Lăcrămioara și mătrăguna pot fi considerate [610307]

1

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………….. …3
CAPITOLUL I
Scurt istoric privind cercetarea plantelor medicinale pe plan mondial și în țara noastră …………5
CAPITOLUL II
Lumea complexă a plantelor medicinale, între tradiție și modernitate …………………………. ……..9
CAPITOLUL III
Cadrul natural al zonei luate în studiu
3.1. Localizare………………………………………………………………………………….. ……………………….20
3.2. Relieful…………………………………………………………………………………………….. ……………….. 21
3.3. Solurile…………………………………………………………………………………….. ………………………..23
3.4. Clima…………………………………………………………………….. ……………….. …………………………24
3.5. Hidrografia…………………………………………………………………………………. ………………………29
3.6. Flora și fauna……………………………………. ……………………………………… ………………………..31
CAPITOLUL IV
Material, metode și tehnici de lucru. Rezultate și discuții
4.1. Caracterizarea botanică a speciilor medicinale din împrejurimile Tecuciului………… ..39
4.2. Investigații histo -anatomice asupra unor specii de plante medicinale din f lora spontană a
Tecuciului ……… ……………………………………………………………………… ………73
CAPITOLUL V
Utilizarea datelor în procesul didactic
5.1 Valorificarea instructiv – educativă a studiului plantelor medicinale la lecția de
biologie……………………………………………………………………………………………………… ………… …..86
5.2 Valorificarea instructiv – educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul cercului de
biologie……………………………………………………………………………………………………… …………… 124
5.3 Valorific area instructiv – educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul excursiei
didactice în împrejurimile Tecuciului………………………………………………. …………………………131
5.4 Valorificarea instructiv – educativă a studi ului plantelor medicinale în cadrul educației de
protecția mediului și ocrotirea naturii, în organizarea și dotarea laboratorului de
biologie…………………………………………………………………………………………… ………. ……………..140

2
5.5 Valorificarea instructiv – educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul activității
metodice……………………………………………………………………………………………………… ………….1 49
BIBLIOGRAFIE

3
INTRODUCERE

„Norocul este darnic, dar nesigur,
pe când natura se bazează pe sine însăși; de aceea
cu mijloacele ei mai modeste, dar sigure, ea întrece promisiunile mai mari ale speranței.“
Democrit

Plantele medicinale au constituit una din cele mai importante preocupări ale omului de
la începutul existenței sale. Aceste plante de leac, precum și calitățile lor tămăduitoare sunt
cunoscute din cele mai vechi timpuri și reprezintă însemnate izvoare vii de resurse utile care
așteaptă pentru a fi descoperite și valorificate.
Utilizarea plantelor medicinale, ca unul din cele mai vechi remedii c unoscute de om,
și-a îmbogățit conținutul. Dintre terapiile alternative, fitoterapia a avut cea mai mare
dezvoltare. Aceasta s -a datorat abundenței plantelor, în comparație cu alte resurse și a
posibilităților de cunoaștere din experiența proprie (oamenii nu aveau alte mijloace de
combatere a bolilor decât resursele naturale).
În zilele noastre oamenii au înțeles că trusa de prim ajutor poate să fie înlocuită, astfel
mai mult ca oricând este preferată fitoterapia, deoarece ea nu se reduce numai la ceaiur i și
macerații, ci cuprinde o gamă mult mai largă de produse farmaceutice, dintre care menționez
uleiurile vegetale, siropurile, uleiurile eterice, unguentele, cremele, măștile, tincturile și
esențele de tot felul.
Flora spontană din zona Tecuciului și di n imediata vecinătate, totalizează peste 900 de
specii, între care sunt prezente și numeroase elemente floristice valoroase din punct de vedere
medicinal.
Scopul acestei lucrări este de a evidenția importanța cunoașterii unor noțiuni de bază
despr e plantele medicinale din zona Tecuciului. Am încercat să realizez acest lucru mai întâi
prin prezentarea cadrului geografic și a conspectului floristic al regiunii, continuând cu
descrierea posibilităților de valorificare a plantelor întâlnite și apoi cu utilizarea datelor în
procesul instructiv educativ.
I. Obiectivele propuse în vederea cercetării stiințifice sunt:
1. Caracterizarea fizico – geografică a regiunii;
2. Identificarea, clasificarea și evidențierea potențialului terapeutic oferit d e plantele
medicinale din zona Tecuciului;
3. Utilizarea metodelor de lucru specifice biologiei vegetale și experimentale .

4
II. Obiectivele propuse în vederea atingerii scopului instructiv educativ sunt:
1. Aplicarea datelor cercetării științifice în cadrul lecțiilor de biologie, ecologie și a
activităților extracurriculare;
2. Sensibilizarea și responsabilizarea elevilor pe ntru înțelegerea mediului și a problemelor
asociate;
3. Achiziționarea unor abilități pentru elevi privind conservarea și studierea morfologică și
structurală a plantelor medicinale.
În întocmirea lucrării am utilizat studii referitoare la caracteri zarea fizico -geografică a
Tecuciului (Gavrilescu Ghe., 2013 , “Caracterizarea fizico -geografică a Câmpiei Tecuciului,
cu priviri speciale asupra vegetației “) și la flora regiunii (Oprea A., 1998, „ Flora și vegetația
din Câmpia Tecuciului și bazinul inferior al Siretului ”).
Prin această lucrare urmăresc ca elevii mei să cunoască cele mai frecvente plante
medicinale din flora spontană a Tecuciului astfel încât să le poată recolta corect și folosi în
mod rațional, fără riscul de a produce intoxicații ș i făra primejdia de a produce dezechilibre
naturale prin recoltarea excesivă a unor specii. Doresc să aduc în atenția elevilor puterea
tămăduitoare a plantelor medicinale, pe care să le folosească în mod curent pentru a apela la
medicina alopată doar în si tuații extreme .

5
CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC PRIVIND CERCETAREA PLANTELOR MEDICINALE
PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ȚARA NOASTRĂ
Istoria utilizării plantelor de leac este străns legată de istoria omului ca ființă
superioară. Pentru a-și asigura existența, în cursul evoluției sale d e-a lungul secolelor, omul a
folosit numerose plante care ajutau la vindecarea unor afecțiuni ale organismului. Așa a
început din cele mai vechi timpuri căutarea empirică a plantelor dătătoare de sănătate. Astfel,
treptat lumea plantelor a fost fragmentată, în trei categorii: plante necesare hranei, plante de
leac și plante toxice. Informațiile asupra efectului terapeutic al plantelor medicinale, au fost
transmise din generație în generație până în zilele noastre. Cunoașterea progresivă și
recunoașterea valorii ecologice au transformat aceste plante într -un solid s uport al medicinei
tradiționale. Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare și aproape imediat ce a
învațat să scrie, el a consemnat descrieri ale prop rietăților curative ale acestora sub diferite
forme. Primele mărturii scrise despre plantele m edicinale ne -au rămas de le sumerieni,
populație care au trăit în Asia, în regiunea râurilor Tigru și Eufrat, cu 6000 de ani înaintea erei
noastre. În această zonă au fost descoperite, de către arheologi, peste 20000 de tăblițe din lut,
dintre care 33 repr ezintă un dicționar al plantelor medicinale. În orașul Nipur s -a găsit o
tăbliță de argilă care poate fi socotită prima farmacopee din lume din care aflăm de
întrebuințarea salciei, bradului încă din acele vremuri (Alexan M., Bojor C., Crăciun F.,
1991 ).
Istoria plantelor medicinale arată că în timpul domniei împaratului chinez Ch i̕ en Nung
a fost descoperit manuscrisul numit „Pen Tsao” care conținea descrieri ale utilizărilor
medicinale a peste 300 de plante. În Egiptul antic s -a descoperit așa numitul „Papirus de la
Eberest” considerat o veritabilă enciclopedie, în care sunt descrise peste 200 de plante
utilizate în tratarea bolilor cu 1550 de ani î.e.n.. Datorită celor opt papirusuri descoperite până
azi ce cuprind 900 de rețete medicale, cunoaștem că medicii egipteni au utilizat plantele de
leac în tratarea diferitelor afecțiuni dar și în cosmetică și în îmbălsămare. Toate aceste
informații au fost preluate de greci care le -au îmbogățit iar de la Hipocrat, considerat cel mai
mare medic al Greciei, am m oștenit lucrarea „Corpusul hipocratic” în care sunt descrise 236
plante medicinale utilizate în mod curent. Din scrierile lui Hipocrat din secolul al V -lea î. H .,
precum și din cărțile "De Materia Medica " a lui Dioscoride și „Naturalis Historia ” de 37 d e

6
volume a lui Pliniu cel Bătrân (ambele din secolul I d. H. s-a aflat despre utilizarea diferitelor
leacuri din plante (Alexandriu -Peiulescu Maria , Horia Popescu, 1978) .
O carte importantă despre proprietățile medic inale ale plantelor a fost "Despre știința
medicală" , în anul 50 d. H. și este consultată chiar și în zilele noastre. Mai târziu, în secolul al
XI-lea, mănăstirile au preluat acesta știință , unii dintre membrii acestora devenind experți
importanți în botanică. Prepararea uleiurilor, siropurilor și ungu entelor din extracte de plante
medicinale s -a făcut cu precădere pe toată perioada Evului Mediu, când s -a pus piatra de
temelie a farmacopeei universale.
Contribuții deoseb ite în cercetarea plantelor medicinale le -au adus și Theophrastus
Paracelsus considerat părintele botanicii care a scris o carte despre plantele medicinale,
considerată primul tratat ilustrat despre plantele de leac precum și Cornelius Celsus care a
public at un impresionant compendium ce cuprindea utilizarea a peste 250 de plante în
medicină (Alexan M., Bojor C., Crăciun F., 1991 ).
În secolul al XVIII -lea, în Spania , începe comercializarea plantelor medicinale ca
remedii unice. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, datorită
dezvoltării științei, au început să fie izolate și sintetizate în laborator principiile active ale
plantelor, luând avânt medicina bazată pe sinteză în detrimentul remediilor naturale.
În ciud a secolelor de tradiție, fitoterapia a evoluat și și -a dobândit prestigiul și
eficacitatea abia în ultima perioadă, devenind din ce în ce mai aproape de normele medicinei
modern ( Avramiuc Marcel, 2011 ).

Scurt istoric al cercetării plantelor medicinale în țara noastră

În țara noastră, istoria utilizării plantelor medicinale se contopește cu însăși istoria
poporului rom ân. Pe teritoriul țării noastre, încă din antichitate au existat preocupări pentru
folosirea plantelor medicinale. Cucerirea romană aduce cu sine cunoștințele farmacognostice
și terapeutice ale grecilor și latinilor, care s -au alăturat și s -au amestecat cu tezaurul
cultural dac. Folosirea plantelor de leac de către strămoșii neamului românesc a fost
menționată de Hero dot cu cinci secole înaintea erei noastre, într -una din cele nouă cărți ale
sale. Primele date mai precise despre utilizarea ierburilor pentru vindec are au apărut patru
secole mai târziu, în lucrarea “De Materia Medica„ a medicului grec Di oscorides (medic în
armata lui Nero). În legătură cu zona noastră , el subliniază că pe teritoriul Daciei se utilizau
pe scară largă numeroase specii de plante, făcând însă o descriere vagă și incompletă asupra
acestor specii. Criton, medicul personal al împăratului Traia n, care l -a însoțit în campanile din

7
Dacia, în memoriile sale a menționat ca strămoșii noștri foloseau multe plante pentru tratarea
bolnavilor (Alexandriu -Peiulescu Maria , Horia Popescu, 1978) .
Date scrise despre folosirea plantelor medicinale de către poporul rom ân apar în
numeroase documente care datează din secolul al XIII-lea până în secolul al XVI -lea. În anul
1578, la Cluj apare „Herbarium” , prima carte despre plantele medicinale folosite de localnici.
În 1646, în „Pravila lui Vasile Lupu” , în Moldova și în anul 1652, în „Pravila lui Matei
Basarb ” , tipărită la Târgoviște se precizează că vraciul trebuie să analize ze ierburile pentru a
descoperi pe cele cu proprietăți de vindecare. Apoi în anul 1694, în „Lexiconul slavo -român”
sunt menționate numeroase recomandări privind folosirea și denumirea unor plante
medicinale.
În lucrarea „Nomina vegetabilum” apărută în anul 1783, preotul Benkö Iosif
menționează și denumirile populare românești ale plantelor medicinale folosite în farmaciile
din Transi lvania și Muntenia , iar în „Monografia Transilvaniei” apărută în 1778 se arată că
româncele foloseau pentru tratarea anumitor afecțiuni „buruienile” neglijate de alții.
În secolul al XVIII -lea numeroși farmaciști clasifică plantele de leac, realizează o
descriere a acestora și prezintă modul de întrebuințare a acestora (Avramiuc Marcel, 2011 ).
Un moment important în învățământul medico -farmaceutic înființat în România de
doctorul Carol Davila, îl constituie apariția, în 1862, a primei Farmacopee române, editată de
profesorul C. Hepites, care a introdus în această lucrare produse vegetale, din c are 109 erau
indigene. Interesul pentru cercetarea plantelor medicinale crește, astfel apar numeroși
practicieni care urmăresc va lorificarea potențialului terape utic oferit de plantele de leac.
Dintre aceștia, un rol deosebit l -a avut C.Viorel care întemei ază în anul 1825 o farmacie la
Piatra Nea mț cunoscuta sub numele de Labo ratoarele Vorel (Alexan M., Bojor C., Crăciun F.,
1991 ).
În 1884 s -a prezentat la Academia Română pentru premiul „Herescu Năsturel”
lucrarea doctorului Z. Petrescu „Elemente de terape utică și materie medicală” . În lucrare
erau numite principiile active din pl ante drept agenți activi enumerat e ca fiind alcaloizi,
glicozizi, produși hidrocarbonați aromatici. De asemenea, a indicat acțiunile farmacoterapice
ale morfinei, apomorfinei, pol icarpinei, peleterinei, digitalinei, chininei. Din raportul dr. D.
Brândză, secretar al Comisiei pentru decernarea premiilor, s -au desprins următoarele: „…ea
este prima carte completă cu rezultate științifice originale asupra terapeuticii și materiei
medicale, scrisă în limba românească”.
În 1904, profesorul Bela Pater înființează la Cluj stațiunea de plante medicinale, prima
de acest gen din lume , iar în anul 1925 apar primele culturi industriale de plante medicinale

8
care au avut un rol deosebit în dezvoltarea fitoterapiei rom ânești.
În anul 1949 se înființează Intreprinderi le comerciale de Stat „Plafar” care au ca scop
recoltarea plantelor medicinale din flora spontană, prelucrarea acestora și valorificarea sub
diferite forme farmaceutice , iar în anul 1951 apare “Centrul de cercetări științifice pentru
plantele medicinala aromatice și similare ”. În zilele noastre se acordă o deoseb ită atenție
valorificării superioare a plantelor de leac cu scopul identificării resurselor naturale,
selecționării și aclimatizării speciilor cu o valoare însemnată din punct de vedere terapeutic.
De asemenea s -au intensificat și cerc etările de gemmotera pie și aroma terapie precum și cele
privind folosirea ceaiurilor sub diferite forme în tratarea diferitelor afecțiuni (Avramiuc
Marcel, 2011 ).

Istoricul cercetărilor botani ce în regiunea Tecuciului

Datorita poziției geografice, Municipiul Tecuci a repre zentat o cale de trecere a unor
cercetători spre alte zone de interes. O parte din aceștia au realizat numeroase observații și
asupra florei Tecuciului, însă nu au acordat o atenție deosebit ă florei cu potenția medicinal și
toxic .
În anul 1842, Iosif Sza bo amintește de câteva specii de plante cu mențiunea „cătră
Tecuci“ în lucrarea “Flora Prințipatului Moldaviei , iar în anul 1863 alături de Iacob Czihack
acesta enumeră mai multe specii medicinale din zona Tecuciului în publicațiile cu privire la
flora din estul tării noastre.
În 1898 Dimitrie Grecescu în lucrarea “ Conspectul Florei României„ citează peste o
sută de specii de plante din zona Tecuciului din care o parte au și un potențial medicina l. Un
aport deosebit privind cercetarea plantelor di n Municipiul Tecuci l -au avut Răvăruț M.
(1949), Gavrilescu Ghe. (1971) și Miti telu D. (1973) care au elaborat numeroase studii asupra
florei spontane, ornamentale și asupra spațiilor verzi din împrejurim ile orașului. Cu toate
acestea, din păcate nu există până în prezent un studiu detaliat asupra florei localității Tecuci.
Fără a subestima rolul produselor farmaceutice de sinteză, plantele medicinale reprezintă
izvorul acelui domeniu special al terapeutic ii moderne, cunoscut sub numele de fitoterapie.
Această nouă ramură a științelor medicale și -a câștigat un loc mult apreciat în cadrul
măsurilor complexe profilactice și curative ale terapeuticii zilelor noastre.

9
CAPITOLUL II

LUMEA COMPLEXĂ A PLANTELO R MEDICINALE, ÎNTRE TRADIȚIE ȘI
MODERNITATE

Arta vindecării unor afecțiu ni folosind plantele medicinale are în țara noastră o veche
tradiție. Acest lucru a fost confirmat recent de o serie de rezultate a unor cercetări arheologice
care au evidențiat numeroase forme potențial medicinale , precum și vasele care erau utilizate
în prepararea acestora. În medicin a populară, plantelor de leac le revine un rol hotărâtor,
datorită comprehensibilității și tradițiilor întrebuințării lor. Medicina tradițională este foarte
generoasă în date privind plantele medicinale. Cele mai valoro ase date sunt cele empirice,
acestea având la bază numeroase informații privind cunoașterea plantelor de leac și
întrebuințările acestora în tratarea unor afecțiuni. Astfel se vorbește de un amestec de
cunoștințe stră vechi, rezultate din observațiile poporului nostru cu numeroase date proven ite
din izvoare culte. Aceste date de o valoare inestimabilă au fost îmbogățite treptat prin
experiența unor oameni de știință și transmise prin numeroase documente generațiilor actuale.
Folclorul medical românesc cuprinde multe elemente inedite, autentic e, iar pe lângă
numeroasele specii cunoscute și în alte zone ale Europei, acesta include specii utilizate decât
în țara noastră, de cele mai multe ori numai în anumite regiuni sau localități.
În țara noastră, plantele cunoscute în medicina tradițională po t fi clasificate având la
bază legătura acestora cu terapeutica oficială în mai multe categorii după cum urmează:
– Plante utilizate în același scop ca și în medicina științifică
Exemple: mușețelul (Matricaria chamomilla), coada calului (Equisetum arvense ), soc
(Sambucus nigra ).
– Plante medicinale străvechi sau vechi care nu m ai sunt folosite în terapeutica
științifică de azi ;
Exemple: bobornicul (Veronica beccabunga ), lemnul domnului (Artemisia abrotanum ).
– Plante medicinale folosite atât în medicina populară, precum și în alte scopuri ;
Exemple: semințele de castan sălbatic (Aesculus hippocastanum ).
– Plante înrudite cu cele folosite oficial ;
Exemple: diferite specii de Verbascum sau de Inula .
– Plante a căror întrebuințări au caracter etnobotanic, fiind caracteristice medicinii
tradiționale ;

10
Exemple: zămoșița (Hibiscus trionum ), iarba șarpelui (Echium vulgare ), gălbioara
(Lysimachia nummularia ).
– Plante toxice, puternic active utilizate în medicina populară ;
Exemple: capsulele de mac de grădină (Papaver somniferum ), frunzele de salcâm (Robinia
pseudocacia ).
În prezent , folclorul medical are o valoare inestimabilă, iar leacul popular care a
supraviețuit până în prezent poate deveni medicament folosit cu succes în tratarea
numeroaselor afecțiuni. Astfel tratamentul cu plante medicinale – fitoterapia presupune
respectarea unor reguli de care depinde calitatea acestora, adică conținutul de principii active
și mecanismul lor de acțiune, toxicitatea acestora, doza terapeutică, indicațiile și
contraindicațiile etc. (Bojor Ovidiu, Alexan Mircea, 1981 , 1984).
Fără a intra în de taliu, am considerat că este necesar să precizez, în funcție de natura
lor chimică , principiile active cu o repartizare mai largă în lumea miraculoasă a plantelor
medicinal.
1. Principii active de natură fenolică (Constantinescu D. Gr., Maria Elena
Hațieganu, 1979 )
Acizii fenolici au proprietăți terapeutice interesante. Astfel:
– acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor și acidul cicoric sunt substanțe coleretice și
colecistochinetice;
– acidul rosmarinic, prin proprietățile antioxidante, anihilează actiunea radicalilor oxid și
peroxid care intervin în procesele infecțioase și de îmbătrinire și activează circulația
cerebrală;
– echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un antigonadotrop, tireotrop
și hipoglicemiant.
2. Principii active de natură glucidică
Glicozidele sau heterozidele sunt compuși alcătuiți dintr -o componentă glucidică și o
componentă neglucidică, denumită aglicon, a cărei structură chimică poate fi foarte diferită.
Din grupul glicozidelor fac parte:
a. Cardiotonice
Acest tip de glicozide este răsp ândit în frunzele plantelor din familiile Apocynaceae, Liliaceae
și Scrophulariaceae . Au acțiune favorabilă asupra cordului bolnav, diminuând pulsul,
regularizând ritmul și bătăile inimii; acționează uneori și c a diuretic.
b. Antracenozide
Compușii din această categorie se găsesc în rădăcinile mai multor plante, dar, în special, în

11
scoarța și frunzele de Rhamnus frangula (crușin). Din această categorie fac parte frangulina și
senozida. Acțiunea lor este purgativă sau laxativă ori laxativ – purgativă.
c. Saponozide
Saponozidele sunt răspândite îndeosebi la reprezentanții familiilor Dioscoreaceae ,
Amarylidaceae , Liliaceae , Scrophulariaceae . Din acest grup fac parte saponinele: tigonina,
gitonina, digitonina, holotur ina, etc. Saponinele au acțiune expectorantă, hemolizantă și în
unele cazuri depurativă.
d. Flavonozide
Compușii din aceasta categorie se găsesc în florile și rădăcinile unor plante din familiile
Scrophulariaceae, Asteraceae, Fabaceae , Rosaceae , fiind cuno scuți circa 50 derivați
flavonici care se găsesc liberi (agliconi) sau sub formă de glicozide.
Unele flavonozide au acțiune antiinflamatoare in vitro datorită influenței asupra
metabolismului acidului arahidonic, prin blocarea unor enzime ce intervin în bi osinteza
prostaglandinelor proinflamatorii și în coagularea sângelui. Altele pot fi anti alergice,
hepatoprotectoare, antispastice s au hipocolesterolemiante. Flavonozidele au acțiune diuretică,
antibacter iană, antivirală, antifungică, scad timpul d e sângerare și de coagulare a sâ ngelui.
e. Antociani
Antocianii sunt pigmenți răspândiți în flori, fructe, frunze, rădăcini care își schimbă culoarea
în funcție de pH – ul celular. Cei mai cunoscuți antociani sunt: peonina, malvina, c ianina,
rutinul, etc. C resc acu itatea vizuală, acționează ca antioxidanți și captatori de radicali liberi,
inhibă agregarea plachetară și favorizează retracția cheagului. Multe au acțiuni
antiinflamatoare și diuretică care sunt însoțite de o creștere a eliminării acidului uric.
f. Cumarine și furanocumarine
Compușii din clasa cumarinelor sunt răsp ândiți în plantele superioare mai ales din familiile
Apiaceae , Fabaceae , Lamiaceae , Asteraceae , Solanaceae , Rubiaceae. Furanocumarinele se
găsesc în familiile Apiaceae si Rutaceae.
Unel e cumarine diminueaz ă permeabilitatea capilară și cresc debitul limfatic și venos
(melilotozida); au acțiune venoton ă și vasoprotectoare , antibiotică (umbeliferona); diuretică
cu favorizarea eliminării acidul uric, antimitotică de tip mitoclazic; analgez ică (dafnoretina);
antiinflamatoare, antispastică, anticoagulantă, trombolitică, inhibatoare a formării celulelor
gigante în urma infectării cu virusul HIV a culturilor de celule (licoarilcumarina din
Glycyrrhiza uralensis ).
g. Deriva ți ai acizilor polife nolicarboxilici
Produsele cu cel mai mare conținut în acești derivați sunt: Cynarae folium (acid clorogenic;

12
cinarina și deriva ții); Cichorii radix et herba (acid cicoric), Echinaceae radix (echinacozida,
acid feruin -tartric), Verbasci folium et flores (ve rbascozida), Plantaginis majoris folium
(plantamajozida).
h. Taninuri
Taninurile sunt substanțe prezente la numeroase specii de plante superioare și localizate în
sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor și fructelor. Taninurile sunt astringente și au rol
hemostatic și administrate intern au acțiune antidiareică, antimicotică, antivirală și antiseptică,
ca urmare a precipitării proteinelor bacteriene și fungice .
3.Vitaminele (Constantinescu D. Gr., Maria Elena Hațieganu, 1979 )
Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate în frunze (în
special). Plantele medicinale nu oferă cantiăți prea mari din vitamine, dar înaltul lor grad de
asimilabilitate, faptul că se absorb împreună cu celelalte princ ipii active (care vin să
completeze efectul terapeutic urmărit) le conferă acestora o importanță deosebită.
Exemple: – măceșul (în fructe) este bogat în vitamine C, A, B 1, B2, P, K, acid nicotinic, dar și
alte substanțe cu valoare terapeutică cum ar fi: tan in, acid malic, acid citric, pectine, zaharuri;
– urzica este bogată în vitamine C, K, A, B 2 dar mai conține și substanțe azotate , clorofilă,
mucilagii.
4. Uleiuri volatile
Uleiurile volatile sunt produși ai metabolismului secundar vegetal secretați de celule
specializate în acest scop, repartizați în diferite organe și depozitați în vacuole, pungi sau
canale secreto are, ori în peri glandular/secretori , sub formă de lichide uleioase, volatile, cu
miros plăcut, aromat. Ele sunt amestecuri de diverși constituenți chimici dotați cu interesante
proprietăți terapeutice. Se întâlnesc, de exemplu, în celulele petalelor de Rosa canina (măceș),
în perii secretor i de la plantele familiei Lamiace ae. Aceste substanțe sunt importante pentru
efectul lor antimicrobian și antiseptic.
5. Alcaloizii
Alcaloizii sunt substanțe organice azotate și sunt răspândiți în plantele toxice având
numeroase proprietăți terapeutice.
Exemplu : alcaloizii din Tubera aconite ( Aconitum sp., fam. Ranunculaceae).

6. Principiile amare
Aceste substanțe au un gust amar și stimulează terminațiile nervoase gustative, care
intensifică secrețiile digestive și măresc pofta de mîncare.
Așa cum a m precizat anterior, plantele medicinale își datorează valoarea terapeutică

13
principiilor active pe care acestea le conțin. Pe baza cunoașterii în detaliu a compoziției
chimice a acestora , dar și a însușiriilor lor farmacodinamice, plantele medicinale repre zintă în
zilele noastre una din principalele surse de materii prime pentru industria farmaceutică.
Astfel o mare parte din medicamentele folosite pentru tratarea diverselor afecțiuni au la ba ză
plantele medicinale. Există în prezent numeroase forme farmac eutice sub care se
administrează plantele medicinal ( Bojor Ovidiu, Alexan Mircea, 1981 , 1984) .
Forme farmaceutice pentru uz intern (Stănescu Ursula, Monica Hăncianu, Oana
Cioancă, Ana Clara Aprotosoaie, Anca Miron, 2018 )
– Soluții extractive apoase – infuzia, decoctul, maceratul și siropul. Apa (de obicei distilată)
reprezintă solventul pentru principiile active din materia primă vetală solubile în apă. De
regulă se prepară necesarul pentru maxim 24 ore deoarece se pot produce degradări.
Infuzia constă în intro ducerea plantelor mărunțite puse într-un vas smălțuit, de
porțelan sau fai anță peste care se toarnă apă clocotită; se acoperă și se lasă la macerat cca 5 –
30 minute (în functie de plantă ), după care se filtrează prin presare pe o strecurătoa re sau
printr -un tifon. Se recomandă de regulă pentru organele de plante care au pereții celulari mai
subțiri, îngroșările secundare ale pereților celulozici fiind inexistente sau slabe: flori, frunze,
partea aeriană a plantei, chiar și unele fructe. Este forma cea mai frecventă de folosire în
condiții casnice a unor organe de plante medicinale și se recomandă ca aceasta să fie folosită
în aceeași zi pentru a nu fermenta .
Decoctul (fiertur a) este o formă extractivă apoasă ob ținută prin fierberea plantei
mărunțite. Se introduce de la început în apa rece care se pune la fiert, lăsându -se, după ce
lichidul dă în clocot încă 20 -30 minute să fiarbă la foc domol. Se recomandă în general
pentru rădăcini, semințe și coji, respectiv acele organe ale căror celule au membrane prin care
difuziunea se face mai greu, care au îngroșări secundare. Mai rar se recomandă decoctul din
flori, frunze și fructe, îndeosebi când se urmărește extracția unor substanțe a căror difuziune
se face mai lent. Se pot administra îndulc ite sau nu și întotdeauna se completează cu apă
fiartă cantitatea evaporată prin fierbere.
Maceratul la rece . Unele principii active se extrag în urma unui contact îndelun gat
dintre plante cu solventul; astfel , după o spălare prealabilă, plantele mărunțite se lasă în apă
la temperatura camerei (15 -250C timp de 6 -8 ore). Se recomandă pentru unele plante cu
conținut de mucilagii (rădăcină de nalbă, semințe de in, frunze de vâsc). Macerarea la rece se
folosește în cazul plantelor medicinale care conțin principii vegetale active dizolvabile ușor în
apă la temperatura camerei și se alternează la temperaturi mai ridicate.
Siropurile reprezintă soluții extractive apoase la care se adaugă o cantitate ridicată de

14
zahăr, în proporție de 60 %, a unor macerate, sucuri, infuzii sau decocturi, cu scopul de a se
păstra mai mult. Se administrează în cantități mici, în funcție de prescripție. Acestea se pot
prepara în casă sau se pot procura ca atare din magazinele de specialita te.
– Soluții extractive hidroalcoolice sunt forme farmaceutice în care plantele sunt macerate sau
percolate într -un amestec de alcool și apă;
Tincturile se prepară din plante mărunțite peste care se toarnă alcool de cereale sau de
fructe de diverse concentrații. Sticla se astupă bine și se păstrează de regulă o durată mai
mare de timp (pînă la 8 -10 zile) și apoi se filtrează și se administrează sub formă de picături
sau sub formă de frecție. În unele cazuri tincturile se administrează în puțină apă sau pe zahăr.
Vinurile medicinale se recomandă numai pentru adulți datorită efectului tonic pe care
îl au. Plantele mărunțite se macerează timp de 7 -10 zile î n vin de bună calitate, roșu sau alb,
stabilizat în concentrații de 30 -50g %, după care se face filtrarea. Se administrează de obicei
înainte de masă cu jumatate de oră, nu se recomandă copiilor dar și adulților care au afecțiu ni
hepatice sau gastrite.
Cidrurile sunt băuturi cu un conținut moderat de alcool, obținute prin fermentația
sucurilor din fructe precum și a florilor unor plante medicinale uzuale (măceșe, porumbe,
cătină, flori de soc – socata este o variantă a cidrului din flori de soc, lipsit de alcool).
Alte forme farmaceutice pentru uz intern
– Consumul ca atare – unele semințe care conțin mucilagii (in);
– Sucul plantei proaspete – zdrobirea la mixer a plantei proaspete;
– Pudra – se prepară prin mărunțirea foarte fină a produsului bine uscat (frunz e de
vâsc, fruze de pătlagină);
– Comprimatel e – de regul ă, un singur sortiment din pulberi de plante – pulberea de
frunze de Digitalis purpurea ;
Forme farmaceutice pentru uz extern
Cataplasme (prișnițe sau oblojelile) sunt preparate de consistență moale c are se obțin
din planta măcinată în amestec cu apa caldă până se formează o pastă. Această pastă se pune
între două bucăți de pânză curată sau tifon și se aplică în zona în care se manifestă afecțiunea.
Cataplasmele obținute din produse cu efect iritant nu se lasă pe piele un timp mai îndelungat.
Dintre cataplasmele cele mai des folosite amintim cataplasma de făină de in sau cataplasma
emolientă.
Loțiuni, fricții sunt preparate obținute prin extracție apoasă, alcoolic ă sau prin diluarea
unor uleiuri volatile cu care se fricționează unele părți ale corpului.
Alifia se obține în general prin prăjirea a 50 – 100 gr ame de plantă în grăsime de porc,

15
timp de 10 – 15 minute. Produsul obținut se lasă în vasul de prăjire până a doua zi, după care
se încălzește puțin, se strecoară și se filtrează.
Băile de plante se bazează în principal pe acțiunea directă la nivelul tegumentului a
diverselor principii active cu acțiune antiseptică, antiinflamatoare, cicatrizantă, fiind utile în
bolile de piele. Pentru a obține ceaiurile balneologice , plantele medicinale se introduc într -un
săculeț din tifon dublu după care se fierbe la foc domol. Produsul obținut se pune apoi în baia
cu apă, la o temperatură porivită.
– Băile generale se fac cu apă caldă după ce în prealabil s -a făcut baia de igienă
corporală.
– Băile locale se fac numai pentru o anumită zonă a corpului, se recomandă în cazul
unor plăgi purulente, afecțiuni articulare, hemoroizi, băi de ochi.
Oțeturi le aromatice se prepară prin macerarea plantelor aromatice în oțet de vin (50 –
100g plantă mărunțită/1l de oțet, timp de 7 -8 zile). Acest produs se poate utiliza sub formă de
fricțiuni.
Uleiuri le medicinale reprezint ă o formă de macerare a plantelor în ulei comestibil (4 –
6 săptămâni). Se folosesc pentru arsuri și răni care se vindecă greu.
Inhalația se obține din plante medicinale bogate în uleiuri volatile sau chiar prin
utilizarea uleiurilor în apă clocotită . Este utilă la bronșite, laringite, traheit e, astm, emfizem
datorită vapor ilor de apă saturați în uleiuri care pătrund prin inhalar e în căile respiratorii.
Procedeul es te destul de frecvent utilizat atât în terapia tradițională c ât și în cea științifică.
Gargarism ele reprezint ă o spălări repetate de 3-4 ori pe zi a gurii, cu ceaiul ob ținut
prin infuzie sau decoct de plante. Se recomandă ca dezinfectante generale, în stomatite, aftă,
amigdalită, abcese și dureri dentare.
Remediile naturiste au reprezenta t o mare parte din aresenalul terapeutic utilizat în
medicina științifică. Folosirea acestor bogății naturale, din păcate a fost treptat dată uitării, în
special de medicina alopat ă. Acest lucru s -a datorat dezvoltării chimioterapiei de sinteză, deși
principiile active ale plantelor de leac prin activitatea farmacologică și prin structură au
favorizat această dezvoltare.
Fitoterapia reprezintă totalitatea posibilităților de prevenire și de tratament a bolilor
prin folosirea unor medicamente obț inute în urma prelucrării unor plante medicinale. Alături
de alte posibilități terapeutice, fitoterapiei îi revine un loc important în medicina
contemporană. În tratarea unor afecțiuni , leacurile băbești și medicamentele din plante sunt
folosite fie ca adj uvant în medicația de bază fie ca primul medicament la care se apelează
pentru a trata o afecțiune.

