Lacurile Si Campiile din Zona de Deal Jud Bihor

LACURILE DIN ZONA DE DEAL ȘI CÂMPIE A JUDEȚULUI BIHOR

CUPRINS

INTRODUCERE (Elemente legate de turismul durabil acvatic)

Capitolul I Elementele geografice generale legate de lacurile din zona de deal și câmpie din județul Bihor.

1.1 Localizare

1.2 Clasificare, geneza lacurilor

1.3 Elemente morfometrice

1.4 Accesibilitate și infrastructură

Capitolul II Tipuri de turism practicate în legătură cu unitățile lacustre din zona de câmpie și deal din județul Bihor.

Capitolul III Analiza SWOT generală

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE, TURISMUL ACVATIC, TERMENI SPECIFICI

Turismul acvatic este cu siguranța una dintre tendințele turismul modern dar care are origini dintre cele mai vechi. Turismul acvatic este o ramură importantă a turismului verde, ecologic care are la origine ecoturismul în toate formele sale. Pentru județul Bihor prezența lacurilor din zona de câmpie și deal poate să reprezinte o premisă importantă pentru dezvoltarea unui turism de calitate. Dintre principalele obiective ale turismului acvatic durabil se pot aminti :

Creșterea vizibilității destinațiilor mai puțin cunoscute, a căror ofertă turistică se bazează pe turismul acvatic (formă de turism ce include ca element principal resursa apă)

Creșterea conștientizării asupra diversității și calității ofertei turistice europene

Reducerea sezonalității

Stimularea dezvoltării turismului durabil

Crearea unei rețele între destinațiile câștigătoare

Apele în general au prezentat dintotdeauna o importanță foarte mare, apa însăși prin caracterul ei de element vital, a fost și este una dintre resursele prețioase ale țării noastre. Lacurile se constituie ca și componentă a potențialului turistic natural , făcând parte din hidrografia generală a România, un element care ar putea fi valorificat din punct de vedere turistic. Totuși prin caracterul lor, de ape stătătoare, lacurile sunt expuse poluării cu siferite substanțe și deșeuri, neavând caracterul unui circuit deschis, echilibrul ecologic este grav afactat neavând posibilitatea de a se regenera. Cu toate acestea asigurarea calității apelor lacurilor se poate face prin punerea acestora sub o protecție strictă iar din acest punct de vedere intervine Legea Apelor, nr.310 din 30.06.2004 care stimulează printre altele:

– Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă și limitată, element indispensabil pentru viață și pentru societate, materie primă pentru activități productive, sursă de energie și cale de transport, factor determinant în menținerea echilibrului ecologic.

Dintre obiectivele menționate în Legea Apelor sunt menționate următoarele :

Prevederile prezentei legi au ca scop:

a) conservarea, dezvoltarea și protecția resurselor de apă, precum și asigurarea unei curgeri libere a apelor;

b) protecția împotriva oricărei forme de poluare și de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor și albiilor sau cuvetelor acestora;

c) refacerea calității apelor de suprafață și subterane;

d) conservarea și protejarea ecosistemelor acvatice;

e) asigurarea alimentării cu apă potabilă a populației și a salubrității publice;

f) gospodarirea durabilă a apei si repartiția rațională și echilibrată a acestei resurse cu menținerea și cu ameliorarea calității și regenerării naturale a apelor;

g) apărarea împotriva inundațiilor și oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase;

h) satisfacerea cerințelor de apă ale agriculturii, industriei producerii de energie, a transporturilor, aquaculturii, turismului, agrementului și sporturilor nautice, ca și alte oricăror alte activități umane

(i) integrarea aspectelor cantitative și calitative atât pentru apele de suprafata,cât și pentru apele subterane care aparțin aceluiași sistem ecologic,hidrologic și hidrogeologic;

(j) asigurarea protecției ecosistemelor acvatice situate în imediata vecinatate a coastelor, în golfuri sau aflate în Marea Neagră;

(k) promovarea utilizarii durabile a apelor pe baza protecției pe termen lung a resurselor disponibile de apă;

(l) conservarea, protecția și îmbunătățirea mediului acvatic prin măsuri specifice pentru reducerea progresivă a evacuărilor,emisiilor sau pierderilor de substanțe prioritare și încetarea sau eliminarea treptata a evacuărilor,emisiilor sau pierderilor de substanțe prioritar periculoase;

(m) reducerea progresivă a poluarii apelor subterane și prevenirea poluării ulterioare;

(n) prevenirea deteriorării ulterioare,protecția și îmbunătățirea stării ecosistemelor acvatice și, în ceea ce privește cerințele de apa,a ecosistemelor terestre și a zonelor umede ce depind în mod direct de ecosistemele acvatice;

În egală măsură dintre obiectivele protejării elementelor hidrografice cele mai importante sunt:

a) Prevenirea deteriorării tuturor corpurilor de ape de suprafață;

b) Protecția,îmbunătățirea și refacerea tuturor corpurilor de apă de suprafață în scopul atingerii stării bune a acestora, în conformitate cu prevederile anexei nr.1,pâna la data de 22 decembrie 2015.

Protectia și îmbunatatirea tuturor corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate în scopul realizării unui potențial ecologic bun sau a unei stări chimice bune a acestora, în conformitate cu prevederile anexei nr.1¹,până la data de 22 decembrie 2015.

