41,033867 57,191239 0,017485
8 69,757574 98,225106 0,010181
9 118,587876 167,982681 0,005953
10 201,599390 286,570557 0,003490
11 342,718963 488,169947 0,002048
12 582,622237 830,888910 0,001204
13 990,457803 1.413,511148 0,000707
14 1.683,778266 2.403,968951 0,000416
15 2.862,423052 4.087,747216 0,000245
16 4.866,119188 6.950,170268 0,000144
17 8.272,402619 11.816,289456 0,000085
18 14.063,084452 20.088,692074 0,000050
19 23.907,243569 34.151,776526 0,000029
20 40.642,314066 58.059,020095 0,000017
22 117.456,287652 167.793,268074 0,000006
24 339.448,671315 484.925,244735 0,000002
26 981.006,660099 1.401.436,657285 0,000001
28 2.835.109,247687 4.050.154,639553 0,000000
30 8.193.465,725815 11.704.949,608307 0,000000
35 116.335.496,650582 166.193.565,215117 0,000000
40 1.651.797.692,678050 2.359.710.988,111500 0,000000
45 23.453.165.165,327700 33.504.521.663,325400 0,000000
50 333.001.407.321,468000 475.716.296.172,096000 0,000000
55 4.728.143.791.952,370000 6.754.491.131.359,100000 0,000000
60 67.132.880.600.101,100 95.904.115.143.000,200 0,000000
65 953.190.904.502.177,000 1.361.701.292.145.970,000 0,000000
70 13.533.947.780.937.500,000 19.334.211.115.625.000,000 0,000000
75 192.162.704.943.985.000,000 274.518.149.919.979.000,000 0,000000
80 2.728.435.617.536.520.000,000 3.897.765.167.909.320.000,000 0,000000
85 38.739.884.106.085.500.000 55.342.691.580.122.200.000 0,000000
90 550.050.956.272.143.000.000 785.787.080.388.776.000.000 0,000000
100 110.889.937.278.078.000.000.000 158.414.196.111.540.000.000.000 0,000000
359
Rata = 70%
FDS FDM FRC Ani
0,588235 0,588235 1,700000 1
0,346021 0,934256 1,070370 2
0,203542 1,137798 0,878891 3
0,119730 1,257528 0,795211 4
0,070430 1,327958 0,753036 5
0,041429 1,369387 0,730254 6
0,024370 1,393757 0,717485 7
0,014335 1,408092 0,710181 8
0,008433 1,416525 0,705953 9
0,004960 1,421485 0,703490 10
0,002918 1,424403 0,702048 11
0,001716 1,426119 0,701204 12
0,001010 1,427129 0,700707 13
0,000594 1,427723 0,700416 14
0,000349 1,428072 0,700245 15
0,000206 1,428278 0,700144 16
0,000121 1,428399 0,700085 17
0,000071 1,428470 0,700050 18
0,000042 1,428512 0,700029 19
0,000025 1,428536 0,700017 20
0,000009 1,428559 0,700006 22
0,000003 1,428567 0,700002 24
0,000001 1,428570 0,700001 26
0,000000 1,428571 0,700000 28
0,000000 1,428571 0,700000 30
0,000000 1,428571 0,700000 35
0,000000 1,428571 0,700000 40
0,000000 1,428571 0,700000 45
0,000000 1,428571 0,700000 50
0,000000 1,428571 0,700000 55
0,000000 1,428571 0,700000 60
0,000000 1,428571 0,700000 65
0,000000 1,428571 0,700000 70
0,000000 1,428571 0,700000 75
0,000000 1,428571 0,700000 80
0,000000 1,428571 0,700000 85
0,000000 1,428571 0,700000 90
0,000000 1,428571 0,700000 100
360
Rata = 80%
Ani FCS FCM FA
1 1,800000 1,000000 1,000000
2 3,240000 2,800000 0,357143
3 5,832000 6,040000 0,165563
4 10,497600 11,872000 0,084232
5 18,895680 22,369600 0,044704
6 34,012224 41,265280 0,024233
7 61,222003 75,277504 0,013284