16
Arta vindec ării la poporul român are o vechime milenară, putând fi considerată un dar
strămoșesc. Condițiile climaterice ale D aciei, corelate cu bogăția geografic ă (șes, deal și
munte, ape curgătoare și tezaure minerale) au favorizat existența în acest spațiu a unei
incredibile diversități de specii vegetale, multe fiind endemice.
Încă de pe vrem ea dacilor, o serie de plante care cresc pe te ritoriul de astăzi al
României erau întrebuințate ca ierburi d e leac. Herodot scria că dacii sunt “buni cunoscători
ai plantelor, având și un meșteșug deosebit pentru îngrijirea bolnavilor cu ajutorul
plantelor ”. Chiar expresiile neaoș românești : a lecui, leac, o leacă (intim înrudite cu grecescul
oligo – puțin) trimit la remedii în aparență infime (cantitativ vorbind), care însă pot vindeca
sau menține sănătatea celor care le cunosc adevarata întrebuințare. Renumele unora dintre
aceste plante merge până acolo încât și astăzi ele apar în percepția populară ca fiind înzestrate
cu virtuți vindecătoare magice, extraordinare, legate de o adevarată mitologie vegetală.
Multe dintre plante sunt considerate sfinte, precum busuiocul (Ocimum basilicum),
unele făcând cândva obiectul unui cult specific, așa cum este cazul mătrăgunei, al carei nume
este cu totul consonant, în mod uimitor, cu două cuvinte din vocabularul mistic al vedelor
(mătră și guna). Acest cult urmărește întotdeauna rezultate din domeni ul medicinei magice,
cum este cazul descântecelor ce se săvârșesc cu ajutorul anumitor ierburi (Vasilica -Mozaceni
Adrian, 2003 ).
În Moldova de peste Prut, țăranii nu administrau niciodată bolnavilor o plantă de leac,
indiferent de puterea ei vindecătoare, fără descântec sau fără anu mite practici magice. Acest
fapt demonstrează filiația ancestrală a medicinei populare, care se originează într -o medicină
sacerdotală, singura în care restabilirea sănătății era pusă în legătură cu forțe supranaturale.
Culegere a plantelor de leac se desfășoară de asemenea după un anumit calendar cosmic,
urmând un ritual specific. Unele plante, precum usturoiul sau pelinul, își păstrează virtuțile
vindecătoare pe tot parcursul anului, altele, precum săgetătura, erau culese înaint e de
Sfredelul Rusaliilor, ele pierzându -și puterea binefăcătoare timp de o lună dupa aceea, până la
sfârșitul Săptămânii Mari. Uscarea plantelor se face în mănunchiuri legate, care se atârnă de o
grindă (Bojor Ovidiu, Alexan Mircea, 1981 , 1984) .
Leacuril e „băbești“ sunt utilizate cu succes chiar și în zilele noastre, acestea tratând
afecțiuni din cele mai diverse. Astfe l, în trecut stomatologii foloseau pentru tratarea unor
afecțiuni ale cavității bucale badijonări cu tinctură de rizomi de cerențel (Geum urbanum ).
Tratarea durerilor de cap în trecut se făcea cu frunze de hrean (Armoracia rusticana ). Hreanul
fiert în vin era folosit cu succes în calmarea durerilor de dinți și mestecat în stare crudă , trata
amigdalita. Persoanele care sufereau de reumatism făceau băi cu frunze de nuc (Juglans regia

17
L.) dar și cu flori de ghiocel (Galanthus nivalis L.). Rădăcina de ghi nțură (Gentian a lutea L.)
se folosea în trecut la tratarea durerilor de stomac dar și contra frigurilor, iar prin utilizarea
unor părți aeriene se trata diareea. Pătlagina ( Plantago sp.) în stare prospătă, se aplica pe răni
cu scopul cicatrizării acestora. Durerile nașterii erau alinate cu ceaiuri din tei (Tilia sp.) sau
din mușețel (Matricaria chamomilla L.). O altă plantă miraculoasă fo losită pentru terapeutică
de mai bine de 2000 de ani este sunătoarea (Hypericum perforatum L.). Hippocrate o
recomanda în tratarea paraziților intestinali, a mușcăturilor de șarpe sau a tulburărilor
menstruale. De asemenea fetele foloseau ceaiul de sunătoa re pentru combaterea căderii
părului , iar pentru bubele dulci se făcea un preparat din planta uscată amestecată cu smântână
cu care acestea se ungeau. Decoctul se administra intern pentru tratamentul leucoreei (Bojor
Ovidiu, Alexan Mircea, 1981 , 1984) .
Urzica moartă ( Lamium album L.) este menționată încă de pe vremea romanilor
pentru efectele miraculoase ale acesteia în tratarea unor afecțiuni. Astfel , aceasta era folosită
sub forma decocturilor sau tincturilor ca decongestionant (catar intestinal) și pe ntru spălături
în leucoree. Rădăcinile de brusture ( Arctium lappa L.) au fost unul din cele mai importante
leacuri băbești. Acestea erau administrate în trecut pe răni, lovituri sau buboaie , iar frunzele
stropite cu oțet se foloseau pentru combaterea durer ilor de șale , iar unse cu untură de porc se
foloseau pentru durerile în piept. Fiertura în vin a florilor de gălbenele ( Calendula officinalis
L.), în Europa se fo losea pentru tratarea icterului , ceaiul din acestă plantă era utilizat în
tratarea ulcerului g astric , iar decoctul pentru bolile de piele (Stănescu Ursula, Monica
Hăncianu, Oana Cioancă, Ana Clara Aprotosoaie, Anca Miron, 2018 ).
Pelinul ( Artemisia absinthium L.) este o veche specie medicinal, iar extractul din
această plantă era utilizat în tratamentul stărilor dispeptice, al pirozei, anemiei , iar apa de
pelin împreună cu cea de trandafir se folo sea pentru durerile de inimă. În țara noastră, frunzele
de mătrăgună ( Atropa belladonna L.) se util izau ca antiasmatic, antitusiv , iar rădăcina
amestecată cu rachiu se folosea la frecții în reumatism. Utilizarea socului ( Sambucus nigra
L.) în scop medicinal datează din antichitate. Plinius și Dioscord e au fost cei care au descris
cum pot fi folosite fr unzele proaspete ale acestei plante în tratarea rănilor inflamate și al
tumoretelor dermice. De asemenea produsul obținut din frunze proaspete presate și fierte în
apă era utilizate în combaterea limbrici lor. Mai târziu, în Evul Mediu s-a evidențiat și
folosirea florilor ca expectorant și diaforetic. Sub formă de infuzie acestea au fost indicate și
în tratarea stărilor gripale, tuse convulsivă, varicelă, reumatism, gută, nevralgii și constipație.
În zilele noastre toate tipurile de îmbolnăviri beneficiaz ă de aportul fitoterapiei. Astfel
insuficiența cardiacă se tratează cu succes folosindu -se medicamente de origine vegetală.

18
Exemplu: medicamentele obținute din frunzele de degețel lânos (Digitalis lanata ) și din
pulberea de degețel roșu (Digitalis purpure a) (Zanoschi Valeriu, Turenschi E., Toma M.,
1981 ).
În nevrozele cardiace rezultate foarte bune s -au obținut în urma folosirii pe o perioadă
mai lungă de timp a unor preparate galenice din talpa găștei ( Leonurus cardiaca ).
Afecțiunile tractului respirator se tratează cu produse bogate în substanțe
mucilaginoase.
Exemplu: produsele naturale din rădăcină și frunze de nalbă mare (Althaea officinalis ) sau
cele din frunze de podbal (Tussilago farfara ).
Pentru tratarea tusei un efect benefic îl au ceaiurile din părtile aeriene a le scaiului
vânăt (Eryngium planum ) asociat cu produsele din cimbrișor (Thymus serpyllum ), iar în
pneumonii se folosesc compresele de scurtă durată cu un terci preparat din semințe de muștar
negru (Brassi ca nigra ). Stările de răceală sunt tratate cu succes utilizând ceaiuri obținute din
flori de soc (Sambuscus nigra ) sau tei (Tillia sp.) datorită faptului că aceste plante ar stimula
mecanismul de apărare a organismului și acțiunii sudorifice a acestora pen tru care se
recomandată și un regim de odihnă la pat (Zanoschi Valeriu, Turenschi E., Toma M., 1981 ).
Ceaiul obținut din inflorescențele de coada șoricelului (Achillea milefolium L.) și
rădăcinile de păpădie (Taraxacum officinale Web. ) este folosit în tratarea sau prevenirea
ulcerului gastric. Coada șoricelului (Achillea milefolium L.) în medicina popular ă este
frecvent folosită în tratamentul hemoroizilor, tulburărilor menstruale dar și pentru
îndepărtarea transpirației (sub formă de bă i). Frunzele de anghinare (Cynara scolymus )
precum și cele de mentă ( Mentha piperita ) împreună cu alte uleiuri volatile sunt utilizate în
tratarea colecistopatiilor. Extractele apoase din frunze de menta ( Mentha piperita ) au acțiune
antivirală dar și efect e antibacteriene (Vodă Claudiu , 2006) .
Mătrăguna (Atropa belladonna ) și extractele din capsulele de mac (Papaver
somniferum ) au rol deosebit pentru combaterea colicilor și stărilor spastice ale tractului
digestiv.
În medicina populară se întrebuințează ș i numeroase plante aromatice. Noțiunea de
plantă aromatică este foarte veche dar termenul de aromaterapie a devenit cunoscut abia în
anul 1928. Aromaterapia este folosită ca o terapie complementară sau ca o formă de medicină
alternativă și include totalita tea procedeelor terapeutice bazate pe folosirea produselor
aromatice de origine vegetală și respectiv a uleiurilor volatile.
Atât fitoterapia cât și aromaterapia sunt domeniile cele mai bo gate în tradiții ale
terapeuticii . În zilele noastre sunt cunoscute cu precizie atât oportunitățile, cât și limitele

19
tratamentelor bazate pe întrebuințarea plantelor medicinale și aromatice. Dintre avantajele
acestora putem enumera:
– medicamentele naturale sunt mult mai bine tolerate de organism , iar reacțiile adverse
apar foarte rar ;
– numeroase medicamente vegetale au o acțiune slabă care se instalează după o
perioadă de timp îndelungată, astfel acestea nu au o acțiune nocivă;
– acțiunea numeroaselor produse naturale este complexă, ea se îndreaptă asupra mai
multor organe.
Fitoterapia, chiar dacă este considerată cea mai veche ramură a terapeuticii, continuă
să asigure progresul întregii farmacologii, vizând domenii importante precum bolile tumorale
sau cele cardio -vasculare care din păcate sunt răspunzătoare, în ultimii ani de decesul unui
număr mare de oameni , iar progresul acesteia precum și al aromaterapiei este asigurat prin
îmbinarea cercetărilor botanice cu cele fitochimice și fitofarmacodinamice (Stănescu Ursula,
Monica Hăncianu, Oana Cioancă, Ana Clara Apr otosoaie, Anca Miron, 2018 ).

20
CAPITOLUL III

CADRUL NATURAL AL ZONEI LUATE ÎN STUDIU

3.1 LOCALIZARE

Pe Glob, municipiul Tecuci se află la intersecția paralelei 45 ˚51’06” latitudine nordică
cu meridianul 27 ˚25’56” longitudine la Nord de Ecuator și la Est de primul meridian, în al
treilea fus orar. În cazul orașului Tecuci, atestat documentar la 1 septembrie 1435, avem de – a
face cu o așezare de tip rural care , la 8 noiem brie 1864 a fost declarată comună urbană
evoluând în continuare de aproape 155 de ani, până la municipiul de azi. Din punct de vedere
administrativ -teritorial, orașul Tecuci aparține județului Galați, fiind poziționat în partea
central -nord-estică a l acest uia.
Ca singură subunitate a Câmpiei Române la est de Siret , Câmpia Tecuciului se întinde
pe o suprafață de 60 km de la nord la sud și 30 km de la vest la est . Altitudinile scad de la 150
km, la conta ctul cu Colinele Covurluiului ( Pochidia – Cârlomnești – Corod – Valea Mărului)
și Colinele Tutovei (Nicorești – Țepu ) până la 5 km în sud. Extremitatea nordică se află la
confluența pârâului Bârzota cu Bârl adul ( în aval de satul Valea Mă rului ) iar cea vestică de
Lunca Siretului între Mălureni și Vameș.
Geografic, municipiu l Tecuci se află poziționat la distanță mică de limita sudică a
Colinelor Tutovei (14 km), în zona de contact cu Piem ontul Poiana -Nicorești, ambele
subunități ale Podișului Moldovei, la co nfluența râului Bârlad cu pârâul Tecucel, în vecinătate
cu V alea Siretului (10 km), în cuprinsul câmpiei de terase care poartă numele orașului.
Rapor tându -ne la așezările urbane din jur, Tecuciul este amplasat la 20 km depărtare
de orașul Mărășești, 40 km de Focșani, 50 km de Tărgu Bujor și Bârlad și la 80 km de Galați,
reședința județului din care face parte.
Localitățile cu care se învecinează Tecuciul sunt următoarele: comuna Drăgănești și
Malu – Alb la sud, comuna Matca la est, Munteni în partea de nord și la vest cu localitatea
Cosmești și Furceni .
Orașul Tecuci, situat într -o zonă de câmpie, pe malul râului Bârlad afluent al râului Siret
și pe malul pârâului Tecucel, afluent al Bârladului se înscrie în categoria orașelor de terasă.
Este un oraș mijlociu, cu u n comerț în co ntinuă dezvoltare, așezat la o răspântie de drumuri
vechi comerciale, dezvoltându -se în vatra unei așezări geto -dacice și apoi daco -romane.

21
Atestat încă din 1435 , târgul Tecuci era un important centru de tranzit și de schimb pentru
negustorii din țările de la nordul și de la vestul Moldovei , ca și pentru cei din regi unile
limitrofe (Andronache Ștefan, Gavrilescu Gheorghe, Groza Laurențiu, Negruț Gina, Mircea
Nicu, Paraschiv Elena, Țau Stela, Vlăsceanu Doina, 1999 ).

Figura nr. 1 Harta teritorial – administrativă a județului Galați https:/pe -harta.ro

3. 2. RELIEFUL

Relieful, ca totalitate a denivelărilor suprafeteței topografice, exprimă într-o oarecare
măsură însușirile substr atului geologic, precum și capacitatea de modelare a agenților externi
din regiunea noastră. Relieful municipi ului Tecuci este foarte tânăr (8000 – 10 000 de ani )

22
fiind f ormat pe luturi loessoide, nisipuri, marne și pietrișuri. În Tecuci întâlnim un relief de
câmpie, în care se disting lunca și terasele râului Bârlad. Aceste sunt cunoscute în literatura
geografică sub denumirea de Câmpia Tecuciului, parte componentă a Câmpiei Române.
Putem concluziona că relieful care se află la nivelul Tecuciului este constituit dintr -o
luncă și un complex de terase care s -au format prin laborioasa activitate desf ășurată, în
cuaternar, de r âul Bârlad.
Relieful major
Ca formă majoră de relief, în cuprinsul municipiului Tecuci, Lunca Bârladului are o
lățime cuprinsă între 2 și 3 km. În nord aceasta este mai lată pe partea stângă a râului Bârlad
iar în sud devine aproape simetrică, putin mai lată pe partea drea ptă a râului. Întreaga
suprafață a luncii, mai cu seamă pe partea stângă a râului cuprinde o serie de albii părăsite ale
pârâului Rateș și râului Bârlad care trec din una în alta , determinând astfel formarea unei
plase prin anastomozare . Albii vechi care a u fost părăsite sunt evidente, ele fiind mai adânci
decât nivelul morfologic al luncii, iar la nord spre sud pe o pantă de 0,6 – 0,7 m/km, cu
altitudinea absolută cuprinsă între 31,5 m (î n Sud) și 38 m (în Nord), dețin o suprafață de 28
km² din suprafața t otală a municipiului Tecuci.
În municipiul Tecuci cercetătorii au identificat două terase : Terasa Cernicari și Terasa
Tecuci.
Terasa Cernicari ocupă o suprafață de 15 km² pe latura de răsăr it a municipiului și se
poziționează la nivelul izohipsei de 50 m altitud ine absolută, ceea ce ne oferă nouă
posibilitatea să apreciem că altitudinea relativă este de circa 18 -20 m. La nivelul
interfluviului Bârlad – Siret , pe partea dreaptă a râului Bârlad , Terasa Cernicari este puțin mai
înaltă, iar la s ud de localitatea Cosmești ocu pă întregul interfluviu, oferind un aspect
cvasiorizontal, de unde și denumirea acordată de localnic i "Platoul Cosmești". Pe baza
observațiilor realizate în teren se confirmă faptul că această terasă, de pe interfluviul Bârlad –
Siret, este mai lată în partea sa sudică și mai îngustă la nord de Valea Tecucelului realizându –
se o trecere ușoară spre Câmpia Șiretului inferior. Terasa aceasta deține aproximativ o
suprafață de 35 km² din teritoriul municipiului Tecuci iar toată Terasă Cernicari, poziționată
de o parte și de alta a Văii Bârladului, măsoară aproximativ 40 km². Pe această terasă, spre
Matca, pân ă aproape de Valea Corozelului, se găsesc nisipuri provenite în cea mai m are parte
din aluviunile aduse de râul Bârlad. Nisipurile prezente determină ca podul terasei să nu
prezinte o suprafață netedă, ci ușor ondulată, cu aspect de valuri. O importanță ma joră o au
vânturile care au contribuit l a formarea reliefului pe nisipuri, cu aspect de dune. Pe această

23
terasă pot fi întâlnite și porțiuni ușor adâncite, cu aspect de padine cauzate de tasarea
loessului, mai frecvente pe interfluviul Bârlad -Siret.
Terasa Tecuci, mai bine conturată pe partea dreaptă a râului Bârlad, ne apare ca o prispă
deasupra albiei majore. Altitudinea absolută a nivelul acestei terase nu depășește nicăieri mai
mult de 50 m, astfel că altitudinea raportată la nivelul luncii es te în medie de 5 – 8 m
(Andronache Ștefan, Gavrilescu Gheorghe, Groza Laurențiu, Negruț Gina, Mircea Nicu,
Paraschiv Elena, Țau Stela, Vlăsceanu Doina, 1999 ).

Figura nr . 2 Câmpia Tecuciului . Subunități geografice http://google.ro

3. 3. SOLURILE

Un rol deosebit în formarea solurilor, la nivelul mu nicipiului Tecuci îl are clima care
este temperat continentală, cu vizibile influențe de ariditate din partea de est a Europei, cu
precipitații care oscilează între 450 -500 m m și cu temperaturi care variază în jurul valorii de

24
10˚C.
Câmpia Tecuciului, aflându -se la limita dintre C âmpia de divagare a Siretului inferior,
Piemontul Poiana – Nicorești și Podișul Covurluiului, prezintă un platou care se înclină ușor
în direcția de sud – est. Deci este o câmpie subcolinară de terase care aparțin Câmpiei
Române, slab fragmentată si alcătuită dintr -un complex de patru terase. La nivelul acesteia au
existat condiții de formare a solurilor din clasa molisoluri reprezentate de cernoziomuri tipice
și cernoziomuri cambice, precum și soluri neevoluate (erodisoluri și soluri desfundate). Pe
aceste soluri, se practică o agricultură de mare randament, dar există și p robleme ridicate de
erodisoluri și psamosoluri care au un conținut foarte scazut de substanțe fertilizante și humus.
În Lunca B ârladului solurile sunt hidromofe, halomorfe și neevoluate. Acestea ridică
numerose probleme legate de valorificarea lor ca teren uri agricole, de aceea producțiile în
zona respectivă sunt sc ăzute (Andronache Ștefan, Gavrilescu Gheorghe, Groza Laurențiu,
Negruț Gina, Mircea Nicu, Paraschiv Elena, Țau Stela, Vlăsceanu Doina, 1999 ).

3. 4 . CLIMA

Din punct de vedere climatic, teritoriul studiat se încadrează în clima câmpiilor, făcând
parte din ținutul sud – estic, districtul estic, care cuprinde partea de răsărit a Câmpiei Române,
inclusiv câmpia joasă a Siretului inferior și Podișul Cov urluiului. Deci, regiunea face parte din
zona climatică de stepă și silvostepă, caracteristică părții sud – estice a României.
Pentru a ne putea forma o imagine cât mai clară asupra climei din municipiul Tecuci,
vom face o analiză succintă a factorilor cli matogeni (temperatura, lumina, precipitațiile și
mișcările masei de aer ).

3.4.1 Temperatura
Temperatura aerului în Tecuci și î n zonele învecinate indică existența unui climat
temperat – continental cu nuanțe excesive. În orașul nostru există o stație meteorologică care
înregistrează valorile factorilor climatogeni de peste 120 de ani. Cea mai mică temperatura, de
obicei se înregi strează în luna ianuarie iar cea mai ridicată în luna iulie . Temperatura medie a
iernii este de aproximativ -1,60˚C iar temperatura medie a verii este de 20,77 ˚C.
Amplitudinea termică este de 68,7 ˚C, evidențindu -se astfel caracterul de continentalism
accen tuat al climei tecucene.
Temperatura medie a nuală a aerului în perioada 2016 – 2018 , este cuprinsă î ntre 11,12
– 11,46 ̊ C. Media multianuală a ulti milor 3 ani , are valoarea de 11,40 ̊ C. În luna ianuarie a

25
anului 2017 se înregistrează cea mai mică medie lunară de – 5,3 ̊ C, determinată de masele de
aer reci de origine continental , dar și de cantitatea redusă a radiației solare. Zona de sud a
Moldovei corespunde unui climat continental cu nuanțe excesive, iar Tecuciul este una dintre
localitățile cu cele mai mari amplitudini termi ce anuale, în cazul acesta de 23,5 ̊ C.

Tabel nr. 1 Temperatura medie a aerului în ̊ C în perioada 2016 – 2018

Anul Lunile Media
anuala I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
2016 -2,7 5,3 7,0 13,5 16,0 21,9 23,5 22,3 18,1 9,1 4,9 0,4 11,61
2017 -5,3 -0,4 8,1 9,8 16,9 21,8 22,0 22,7 18,0 10,8 6,3 2,7 11,12
2018 -0,2 0,1 2,0 15,2 19,2 21,8 22,2 23,4 18,0 12,6 4,1 -0,9 11,46
Date preluate de la Stația Meteorologică Tecuci

Date preluate de la Stația Meteorologică Tecuci

3.4.2. Lumina

Cantitatea de radiație care se absoarbe sau se respinge este în funcție de albedoul
suprafeței respective. În raport cu particularitățile acestei suprafețe, albedoul poate varia
foarte mult, de la 5 -7% pe solurile închise la culoare, umede și proaspăt arat e, până la 80 -95
-10-50510152025Varia ția temperaturii în anii 2016 -2018
2016 2017 2018

26
% pe stratul de zăpadă proaspăt depusă și geruită. De asemenea diferă și de la un anotimp la
altul. Astfel valorile albedoului sunt maxime iarna și minime primăvara. Valorile radiației
solare absorbite variază d e la un an la altul și de la o zonă la alta. Radiația absorbită este
influențată de suprafața activă prin sol, vegetație, suprafața construită etc. și are valori mici în
anotimpul rece și mari primăvara.
Bilanțul radiativ are o mare importanță practică. La Tecuci se constată o creștere
graduală a acestuia până în lunile de vară, după care acesta scade până în lunile decembrie,
ianuarie. În cea ce privește durata de strălucire a soarelui în perioa da 2016 -2018 se constată că
maxima a fost atinsă în luna august 2018 – 303,9 iar minima în noiembrie 2018 – 35,8.

Tabel nr. 2 Durata de strălucire a soarelui (ore/lună) în perioada 2016 -2018

Anul Lunile
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
2016 81,3 86,8 122 193,9 180,5 234,7 307 261,6 194,5 59,5 55,6 91,2
2017 88,5 78,6 136 180,3 257 271,3 264,2 278,3 205 147,1 36 42,2
2018 54,8 66,3 107,7 232,7 260,7 208,9 221,2 303,9 189,8 194,9 35,8 41,1
Date preluate de la Stația Meteorologică Tecuci

Date preluate de la Stația Meteorologică Tecuci 050100150200250300350
2016 2017 2018Durata de strălucire a soarelui în perioada 2016 -2018

27

Lumina este factorul determinant al fotosintezei, al creșterii, dezvoltării și
acumulării principiilor active. Față de lumină, plantel e în general au adaptări diferite și nici
cele medicinale nu fac excepție . Unele preferă o cantitat e mare de lumină directă ( ex. c ele
care produc uleiuri volatile – Mentha piperita dar ș i Cynara scolymus ), altele prefe ră condiții
de lumină scăzută ( ex. Chelidonium majus ).

3 .4. 3. P recipitațiile

În regimul precipitațiilor se evidențiază caracterul continental al acestora, specific
regiunilor din afara arcului carpatic. În sudul Moldovei precipitațiile sunt deficitare , dov adă
fiind înregistrările de la S tația Meteorologică Tecuci. Cantitatea anuală de precipitații, la
Tecuci variază de la un an la altul și poate fi încadrată între 166,9 mm și 830,5 mm. Astfel, î n
perioada luată în studiu , pe baza observațiilor și înregistrărilor cantitative a precipitațiilor
solide și lichide, în anii 2015 – 2018 cantitatea medie anuală este de 51,94 mm . Creșterea așa
de mare se explică prin procesul de evaporare a apelor din lunc a Bârladului inferior și a
umezelii absolute din timpul verii, precum și a existenței vegetației arborescentă mai extinsă
în luncă.
Umezeala relativă la Tecuci are o valoare medie anuală de 630/0 fiind apropiată de cea
de la Galați 620/0. Cele mai multe zile senine sunt vara, în număr de 121,5, iar cele mai multe
zile noroase, 112,8, sunt iarna. Numărul mare de zile senine la Tecuci, favorizează
dezvoltarea culturilor cerealiere, podgoriile și livezile larg răspândite în zona Câmpiei
Tecuciului .
La Tecuci, cantitatea medie de precipitații ajunge la aproximativ 500 mm/an. Cea mai
mare cantitate de precipitații s -a înre gistrat în anul 1941, fiind de 830,5 mm; cea mai mică
cantitate de precipitații s -a înregistrat în anul 1935, fiind de 166,9 mm, datorită puternicelor
influențe a maselor de aer tropicale sosite aici în perioada de vară.

Tabel nr. 3. Precipitații le medii lunare și anuale la Stația M eteorologică Tecuci

Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anuală
Tecuci
2016 38,7 9,4 29,7 59,1 51 163,2 17,2 73,6 45,6 226 41,0 1,0 62,96
Tecuci 8,7 37,0 20,5 72,2 21,2 121,2 129 34,8 9,6 68,6 65,2 29,3 51,44

28
2017
Tecuci
2018 11,3 53,6 66,7 2,0 32,2 133,8 101 18,8 11,4 4,2 31,5 30,5 41,42
Date preluate de la Stația Meteorologică Tecuci

Date preluate de la Stația Meteorologică Tecuci

La Tecuci cea mai mare parte a precipitațiilor se inregistrează sub formă de ploaie. Se
observă că anotimpul cel mai ploios este cel de vară, atunci, precipitațiile cad mai ales sub
formă de aversă și sunt însoțite de cele mai multe ori de puternice vijel ii determinând în
multe cazuri inundații. Aversele se pot manifesta și în alte perioade ale anului, așa cum s -a
întâmplat pe data de 5 septembrie 2007, când, între orele 15 și 22, precipitațiile au tot alizat
aproximativ 105,6 l/m². Î n general, însă, perio adele ploioase sunt întrerupte de obicei de lungi
perioade de secetă.
În sezonul rece, p recipitațiile sub formă de zăpadă sunt întâlnite frecvent în Câmpia
Tecuciului, putând să -și facă apariția din a doua jumătate a lunii noiembrie și să se continuie
până la sfârșitul lunii martie. Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 43,9 anu al,
iar grosimea medie a stratului de zăpadă este de cca 20 cm. Cea mai mare grosime revine lunii
februarie, cu 25,9 cm, urmată de ianuarie cu 23,4 cm.
De asemenea în zona Tecuciului sunt întâlnite și alte forme de precipitații : bruma,
poleiul, chiciura, ceața și roua. Bruma se manifestă de obicei primăvara și toamna și are efecte
nedorite asupra culturilor agricole sensibile iar poleiul este frecvent în lunile anotimpului rece. 050100150200250
2016 2017 2018Precipitații lunare în anii 2016 -2018
Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie
Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie

29
În zona studiată se remarcă formarea ceții de radiație dar și ceții de advecț ie care în lunile de
iarnă determină fenomenul de chiciură.

3. 4. 4 . Mișcările masei de aer

Tecuciul, datorită asezării sale geografice, este supus acțiunii centrilor barici specifici
Europei rasăritene și sud – estice, reprez entați prin: ciclonii mediteranieni, anticiclonul
siberian, anticiclonul scandinav, anticiclonul azoric.
Ciclonii mediteran eni produc precipitatii abundente, vânturi cu viteză de 22 -44 km /h, iar
deplasarea acestora este pe direcția est și nord – est. Aceș ti cicloni pot avea evoluție normală,
dar ș i anormală. Cei cu evoluție anormală, deplasează masele de aer în sens invers, producând
o înrăutățire bruscă a vremii, însoțită de ploi torențiale, căderi de grindină. A nticiclonul
siberian se manifestă primăvara și toamna, prin răciri, brume, înghet în aceste anotimpuri iar
anticiclonul scandinav acționează primavăra, determinând îngh ețuri târzii, toamna determină
ninsori timpurii, iar iarna provoacă geruri mari de peste – 30 ̊ C.
Circulația aerului la Tecuci se desfășoară de -a lungul Văii Bârladului și deține
aproximativ 42% din total, frecvența medie a perioadei de calm atmosferic este de 35,8% și
viteza medie a vânturilor este de aproximativ 18 km/h. Dintre vânturile locale cel mai des
întâlnit este crivățu l care aduce cu el geruri și viscole puternice. De asemenea în zona
Tecuciului sunt întâlnite și suhoveiul care bate în anotimpul cald, determină furtuni de praf și
uscarea solului și austrul care aduce ger iarna și secetă vara.

3. 5. HIDROGRAFIA

Datorită localizării pe o stivă de sedimente, orașul Tecuci posedă bogate ape de
adâncime, freatice și ape subterane care au luat naștere în ultima perioadă a cuaternarului.
Teritoriul cadastral Tecuci aparține bazinului hidrologic Siret, subazinul Bârlad. Partea
de vest a Câmpiei Tecuciului este străbătută de pârâul Tecucel, care are un caracter permanent
și un debit variabil cu viituri mari în urma ploilor cu caracter torențial. Rețeaua hidrografică
superficială este constituită în principal de râul Bâ rlad, care străbate teritoriul M unicipiului
Tecuci de la nord la sud pe o distanță de peste 8 km. Bârladul – râul cel mai important, are un
debit variabil cu maximum în lunile mai, iunie, când poate provoc a inundații pe suprafețe
mari.

30
Adâncimea apei freatice variază în funcție de relief. În Câmpia Tecuciului apa
freatică este interceptată frecvent la peste 20 m, fapt ce explică o mică densitate a fântânilor în
teritoriu. În Lunca Bârladului adâncimea apei freatice este în corelație cu formele de
microrelief. Pe grindurile mai înalte adâncimea ei este cuprinsă între 3 -5 m, în zonele de
tranziție adâncimea este cuprinsă între 2 -3 m, iar în șesurile joase ale luncii adâncimea apei
freatice este cuprinsă între 1-2 m. În terasa Municipiului Tecuci apa freatică se află la
adâncimea de 5 -9 m.
Apele curgătoare . Râul Bârlad care străbate teritoriul M unicipiului Tecuci este cel mai
important curs permanent de apă al orașului. La intrarea în oraș primește pe pa rtea dreaptă
pârâul Prisaca și apoi pârâul T ecucel, cu care confluează în zona Colegiului Național de
Agricultură și Economie, Tecuci, precum și pârâul Rateș care confluează pe stânga Bârladului
la limita sudică a teritoriului.
Râul Bârlad are o lu ngime de 347 km și izvorăște din Podișul Moldovei, din Valea
Ursului, de pe teritoriul județului Neamț. Acesta posedă un bazin hidrografic de 7400 km² și
se varsă în Siret în zona Comunei Liești.
Cel mai important afluent, pe care îl primește la Tecuci este pârâul T ecucel cu o
lungime de 24 km și un bazin hidrografic de 112 km².
Datorită regimului hidrologic de tip pericarpatic estic , sunt posibile viituri însoțite de
inundații, cum au fost cele d in 1969, în perioada februarie -mai. De asemenea și pârâul
Tecucel a produs inundații în Tecuci, cele mai devastatoare fiind inregistrate în septembrie
2007.
Apele stătătoare . În zona Tecuciului aceaste ape de suprafață sunt reprezentate de
mlaștini , bălți și câteva lacuri. Ca suprafață , zonele înmlăștinite sunt mai întinse și ocupă
spații numeroase în Lunca Bârladului. Astfel putem enumera mlaștinile din apropierea
Lacului Porcului, de la "Ocaua lui Cuza", pe Ro tunda, la Fabrica de Mobilă și în zona din
imediata vecinătate a digului de protecție construit pentru a împiedica inundarea zonei
respective. Din diferite motive oamenii din zonă au drenat mlaștinile, realizând astfel
numeroase lacuri de mici dimensiuni așa cum găsim la Satu Nou, "Ocaua lui C uza",
"Lebăda", lângă Colegiului Național de Agricultură și Economie, Balta Bondoc etc. Lacul
Porcului de la Satu Nou reprezintă o parte din mlaștina existentă aici. Strâns legate de mlaștini
sunt b ălțile care ocupă suprafețe neînsemnate. Suprafața lacurilor amenajate la Tecuci nu
depășește 5 ha .