Reducerea progresivă a poluării datorate substanțelor prioritare și încetarea sau eliminarea treptată a evacuarilor și a pierderilor de substanțe prioritar periculoase;

Prevenirea sau eliminarea aportului de poluanți în apele subterane și prevenirea deteriorării stării tuturor corpurilor de ape subterane;

Protecția, îmbunătățirea și refacerea tuturor corpurilor de ape subterane și asigurarea unui echilibru între debitul prelevat și reîncarcarea apelor subterane, cu scopul realizarii unei stări bune a apelor subterane, în conformitate cu prevederile anexei nr.1, până la data de 22 decembrie 2015;

Inversarea oricarei tendințe semnificative și durabile de creștere a concentrației fiecărui poluant, rezultate din impactul activității umane, pentru a reduce în mod progresiv poluarea apei subterane;

Lacurile constituie un univers aparte în contextul peisajului global al Terrei, prin faptul că integrează, în funcție de mărime, trăsăturile geografice ale regiunii în care se găsesc. Un biolog american, la sfârșitul secolul XIX, caracteriza lacul, destul de plastic, drept un microcosmos.

Lacurile sunt răspândite pe întreaga planetă, de la cele de mare altitudine la cele mai joase, de la cele ecuatoriale la cele polare. Oferă imagini și însumează particularitățile specifice zonei geografice respective, dar moștenesc și specii de plante și animale care au fost specifice unor epoci geologice mai apropiate.

Prin valențele lor, cu un climat reconfortant, cu resurse de apă potabilă, cu resurse biologice, iar alete cu particularități belneoterapeutice au intrat, unele dintre ele, în perimetrul cunoașterii încă din Antichitate. pe lângă acest valențe, multe lacuri au intrat în folclorul regional, în multe legende, referitoare la viețuitoarele mai deosebite ale acestora, la unle moduri de manifestare a regimului hidrologic sau la particularitățile chimice ale apei.

Știința care se ocupă studierea lacurilor se numește limnologie. Ea studiază geneza depresiunilor lacustre, regimul hidrologic, termic și chimic, capacitatea de dezvoltare a asociațiilor floristice și faunistice, relațiile cu mediul înconjurător și al valorificării lor de către om. Limnologia are strânse legături și cu alte științe. Limnologi aparține geografiei, prin concepția și metodele folosite, analizează depresiunea și modul cum s-a format un lac, volumul de apă acumulat. în egală măsură aparține și biologiei, prin analizarea asociațiilor floristice și faunistice din lac. Biotopul lacustru (depresiunea și apa) formează o subramură a limnologiei, numită limnologie fizică. Biohidrocenoza, fomează a altă subramură, numită limnologie biologică.

Lacurile formează sisteme tipice în natură, pe care le numim limnosisteme (ecosisteme lacustre), un adevărat microcosmos. Prin relațiile lacului cu mediul, prin schimbul de substanțe și energie, realizat pe multiple căi, constituie un sistem deschis.

Capitolul 1

ELEMENTE GEOGRAFICE GENERALE LEGATE DE LACURILE DIN ZONA DE CÂMPIE ȘI DEAL DIN JUDEȚUL BIHOR

1.1 LOCALIZARE

Pentru început voi localiza lacurile din zona de câmpie și deal a județului Bihor sub forma unui tabel care să cuprindă denumirea și localizarea:

Tabel 1.1 Lacurile din zona de câmpie și deal din județul Bihor

Sursa: e-călăuză.ro

În urma analizei au rezultat un număr de 30 lacuri din zona de cîmpie și deal a județului Bihor. Unele dintre acestea se află în zona de zontact a celor două unități de relief (câmpie și deal).

Lacurile sunt distribuite relativ uniform pe cuprinsul județului Bihor cu o pondere mai mare în zona de câmpie, densitatea acestora scade pe măsură ce crește altitudinea. Un factor important îl reprezintă omul care a creat acumulări de apă în diferite scopuri în toate din cele trei mari unități de relief.

Fig.1.1 Harta detaliată a județului Bihor, sursa: www.pescuitpursisimplu.ro

Fig.1.2 Harta generală a lacurilor din România, sursa:profudegeogra.ro

1.2 CLASIFICARE. GENEZA LACURILOR

Pentru început trebuiesc definitite și făcută distincția dintre noțiunile de lac și baltă. În Grand Larousse din anul 162, paris, lacul este definit drept: suprafața de apă stagnantă, mai mult sau mai puțin adâncă și mai mult sau mai puțin întinsă, înconjurată de pământ din toate părțile.

O altă definiție este următoarea: lacurile sunt depresiuni pe suprafața uscatului, umplute cu apă.

Școala franceză va da o nouă definiție în anul 1966:…termenul de lac tuturor depresiunilor naturale sau artificiale conținând apă și având o viață proprie, o anumită autonomie . Simion Mehedinți în lucrarea sa Terra, în anul 1930 menționează că: … lacul este o masă de apă stătătoare, într-o adâncitură a feței pământului, care nu stă în legătură directă cu marea. În anul 1963 C.S.Antonescu definește lacul astfel: numim lac o apă stagnantă, care este atât de întinsă și adâncă încât putem deosebi în ea două zone- de mal, litorală și o una adâncă, profundă .

Spre comparație, noțiunea de baltă, folosită la noi în țară este folosită cu sensuri destul de diferite. Astfel, când în urma unei nploi s-a adunat apă pe o mică porțiune de teren fărăscurgere, pe un drum sau pe marginea străzilor, spunem că s-a format o baltă, o băltoacă . Lacurile din Lunca Dunării sunt numite de localnici bălți. Geograful francez Emm.de Martonne scria în anul 1902: ….după Giurgiu, panta crește puțin. Dar deja apropierea de Baltă se face simtiță…lacurile laterale devin din ce în ce mai întinse….. La Călărași începe ceea ce poporul numește Balta.

În anul 1965, geograful I.Conea, scria că: balta este numele sub carre poporul român denumește Lunca Dunării.