8 110,199606 136,499507 0,007326
9 198,359290 246,699113 0,004054
10 357,046723 445,058403 0,002247
11 642,684101 802,105126 0,001247
12 1.156,831381 1.444,789227 0,000692
13 2.082,296487 2.601,620608 0,000384
14 3.748,133676 4.683,917095 0,000213
15 6.746,640616 8.432,050771 0,000119
16 12.143,953110 15.178,691387 0,000066
17 21.859,115597 27.322,644497 0,000037
18 39.346,408075 49.181,760094 0,000020
19 70.823,534536 88.528,168169 0,000011
20 127.482,362164 159.351,702705 0,000006
22 413.042,853411 516.302,316764 0,000002
24 1.338.258,845052 1.672.822,306316 0,000001
26 4.335.958,657970 5.419.947,072462 0,000000
28 14.048.506,051822 17.560.631,314778 0,000000
30 45.517.159,607903 56.896.448,259879 0,000000
35 860.077.682,459868 1.075.097.101,824840 0,000000
40 16.251.752.662,903300 20.314.690.827,379100 0,000000
45 307.087.917.757,369000 383.859.897.195,461000 0,000000
50 5.802.635.025.809,550000 7.253.293.782.260,690000 0,000000
55 109.644.734.604.489,000000 137.055.918.255.610,000000 0,000000
60 2.071.811.818.771.350,000 2.589.764.773.464.190,000 0,000000
65 39.148.293.147.721.500,000 48.935.366.434.651.900,000 0,000000
70 739.733.619.865.538.000,000 924.667.024.831.923.000,000 0,000000
75 13.977.769.766.220.900.000,000 17.472.212.207.776.100.000,000 0,000000
80 264.119.464.616.184.000.000,000 330.149.330.770.230.000.000,000 0,000000
85 4.990.716.885.158.740.000.000 6.238.396.106.448.430.000.000 0,000000
90 94.302.989.232.556.300.000.000 117.878.736.540.695.000.000.000 0,000000
100 33.670.573.242.751.900.000.000.00
0 42.088.216.553.439.800.000.000.00
0 0,000000
361
Rata = 80%
FDS FDM FRC Ani
0,555556 0,555556 1,800000 1
0,308642 0,864198 1,157143 2
0,171468 1,035665 0,965563 3
0,095260 1,130925 0,884232 4
0,052922 1,183847 0,844704 5
0,029401 1,213249 0,824233 6
0,016334 1,229583 0,813284 7
0,009074 1,238657 0,807326 8
0,005041 1,243698 0,804054 9
0,002801 1,246499 0,802247 10
0,001556 1,248055 0,801247 11
0,000864 1,248919 0,800692 12
0,000480 1,249400 0,800384 13
0,000267 1,249667 0,800213 14
0,000148 1,249815 0,800119 15
0,000082 1,249897 0,800066 16
0,000046 1,249943 0,800037 17
0,000025 1,249968 0,800020 18
0,000014 1,249982 0,800011 19
0,000008 1,249990 0,800006 20
0,000002 1,249997 0,800002 22
0,000001 1,249999 0,800001 24
0,000000 1,250000 0,800000 26
0,000000 1,250000 0,800000 28
0,000000 1,250000 0,800000 30
0,000000 1,250000 0,800000 35
0,000000 1,250000 0,800000 40
0,000000 1,250000 0,800000 45
0,000000 1,250000 0,800000 50
0,000000 1,250000 0,800000 55
0,000000 1,250000 0,800000 60
0,000000 1,250000 0,800000 65
0,000000 1,250000 0,800000 70
0,000000 1,250000 0,800000 75
0,000000 1,250000 0,800000 80
0,000000 1,250000 0,800000 85
0,000000 1,250000 0,800000 90
0,000000 1,250000 0,800000 100
362
Rata = 90%
Ani FCS FCM FA
1 1,900000 1,000000 1,000000
2 3,610000 2,900000 0,344828
3 6,859000 6,510000 0,153610
4 13,032100 13,369000 0,074800
5 24,760990 26,401100 0,037877