31

Figura nr . 3 Rețeaua hidrografică a Câmpiei Tecuciului http://google.ro

3. 6 . FLORA ȘI FAUNA

3. 6. 1. Flora

Temperatura aerului, umezeala, vânturile, precum și solurile au o mare importanță în
ceea ce privește răspîndirea plantelor în municipiul Tecuci.
Potențialul ecologic al Câmpiei Tecuciului și în primul rând altitudinile relativ
coborâte, permit existența unor unităț i de vegetație bine individualizate în cadrul zonalității
latitudinale, pe când elemente ale etajării altitudinale nu apar decât pe suprafețe restrânse.
În literat ura de specialitate Al.Borza (1947 ) arată că în sudul Moldovei formațiunea
vege tală c aracteristică este silvostepa (stepa de pădure ), dar cercetările recente evidențiază
faptul că vegetația de stepă primară a fost în mare parte distrusă.

32
Având la bază a naliza comparativ ă a vegetației din Câmpia Tecuciului și a teritoriilor
învecinate, putem concluziona că în trecutul nu prea îndepărtat, această câmpie era acoperită
parțial cu pădure de foioase în care predomina stejarul brumăriu ( Quercus pedunculifora C.
Koch).
În componența actuală a pădurilor din această zonă, de la Hanu Conachi, Torcești,
Barcea, Țigănești, Munteni, Tălpigi, Ghidigeni, Gefu intră stejari tipici silvostepelor, și
anume: stejarul brumăriu ( Q. pendunculifora C. Koch ) și stejarul pufos ( Q. pubescen s Willd) .
Stejarul brumăriu din pădurile mai sus indicate vegetează în asociație cu cerul ( Q. cerris ),
gârnița ( Q .frainetto ), mărul sălbatic ( Malus silvestris ), ulmul ( Ulmus campestris), carpenul
(Carpinus betulus ), frasinul ( Fraxinus excelsior ), teiul ( Tilia tomentosa și T. alba ), jugastru
(Acer campestre ).
Dintre arbuștii care populează pădurile din aceste zone amintim: cornul ( Cornus mas),
sângerul ( Cornus sanguinea ), păducelul ( Crataegus monogyna), lemnul câinesc ( Ligustrum
vulgare ), socul n egru ( Sambucus nigra ). La acestea se mai adaugă lianele așa cum sunt:
iedera ( Hedera helix ), curpenul ( Clematis vitalba ), vița sălbatică ( Vitis silvestris ), iar pe
ramurile copacilor ca semi parazite apar vâscul ( Viscum album ), pe măr, păr, tei și plop.
Pădurile în care predomină gorunul le întâlnim mai izolate și mai restrânse în nordul și nord –
estul Câmpiei Tecuciului (Gavrilescu Gheorghe, 2013) .
Pajiștile de câmpie joase sunt frecvente pe fruntea teraselor, râpelor și nisipurilor pe
care predomină elemente sud -estice europene. Fondul covorului vegetal al acestora este
format din graminee ca păiușul ( Festuca valesiaca), negara sau colilia ( Stipa capillata , S.
lessingiana ), care sunt cele mai reprezentative, fo rmând grupări sau asociații în care intră și
alte graminee ca: Poa bulbosa , Bromus inermis , Chrysopogon gryllus , Hordeum murinum sau
laptele cucului ( Euphorbia glareosa).
Fondul verde de graminee este presărat cu dicotiledonate ce poartă flori m ai colorate.
Dintre umbelifere (apiacee) obișnuit aici este Trinia henningii , dintre lamiacee predomin ă
speciile de salvie ( Salvia officinalis ), solovârfița ( Phlomis tuberosa ); dintre boraginacee
nelipsite cu florile sale violacee este capul șarpelui ( Echium pyramidale ), dintre fabacee se
întâlnesc multe specii de astragalus ( ex. Astragalus membranaceus ), măzăriche ( Vicia
pannonica ), trifoiul ( Trifolium ambiguum ), sulfina ( Melilotus officinalis ), apoi culbeceasa
(Medicago falcata ), osul iepure lui (Ononis spinosa ), dintre compozee (asteracee) (Centaurea
orientalis), iar dintre crucifere (brasicacee) întâlnim târtanul ( Crambe tatarica) și drobușarul
(Isatis tinctoria ). Peste tot în silvostepă apare păpădia ( Taraxacum officinale ) cu inflorescențe

33
galbene și micuțe, iar flămânzica ( Draba nemorosa ) presară pajiștele cu florile sale albe și
mărunte.
În Câmpia Tecuciului pe lângă aceste plante mai sunt prezente și plantele cu bulbi,
rizomi și rădăcini tuberi zate. Dintre acestea cităm: brândușa ( Colchium biebersteinii ), dedițeii
(Pulsatilla vulgaris ), vioreaua ( Scilla bifolia ), toporașul ( Scilla odorata ), fraga ( Fragaria
vesca ), apoi ciuperci și mușchi.
Pe nisipurile de la Hanul Conachi se găsește o apreciabilă pădure de salcâmi ( Robinia
pseudacacia) , iar în alcătuirea asociațiilor pasmofile găsim: ciuleiul ( Ceratocarpus
arenarius ), romanița de câmp ( Anthemis arvensis ), ipcărigea ( Gypsophila paniculata ),
bărboasa (Bothriochloa ischaemum ) și chiar năgara ( Stipa capillata ).
Dintre speciile cu caracter xerofil care marchează nuanța de stepă a părții de sus a
Câmpiei Tecuciul ui, întâlnim pe lângă alte plante și lumânărica ( Verbascum densiflorum ).
În zona de trecere de la stepă la silvostepă se întâlnesc și o serie de arbuști cum ar fi:
porumbarul ( Prunus spinosa), vișinul ( Prunus cerasus ), rugul ( Rubus caesius) , murul (Rubus
fruticosus ) ș.a.
Pe solurile halomorfe din Valea Bârladului întâlnim o vegetație caracteristică ca: brânca
(Salicornia herbaceea ), săricică (Salsola soda ), limba vacii ( Statice gmelini ), secerică
(Falcaria vulgaris) , Bromu s tectorum , iar în sărăturile pe cale de ameliorare, pe lângă speciile
enumerate apar și unele valoroase plante furajere ca: Andropogon ischaemum , Cynodon
dactylon , Poa pratensis , Festuca pratensis , Lolium perenne.
În lunca Bârladului mai întâln im și specii de esență albă ce formează asociații numite
sălcete, răchitișuri, cătinișuri și aninișuri. Aceste specii de arbori se caracterizează printr -un
colorit cenușiu -argintiu sau un verde deschis al frunzișului, prin portul mai răsfirat sau pletos
al copacilor și mai ales prin lemnul lor moale, alb și de mică valoare industrială.
Micile bălți și iazurile existente în Câmpia Tecuciului, de la Tecuciul Nou, Tăplău,
Gefu etc. sunt invadate de o vegetație caracteristică care constă din: stuf ( Phragmites ), papură
(Typha ), rogoz (Carex arenaria ), broscărița ( Potamogeton natans ), iarba mlaștinii ( Juncus
effusus ), mana apei ( Glyceria fluitans ), coada calului (Equisetum arvense ), limba broaștei
(Alisma plantago ), săgeata apei ( Sagittaria ), crinul de baltă ( Butomus umbellatus ), cucuta de
apă ( Cicuta virosa ), stânjenelul galben ( Iris pseudacorus ), năsturelul ( Nasturtium officinalis ),
piciorul cocoșului ( Ranunculus) , menta de apă ( Mentha acvatica ) (Gavrilescu Gheorghe,
2013) .

34
3. 6 . 2. Fauna

Lumea animală din Câmpia Tecuciului aparține biotopului de silvostepă și de stepă , atât
pe uscat căt și în apele prezente, a provinciei pontice. În cuprinsul teritoriului se găsesc
prezente variate grupe de animale , de l a cele inferioare, nevertebrate , la cele superioare,
mamifere.
Biotopul de silvostepă ce aparține Câmpiei Tecuciului are o faună mai puțin populată
decât cea a pădurilor. Mamiferele tipice acestui biotop sunt rozătoarele, iar cele mai
reprezentative su nt: popândăul ( Citellus citellus ), hârciogul, ( Circetus circetus ), șoarecele de
câmp ( Microtus arvalis), toate animale dăunătoare și cățelul pământului (specie a genului
Spalax ), mai puțin dăunător. L a acestea se adaugă și dihorul ( Mustela eversmanii ) pre cum și
iepurele ( Lepus europaeus ), mult prezent în acest biotop și cu o largă arie de răspândire.
Carnivore le specifice acestui biotop sunt: vulpea ( Vulpes vulpes ), lupul (Canis lupus ),
iar dintre ierbivore recent a apărut în pădurile din această zonă porcul sălbatic ( Sus scrofa ) și
căprioara ( Capreolus capreolus ). Alte mamifere întâlnite sunt : dihorul de casă ( Putorius
putorius ), bizamul ( Ondrata zibethica ), nevăstuica (Mustela nivalis ), șoarecele de casă (Mus
musculus ), șobolanul (Rattus norvegi cus) etc.
Păsările populează foarte mult acest biotop, cele mai caracteristice fiind: potârnichea
(Perdix perdix) , prepelița ( Coturnix coturnix ), găinușa de stepă ( Syrrhaptes paradoxus ),
ciocârlia ( Alauda arvensis ), care este o pasăre călătoare, dar multe exemplare care clocesc la
noi rămân și peste iarnă. O pasăre frumoasă întâlnită în aceste locuri este lăcustarul ( Sturnus
roseus ). Minunate sunt și păsările mici ca sticletele ( Carduelis carduelis ), păstorița sau ochiul
boului ( Motacila flava ), presura ( Emberiza citrinella ), coțofana ( Pica pica ), grangurul
(Oriolus oriolus ), cintița ( Fringila coelebs ) care trăiește în cârduri, pițigoiul codat ( Aegithalos
caudatus ), mătăsarul ( Bombycilla garulus ) care apare mai ales iarna venind dinspre nord, apoi
șușelul cu capul galben ( Regulus regulus ), șușeul cu capul roșu ( Regulus ignicopullus ), care
vara trăiește în pădurile de la munte, iar iarna se retrage spre zonele joase, apoi cojosica
(Certhia familiaris) , țoiul ( Sita europae ), cucul ( Cuculus canoru s) și pupăza ( Upupa epops )
sunt păsările care le întâlnim în toate pădurile, apoi ciocănitoarea ( Picus viridis ).
Atmosfera silvostepei și a stepei este săgetată adesea de prigorii ( Merops apiaster ) care
zboară în stoluri mici, mai ales în apropi erea unei ape, iar frumos colorată dumbrăveanca
(Corracias garrulus ) se așează din loc în loc pe stâlpul de telegraf, iar primăvara împânzește
pădurile de salcâm și dumbrăvile din silvostepă.

35
Specifice pădurilor din silvostepă mai sunt alte păsă ri, ca turturica ( Streptopelia turtur ),
privighetoarea ( Luscinia luscinia ), care ascunsă prin vegetație încântă auzul trecătorilor cu
trilurile ei armonioase și mierla ( Turdus merula ).
Dintre răpitoarele de zi în acest biotop trăiesc: șorecarul (Buteo buteo ) care se hrănește
cu diferite rozătoare în câmp și reptile, uliul găinilor ( Accipiter gentillis ), iar dintre răpitoarele
de noapte amintim bufnița ( Bufo bufo ), huhurezul mic ( Strix aluco ), cucuveaua ( Athene
noctua ). Prin ierburi pe înserate se aude glasul cristeiului ( Crex crex) și al pasării ogorului
(Burhinus oedicnemus) .
Nelipsite sunt vrăbiile ( Passer domesticus ) care duc viața în apropierea gospodăriilor,
apoi ciocârlanul ( Galerida cristata ), rândunelele reprezentate prin rândunica de sat ( Hirundo
rustica) și lăstunul ( Delichon urbicum ), care își construiesc cuiburile pe sub streșinile caselor
și se adună în stoluri pe firele și pe stâlpii de telegraf, cocostârcul ( Ciconia ciconia ) care își
duce viața pe locuințele omenești făcându -și cuiburile pe acoperișul caselor sau pe înalți și
izolați în satele din apropierea mlaștinilor și bălților de unde își procură hrană. La toate
acestea se mai adaugă ciorile de câmp (Corvus frugilegus ) ce sunt foarte dăunătoare pentru
culturile a gricole.
Reptilele caracteristice acestui biotop sunt: șopârla de iarbă ( Podarcis tauricus ),
șopârla verde ( Lacerta viridis ), șopârla cenușie ( Lacerta agilis ), șarpele de casă ( Natrix
natrix ) care trăiește pe lângă mlaștini, iazuri, râuri, broas ca țestoasă de apă ( Emys orbicularis )
care trăiește pe lângă apele curgătoare sau stătătoare.
În regiunile nisipurilor mobile de la Hanu Conachi sunt câteva elemente de interes
zoogeografic ca: Eremias arguta deșerti , Coluber jugularis castius , specii de artropode și
lepidoptore, etc., fapt pentru care a impus ca această zonă să fie declarată rezervație naturală.
În ceea ce privește activitatea macro și microviețuitoarelor din sol amintim galeriile
săpate de cârtițe și alte rozătoare mici întâlnite în special pe șesurile zvântate și în zona
cernoziomurilor și cernoziomurilor cambice unde amestecă orizonturile solului formând
crotovine. Pe pajiști și în culturile de cereale păioase, existența mușuroaielor de cârtițe
îngreunează recoltarea, motiv pentru care trebuie distruse și nivelate primăvara și toamna.
În anii secetoși, cu toamne lungi și uscate, o activitate intensa o au șoarecii de câmp care
sapă galerii numeroase, distrugând semănăturile de toamnă și lucernierele.
În gr ădinile de legume, cu soluri grase și umede, o activitate intensă o au coropișnițele,
viermii de sârmă și alte miriapode care distrug rădăcinile unor plante.
În solurile din preajma localităților, a livezilor , plantațiilor silvice și a pomilor răzleți s –
au găsit larve de cărăbuș de mai care, prin activitatea lor, afânează solul, dar distrug rădăcinile

36
plantelor și tuberculii de cartof. O activitate pozi tivă în sol o au râmele (întâlnite în special în
solurile coluviale, cernoziomuri și cernoziomuri cambice).
Lumea insectelor din zona Câmpiei Tecuciului este extrem de numeroasă. Ierburile sunt
pline de cosași ( Saga pedo ), lăcuste ( Caelifera species ), greieri ( Gryllus campestris ). De
asemenea , mai întâlnim și cărăbușul de mai ( Melolontha ), rădașca ( Lucanus cervus ),
naciscornul (Orychtes nasicornis ), fluturi diverși: albița (Pieris brassicae ), cap de mort
(Acherontia atropos ), ochi de păun ( Sturnia pyri ). Găndacul de Colorado (Leptinotarsa
decemlineata) este frecvent întălnit acesta fiind o insectă dăunătoare , iar dintre insectele
folositoare albinele (Apis melifer a) s-au răspăndit foarte mult , în ultima vreme la Tecuci
existând nume roși apicultori care dețin sute de familii.
Batracienii întâlniți prin bălțile și mlaștinile din zona studiată sunt reprezentați prin
broasca de lac (Rana ridibunda ), broasca verde (Rana esculenta ) și broasca de pajiști ( Rana
arvalis ), tritonii aparțin mai multor specii ( Triturus cristatus și Triturus vulgaris ), salamandra
( Slamandra salamandra ), buhaiul de baltă ( Bombina bombina ), brotăcelul (Hyla arborea ),
broasca râioasă cafenie ( Bufo bufo ).
Dintre fauna acvatică a râului Bârlad și în l acuri amintim: crapul ( Cyprinus carpio ),
știuca ( Exos lucius ) care, fiind un pește răpitor stă ascuns pentru a -și prinde hrana, porcușorul
(Gobio gobio ), țiparul, zvârluga , carasul (Carassius gibelio ), regina bălții ( Carassius
auratus ), bibanul ( Perca fl uviatilis ) etc.

37

CAPITOLUL IV

MATERIAL, METODE ȘI TEHNICI DE LUCRU. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Cunoașterea plantelor medicinale, prevenirea și tratarea unor afecțiuni cu ajutorul
acestora reprezintă o practic ă atât de veche ca și existența poporului român pe aceste
meleaguri. În zilele noastre această lume minunată a plantelor de leac constituie una din
principalele surse de materii prime pentru industria farmaceutică.
Deoarece la baza eficienței terapeutice a plantelor medicinale stă relația substanță
activă – acțiune farmacodinamică o mare importanță o are calitatea materiei prime. Astfel î n
alegerea temei pentru această lucrare de grad am porn it de la premiza că, pentru o eficientă
folosire a plantelor med icinale este necesar ca fiecare elev să dețină câteva informații necesare
generale, legate de cunoașterea, culegerea, păstrarea și prepararea corectă a remediilor din
plante. Pentru obținerea unei materii prime de calitate este foarte important ca elevii să
cunoască organul de plantă cu conținutul cel mai mare de substanțe active. De asemenea
elevul trebuie să cunoască plantele dăunătoare care ne pot pune viața în pericol și să culeagă
decât plantele pe care le cunoaște foarte bine . Dacă există îndoieli cu privire la identitatea
plantei medicinale pe care dorește să o recolteze este indicat ca acesta să se consulte cu
diverși specialiști. Un alt element important este momen tul optim de recoltare care este
condiționat de stadiul de vegetație al plantelor. Și nu mai putin important e locul de unde le
culegem și în ce perioadă. Astfel este cunoscut faptul că plantele de pe marginea drumului și
de pe terasamentul de cale ferata sunt poluate cu diferite substanțe rezultate din arderea
combustibililor. Plantele din jurul platformelor industriale sau crescute pe soluri tratate cu
pesticide nu se vor recolta.
În general plantele medicinale se pot cule ge din primă vara până toamna, ț inând cont
că fiecare are perioada ei optimă de recoltare. Deși aparent este o operație simplă care poate fi
realizată de oricine, colectarea prematură, uscarea și conservarea neadecvat ă poate duce la
degradarea produsului finit. Florile solitare sau inflorescențele se vor strânge din perioada de
îmbobocire până aproape de înflorire iar frunzele și tulpinile atunci când ajung la perioada lor
maximă de dezvoltare numai pe timp frumos și uscat. Fructele se recoltează când sunt aproape
coapte sau în pârg. Rădăcinile se recoltează doar primavara timpuriu înainte de încolțire sau
toamna târziu după ce partea aeriană s -a ofilit deoarece în această perioadă ele sunt mai

38
bogate în principii act ive. Mugurii se recoltează primă vara, odată cu începerea circulației
sevei, când încă nu s -au deschis și dacă este posibil nu în întregime, spre a nu împiedica
dezvoltarea normală a plantei. La fel și coaja de copac, se recoltează după începerea
circulație i sevei, la începutul peri oadei de vegetație, în așa fel ca planta să nu fie distrusă, ci să
fie mai mult o rărire a crengilor . Semințele – în scop medicinal – se recoltează când acestea au
ajuns la maturitate, iar în cazul când fructele care le conțin sun t dehiscente, înainte de
deschiderea lor spontană (Laza Aristide , Gabriel Rácz, 1975) .
O atenție deosebită trebuie acordată recoltării plantelor medicinale care sunt și
otrăvitoare motiv pentru care se interzice elevilor să realizeze acestă operațiune. De asemenea
se interzice ca recoltarea plantelor otrăvitoare să se facă în același timp cu plantele
neotrăvitoare. Nu se pleacă la recoltat fără foarfecă! Plantele nu se smulg, ca să le putem
găsi și anul viitor. Nu se strivesc deoarece își pierd principii le active. Speciile de plante
medicinale ocrotite de lege nu vor fi culese, ci se vor cumpăra de la cei care se ocupă cu
cultivarea lor în mod special sau de la plafar. Plantele culese se adună în săculeți din pânză
sau din hârtie și nu în pungi de plasti c în care transpiră, mucegăiesc și îș i pierd principiile
active. Timpul recoltării trebuie să fie însorit și uscat (Constantinescu D. Gr., Maria Elena
Hațieganu, 1979 ).
Pentru protecția plantelor medicinale și pentru asigurarea perpetuării speciei, la
recoltare trebuie să se țină seamă de anumite reguli nelegiferate, de o importanță deosebită iar
valorificarea acestor plante de leac nu înseamnă distrugerea lor dintr -o anumită zonă.
Uscarea plantelor este o operațiune importantă pe care elevii trebuie să o cunoască
deoarece aceasta influențează calitatea produsului vegetal. După ce s -au respectat cele de mai
sus și plantele s -au adunat cât mai îngrijit și mai curat, se trece la sortarea lor. Se îndepăr tează
cele pătate, cele afectate de insecte sau alți dăunători și se usucă la umbră, în straturi nu prea
groase, pe suprafețe curate, bine aerisite. Temperatura nu trebuie să fie mai mare de 35 ̊ C.
Rădăcinile și plantele mai mari necesită, înainte de usca re o spalare și o mărunțire care să facă
mai ușoară manipularea lor. Uscarea naturală este cea mai accesibilă, iar pentru majoritatea
plantelor este cea mai indicată. Pentru alte specii este indicată uscarea artificială prin care
temperatura poate fi regla tă în funcție de natura produsului vegetal. Indiferent de modul de
uscare, această operațiune trebuie realizată imediat după recoltare și să se țină cont de o serie
de factori precum lumina și temperatura. De exemplu uscarea florilor trebuie realizată la 2-3
ore după recoltare, pentru ca acestea să nu își piardă culoarea si pentru a rămâne întregi iar
frunzele trebuie uscate în încăperi bine aerisite.
Plantele medicinale puternic mirositoare nu se usucă în aceiași încăpere cu plantele

39
nemirositoare pentr u a se evita transmiterea mirosului acestora. De asemenea uscarea
plantelor medicinale ortravitoare se face în încăperi care pot fi închise, separat de cele
neotrăvitoare (Constantinescu D. Gr., Maria Elena Hațieganu, 1979 ).
Ambalarea plantelor medicinal e – după operația de uscare se realizează pe timp noros
sau dimineața, când nu este prea cald în saci de hârtie sau în pungi de carton bine închise.
Ideale ar fi utilizarea unor recipiente din sticlă colorată care să împiedice pătrunderea luminii
și a um ezelii. După ambalare acestea sunt etichetate și apoi depozitate în camere
corespunzătoare, asigurîndu -se astfel o bună păstrare a lor. Plantele medicinale pot fi utilizate
așa cum au fost culese sau sub formă de tincturi, ceaiuri, diferite forme de extra cte, în alcool,
vin, oțet, ulei sau sub formă de alifii (Păun Emil, Aurel Mihalea, Anela Dumitrescu, Alina
Verzea, Oltea Cojocariu, 1988 ).

4.1. Caracterizarea bota nică a speciilor medicinale din împrejurimile Tecuciului

În cadrul observațiilor realizate pe teren, prin împrejurimile Tecuciul ui am identificat
un număr de 90 de specii de plante medicinale pe care le voi ordona în funcție de poziția
sistematică. La fiecare plantă, după o scurtă descriere botanică utilizând literatura de
specialitate ( Zanoschi Valeriu, Turenschi E., Toma M., 1981 ; Radu Avram, Andronescu
Ecaterina, 1981 ; Popovici Adriana, Elena Gafițeanu, 1987 ; Păun Emil, Aurel Mihalea, Anela
Dumitrescu, Alina Verzea, Oltea Cojocariu, 1988 ; Răducanu Dumitru, Ecaterina Dumitru,
1992 ; Siminciuc Iulia, Roxana Ioana Zaharia, Raluca Elena Zaharia, 2001 ; Pop Maria,
Elisabeta Olos, 2004 ; Mohan Gheorghe, 2006 ) voi indica organ ele folosite în scop medicinal,
precizând și indicațiile terapeutice ale acestora.
Încadrarea sistematică a specii lor identificate:
I. Ferigi (Pteridophyta ):
– Fam. Equisetaceae – coada calului ( Equisetum arvense L.)
II. Conifere ( Gymnosperm ae):
-Fam. Pinaceae – molidul (Picea abies L.)
– pinul ( Pinus sylvestris L.)
III. Angiosperme ( Angiospermae ):
1. Dicotiledonate:
– Fam. Asteraceae – albăstrelele ( Centaurea cyanus L.)
– bănuți ( Bellis perenis L.)
– brusture ( Arctium lappa L.)

40
– cicoare ( Cichorium inthybus L.)
– coada șoricelului (Achillea milefolium L.)
– gălbenele ( Calendula officinalis L.)
– ghimpe ( Xanthium spinosum L.)
– mușețel ( Matricaria chamomilla L.)
– păpădie (Taraxacum officinale Web. )
– pelin alb ( Artemisia absinthium L.)
– pelin negru ( Artemisia vulgaris L.)
– podbal ( Tussilago farfara L.)
– scai mare ( Onopordon acanthium L.)
– vetrice ( Tanacetum vulgare L.)
– Fam. Betulaceae – mesteacăn ( Betula pe ndula Roth )
– Fam. Brassicaceae – drobușor ( Isatis tinctoria L. )
– traista ciobanului ( Capsella bursa – pastoris L.)
– Fam. Boraginaceae – plămânărica (Pulmonaria officinalis L.)
– tătăneas a (Symphytum officinale L.)
– Fam. Canabiaceae – hamei (Humulus lupulus L.)
– Fam. Caprifoliaceae – călin ( Viburnum opulus L.)
– soc ( Sambucus nigra L.)
– Fam. Convolvulaceae – volbură ( Convolvulus arvensis L.)
– Fam. Cornaceae – corn (Cornus mas L.)
– Fam. Corylaceae – alun (Corylus avellana L.)
– Fam. Elaegnaceae – cătina albă (Hippophaë rhamnoides L.)
– Fam. Fabaceae – osul iepurelui (Ononis spinosa L.)
– salcâm (Robinia pseudocacia L.)
– sulfina ( Melilotus officinalis L.)
– trifoi alb ( Trifolium repens L.)
– trifoi ro șu (Trifolium pratense L.)
– Fam. Fagaceae – fagul (Fagus sylvatica L.)
– stejarul ( Quercus robur L.)
– Fam. Hippocastanaceae – castan porcesc ( Aesculus hippocastanum L.)
– Fam. Hyperaceae – sunătoare (Hypericum perforatum L.)
– Fam. Juglandaceae – nucul (Juglans regia L.)
– Fam. Lamiaceae – busuioc sălbate c (Prunella vulgaris L.)

41
– cimbrișor ( Thymus serpyllum L.)
– talpa gâștii (Leonurus cardiaca L.)
– menta ( Mentha piperita L.)
– silnic (Glechoma hederacea L.)
– voronic (Marrubium vulgare L.)
– urzica moartă (Urtica purpureum L.)
– Fam. Loranthaceae – vâsc (Viscum album L.)
– Fam. Malvaceae – nalba de pădure (Malva silvestris L.)
– nalba mare (Althaea officinalis L.)
– nalba mică ( Malva neglecta Wallr. )
– Fam. Oleaceae – frasin ( Fraxinus excelsior L.)
– lemn câinesc (Ligustrum vulgare L.)
– Fam Papaveraceae – macul de câmp ( Papaver rhoeas L.)
– rostopască ( Chelidonium majus L.)
– Fam. Polygonaceae – măcriș ( Rumex acetosa L.)
-troscot ( Polygonum aviculare L.)
– dragavei (Rumex crispus L.)
– Fam. Plantaginaceae – pătlagina îngustă ( Plantago lanceolata L.)
– pătlagina mare (Plantago major L.)
– pătlagina moale ( Plantago media L.)
– Fam. Primulaceae – ciuboțica cucului ( Primula veris L.)
– Fam. Ranunculaceae – nemțișor de câmp (Consolida regalis L.)
– grâușor (Ranunculus ficaria L.)
– Fam. Rhamnaceae – crușin (Fragula alnus Miller )
– Fam. Rosaceae – cerențel ( Gerum urbanum L.)
– fragul ( Fragaria vesca L.)
– măceșul ( Rosa canina L.)
– murul (Rubus fruticosus L.)
– păducel ( Crataegus monogyna Jacq. )
– scaie tele popii ( Agrimonia eupatoria L. )
– Fam. Rubiaceae – sânziene galbene (Galium mollugo L.)
– sânziene albe ( Galium verum L.)
– Fam Scrophulariaceae – lumânărică (Verbascum phlomoides L.)
– Fam. Solanaceae – ciumăfaie (Datura stramonium L.)

42
– lăsnicior (Solanum dulcamara L.)
– măselariță ( Hyosciamus niger L.)
– mătrăgună ( Atrop a belladona L.)
– păpălău ( Physalis alkekengi L.)
– Fam. Tiliaceae – tei pucios ( Tilia cordata Miller )
– Fam. Urticaceae – urzică ( Urtica dioica L.)
– Fam. Violaceae – toporaș (Viola odorata L.)
– trei frați pătrați ( Viola tricolor L.)
– Fam. Salicaceae – plop negru ( Populus nigra L.)
– salcie ( Salix alba L.)
2. Monocotiledonate :
-Fam. Amaryllidaceae – ghiocel ( Galanthus nivalis L.)
-Fam. Iridaceae – stânjenel ( Iris germanica L.)
– Fam. Liliaceae – brândușa de toamnă ( Colchicum autumnale L.)
– lăcrămioară ( Convallaria majalis L.)
– Pecetea lui Solomon ( Polygonatum odoratum Mill.Druce )
– Fam Poaceae – pirul ( Agropyron repens L.)