În categoria lacurilor, includem atât bazinele naturale, cât și pe cele artificiale, indiferent de suprafață, adâncime, etapă de evoluție, de felul apei (dulce sau sărată), cu consiția ca acestea să aibă un schimb lent de apă cu mediul înconjurător . În limbajul curent românesc, termenul de baltă are două semnificații intrate ca toponime autohtone. Unul consacrat luncilor inundabile (cu precădere celei a Dunării, când era în regim natural- Balta Ialomiței și Balta Brăilei) și a doua se referă la lacurile de luncă, nu ca fază de evoluție a depresiunii lacustre ci ca tip genetic.

În acest subcapitol voi realiza o clasificare me, etapă de evoluție, de felul apei (dulce sau sărată), cu consiția ca acestea să aibă un schimb lent de apă cu mediul înconjurător . În limbajul curent românesc, termenul de baltă are două semnificații intrate ca toponime autohtone. Unul consacrat luncilor inundabile (cu precădere celei a Dunării, când era în regim natural- Balta Ialomiței și Balta Brăilei) și a doua se referă la lacurile de luncă, nu ca fază de evoluție a depresiunii lacustre ci ca tip genetic.

În acest subcapitol voi realiza o clasificare a lacurilor din zona de câmpie și deal de pe teritoriul județului Bihor, iar prim clasificare se va referi la originea cuvetei/bazinului pe care o consider un element important de clasificare.

Tabel 1.2 Clasificarea lacurilor din zona de câmpie și deal de pe teritoriul județului Bihor după originea cuvetei/bazinului

Sursa: e-călăuză.ro

Clăsificările făcute au căutat să tipizeze lacurile după originea depresiunii în care se găsește apa, după proveniența apei, după caracteristicile chimice sau după potențialul lor biologic.

Când definim lacul, se are în vedere în mod indiscutabil, două elemente care sunt inseparabile- depresiunea și apa. Indiferent de situarea unui lac într-o dolină carstică, într-un crater vulcanic sau într-o depresiune tectonică, apa din toate aceste depresiuni va reflecta mai pregnant particularitățile climatului zonei. Se înțelege că o clasificare a lacurilor după geneza depresiunii nu poate să se suprapună cu cea a regimului hidrologic.

Pentru geografi și geologi, clasificarea de bază a lacurilor a fost, încă de la bun început după originea cuvetei, clasificare care s-a completat tot mai mult pe măsura dezvoltării cercetărilor intensive în geografie. Primele clasificări care au aparținut geomorfologilor au luat în considerație mai întâi grupa de factori care a dus la apariția cuvetei lacului, mai exact factorii constructivi,

distructivi și obstructivi. În evoluția unui lac, factorul timp a constituit un alt aspect, lacul nu este permanent în natură, el apare, se dezvoltă și apoi dispare.

Mulți limnologi au luat în considerație și clasificarea lacurilor după unitatea de relief în care se află. În România, pentru regiunile de deal și câmpie pot fi identificate următoarele tipuri de lacuri:

a) Lacurile din regiunile de deal

Prezintă un număr mare, au dimensiuni variabile, repartiția conferă diverse grupări; suferă variații de nivel mai mari în funcție de raportul alimentare-pierdere, mult mai evident vara, au un grad de mineralizare normal, majoritatea dintre ele, cu unele excepții.

Există următoarele subcategorii:

– lacuri dezvoltate în depresiuni rezultate prin prăbușirea tavanului unor galerii sau săli din ocne de sare sau prin tasare în urma dizolvării sării aflată la mică adâncime;

– lacuri rezultate prin tasări favorizate de dizolgvarea gipsurilor;

– lacuri între treptele sau valurile de alunecare;

– iazurile (amenajate de oameni în albiile unor pâraie care frevent seacă pentru folosirea apei la irigații sau pentru organizarea unor crescătorii de pește)

– benturile (ochiuri de apă provenită din precipitații pentru adăpatul vitelor);

– lacurile de baraj (pentru hidroenergie, regularizarea scurgerii, irigații și alte activități ecojnomice, turism) ;

– lacuri în cariere părăsite (dimensiuni reduse și conținut chimic în funcție de alcătuirea rocilor exploatate);

– lacuri carstice (în luncile râurilor, geneză naturală sau antropică, au dimensiuni variate și sunt situate în microdepresiuni pe platourile interfluviale)

b) Lacurile din zona de câmpie

Sunt numeroase, concentrate deopotrivă în culoare de vale dar și pe interfluvii. Au dimensiuni, formă și adâncimi variabile. Alimentarea este dependentă de regimul precipitațiilor, majoritatea au un regim deficitar cu creșteri ale volumului de apă la finele iernii și primăverii și scăderi semnificative vara și toamna. Cele mai mici, chiar dispar în anii secetoși. Ape este utlizată în irigații. Există următoarele subcategorii cu mențiunea că nu toate se regăsesc pe cuprinsul județului Bihor:

– limane fluviatile (au rezultat prin bararea naturală cu aluviuni a gurii de vărsare a unor păraie mici de către colector);

– limane fluvio-maritime și lagune;

– heleștee (lacuri de câmpie amenajate pentru crescătorii de pește, de exemplu, Cefa);

– bălțile (sunt lacuri în sectoarele joase ale luncilor râurilor mai mari; comunicau prin canale cu albia râului; apa este folosită la irigații, piscicultură, agrement; după anul 1970, multe dintre ele au fost drenate);

– iazurile (lacuri pe râurile de câmpie, pentru piscicultură, irigații iar în ultimele decenii și pentru agrement);

– lacurile din crovuri și găvane (au rezultat prin tasare în loess și au apă cu un conținut se săruri variabil);

– lacurile dintre dunele de nisip (au dimensiuni mici și există numai în urma unor ploi bogate);

– lacurile amenajate pentru agrement (sunt în localitățile mari sau în vecinătatea acestora);

– lacurile în excavațiile din carierele de balast și lut (pentru producerea cărămidei, din vecinătatea unor așezări care prin amenajări au devenit spații de agrement sau crescătorii de pește).