6 47,045881 51,162090 0,019546
7 89,387174 98,207971 0,010182
8 169,835630 187,595145 0,005331
9 322,687698 357,430775 0,002798
10 613,106626 680,118473 0,001470
11 1.164,902589 1.293,225099 0,000773
12 2.213,314919 2.458,127688 0,000407
13 4.205,298346 4.671,442607 0,000214
14 7.990,066858 8.876,740953 0,000113
15 15.181,127030 16.866,807811 0,000059
16 28.844,141357 32.047,934841 0,000031
17 54.803,868578 60.892,076198 0,000016
18 104.127,350298 115.695,944775 0,000009
19 197.841,965566 219.823,295073 0,000005
20 375.899,734575 417.665,260639 0,000002
22 1.356.998,041817 1.507.774,490908 0,000001
24 4.898.762,930961 5.443.068,812179 0,000000
26 17.684.534,180769 19.649.481,311965 0,000000
28 63.841.168,392575 70.934.630,436194 0,000000
30 230.466.617,897195 256.074.018,774661 0,000000
35 5.706.581.621,086270 6.340.646.244,540300 0,000000
40 141.300.610.453,901000 157.000.678.281,001000 0,000000
45 3.498.743.002.442,940000 3.887.492.224.935,480000 0,000000
50 86.632.340.496.059,500000 96.258.156.106.731,700000 0,000000
55 2.145.102.516.699.520,000000 2.383.447.240.777.250,000000 0,000000
60 53.114.861.964.971.800,000 59.016.513.294.413.100,000 0,000000
65 1.315.176.565.966.050.000,000 1.461.307.295.517.830.000,000 0,000000
70 32.565.073.798.119.600.000,000 36.183.415.331.244.000.000,000 0,000000
75 806.343.466.664.501.000.000,000 895.937.185.182.779.000.000,000 0,000000
80 19.965.862.514.645.100.000.000,000 22.184.291.682.938.900.000.000,000 0,000000
85 494.374.522.066.501.000.000.000 549.305.024.518.334.000.000.000 0,000000
90 12.241.202.597.143.400.000.000.000 13.601.336.219.048.200.000.000.000 0,000000
100 7.505.162.419.825.190.000.000.000.000 8.339.069.355.361.320.000.000.000.000 0,000000
363
Rata = 90%
Ani FCS FCM FA
1 1,900000 1,000000 1,000000
2 3,610000 2,900000 0,344828
3 6,859000 6,510000 0,153610
4 13,032100 13,369000 0,074800
5 24,760990 26,401100 0,037877
6 47,045881 51,162090 0,019546
7 89,387174 98,207971 0,010182
8 169,835630 187,595145 0,005331
9 322,687698 357,430775 0,002798
10 613,106626 680,118473 0,001470
11 1.164,902589 1.293,225099 0,000773
12 2.213,314919 2.458,127688 0,000407
13 4.205,298346 4.671,442607 0,000214
14 7.990,066858 8.876,740953 0,000113
15 15.181,127030 16.866,807811 0,000059
16 28.844,141357 32.047,934841 0,000031
17 54.803,868578 60.892,076198 0,000016
18 104.127,350298 115.695,944775 0,000009
19 197.841,965566 219.823,295073 0,000005
20 375.899,734575 417.665,260639 0,000002
22 1.356.998,041817 1.507.774,490908 0,000001
24 4.898.762,930961 5.443.068,812179 0,000000
26 17.684.534,180769 19.649.481,311965 0,000000
28 63.841.168,392575 70.934.630,436194 0,000000
30 230.466.617,897195 256.074.018,774661 0,000000
35 5.706.581.621,086270 6.340.646.244,540300 0,000000
40 141.300.610.453,901000 157.000.678.281,001000 0,000000
45 3.498.743.002.442,940000 3.887.492.224.935,480000 0,000000
50 86.632.340.496.059,500000 96.258.156.106.731,700000 0,000000
