Lacramioara Ursache 2 Metode [630160]

RRTTLC 2015

48 Metode și procedee specifice de corectare a tulbu rărilor de articulare a
fonemelor vocalice la școlarii mici cu dizabilitate auditivă
Lăcrămioara URSACHE1
Abstract:
Speech and language communication has different characteristics in hearing impaired persons. This article
presents the most important aspects of communication in the hearing impairment context. Specific vowels
articulation disorders in children with hearing impairment are discussed. Different methods and procedures
used in speech and language therapy are presented: visual aids, dactilems, vocals prolongation, short vocals
emission, short vowels emission in open syllables and closed syllables, diphthongs and triphtongs
pronunciation. Individual needs are highlighted in a case study report, by choosing the best speech and
language therapy methods and procedures when working with persons with hearing impairm ent.
Key words: vowels articulation, hearing impairments, phonological disorders,
coarticulation

Introducere
Dezvoltarea competențelor de
comunicare verbală reprezintă unul
dintre dezideratele fundamentale ale
activi tății edu cative și terapeutice a
copiilor cu dizabilități auditive.
Structurarea limbajului este însă un
proces complex, care se realizează în
cadrul activităților organizate, necesitând
o serie de metode și procedee specifice.
Demutizarea, activitatea co mplexă de
înlăturare a efectelor dizabilității auditive
profunde asupra limbajului , cu mijloace
psihopedagogice , prin folosirea căilor
organice nealterate și pe baza
compensării funcționale (Stănică, 1997)
vizează însușirea celor trei laturi ale
limbajului:
latura fonetic ă (articularea fonemelor
și a structurilor fonetice specifice
limbii române );
latura lexico -semantică (achiziția de
noi unități lexicale din punct de vedere
receptiv și expresiv );
latura morfo -sintactică (utilizarea
corectă a regulilor gramaticale ).
Particularități ale achiziției vocalelor la
copiii în contextul dizabilității auditive
Sistemul vocalic al limbii române este
alcătuit dintr -un segment vocalic simplu
și unul complex. Cel simplu cuprinde un
număr de 7 vocale (a, e, i, o, u, ă, â /î), iar
segmentul vocalic complex cuprinde
diftongi și triftongi (Anca, 2007) .
Vocalele sunt purtătoarele accentului și
intonației în limba română iar rezultatele
și concluziile studiilor de specialitate,
legate de inteligibilitatea pronunției
elevilor cu dizabili tate auditivă , scot în
evidență ponderea mare pe care o are
sistemul voc alic în determinarea
inteligibilități vorbirii (Anca, 2007).
Cele mai întâlnite t endințe în pronunția
vocalelor la copiii cu dizabilitate auditivă
(Anca, 2007), cu precădere la școlari i
mici , sunt:

RRTTLC 2015

49
tendința de închidere – manifestată prin
articularea unei vocale cu maxilarul
inferior foarte apropiat de cel sup erior;
tendința de deschidere – constă în
pronunțarea cu maxilaru l inferior cu
mult lăsat în jos;
tendința de neutralizare – foarte
frecvent întâlnită în pronunția
școlarilor mici cu dizabilitate auditivă ,
constă pronunția nediferențiată a
vocale lor prin retrag erea limbii spre
poziția neutr ală.
tendința de diftongare – apare datorită
lipsei de coordonare între planul
articulator și cel fonator.
tendința de alungire a pronunției
vocalelor – este prezentă nu numai în
pronunția izolată a vocalelor , ci și
atunci când vocalele sunt pronunțate
în silabe, cuvinte, propoziții,
tulburând raporturile temporale ale
pronunției, influențând nega tiv
inteligibilitatea vorbirii .
tendința de nazalizare – cauzată de
controlul deficitar al trecerii aerului
prin cavitatea nazală.
Detaliind cu exemplificări deficitele
fonologice mai sus amintite , tulburările
de pronunție ale vocalei „a” întâlnite la
școlarii mici cu dizabilitate auditivă pot fi :
nazalizarea; pronunția neutrală, când
vocala „a” este înlocuită cu „ă”, „e”, „î” ;
falsetul; pronunția vocalei „a” cu voce
stinsă.
În cazul emiterii vocalei „o”, cele mai
frecvente tulburări sunt: nazalizarea; „o”
se poate pronunța ca „a”, „u”, „iu”; în
unele cazuri lipsesc vibrațiile coar zilor
vocale.
Dintre tulburările posibile, în
pronunțarea vocalei „u”, amintim: în loc de „u” se poate auzi „o”, „iu”, „v”, „î” etc.;
în unele cazuri vocala „u” este pronunțată
prea slab sau nazalizat; dacă copilul
îngustează prea mult orificiul bilabial,
împingând buzele prea mult în afară, în
loc de „u” se aude „v”.
Vocala „e” este emisă distorsionat de
copiii cu dizabilitate auditivă , aceasta
auzindu -se ca un amestec între „e” și „a”
sau chiar „î”.
Vocala „i“ se pronunță uneori vag, confuz,
prea tare sau prea încet, nazalizat, cu
tendințe spre „ă”, „e” etc.; alteori se
pronunță cu voce de cap (cu o înălțime
neadecvată). Atunci când „i” se află la
finalul cuvântului de obicei este omis sau
prea accentuat pronunțat.
În cazul vocalei „ă”, cele mai frecvente
tulburări de pronunție sunt: nazalizarea
sau neutralizarea .
În cazul vocalei „ â/î“ copiii pot pronunța
vocala „ă” în loc de „î“ deoarece rădăcina
limbii nu este suficient de ridica tă sau „i”
în loc de „î”; se consemnează și
fenomenul nazalizării .
Analizând procesul de coarticulare a
fonemelor vocalice, au fost identificate
mult mai multe tipuri de erori fonetice
(Neamțu, 2008; Anca, Hațegan, 2008) ,
care au un impact deosebit asupra
inteligibilității pronunției școlarilor mici
cu dizabilitate auditivă.
Dintre acestea amintim :
Asimilarea – împrumutarea unei
trăsături articulatorii sau acustice de la
un sunet la altul (ca urmare a
proximității) .
Neutralizarea – suprimarea funcției
diferențiative a unei mărci distinctive
dintr-un fonem, prin prezența acele ași

RRTTLC 2015

50 mărci la un alt fonem, aflat în aceeași
poziție, fonem de care se deosebește
doar prin marca articulatorie (Anca,
Hațegan, 2008).
Asilabizarea – pierderea vârfului de
sonoritate de către vocalele e,i,o,u
(Neamțu, 2008).
Anularea stopului glotal – are loc
atunci când în interiorul unui cuvânt
se întâlnesc două vocale în hiat, după
prima vocală cu care se finalizează
prima silabă, neintervenind pauza
silabică.
Scurtarea vocalică post consonantică –
proces fonetic care vizează strict
vocala „i” și care constă în pronunțarea
acesteia foarte scurt și cu o intensitate
sonoră foarte re dusă (Neamțu, 2008).
Direcții, proceduri și modalități de
intervenție
Pornind de la aspectele teoretice mai sus
prezentate, în practica terapeutică cu
școlarii mici cu dizabilitate auditivă , pot fi
folosite o serie de metode și procedee
specifice pentru emiterea, fixarea,
dezvoltarea și automatizarea pronunției
fonemelor vocalice, în vederea atingerii
următoare lor obiective :
1. Emiterea corect ă a fonemului vocalic
izolat.
2. Articularea fonemului vocalic în
silab e directe și inverse .
3. Coarticularea vocalei în diferite
segmente fonologice, chiar și la nivel
de diftongi, triftongi și hiaturi .
4. Asocierea grafem -fonem, imagine –
cuvânt.
În condițiile apariției tulburărilor de
artic ulare , demersul corectiv -recuperator
trebuie reluat/reproiectat cu scopul :
1. Reemiterii vocalelor; 2. Înlăturării nazalizării prin exerciții
suplimentare de gimnastică
fonoarticulatorie și respiratorie;
3. Corectării substituirii vocalelor prin
intensificarea exercițiilor de
gimnastică labială, de intuire corectă
a vibrațiilor corzilor vocale pentru
vocalele desonorizate , de pronunțare
a vocalelor în mai multe serii de
silabe directe, alter nativ.
4. Exersării pronunției corecte a
emisiunilor vocalice în structuri
lingvistice cu dificultate crescută.
Derularea cu maximă eficiență a
procesului de emitere, fixare, consolidare
și automatizare a fonemelor vocalice nu
ar fi posibilă fără sprijinul me todelor cu
caracter general. Ac estea sunt folosite ,
permanent, atât în cabinetele de terapie
specifică de compensare , cât și la clase
(ex. de gimnastică fonoarticulatorie, de
dezvoltare a auzului fonematic și a
atenției auditive, de respirație nonverbală
și verbală etc.).
Metodele și procedeele specifice utilizate
pentru emiterea corectă a fiecărui f onem
vocalic în parte, trebuie să fie adaptate
particularităților limbajului școlarilor
mici cu dizabilitate auditivă , nivelul ui lor
de înțelegere, tulburărilor de pronunție
înregistrate atât în planul emiterii izolate,
cât și în procesul coarticulator .
Intervenția corectiv – recuperator ie în
cazul tulburărilor de articulare a
fonemelor vocalice a inclus și metoda
grafică a “baloanelor de vorbire”
(Ursache, 2012) .
„Baloanele de vorbire” (bulele de vorbire
ori baloanele sugerate de dialog) sunt
convenții grafice folosite cel mai frecvent
în cărțile pentru copii, în cărțile cu benzi