Ca o concluzie, lacurile naturale sunt localizate în microdepresiuni create și de alunecări, dizolvări (în calcare, gips, sare), tasări, bararea albiilor unor râuri de către alunecări sau aluviunile depuse de afluenți., fiind distribuite pe trepte de relief.

Lacurile antropice sunt localizate în depresiuni generate dominant prin bararea albiilor râurilor cu scopul folosirii apei pentru irigații, producerea de energie electrică, consum sau alte acțiuni precum recreerea sau piscicultura, sunt pe toate treptele de relief, dar cele mai multe sunt în zona de deal, în timp ce în regiunile joase de câmpie, predomină iazurile.Resursa de apă este utilizată diferențiat în timpul anului și de la o regiune la alta.

Din analiza de mai sus rezultă un număr de 18 lacuri de origine naturală și 12 lacuri de origine antropică. Dar există cazuri în care chiar dacă sunt lacuri naturale după modul de formare, omul prin activitățile sale influențează considerabil bilanțul hidric al lacurilor prin diferite intervenții: desecări, îndiguiri, irigații, etc.

În mare măsură lacurile din spațiile cele mai joase de câmpie sunt cele mai expuse intervențiilor antropice în timp ce lacurile situate în zonele de contact câmpie-deal și cele din spațiul deluros bihorean sunt mai puțin expuse. De-altfel următoarea clasificare din tabelul 1.3 se va referi la unitatea de relief în care este încadrat fiecare dintre lacurile analizate.

Tabel 1.3 Clasificarea lacurilor de pe teritoriul județului Bihor după unitatea de relief în care se află

Sursa: e-călăuză.ro

Analiza de mai sus indică o predominanță a lacurilor din zona de câmpie, aflate în număr de 20, 6 lacuri se află situate în spațiul de contact iar numai 4 au fost identificate în zona de deal.

Următoarea clasificare are în vedere aspectele legate strict de modul de formare, inclusiv subdivizionarea lacurilor naturale și a celor antropice

Tabel 1.4 Clasificarea lacurilor de pe teritoriul județului Bihor după geneză

Sursa: ape.bihor.ro

1.3 ELEMENTE MORFOMETRICE

În caracterizarea unităților lacustre se au în vedere elementele lor morfometrice, reprezentate prin: suprafață (a bazinului de recepție și suprafața propriu-zisă a lacului), lungime, lățime (maximă și medie), axă mare, axă mică, perimetru udat, grad de dezvoltare a liniei țărmului, volum de apă, adâncimea apei (maximă și medie). Aceste elemente se determină pe baza hărților topografice și batimetrice. În ultima vreme pot fi întocmite hărți ale lacurilor prin mijloace moderne, informatizate, cum sunt aparatele GPS (Global Position System) , ce permit, prin intermediul sateliților, determinarea cu precizie a coordonatelor matematice ale fiecărui punct.

1. Suprafața

În cazul unităților lacustre, se diferențiază două suprafețe distincte: cea a bazinului de recepție al lacului și cea propriu-zisă a lacului.

a) Suprafața bazinului: notată cu F, se exprimă în kmp, reprezintă mărimea arealului de pe care lacul își colectează apele superficiale; ea este delimitată de o cumpănă de apă, trasată în mod asemănător cu cea a bazinelor hidrografice ale râurilor.

b) Suprafața lacului: notată cu S, ea se exprimă în ha sau kmp, corespunde oglinzii apei și este variabilă în funcție de nivelul apei din lac (H); legătura dintre cei doi parametrii este evidențiată de curba batigrafică.

Fig. 1.3 Curbele batimetrice caracteristice ale unui lac, sursa: thecircleofnature.wordpress.com

2. Lungimea lacului

Notată cu L, se exprimă în km, este distanța între cele mai îndepărtate puncte situate pe țărmurile lacului. Poate fi reprezentată printr-o linie dreaptă, frântă sau curbă, ce împarte suprafața lacului în două parți aproximativ egale sau trece prin punctele de maximă adâncime.

Fig. 1.4 Lungimea lacului marcată cu linia albastră, sursa: www.geografie.uvt.ro

3. Lățimea lacului

Poate fi considerată ca valoare maximă și medie și se exprimă, de regulă, în km:

a) Lățimea maximă: notată cu lmax, se determină pe hartă și corespunde celei mai lungi drepte ce traversează suprafața lacului și este perpendiculară pe lungimea sa.

b) Lățimea medie: notată cu lmed, se obține prin calcul, raportând suprafața lacului (S, în mp sau kmp) la lungimea sa (L, în m sau km): lmed= S/L

4. Axa mare

Notată cu A.M., se exprimă în m sau km, este reprezentată de linia dreaptă care unește cele mai îndepărtate puncte ale lacului, în unele situații coincide cu lungimea.

5. Axa mică

Notată cu A.m., corespunde celei mai lungi drepte din arealul lacului, perpendiculară pe axa mare.

6. Perimetrul udat

Se notează cu P, se exprimă în m sau km, este lungimea liniei țărmului sau a izobatei de zero metri. ea poate oscila în funcție de variațiile suprafeței lacului.

7. Gradul de dezvoltare a liniei țărmului

Exprimă sinuozitatea acesteia și este exprimat valoric cu ajutorul coeficientului de sinuozitate (Ks), acest coeficient reprezintă raportul dintre lungimea malului și cea a cercului cu suprafață egală cu a lacului.