55 2.145.102.516.699.520,000000 2.383.447.240.777.250,000000 0,000000
60 53.114.861.964.971.800,000 59.016.513.294.413.100,000 0,000000
65 1.315.176.565.966.050.000,000 1.461.307.295.517.830.000,000 0,000000
70 32.565.073.798.119.600.000,000 36.183.415.331.244.000.000,000 0,000000
75 806.343.466.664.501.000.000,000 895.937.185.182.779.000.000,000 0,000000
80 19.965.862.514.645.100.000.000,000 22.184.291.682.938.900.000.000,000 0,000000
85 494.374.522.066.501.000.000.000 549.305.024.518.334.000.000.000 0,000000
90 12.241.202.597.143.400.000.000.000 13.601.336.219.048.200.000.000.000 0,000000
100 7.505.162.419.825.190.000.000.000.000 8.339.069.355.361.320.000.000.000.000 0,000000
364
Rata = 100%
Ani FCS FCM FA
1 2,000000 1,000000 1,000000
2 4,000000 3,000000 0,333333
3 8,000000 7,000000 0,142857
4 16,000000 15,000000 0,066667
5 32,000000 31,000000 0,032258
6 64,000000 63,000000 0,015873
7 128,000000 127,000000 0,007874
8 256,000000 255,000000 0,003922
9 512,000000 511,000000 0,001957
10 1.024,000000 1.023,000000 0,000978
11 2.048,000000 2.047,000000 0,000489
12 4.096,000000 4.095,000000 0,000244
13 8.192,000000 8.191,000000 0,000122
14 16.384,000000 16.383,000000 0,000061
15 32.768,000000 32.767,000000 0,000031
16 65.536,000000 65.535,000000 0,000015
17 131.072,000000 131.071,000000 0,000008
18 262.144,000000 262.143,000000 0,000004
19 524.288,000000 524.287,000000 0,000002
20 1.048.576,000000 1.048.575,000000 0,000001
22 4.194.304,000000 4.194.303,000000 0,000000
24 16.777.216,000000 16.777.215,000000 0,000000
26 67.108.864,000000 67.108.863,000000 0,000000
28 268.435.456,000000 268.435.455,000000 0,000000
30 1.073.741.824,000000 1.073.741.823,000000 0,000000
35 34.359.738.368,000000 34.359.738.367,000000 0,000000
40 1.099.511.627.776,000000 1.099.511.627.775,000000 0,000000
45 35.184.372.088.832,000000 35.184.372.088.831,000000 0,000000
50 1.125.899.906.842.620,000000 1.125.899.906.842.620,000000 0,000000
55 36.028.797.018.964.000,000000 36.028.797.018.964.000,000000 0,000000
60 1.152.921.504.606.850.000,000 1.152.921.504.606.850.000,000 0,000000
65 36.893.488.147.419.100.000,000 36.893.488.147.419.100.000,000 0,000000
70 1.180.591.620.717.410.000.000,000 1.180.591.620.717.410.000.000,000 0,000000
75 37.778.931.862.957.200.000.000,000 37.778.931.862.957.200.000.000,000 0,000000
80 1.208.925.819.614.630.000.000.000,000 1.208.925.819.614.630.000.000.000,000 0,000000
85 38.685.626.227.668.100.000.000.000 38.685.626.227.668.100.000.000.000 0,000000
90 1.237.940.039.285.380.000.000.000.000 1.237.940.039.285.380.000.000.000.000 0,000000
100 1.267.650.600.228.230.000.000.000.000.000 1.267.650.600.228.230.000.000.000.000.000 0,000000
365
Rata = 100%
FDS FDM FRC Ani
0,500000 0,500000 2,000000 1
0,250000 0,750000 1,333333 2
0,125000 0,875000 1,142857 3
0,062500 0,937500 1,066667 4
0,031250 0,968750 1,032258 5
0,015625 0,984375 1,015873 6
0,007813 0,992188 1,007874 7