1. Achillea milefolium L., coada șoricelului
Fam . Asteraceae

Foto 1 Achillea milefolium L., coada șoricelulu i (original )

Descrierea speciei: Este o plantă perenă, erbacee ce prezintă în sol un rizom orizontal
sau oblic, lignificat, din care se dezvoltă stoloni subterani. Planta prezintă două tipu ri de
tulpini: cele florifere care poartă inflorescențele, înalte, ramificate, erecte cu internoduri lungi

43
și tulpini cu internoduri scu rte, care poartă numai frunze. Frunzele alterne, 2 -3 penate, sectate,
lanceolate cu număr mare de lacinii. Florile sunt grupate în calatidii mici, cu 5 -6 flori ligulate
albe pe margini și flori centrale tubuloase și hermafrodite. Înflorește în iunie – septembrie și
are un miros puternic aromat apropiat de cel al peliniței. Fructul este o achenă mică, alungită
și are o dimen siune de aproximativ 2 -3 cm. Este specie comună prin pășuni și fânețe, în locuri
nisipoase.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : De la aceasta se utilizează părțile aeriene
(Millefolii Herba) care sunt recoltate în cursul verii. Nu se recoltează plantele care nu poartă
inflorescențe sau cele fructificate.
Indicații terapeutice : Primele date privind utilizarea acestei plante provin de la Ahile,
elevul lui Chiron, care a utilizat -o în tratarea rănilor observând calitățile terapeutice ale florii.
Produsele realizate din coada -șoricelului, bogate în ulei volatil sunt întrebuințate datorit ă
efectelor benefice în afecțiunile digestive, enterite, enterocolite, în colicile abdominale, în
bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor. În amestec cu alte plante cu acțiune similar ă, este
folosită pentru stimularea digestiei în caz de hipo sau anaciditate gastricã. Planta mai este
recomandatã în tratamentul afecțiunilor din sfera genital ă la femei, în inflamațiile cronice ale
anexelor precum și pent ru calmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor musculaturii
uterine. Preparatele din coada -șoricelului sunt deosebit de valoroase în vindecarea plăgilor
purulente, abceselor dentare, eczemelor , inclusiv a arsurilor.
2. Agropyron repens L., pir me dicinal
Fam Poaceae

Foto 2 Agropyron repens L., pir (original )

44

Descrierea plantei: Plantă perenă care prezintă în sol un rizom stolonifer lung de
câțiva metri, ramificat, cu internoduri de cca 5 cm învelite în frunzulițe membranoase mici și
internoduri goale la interior. Din rizom pornesc numer oase tulpini aeriene cilindrice,
articulate , înalte până la 1,50 m cu noduri pronunțate. Frunzele aspre la pipăit sunt liniare și
au nervuri paralele. Inflorescența este un spic for mat din numeroase spiculețe multiflore.
Fiecare floare are 3 stamine pendule și un ovar ovoid. Este o buruiană de cultură care
înțelenește terenurile prost întreținute. Fructul este o cariopsă lungă de 6 -7 mm.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : De la această plantă se recoltează rizomii
dar se acceptă și întreaga parte subterană. Recoltarea se realizează primăvara sau toamna
odată cu arăturile de sezon.
Indicații terapeutice: Principala utilizare a produselor din acestă plantă se bazează pe
propr ietățile sale diuretice Este o plantă ale cărei extracte stimulează rinichii să elimine
cantități mari de apă cu alte substanțe metabolizate fiind indicată în terapia afecțiunilor renale
inflamatorii, precum și în prevenirea formării calculilor renali. De asemenea se folosește ca
adjuvant în colica renală, dischinezii biliare, litiaze biliare, răceli, bronșite, reumatism etc. În
amestec cu frunze de vâsc și păducel se folos ește împotriva hipertensiunii ( o lingură de ceai,
înainte de masă, de trei ori pe zi).
3. Armoracia rusticana G.Gaertn., B.May.& Scherb , hrean
Familia Brassicaceae

Foto 3 Armoracia rusticana G.Gaertn., B.May.& Scherb , hreanul (original )

Descrierea plantei: Hreanul este o plantă perenă care datorită calităților sale
alimentare este cultivat frecvent în gradinile oamenilor. Rădăcina este un rizom pivotant,

45
groas (3 – 6 cm în diametru), cu multe ramificații, multicapitat cu gust iute care măs oară mai
bine de 50 cm lungime. Frunzele bazale numeroase întregi sau penat p enat sectate sunt
cărnoase, ingustându -se spre vârf. Frunzele dispuse în zonele superioare sunt mai mici decât
cele bazale. Florile albe mici, tetram er au cele 4 elemente ale corolei dispuse în cruce, adunate
în inflorescențe racemoase simple. Fructele care sunt silicule globuloase. Semințele din
silicule sunt rar viabile, planta înmulțindu -se, de obicei, pe cale vegetativă.
Părți ale plantei folosite cu scop medicinal : Rizom ii se recolteaza toamna iar
frunzele, care au intrebuințări mai reduse se recoltează din primăvară până toamna.
Indicații terapeutice: Substanțele active din rădăcinile rase de hrean, acționează atât
asupra căilor respiratorii – prin compușii volatili, c ât și asupra organelor digestive. De
asemenea hreanul se poate administra și sub formă de pulbere ca remediu antiscorbutic, iar ca
macerat în vin contra inflamațiilor ganglionare. Actiunea antibacterian ă are un spectru larg,
inhib ând sau distrugând germeni ca: Mycobacterium tuberculosis , Helicobacter pylori ,
Bacillus subtilis , Escherichia coli, Staphylococus sp. Datorită acestui efect antibiotic
rădăcinile se recomandă î n: tuberculoză, ulcer gastric (preventiv ), bronșită, sinuzite, rinite. De
asemenea, hreanul combate placa bacteriană și întârzie apariția cariilor dentare. În unele țări
este recomandat în tratamentul a cneei. În acest scop se prepară prin macerare un amestec din
această plantă, oțet sau vin. După 10 zile, timp în care preparatu l se macerează, produsul
obținut se aplică pe fața udă dimineața și seara timp de 10 -15 minute.
Frunzele de hrean proaspete și zdrobite, aplicate pe creștet, combat durerile de cap, iar
infuzia realizată din frunze proaspete, dacă este îndulcită c u miere, stimulează urinarea și
răceala.
4. Artemisia absinhium L., pelinul
Fam . Asteraceae

Foto 4 Artemisia absinhium L., pelinul (original )

46

Descrierea plantei: Pelinul este o plantă perenă robustă, înal tă de 0,5 -1,2 m, cu aspect
alb-cenușiu, care prezintă în pământ o rădăcină lemnoasă puternic ramificată. Aceasta
formează în fiecare primăvară o rozetă de frunze bazilare, din mijlocul căreia ies două două
feluri de tulpini, unele mai scurte sterile, iar altele înalte până la 1,50 m ram ificate, florifere.
Frunzele sunt dublu penat sectate, pe față verzui iar pe verso albe -tomentoase. Florile sunt
numeroase, așezate pe ramurile superioare de pe ultimii 20 -30 cm, de culoare galbenă și
grupate în antodii globuloase. Fructul este o achenă obovată, lungă până la 1,5 mm, goasă de
0,3 mm de culoare brun -deschisă. Planta prezintă un miros caracteristic de pelin și un gust
amar aromatic.
Părțile plantei folosite în scop medicinal :
Partea aeriană a plantei se recoltează în momentul înfloririi. Se mai poate recolta
planta și la îmbobocire obținîndu -se un produs de calitate apreciată. Pentru alte trebuințe se
pot recolta frunzele, florile ș i chiar rădacina.
Indicații terapeutice: Pelinul este o veche specie medicinală, Plinius fiind cel care
descrie pentru prima dată obținerea unui extract de pelin. Infuzia, dar și extractele din plantă,
datorită substanțelor amare și componentelor din uleiul esențial, au acțiune excitantă a
secrețiilor gastrice, antiinflamatoare a mucoasei gastrointestinale și slab antihelmintică. Extern
se folosește sub formă de comprese uscate sau umede în dermatoze exsudative, dar și în
paralizii. Sub formă de clistir se administrează pentru tratarea oxiurazei. Decoctul se folosește
în boli femeiești. Frunza opărită se le gă la cap contra durerilor. În Moldova, zeama de pelin se
bea contra limbricilor. Cu zeamă de pelin se spălau rănile. De asemenea în gospod ăriile
populației, această plantă se folosește în realizarea săpunului de casă iar împreună cu bozul ca
insectifug co ntra păduchilor la păsările de curte.
5 . Calendula officinalis L ., gălbenele
Fam Asteraceae

47

Foto 5 Calendula officinalis L., gălbenele (original )

Descrierea plantei: Denumită popular și filimic ă, Calendula officinalis este o p lantă
erbacee anuală care prezi ntă în sol o rădăcină pivotantă cu multe ramificații, lungă de 20 cm și
groasă de cel mult 2 cm . Tulpina erectă este ram ificată în partea superioară , alteori chiar de la
bază, dând acesteia un aspect de de tufă viguroasă. Frunzele dispuse altern, sunt lipsite de
pețiol, invers lanceolate și cu vîrful rotunjit. Florile sunt portocalii, mai viu colorate la
începutul infloririi sunt grupate în antodii terminale formate din 15 -20 flori ligulate, dispuse
marginal și numeroase flori tubuloase, galbene localizate central. Înflorește în iunie –
septembrie iar fructele se numesc a chene, au formă de seceră și prezintă țepi mici pe
suprafață.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : De la plantă se recoltează inflorescențele
din luna iunie până la căderea brumei prin octombrie.
Indica ții terapeutice : datorită conținut ului ma re de principii active ( ulei volatil,
calendulină, rășină, saponine, mucilagii etc .) această plantă este utilizată în tratarea unor boli
ca ulcerul duodenal, icter, ulcerații canceroase, hemoroizi, inflamatii a le colonului sau boli de
ficat. Tinctura și infuzia sunt utilizate la eliminarea toxinelor din organism precum și pentru
îndepărtarea contracturilor neplăcute ale mușchilor netezi din alcătuirea organelor interne.
Decoctul și cataplasmele sunt utilizate pentru tratarea inflamațiilor oculare. Alifia din
gălbenele este folosită pentru tratarea unor afecțiuni ca micoze, răni purulente, acnee, leucoree,
arsuri, degerături etc. Uleiul volatil are efecte antimicrobiene și este folosit cu succes contra
unor ciuperci. Conține și alte principii active cu rol în întărirea sistemului imunitar.

48
6 . Capsella bursa -pastoris L., traista ciobanului
Fam. Brassicaceae

Foto 6 Capsella bursa -pastoris L., traista ciobanului (original )

Descrierea plantei: Această plantă anuală sau bienală are o mare răspândire pe plan
local și poate ajunge până la 80 cm înălțime. În sol prezintă o rădăcină pivotantă, iar la
suprafață o tulpină glabră ce atinge o înălțime de până la 50 cm. La bază prezintă o rozetă de
frunze cu limbul lobat sau fidat. Cel e tulpinale n u au pețiol, sunt î ntregi și au marginea
întreagă. Florile sunt albe, pe tipul 4 și sunt așezate în racem care se alungește pe măsura
înfloririi. Fructele sunt silicule triunghiulare lungi de până la 9 mm.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : se recoltează în luna mai, uneori mai
devreme întreaga parte aeriană, inclusiv rozeta de frunze bazale.
Indica ții terapeutice : sub formă de infuzii este utilizată ca remediu în hemoragiile
uterine sau la menopauză. De asemenea se utilizează în tratamentul diareei, dischineziei
biliare, contra frigurilor sau infecțiilor urinare. Sucul proaspăt obținut din frunzele verzi,
îmbibat într -un tampon introdus într -o nară este folosit pentru oprirea sângerărilor. Maceratul
în vin este indicat în combat erea durerilor de stomac , iar cataplasmele cu frunze proaspete
grăbesc vindecarea plăgilor.

49
7. Cichorium intybus L., cicoare
Fam . Asteracea e

Foto 7 Cichorium intybus L., cicoare (original )

Descrierea plantei : Este o specie perenă, spontană sau cultivată pentru rădăcinile
bogate în inulină și este foarte răspândită în zona Tecuciului. Rădăcina este groasă, cărnoasă
și pivotantă. Tulpina este înaltă până la 150 cm și puternic ramificată, cu aspect de tufă.
Frunzele sunt varia bile, cele bazale alcătuiesc o rozetă și au marginea lobată, cu aspect runciat
iar cele tulpinale sunt ovat lan ceolate cu marginea întreagă. Florile ligulate se grupează în
inflores cențe solitare axilare sau la vâ rful ramurilor. Florile ligulate bisexuate, au culoare
albastră. Înf lorește din iulie până în septe mbrie.
Părți ale pla ntei folosite în scop medicinal : se recoltează rădăcinile în septembrie –
octombriei și părtile aeriene când planta este înflorită.
Indicații terapeutice: Datorită conținutului de substanțe minerale și organice precum
tanin, inulină, rezine etc ., cicoarea are propietăți diuretice care fluidifică secrețiile digestive și
ajută la funcționarea ficatului, împiedicând formarea pietrelor la fiere. Normalizează glicemia,
fiind eficientă în caz de diabet zaharat iar datorită uleiurilor volatile și rezinelor are acțiune
diuretică, depurativă, laxativă, grăbind evacuarea colonului și îmbunătățind digestia. Infuzia și
decoctul se utilizează ca remediu în afecțiunile dermatologice precum acne ea. La nivelul
sistemului nervos îmbunătățește concentrarea, memoria, fiind importantă pentru susținerea
activității intelectuale intense. Frunzele din rozeta bazală împreună cu alte plante vernale,
precum păpădia, susaiul ajută la detoxifierea organismul ui.

50
8. Chelidonium majus L., rostopasca
Fam . Papaveraceae

Foto 8 Chelidonium majus L., rostopasca (origin al)

Descrierea plantei : Denumită și iarba de negi, această plantă erbaceae, perenă,
prezintă un rizom gros de 1 -2 cm, scurt, ramificat, brun roșiatic, din care pornesc numeroase
rădăcini și tulpini aeriene, verticale, ramificate, înalte de până la 1m și rar pat ent-disper se,
păroase. Frunzele sunt alterne, imparipenat -sectate, cu 2 -5 perechi de segmente, cel din vârful
frunzei, mai mare și trilobat, pe fața verde -închis, pe partea inferioară, verde mai deschis și
uneori dispers păroase. Florile galbene, actinomorfe, radiar simetrice, grupate în umbele
simple, au un caliciul format cu sepale caduce, corola alcătuită din 4 petale libere, galbene ,
androceu cu numeroase stamine galbene și gineceu bicarperal cu ovar multiovulat, stil scurt și
stigmat bilobat. Fructul este o caps ulă uniloculară, lungă de 3 -5 cm, cu numeroase semințe
negre, mici, cu aril alb crestat.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal: sunt u tilizate frunzele fără pețiol ( Folium
Farfarae) recoltate din aprilie pân ă în iulie și inflorescențele (Flores Fa rfarae ) culese fără
peduncul la începutul dezvoltarii lor .
Indicații terapeutice: cunoscută încă din Antichitate, planta se întrebuinț a în tratarea
icterului precum ș i a unor afecțiuni biliare. Latexul plantei era un leac obișnuit contra negilor,
punându -se de mai multe ori pe ei . În multe părți, ceaiul din tulpinile florifere sau planta
plămădită în rachiu se dădea contra gălbinării. Ceaiul se dă în boli de ficat sau rinichi.
Tulpinile florifere se mai folosesc, fierte în lapte cu pătrunjel de câmp ca a ntigonoreic. În
unele părți ale Moldovei o puneau în apa cu care se spălau pe cap. Se mai folosește contra
mușc ăturilor de șarpe sau insecte. Avand proprietăți antispasmodic, sedativ și narcotic,

51
coleretic, bacteriostatic, citostatic, antifungic, antitumor al, analgezic, hipocolesterolemiant,
hipolipemia nt, se recomandă în : afecțiuni biliare, colecistopatii, dischinezii biliare, hepatite
acute, ciroze hepatice, spasme ale tractului gastro -intestinal, angină pectorală, tuse convulsivă,
afecțiuni ale splinei, relaxarea musculaturii netede a coronarelor, stimularea respirației,
scăderea tensiunii arteriale, psoriazis, adjuvant în tratamentul TBC al pielii, herpesului,
cheliei, negilor, bătăturilor, înlătură mătreața , în mușcături de insecte și șerpi.
Se recomadă ca preparatele pe baza de rostopască să se administreze pe o scurtă
perioadă de timp. Rostopasca nu se supradozează, deoarece poate să producă iritații ale
tubului digestiv, vomă, încetinirea respirației.
9. Crataegus monogyna Jacq. , păducel
Fam . Rosaceae

Foto 9 Crataegus monogyna Jacq. , păducel (original)

Descrierea plantei : Cunoscut și sub numele de mărăcine, păducelul este un arbust
ghimpos înalt de până la 10 m, cu numeroși spini lungi până la 1 cm, brun-roșcați, cu muguri
ovat globuloși. Frunzele dispuse altern sunt lungi, rombice sau ovale, iar florile albe, pe tipul
5 sunt dispuse în buchete comune cu frunzele mici și lobate. Înflorește în aprilie – mai iar
fructul ovoidal se numește poamă drupac ee și are culoare roșie. Acestea conțin semințele (1 –
3) care au o lungime de aproximativ 1 cm.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : florile, fructele.
Indicații terapeutice : în medicina tradițională, decoctul obținut din frunze și vărful
ramurilor era întrebuințat pentru combaterea bătăturilor. Infu ziile din flori erau utilizate
împotriva insomniilor dar și pentru bolile de inimă și de ficat. Are rol sedativ cardiac și

52
nervos, antispasmotic, vasodilatator, îndeosebi la nivel coronarian ton ic cardiac, fiind ușor
astringent. Se folosește în tulburări de menopauză și inflamații bucofaringiene. Decoctul din
fructe se utiliza ca antidiareic și diuretic. Fructele nu sunt folosite pentru prepararea infuziilor,
în schimb extractele din acestea, în asociere cu cele din alte organe ale plantei sunt folosite în
realizarea unor medicamente utilizate cu succes ca hipotensive, cardiotonice etc.
10 . Convallaria majalis L., lăcrămioara
Fam . Liliaceae

Foto 10 Convallaria majalis L., lăcrămioara (original )

Descrierea plantei : Planta erbacee , perenă prin rizom cu tulpina înaltă de 15 – 25 cm,
încadrată de două frunze mari, eliptice, cu nerva țiune arcuată. La capătul tulpinii se află o
inflorescență simplă. Florile sunt albe, cu pedunc ul scurt, intens și plăcut mirositoare grupate
în racem simplu cu 5 -15 flori , de tipul 3 cu înveliș dublu. Înflorește în aprilie – mai. Fructele
sunt b ace sferice, de un roș u aprins ce poarta în interior 3 -6 semințe.
Părți de plantă folosite în scop medi cinal : frunzele se recoltează fără pețiol înainte
de înflorire și florile c ând cel puțin jumătate din ele se află în stare de boboc .
Indicații terapeutice : din frunzele și florile de lăcrămioar ă se prepară medicamente
cu acțiune cardiotonică și diuretică. Infuzia, maceratul ș i tinctura de lăcrămioară se pot folosi
numai sub control medical pentru tratarea afecțiunilor cardiace , a migrenelor de natură
nervoasă, a nevralgiilor și amețelilor. Are și propietăți diuretice, dar se recomandă ca
produsele din această plantă să se utilizeze do ar la sfatul unui specialist deoarece planta este
extrem de toxică.

53
11 . Convolvulus arvensis L., volbura
Fam . Convolvulaceae

Foto 11 Convolvulus arvensis L., volbura (original)

Descrierea plantei: Specie ierboasă perenă, cu plasticitate ecologică foarte mare.
Aceasta prezintă în sol un rizom lung, subțire, albicios, ramificat, uneori spiralat din care
pornesc numeroase rădăcini adventive filiforme. Tulpina aeria nă, în 5 muchii, este volubilă în
jurul unor suporturi iar în lipsa acestora se întinde pe sol. Frunzele alterne, hastate și pețiolate
și au o lungim e de aproximatic 4 cm. Florile sunt albe sau rozii, solitare, cu corola î n formă de
pâlnie. Fructul este capsulă brună, sferică, dehiscentă cu două loje. Este o plantă de lumină,
crește ca buruiană de culturi sau prin locuri necultivate.
Părți de plantă folosite în scop medicinal : planta întreagă , recoltată prin smulgere
înainte de înflorire ( Herb a Convolvuli ).
Indicații terapeutice : planta, mai ales rizomul ei, conține rezine, tanin și alte
substanțe minerale având astfel proprietăți purgative și laxative. De asemene influențe ază
favorabil activitatea ficatului mărind secreția biliară. Frunzele se pun pe răni și tăieturi. Cu
tulpinile plantei se fac băi contra răcelii. Extern, se folosește sub formă de cataplasme în
tratament ul furunculozelor și abceselor. Ceaiul din plantă u scată se ia contra tusei convulsive.
Ceaiul din părțile aeriene, amestecat cu zeamă de cartofi se folosește în ulcer stomacal .

54
12 . Corylus avellana L., alunul
Fam . Betulaceae

Foto 12 Corylus avelana L., alun (original )
Descrierea speciei : Alunul este un arbust, înalt, foios, cu rădăcina pivotantă și tulpina
ramificată de la bază ce poate atinge până la 6 m. Scoarța este netedă, cenușie și prezintă pe
suprafața sa pete de culoare albicioasă. Frunzele sunt aproape circular e, crestate, ad âncite la
bază cu pețiolul glandulos, scurt ascuțite, lungi de 5 -12 cm și late de aproximativ 5 -9 cm.
Florile mascule sunt grupate în amenți cilindrici, palid gălbui. Florile sunt unisexuate, cele
femele sunt ca niște muguri, cu stile roșii și înfloresc în februarie -martie, iar cele mascule, în
amneți, se formează în anul precedent. Fructele sunt achene, grupate câte 2 -4, îmbrăcat e într-o
cupă.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : frunzele tinere, fructele coapt e, amenții,
mugurii și scoarța.
Indicații terapeutice : datorită conțiutului ridicat de uleiuri eterice, tanin și alte
substanțe minerale infuziile din frunze au efecte homeostatice, vasoconstrictoare,
antihemoragice etc. De asemenea infuzia de alun este depurativă pentru sâng e, polenul se
folosește în epileps ii, iar din muguri se extrag hormoni de creștere. Amenții au proprietăți
astringente și sudorifice, scoarța se utilizează pentru combaterea febrei , iar miezul fructelor în
anemii. Uleiul din fructe poate combate teniaza sa u psoriazisul. Toate preparatele medicinale
din alun se folosesc cu succes mai ales de copii deoarece nu prezintă contraindicați i.

55
13 . Datura stramonium L., ciumăfaie
Fam. Solanaceae

Foto 13 Datura stramonium L., ciumăfaie (original)

Descrierea plantei: Denumită popular și ciuma fețe i, ciumăfaia este o plantă erbacee,
înaltă până la 1 m, anuală , cu rădăcină pivotant ă, puternică, lungă până la 30 -50 cm, groasă de
2-5 cm, albicioasă și ramificată . Tulpina glabră și erectă a re lungimea de 20 -100 cm. După ce
tulpina principală a ajuns la 20 -30 cm, se dezvoltă o floare terminală și creșterea axei
principale se oprește Frunzele au miros neplăcut. În partea de jos a tulpinii frunzele sunt ovate
sau ovat alungite. Frunzele de pe r amificații sunt așezate câte 2 -3 la un loc. Florile sunt mari,
albe, solitare, dispuse la vârful ramurilor în punctele de bifurcare, în formă de pâlnie. Acestea
au un caliciu tubulos, cu 5 dinți și o corolă albă, infundibuliformă cu 5 lacinii. Florile au
miros neplăcut, mai tare seara, când se deschid.. Fructul este o capsulă ovoidală, lungă de
până la 5 cm, la exterior cu numeroși ghimpi inegali , lungi de până la 7 mm. La maturitate,
capsula uscată de culoare galben -brună se deschide în patru valve.
Părți de plantă folosite în scop medicinal: Se recoltează frunzele fără pețiol dar
ajunse la maturitate și semințele .
Indicații terapeutice : Această plantă este otrăvitoare datorită faptului ca ea conține
hiosciamnă, scopolamină, atropină. Din acest motiv se recomandă ca recoltarea acesteia să se
facă cu luarea măsurilor de protecție contra intoxicării. Principiile active din ciumăfaie au
efecte benefice în numeroase boli precum ulcer, colici renele și biliare, astm bronșic etc.
Frunzele crude, dar mai al es pălite în foc, se pun pe răni și tăieturi, pe bube și buboaie ca să
atragă puroiul. Se mai folosește contra durerilor de picioare, a reumatismului. În combinație
cu frunzele de traista ciobanului și mesteacăn această plantă se folosea pentru realizarea unui
ceai cu efect antidiabetic. În unele zone semințele se pun în rachiul de drojdie, cu care se

56
frecționează bolnavii , la animale se folosește contra durerilor de picioare , iar seva din
frunzele pisate se stoarce în răni pentru distrugerea viermilor.
14. Equisetum arvense L., coada calului
Fam Equisetatae

Foto 14 Equisetum arvense L., coada calului (original)

Descriere plantei : Denumită și barba ursului, Equisetum arvense L. este o plantă
erbacee, criptogamă perenă, cu rizom brun -negricios, ramificat, lung până la 2 -3m, uneori cu
tuberculi. Din rizom, cresc anual tulpini aeriene care sunt de două feluri: fertile și sterile.
Acestea apar în periade diferite ale anului. Primăvar a apare tulpina fertilă care este înaltă de
15-35 cm, groasă de 3 -5 mm, neramificată, de culoare galben -brună sau brun -roșiatică,
articulată, cu frunzele concrescute în vagine campanulate, dințate, lungi pân ă la 2 cm lipsite
de clorofilă. Tulpina fertilă p oartă în vârf un spic ovat sau ciclindric lung de 3 cm și gros de
0,8 mm, prevăzut cu sporangi de dimensiuni mici plini cu spori. Tulpina sterilă apare mai
târziu decât cea fertilă, de obicei la începutul verii și este verde, articulată, ramificată cu
ramuri verticilate, plagiotrop erecte. Au o înălțime de aproximativ 50 cm și aspectul unei
coade de cal de unde și denumirea populară a acestei plante. Gustul acestei plante este acrișor
și nu are miros.
Părți de plantă folosite în scop medicinal : De la aces tă plant ă se recoltează tulpina
sterilă, exceptând partea bazală. Nec unoscătorii recoltează și tulpinile fertile, acestea fiind
ușor d e confundat cu a altor plante. Se recomandă ca recoltarea să se realizeze î n lunile iulie –
septembrie.

57
Indicații terapeutic e: Datorită conținutului mare de acizi (acidul silicic), precum și de
saponide și uleiuri volatile această plantă are o acțiune diuretică, mai evidentă când se
întrebuințează tincturile. Acesta este utilizată și în infecțiile uterine, dar și în tratamentul
hemoroizilor, hemoragiilor nazale precum și în cazul unor boli renale. Tulpinile fertile se
folosesc fierte în apă, contra diareei la copii. Tulpinile sterile ( Herba Equisetti ) au proprietăți
diuretice și astringente. Decoctul lor se ia contra durerilor d e rinichi, de stomac și a diareei,
precum și în răceli, nădușeli și boli de piept. Băile de picioare se recomandă persoanelor cu
edeme, deoarece se consideră că decoctul concentrat ar determina eliminarea retențiilor de
apă din organism. În medicina popu lară, preparatele din această plantă se folosesc ca
hemostatic în afecțiuni hemoroidale, epistaxis, hematurie etc.
15 . Fagus sylvatica L., fagul
Fam. Fagaceae

Foto 15 Fagus sylvatica L., fagul (original )

Descrierea plantei : Arbore care poate ajunge până la 30 – 40 m înălțime cu o largă
răspândire în Tecuci. Scoarța acestui arbore este netedă și are o culoare albicioasă -cenușie.
Prezintă în sol o rădăcină rămuroasă cu numeroase ramnificații oblice cu o tu lpină dreaptă,
cilindrică și o coroană ovoid îngustă. Frunzele eliptice, ușor dințate pe margini, cu pețiolul
lung iar florile sunt unisexuat monoice. Înflorește în aprilie – mai. Fructele sunt achene în trei
muchii, brun roșcate numite jir.
Părți de pla ntă folosite în scop medicinal : scoarța, muguri , frunze.
Indicații terapeutice : Susține detoxifierea organ ismului prin activarea diurezei , ajută
la reducerea celulitei, este antidi areic, febrifug și cicatrizant . Gudronul din fag este utilizat în

58
tratament ul unor boli de piele și afecțiuni respiratorii.
16. Hypericum perforatum L., sunătoare
Fam . Hyper icaceae

Foto 16 Hypericum perforatum L., sunătoare (original )

Descrierea plantei : Denumită și pojarniță, acestă plantă este întălnită sporadic în zona
Tecuciului. Este o plantă perenă, glabră, ierboasă, ce poate atinge pînă la 100 cm. Rădăcina
este pivotantă, lemnoasă ca și baza tulpinii aeriene. Tulpini le aeriene sunt înalte cilindrice sau
cu 2 muchii longitudinale, ramificate în parte a superioară. Pe lângă ramurile florifere, tulpina
poartă și numeroase ramuri sterile, subțiri. Frunzele opuse sunt ovale, au vârful ascuțit și
privite prin transparență par a fi perforate, din cauza pungilor cu uleiuri eterice. Florile sunt
grupate în v ărful tulpinilor și ramurilor, sunt hermafrodite, cu simetrie radiară, pe tipul 5.
Fructul este capsulă ovală cu semințe cilindrice, brun -negricioase, care la maturitate „sună” la
scuturare.
Părți din plantă folosite în scop medicinal : De la pojarniță se recoltează părțile
terminale , lungi de 20 -30 cm cu ramuri, frunze și flori.
Indicații terapeutice : Sunătoarea este o plantă valoroasă pentru terapeutică de mai
bine de 2000 de ani. Datorită conținutului extrem de variat de substanțe active precum ulei
eteric, tanin, glucozizi flavonici, hipericină, vitamina C planta este întrebuințată în tratarea
colitelor, colecistopatiilor, precum și a bolilor de stomac, plămâni și rinichi. Din florile
plămădite în untdelemn câteva zile, la soare ori la căldură, se obți nea untul de sunătoare,
folosit la tăieturi, răni, bube, arsuri. Infuzia se ia contra tusei, nădușelii, răcelii, durerilor de
stomac, în dureri de ficat, dureri menstruale de menopauză, laringite, bronșite. De asemenea
se mai folosește și în gingivite sau abcese dentare, în stări psihice patologice, boli de fiere și

59
contra gălbinării. Decoctul plantei este un remediu pentru hemoroizi iar ceaiul de sunătoare
poate fi utilizat cu succes și pentru a stopa căderea părului. În medicina veterinară se folosește
în indigestii ca antidizenteric. Consumul de produse din această plantă pe stomacul gol poate
determina neplăceri și de asemenea nu se recomandă a fi utilizate î n timpul sarcinii deoarece
poate avea efecte avortive.
17. Juglans regia L., nucul
Fam . Juglandaceae

Foto 17 Juglans regia L., nuc (original )

Descrierea plantei : Arbore monoic ce poate atinge 10 -25 m și care prezintă în sol
o rădăcină pivotantă puternică și f oarte adâncă. Tulpina are periderma netedă, argintiu –
cenușie , iar coroana este globuloasă și poate avea un diametru de până la 15 -20 m. Frunzele
mari, sunt imparipenat compuse cu 5 – 11 foliole obovate, asimetrice și au marginea întreagă.
Florile sunt unisexuat – monoice, cele mascule în amenți pendenți, negriciosi, iar cele femele
grupate câte 1 -4 localizate în vârful lăstarilor din anul curent, cu stigmate răsfrân te, purpurii.
Înflorește în mai . Fructele sunt drupe globuloase, mari, cu înveliș cornos numite popular nuci.
Gustul amărui, a stringent iar mirosul ușor aromatic.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : Se folosec foliolele frunzelor și mai rar
pericarpul uscat al fructelor care în zilele noastre se știe că este toxic. Recoltarea se face din
luna mai până în august.
Indica ții terapeutice: În medicina populară extractele din foliolele de nuc erau
utilizate ca antihelmintice, depurative dar și pentru tratarea catarului gastrointestinal.
Extractul din nuc este bactericid, astringent, usor hipotensiv, hipoglicemiant, calmant,
cicatrizant, antimicotic, antidiareic. Infuzia de nuc se folosește pentru gargară în cazul

60
stomatitelor dar este utilă și în diabetul zaharat, hepatite, icter, candidoze, leucoree, rahitism .
De asemenea , decoctul este benefic pentru a trata arsurile solar e, dar și alte probleme ale pielii
precum dermatita, acneea, eczemele și furunculozele. Se presupune că frunzele de nuc ar avea
și acțiune hipoglicemiantă , iar administrarea internă a produselor din această plantă trebuie
limitată deoarece poate avea efec te iritante mai ales la nivelul mucoasei gastrice.
18. Leonurus cardiaca L ., talpa gâștei
Fam . Lamiaceae

Foto 18 Leonurus cardiaca L., talpa gâștei (original )

Descrierea plantei : Cunoscută popular și sub denumirea de coada leului această
plantă erbacee, vivace, are în pământ un rizom lignificat din care iau naștere primăvara părțile
aeriene. Tulpinile aeriene sunt înalte de până la 1,5 m se formează într -un număr foarte mare
și au patru muchii . Frunzele dispuse opus, cele inferioare sunt lung pețiolate cu limbul
palmat -lobat cu 5 lobi, iar cele superioare sunt pețiolate și trilobate, având aspectul unei labe
de gâscă. Florile de culoare roz sunt grupate câte 10 -20, în verticile false. Înflorește toată
vara, iar fructele sunt nucule mici grupate cîte 4 la baza caliciului persistent.
Părti ale plantei folosite în scop medicinal : Se recoltează toată partea ae riana a
plantei (Herba Leonuri ).
Indicații terapeutice : Planta conține alcaloizi, substanțe glicozidice, saponine, tanin și
un principiu special leonurină. S -a folosit la vopsit în verde măsliniu. Ceaiul din tulpinile
florifere se ia contra durerilor de inimă și astmului. Decoctul se folosește contra junghiurilor
și durerilor de picioare. Ceaiul se mai folosește în emfizem pulmonar, în tratamentul stărilor
depresive nervoase, în scăderea tensiunii arteriale precum și în tulburările de menopauză.
Extern are efect cicatrizant , antiinflamator si antiseptic. În medicin a populară se folosește

61
pentru spălarea ugerului vaciilor atunci când este inflamant.
19. Malva neglecta L., nalba mică (cașul popii )
Fam . Malvaceae

Foto 19 Malva neglecta L., nalba mică (original )

Descrierea plantei: Cunoscută popular și sub denumirea de cașul popii, aceasta este
o plantă erbacee anuală sau perenă, foarte pretențioasă față de lumină. Prezintă în sol o
rădăcină pivotantă subțire, puțin ramificată , iar tulpina este cilindrică, ramif icată, ascendentă
sau culcată, dispers -păroasă, lungă între 10 -45 cm. Frunzele altern e, lung -pețiolate, păroase,
au un limb reniform până la cordat -rotund, prevăzute cu 5 -7 lobi dințați pe margine. Flori le
sunt albe-roz, lung -pedunculate, dispuse câte 1 -6 la subsoara frunzelor. Înflorește în perioada
iunie -octombrie. Fructul este o capsulă turtită, conține semințe reniforme iar la maturitate se
desface în mai multe segmente.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal: Se recoltează frunzele verzi, fără c odiță,
rădăcina și florile .
Indicații terapeutice: Valoarea medicinală constă în cantitatea mare de mucilagii, pe
lângă substanțe azotate, vitamina C, ulei gras pe care le conțin frunzele. Au efect emolient,
protejează mucoasele reducând iritațiile fiind utilizate astfel în tratarea afecțiunilor
respirator ii. Se folosește la bube, umflături și răni. Infuzia de rădăcini se utilizează și în curele
de slabire iar decoctul din rădăcină, frunze și flori se ia contra tusei, răgușelii și durerilor de
piept. Intern se folosește la boli ale rinichilor și căilor urin are (nefrite, pielite, uretrite, cistite),
iar extern în abcese dentare, amigdalite, hemoroizi, furunculoză.