8. Volumul de apă deținut

Se notează cu V, se exprimă în mc sau kmc, este un parametru morfometric deosebit de

important. Se poate obține ca sumă a volumelor parțiale, delimitate de izobate.

9. Adâncimea lacului

Notată cu h, se exprimă în m, se determină prin măsurători directe cu diferite instrumente (tije, prăjini, mire stadimetrice, sonde mecanice, ecosonde). Ca parametrii se utilizează adâncimea maximă (hmax) și adâncimea medie (hmed) .

Fig.1.5 Curbe de nivel și schița batimetrică a unui lac. sursa: http://professionalgeodevelopment.blogspot.ro

Tabel 1.5 Elemente morfometrice reprezentative ale lacurilor in zona de câmpie și deal din cadrul județului Bihor

1.4 ACCESIBILITATE ȘI INFRASTRUCTURĂ

În cazul lacurilor din zona de câmpie și deal a județului Bihor, puține dintre acestea dispun de facilități adecvate pentru practicarea anumitor forme și tipuri de turism. Accesibilitatea la aceste obiective este în general bună cu excepția celor care sunt foarte izolate și la ele se ajuns pe drumuri neamenajate sau chiar pe poteci, de multe ori nemarcate.

Fig 1.6 Harta căilor rutiere din cadrul județului Bihor, sursa: www.ziaresireviste.ro

Nu toate lacurile pot fi vizitate utilizând rețeaua județeană de drumuri și de aceea se impune construirea unor căi de acces, cel puțin către principalele lacuri care sunt recunoscute ca având atractivitate turistică.

Tabel 1.6 Elemente de accesibilitate și infrastructură turistică și generală reprezentative ale lacurilor in zona de câmpie și deal din cadrul județului Bihor

Capitolul II

TIPURI DE TURISM PRACTICATE ÎN LEGĂTURĂ CU LACURILE DIN ZONA DE CÂMPIE ȘI DEAL DIN JUDEȚUL BIHOR

Lacurile – prin geneză, dimensiuni, calitatea apelor, conținutul de săruri și integrarea în peisaj- prezintă o valoare turistică remarcabilă, devenind adevărate oaze turistice, datorită toponimului specific generat de efectul de insulă. Deși …par, la scara anilor sau în răstimpul vieții omeniești, componente ale peisajului, ….ele sunt sunt, ….trecătoare….,evoluând și dispărând lent și imperceptibil, pe scara timpului, (G.E.Hutchinson).

Lacurile, care sunt destul de numeroase în zona de câmpie și deal din județul Bihor, datorită factorilor naturali (relief jos, neted, cu mici adâncituri, precipitații bogate, cu aportul maselor de aer vestice, divagarea cursurilor apelor curgătoare) dar și celor umani (construirea lacurilor pentru diferite utilități: apă potabilă, apă industrială, producerea energiei electrice, pescuit, navigație, irigații, activități turistice), constituie atracții turistice de prim rang.

În strânsă corelație cu sezonul turistic, valoarea peisagistică sau terapeutică, estetică sau cognitivă, lacurile participă în forme variate la derularea diferitelor tipuri de turism, care pot fi incluse mai ales în turismul de agrement-curativ .

Lacurile pot fi grupate din punct de vedere turistic în următoarele două mari categorii:

1. Lacuri cu funcții recreative;

2. Lacuri terapeutice (cu funcții balneare)

Lacurile destinate turismului de agrement-recreativ, prezintă un potențial turistic generat de tipul genetic de lac, poziția geografică în cadrul județului, diversitatea posibilităților de practicare a turismului.

Una dintre funcțiile turistice ale lacurilor naturale dar mai ales ale celor antropice este funcția de agrement (dotări pentru odihnă, practicarea pescuitului sau a sporturilor nautice) . Barajele, și implicit lacurile de acumulare rezultate în spatele lor, atrag atât prin forma (de regulă arcuită) și dimensiunile lor, cât și prin configurația lacurilor de amenajare rezultate (totodată cu funcții foarte variate, inclusiv cele turistice), și peisajul de ansamblu. Din punct de vedere turistic, lacurile antropice, și mai ales, cele de baraj, sunt o categorie relativ nouă de lacuri, ele cunoscând a adevărată explozie în a două jumătate a seolului XX, când râurile au fost transformate în adevărate salbe de lacuri de acumulare, cu dimensiuni și funcțiuni foarte variate.

Lacurile din spațiul deluros din cadrul județului Bihor, sporesc potențialul turistic prin atractivitatea lor, prin peisaje specifice, apreciate de către turiști. Prin valoarea lor peisagistică deosebită și accesibilitate prin căi rutiere modernizate, multe dintre aceste lacuri au devenit obiective turistice preferate de către populația urnabă, în cadrul turismului de sfârșit de săptămănă sau al celui de recreere și agrement.

Lacurile cu funcție balneară sunt foarte puține în cadrul regiunii de deal și câmpie din județul Bihor, sunt legate de cele care au o anumită mineralizație, iar singurul lac cu apă termală este Pețea care între timp a dispărut, sper, nu definitiv, care oricum nu putea fi utilizat în scop balnear.

Una dintre activitățile turistice care se pretează foarte bine pentru lacurile din regiunea de câmpie și deal din județul Bihor este pescuitul sportiv. Acesta are o veche tradiție în România, iar concursurile sunt foarte apreciate. În egală măsură pescuitul amator, este practicat în cadrul bălților mai mult sau mai puțin amenajate, mai ales în week-end.