0,003906 0,996094 1,003922 8
0,001953 0,998047 1,001957 9
0,000977 0,999023 1,000978 10
0,000488 0,999512 1,000489 11
0,000244 0,999756 1,000244 12
0,000122 0,999878 1,000122 13
0,000061 0,999939 1,000061 14
0,000031 0,999969 1,000031 15
0,000015 0,999985 1,000015 16
0,000008 0,999992 1,000008 17
0,000004 0,999996 1,000004 18
0,000002 0,999998 1,000002 19
0,000001 0,999999 1,000001 20
0,000000 1,000000 1,000000 22
0,000000 1,000000 1,000000 24
0,000000 1,000000 1,000000 26
0,000000 1,000000 1,000000 28
0,000000 1,000000 1,000000 30
0,000000 1,000000 1,000000 35
0,000000 1,000000 1,000000 40
0,000000 1,000000 1,000000 45
0,000000 1,000000 1,000000 50
0,000000 1,000000 1,000000 55
0,000000 1,000000 1,000000 60
0,000000 1,000000 1,000000 65
0,000000 1,000000 1,000000 70
0,000000 1,000000 1,000000 75
0,000000 1,000000 1,000000 80
0,000000 1,000000 1,000000 85
0,000000 1,000000 1,000000 90
0,000000 1,000000 1,000000 100
139 SOLICITANTUL DEPUNE
5. – Sec
țiuni
– cote de nivel, – cote de în
ălțime,
– rela ții cu cl ădiri alipite.
6. – Planul învelitorii – cote
și pante,
– racord cu cl ădiri alipite,
7. – Toate fa țadele
pentru construc țiile propuse,
– pentru construc țiile învecinate,
– indicarea materialelor și culorilor,
– nivelul terenului. 8. – Desf
ăș ur ări
– încadrare în frontul arhitectural 9. –
Proiect de organizare a execut ării
lucr ărilor
– pe plan șe separate, în cazul unor
construc ții de complexitate deosebit ă,
– pe planul de situa ție, în cazul unor
construc ții de mai mic ă amploare,
10. – Verificarea proiectului conform prevederilor legale , – Aviz geotehnic – stratifica
ția terenului,
– condi ții de fundare,
– recomandare sistem constructiv, – Avize ale furnizorilor de utilit
ăț i:
– alimentare cu ap ă
– canalizare – alimentare cu energie electric
ă
– alimentare cu energie termic ă
– gaze – telecomunica
ții
– drumuri – altele – Referiri privind verificare P.A.C. – rezisten
ță și stabilitate, siguran ță la foc
– protec ția mediului,
– altele. – Avize specifice amplas
ării
construc țiilor
– C.N.M.A.Si – M. Ap.N. – M.M. – M.L.P.T.L – M.C.T. – altele – (sau de organele teritoriale ale acestora) – Alte avize specificate în certificatul de urbanism
– Memoriu succint pentru fiecare specialitate în parte :
– arhitectura, – structura, – instala
ții ap ă+canal,
– instala ții electrice+Tc,
– căldur ă.
1. – Încadrare în zon ă sau în teritoriu
– organizarea circula ției,
– func ționalitate,
– vecin ătăț i
– protec ția mediului,
2. – Plan de situa ție
– parcela cadastral ă
– amplasare construc ții existente și propuse
– cotele construc țiilor și distan țele,
– denumirea și destina ția construc țiilor,
sistematizarea vertical ă a terenului,
– accesele în incinta și în construc ții,
– racorduri și bran șamente utilit ăț i.
3. – Planuri ale tuturor nivelurilor – utilizarea înc
ăperilor,
suprafe țe (cu cote generale),
elemente verticale obligate (co șuri fum, ghene,
coloane instala ții).