62
20. Matricaria chamomilla L., mușetel
Fam. Asteracea e

Foto 20 Matricaria chamomilla L., mușețel (original )

Descrierea plantei : Plantă medicinală comună la Tecuci, cunoscută și sub numele de
romaniță. Este o specie anuală erbacee care dezvoltă în sol o rădacină pivotantă, fusiformă, cu
puține ramificații repartizate în stratul superficial al acestuia. Tulpina este erectă, rotundă ,
glabră sau pubescentă foarte ramificată, înaltă de 30 -40 cm. Frunzele sunt sesile, inserate
altern, bifidat compuse, bi – sau tripenat sectate, cu 6 -10 perechi de secțiuni liniare, distanțate,
glabre, cu lățimea de 0,4 -0,5mm și lungime diferită, frunzele de la baza tulpinii fiind mai
lungi, de 12 -18 cm. Florile sunt grupate în inflorescențe capituliforme. Capitulul este compus
din 12 -18 flori ligulate, de culoare albă, lungi de 5 -9 mm, cu lățimea de 3 -4 mm, prevăzute cu
4 nervuri longitudinale. Înflorește din luna mai până în luna iulie și are un miros plăcut.
Fructul este o achenă mică, puțin curbată de culoare argintie, lungă de 1 -1,5 mm, cu lățime de
0,3mm.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : De la această plantă se folosesc
inflorescențele.
Indicații terapeutice : Datorită conținutului de uleiuri volatile ridicat, mușețelul
prezintă acțiune antiseptică, anestezică, antialergică, cicatrizantă, antiflogistică și antispastică.
Intern , această plantă este folosită ca sedativ, carminativ, diuretic, spasmolitic, antihistaminic..
Decoctul se folosește la spălături și oblojeli contra durerilor de cap. Contra durerilor
de urechi se mai fac cu el abureli ori spălături cu decoctul florilor. Uleiul de mușețel se
folosește la răni, bube și arsuri. Ceaiul se ia contra tusei, răcelii, reumatismului. Decoctul se

63
ține călduț în gură contra durerilor de dinți, se mai face cu el gargară contra durerilor de gât.
Peste tot este folosit în bolile de stomac. Foarte frecventă este întrebuințarea ceaiului de
mușețel p entru ușurarea nașterilor, a durerilor după nașteri, a complicațiilor și a altor boli
femeiești.
21. Mentha piperita L ., menta
Fam . Lamiaceae

Foto 21 Mentha piperita L., menta ( original)

Descrierea plantei : Plantă cultivată cunoscută și sub numele de izmă bună, menta este
o plantă ierboasă, perenă ce are în pământ un rizom din care iau naștere tulpinile aeriene,
înalte până la 1 m, drepte, ramnificate, verzi la unele specii, roșietic – violacee la altele.
Frunzele sesile, num ai cele bazale pot fi scurt pețiolate, cu marginea serată. Florile au culoare
purpurii -violacee sunt grupate în verticile foarte apropiate, zigomorfe și scurt pedicelate.
Înflorește din iunie până în septembrie. Fructele sunt tetranucule, ovoide brune și lucioase.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal: Se recoltează părțile aeriene
cunoscându -se faptul că frunzele acestei plante co nțin numeroase substanțe active.
Indicații terapeutice: Această plantă este una din cele mai vechi plante medicinal e
din lume. Frunzele de mentă au fost descoperite în piramidele egiptene , iar culturile antice
romane și grecești utilizau planta și în scop culinar.
În zilele noastre planta se folosește sub formă de infuzie în afecțiuni hepato -biliare, în
diaree, boli de st omac, ca dezinfectant al tractului respirator etc. De asemenea ceaiul de mentă
stimulează sistemul imunitar deoarece este bogat în nutrienți: fosfor , vitamina B , calciu ,

64
aceștia reducând apariția bolilor și infecțiilor în organism . Tinctura și uleiul de me ntă pot fi
utilizate extern pe tâmple pentru combaterea durerilor de cap de natură hipertensivă. Uleiul
volatil de mentă are acțiune antimocrobiană și inhalarea acestuia în stările de răceală
favorizează respirația. Menta este un ingredient esențial în pr odusele de îngrijire orală,
ajutând la prevenirea bolilor cavității bucale , iar ceaiul de menta previne respirația urât
mirositoare. Este analgezic , diminuand crampele menstruale și alte spasme musculare. De
asemenea calmează colicile intestinale, mai ales la copii. Preparatele topice cu mentol sunt
întrebuințate în ameliorarea pruritului și urticariei.
În medicina veterinară, uleiul volatil este utilizat în tratamentul afecțiunilor respiratorii
precum pneumonii, bro nșite, catar al tractului respirator superior la diverse animale.
22. Papaver rhoeas L., macul de câmp
Fam. Papaveraceae

Foto 22 Papaver rhoeas L., macul (original )

Descrierea plantei : Cunoscut și sub numele de măcuț, macul de câmp este o plantă
anuală, spontană , ce poate atinge înălțimea de 80 cm, cu rădăcina pivotantă și tulpini
numeroase, specifică lanuril or de cereale dar și miriștilor dar și locurilor din vecinătatea căilor
ferate. Frunze alungite sunt adânc divizate și foarte păroase. Florile macului de câmp sunt
solitare, localizate pe un peduncul păros, alcătuite din două sepale mari, cu 4 petale roșii, cu
sau fără pată la bază, iar în centrul florii numeroase stamine. Culoarea florii este roșu int ens.
Înflorește în mai – iunie. Fructul este o capsulă conică iar semințele au culoare brună și sunt
reniforme..
Părțile plantei folosite în scop medicinal : De la macul de câmp se recoltează numai

65
petalele florilor .
Indicații terapeutice : Florile roșii, numite „paparoane” conțin al caloizi, antocianine.
Colorantul din petalele acestei plante este folosit pentru colorarea bomboanelor, a siropurilor,
în amestecuri de ceai. Ceaiul de flori datorită faptului că are în compoziție o mare cantitate de
mucilagii se ia contra tusei, se face cu el gargară pentru durerile de gât dar este întrebuințat și
pentru combatere gripei și bronșitelor. Se mai dă în pojar și scarlatină, pentru a grăbi apariția
erupțiilor, precum și împotriv a insomniilor. În unele regiuni ceaiul din flori uscate amestecate
cu nemțișor, se folosește contra hemoragiilor.
23. Plantago major L., pătlagina mare
Fam. Plantaginaceae

Foto 23 Plantago major L., pătlagina (original )

Descrierea plantei : Specie erbacee perenă, înaltă, de 10 -40 cm. Prezintă rizom gros și
scurt din care pornes c numeroase rădăcini adventive . Tulpina aerian ă este un scapus , înal tă
între 5 -50 cm. Frunze sunt lungi de 17 -20 cm, lanceolate, până la linear – lanceolate, ușor
îngustate în pețiol, cu 3 -7 nervuri mai mult sau mai puțin păroase. Flor ile acestei plante sunt
mici, pe tipul 4 și grupate în inflorescențe terminale de ti p spic simplu dens, de formă
cilindrică -ovoidă, lung de 4 cm și gros de 5 -8 mm. Fructul este reprezentat de o capsulă
ovoidă și prezintă două semințe mici, de culoare brun -închis, lucioase, care în contact cu apa
devin mucilaginoase.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : frunzele (Florium Plantaginis).
Indicații terapeutice : Ceaiul de pătlagină datorită conținutului ridicat de mucilagii se
folosește ca emolient, ex pectorant, dar și ca cicatrizant, antihemoragic, hipocolesterolemiant,

66
antiseptic etc. De asemenea este folosit cu succes în bronșite cronice, tuse de diverse
etimologii, în astm bronșic, diaree, hemoragie, hipertensiune arterială, ulcer gastrointestinal.
Extractul se foloseșete în conjunctivită, laringită, stomatită, varice. Pentru uz extern se
folosește în ulcer varicos, stomatite, laringite, traheite, răni purulente, ulcerații, iritații ale
pielii, combaterea înțepăturilor de viespi, albine, țânțari. Con tra limbricilor este utilizată
zeama din frunze proaspete care se folosește și pentru tratamentul furunculelor.
24. Robinia pseudo acacia L., salcâmul
Fam . Fabaceae

Foto 24 Robinia pseudo acacia L., salcâmul (original )

Descrierea plantei: Arbore foios cu o largă răspândire în zona Tecuciului,
prezintă în sol o rădăcina pivotantă , întinzându -se lateral până la o lungime de 20 m. Tulpina
e dreaptă înaltă de 10 – 15 m are scoarța de timpuriu îngroșată. Frunzele imparipenat –
compuse, cu 7 – 19 foliole eliptice sau ovale, scurt pețiolate și rotunjite la vârfuri. Florile sunt
albe, papilonacee, puternic mirositoare dispuse în raceme. Înfloreșt e în mai – iunie. Fructul
este o păstaie turtită, brun roșiatică, lungă de 5 – 10 cm, lată de 2 -3 cm, cu 3 – 10 semințe.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : De la salcâm se folosec florile și mai rar
frunzele și scoarță.
Indicații terapeutice : Principiile active din flori au propietăți antireumatice, antiacide
gastrice, emolien te, calmante, antitusive. Florile uscate sunt întrebuințate pentru tratarea
arsurilor iar ceaiul este utilizat pentru combaterea durerilor în piept, de burtă și cap.
Substanțele din frunze calmează migrenele iar cele din scoarță sunt folosite ca purgativ și
antiulceros gastric.

67
25. Rosa canina L., măceșul
Fam . Rosaceae

Foto 25 Rosa canina L., măceș (original )

Descrierea plantei : Cunoscut și sub denumirea de trandafir sălbatic, măceșul este
întâlnit în tot arealul tecucean. Arbust înalt de până la 3 m, cu ramuri arcuite, pruinoase
(albicioase), rădăcină ramificată, ramurile tinere s au verzi, nepruinoase. Frunzele sunt
imparipenat compuse, cu 5 -7 foliole eliptice, cu margini simplu -fin, serate, glabre,
necoriaceae (nepieloase). Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, solitare sau grupate câte 2 -3,
cu sepale evident penat – sectate sau lobate , 5 petale libere, de culoare roz , uneori albe, lungi
de 8 -25 mm, stamine numeroase (mu ltiplu de 5), cu antere galbene, gineceu alcătuit din
carpele libere, numeroase. Fructele sunt achene păroase, închise într -un receptecul care crește
odată cu fructele, înve lindu -le. La maturitate, fructul fals, cunoscut ca măceașă, își schimbă
culoarea în portocaliu , apoi în roșu.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : În scopuri medicinale sunt recoltate
fructele înainte de căderea brumei ( august -septembrie) .
Indicații terapeutice: Măceșele erau folosite încă din Antichitate iar în Germania
pulberea din aceste fructe false era întrebuințată pentru tratamentul afecțiunilor reumatice. În
țara noastră ceaiul era folosit pentru combater ea colicilor la copii dar și pentru tuse , iar
fructele amestecate cu miere erau recoman date contra viermilor intestinali. Conțin numeroase
vitamine (C, B, K), acizi malic și citric, pectină, lecitină, săruri minerale, provitamină A,
flavonoide. Datorită co nținutului ridicat de vitamine, măceșele sunt consummate uscate
pentru a trata carențele de vitamine, mai ales de vitamina C. Acest conținut farmceutic
conferă ceaiului din această plantă următoarele proprietăți: vitaminizant, astringent, reduce
permeabil itatea și fragilitatea capilară, diuretic, sedativ, coleretic și colagog, vasodilatator
arterial, antiinflamator, antilitiazic, depurativ, antimicotic, antihelmintic. De asemenea este

68
recomandat și pentru enterocolite, dischinezii biliare, afecțiuni hepat ice, inflamații ale căilor
urinare, calculi renali, afecțiuni vasculare, eliminarea toxinelor din corp, reglarea respirației
tisulare, micoze bucale.
26. Sambucus nigra L., socul
Fam . Caprifoliaceae

Foto 26 Sambucus nigra L., socul (original )

Descrierea plantei : Cunoscut și sub numele de iboz, socul este un arbust care prezintă
în sol o radacină rămuroasă, are o tulpină înaltă de 4 -5 m, neregulat ramnifi cată, scoarța
cenușie cu ritidomul crăpat iar ramurile tinere prezintă pe suprafața lor numeroase lenticele.
Frunzele cu 5 -7 foliole eliptice au marginile neregulat ascuțite și sunt dispuse opus. Florile
sunt mici alb – gălbui dispuse în cime umbeliforme, p lane, mari și au un miros caracteristic.
Fructele sunt bace sferice, negre cu gust dulceag acrișor.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal: De la soc se utilizează florile , frunzele ,
fructele și scoarța .
Indicații terapeutice : Folosir ea acestei plante pentru tratamentul diferitelor afecțiuni
datează din Antichitate. În Evul Mediu florile erau folosite ca expectorant iar apoi sub formă
de infuzie în tratarea varicelei, afecțiunilor renale, reumatism. În zilele noastre, gospodinele
din florile de soc prepară o băutură răcoritoare mineralizantă, diuretică, antinevralgică.
Infuziile sunt recomandate în stările gripale însoțite de febră. Florile au și prop rietăți
sudorifice, diuretice, antiseptic și galactogene. Fructele se pot consuma pro aspete sau
conservate (dulceață ) având efect laxativ. Frunzele sunt cicatrizante, antiinflamatorii și sunt
întrebuințate chiar și pentru tratamentul hemoroizilor. Scoarța are propietăți diuretice și

69
purgative.

27. Symphytum officinale L., tătăneasa
Fam . Boraginaceae

Foto 27 Symphytum officinale L., tătăneasa (original )

Descrierea plantei : Denumită popular și ia rba lui Tanin, Symphytum officinale L. este
o plantă ierboasă, perenă care are un rizom gros, cărnos din care se formează numeroase
rădăcini adventive brune. Tulpina poate atinge până la 150 cm, este erectă, acoperită de
numeroși peri aspri , iar frunzele sunt sesile, decurente și dispuse altern. Florile sunt localizate
în vârful tulpinii și ramurilor și au culoare vi olacee fiind sunt grupate în cime câte 5 -10.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal: De la tătăneasă se întrebuințează
rizomul, rădăcinile dar și frunzele .
Indicații terapeutice : Conținutului ridicat de mucilagii și uleiuri volatile oferă plantei
proprietăți expectorante și emoliente fiind utilizată în tratarea bronșitelor. De asemenea are o
largă întrebuințare în tratamentul diareei, hemoragiilor și ulcerului gastric. Are și pro prietăți
cicatrizante, antiinflamatorii și calmante. Cataplasmele sunt întrebuințate în tratarea
fracturilor, pentru atenuarea durerilor articulare, tulburărilor vasculare și mastitei. În
combinație cu alte plante (pelinul) este folosită pentru atenuarea i nflamațiilor cavității bucale
și abceseelor dentare. Se recomandă o atenție sporită în utilizarea acestei plante deoarece este
extrem de toxică mai ales pentru ficat.

70

28. Taraxacum officinale Web. , păpădia
Fam . Asteraceae

Foto 28 Taraxacum officinale Web., păpădie (original )

Descrierea plantei : Este o plantă ierboasă, foarte răspândit ă în împrejurimile
Tecuciului, perenă, de dimensiuni mici cu noscută și sub denumirea de lăptucă. În pământ
prezintă un rizom vertical care se continuă cu o rădăcin ă pivotantă de culoare brună. Tulpina
aeriană, cilindrică , de tip scapus, prezintă terminal o inflorescență de tip calatidiu (antodiu) .
Frunzele formează o rozetă bazală, au culoare verde pronunțat și sunt runcinate. Florile
lingulate, de o culoare galben intensă sunt dispuse intr -un calatidiu localizat terminal. Fructele
sunt achene globuloase care r ămân atașate de caliciul transformat în peri (papus) .
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : Se recolteaz ă întreaga plantă, rădăcina,
tulpina, frunzele, florile .
Indicații terapeutice : Păpădia conține numeroase substanțe amare „taraxacină” dar și
vitamine, rezine, tanin. În medicina tradițională este utilizată pentru tratamentul eczemelor, ca
depurat iv dar și pentru diferitele forme de cancer. Stimulează secreția biliar ă și favorizează
evacuare bilei. Ceaiul de păpădie acționează ca diuretic și este recomandat chiar și în tratarea
obezității, bolilor de ficat și împotriva tricofiției. În unele zone c eaiul din frunze este
întrebuințat pentru circulația sângelui, contra frigurilor, în gută, reumatism și ateroscleroză.
Ceaiul de rădăcini se utilizează împotriva hemoragiilor precum și în afecțiunile sistemului
excretor.

71

29. Urtica dioica L., urzica vie
Fam . Lamiaceae

Foto 29 Urtica dioica L., urzică vie (original)

Descrierea plantei : Urzica vie este o pl antă ierboasă, perenă, dioică, care prezintă un
rizom orizontal cilindric, subțire, lung, ramificat, cu numeroase rădăcini adventives ramificate
și subțiri. De pe rizom pornesc numeroase tulpini aeriene, neramificate, verticale ce prezință
numeroși peri urticanți. Pot atinge o înălțime de p ână la 130 cm. Frunzele dispuse opus,
pețiolate, posedă la bază stipele mici, liniar -lanceolate, caduce. Pe ambele fețe, frunzele au
peri urticanți, și au formă ovată sau ovat -lanceolată. Florile mici au culoare verzuie,
unisexuat -dioice, loca lizate la subsuoara frunzelor superioare. Fructele sunt nucule mici,ovale,
verzui -albicioase formate din florile femele.
Părți ale plantei folosite în scop medicinal : De la urzica mare de folosesc frunzele
și părțile aeriene .
Indicații terapeutice : Folosirea acestei plante este cunoscută încă de pe timpul lui
Dioscoride datorită efectului antiinflamator. Aceasta are și alte efecte din care enumerăm :
efect diuretic , hemostatic, bactericid, emolient, astringent, expectorant, antidiareic,
vitaminizant etc . În medicina tradițională este folosită pentru tratarea indigestiilor, retenției
urinare, diaree, litiază biliară și renală. Ceaiul de urzică este folosit în bronșite, avitaminoză,
hemoragii uterine după naștere. Frunzele sunt întrebuințate în combaterea reumatismului și
gutei. De asemenea are efect benefic și în tratarea he moroizilor și ulcerului varicos .

72

30. Verbascum phlomoides L., lumânărică
Fam . Scrophulariaceae

Foto 30 Verbascum phlomoides L., lumânărică (original )

Descrierea plantei : Cunoscută și sub denumirea de coada boului, această plantă
bianuală și ierboasă are o largă răspândire în arealul tecucean. Rădăcina este fusiformă,
ramificată, tulpina care poate atinge până la 2 m înălțime, neramificată, cilindrică și acoperită
cu numeroși perișori. Frunzele sunt eliptic e și prezintă o margine crenată; c ele bazale au pețiol
și au dimensiuni mari , iar cele de pe tulpină sunt scurt pețiolate sau lipsite de pețiol. Florile
sunt localizate terminal și formează raceme, unde 2 -9 flori sunt protejate de o bractee. Fructul
este o capsulă care are numeroși peri.
Părți ale plantei folosite în scop medicina l: de la această plantă se folosesc în scop
medicinal florile (Flores Verbasci) .
Indicații terapeutice : Conținutul ridicat de mucilagii, ulei volatil, saponine oferă
acestei plante proprietăți expectorante fiind utilizată în tratamentul tusei, bronșitelor dar și
răgușelii. De asemenea este folosită și pentru tratare b olilor de piele, hemoroizilor și contra
durerilor în piept.

73
4.2. Investigații histo -anatomice asupra unor specii de plante medicinale din flora
spontană a Tecuciului
4.2.1 Material vegetal și metode de lucru

În vederea realizării cercetărilor histo -anatomice s -a utilizat material biologic
reprezentat de fragmente din organele vegetative ( ramuri tinere, tulpină aeriană , frunze )
colectate de la plante aflate în stare de antez ă. S-au luat în observație patru specii de plante
(trei specii ierboase cu structuri laticifere pro ducătoare de latex și o specie arbustivă cu celule
secretoare de tanin ) după cum urmează: Chelidonium majus L. (rostopasca) , Papaver rhoeas
L. (macul) , Taraxacum officinale F. H. Wigg (syn. Leontodon taraxacum L., Taraxacum
dens-leonis Dest., Taraxacum rehoflexum Lindl.) (păpădia) și Sambucus nigra L. (socul).
Fixarea și conservarea materialului vegetal s -au realizat în alcool 70°, urmând a fi
secționate la microtomul de mână, cu ajutorul briciului botanic.
Probele se fixează între două jumătăți de măduvă de soc, obținute astfel încât să intre
ușor forțat în orificiul microtomului. S ecțiunile se realizează prin învârtirea șurubului
microtomului, astfel încât, la fiecare rotație, să expună un fragment din probă de 30 – 50μm,
care se secționează printr -o mișcare rapidă și uniformă cu briciul.
Secțiunile se adună într -o sticlă de ceas; măduva de soc, fiind mai ușoară, plutește la
suprafața apei, iar materialul vegetal cade la fundul vasului. Se separă secțiunile, se trec într -o
altă sticlă de ceas și se colorează.
Colorarea se realizează cu roșu carmin alaunat sau cu roșu Rutheniu pentru
identificarea celulozei și pectinei din pereții celulari precum și cu verde iod pentru
identificarea ligninei din pereții celulari (colorația clasică utilizată în studiile de histo –
anatomie vegetală).
Pentru aceasta secțiunile au fost mai întâi supuse p rocesului de javelizare cu hipoclorit
de sodiu 20 -35 minute (funcție de material) și spălate cu apă acetică și cu apă distilată.
Secțiunile astfel prelucrate au fost colorate mai întâi cu verde iod (1 minut), spălate cu
alcool etilic 900, iar apoi colorate cu roșu carmin alaunat sau roșu Rutheniu (20 minute),
spălate cu apă distilată și montate în glicero -gelatină (lichefiată în prealabil prin încălzire la
lampa cu spirt) ( ȘERBĂNESCU -JITARIU G., ANDREI , M., MITROIU -RĂDULESCU N., PETRIA E.,
1983).
După preparatele astfel obținute s -au efectuat fotografii (grupate în 11 planșe ) la
microscopul fotonic NOVEX cu cameră foto inclusă aflat în dotarea Laboratorului de
Morfologia și anatomia plantelor din cadrul Facultății de Biologie din Iași.

Organele plantei ce urmează a fi
analizat e din punct de vedere structural,
dupăcolectare ,vor fi fixat e și conservate
în alcool etilic 70 șSecționare manuală cu briciul
botanic / microtomul manual /
măduva de soc
Dublă colorare a
secțiunilor (verde iod și
carmin alaunat /Roșu
Rutheniu )Fixarea preparatului în
glicero -gelatină
(opțional)
Analiză microscopică
și fotografiere
4.2. Investigații histo -anatomice asupra unor specii de plante medicinale din
flora spontană a Tecuciului
4.2.1 Material vegetal și metode de lucru
74

4.2. Investigații histo -anatomice asupra unor specii de plante medicinale din flora spontană
a Tecuciului
4.2.2 Rezultate și discuții
FOTO 31 și 32. Chelidonium majus , secțiune transversală prin tulpină, nivel median.FOTO 31
FOTO 32PLANȘA I
epiderma
scoarța
teacă de
sclerenchim
liber primar
laticifere
procambiu
lemn primar
laticifer
tub ciuruit
celulă anexăliber primarConturul secțiunii transversale
este circular -costat, cucoaste
foarte atenuate .Epiderma are
celule izodiametrice, cupereții
internși extern puternic
îngroșați, acesta dinurmă fiind
acoperit deocuticulăsubțire .
75

FOTO 3 3și 34. Chelidonium
majus , secțiune transversală prin
tulpină, nivel median.FOTO 33
FOTO 34PLANȘA II
liber primar
procambiu
laticiferlemn primar
laticifereScoarța estediferențiată într-ozonă
externă foarte subțire,
parenchimatic -asimilatoare (2-3
straturi de celule pe alocuri
colenchimatizate) șiozonăinternă
maigroasă, sclerificată (4-5
straturi decelule mult mai mari, cu
pereții puternicn îngroșați șicu
meaturi între ele).
76

FOTO 35, 36 și 37. Chelidonium majus , secțiune
transversală prin limbul foliar, la nivelul nervurii
mediane.FOTO 35
FOTO 36
FOTO 37PLANȘA III
fața adaxială
(superioară)
fața abaxială
epiderma
superioară
laticiferfascicul
conducător
libero -lemnos
laticiferFasciculele conducătoare libero -lemnoase au
dimensiuni diferite, cele mai mici fiind reprezentate
doar prin elemente liberiene .
Liberul cuprinde tuburi ciuruite, celule anexeși
elemente laticifere, iarlemnul, vaseșiparenchim
celulozic .Laperiferia celor mai multe fascicule seaflă
câte uncordonsubțire deelemente sclerenchimatice,
cupereții puternic îngroșați, darslablignificați .
77

FOTO 38.Papaver rhoeas , secțiune transversală prin tulpină, nivel median.FOTO 38PLANȘA IV
epiderma scoarță
asimilatoare
periciclu sclerenchimatic
laticifere
Epiderma prezintă celule izodiametrice, cupereții internșimai ales extern vizibil
îngroșați, acesta dinurmă fiind acoperit deocuticulăsubțire .Din locînlocseaflă stomate cu
camerăsuprastomatică adâncă .
Scoarța este parenchimatic -asimilatoare (3-4straturi),omogenă, detipmeatic spre
exteriorșiavând elemente cupereți vizibilîngroșați șislablignificați spre interior .
Fasciculele conducătoare libero -lemnoase, detipcolateral, prezintă câte uncordon
perifloemic defibre periciclice ;latoate fasciculele, aceste cordoane sunt încontact cuinelul de
sclerenchim cortical .Fasciculele conducătoare, demărimediferită, nusunt dispuse peunsingur
cerc, calamajoritatea dicotiledonatelor, cimai adeseaalternează fascicule mici cufascicule mari ,
acestea dinurmăpătrunzând adânc înmăduvă .
Liberul este format dintuburi ciuruite, celule anexeșicelule deparenchim, între
care multe laticifere, iarlemnul, dinvaseșicelule deparenchim celulozic .
Măduva este parenchimatic -celulozică, detipmeatic,parțialdezorganizată în
regiuneacentrală atulpinii .
Labaza tulpinii, structura secaracterizează prin gradul mai intens delignificare a
sclerenchimului șiprin formarea uneicantități mai mari delemnșideliber,parțial custructură
secundară ;lemnul secundar are vase maipuține, între carepredomină libriformul ;razele
medulare aucelulele vizibil alungire radiarșicuperețiiușorîngroșați .
78

FOTO 39, 40și 41.Papaver rhoeas , secțiune transversală prin tulpină, nivel median.
(săgețile negre indică prezența laticiferelor )FOTO 39
FOTO 40FOTO 41PLANȘA V
79

FOTO 42și 43. Taraxacum officinale , secțiune transversală prin frunza runcinată, nivel bazal.FOTO 42
FOTO 43PLANȘA VI
laticifere
lemn primar
liber primarÎnsecțiune transversală ,nervura
mediană esteproeminentă foarte
puternic lafațainferioară alimbului
șieste doarușorconvexă lacea
superioară, cuprinzând colenchim
hipodermic, parenchim fundamental
cuelemente laticifere (multe formând
oteacă laperiferia fasciculelor
vasculare ), numeroase fascicule
conducătoare dispuse peuncercșio
cavitateaeriferăcentrală .
Ambele epiderme sunt
colenchimatizate tangențial îndreptul
nervurii mediane, având doar peretele
extern maiîngroșatșiacoperit deo
cuticulă foartesubțire .
Mezofilul este omogen, de tip
lacunos, format din celule
izodiametrice, deci limbul are o
structură bifacialăecvifacială .cavitate aerifer ă centrală
80

FOTO 44
FOTO 45
FOTO 44și 45. Taraxacum officinale , secțiune transversală prin internodul florifer.PLANȘA VII
laticiferepiderma
scoarța externă
colenchimatică
scoarța internă
parenchimatică
canale aeriferelaticifer
Epiderma prezintă celule cupereții
internșiextern maiîngroșați decât
ceilalți, acesta dinurmă fiind
acoperit deocuticulăsubțire .
Înpozițiehipodermică seaflă o
zonăsubțireșidiscontinuă de
colenchim angular, maigroasă
totuși în dreptul fasciculelor
conducătoare .
Parenchimul cortical este detip
meatic .Laperiferiascoarței, unele
celule sedezorganizează, rezultând
cavități aerifere alungitetangențial .
81

FOTO 46
FOTO 47
FOTO 48
FOTO 46, 47și 48. Taraxacum officinale , secțiune transversală prin internodul florifer.PLANȘA V III
liber
colenchimatizat
procambiu
lemn
parenchim lemnos
colenchimatizatȚesuturile conducătoare formează
numeroase fascicule demărimediferită,
alternând unele mari cu altele mici,
acestea dinurmă având doar elemente de
floem (liber) .Toate fasciculele au la
periferie câte oteacădiscontinuă de
elemente laticifere (indicate înfotografii
prin săgețile negre ).
Liberul este format dintuburi ciuruiteși
celule anexe, iarlemnul ,dinvaser dispuse
înșiruri radiare, separate decelule de
parenchim celulozic .Între liberșiteaca de
elemente laticifere, fasciculele mariși
mijlocii aucâte uncordon deelemente
mecanice .
Măduva estegroasă, celulele din zona
centrală fiind încurs dedezorganizare,
rezultând astfel ocavitate aeriferă mare .
82

PLANȘA IX
83FOTO 49
FOTO 50
Foto 49 și 50. Sambucus nigra ,secțiune transversală prin tr-o ramur ătânără.epiderma
suber
felogen
colenchim
tangențial
scoarț ă
parenchimatic ă
scoarț ă
parenchimatic ă
insulăde periciclu
sclerenchimatic
lignificat
liber primar
și secundar
cambiu
lemn secundar
(vase de lemn și
libriform)

PLANȘA X
84FOTO 51
Foto 51.Sambucus nigra ,secțiune transversală printr-oramur ătânără.măduva parenchimatic ă
Conturul secțiunii transversale este circular .Epiderma este unistratificat ă,având
celuleușor aplatizate tangențial, cupereții externi maiîngroșați decâtceilalțișicutinizați .Înpoziție
hipodermic ăseobservă3-4straturi desuber cucelule aplatizate tangențial, dispuse înserii radiare,
rezultate dinactivitatea meristemului secundar numit felogen .
Scoarța primarăcuprinde insule decolenchim tangențial cealterneazăcuparenchim
meatic pluristratificat alecăruicelule cresc dimensional delaexterior spre interior .
Laperiferia cilindrului central seobservăinsule desclerenchim lignificat ce
constituie unpericiclu discontinuu .Țesuturile conducătoare sunt deja detipsecundar rezultate din
activitatea meristemului secundar numit cambiu ,fiind dispuse delaexterior spre interior în
urmatoarea ordine :liber primar, liber secundar, lemn secundar șilemn primar .Cambiul este
localizat între liberul secundar șilemnul secundar .
Măduva este peristentă,parenchimatic –meaticăcucelule mari, unele dintre ele
conținând tanincelule cu tanin

PLANȘA XI
85FOTO 52
FOTO 53
FOTO 54Foto 52.Sambucus nigra ,secțiune transversală
printr-oramur ătânără.
Foto 53și54.Sambucus nigra ,secțiune
transversală printr-ofrunz ăcustructur ă
bifacial ăizofacial ăcentric -omogen ă(a–
nervura median ă;b–limbul foliar) .a
binsul ăde periciclu sclerenchimatic
lignificat
liber primar și secundar
cambiu
lemn secundar
lemn primar
epiderma superioar ă
epiderma
inferioar ănervura (fascicul conduc ător
libero -lemnos)insul ăde colenchim
epiderma
superioar ă
epiderma
inferioar ăstomatemezofil
omogen

86

CAPITOLUL V
UTILIZAREA DATELOR ÎN PROCESUL DIDACTIC .

5.1. Valorificarea instructiv educativă a studiului plantelor medicinale
în lecția de biologie

Științele biologice, științele vieții, se află în continuă metamorfoză, reînoire și în
concordanță cu acestea, se efectuează cercetări legate de domeniul predării lor, căutându -se
acele metode didactice, care să le facă mai atractive și mai accesibile și care să contribuie la
formarea elevilor pentru viață, punând accentul pe dezvoltarea de capacități, deprinderi,
priceperi și aptitudini corespunzătoare.
Predarea biologiei, în era tehnologiei ridică în fața profesorului numeroase probleme
de o complexitate deosebită. Ținând cont de această complexitate noul curriculum de biologie
pentru gimn aziu ilustrează o noua concepție privitoare la predarea biologiei în școala
gimnazială în special și la nivelul întregului sistem de învățământ în general. Didactica
actuală are ca țintă implementarea strategiilor de pregătire a elevilor în vederea formări i unei
personalități creative dar în același timp și autonome, precum și a unei culturi generale în
domeniul biologiei care să ajute elevul să se integreze mai ușor în viaț a socială. Biologia
trebuie să fie pentru elevi o disciplină interesantă și utilă. Astfel noi, profesorii trebuie să
valorificăm potențialul fiecărui elev cu care lucrăm, să -i trezim interesul pentru cunoaștere,
pentru a putea utiliza experiența lui de o viață la ceea ce îl înconjoară și îi determină existența
și cu fiecare lecție să st ârnim curiozitatea acestuia.
Având în vedere că procesul de pregătire și educare a elevilor la biologie se realizează
mai ales prin lecții și lucrări practice, cea mai mare parte a lucrării este consacrată acestor
activități.
Lecția care se poate desfășura în clasă , în laboratorul de biologie sau chiar în natură,
reprezintă principală formă de organizare și desfășurare a procesului de învățământ. Aceasta
se realizează sub atenta îndrumare a unui cadru didactic, într-un timp determinat având la
bază cerințele cuprinse în programa școlară. Prin lecție se realizează deopotrivă instrucție și
educație, informare și formare.
Lecția este o unitate didactică fundamentală și are cel puțin 3 componente :
obiectivele, secvențele care au ca scop atingerea acestora și evaluarea care admite faptul că

87
obiectivele stabilite de profesor la începutul lecției au fost realizate. Mai mult, lecția modernă
reprezintă un sistem de procedee de lucru și acțiuni în care are loc o permanentă interacțiune
între elevi și cadrul didactic. Chiar dacă în era tehnologiei există numeroase modificări
privind modalitățile de predare a unei lecții, aceasta și -a păstrat caracteristicile de bază. În
continuare se pune accent p e calitate lecției care trebuie să asigure însușirea sistemică a
infor mației și aplicarea ei practică.
Experiența acumulată în timp mi -a arătat că desfășurarea procesului de predare –
învățare – evaluare este tot mai mult condiționată de folos irea rațională a unor materiale
didactice, inclusiv a unor mijloace moderne de învățare. Astfel frecvent folosesc la clasă
numeroase mijloace de învățământ precum atlase botanice, ecologice , determinatoarele de
plante, dicționare de specialitate, colecțiile de plante, trusele de biologie, preparatele
microscopice fixe sau temporare precum și mijloacele audiovizuale urmărind să trezesc
interesul elevilor pentru cunoaștere, pentru învătătură, să asigur dezvoltarea intelectuală la
capaci tatea maximă a fiecărui elev , să-i ajut să coopereze între ei și să combat fenomenul
rămânerii în urmă la învățătură.