De menționat că, la nivel global, lacurile antropice, au o vechime de peste 4 000 ani, atunci când râurile au fost transformate în salbe de lacuri care au servit necesităților umane. Dimensiunile și utilizarea lacurilor a fost încă din acea perioadă una diversificată iar din sec.XIX-XX, apare și utilizarea turistică a lacurilor antropice. Încă de la început, lacurile de acumulare au avut rolul de a asigura apa potabilă și pentru irigații, mult mai târziu pentru piscicultură, uneori agrement și numai din sec.XX pentru hidroenergie. Producerea energiei electrice prin intermediul hidrocentralelor a dus la aoscierea acestei funcții cu cea pentru irigație, a condus astfel la supradimensionarea barajelor, deci a volumelor de apă acumulate, care a crescut însă valoarea peisagistică- turistică a zonei respective.

În prezent, folosirea lacurilor de acumulare antropice se face fie într-un anumit scop (hidroenergetic, alimentare cu apă potabilă și industrială, irigații, piscicultură, agrement, transport, atenuarea viiturilor, apărare împotriva inundațiilor, fie în mai multe scopuri, având deci o utilizare complexă.

Dincolo de avantaje, lacurile de acumulare produc modificări semnificative în regimul natural de scurgere a râurilor, cu impacte puternice atât în împrejurimile lor, cât și în amonte și în aval de acestea, modificând echilibrul ecologic și ecosistemele reofile specifice. Se poate considera că orice lac antropic, indiferent de dimensiuni, produce impacte asupra mediului înconjurător și, deși această direcție de management a resurselor de apă a fost agreată timp de 50-60 ani, în prezent se pun tot mai multe semne de întrebare asupra eficienței acestora. Mai trebuie menționat faptul că construcția barajelor și a lacurilor de acumulare, a dus la ridicarea nivelurilor acvatice și la inundarea unor importante situri arheologice sau monumente istorice sau la strămutarea unor

localități întregi.

Turismul lacustru este favorizat de prezența unor unități lacustre de dimensiuni variabile, nu este neapărat obligatoriu ca lacul să fie foarte extins în suprafață pentru a atrage turiști, cu o valoarea peisagistică deosebită și include activități diversificate, iar dintre tipurile și forme de turism care se practică și se pot practica pe viitor în cadrul lacurilor din zona de câmpie și deal din județul Bihor se pot preciza următoarele:

– agrement nautic;

– plajă;

– cură climaterică și heliotermă;

Din păcate, din analiza lacurilor din zona de câmpie și deal a județului Bihor, rezultă că amenajările pentru turism, în cele mai multe dintre cazuri sunt inexistente sau sunt la nivel minim. Astfel, multe lacuri nu au nici măcar un drum de pământ care să ducă turiștii către el, majoritatea au dotăti minime pentru pescuit amator și foarte puține am putea afirma că sunt echipate la un nivel acceptabil pentru a susține anumite fluxuri turistice.

Lacurile care nu dispun de nici o formă de amenajare, sunt totuși vizitate de către pescarii amatori chiar dacă în multe situații nu există nici măcar un drum. În această situație sunt șapte din lacurile din zona de câmpie și deal a județului Bihor.

Fig.2.1 Lipsa unor amenajări minime pentru pescuit determină pescarii să rămână pe mal, fără ponton sau barcă,sursa: www.ape.bihor.ro

Lacuri cu dotări minime, dispun de o acale de acces, de pământ sau în cel mai bun caz pietruită, dispun de un anumite număr de pontoane, pentru pescarii amatori și prezintă un anumit nivel de îngrădire cu garduri, unele dintre acestea sunt lacuri private, concesionate pentru o anumită perioadă de timp și accesul se face numai pe bază de permis sau plătirea unei taxe. În cadrul acestei categorii,intră un număr de 13 lacuri, unele dintre acestea au și un loc unde se poate instala cortul, astfel încât, turistul să poată petrece și noaptea sau nopțile.

Fig.2.2-2.3 Exemplu de amenajări minime pentru practicarea pescuitului, sursa: www.ape.bihor.ro

Lacurile cu dotări ceva mai ridicate, la un nivel pe care îl putem considera acceptabil utilizării sale turistice, prezintă un drum de acces bine întreținut și anumite facilități pentru cazare la un nivel mediu. Implică de asemenea și anumite posibilități de agrement și drumeție, altele decât activitatea de bază, care este pescuitul. Golospetreu și Țileagd, sunt lacurile care intră în această categorie.

Există însă, în rândul lacurilor din zona de câmpie și deal a județului Bihor, și lacuri care prezintă dotări la un nivel superior, cu spații bine amenajate pentru practicarea pescuitului sportiv, organizarea de concursuri de profil, spații de cazare la un nivel mai ridicat, posibilitatea de a servi masa, servicii de agrement, drumeție, practicare sporturilor nautice. În această categorie sunt incluse următoarele lacurile Vițeilor- Cetariu și Cefa.

Fig.2.4-2.5 Amejararea lacurilor la un nivel superior, sursa: www.ape.bihor.ro

În cadrul lacurilor din zona de câmpie și deal a județului Bihor, se poate face un turism

profitabil și ecologic dar sunt necesarea luarea imediată a unor măsuri pentru ca potențialul acestor unități acvatice să fie pus în valoare dar fără a deregla sau distruge echilibrul acestor medii fragile. De precizat că lacurile care nu sunt încă puse în valoare, și care nu dispun de amenajări pentru o activitate turistică, sunt medii catre au fost puțin perturbate de intervenția umană iar potențialul lor turistic este cu atât mai mare, și ar putea fi valorificat printr-un turism ecologic, turism verde care este o formă de turism tot mai solicitată în prezent.