Fig. 6.5. Documenta ția necesar ă eliber ării autoriza ției de construire
PIESE SCRISE PIESE DESENATE 1. Certificatul de urbanism pentru imobilul în cauz ă (copie)
2. Dovada titlului de proprietate sau concesionare care confer ă
solicitantului dreptul de construire (copie legaliz at ă)
3. Proiectul pentru autoriza ție de construc ție (P.A.C.) (2 exemplare) AVIZE
SC ĂRI UZUALE ALE PIESELOR
DESENATE:
1 1:5000;1:2000: 1:1000 2,9 1:500;1:200 3,4,5,6,7, …1:100; 1:50 8 1:500;1:200
PROIECTUL PENTRU AUTORIZA ȚIE
DE CONSTRUIRE (P.A.C.) SE
ELABOREAZ Ă PRIN PROIECTANT
AUTORIZAT
136
AVIZE Schema elabor ării și aplic ării documenta ției de amenajare a teritoriului și documenta ției de urbanism
ELABORARE APLICARE
DOCUMENTA ȚII DE AMENAJARE A
TERITORIULUI DOCUMENTA ȚII
URBANISTICE GESTIUNEA TERITORIULUI
P.A.T.N.
P.A.T.Z.
P.A.T.J.
P.A.T.I.
Acte de autoritate ale administra ției publice locale P.A.T. – Localitate
Reglement ări P.U.G. – Regulament
aferent
P.U.D. + Condi
ții de
realizare P.U.Z. + Regulamentul
aferent
CERTIFICAT
DE
URBANISM
AUTORIZA ȚIE
DE
CONSTRUIRE
Planuri de amenajare a teritoriului
Planuri de urbanism Autorizarea construc țiilor
STUDII DE
FUNDAMENTARE
a planurilor de
amenajare a
teritoriului
AVIZE
ale organismelor
centrale
teritoriale
interesate
STUDII DE
FUNDAMENTARE
a planurilor
urbanistice
AVIZE
ale
organismelor
centrale și
teritoriale
interesate – certificat de urbanism
– Dovada titlului solicitantu-lui asupra terenului
și construc țiilor
– Proiect pentru autoriza ție de construire
– Avize specifice amplas ării fun ționalit ăț ii,
ocup ării terenului
AUTORIZA ȚIA DE CONSTRUIRE P.A.C.
P.O.E.
P.A.D.
P.O.D.
Fig. 6.2. Elaborarea și aplicarea documenta ției de amenajare a teritoriului și de urbanism
137
Fig.6.3. Demersul general al documenta ției de urbanism BENEFICIAR: ADMINISTRA ȚIA PUBLIC Ă LOCAL Ă
2
INI ȚIATOR
(emitentul comenzii )
–
Consiliul Jude țean
– Consiliul Local – Persoane juridice – Persoane fizice 3
ÎN ȘTIIN ȚARE
POPULA ȚIE
4
TEMA
PROGRAM 5
ALEGEREA PROIECTANTULUI
6
ELABORARE DOCUMENTA ȚIE
PLAN URBANISTIC GENERAL
+ REGULAMENT AFERENT
PLAN URBANISTIC ZONAL
+ REGULAMENT AFERENT
PLAN URBANISTIC DE
DETALIU
+ REGULAMENT AFERENT
STUDII DE FUNDAMENTARE
A PROPUNERILOR
INFORMA ȚII
DIN DOCUMENTA ȚII
DE AMENAJAREA
TERITORIULUI
SURSE DOCUMENTARE
PRIVIND OBIECTUL
DOCUMENTA ȚIEI 7
CONSULTARE
POPULA ȚIE
8
INTRODUCERE ÎN
DOCUMENTA ȚIE
APROPUNERILOR
ACCEPTATE 9
AVIZARE
11
APROBARE
10
INTRODUCERE ÎN
DOCUMENTA ȚIE A
CONDI ȚIILOR DIN AVIZE
COMPETEN ȚELE DE
AVIZARE ȘI APROBARE
CONFORM LEGII
138
CATEGORII DE
DOCUMENTA ȚII COMPETEN ȚE DE AVIZARE COMPETEN ȚE DE APROBARE
Guvern MLP
TL Org. *
centrale
interesate Org. *
teritoriale
interesate Min.