RRTTLC 2015

51 desenate sau desene animate, pentru a
permite cuvintelor (și mult mai rar,
pozelor) să fie înțelese ca reprezentând
discursuri, gânduri, intenții sugerate de
imagini sau desene.
În opinia susținătorilor metodei
maternal -reflective (Durkin, Brzeinsky,
Van Uden apud Van Uden, 1977), metodă
care folosește suportul scris de învățare a
limba jului verbal, copiii cu dizabilități
auditive, datorită memoriei dezvoltate
pentru formele grafice ale cuvintelor și
enunțurilor, pot învăța mult mai ușor
înțelesurile scrise cu ajutorul „baloanelor
de vorbire”. Astfel, ele pot fi utilizate nu
numai pentru a reda grafic cuvintele unui
personaj ci și emoțiile, inflexiunile vocale
și limbajul nespecificat.
Pornind de la aceste considerații
teoretice, demersul nostru terapeutic a
constat în :
prezentarea imaginii profilului vizual,
palatogramei, dactilemului , grafemului
(literei) corespunzătoare fiecărui
fonem vocalic.
Fig. 1 Palatogramă vocala i
Fig. 2 Dactilem vocala A
Fig. 3 Grafemul (litera) O
exerciții de pronunție prelungită a
vocalelor: aaaaa…, eeeee…, iiiii…, ooo oo…., uuuuu…..,ăăăăă ….,îîîîîîî/â
ââââ.
Exemplele de exerciții mai jos ilustrate
sunt preluate din Ursache (2012)

exerci ții de pronunție scurtă a
vocalelor A, E, I, O, U, Ă, Î /Â
exerciții de pronunțare scurtă a
vocalelor în silabe deschise și inverse :
Pa pe pi po pu pă pî ap ep ip op up
ăp îp
Ba be b i bo bu bă bî ab eb ib ob ub
ăb îb
Ma me mi mo mu mă mî am em im
om um ăm îm etc.
Materialul verbal propus pentru exersarea
pronunției fonemelor vocalice , dar și
pentru corectarea eventualelor tulb urări
de articulație, trebuie să fie familiar și
însoțit de cât mai multe imagini
(Ursache, 2012) .

ac casă apă inel pește pâine
cadou ou
La fel am procedat și în cazul exersării și
consolidării pronunției diftongilor și
triftongilor.

RRTTLC 2015

52
Fig. 4 Exemple diftongi

Fig. 5 Exemple triftongi

Cele mai utilizate modalități de antrenare
utilizate în etapele de consolidare și
automatizare a pronun ției fonemelor
vocalice au fost : exercițiul, compunerea,
povestirea, jocul didactic, jocul de rol,
conversația etc. Pentru a -i mobiliza și mai
mult pe copii și pentru a le întări motivația învățării vorbir ii corecte, au
fost abordat e subiecte legate de: familie,
prieteni, preferințe sau antipatii, școală,
jocuri, mâncar e, îmbrăcăminte,
gospodărie, mijloace de transport, vrem e
și anotimpurile anului etc.

„Învățăto area noastră” „La doctor” „În parc” „Iarna”
Fig. 6 Exemple tipuri de sarcini utilizate în etapa de consolidare și automatizare
În concluzie, față de cele arătate mai sus
se impun a fi subliniate două lucruri. Mai
întâi, trecerea de la o etapă la alta de
corectare se face în funcție de
particularitățil e fiecărui copil în parte, iar
în al doilea rând, demersul terapeutic
propus de noi în cuprinsul acestei lucrări,
dictat de experiența acumulată în
domeniul terapiei specifice de
compensare și completat cu o
permanentă autoperfecționare în domeniul educației speciale, poate genera
instrumente metodologice utile în
abordarea tulburărilo r de articulare a
fonemelor.
Studiu de caz
Direcția terapeutică propusă prin acest
articol este ilustrată printr -un studiu de
caz care detaliază problematica cu care se
confruntă un copil care prezintă
hipoacuzie de percepție neurosenzorială
profundă bilaterală , de gen feminin, cu

