Lavinia Sotir. Introducere [619691]

1. INTRODUCERE
1.1 Justificarea temei
Lucrarea de față își propune să urmărească analiza unor texte aparținând simbolismului
românesc, definirea și exemplificarea anumitor influențele pe care le putem identifica la o citire mai
amănunțită a textelor, precum și rezultatele unei cercetări personale prin care mi-am propus să
investighez varietatea de simboluri și bogăția tematică din poeziile lui Alexandru Macedonski.
Atunci când vorbim despre curentele literare nu ne este străină existența unor spații de
întrepătrundere și nici aceea a unor rupturi menite să delimiteze orizontul formării anumitor manifestări
literare. Este imposibilă cucerirea de către un curent a unei întregi epoci literare. Fie că încercăm să
analizăm opera unui singur scriitor, fie că privim spre un grup literar, putem constata în stilul acestora
coexistența elementelor aparținând curentelor diferite, uneori chiar opuse: clasic și romantic, romantic
și simbolist, romantic și parnasian. Cât de dificilă este definirea unui curent literar? Așa cum au arătat
mai mulți autori, odată cu trecerea timpului și cu noile descoperiri din domeniul literaturii, curentul
literar este aproape imposibil de încadrat într-o definiție. Unul dintre argumentele care pot susține
acestă idee este existența unei enorme complexități care se opune vehement etichetărilor, implicând
desigur stictețe și permanență. Complexitatea despre care vorbim se manifestă în planul unor însușiri ce
sunt puse în conexiune cu universul, cu particularitățile de compoziție și cu limbajul. Cum îl putem
încadra ținând cont de această situație pe Alexandu Macedonski într-un curent sau cum vom alege
instrumentele necesare analizei operei sale care se cufundă atât de mult în atmosfera simbolistă ca m ai
apoi să se revitalizeze spre a crea parcă o pictură de tip impresionist? Voi încerca în această lucrare să
aduc lămuriri cu privire la încadrarea operei sale în ceea ce numim curent literar.
Lucrarea este structurată în trei mari capitole și are în vedere atât expunerea generală a
trăsăturilor unor curente literare (romantism, parnasianism, simbolism, instrumentalism), cât și
dezvoltarea unor interpretări ce au la bază volumele de versuri macedonskiene.
Primul dintre acestea se concentrează asupra mediului literar de la 1880, implicit asupra
Romantismului Biedermeyer, parnasianismului și simbolismului. Cât de mult împrumută poezia lui
Macedonski de la aceste curente? Pentru a putea răspunde la această întrebare voi încerca să fac o
periodizare a liricii sale pe care o voi supune ulterior analizei. Voi specifica de asemenea în ce măsură
preia noua generație de poeți anumite teme romantice și cum este marcată în operele acestora o anumită
exacerbare a romantismuli despre care vorbesc mai mulți critici literari.
Cel de-al doilea capitol cuprinde a rticolele programatice ale lui Alexandru Macedonski,

înglobând evoluția întregii poezii simboliste. Va fi realizată o delimitare a liricii simboliste de
orientările premergătoare și contemporane care încercau să se opună „Poeziei viitorului” (1892). În ce
măsură implică simbolismul eliberarea poeziei de reguli? Vor fi aduse lămuriri asupra modului de
instituire a noutății viziunii poetice, asupra imaginarului poetic simbolist și asupra dublei perspective
asupra poeziei pe care o dă caracterul contrastant al simbolismului românesc. Ne întâlnim în primul
rând cu o poezie ce se constituie ca atitudine particulară în fața creației și pe de altă parte cu un gen
menit să surprindă civilizația, orașul. Ce schimbare apare îl lirica lui Macedonski odată cu
„Excelsior” (1895)? Se ridică poezia sa mai presus de clișee și de curentul posteminescian? În ce
măsură „Literatorul” promovează acea ipostază a artei pe care o propune Baudelaire? Voi încerca să
răspund la toate aceste întrebări.
Ultimul capitol cuprinde idei referitoare la poezia lui Macedonski și varietății simboliste din
cadrul ei. Remarcăm tendințele contradictorii care au sfâșiat ceea ce a reprezentat mișcarea simbolistă,
fenomen ce a dus mai târziu la descompunerea sa în mai multe curente printre care și expresionismul,
futurismul, suprarealismul și instrumentalismul. Cercetarea va avea în vedere și existența elementelor
instrumentaliste la Macedonski, mizând pe modul de constituire a universului poetic căruia scriitorul
reușește după 1890 să îi adauge o anumită dimensiune muzicală.
1.2 Stadiul actual al cercetării
În realizarea acestei lucrări am încercat să încadrez tema aleasă în preocupările generale ale
domeniului de studiu. Am utilizat în manieră creativă și originală anumite materiale bibliografice sau
critice, evitând sursele irelevante pentru obiectivele acestui proces de cercetare. Se constată existența a
numeroase lucrări de referință cu privire la curentele și tendințele manifestate în literatura de la sfârșitul
secolului al XIX-lea, respectiv la activitatea literară a poetului Alexandru Macedonski.
În ceea ce privește documentarea referitoare la existența și felul în care s-au manifestat în
literatura română curentele literare specificate remarcăm efortul unor scriitori de a forma o vizune
amănunțită și un punct de vedere puternic argumentat în legătură cu acestea. În această direcție au scris
Virgil Nemoianu („ Îmblânzirea romantismului ”), Margareta Dolinescu („ Parnasianismul”) și Zina
Molcuț cu un studiu introductiv la antologia „ Simbolismul european ”.
Lui Macedonski I s-au dedicat pagini în numeroase istorii literare. Despre poet au scris
G.Călinescu, Nicolae Manolescu și Dumitru Micu. Acesta din urmă încercă să șlefuiască parcursul