Comer țului și
Turismului Min.
Sănătăț ii Parlament Guvern Cons.
Jude țean Cons.
Municipal Cons.**
Or ăș enesc Cons.**
Comunal C.M.B.**
A. PAT
1 Na țional ● ●
2 Zonal ● ● ● ●
3 Jude țean sau al mun. Bucure ști ● ● ● ●
4 Interor ăș enesc sau intercomunal ● ● ● ●
5 Municipal ● ● ●
6 Or ăș enesc ● ●
7 Comunal ● ●
B. PUG
1 Municipiul Bucure ști ● ● ●
2 Municipiu ● ●
3 Ora ș ●
4 Sta țiune balnear ă, climateric ă,
turistic ă ● ● ● ● ●
5 Sat ● ●
C. PUZ
1 Zona central ă a mun. Bucure ști ● ● ●
2 Zona central ă a municipiului ● ● ●
3 Zona central ă a ora șului ● ●
4 Zona central ă a satului ● ●
5 Alte zone func ționale ● ● ● ● ●
6 Zone protejate ● ● ● ●
7 A șez ări de vacan ță ● ● ● ●
D. PUD
1 Investi ții din competen țe de
aprobare a guvernului, a altor organe ale administra ției centrale
de stat și cele care se almplaseaz ă
în zone protejate ● ● ● ●
2 Investi ții din competen țe de
aprobare a organelor locale ● ● ● ● ●
E. R 1 Regulament general de urbanism ● ●
2 Regulament local de urbanism ● ● ● ● ●
* – List ă organisme centrale interesate
** – List ă organisme teritoriale interesate
Fig. 6.4. Competen țe de avizare și aprobare a documenta ției de amenajare a teritoriului și de urbanism
340
CUPRINS
CAPITOLUL 1
INVESTIȚIILE ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI
CONTEMPORANE ……………………………………………………………….. 3
CAPITOLUL 2
OPȚIUNI ȘI STRATEGII INVESTIȚIONALE ……………………… 17
CAPITOLUL 3
DOCUMENTAȚIA TEHNICO-ECONOMICĂ A INVESTIȚIILOR
ÎN COORDONATELE TRANZIȚIEI ……………………………………. 42
CAPITOLUL 4
ORGANIZAREA ȘI MANAGEMENTUL PROCESULUI
INVESTIȚIONAL ………………………………………………………………. 57
CAPITOLUL 5
BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE EFICIENȚEI
ECONOMICE A INVESTIȚIILOR ………………………………………. 94
CAPITOLUL 6
FUNDAMENTE SOCIAL-ECONOMICE ALE
INVESTIȚIILOR ……………………………………………………………….. 118
CAPITOLUL 7
INDICATORI STATISTICI DE EVALUARE ȘI ANALIZĂ A
EFICIENȚEI ECONOMICE A INVESTIȚIILOR ………………… 143
CAPITOLUL 8
INDICATORII DINAMICI DE EVALUARE ȘI ANALIZĂ A
EFICIENȚEI ECONOMICE A INVESTIȚIILOR ………………… 182
341
CAPITOLUL 9
DECIZIA DE INVESTIȚII ȘI DEZINVESTIȚII ………………….. 235
CAPITOLUL 10
MECANISMUL ȘI TEHNICA FINANȚĂRII
INVESTIȚIILOR ……………………………………………………………….. 255
CAPITOLUL 11
MECANISMUL INVESTIȚIILOR FINANCIARE ……………….. 280
CAPITOLUL 12
MECANISMUL INVESTIȚIILOR REALIZATE CU CAPITAL
STRĂIN ÎN ROMÂNIA ……………………………………………………… 296
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………… 338
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Lazar CISTELECAN [626190] (ID: 626190)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.