RRTTLC 2015

53 vârsta de 9 ani, care frecventează
activitățile educaționale din cadrul
Liceului Tehnologic pentru Deficienți de
Auz, Cluj -Napoca.
Instrumente utilizate în evaluare
Proba de vorbire independentă
(Vrasmaș, Mușu, Stănică, 1997)
Observația directă
Analiza și interpretarea re zultatelor
Proba de vorbire independentă a pus î n
evidență o performan ță scăzută a elevei,
pronunția acesteia fiind marcată de o
serie de erori: substituiri, omisiuni,
distorsiuni, adăugiri . În transmiterea
sarcinii a fost nevoie de folosirea
limbajului mi mico -gestual, dar și a
limbajului dactil. În vorbire, eleva
folosește cuvinte izolate, cu rol de
propoziții .
Tipuri și exemple de erori
articulatorii /coarticulatorii identificate:
I. Asimilări
a). Palatalizare -Labializare: covor –
covuor
b). Labializari: soa re-soară; oul-aoul;
struguri -strouguri
II. Alte tipuri de erori în contexte
coarticulatorii
a). Neutralizări: carte -carta; lapte -lapta
b). Anularea stopului glotal: m el; san e;
pan;
c).Scurtarea vocalică
postconsonantică: pomi i; pui i; crengi i;
covrigi i III. Tipuri de erori articulatorii identificate
a) Omisiuni: evantai -evanta _.
b) Adăugări: zebră -zebră e; perdea –
perdea u
Concluzii
În urma aplicării probei de vorbire
independentă și a observațiilor efectuate,
s-a constatat o performanță verbală foarte
scăzută a elevei L.L .
Deprinderile însușite în cadrul orelor de
terapie a limbajului nu se consolidează,
datorită comunicării cu ceilalți din jur
prin limbaj mimico -gestual. Producțiile
verbale sunt reduse numeric și cu un gr ad
scăzut de inteligibilitate. Multitudinea de
erori coarticulatorii întâlnite în vorbirea
acesteia au accentuat scăderea
inteligibilității vorbirii odată cu trecerea
timpului, chiar dacă s -a intervenit de
timpuriu. T ulbură rile de articulare a
fonemelor sunt rezultatul formării unor
reprezentări greșite a propriilor mișcări
articulatorii de -a lu ngul procesului
terapeutic, din cauza abilităților
perceptiv -auditive deficitar e.
În anul școlar 2014 -2015, elevei L.L. i -a
fost întocmit un program de
intervenție personalizat pentru
corectarea tulburărilor de articulare a
fonemelor vocalice identificate.
Programul propu s pentru corectarea
tulburărilor de articulare a fonemelor
vocalice a demarat la începutul anului
școlar și s -a derulat pe o perioadă de 5
săptămâni .

RRTTLC 2015

54 Tabel 1. Plan de intervenț ie personalizată
Domeniul de
interven ție Obiective
opera ționale Sarcina de învă țare Resurse materiale Perioada
de timp
Terapia
limbajului și
comunicării 1. Să-și poziționeze
corect organele
fonoarticulatorii
pentru vorbire.

2. Să-și exerseze
vocea în registrul
normal al vorbirii.

3. Să articuleze corect
vocalele limbii
române .

4. Să pronun țe corect
diftongii și triftongii .

5. Să coarticuleze
corect vocale,
diftongi și triftongi. Exerciții de dezvoltare a
mobilității aparatului
fonoarticulator și
înlăturării nazalizării

Exerciții de stabilizare a
vocii fluctuante

Exerciții de pronunție
prelungită (onomatopee)
și de pronunție scurtă a
vocalelor, după model și
independ ent, în fața
oglinzii.

Exerciții de pronunțare a
vocalelor în silabe și
structuri fonetice diferite,
cu sprijin pe imagini.

Exerciții de pronunție a
diftongilor și triftongilor
în structuri izolate.