Măsuri pentru punerea în valoare a unităților lacustre din zona de câmpie și deal a județului Bihor:

– Amenajarea unor drumuri de acces corespunzătoare, care să respecte normele de siguranță în privința protecției mediului natural;

– Rescumpărarea unor unități lacustre de la cei care le-am primit prin retrocedări sau prin alte moduri și le-au lăsat de izbeliște și inițierea unor hotărări legislative în acest sens, pentru amendare celor care lasă oglinda de apă și zona imediat înconjurătoare fără minime dotări ecologice;

– Identificarea lacurilor care pot fi echipate corespunzător și au un potențial turistic deosebit și a celor care merită doar să fie trecute în starea de conservare;

– Îngrădirea lacurilor pentru o mai bună protecție împotriva braconierilor și asigurarea pazei;

– Organizarea de concursuri de pescuit sportiv, chiar și la nivel național sau internațional, în colaborare cu Ungaria sau Serbia;

– Asigurarea unor anumite condiții de campare, cazare în camere de categorii de confort diferite și asigurarea posibilității de a servi masa, pentru toate aceste lucruri este necesar ca să existe investitori privați, asta dacă statul sau autoritățile locale nu doresc sau nu au disponibilitatea să o facă;

– Introducerea unor lacuri în cadrul circuitelor turistice pentru agrement, organizarea unor concursuri de ciclism sau atletism în jurul lor;

– Amanajarea spațiilor pentru prepararea hranei, grătar sau picnic; asigurarea dotărilor de ecologizare specifice;

– Acolo unde se poate, se pot organiza și sporturi nautice dar numai unde nu este deranjată flora și fauna lacustră;

– Punerea în valoare a lacurilor din zona de deal și câmpie prin promovarea pe internet sau prin participarea la târgurile naționale sau internaționale de turism, în cadrul reprezentanței județene, astfel încât potențialul deosebit al acestor lacuri să fie pus în valoare iar potențialii turiști să știe de existența acestora.

– Informarea turiștilor prin plăcuțe informative, cu date legate de lacul respectiv în care să fie precizat în limbi de circulație internațională, elemente legate de tipul lacului, suprafață, adâncime, elemente de floră și faună.

În toate aceste măsuri trebuie să se țină cont de faptul că turismul de recreere și agrement valorifică calitățile estetice, de mare atractivitate ale peisajelor naturale, scopul principal al turismului de recreere fiind schimbarea peisajului. El are, în România, caracter sezonier, cu două vârfuri ale cererii turistice în cele două sezoane extreme. Durata este variabilă, predominând turismul de durată scurtă (week-end) sau de durată medie. Se efectuează la distanțe diferite, în funcție de posibilitățile materiale ale turiștilor și este practicat de turiști proveniți din cele mai diferite clase și medii sociale și de toate grupele de vârstă.

Turismul de sfârșit de săptămână (de week-end). Odată cu creșterea demografică și edilitară, atenția edililor s-a îndreptat spre alte perimetre, de regulă cu poziții periferice în vatră, prin utilizarea și amenajarea unor terenuri împădurite aflate la limita intravilanului. Amenajări cu transformări mai profunde ale peisajului natural, impuse de nevoile mereu crescânde ale populației, Amenajările hidrotehnice au înmulțit posibilitățile de diversificare a agrementului urban, în jurul oglinzilor de apă dezvoltându-se capacități de cazare, alimentație publică și sporturi nautice, Un rol deosebit în amenajarea zonelor recreative periurbane îl are cadrul natural suprafețele împădurite, râurile, lacurile, topoclimatul sunt între cele mai însemnate elemente naturale luate în considerare în definirea ariilor turistice periurbane.

Capitolul III

ANALIZA SWOT GENERALĂ

CONCLUZII

Deși am întâmpinat numeroase probleme legate de faptul că nu am găsit suficiente materiale bibliografice pentru documentare în legătură cu tema lucrării de licență, am reușit totuși să-mi cristalizez o părere în legătură cu starea de fapt a lacurilor din zona de câmpie și deal a județului Bihor. Din păcate situația nu este una favorabilă practicării unui turism de anvergură în zonă, din simplu motiv ca unele dintre lacuri nu au nici măcar un drum de acces, oricât de prost ar fi el iar majoritatea lacurilor, au rămas la stadiul de baltă neamenajată.

Faptul că nu am găsit suficiente informații, chiar și pe internet, denotă faptul că nu există nici o strategie de atragere a turiștilor către aceste obiective lacustre și nici au ar putea fi altfel, în condițiile unor dotări care fie sunt la un nivel minim, fie nu există. Deși este trist, cu unele mici excepții, lacurile din zona de câmpie și deal a județului Bihor, nu reprezintă momentan o prioritate turistică pentru autoritățile centrale. Momentan doar pescarii amatori și cei sportivi, acolo unde există amenajări în acest sens se bucură de un potențial turistic latent și care în numeroase cazuri nu a avut de suferit un impact major din partea activităților umane, și într-un fel este bine să rămână așa.

Lacul este un univers, un mediu plin de viață, dar în care există un echilibru, foarte fragil. Impactul turismului poate fi unul important, dar la fel de bine, lăsarea de izbeliște a lacurilor, fără a le asigura un minim de dotare și protecție, poate duce la același rezultat, în condițiile în care braconajul peștilor este un fenomen destul de actual. Deversarea apelor reziduale prin intermediul unor conducte care provin de la diverse întreprinderi sau unități economice, este un real dezastru care poate să distrugă flora și fauna lacului dar și orice posibilitate de valorificare turistică.