noțiunii de simbolism în spațiul francez și la noi, având ca nucleu acele caracteristici care definesc
mișcarea declanșată de „ Literatorul” . Totuși, o critică amănunțită a scrierilor lui Macedonski găsim la
Adrian Marino care în cartea sa „ Opera lui Alexandru Macedonski ” reușește să stabilească nu doar
anumite orientări ideologice unde îl incadreză pe poet, deși criticul însuși declară că în mod obișnuit
poetul nu poate fi și ideolog, ci și funcțiile poeziei ascestui scriitor a cărui conștiință estetică pare a
avea la bază o structură latină. Marino enumeră și dă argumente cu privire la influențele resimțite de
lirica macedonskiană. Stabilește obsesia posterității, ideea de fatalitatea ca una dintre cele mai mari
teme pe care o întâlnim nu doar în opera lirică, ci și în proza sa. Discursul critic se coagulează în jurul
ideii conform căreia, în ciuda personalității sale, Macedonski poate fi considerat a fi unul dintre
spiritele poetice cele mai deschise și receptive la noutate din literatura noastră.
Totodată, cercetarea va avea în vedere informații pe care le găsim referitoare la poet în
„Dicționarul esențial al scriitorilor români” , respectiv „Dicționarul General al Literaturii române”.
În primul dintre acestea regăsim numeroase referințe biografice referitoare la geneanealogia, studiile
poetului, dar și la activitatea politică pe care acesta a desfășurat-o. Sunt oferite detalii cu privire la
apariția „Literatorului” și a operelor literare macedonskiene. Autorii au mizat pe evidențierea acelei
revoluții poetice pe care Macedonski a introdus-o în literatura noastră.
Toate aceste referințe critice fac parte din stadiului actual al cercetării științifice cu privire la
problema investigată în lucrarea de față.
1.3 Premise personale
Inițiativa de a scrie acestă lucrare în vedere studiului operei lirice care ia naștere la sfârșitul
secolului al XIX-lea are la bază o serie de premise personale pe care le voi expune. Una dintre acestea
este aprofundarea unor noțiuni teoretice generale dobândite în urma contactului cu operele mai multor
scriitori europeni la cursurile concentrate asupra studiului literaturii. S-a constatat nevoia de micșorare
a distanțelor care se stabilesc între cititor și mesajul transmis prin intermediul unor tehnici variate și
uneori greu de identificat sau înțeles. Asimilarea de cunoștințe se dovedește a fi imposibilă în absența
unor explicații care însoțesc textul, lămuriri pe care le-am considerat utile scopului acestei lucrări.
Pe de altă parte, am considerat potrivită focalizarea discursului meu asupra operei lui Alexandru
Macedonski, mai exact asupra concepției acestuia cu privire la anumite genuri și școli literare, datorită
nevoii de a evidenția varietatea influențelor ce se contopesc pentru a da măreție operei sale, trecând
peste aparența unei lirici devenită interesantă pentru unii doar atunci când este privită dintr-o
perspectivă documentară.