5.1.1 . Metode didactice specifice biologie i

Metodele didactice reprezintă un ansamblu de tehnici folosite de cadrul didactic,
sunt căi eficiente de organizare și conducere a învătării, reprezentând o modalitate pe care
profesorul o urmează pentru a -i ajuta pe elevi să gasească singuri răspunsuri în rezolvarea
problemelor teo retice și practice cu care ei se confruntă în procesul învățării. Astfel fiecare
cadru didactic realizează o selecție a metodelor didactice pe care le va utiliza în lecție în
funcție de competențele urmărite, de dificultatea le cției precum și de specificul vârstei
elevului. În ceea ce privește didactica bi ologiei se cunosc o varietate de metode pe care
profesorul le poate folosi urmărind asimilarea, fixarea și evaluarea cunoștințelor.

5.1.1.1 Metodele expozitive

• Informarea este o formă a expunerii caracterizată prin actualitatea aspectelor
abordate, prin prezentarea lor știintifică, accesibilă elevilor .
Aplicație : La lecția Angiospermele – clasa a V- a, elevii vor fi informați de cadrul didactic că
există numeroase plante de leac care trebuie folosite în mod chibzuit datorită toxicității
acestora. Lăcrămioarele deși sunt plante medicinale și ornamentale pot produce intoxica ții

88
grave. La copii s -au semnalat numeroase accidente, mai ales la cei care au consum at apa în
care se păstrau florile. Mătr ăguna deși este folosită în scopuri terapeutice este deosebit de
toxică, astfel consumul a 2 -5 fructe la copii poate fi fatal.
La lecț ia Ferigile – clasa a V- a, profesorul informeaz ă elevii care sunt speciile care
au utilitate medicinală.
• Explicația – este o metodă de învățământ tradițională care prin argumentare rațională,
clarifică, dezvăluie semnificații, noțiuni, concepte, legi, relații între diferite structuri.
Aplicație : La lecția Hrănirea la plante – clasa a VI- a profesorul explică fenomenul de
fotosinteză folosind filmul didactic .
La lecția Mușchii – clasa a V- a, profesorul trebuie să explice legătura dintre ciclul de
dezvoltare al mușchilor de pamânt și condițiile abiotice (umezeala ).
• Descrierea este o metoda de cunoaș tere prin atribuire de propietăți, stăruind asupra
aspectelor de structur ă, morfologie și funcție . Dezavantajul metodei constă în faptul că este
mult prea dirijată și interpretată datorită intervenției cadrului didactic preocupat să
direcționeze atenția asupra aspectelor mai importante.
Aplicație : La lecția Igiena sistemului resp irator – clasa a VII- a profesorul descrie o serie de
boli dar și efectele unor plante medicinale care pot fi folosite în tratamentul acestora.
La lecția Viermii – clasa a V- a la început vor fi descrise mediul de viață, alcătuirea și
clasificarea acestora, adaptările la viața parazitară, bolile produse precum și o serie de plante
folosite în combaterea acesto ra (exemplu – usturoiul)
• Povestirea – este o metodă clasică, aplicată mai frecvent la clasele de gimnaziu și
este o formă de expunere prin narațiune .
Aplicație : La clasa a V- a în predarea lecțiilor din Regnul Plantae profesorul în diferite
momente ale lecției ( captarea atenției ) poate povesti diferite legende (ex : Legenda bradulu i,
copac de leac și de Crăciun, Legenda lăcrămioarei etc).
• Instructajul – este o formă a expunerii prin care profesorul informează elevii cum
pot observa un fenomen, cum pot extrage o informație dintr -un preparat microscopic sau o
secțiu ne vegetală și cum să respecte normele de securitate a muncii pe parcursul unei
activități.
Aplicaț ie: În cazul întocmirii ierbare lor plantelor de leac profesorul instruiește elevii despre
modurile de colectare și conservarea a plantelor medicinale. De asemenea oferă informații și
cu privire la modul de folosire în tratarea unor afecțiuni a acestor plante.
• Prelegerea – este o variantă mai elaborată a expunerii și se deosebește de celelalte

89
metode expozitive prin motivație, durată și conținut. Se aplică de obicei la clasele de liceu și
are efecte benefice doar dacă cadrul didactic stăpânește foarte bine arta oratoriei.
Aplica ție: La clasele de liceu în lecțiile care prezintă noțiunile elementare de igienă și
patologie se pot face corelații între anumite plante medi cinale și întărirea imunității sau
aplicarea unor remedii naturiste în tratamentul diverselor afecțiuni.

5.1.1.2. Metode conversative

• Conversația euristică – este o metodă interactivă ce constă într -un dialog
desfășurat între cadrul didactic și elevi. Ajută elevii să descopere noile cunoștințe, să facă
corelații între acestea, să formuleze propriile concluzii și de asemenea facilitează schimbul de
opinii între aceștia. În eficiența acestei metode un rol deosebit îl are limbajul verbal,
paraverbal și cel nonverbal utilizate de cadrul didactic în adresarea de întrebări elevilor.
Valoarea acestei metode este mai relevantă la lecțiile de recapitulare și sistematizare, dar și la
lectiile mixte, atât pe parcursul verificării cât și în timpul transmiterii de no i cunoștinte.
Aplicaț ie: În lecția de recapitulare Regnul Plantae – clasa a V – a se pot folosi diferite organe
ale diferitelor specii de plante pe baza cărora profesorul împreună cu elevii realizează tabelul
recapitulativ punctându -se accent pe principalele cunoștințe despre acestea. Se pot adresa
întrebări de genul: Care grupă de p lante prezintă bulbi ? Care sunt asemănările și deosebirile
dintre frunzele și conurile de brad și molid? Ce fel de nervațiune au frunzele la
mono dicotiledonatele? Câte cotiledoane prezintă embrionul din semințele dicotiledonatelor?
• Dezbaterea – este un schimb organizat de informații, idei, propuneri, opinii ce se
desfășoară în trei etape: introducere în dezbatere, dezbaterea propriu -zisă și concluzionarea.
Aceasta intensifică interacțiunile, contribuie la formarea unor deprinderi de comunicar e dar
necesită o pregătire minuțioasă a cadrului didactic cu privire la problemele ce vor fi dezbătute.
Este utilizată mai des la clasele de liceu, unde elevii dispun de un bagaj de cunostințe în
legătură cu tema prezentată dar poate fi folosită și la clas ele de gimnaziu.
Aplicaț ie: Elevii primesc spre dezbatere tema: Lăcrămioara și mătrăguna pot fi considerate
plante medicinale sau toxice ? După anunțarea temei care va fi dezbătută , cadrul didactic
oferă elevilor numeroase materiale informative selectate în prealabil de acesta. Clasa poate fi
împărțită în patru grupe : două grupe vor identifica argumentele afirmative și alte două grupe
argumentele negative. Se dezbate apoi problema, centralizându -se pe tablă toate informațiile.
• Învațarea prin descoperire – este o metodă de predare -învățare care oferă

90
posibilitatea ca elevii să dobândească cunoștințele și prin efort personal, independent. Aceștia
folosindu -se de informațiile și deprinderile reactualizate de cadrul didactic, descoperă situații
problemă noi dar și reușesc să la rezolve sub atenta îndrumare a profesorului. Metoda
descoperirii asigură dezvoltarea puternică a capacităților intelectuale și profesionale,
îndeosebi imaginația și gândirea creatoare, accentuând caracterul activ -participativ, formativ –
aplicativ și creativ al învățării.
Organizarea învățării prin descoperire presupune parcurgerea următoarelor etape :
– Confruntarea cu problema;
– Declanșarea p rocesului de explorare – experime ntare;
– Sesizarea prin efort propriu a relațiilor cauzale sau a legăturilor cu bagajul de cunoștințe
dobăndit anterior ;
– Formularea rezultatelor;
Aplicaț ie: În cadrul lecției Gimnosperme le – clasa a V- a profesorul reactualizează
cunoștintele elevilor despre conifere din clasele mai mici , consemnând apoi caracterele
generale ale acestora ;
La lecț ia Ferigile – clasa a V- a, pentru a stabili caracterele ferigilor profesorul are ca punct
de plecare cormul de la feriga comună și împreună cu elevii care descoperă treptat
caracteristicile acestei plante realizaează schema lecției pe tablă.
• Problematizarea – sau metoda explorării alternativelor, reprezintă una dintre cele
mai utile metode care constă în realizarea de către cadrul didactic , a unor probleme, situații
ce pot genera o stare de îndoi ală, nedumerire și uimire la elevi. Sensul metodei este de a
încuraja activitatea mintală a elevilor , creativitatea și de a stimula dorința de a descoperi noi
căi de rezolvare a situației – problemă.
Învățarea prin metoda problematizării presupune parcurgerea mai multor etape:
– Etapa declanșatoare care constă în pu nerea problemei;
– Etapa tensională în care apar contradicțiile între ceea ce știu elevii și ceea ce trebuie să
rezolve;
– Etapa rezolutivă în care se emit ipoteze, se identifică soluții de către elevi , care apoi sunt
verificate;
– Etapa de evaluare și valorific are a rezul tatelor care are ca finalitate chiar noile cunoștinte
insușite de elevi
Aplicaț ie: La clasa a V- a, la tema Gimnospermele se po ate formula de către profesor
următoarea situație problemă : La brad conul mascul este o floare iar conul femel reprezintă o

91
inflorescență . De ce? După ce se face o secțiune longitudinală prin cele două conuri elevii
reușesc să găsească răspunsul la această situație problemă.

5.1.1.3. Metode de explorare directă ( nemijlocită ) a realității

• Experimentul – este o metodă fundamentală în învățământul biologic cu o foarte
mare eficiență instructiv -educativă . Aceast metodă s e caracterizează prin realizarea de către
elevi în mod independe nt, în laboratorul de biologie, a unor activități de cunoaștere
nemijlocită a realității înconjurătoare prin efectuarea unor experiențe de fiziologia plantelor.
Astfel elevii sunt puși în situația de a realiza un set de operații cu scopul de a observa, a
studia, a dovedi, și de a verifica rezultatele. Învățarea prin experiment este de tip inductiv,
este centrată pe elev și duce la formarea spiritului de investigație a acestuia . Rolul cadrului
didactic este de a instrui elevii în prealabil și de interveni discret în momentele mai dificile ale
experimentului Experimentele vor fi preg atite de profesor din timp prin realizarea lor efectivă
și furnizarea tuturor m aterialelor necesare elevilor. Pentru a fi eficient, cadrul didactic,
obligatoriu concepe fișel e de experiment care trebuie să cuprindă instrucțiuni clare, enumerate
în ordinea executării lor. Experimentul are o mare valoare formativă, fiind o metodă
antrenantă prin care elevii își pot forma o priceperi și deprinderi de investigare.
Experimentul didactic poate fi utilizat în diferite etape ale lecției : înainte de predarea
noilor cunoștinte, înainte de a prezenta obiectivele lecției și chiar la sfârșitul lecției urmărind
în acest caz fixarea cunoștințelor pe care elevii trebuie să le dobândească.
Există mai multe tipuri de experimente care pot fi aplicate în învățământ :
– Experimentul cu scop de cercetare , de descoperire care constă în executarea de catre elevi a
anumitor experienț e de provocare a unui fenomen, în scopul studierii și interpretării acestuia.
– Experimentul demonstrativ care constă în ilustrarea unui fenomen sau a unui proces greu
accesibil observației directe . Acesta este realizat de profesor sau de către un elev, iar ceilalți
observă fenomenul produs, emit ipoteze și explică existența acestuia.
– Experimentul destinat formarii abilităților și deprinderilor practice care are ca scop învăț area
elevilor a modalităților de mânuire a aparatelor de laborator, a substanțelor chimice , a
instrumentelor de măsurare .
– Experiment aplicativ prin care elevii pun în practică cunoștințele dobăndite în lecțiile
anterioare .
Pentru a fi eficientă această metodă presupune parcurgerea următoarelor etap e:

92
✓ stimularea interesului pentru efectuarea experimentului (crearea unei motivații);
✓ punerea unei probleme care să declanșeze în mintea elevului dorința de cunoaștere ;
✓ emiterea unor ipoteze;
✓ stabilirea modalităților de verificare a ipotezelor (experiment area propriu -zisă);
✓ analiza și p relucrarea rezultatelor ;
✓ formularea concluziilor
✓ verificarea rezultatelor , aplicarea și valorificarea acestora în alte situații ;
Sub aspectul modalităților de organizare a experimentului, de cele mai multe ori,
acesta se poate desfășura sub formă de act ivitate independentă individual , de activitate
organizată pe grupe cu sarcini comune sau pe grupe cu sarcini diferențiate.
Aplicaț ie . La clasa a V I- a la lecț ia Influența factorilor de mediu asupra absorbției apei și
sărurilor minerale se poate realiza un experiment prin care să se evidențieze cum temperatură
influențează acest proces . De asemenea la lecția Influența factorilor de mediu asupra
fotosintezei clasa a VI- a se poate realiza un experiment prin care să se evidențieze influența
diferitelor radiații ale spectrului asupra procesului de fotosinteză. Tot la clasa a VI- a – lecția
Transpirația la plante se poate realiza un experiment cu tema Influența tempe raturii asupra
transpirației la plante .

ACTIVITATE EXPERIMENTALĂ
Tema: Influența factorilor de mediu asupra transpirației la plante
Scopul: realizarea unor experimente pentru evidențierea influenței temperaturii asupra
procesului de excreție la plante .
La sfărșitul activității toți elevii trebuie să fie capabili :
O1-să utilizeze corect aparatura de laborator ;
O2-să urmărească influența temperatur ii asupra procesului de excreție la plante ;
O3-să aplice î n practică noțiunile însușite ( îngrijirea plantelor din laborator, acasă );
Materiale necesare :două ghivece cu plante (mentă, busuioc, mușcată etc.) , două clopot e de
sticlă, folie de aluminiu
Punerea problemei : Temperatura influențează procesul de excreție la plante ?
Emiterea unor ipoteze : – Unii elevi consideră că temperatura ridicată intensifică transpirația
iar alții cred că o temperatura sub 15 ˚C nu ar influența acest proces .
După prezentare a obiectivelor elevii sunt rugaț i să urmeze i nstrucțiunile din
următoarea fișă de experiment .

93
Fișă de experiment
1. Acoperiți solul din ghivece cu folie de aluminiu pentru a împiedica evaporarea apei .
2. Acoperiți plantele cu câte un clopot de sticlă .
3. Așezați un ghiveci lăngă o sursă de căldură și altul pe o masă din laborator unde
temperatura aerului este aproximativ constantă .
4. Periodic faceți observații asupra plantelor de experiență și întocmiți un tabel cu
numărul picăturilor de apă care se formează pe pereții clopotelor de sticlă .
Analiza rezultatelor – după o perioadă de timp elevii observă că pe pereții clopotului de sticlă
al plantei poziționate lângă sursa de căldură numărul de picături de apă este mai mare.
Formularea concluziilor : În urma activității experimentale elevii au descoperit că ridicarea
temperaturii intensifică transpirația la plante
• Studiu de caz : este o metodă specifică de grup care urmărește verificarea
capacităților elevilor de a realiza diferite demersuri de tipul înțelegere,analiză, argumentare,
de emitere a unor judecăți de valoare și permite profesorului să realizeze un învățământ
formativ prin participarea activă la lecți e. Există două alternative în folosirea studiului de caz:
fie ca sursă de cunoaștere , preferat în scopul realizării unor sarcini de descoperire , fie ca
modalitate practică de realizare a unor sarcini de aplicare, confirmare, întărire, încurajare.
Învățarea prin utilizarea studiului de caz presupune parcurgerea mai multor etape:
– alegerea cazului/identificarea cazului ;
– prezentarea cazului, familiarizarea cu el și sistematizar ea informației;
– analiza, sinteza cazului din mai multe perspective și obținerea informațiilor necesare prin
întrebări adresate profesorului;
– stabilirea metodelor adecvate de analiză a cazului ;
– prezentarea soluției cazului ;
Aplicaț ie: la clasa a VIII-a la lecția Supraexploatarea resurselor naturale se prezi ntă o
situație ipotetică cu un caz în care ar dispare pădurile de pe pământ.
• Observarea independentă – este o metodă indispensabilă exploarării lumii vii și se
aplică de obicei la clasele gimnaziale. Această metodă este intuitivă, participativă, are un
caracter formativ și pune elevul în contact direct cu procesele și fenomenele biologice, prin
urmarirea modului de desfășurare al acestora . În procesul de predare – învațare a disciplinelor
biologice, această metodă poate fi folosită în școală dar și în afara școlii (în excursii, drumeții,
vizite, la Muzeul de Știinte ale Naturii, în Gradina Botanică ).

94
Etapele observației sunt : organizare a, observația propriu -zisă, prelucrarea datelor și
valorificarea acestora. Această etapă determină o creștere a curiozității elevului, mai ales dacă
aceasta se realizează în mediul natural sau dacă este mijlocită de microscopie.
Aplicație : La clasa a VI- a la lecția Țesuturile vegetale a se pot face observații cu ajutorul
microscopului a diferitelor țesuturi. De asemenea se pot realiza observații și asupra celulelor
din foița de ceapă în cadrul lecției Celula – unitatea de bază a tuturor organismelor . La lecți a
Ferigile clasa a V- a, se pot observa cu lupa s porii de pe spatele frunzei.

FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
Tema: Evidențierea țesutului secretor din organele vegetale a unor plante medicinale
Scopul: observarea unor substanțe volatile odorante produse de plante
Materiale necesare : frunze de mentă, pelin, ceapă și usturoi
Sarcini de lucru : – Presează repetat între două degete frunzele de mentă ;
– Procedează în același fel cu frunzele de pelin, ceapă, usturoi . Ce observi?
Concluzii: elevii vor observa că atunci câ nd strives c frunzele plantelor medicinale, țesuturile
din structura lor eliberează diferite substanțe volatile odorante.
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
Tema: Țesuturile vegetale
Scopul: observarea și identificarea unor țesuturi într -o secțiune realizată prin tulpina de
păpădie
Materiale necesare : microscop, preparat fix cu o secțiune realizată printr -o tulpină de păpădie
Sarcini de lucru : – așezați la microscop preparatul cu secțiunea realizată prin tulpina de
păpădie
– ordonați de la exterior la interior țesuturile identificate ;
– realizați un desen cu imaginea văzută la microscop ;
– completați următorul tabel .
Nr.crt TIPUL ȚESUTULUI IDENTIFICAT ROLUL FIECĂRUI TIP DE ȚESUT
1.
2.
3.
5.

95
5.1.1. 4. Metode de explorare mijlocită ( indirectă ) a realității

• Modelarea reprezintă o modalitate de exploarare indirectă a fenomenelor din natură
folosind diferite mo dele. E ste o metodă de cunoaștere a realității care are la bază analogia
dintre model și sistemul care -l reprezintă. Această metodă este strâns corelată cu experimentul
de laborator, cu observarea și conversația euristică.
În predarea biologiei se pot utiliza următoarele tipuri de modele:
– Modele na turale ( plante presate, diferi te organe vegetative, semințe, flori, fructe );
– Modele artificiale ( mulaje, fotografii, planșe );
– Modele abstracte ( histograme, diagrame floral e );
Aplicaț ie: La lecțiile din clasa a VI-a din unitatea Organismul -un tot unitar profesorul poate
utiliza în predarea noilor cunoștințe numeroase modele precum : mulaje cu structuri interne și
externe ale organelor unei plante, planșe cu celula animală și vegetală, fotografii cu diferite
țesuturi din structura unor plante medicinale etc.
• Demonstratia este o metodă cu ajutorul căreia profes orul prezintă elevilor obiecte,
fenomene biologice reale cu imagini ale acestora cu următoarele scopuri:
– cunoașterea pe cale senzorială a lumii vii;
– înțelegerea noilor cunoștințe și î nsușirea lor temeinică;
– ușurarea aplicării în practică a cunoștințelor dobândite teoretic;
La biologie această metodă se poate efectua în forme variate :
– demonstrare pe material viu, prin observații microscopice, prin disecții, cu
ajutorul planșelor, mulajelor, mijloacelor audio -video etc.
Aplicație : La clasa a -VI-a la lecția Țesuturi vegetale profesorul poate demonstra alcătuirea
unor țesuturi vegetale folosindu -se de observații le microscopice ale structurilor secretorii la
mentă sau lămâi, rostopască, ale unor structuri primare prin tulpină sau rădăcină la soc etc.
• Instruirea asistată de calculator – reprezintă o metodă activă de predare – învațare
care îmbogățește sistemul activ ităților didactice și care prezintă importante valențe formative
și informative. Această metodă oferă posibilitatea stimulării unor fenomene, procese care nu
pot fi evidențiate în laboratorul de biologie sau în mediul natural. De asemenea ajută la
îmbunăt ățirea procesului de conexiune inversă grație posibilităților de menținere sub c ontrol a
activităților elevilor și la o rganizarea unor jocuri didactice în scopul aprofundării
cunoștințelor sau abilităților .

96
Aplicație : În laboratorul AEL pot fi organizate lecții de biologie într -un proces didact ic mai
modern. La clasa a -V-a, la lecți ile Ferigile, Gimnospermele și Angiospermele se pot consolida
cunoștințele teoretice într -un mod interactiv.

97
PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ : Școala Gimnazială „ Șt.O.Iosif ” , Tecuci
Profesor : Cocoș Alina Magdalena
Data :…………………..
Clasa : a V-a
Aria curriculară : Matematic ă și științ e ale naturii
Disciplina: Biologie
Unitatea de învățare : Grupe de viețuitoare
Tema lecției : Gimnospermele
Tipul lecției : mixtă – transmitere și fixare a cunoștințelor
Scopul lecției : Cunoașterea de că tre elevi a principa lelor caracteristici structurale ale coniferelor în vederea formării unor noț iuni cu caracter
operațional, necesare înț elegerii modului de viață și progresului morfo -funcțional înregistrat de conifere pe scară evolu tivă.
Competențe specifice :
❖ 1.1 Extragerea informaților din texte, filme, tabele, desene, scheme, ca surse pentru identificarea caracteristicilor unor si steme biologice, a
unor procese și fenomene;
❖ 2.1 Organizarea informațiilor ștințifice după un plan dat;
❖ 2.2 Utilizarea adecvată a terminologiei specifice biologiei în comunicarea orală și scrisă ;
❖ 3.1 Identificarea caracteristicilor sistemelor biologice pe baza modelelor;
❖ 4.1 Utilzarea achizițiilor din domeniul biologiei în viața cotidiană ;

98
Obiectiv e de învățare :
La sfârșitul lecț iei elevii trebuie :
O1 – Să defineasc ă termenul de gimnosperme
O2- Să enumere speciile de coniferele cunoscute
O3- Să identifice mediul de viață al coniferelor
O4- Să prezinte tr ăsăturile comune ale coniferelor
O5 – Să descrie alcă tuirea conului femeiesc și conului b ărbătesc
O6- Să prezinte utiliz ând imaginile date importan ța gimnospermelor
Resurse:

Procedurale Materiale
• Observaț ia
• Conversația
euristică,
• Explicația,
• Expunerea

• Manualul
• Atlase botanice
• Prezentare ppt
• Videoproiector ș i
laptop
• Fișe de evaluare
• Coli albe ș i carioci
• Cretă colorată
• Conuri ș i ramuri
de conifere
Resurse temporale : 50 minute

99
Forme de organizare a clasei : frontală, individuală ș i pe grupe
Locul desfășurării : sala de clas ă
Bibliografie :
• Jeanina Alexandrina -Dana, Cîrstoiu Grasu , Biologie, Manual pentru clasa a V -a, Editura Litera – 2017;
• Curriculu m Naț ional – Programa Biologie, gimnaziu;
• Viorel Lazar, Mariana Nicolae , Lecția – forma de baza a organiză rii procesului de predare -învăț are-evaluare la disciplina biologie ,
Editura Arves, 2007
• Naela Costică – Metodica predă rii biologiei , Editura Graphys , Iași, 2008

DESFĂȘURAREA LECȚIEI
Nr
crt Etapele lecției Obiective
de învățare Activitatea desfășurată Resurse
procedurale Resurse
materiale Resurse
temporale Mod de
evaluare Activitatea profesorului Activitatea
elevilor
1 Organizarea clasei
Noteaza în catalog
elevii absenți și
verifică dacă sunt
condiț ii optime de
desfășurare a orei
Pregăteș te material ul
didactic necesar Își pregătesc
carțile ș i
manualele Conversația
euristică 2 min

100
pentru desfășurarea
lecției

2 Reactualizarea
cunoștințelor Solicită elevilor să
completeze un rebus
pentru a verifica
cunoștințele despre
ferigi Elevii se
gândesc și
completează
rebusul Conversația

Rebus

5 min

Orală
3 Captarea atenției

Solicită elevilor să
formeze cuvinte cu
ajutorul literelor din
plicurile trase la
întâmplare de fiecare
grupă Elevii
formează
cuvinte ș i emit
ipoteze cu
privire la ce vor
studia în ora
respectivă Conversația Litere 4 min
4 Anunțarea temei
și a obiectivelor Anunță că vor studia
despra Gimnosperme.
Scrie pe tabl ă titlul Notează î n
caiete titlul
lecției și Conversația 4 min

101
urmă rite lecției și prezintă
obiec tivele pe care
elevii trebuie să le
cunoască la sfârș itul
lecției urmăresc
obiectivele de
învăț are

5

Dirijarea învățării O1

O2

O3

Explică noțiunile de
gimnosperme ș i
conifere

Solicită elevi lor să
enumere speciile de
conifere cunoscute
urmărind ș i imaginile
proiectate

Cere elevilor să
urmarească imaginle
proiectate și să emită
ipoteze privind mediul
de viață al coniferelor Elevii ascultă
explicațiile și
completează
schema lecț iei.
Elevii urmăresc
imaginile și
enumeră speciile
de conifere
cunoscute
Observă
imaginile ș i emit
ipoteze privind
mediul de viață
al al coniferelor
Completeaza
schema lectiei. Observaț ia
Conversaț ia

Conversaț ia
Observaț ia

Conversatia

Imagini
ppt

Atlas
botanic
Imagini
ppt
2min

2min

3 min

102

O4

O5

O6
Colaborâ nd cu elevii
stabilește trăsă turile
comune ale
coniferelor utilizâ nd
imaginile din atlas ș i
cele proiectate precum
și materialul proaspat
de pe bă nci .
Completeaza sc hema
pe tabla

Cu ajutorul imaginilor
prezintă alcătuirea
conului femeiesc și
conului bărbă tesc

Solicită elevilor să
emită ipoteze privind
Emit ipoteze
privind
trasăturile
comune ale
coniferelor și
observă
imaginile
proiectate ș i cele
din atlas
Ascult ă și
completează
schema lecț iei

Urmaresc
imaginile și
completează pe
caiete schema
lecției

Elevii se
Conversaț ia

Conversatia
Explicatia

Conversatia
Prezenta –
re ppt,
atlase
Ramuri
și conuri

Material
ppt

Imagini
Conuri
bărbăteșt
i și

7 min

6 min

103
impo rtanța
gimnospermelor gândesc ș i emit
ipoteze cu
privire la
importanț a
gimnospermel or Imagini ppt femeiești

4 min
6 Obținerea
performanț ei Prezintă elevilor
curiozități despre
conifere.
Inventariază
principalele informații
și observații cerând
elevilor să dea
răspunsuri rapide,
clare ș i concrete Răspund la
întrebă ri
utilizând
imaginile
proiectate și
atlasele botanice
Conversatia
Atlase
botanice
Imagini Atlase
botanice
Imagini 4 min Orală
7 Evaluarea
performanț ei

Prin fiș a de evaluare
Noteaza î n catalog
elevii care au fost Se gâ ndesc și
completează fiș a
de evaluare Conversatia
Fișa de
evaluare 5 min
Scrisă

104

SCHEMA LECȚIEI
Gimnospermele

Gimnospermele sunt plante care au semințele descoperite, neî nchise in fruct (de la gr. gymnos – golaș, descoperit și sperma – sămânță).
Coniferele sunt plante superioare a c ăror flor i sunt grupate în conuri, de unde ș i denumirea acestora.
Exemple: brad , molid, pin, tuia , zada, ienuparul etc.
Mediu l de viață: – cresc cel mai bine în regiunile înalte, de deal și de munte unde formează păduri numite molidișuri , brădete iar î n
zonele joase trăiesc în amestec și cu alț i arbori
Trăsă turi comune ale coniferelor :
• Organe le coniferelor produc o substanță n umită rășină de unde și denumirea de răș inoase
• Rădă cinile coniferelor se ramifică la suprafață acestea fiind ușor dezrădă cinate
• Frunzele su nt aciculare, persistente în timpul iernii ( excepț ie zada )
• La conifere florile sunt grupate î n conuri
Coniferele formeaza conuri bărbătești și conuri femeiești.
Conul bărbă tesc
Fiecare solz prezintă pe faț a inferioara 2 saci polinici plini cu grauncioare de polen care sunt ancorate cu 2 balonaș e pline cu aer.
Un solz+sacii p olinici= o stamina deci conul bărbă tesc este format din mai multe stamine.
activi pe tot parcursul
orei 2 min

105
Conul femeiesc
Fiecare solz prezint ă pe faț a superioara 2 ovule descoperite
Un solz+2 ovule + frunzuliț e protectoare= o floare femeiasc ă , deci con ul femeiesc este o inflorescență
• Coniferele nu fac fructe
Importanț a gimnospermelor
Aer curat –aurul verde
Lemnul este folosit ca materie primă î n diverse industrii
Plante ornamentale
Plante medicinale

FIȘĂ DE EVALUARE
I. Completează spaț iile punctate:
1. Gimnospermele sunt plante care au semințele …………………………… î n fruct. 5 puncte
2. Coniferele sunt plante supe rioare care au florile grupate î n……………………………….
3. Frunzele sunt……… ………………………… ș i …………… ……….î n timpul iernii excepție făcâ nd……………………..
II. Dintre plantele enumerate mai jos, subliniază -le pe acelea care nu aparțin gimnospermelor: pinul, mărul, molidul, măceșul, zada,
căpșunul, stejarul, prunul . 2 puncte
III. Prezentați î n patru propoziții importanț a gimnospermelor 2 puncte DATA…………………………
NUME…………………………
PRENUME……………………
CLASA………………………..

106
…………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………………………………
………………….. …………………………………………………………………………………………………………….. ………………………………………………………………………….
………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………..
…………………………………………………………… …………………………………………………………………………………………………………….. .
Timp de lucru 4 minute
Se acordă un punct din oficiu
Succes☺☺☺
REBUS
COMPLETAȚI REBUSUL CU NOȚIUNILE ÎNVĂȚATE ÎN LECȚIA ANTERIOARĂ
a

b
1. Ferigile au hrănire……………………..
2. Plantele care au corpul format din organe alcătuite din ț esuturi specializate fac parte din grupa………………………………………………….
3. Lama verde în formă de inima pe care se formeaza organele femeiești și bărbătești se numeș te…………………………….
4. Tulpina ferigilor se numeș te……………………………………….
5. Umflăturile maronii de pe faț a inferioară a frunzelor reprezintă ……………………………………
6. Ferig ile se înmulț esc prin ………. ………………………………………….