Din ce am studiat, localnicii, profită de aceste lacuri nu neapărat pentru pescuit ci pentru a culege materiale vegetale destinate anumitor construcții și pentru a culege anumite plante medicinale. Din fericire, tocmai această izolare, lipsa drumurilor de acces a determinat o anumită conservare a mediilor lacustre, a asigurat o protecție nesperată față de anumite activități umane.

Valorificarea turistică a lacurilor din zona de câmpie și deal a județului Bihor se poate face numai prin schimbarea mentalității oamenilor, ca lacurile din zonele joase nu sunt gropi de gunoi, bazine de deversare sau inepuizabile surse de pește ci sunt medii mai mult decât complexe care au nevoie de protecția legii.

Este trist doar, ce se întâmplă cu lacul Pețea, o comoară care a dispărut, sperăm, nu definitiv, datorită forajelor ilegale de apă termală un mediu poate unic la nivel mondial a fost cel puțin pentru moment distrus.

BIBLIOGRAFIE

Antonescu C.S.,(1963) Biologia apelor- București.

Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara,(2001) România-potențial turistic și turism, Editura Universității din București

Dussart B.,(1966) Limnologie- l etude des aux continentales, Paris.

Gâștescu P.,(2006) Lacurile Terrei, Editura CD Press, București.

Găștescu P., (1965) Asupra termenilor de lac și baltă. Studii și Cercetări Geografice, nr.2. București.

Ielenicz M.,(2007) România-geografie fizică, vol.II, Editura Universitară, București.

Martonne Emm., (1902) La Valachie.

Neguț S.,(2004) Geografia turismului, Editura Meteor Press, București

Pișota I., Zaharia Liliana, Diaconu D., (2005) Hidrologie, Editura Universitară, București.

Legea nr. 310/30.06.2004 Monitorul Oficial al Romaniei nr.584/miercuri,30 iunie 2004

www.ape.bihor.ro

www.e-călăuză.ro

www.geografie.uvt.ro

www.ghidulprimariilor.ro

www.hartapescar.ro

www.hidroelectrica.ro

www.infopescar.tv

www.pescuitpursisimplu.ro

www.profudegeogra.ro

www.thecircleofnature.wordpress.com

www.ziaresireviste.ro

http://www.mdrl.ro/_documente/turism/informatii_proiectul_eden.pdf

http://professionalgeodevelopment.blogspot.ro

http://locuridepescuit.net/acumularea-carasau.html

http://www.cesavezi.ro/obiective-turistice/13-ape-si-lacuri/377-lacul-serpilor-si-lacul-cu-stuf

http://wikimapia.org/1839639/ro/Lacul-de-acumulare-Lugasu

http://povestipescaresti.ro/loc-de-pescuit/bihor/balta-martihaz/

http://wikimapia.org/23618219/ro/Lacul-Salacea

http://www.baltidepescuit.ro/balta-simian.html

http://www.pescuitul.ro/ps/page.php/id/view_localizare/nbalta/1066/pag/1/jud/null/bb/null/balta/Sauaieu/

http://www.skytrip.ro/lacul-de-acumulare-si-barajul-tileagd-din-judetul-bihor-ob-627.html

http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-ora-31-6/adio-nuferi-unica-in-europa-rezervatia-cu-nuferi-din-baile-1-mai-a-disparut-cu-totul-105416.html

***Enciclopedia Geografică- Vol.III, Moscova, 1962

BIBLIOGRAFIE

Antonescu C.S.,(1963) Biologia apelor- București.

Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara,(2001) România-potențial turistic și turism, Editura Universității din București

Dussart B.,(1966) Limnologie- l etude des aux continentales, Paris.

Gâștescu P.,(2006) Lacurile Terrei, Editura CD Press, București.

Găștescu P., (1965) Asupra termenilor de lac și baltă. Studii și Cercetări Geografice, nr.2. București.

Ielenicz M.,(2007) România-geografie fizică, vol.II, Editura Universitară, București.

Martonne Emm., (1902) La Valachie.

Neguț S.,(2004) Geografia turismului, Editura Meteor Press, București

Pișota I., Zaharia Liliana, Diaconu D., (2005) Hidrologie, Editura Universitară, București.

Legea nr. 310/30.06.2004 Monitorul Oficial al Romaniei nr.584/miercuri,30 iunie 2004

www.ape.bihor.ro

www.e-călăuză.ro

www.geografie.uvt.ro

www.ghidulprimariilor.ro

www.hartapescar.ro

www.hidroelectrica.ro

www.infopescar.tv

www.pescuitpursisimplu.ro

www.profudegeogra.ro

www.thecircleofnature.wordpress.com

www.ziaresireviste.ro

http://www.mdrl.ro/_documente/turism/informatii_proiectul_eden.pdf

http://professionalgeodevelopment.blogspot.ro

http://locuridepescuit.net/acumularea-carasau.html

http://www.cesavezi.ro/obiective-turistice/13-ape-si-lacuri/377-lacul-serpilor-si-lacul-cu-stuf

http://wikimapia.org/1839639/ro/Lacul-de-acumulare-Lugasu

http://povestipescaresti.ro/loc-de-pescuit/bihor/balta-martihaz/

http://wikimapia.org/23618219/ro/Lacul-Salacea

http://www.baltidepescuit.ro/balta-simian.html

http://www.pescuitul.ro/ps/page.php/id/view_localizare/nbalta/1066/pag/1/jud/null/bb/null/balta/Sauaieu/

http://www.skytrip.ro/lacul-de-acumulare-si-barajul-tileagd-din-judetul-bihor-ob-627.html

http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-ora-31-6/adio-nuferi-unica-in-europa-rezervatia-cu-nuferi-din-baile-1-mai-a-disparut-cu-totul-105416.html

***Enciclopedia Geografică- Vol.III, Moscova, 1962