Exerciții de pronunție a
diftongilor și triftongilor
în cuvinte, propoz iții și
structuri complexe. Cartonașe cu exerciții de
gimnastică
fonoarticulatorie
(Hărdălău Laura,
Gimnastică
fonoarticulatorie în
imagini – http://jucarii –
vorbarete.ro )

Oglinda logopedică

Cartonașe cu imaginea
emiterii
Auxiliar curricular
(Ursache , 2012 )
Album logopedic
Soft logopedic –
Tarabostes
Oglinda logopedică

Soft logopedic –
Tarabostes
Auxiliar curricular
(Ursache , 2012 )

Auxiliar curricular
(Ursache , 2012 )
Oglind a logopedic ă
Auxiliar curricular
(Ursache , 2012 )
29.09 –
03.10

06.10 -.10

13-17.10

20-24.10

27-31.10

Demersul corectiv -recuperativ s -a realizat
cu ajutorul metodelor generale și
specifice în vederea pronunțării corecte a
vocalel or, diftongilor și triftongilor . A fost
utilizat cu precădere programul
terapeu tic bazat pe metoda grafică a
„baloanelor de vorbire“ (Ursache, 2012 )
iar rezultatele, la finalul programului, au fost încurajatoare. La proba de vo rbire
independentă aplica tă după parcurgerea
programului , rezultatele au fost
următoarele :
eleva a înregistrat doar două erori de
pronunție – în cazul vocalei „ u”
pronunț ată ușor nazalizat și vocalei „i ”,

RRTTLC 2015

55 distorsionată în poziție finală în
cuvânt ;
au fost consemnate mult mai puține
erori în contexte coarticulatorii, eleva
însuș indu -și regula pronunției lui „ i“
final scurt, evitând, în contexte verbale
cunoscute, neutralizarea vocalei „ e“.
eleva a deprins control voluntar în
modelarea vocii , evită vocea sac adată,
cu precădere atunci când pronunță
fonemele vocalice.
ca urmare a exercițiilor cu caracter
demonstrativ, ele va a înregistrat doar
o eroare de scurtare postconsonantică
(“ i “ în cazul formelor de plural a
substantivelor) .
s-au semnalat ușoare distors iuni în
pronunția diftongilor și triftongilor
(oa, oi,ea, oai, eau).
Concluzie
Antrenarea abilităților articulatorii și
coarticulatorii contribuie la creșterea
nivelului inteligibilității vorbirii, chiar
dacă programul terapeutic a vizat doar
componenta segmentală vocalică. În
viitor considerăm că extinderea
programului terapeutic și pentru
componenta segmentală consonantică va
asigura atingerea unui nivel
conversațional independent elevei.
Bibliografie:
Anca, M. (2007). Logopedie, Cluj-Napoca:
Editura Presa Universitară Clujeană.
Anca, M., Hațegan, C. (2008). Terapia
limbajului. O abordare interdisciplinară ,
Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară
Clujeană.
Anca, M. (2001). Psihopedagogia
deficienților de auz , Cluj -Napoca:
Editura Presa Universitară Clujeană. Avram, A. (coord) (2000). Antologie
fonetică a limbii române, București:
Editura Academiei Române.
Bălan, N. A. (2009). Lingvistică generală ,
Craiova: Editura Universitaria.
Bold, V., Oproiu, E., Zisu, F. (2003).
Limba română -fonetică, punctuație,
vocabular, morfologie, sintaxă,
București: Editura Educațional A B C.
Neamțu, G .G. (2008). Limba romană
contemporană -fonetică , suport de curs
universitar, Cluj -Napoca: Faculta tea de
Litere, UBB.
Popa, M. (2006). Comunicarea – aspecte
generale și particulare , București:
Editura Paideia .
Toma, I. (2004). Limba română
contemporană. Fone tică-fonologie,
lexicologie , București: Editura Fundației
de mâine .
Stănică, I., Popa, M., Popovici, D.,V.,
Rozorea, A., Mușu, I. (1997).
Psihopedagogia special ă – Dizabilități
senzoriale , București: Editura Pro
Humanitate .
Ursache, L. (2010) . Modalități de stimulare
a abilităților conversative la copiii cu
dizabilitate auditivă, în Revista Școala
„V.Pavelcu”, Iași .
Ursache, L. (2012). Cartea vocalelor ,
Auxiliar curricular editat în cadrul
Programului de Granturi pentru
Dezvoltare Școlară „Modern și efic ient
în educarea și recuperarea copilului
deficient de auz” , Aplicația „Fereastra
spre Europa” , Cluj -Napoca.
Van Uden, A. (1977). A word of language
for deaf children , Amsterdam a nd Lisse :
Swets & Zeitlinger.
http://jucarii -vorbarete.ro/
1.Profesor psihopeda gog, Liceul
Tehnologic Special pentru Deficienți de
auz, Cluj-Napoca . E-mail:
lacrimapelin@yahoo.com