107
PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ : Școala Gimnazială „Șt.O.Iosif ”, Tecuci
Profesor : Cocoș Alina Magdalena
Data :…………………..
Clasa : a V-a
Aria curriculară : Matematică și științe ale naturii
Disciplina: Biologie
Unitatea de învățare : Grupe de viețuitoare
Tema lecției : Angiospermele
Tipul lecției : transmitere și însușire a noilor cunoștințe
Scopul lecției : Dobândirea de că tre elevi a principa lelor caractere ale angiospermelor în vederea formării unor noțiuni cu caracter op erațional,
necesare explicării corelației dintre structură/funcție, plante/mediu de viață, importanță.
Competențe specifice :
❖ 1.1 Extragerea informaților din texte, filme, tabele, desene, scheme, ca surse pentru identificarea caracteristicilor unor sisteme biologice, a
unor procese și fenomene;
❖ 2.1 Organizarea informațiilor ștințifice după un plan dat;
❖ 2.2 Utilizarea adecvată a terminologiei specifice biologiei în comunicare a orală și scrisă ;
❖ 3.1 Identificarea caracteristicilor sistemelor biologice pe baza modelelor;
❖ 4.1 Utilzarea achizițiilor din domeniul biologiei în viața cotidiană ;

108

Obiective de învățare :
La sfârșitul lecț iei elevii trebuie :
O1- Să definească termenul de angiosperme
O2-Să clasifice angiospermele
O3- Să enumere reprezentanți din categoria angiospermelor
O3- Să prezinte caracterele generale ale angiospermelor
O4- Să precizeze importanța plantelor din această grupă în natură/pentru om
Resurse :

Procedurale Materiale
• Observaț ia
• Conversația
euristică,
• Explicația,
• Expunerea
• Explozia stelară
• Diagram a Veen

• Manualul
• Atlase botanice
• Prezentare ppt
• Videoproiector și
laptop
• Coli albe și carioci
• Cretă colorată
• Material vegetal
Resurse temporale : 50 minute
Forme de organizare a clasei :- frontală, individuală și pe grupe

109
Locul desfășurării :- sala de clas ă
Bibliografie :
• Jeanina Alexandrina -Dana, Cîrstoiu Grasu , Biologie, Manual pentru clasa a V -a, Editura Litera – 2017;
• Calciu Katalin Agnes, Chetronie Valentina Cristina, Ghețeu Mariela, Măcrineanu Mihaela, Pavăl Danusia, Vrânceanu Anișoara – Ghid
metodico -științific de aplicare a programei școlare pentru clasa a -V-a, Editura EUROPLUS, Galați, 2017
• Iuliana Alina Sprâncenea, Florina Claudia Ghițulescu, Adina Grigore, Biologie pentru clasa a V -a, Caiet de lucru, Editura Ars Libri ,
Argeș 2017 ;
• Viorel Lazar , Mariana Nicolae , Lectia – forma de baza a organizarii procesului de predare -invatare -evaluare la disciplina biologie,
Editura Arves -2007
• Naela Costica -Metodica predarii biologiei , Editura Graphys Iasi 2008;

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

Nr
crt Etapele lecției Obiective
de învățare Activitatea desfășurată Resurse
procedurale Resurse
materiale Resurse
temporale Mod de
evaluare Activitatea profesorului Activitatea
elevilor

110
1 Organizarea clasei
Se face prezența, se
pregătesc mijloacele
de învățământ și se
verifică dacă sunt
condiții optime de
desfășurare a lecției Își pregătesc
carțile ș i
manuale le Conversația
euristică 2 min
2 Reactualizarea
cunoștințelor Solicită elevilor să
completeze fișa cu
Explozia stelară care
cuprinde în trebări
despre cunoștințele
dobâ ndite în lecția
anterioară Elevii se
gândesc și
completează
fișa cu Explozia
stelară Conversația

fișa cu
Explozia
stelară
5 min

scrisă
3 Captarea atenției

Prezi ntă elevilor
materialele pregătite
pentru noua lecție.
Elevii urmăresc
materialele
prezentate Conversația 3 min
4 Anunțarea temei
și a obiectivelor Anunță că vor studia
despre Angiosperme .
Scrie pe tabl ă titlul Notează î n
caiete titlul
lecției și Conversația Material
vegetal 2 min

111
urmă rite lecției și prezintă pe
scurt obiectivele de
realizat pe parcursul și
la finalul lecției urmăresc
obiectivele de
învățare

5

Dirijarea învățării O1

O2. O3

Explică noțiunea de
angiosperme

Solicita elevilor sa
analizeze imaginile
din manual cu
sămânța de fasole si
de grâu pentru a
identifica numărul de
cotiledoane a l
acestora.
Clasifică
angiospermele și
solicită elevilor să
enumere specii care
fac parte d in această Elevii ascultă
explicațiile și
completează
schema lecției.
Elevii observă
imaginile și emit
ipoteze cu
privire la
numărul de
cotiledoane.
Anal izează
imaginile și
enumeră speciile
care fac parte
din această
categorie
Conversația
Observația

Conversația

Manual

Prezentare
ppt
Manual

3 min

7 min

112

O4

categorie folosind
imaginile proiectate
pe ecran.
Completează schema
pe tabla
Colaborând cu elevii
si analizand imaginile
din manual dar si cele
proiectate pe ecran
precum și mate rialul
biologic natural
stabileș te caracterele
generale ale
angiospermelor
Completează schema
pe tabla
Realizează fixarea
parțială solicitănd
elevilor să enumere
caracterele generale
ala angiospermelor Completează
schema pe caiet

Analizează
imaginile din
manual și cele
proiectate ș i
emit ipoteze cu
privire la
caracterele
generale ale
angiospermelor
Completează
schema lecț iei.
Elevii prezintă
caracterele
generale ale
angiospermelor

Observația
Conversaț ia

Material
biologic
natural
Manual
Prezentare
ppt

15 min

Orală

113
O5

Pe baza cunoștințelor
însușite în clasele mici
dar și utiliză nd
imaginile proiectate
cere elevilor să
prezinte o serie de
întrebuințări ale
acestor plante .
Completeaza schema
pe tabla
Urmaresc
imaginile,
emit ipoteze
privind
importanța
acestor plante și
completează pe
caiete schema
lecției.

Conversaț ia
Observația
Explicația

Manualul
Prezentare
ppt

4 min

6 Fixarea
cunoștințelor și
asigurarea
feed-back -ului
Reluarea, pe scurt, a
cunoștințelor despre
angiosperme Ascultă din nou
informaț iile
principale
despre
angiosperme Expunerea 3 min
7 Evaluarea
performanț ei

Solicit ă elevilor să
completeze fișa cu
diagram a Veen.
Notează în catalog Se gâ ndesc și
completează fișa
cu diagram a
Veen. Fișa cu
diagram a
Veen 4 min

2 min Scrisă

114

SCHEMA LECȚIEI
Angiospermele

Angiospermele sunt cele mai diversificate și cele mai evoluate plante. Plantele care au semințele închise în fruct se numesc
angiosperme .
După alcătuirea seminței acestea sunt clasificate în:
– Angiosperme dicotiledonate
Exemple : mărul, păr ul, măceșul, trandafirul, fasolea etc
– Angiosperme monocotiledonate
Exemple: laleaua, zambila, lăcrămioara, grâul, porumbul, ceapa, usturoiul etc.
Mediul de viață:
Sunt răspândite pe tot globul, predominant în mediul terestru dar trăiesc și în mediul acvat ic.
Caractere generale:
Sunt plante ierboase sau lemnoase și sunt variate ca aspect și mărime.
Rădăcina diferă ca formă și mărime .
Tulpina ierboasă sau lemnoasă poate fi aeriană sau subterană.
Frunzele verzi au diverse forme și mărimi
Florile au culori și forme diferite și sunt frumos mirositoare.
Fac fructe iar semințele sunt inchise în fruct. elevii care au răspuns
la ora și pe tot
parcursul orei

115
Importanța :
• Sunt folosite în alimentația omului și animalelor ;
• Lemnul unora (cireș, nuc ) este folosit în industria mobile i sau în construcții ;
• Sunt folosite în tratarea unor boli ;
• Din fibrele unor plante (bumbac, in, cănepă) se fac diferite țesături ;

EXPLOZIA STELARĂ

GIMNOSPERMELE CINE ? Cine din categoria gimnospermelor
are proprietăți terapeutice?
UNDE ?
Unde trăiesc
gimnospermele ?
CUM ?
Cum pot fi protejate
gimnospermele DE CE? De ce coniferele se mai
numesc și rășinoase? Ce conifere au
frunzele
căzătoare ? CE?

116
DIAGRAMA VENN

DEOSEBIRI DEOSEBIRIASEMĂNĂRI ANGIOSPERME
MONOCOTILEDONATE ANGIOSPERME
DICOTILEDONATE

117
PROI ECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ : Școala Gimnazială „Șt.O.Iosif ” , Tecuci
Profesor : Cocoș Alina Magdalena
Data :…………………..
Clasa : a-V-a
Aria curriculară : Matematică și științe ale naturii
Disciplina: Biologie
Unitatea de învățare : Grupe de viețuitoare
Tema lecției : Regnul Plantae
Tipul lecției : lecție de verificare , evaluare și notare – varianta lecție i de verificare prin lucrări scrise
Scopul lecției : Evaluarea cunoștintelor elevilor privind caracterele generale ale principalelor grupe de plante studiate , necesare înțelegerii
corelației dintre structură, funcții, mediul de viața și importanță.
Competențe specifice :
❖ 1.1 Extragerea informaților din texte, filme, tabele, desene, scheme, ca surse pentru identificarea caracteristicilor unor si steme biologice, a
unor procese și fenomene;
❖ 2.1 Organizarea informațiilor ștințifice după un plan dat;
❖ 2.2 Utilizarea adecvată a terminologiei specifice biologiei în comunicarea orală și scrisă ;
❖ 3.1 Identificarea caracteristicilor sistemelor biologice pe baza modelelor;
❖ 4.1 Utilzarea achizițiilor din domeniul biolo giei în viața cotidiană ;

118

Obiective de învățare :
La sfârșitul lecț iei elevii trebuie :
O1- Să evidențieze aspectele morfologice, caracteristice plantelor studiate
O2- Să enumere reprezentanți din toate c ategoriile de plante învățate
O3- Să ilustreze diversitatea plantelor studiate prin evidențierea caracterelor de deosebire pe care le prezintă
O4- Să cunoască valoarea practică a plantelor pentru natură și om
Resurse:
Procedurale Materiale
• conversația
euristică,
• explicatia

Forma de organizare a clasei : -frontală și individuală
Locul de desfășurare :- sala de clasa
Bibliografie:
• Mariana Ciobanu – Didactica ș tiinte lor biologice , Editura Didactică și Pedagogică , R.A. 2008
• Viorel Lazar, Daniela Caprar in- Metode didactice utilizate î n predarea biologiei – Editura Arvensis 2008
• Curriculum Național – Programă Biologie, gimnaziu;
• Viore l Lazar , Mariana Nicolae , Lecția – forma de bază a organizării procesului de predare -învăț are-evaluare la disciplina biologie,
Editur a Arves -2007 • Teste de
evaluare

119
• Naela Costica -Metodica predă rii biologiei , Editura Graphys Iasi 2008 .

DESFĂȘURAREA LECȚIE

Nr crt Etapele lecției Obiective de
învățare Activitatea desfășurată Resurse
procedurale Resurse
materiale Resurse
temporale Mod de
evaluare Activitatea
profesorului Activitatea elevilor
1. Organizare a
clasei Notează în
catalog elevii
absenți și verifică
dacă sunt condiții
optime de
desfășurare a
orei
Pregătește
materialul
didactic necesar
pentru
desfășurarea
lecției
Își pregătesc
cărțile și
manualele 3 min
2. Pregătirea
elevilor
pentru
verificare Elevii au fost
anunțați de ora
precedentă în
legătură cu
desfășurarea unei Elevii au
reacapitulat
lecțiile și sunt
pregătiți să
rezolve testul de 1 min

120
lecții de evaluare
Regnul Plantae
evaluare
3. Anunțarea
obiectivelor
urmărite Prezintă
obiectivele pe
care elevii trebuie
să le cunoască la
sfârșitul lecției
Urmăresc
obiectivele de
învățare Conversația
2 min
4. Obținerea
performanței
elevilor prin
activitate
independentă O1
O2
O3
O4 Distribuie
fiecărui elev
testul de evaluare
pe care urmează
să-l completeze
în timpul
specificat
și explică modul
de rezolvare Se gâ ndesc și
rezolvă testul Conversația
Explicația 40 min
scrisă
5. Asigurarea
transferului Dupa ce elevii
predau testele
prin conversație
euristică
stabilește
răspunsurile
corecte. Urmăresc
răspunsurile și
identifică
greșelile pe care
le-au făcut.
Conversația
Explicația
4 min

121
TEST DE EVALUARE
Regnul Plantae
Nume și prenume elev…………………………………………………………………………………
Clasa a -V-a…………
Data susținerii testului:……………….
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I si din Partea a II -a se acordă 90
de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
Timpul efectiv de lucru este de 40 de minute.
PARTEA I (45 puncte )
I. Coloana A cuprinde principalele categorii de plante, iar coloana B reprezentanți ale acestora .
Scrieți, în spațiul liber din dreptul fiecărei cifre din coloana A, litera corespunzătoare din
coloana B.
A B
–1. Ferigi a) lăcrămioară, grâu, păpădie,
–2. Mușchi b) pălăria șarpelui, ruginile
–3. Ang iosperme c) brad, molid 12 pc
–4. Gimnosperme d) coada calului, pedicuța
e) mușchi ul de turbă, mușchiul de pământ
II.Citiți, cu atenție, afirmațiile următoare, numerotate cu cifre de la 2 la 5. Dacă apreciați că
afirmația este adevărată, scrieți, în spațiul din dreptul cifrei corespunzătoare afirmației, litera A.
Dacă apreciați că afirm ația este falsă, scrieți, în spațiul din dreptul cifrei corespunzătoare
afirmației, litera F si modificați parțial afirmația pentru ca aceasta să devină adevărată.
Afirmația modificată se scrie în spațiul de sub afirmația falsă pe care o modificați. Nu folosiți
negaț ia.
–– 2. La molid frunzele sunt înguste și au formă de ac.
–– 3.Mușchii și ferigile se înmulțesc sexuat prin spori. 18 pc

122
–– 4.Coada calului este o ferigă folosită în industria farmaceutică..
–– 5.Fructele bradului poartă numele de conuri
III. Pentru itemii 6, 7, încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect. Este corectă o
singură variantă de răspuns.
6. Se mai numesc și rășinoase:
a) ferigile 6 pc
b) angiospermele
c) coniferele
7.Rizomii sunt:
a) rădăcini
b) întâlniți la ferigă
c) întâlniți la cartof
IV Compl etați spațiile punctate cu noțiunile corecte :
Angiospermele sunt cele mai evoluate plante iar semințele acestora sunt………….. în fruct.
Aces tea sunt clasificate în dou ă mari categorii: 9pc
…………………………………………………și………………………………………………………
PARTEA a II -a (45 de puncte)
Rezolvarea completă a cerințelor din PARTEA a II -a a testului se realizează, pe foaia anexată
de la sfârș itul testului
1. Precizează semnificația termenului „gimnosperme “ 5 pc
2. Enumerați:
– două gimnospereme folosite în tratarea unor afecțiuni ale omului 15 pc
– trei angiosperme cu importanță terapeutică
Pentru cele 5 exemple specificați și afecțiunile în tratarea cărora sunt indicate.
3. Prezentați două asemănări și două deosebiri între ferigi și mușchi 10 pc
4. Alcătuiește un minieseu de 5 propoziții, folosind noțiunile învățate, cu tema „Plantele
medicinale “. 15 pc Succes ☺☺☺

123
BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE

Disciplina Biologie
Clasa a -V-a
• Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor.
• Nu se acorda punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se
acorda fracțiuni de punct.
• Se acorda 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total
acordat pentru test la 10 .
PARTEA I (45 puncte )
I. 1-d, 2-e, 3-a, 4-c Se acordă câte 3 pc pentru fiecare asociere corectă
II. 2-A, 3-F, 4-A, 5-F. 3pc x 6=18 pc
III. 6-c, 7-b Pentru fiecarea variant ă încercuită corect se acordă câ te 3 puncte 2pc x3
= 6 pc
IV. Închise, angiosperme monocotiledonate și angi osperme dicotiledonate 3pc x 3 =
9pc
PARTEA a II -a (45 de puncte)
1. Pentru definirea corectă a termenului de gimnosperme se acordă 5 pc
2. Pentru fiecare plantă e numerată corect se acorda câte 2 puncte 5 x 2 pc = 10 pc iar pentru
afecțiunile specificate corect se acordă 5 pc
3. Pentru fiecare asemănare și deosebire scri să corect se acordă căte 2,5 pc 2,5pc x 4 = 10
pc
4. Pentru realizarea unui text coerent privind plantele medicinal e se acordă 15 pc

124
5.2 Valorificarea instructiv -educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul
cercului de biologie
Cercul de biologie are menirea de a atrage elevii și constituie cadrul cel mai adecvat pentru
cunoașterea înclinaț iilor și aptitudinilor elevilor , oferind în același timp prilejul de a verifica
raportul dintre posibilități și preferințe.
Activitatea din cadrul cercului de biologie nu trebuie considerată o prelungire a lecțiilor de
la orele de clasă, ci urmărește formarea unei imagini globale privind o anumită tem atică . De
asemenea dezvoltă interesul pentru cercetarea naturii, pregătește multilateral elevii, formează
deprinderi de folosire a unor metode, procedee si tehnici de lucru știintifice specifice biologiei și
dezvoltă o serie calități morale.
Pentru a real iza o selecție a membrilor cercului, profesorul trebuie în perioada
pregătitoare să organizeze excursii, vizite la muzee, grădini botanice și să desfășoare activități
specifice disciplinelor biologice . Această etapă se poate finaliza prin organizarea unor probe de
cunoștinte și aptitudini realizate pe baza unui punctaj stabilit de profesor. Cei care au întrunit un
punctaj corespunzător , pe baza liberului consimțământ sunt selectați și devin m embrii ai cercului
de biologie și au obliga ția să participl e la toate activitățile acestuia .
Cercul are o echipă managerial și este coordonat de un cadru didactic, în acest caz de
profesorul de biologie din școală. Activitatea cercului de biologie are o tematică care este
stabilită pe baza intereselor elevilor și se desfășoară în timpul liber al acestora , pe baza unui plan
de activitate care trebuie să îmbine activitatea teoretică cu activitatea practică și cu cercetarea
științifică. De asemenea activitățile desfășurate pot fi permanente sau periodice și pot avea un
caracter interdisciplinar. După desfășurarea activităților propuse, în ultima ședință se face a
analiză a muncii elevilor evi dențindu -se contribuția acestora la cerc dar se fac și o serie de
observații cu privi re la dificultățile întâmpin ate.

MODEL DE ORGANIZARE A CERCULUI DE BIOLOGIE LA GIMNAZIU
„PRIETENII NATURII “
Unitatea de învățământ : Școala Gimnazială „ Șt.O.Iosif ” , Tecuci
Profesor : Cocoș Alina Magdalena
Clase implicate : a-V-a și a -VI-a , un nr de 15 elevi

125
Tema cercului: Studiul plantelor medicinal e și rolul lor în tratarea unor afecțiuni
Argument
Tratamentul multor boli cu ajutorul plantelor de leac are o vechime considerabilă.
Fitoterapia completează mijloacele de prevenire și combatere a bolilor și presupune ca în fiecare
familie să existe , în farmacia de casă numeroase produse obținute din aceste minuni ale naturii.
În zilele noastre se acordă o mare importanță acestor plante care reprezintă o sursă inepuizabilă
de materie primă pentru industr ia farmaceutică. Sub diferite forme buruienile de leac datorită
compoziției chimce complexe au o largă întrebuințare în prevenirea multor boli. Acest demers a
apărut din dorința mea de a oferi elevilor posibilitatea de a descoperi câ te ceva din tezaurul
medicinii tradiționale, de a cunoaște acțiunile terapeutice ale plantelor medicinale și de a folosi
toate informațiile dobândite în practică pentru apărarea propriei sănătăți. Cercul vine în sprijinul
promovării mediului înconjurător și a respectului față de aceste minuni ale naturii reprezentate de
plantele de leac.
Scopul cercului
Scopul acestui cerc este însușirea unor cunoștințe teoretice, dobândirea unor deprinderi
practice și de a -l transforma pe elev într -un adevărat cerc etător privind lumea misterioasă a
plantelor medicinale.
Obiectivele generale ale activității cercului de biologie
O1- Îmbogațirea bagajului de cunoștințe acumulat de ele vi în cadrul orelor de biologie și
aplicarea acestora în practică;
O2- Dezvoltarea la elevi a interesului pen tru cunoaștere, a spiritului de cercetare a fenomenelor
lumii vii;
O3- Dezvoltarea tehnicil or de lucru și a unor deprinderi specifice biologiei;
O4- Cunoașterea și valorificarea plantelor medicinale din împrejurimile Tecuciului, în condiții
optime ;
O5- Formarea de atitudini și comportamente responsabile față de plantele de leac ;
Obiective specific e:
• Inventarierea plantelor medicinale din împrejurimile Tecuciului;
• Completarea bazei materiale a școlii;
• Stabilirea valori i terapeutice a fiecărei plante medicinale identificate;
• Realizarea unor activități în echipă;
• Dezvoltarea deprinderilor de recoltare ș i conservare a plantelor medicinale;

126
• Realizarea corectă a ceaiurilor, infuziilor, decoctului;
• Aplicarea cunoștințelor dobândite în diverse situații ;

ACTIVITĂȚILE CERCULUI DE BIOLOGIE – „ PRIETENII NATURII “
Nr.
crt. Tema activității Data/
perioada Locul
desfășurării Observații
1.

La început de drum

octombrie
Sala de clas ă Prezentarea membrilor, a
responsabilităților, a
tematicii cecului de
biologie și stabilirea
echipelor de lucru
2. Tezaurul medicinal al
orașului nostru
octombrie Lunca
Bârladului Drumeție în
împrejurimile Tecuciului
pentru a recunoaște
câteva plante medicinale .
Colectarea, uscare și
conservare a materialului
adunat

3.

Inmultirea vegetativă
prin stoloni și bulbi Noiembrie
Sala de clasă Activitate practică de
plantare în ghivece a
unor bulbi, stoloni de
ferigă, semințe de plante
medicinale

4.
Curiozități din lumea
plantelor de leac Decembrie Sala de clasă
Activitate în care elevii
au de realizat prezentări
ppt despre plantele de

127
leac
5.
Ceaiurile medicinale – o
picătură de sănătate Februarie
Sala de clasă

Prezentarea uno r
informații despre
beneficiile acestor
produse realizate din
plantele medicinale și
realizarea practică a unor
preparate
6. Sănătate printr -un
mărțișor Martie Sala de clasă Realizarea de mărțișoare
din plante medicinale
sub forma unor săculeți,
expunerea acestora în
gradena școlii și oferirea
„mamelor din
cancelarie “
7.
Surprizele din Cheile
Bicazului Aprilie
Cheile Bicazului Excursie didac tică și
realizarea de fotografii
cu elemente ale florei și
faunei din zona
respectivă .
8.
Produse care fac minuni Mai Laborabtorul de
biologie al
Colegiului
Național
Calistrat Hogaș Lucrări practice realizate
cu scopul obținerii unor
preparate din plante
medicinale .
9. La sfărșit de drum
Iunie Holul școlii Realizarea de expoziții
de fotografii care să
ilustreze momente din
activitățile desfășurate în
cadrul

128
cercului ,expunerea de
colecții și preparate
microscopice, vizionarea
unor prezentări PPT cu
cele mai utilizate plante
medicinale din zonă

Evaluarea activității cercului de biologie :
– Desfășurarea unor activități pr actice de colectare, conservare, prelucrare a materialului
vegeta l și extragere a principiilor active cu ajutorul fișelor de lucru ;
– Realizarea de expoziții cu fotografii din activitățile cercului dar și cu produse realizate de
membrii acestuia;
– Populariza rea activităților cu ajutorul mass -mediei;
– Acordarea unor diplome copiilor care s -au evidențiat în cadrul cercului;
Valorificarea activității cercului
Organizarea cercului Prietenii naturii în cadrul școlii a dat posibilitatea desfășurării
unor activități moderne , de stimulare a creativității elevilor, pentru o mai justă înțelegere a
materiei predate și în același timp pentru dezvoltarea unui comportament ecologic adecvat.
Pentru reușita ace stuia profesorul a acordat o atenție deosebită stimulării activității membrilor
din cerc care și-au dezvoltat abilitățile, deprinderile și cunoștințele într -un domeniu de aplicare a
biologiei – înmulțirea și creșterea plantelor, fiind protagoniștii proprie i deveniri. De asemenea
membrii cercului si -au dezvoltat spiritul critic, capacitatea de a lucra în echipă, de a -și asuma
responsabilități și a lua decizii pe ntru atingerea scopului propus. Sub îndrumarea cadrului
didactic elevii au învățat cum trebuie sa colecteze și să prelucreze materialul vegetal
dezvoltându -și interesului pentru informare, cercertare și aprofundare . În activitatea cercului de
biologie, o importanță deosebită a fost acordată caracterului de cercetare, observare
independentă, învățare pr in descoperire, pentru ca elevii să -și manifeste inițiativa și să contribuie
la dezvoltarea gândirii creatoare.
Antrenarea elevilor în munca de cercetare științifică are o importanță deosebită în
condițiile actuale când, se cere formarea la aceștia a unor deprinderi de muncă productivă și
independentă.

129

FIȘE DE ACTIVITATE UTILIZATE

• FISA NR 1. Obținerea preparatului uleios de sunătoare
Sarcini de lucru:
– Peste 20 gr plantă mărunțită turnați 20 ml alcool;
– Preparatul obținut se lasă la macerat 24 ore ;
– Peste acesta se adaugă apoi 200 ml ulei și se fierbe 3 ore în baie de abur;
– Se lasă 3 ore, după care se filtrează prin presare.
• FISA NR 2. Obținerea preparatului uleios de mușețel
Sarcini de lucru:
– Umeziți cu 2 linguri de alcool 20 gr de flori mă runțite de mușețel si lăsați la macerat 2-3
ore;
– Peste macerat adăugați 2 00 ml ulei de floarea soarelui;
– Încălziți pe bai e de abur și amestecați continu până se evaporă tot alcoolul;
– Filtrați produsul rezultat și puneți -l în recipient e de sticlă de culoare închisă ;
• FISA NR 3. Obț inerea infuziei de mușețel
Sarcini de lucru:
– 10 g de mușețel se adaugă în 100 ml apă clocotită;
– Se fierbe 1 minut, apoi se acoperă și se lasă la infuzat 15 minute;
– Preparatul se filtrează și se bea la temperatura camerei;
• FIȘA NR 4. Obținerea unguentului din muguri de plop
Sarcini de lucru:
– Umectați cu 5 ml alcool 20 gr muguri de plop zdrobiți și lăsați preparatul 24 ore;
– Apoi adăugați 100 gr untură și 5 gr ceară de albine ;
– Încălziți pe baie de abur 3 ore și amestecați continu;
– Filtrați produsul și frecați până se obține unguentul.
• FISA NR 5 . Obținerea maceratului și siropului de păpădie
Sarcini de lucru:
– Se pun în 100 ml de apa, 5 g de rădăcini de pl ante mărunțite și se mențin la temperatura
camerei 3 ore;
– Preparatul se filtrează, iar peste el se adaugă 40 g zahăr;

130
– Se amestecă până la dizolvarea completă, obținându -se siropul;

• FISA NR 6 . Obținerea decoctului de păpădie
Sarcini de lucru :
– Se fierbe pe baie de abur, 200 ml de apa cu 15 rădăcini de plantă, timp de 15 minute;
– Produsul rezultat se filtrează;

• FISA NR 7 . Obținerea unguientului de gălbenele
Sarcini de lucru:
– Parafina sau grăsimea vegetală se topește pe baie de abur;
– In 100 grame de grăsime se adaugă 20 grame flori proaspete;
– Preparatul se amestecă încet timp de 10 minute , apoi se lasă în repaus;
– Se reîncălzește uș or, se filtrează și se depozitează în vase de sticlă;

• FISA NR 8 . Obținerea infuziei din frunze de mesteacăn
Sarcini de lucru:
– Înmuiați 2 lingurițe de frunze într-o ceașcă cu apă fierbinte;
– Lăsați să infuzeze până preparatul ajunge la 40 ˚;
– Adăugați un vârf de cuțit de bicarbonat de sodiu;
– După 6 ore s trecurați preparatul.
• FIȘA NR 9. Obținerea tincturii din rădăcină de tătăneasă
Sarcini de lucru:
– Adăugați 20 gr de rădăcini fragmentate în 100 ml alcool de 70 ˚;
– Peste 8 zile depozitați produsul în vase de sticlă;
• FIȘA NR 10. Obținerea tincturii din flori și frunze de păducel
– Adăugați 20 gr de plantă mărunțită în 100 ml alcool de 6 0˚;
– Peste 10 zile depozitați produsul în vase de sticlă;

131
5.3 Valorificarea instructiv -educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul
excursiei didactice din împrejurimile Tecuciului
În zilele noastre, în î nvățământul biologic există o înclinație evidentă spre alte forme de
organizare a procesului instructiv -educativ. Excursia reprezintă o fo rmă de activitate extrașcolară
care presupune deplasarea cadrului didactic împreună cu elevii dorn ici de cunoaștere în orizontul
local, îndepărtat sau apropiat pentru studierea ecosistemelor, a relațiilor dintre viețuitoare etc.
Această formă de activitate oferă prilejul elevilor de a efectua observații directe contribuind
astfel, la dezvol tatrea sim țului de observație, de orientare al elevilo r și la dezvoltarea gâ ndirii
biologice. Excursiile se pot organiza pe diferite teme stabilite pe anumite principii :principiul
local, biologic, sistematic sau sezonier. Excursiile sunt pentru elevi activită ți deos ebit de
atractive în cadrul cărora aceștia își folosesc cunoștințele dobândite la clasă, capătă deprinderi
sau le aplică pe cele dobândite în clasă ori în laborator. Pentru reușita excursiei cadrul didactic se
va preocupa pentru stimularea la elevi a moti vației privind protecția mediului înconjurător
atrenându -i pe aceștia în activități de ocrotire și evitare a poluării. Există mai multe clasificări a
excursiilor în funcție de anumite criterii. Astfel d upă scopul propus, excursiile pot fi:
– preliminare – preced o anumită temă și au ca scop colectarea materialului necesar;
– de comunicare de noi cunoștințe;
– finale , organizate după finalizarea unui capitol, în scopul consolidării, sistematizării și fixării
cunoștințelor prin recunoașterea î n mediul de viață a diverse lor specii de plante și animale.
După durata pe care o pot avea acestea po t fi:
– scurte, locale , de câteva ore, pentru cunoașterea ecosistemelor locale
– lungi, de 2 – 3 zile, care sunt mai potrivite în sezonul cald și oferă posibilitatea vizitării mai
multor obiective;
Pentru reușita deplină a unei astfel de activități extrașcolare, c u caracter biologic este necesa ră
o organizare amănunțită și o co nducere impecabilă. Etapele unei excursii școlare sunt :
Pregătirea tehnico -organizatorică a excursiei , care constă în:
– stabilirea datei, duratei excursiei, tema tici, traseului , care să cuprindă cele mai reprezentative
obiective;
– obținerea sprijinului material prin colaborarea cu conducerea școlii și cu părinți i elevilor ;
– analizarea costului excursiei în funcție de distanța care va fi parcursă, mijlocul de transport,
posibi litatea de cazare și masă;

132
– pregătirea bazei materiale a excursiei: i nstrumente, aparate, ustensile ne cesare pentru
efectuarea aplicațiilor practice;
Pregătirea didactico – științ ifică a conducătorilor excursiei care:
– realizează o documentare bibliografică;
– se informează asupra florei, faunei, precum și asupra unor aspecte privind geografia zonei;
– se documentează asupra muze elor și monumentelor din zona respectivă și face programări
dacă e cazul;
– include în program vizitarea unor parcur i, rezervații, grădini botanice sau zoologice, peșteri
etc.
Pregătirea elevilor de către profesor constă în:
– prezentarea elevilor a obiectivelor excursiei ;
– organizarea elevilor în echipe de lucru ;
– prelucrarea normelor de disciplină și conduită în timpul excursiei;
-prezentarea instrumentelor, aparatelor, ustensilelor necesare pentru efectuarea aplicațiilor
practice dar și a obiectelor de uz personal de care au nevoie;
– fixarea sarcinilor de luc ru pentru fiecare echipă ;
Evaluarea trebuie inclusă obligatoriu în planul excursiei. Având în vedere faptul că aceste ieșiri
se soldează cu recoltarea unor mari cantități de material biologic, după prelucrarea acestuia
elevii pot prezenta produsele obținute, vor întocmi expoziții, vor face i nformări însoțite de
fotografii, pot realiza o revistă, vor elabora referate etc.

PROIECT DE EXCURSIE CU CARACTER APLICATIV LA DISCIPLINA BIOLOGIE

Coordonator: prof. Cocoș Alina Magdalena
Locația : Pădurea Buciumeni
Grup țintă: 24 elevi clasa din clasele VII B și VIII A
Tema : Aspecte ale diversității biologice si geomorfologice din Câmpia Tecuciului
Durată : 8 ore ( două zile)
Scopul : Cunoașterea de către elevi a plantelor și animalelor din zona cercetată, identificarea unor
adaptă ri ale acestora la mediul de viață , analiza cadrului geografic și formarea unor abilități
practice și a unui comporatment ecologic.

133
Obiectivele generale
O1- Dezvoltarea la elevi a interesului pen tru cunoaștere și a spiritului de cercetare ;
O2- Dezvoltarea tehnicil or de lucru și a unor deprinderi specifice biologiei;
O3- Cunoașterea și valorificarea plantelor medicinale din Pădurea Buciumeni ;
O4- Formarea de atitudini și comportamente responsabile față mediul înconjurător ;
Obiectivele specif ice ale excursiei:
• Să recunoască relieful din orizontul apropiat;
• Să determine cu ajutorul instrumentelor din dotare factori abiotici;
• Să identifice plantele și animalele din ecosistemul vizat;
• Să observe adaptările la mediu a unor plante și animale;
• Să-și dezvolte o serie de deprinderi de folosirea a tehnicilor și metodelor de investigare
specifice științelor biologice;
• Să recolteze material vegetal ;
Metode si procedee : observatia, explicația, descoperirea dirijată, comparația, problematizarea,
investigarea;
Materiale necesare:
✓ caiete, pixuri, etichete – pentru notarea observațiilor;
✓ hărți ale regiunii, binoclu, busolă, termometru de aer, ruletă – pentru orientarea în teren și
harta topografică a zonei;
✓ lupe, pensete, lădițe sau cutii pentru probe;
✓ aparat foto sau cameră video;
✓ determinatoare, atlase botanice ș i zoologice – pentru documentare;
✓ rucsac pentru transportul aparaturii;
✓ presă de plante , mapă pentru erborizat, ziare , pungi de hartie ,depl antator;
✓ fileu entomologic, borcane cu vată, eter, sticluțe cu dop de plută, plicuri pentru fluturi
cutie insectar;
Forme de organizare: – pe grupe – 4 la număr a câte 6 elevi ( botaniștii , zoologii, ecologii și
meteorologii).
Excursia a fost organizată respectând etape le pe care o astfel de activitate trebuie să le
parcurgă : pregătirea, desfășurarea, valorificarea.

134
Pregătirea excursiei:
– Etapa tehnico -organizatorică: a constat în stabilirea programului și a rutei , în pregătirea
echipamentului și a bazei materiale necesare realizării sarcinilor practice.
– Pregătirea didactico -științifică: profesorul -coordonator se documentează asupra florei și
faunei specifice zonei, asupra importanței obiec tivelor propuse pentru vizitare dar ș i
asupra unor aspecte privind geografia locului.
– Pregătirea elevilor: prezentarea obiectivelor, organizarea grupurilor; prelucrarea normelor
de disciplină și de conduită în timpul excursiei, precizarea echipamentelor și a obiectelor
de uz personal, fixarea sarcinilor.
– Evaluarea – etapă în care elevii î mpreună cu cadrul didactic vor face cunoscute rezultatele
obținute dar și concluziile excursiei .
Măsuri de protecție a muncii în timpul deplasării în excursie
Pe timpul deplasării
– se va păstra organizarea compactă a grupului;
– se va merge pe drumul cel mai scurt și cel mai accesibil;
– se va păstra liniște a necesară pentru receptarea îndrumărilor date de
profesor.
Pe timpul deplasării în pădure:
– elevii vor merge organizat și nu se vor abate de la traseul stabilit;
– nu vor depăși și nici nu vor rămâne în urma grupului;
– se va evita jocul cu materialele utilizate în excursie.
Pe durata popasurilor în pădure:
– elevii nu vor provoca incendii;
– nu vor lăsa gunoaie;
În timpul aplicațiilor ecologice
– deplasarea prin pădure se va face în liniște, pentru a nu perturba fauna;
– evitarea distrugerii florei și faunei în timpul colectării materialelor
(colectare în număr strict);
– ustensilele ascuțite se vor utiliza cu grijă pentru evitarea accidentărilor;
– igiena mâinilor înainte de masă;
– interzis consumul fructelor otrăvitoare (sau a celor necunoscute).

135
Alte reguli pe care elevii au obligația să le respecte :
– să nu deschidă geamurile și să păstreze curățenia în autocar ;
– la oprire, nimeni nu va coborâ decât cu aprobare și însoțitor iar traversările se fac doar prin
locurile premise;
– să nu consume alimente alterate sau păstrate în condiții neadecvate , alcool, tutun ;
– să manifeste un comportament responsabil față de propria persoană și față de ceilalți
participanți la activitate ;
– să anunțe orice nevoie personala sau discomfort imediat cadrului didactic însoț itor.
Desfășurarea excursiei
În curtea Școlii Gimnaziale Șt.O.Iosif, Tecuci, la ora 7.30 cadrul didactic va face
prezența, va control a echipamentul de excursie și va prelucra regulile și normele în vederea
evitării accidentelor în timpul deplasării cu autocarul și în timpul aplicațiilor practi ce. După
realizarea acestora profesorul va întocmi procesul verbal de luare la cunoștință a acestor reguli,
după care va repartiza ustensilele de lucru pentru fiecare echipă stabilită în prealabil.
După această etapă de început, urmează deplasarea pe tras eul stabilit ș i prezentarea din nou a
obiectivelor excursiei . De asemenea profesorul va menționa și locurile de popas pentru
alimentarea cu apă sau pentru alte lucruri. Pentru a stărni interesul elevilor cadrul didactic
prezintă caracteristicile fizico -geografice ale zonei vizitate, componentele fitocenozei, aspecte
legate de plantele utile, medicinale, furajere, alimentare și încurajează copii să facă fotografii pe
traseu.
În timpul deplasării, e levii împreună cu cadrul didactic vor observa plantele ierboase,
arbuștii, arborii reprezentativi pentru fiecare tip de relief întâlnit și vor nota în caiete toate
infor mațiile furnizate de îndrumător . Profesorul de biologie trebuie să fie atent ca elevii să
cunoască terminologia de specialitate și să ofere sprijin elevilor în situații dificile. O atenție
deosebită se va acorda influenței factorului antropic asupra zonei cercetate.
Ajunși la destinație profesorul împar te elevii în grupele de lucru, oferă ultimile indicaț ii
privind realizarea sarcinilor din fișele întocmite de ace sta cu câ teva zile înainte de excursie ,
comunica o serie de date referitoare la suprafața în care trebuie să lucreze și solicită acestora să
adune material biologic de bună calitate . De asemenea comunică durata de timp pentru
desfășurarea activităților în teren și indică locul unde aceștia se vor aduna pentru comunicarea

136
rezultatelor muncii. Comunicarea între grupurile stabilite se va face printr -un respon sabil iar în
cazul unor nelămu riri aceștia vor apela la cadrul didactic însoțitor.
Pe parcursul deplasării elevii sunt îndruma ți în permanență de profesor care va urmării să
dezvolte la aceștia o serie de capacități de observare și investigare a mediului înconjurător. Dup ă
realizarea observațiilor elevii vor verifica materialele, completează fișele, după care în locul
stabilit și într-un cadru prietenos se discută rezultatele obținute. În final ul excursiei d esfășurate în
Pădurea Buciumeni s-au prezentat următoarele : caract erizarea mediului abiotic al zonei , lista
floristică și caracterizarea florei, lista faunistică și caracterizarea faunei , necesitatea ocrotirii
naturii dar și aspectele privind influența factorului anatropic, adaptările plante lor și animale lor la
mediul înconjurător. De asemenea s -au discutat și despre relațiile stabilite între vieț uitoare.
Valorificarea ulterioară a excursiei s -a realizat printr -o întâ lnire la școală unde sub
îndrumarea profesorului a avut loc prelucrarea materialului colectat în teren (presare, uscare,
conservarea) în vederea păstrării și folosirii ca material intuitiv în cadrul orelor de biologie.
Fise de lucru utilizate pentru buna desfășurare a excursiei cu caracter aplicativ

BOTANIȘTII
Obiectiv – identificarea speciilor c aracteristice ecosistemului de pădure și recoltarea de material
vegetal
Ustensile necesare : determinator, deplantator, lupă , atlas botanic, presă, ziare, etichete, plicuri;
Sarcini de lucru:
1. Determinaț i arborii, arbuștii și plantele ierboase folosind determinatorul și atlasul botanic;
2. Recoltați material vegetal (ferigi, muș chi, licheni , frunze, conuri ) în pungi de hârtie pe care
atașați câte o etichetă în care consemnați locul recoltării;
3. Recoltați plante medicinale cunoscute și presați -le în ierbar;
4. Realizați un conspect al plantelor întâlnite și recunoscute;
5. Realizați fotografii cu toate plantele întălnit e;

METEOROLOGII
Obiectiv – determinarea și măsurarea unor factori abiotici utilizând instrumentele din dotare
Ustensile și materiale : termometru de aer, termometru de sol, anemometru, busolă , caiet, pix
Sarcini de lucru :

137
1. Măsurarați temperatura aeru lui cu ajutorul termometrului de aer la intervale diferite de timp în
locuri variate a zonei cercetate;
2. Măsurați temperatura solului cu ajutorul termometrului pentru sol și notați valorile în caiete;
3. Ident ificați direcția și viteza vâ ntului cu ajutorul anemometrului – rezultatele obținute se citesc
și se notează în caiete;
4. Determinați gradul de acoperire a cerului cu nori (vizual );
5. Determinați umiditatea aerului și solului – prin observații directe ta ctile și vizuale (s e apreciază
aer foarte umed, aer umed, potrivit de umed, uscat, foarte uscat, sol uscat, sol umed, sol proaspăt
umed, sol foarte umed) se completează în caiete.
ZOOLOGII
Obiectiv – determinarea animalelor din zona cercetată și identificarea unor adaptări ale acestora
la mediu
Ustensile și materiale : binoclu, atlas zoologic, lupă, pungi de plastic, borcane cu vată îmbibată
în eter, determinatoare, caiete, pixuri, aparat foto
Sarcini de lucru:
1. Observați și determinați animalele întâlnite utilizând atlasele zoologice sau determinatoarele;
2. Colectați insecte din speciile întâlnite pentru întocmirea unui insectar;
3. Observați diferite adaptări a animalelor și consemnați -le în caiete ;
4. Fotografiați animalele nevertebrate și vertebrate întâlnite pentru întocmirea unei expoziții de
fotografii ;
5 . Întocmiți o listă cu animalele observate;
ECOLOGII
Obiectiv –observarea intervenție factorului antropic asupra zonei cercetate și descrierea
condițiilor de mediu din Pădurea Buciumeni
Ustensile și materiale : binoclu, caiete, pixuri, aparat foto , ruletă, busolă
Sarcini de lucru:
1. Observați rezultatele i ntervenției omului în ecosistemul cercetat;
2. Identificați zonele poluate și consemnați în caiete sursele de poluare;
3. Observă și fotografiază diferitele forme de supraexploatare a mediului înconjurător ;
4. Descrie mediului cercetat și întocmește o listă cu măsuri de ocrotire a acestui a;

138
Valorificarea excursiei
Pe tot parcursul excursiei am încurajat elevii să -și expună liber propriile idei, am îndrumat
observația, utilizarea corectă a materialelor și a ustensilelor pentru măsurători, determinări și
recoltări și am intervenit în momentele dificile ale grupurilor încercând să răspund neclarităților
ivite.
Botaniștii au identificat plante le din ecosistemul de pădure și au observat adaptările
acestora. De asemenea au recoltat o cantitate considerabilă de material vegetal, de bună calitate
și au precizat că există plante indicatoare ale gradului de poluare ( lichenii ), prezența acestora
fiind considerată un indicator biologic al calității mediului.
Zoologii au identificat animale le din ecosistemul de pădure și au observat anumite
adaptări pe care acestea le au . Au recoltat puține insecte dar au fotografiat un număr mai mare de
animale vertebra te.
Meteorologii au realizat măsurători ale factorilor abiotici și ecologii au identificat
numeroase zone afectate de intervenția negativă a factorului antropic asupra naturii. Aceștia au
întâlnit zone de frișate masiv, arbori crestați și o cantitate ime nsă de gunoaie menajere lăsate în
diferite zone ale pădurii .
Reveniți în școală, elevii sub îndrumarea cadrului didactic au prelucrat materialele
adunate în vederea prezentării acestora sau întocmirii unor expoziții. În etapa de evaluare a
excur siei desfășurate s -au prezentat listele faunistice și floristice întocmite precum și
caracteristicile biotopului .
Lista plantelor determinate :
ARBORI ARBUȘTI PLANTE IERBOASE OBS .
Arțar ( Acer platanoides L. ) Alun (Corylus avel lana
L. ) Coada calului ( Equisetum
arvense L.)
Carpen ( Carpinus betulus L.) Corn ( Cornus mas L.) Cicoare ( Cicorium int hybus
L.)
Fag ( Fagus silvatica L.) Lemn câinesc
(Ligustrum vulgare L.) Ciumăfaie ( Datura
stramonium L. )
Frasin ( Fraxinus excelsior ) Măceș ( Rosa canina
L.) Idera ( Hedera helix L.)
Gorun ( Quercus petraea ) Mur
( Rubus fruticosus L. ) Fragi ( Fragaria vesca L.)

139
Jugastru ( Acer campestre L.) Porumbar ( Prunus
spinosa L. ) Feriga ( Dryopteris filix –
mas L.)
Mesteacăn ( Betula pendula
Roth ) Păducel ( Crategus
monogy na Jacq. ) Grâușor ( Ranunculus
ficaria )
Părul pădureț ( Pirus pyraster ) Sânger ( Cornus
sanguinea L.) Lumânărica ( Verbascum
phlomoides L.)
Salcâm ( Robinia pseudacacia
L. ) Soc ( Sambucus nigra
L.) Mușchiul de pămân t
( Polytrichum commune )
Tei ( Tilia cordata ) Nalba de padure ( Malva
silvestris L.)
Ulm ( Ulmus minor ) Rostopasca ( Chelidonium
majus L. )
Traista ciobanului ( Capsela
bursa pastoris L.)
Trifoi alb ( Trifolium repens
L.)
Talpa găștei (Leonurus
cardiaca L.)
Urzica ( Urtica dioica L.)
1. Lista animalelor observate:
Anelide: râma ( Lumbricus terestris );
Arahnide: păianjeni;
Gasteropode: melci;
Insecte: heteroptere ( ploșnițe ), himenoptere ( albine, viespi, furnici ), coleoptere: rădașca (
Lucanus cervus ), nasicornul ( Oryctes nasicornis ), lepidoptere ( fluturi de zi ), diptere ( muște,
țânțari).
Vertebrate – amfibieni : broasca râioasă ( Bufo bufo ), brotăcelul ( Hyla arborea );
– reptile: șarpele de pădure ( Elaphe longissima );
– păsări:ciocănitoarea ( Dendrocopos majos ), mierla ( Turdus marula ), gaița ( Garrulus
glandarius ), pițigoiul ( Parus lugubris ),uliul ( Accipiter gentilis ), bufnița ( Bufo bufo );
– mamifere: ariciul ( Erinaceus europaeus ) , chițcanul comun ( Sorex araneus ) iepurele ( Lepus
europaeus );

140
2. Descrierea biotopului din pădurea Buciumeni:
– poziția geografic – partea vestică județului Galati și nord – vestul municipiului Tecuci;
– tipul de sol : brun cenușiu de pădure;
– temperatura aerului în ziua respectivă : 19 ̊ C;
– temperatura solului : 12 ̊ C;
– direcția și intensitatea vântu lui : S – E intensitate medie ;
– nebulozitatea – cer senin;
– intensitatea luminii : puternică;
– umiditatea aerului – umed;
– umiditatea solului : ridicată;
Ecologii au identificat numeroase zone defrișate, au colectat peste 10 saci menajeri de
deșeuri, au punc tat principalele funcții ale pădurii și au elaborat o serie de măsuri de protecție al
acestui ecosistem.
Excursia didactică oferă profesorului numeroase oportunități educative. Această formă de
activitate extrașcolară reprezintă un cadru optim de cunoașter e a intereselor și preocupărilor
elevilor și constituie de asemenea un prilej de analiză a profilului psihologic al acestora.
În concluzie putem menționa că această activitate a fost atractivă și a dat posibilitatea
elevilor de a dobândi numeroase informații în mijlocul naturii. De asemenea a permis punerea în
practică a cunoștințelor dobândite în cadrul orelor de curs și a deter minat formarea unor abilități
practice și a unui comportament ecologic .

5.4 Valorificarea instructiv -educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul
educației de protecția mediului și ocrotirea natu rii, în organizarea și dotarea l aboratorului
de biologie
5.4.1. Valorificarea instructiv -educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul
educației de protecți a mediului și ocrotirea naturii
Natura reprezintă un nesecat izvor de poezie, de resurse materiale , un factor activ
de sensibilizare a omului modern. Astfel biodiversitatea Terrei , constituie una din cele mai
valoroase bogății ale umanității. Din păcate, în zilele noastre starea ecologică a mediului
înconjurător este alarmantă, de aceea păstratrea sănătății mediului este c ea mai importantă

141
sarcină a umanității. Educația pentru mediu este procesul de recunoaștere a valorilor și de
explicare a conceptelor în concordanță cu dezvoltarea deprinderilor necesare pentru înțelegerea
și aprecierea interrelațiilor dintre om, cultură ș i mediul său biologic. Aceasta studiază influența
activităților uma ne asupra mediului înconjurător iar scopul principal este formarea conștiinței și
conduitei ecologice . Dragostea de natură, respectul și aprecierea pentru toate formele de viață,
acceptarea dependenței vieții umane de resursele finite ale planetei, recunoașterea importanței și
a rolului creativității umane în eforturile de fundamentare ale dezvoltării durabile pot constitui
construcții axiologice centrale într -o curriculă privind e ducația pentru mediu.
Valorificarea instructiv -educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul educației de
protecția mediului și ocrotirea naturii am realizat -o printr -un proiect educațional ZÂMBETE
PENTRU NATURĂ în parteneriat cu Asociația Clubul d e Științe GEEA.
PROIECT EDUCAȚIONAL
ZÂMBETE PENTRU NATURĂ
Motto :“A întelege natura înseamnă a întelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii
atât de amenințată astăzi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii ”
(E.A.Pora)
Titlul proiectului : Zâmbete pentru natură
Părți implicate :
Școala Gimnazială „ Șt.O.Iosif ” , Tecuci , reprezentată prin director Boștiog Niculina;
Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu ”, Tecuci reprezentată prin director Tivdă Marilena Maria;
Asociația Clubul de Științe GEEA, reprezentată prin președintele Voinea Dumitru;
Coordonato r proiect: prof. Cocoș Alina Magdalena
Perioada derulării proiectului : octombrie 2018 – iunie 2019
Argument
Terra se află într -o permanentă schimbare iar protejarea mediului ar trebui să intereseze
pe toată lumea, nu doar pe ecologi. Pentru a înțelege toate aceste schimbări este absolut necesar
să cunoaștem componentele mediului, variațiile acestora iar pe baz a lor vom reuși să anticipăm

142
ce se va întâ mpla în viitorul apropiat. În zilele noastre datorită industrializării și
supratehnologizării societății, accentul trebuie pus pe in struirea ecologică a tinerei generații, iar
din bagajul cultural al fiecărui tânăr nu trebuie să lipsească cultura ecologică.
Ținând cont de acț iunile necugetate ale oamenilor asupra mediului înconjurător ne -am
propus să desfășură m activități câ t mai placute cu elevii noștrii prin care să -i facem să înțeleagă
cât de importantă este na tura în viața lor. De aceea este necesară realizarea unei educații î n
respectul și protejarea naturii , care are pretenția să o respectăm și să o o crotim . Dezvoltarea unei
culturi ecologice începe încă din primii ani de viață și devine o condiție de bază pentru
compatibilitatea mediului ambiant cu societatea.
Prin activitățile desfășurate în cadrul proiectului se urmărește formarea la elevi a unei
conștiințe ecologice iar combaterea analfabetismului ecologic se poate realiza numai prin astfel
de activ ități consecvente și consecutive. Gândindu -ne la generația viitoare și plecând de la
cuvintele lui Sieux Seattle „învățați -i pe copiii voștri ceea ce i -am învățat noi pe ai noștri, că
Pământul este mama noastră.. “acest proiect urmărește dezvoltarea unei atitudini responsabile
față de natură și a unei concepții științifice , unitare despre lume și viață.
Scopul proiectului : Creșterea gradului de implicare a elevilor noștrii în activități ecologice,
dezvoltarea responsabilităților față de natură, îmbogăți rea bagajului de cunoștințe din domeniul
educației ecologice și dezvoltarea eco -eticii .
Obiectivele specifice proiectului :
• Dezvoltarea dragoste i și respectului pentru mediul î nconjurător ;
• Însușirea unor reguli de ocrotire și protecție a naturii ;
• Îmbogățirea bagajului de cunoștințe a elevilor cu termeni specifici ecologiei;
• Cunoașterea unor tehnici de investigare a mediului înconjurător prin folosirea unor
instrumente și materiale adecvate ;
• Dezvoltarea simțului estetic, imaginației și creativităț ii prin realizarea unor produse din
materiale reciclabile;
• Popularizarea în rândul comunității locale a activităț ilor elevilor.
GGrruupp țțiinnttăă::
– Elevii de la Școala Gimnazială „St.O.Iosif“, Tecuci;
– Elevii de la Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu“, Tecuci;

143
– Elevii de la Colegiul Național „Spiru Haret “;
RReessuurrssee::
umane :
– Elevi i școlilor implicate în proiect și părinții acestora;
– Responsabilul de proiect și directorii unităților de învățământ ;
– Membrii Asociației Clubul de Științe GEEA , Tecuci;
materiale:
– Publicații din biblioteca școlii și materiale puse la dispoziția elevilor de către
Asociația Clubul de Științe GEEA , Tecuci;
– Puieți de salcie, salcâm, tei, ghivece cu plante , bulbi, rizomi, semințe de plante
medicinale;
– Greblă, hârleț și saci menajeri;
– Lemn, ciocan, cuie pentru realizarea căsuțelor pentru pasări;
– Hârtie (pt. xeroc opierea materialului informativ) și materiale reciclabile;
procedurale :
– Ateliere de lucru pentru desfășurarea activităților practice ;
– Activitate de selectare a deșeurilor pentru obținerea de fonduri;
– Concurs ;
– Dezbate re;
financiare:
– Venituri obținute din donații de la cadr e didactice, elevi și părinți;
-Venituri obținute î n urma activității de selectare selectivă a deșeurilor;
informaționale:
– Corespondența referitoare la proiect;
– Portofoliul proiectului;
Riscuri estimate :
– Vremea nefavorabilă pentru desfășurarea activităților practice ;

144
– Dificultăți în găsirea unor sponsori.
Valori promovate :
– Comunicare ;
– Implicare;
– Respect față de natură;
– Spirit de echipă;
Tehnici de monitorizare :
– Fotografii;
– Portofoliul proiectului;
– Cantitatea de deșeuri selecționate și numărul de arbori, arbuști și plante ierboase
plantate;
– Numarul de căsuțe amplasate în Pădurea Furceni;
– Obiectele realizate din materiale reciclabile ;
Rezultate așteptate :
Privind copiii :
• Cultivarea dragostei pentru mediul înconjurător ;
• Formarea unui comportament ecologic și îmbogățirea culturii generale cu numeroase
informații ecologice;
• Antrenarea în activități practice pentru beneficiile celor din jur.
Privind cadrele didactice:
– Familiarizarea cadrelor diactice cu metode noi de stimulare a interesului elevilor pentru
desfășurarea activităților ecologice .
Privind părinții și alți factori educaționali din comunitate:
– Creșterea gradului de implic are a comunității locale ș i părinților în acțiunile ecologice ;
Privind produsul finit al proiectului:
– Întocmirea unui portofoliu al proiectului care să cuprindă fotografii și concluziile
activităților desfășurate în cadrul proiectului.
Planificarea proiectului :
– Întâlnirea colaboratorilor proiectului în vederea redactării acestuia;
– Stabilirea obiectivelor, activităților și materialele lor necesare desfășurării proiectului;

145
– Lansarea proiectului.
Etapele proiectului :
– Proiectul se desfășoară în perioada octombrie 2018 – iunie 2019 ;
– Planificarea proiectului și scrierea proiectului :1-15 octombrie 2018 ;
– Lansarea proiectului : 1 noiembrie 2018
– Desfășurarea activităților proiectului : noiembriei 2018 – iunie 2019
CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR

Nr.
crt Denumirea activității Modul și locul de
desfășurare Data Responsabili Obs.
1. Să învățăm să
reciclăm selectiv Acțiune de colectare
maculatură, doze
metal și peturi
Holul școlii Noiembrie
2018 Elevii claselor
V-VIII ai
Școlii
Gimnaziale
„Șt.O.Iosif “,
2. Salvați plantele
medicinale Dezbatere
Sala de lectură a
Bibliotecii
Municipale „Ștefan
Petică “, Tecuci Decembrie
2018 Elevii
instituțiilor
implicate în
proiect,
reprezentați ai
comunități
locale,
profesori și
părinți
3. Artă din deșeuri Ateliere de creație
Sală de clasă Ianuarie
2019 Elevii Școlii
Gimnaziale
„Nicolae
Bălcescu “
4. Ziua pădurii Acțiune de
ecologizare
Pădurea Furceni 21 martie
2019 Elevii
instituțiilor
implicate în

146
proiect
5. Ziua păsărilor Acțiune de amplasare
de căsuțe pentru
păsări
Pădurea Furceni 1 aprilie
2019 Elevii claselor
V-VIII ai
Școlii
Gimnaziale
„St.O.Iosif “
6. Comoara verde de
lângă noi Acțiune de plantare
Spațiul verde al
școlilor implicate în
proiect Mai 2019 Elevii și
profesorii
instituțiilor
implicate în
proiect
7. Sănătate pentru viață –
Sănătate pentru
mediu Concurs pe teme de
sănătate și ecologie
Colegiul Național
„Spiru Haret “,
Tecuci Iunie 2019 Elevii,
profesorii
instituțiilor
implicate în
proiect și
membrii
Asociației
Club GEEA,
Tecuci

Produse finale :
– Amenajarea spațiilor verzi din curți ile insti tuțiilor implicate în proiect ;
– Expoziții de fotografii , produse din materiale reciclabile ;
– Albume foto (expozitii, activităț i etc );
– Amenajarea unui spațiu cu căsuțe pentru păsări în Pădurea Furceni;
Diseminarea proiectului :
– Prezentarea proiectului la nivelul comisiilor metodice;
– Popularizarea proiectului prin spațiul de afișaj al școlilor și prin site -urile acestora ,
-Participarea la concursuri si simpozioane tematice;

147
Evaluarea:
➢ Analiza produselor realizate și valorificarea acestora în diverse activități;
➢ Analiza impactului ac tivităților asupra elevilor ;
➢ Intocmirea portofoliului proiectului ;
➢ Obținerea de fonduri prin valorificarea maculaturii, dozelor de metal și peturilor ;
➢ Popularizarea în mass -media a activităților proiectului ;

5.4.2. Valorificarea studiului plantelor medicinale în organizarea și dotarea laboratorului
de biologie

Într-o societate supratehnologizată, atingerea obiectivelor studierii disciplinelor biologice
presupune existența unei baze didactico -materiale valoroase, care să asigure cadrului didactic
condiții optime pentru desfășurarea unor lecții atractive, bazate pe metode active de învățământ,
în scopul stimulării interesului elevilor pentru c unoașterea științifică a lumii vii. Baza didactico –
materială este indispensabilă în pregătirea și desfășurarea lecțiilor de biologie, în organizarea
activităților cercului de biologie ș i oferă condițiile optime pentru realiz area caracterului aplicativ ,
al însușirii cunoștințelor despre mediul înconjurător. Existența unui laborator de biologie
constitui e un cadru favorabil în perfecționarea tehnologiei didacti ce sau a pregătirii știintifice .
Din păcate școala noastră, din mai multe considerente nu dispune de un astfel de laborator. În
trecut a existat un laborator de științe dotat cu diferite materiale utile în desfășurarea lecțiilor de
biologie, dar în urma inundațiilor din 2008 toată baza d idactico -materială a școlii a fost distrusă.
Pentru eficientizarea activității de autodotare e necesar ca profesorul să -și planifice din
timp materialele și mijloacele necesare ( frunze, sem ințe, fruncte uscate, etc. ), să ia măsuri
corecte pentru co nserv are, prelucrare, păstrare și să îndrume elevii să folosească sistematic
literatura de specialitate aflată în biblioteca naturalistului pentru pregătirea lecțiilor sau pentru
cercetatea orizontului local. Astfel rolul principal revine profesorului care tre buie să se preocupe ,
din timp de asigurarea materialelor necesare desfășurării în condiții optime a procesului
instructiv -educativ.
Gazeta naturalistului constituie un mijloc dinamic și atractiv de informar e a elevilor
asupra noutăților ș tiintifice de spe cialitate, a curiozităților, a rezultatelor obținute la diferite
concursuri, a realizărilor din școala în domeniul biologiei.

148
În predarea lecțiilor de biologie, în realizarea unor aplicații practice pe diferite teme
precum și în desfășurarea activităților din cadrul cercului de biologie este obligatorie p rezentarea
organelor vegetative și a speciilor de plante medicinale utile. Astfel e levii vor observa în ierbar
numeroase plante medicinale presate și vor avea posibilitatea de a analiza cu ochiul liber di ferite
organe ale acestora (conuri de brad, semințe, fructe, tulpini lemnoase aeriene, frunze, flori )
procurate în săptămâna respectivă sau conservate din anii precedenți .
Pentru a analiza plantele medicinale din împrejurimile Tecuciului elevii sub atenta
îndrumare a cadrului didactic pot realiza observații directe pe teren și din materialele vegetale
recoltate în cadrul acestor activități pot întocmi colecții de frunze, colecții de flori dezmembrate
din diferite fa milii ( măces, trifoi, iris, brâ ndusă, traista ciobanului ) pentru a observa diferențele
și asemănările dintre acestea. De asemenea, reveniți la școală din plastilină pot modele diferite
organe ale unor plante medicinale iar ulterior acestea se pot înrăma în sticlă pentru a se păstra
mai mult timp.
Semințele se pot ține în borcane mici amplasate pe rafturi sau în punguțe speciale ,
transparente, fixate pe un lemn sau carton tare. Atât borcanele căt și punguțele trebuie etichetate
obligatoriu. De asemenea elevii ciclului primar, în orele de AVAP pot realiza diferite modele
grafice din semințe de dovleac, floarea soarelui, mac, porumb, grâu, aceste activități având
scopul de a stimula creativitatea acestora. Conurile gimnospermelor pot fi utilizate de cei mici în
realizarea unor aranjamente . Elevii din clasa a -V-a pot secționa conurile , apoi să separe solzii și
să-i lipească pe carton tare pentru a observa diferența dintre floarea femeiască și cea
bărbătească.Elevii mai talentați vor fi încurajați să realizeze planșe, colaje de fotografii sau
prezăntări ppt ce pot fi valorificate în cadrul activităților metodice sau extracurriculare.
Pentru o bună desfășurare a lecț iilor, în limita impusă de bugetul școlii noastre, au fost
achiziționate în ultimi doi ani videoproiectoare pentru toate sălile de clasă. Acestea sunt folosite
frecvent în cadrul orelor de biologie pentru vizualizarea unor documentare despre lumea vie sau
a unor imagini , planșe pe care școala nu le are în dotare. De asemenea în urma solicitărilor mele,
școala a mai achiziționat un număr de 60 de atlase de botanică, zoologie și anatomie, o trusă de
disecție și câteva mulaje.
Având în vedere că în școala noastră există elevi fascinați de tainele biologiei, împreună
cu aceștia am încercat să completez mijloacele de învățământ prin conservare de material viu,
confecționare de planșe, colecț ii de fotgrafii, C D cu proiecte pe diferite teme și preparate
microscopice fixe. Din fonduri proprii am achiziționat un microscop și pe holul din apropierea

149
ușii de acces a ele vilor în școală am creat culoarul naturalistului. În cadrul acestui am organizat
un sector vegetal și unul animal.
În sectorul vegetal, î mpreună cu elevii ș colii noastre am realizat expoziții cu planșe A 3
plastifiate ale principal elor plante medicinale din zonă. Aceste planșe prezintă etichetă cu
denumirea științifică, populară, cu încadrarea sistematică și indicațiile terapeutice ale acestora.
De asemenea am organizat o mini bibliotecă a naturalistului pe c are am reușit, cu sprijinul
părinților să o dotez cu albume, ghiduri de utilizare a plantelor medicinale pe care elevii le -au
studiat atunci cănd au avut de realizat portofolii și revista cu tema „Plantele de leac – minuni ale
naturii “.
La colțul viu elevii au pus la încolțit semințe ale unor plante medicinale, pentru a studia
germinația și creșterea plantelor în diferite condiții. Sectorul biologic vegetal cuprinde și
numeroase ghivece cu plante de ornament dar și lădițe pentru înmulțirea vegetativă. Pe pereții
culoarului există și un panou informativ unde au fost afișate rezultatele activităților cercului de
biologie dar și curiozități din lumea plantelor de leac. În sectorul animal am organizat o expoziție
de insecte care a cuprins peste 60 de expona te și a m realizat un panou care cuprinde curiozități
din lumea artropodelor.
Realizarea de materiale didactice, atât de utile în desfășurarea lecțiilor, prin conservarea
celor colectate din natură cât și a planșelor confecționate de elevi oferă posibilita tea acestora să –
și amplifice cunoștințele de biologie, dar mai cu seamă să -și dezvolte capacitățile și deprinderile
de lucru în specialitate. Astfel baza materială folosită pentru însușirea cunoștințelor din domeniu
este impusă de necesitatea studierii bio logiei pornind de la observarea macroscopică a structurii
și corelarea cunoștințelor biologice cu cele de la disciplinele din aria curriculară (matematică,
chimie, fizică) sau din altă arie curriculară (geografie), dar și cu practica.

5.5 Valorificarea instructiv – educativă a studiului plantelor medicinale în cadrul
activității metodice
Creșterea calității procesului instructiv -educativ în societatea contemporană este
condiționată de numeroși factori , dintre care competența cadrului didactic are un rol hotărâtor.
Îmbunătățirea continuă a activității didactice a profesorilor depinde de profesionalismul acestora ,
precum și de măiestria pedagogică de care dau dovadă. Profesorul marchează viețile elevilor săi ,
chiar dacă nu este conști ent de acest lucru și de el depinde succesul acestora. Confruntându -se cu
exigentele unui învăță mânt modern , profesorul trebuie să dovedească însă, pe lângă multitudinea

150
noțiunilor de specialitate dobândite în facultate , cunoștinț e de metodica predării ace stora,
priceperi, deprinderi și aptitudini ce îi permit să acționeze cu succes în pregătirea și educarea
elevilor. De el depinde t ransformarea învățării școlare î ntr-un proces care să sprijine cu adevărat
integrarea activă a tinerilor în viața privată, pro fesională și publică.
Într-o societate supratehnologizată se resimte acut necesitatea unei perfecționări
profesionale permanente, care să vină în întâmpinarea tendințelor de modernizare a
învățământului . Astfel învățământul trebuie reformat, în sensul asigurării calității predării și
învățării în acord cu standardele europene care determină numeroase schimbări pozitive la
nivelul comportamentului individual și social.
Pentru a reuși să -și duc ă la bun sf ărșit misiunea și pentru a fi la curent cu noutățile din
domeniu, cadrul didactic trebuie să participe la numeroase activități de perfecționare.
Perfecționarea continuă se realizează prin activități metodico -științifice și psihopedagogice:
simpozioane, conferințe, sesiuni de comunicări, programe de perfecționare organizate de către
instituțiile de învătământ, inspectoratele școlare sau de alte instituții cum ar fi Casa Corpului
Didactic. Acestora li se adaugă definitivarea în învățământ și acordarea gradelo r didactice, ce
intră în atribuțiile universităț ilor.
Activitate de la nivelul comisiilor metodice, reprezintă o formă de împărtășire a
experiențelor valoroase cu colegii noștrii contribuind la creșterea calității actului didactic iar
caracterul aplicati v al acestora va fi întotdeauna în folosul elevilor.
În anul școlar 2018 -2019, cu ocazia zilei Școlii Gimnaziale „Nicolae Bălcescu “ a fost
organizată o sesiune de referate științifice, la care au participat și elevi din alte școli. În cadrul
acestei activități elevii co ordonați de mine s -au pregătit cu proiecte ce au abordat teme de
ecologie și fitoterapie. Premiate au fost două lucrări : „Aromaterapia “ și „Ceaiuri folosite în
medicina populară “. În cadrul săptămânii dedicate activităților extrașcolare am organizat
dezbateri, la care a participat un medic nutriționist pe următoarele teme : “Plantele de leac
folosite pentru întărirea imunității “ și “ Alimentația tinerei generații ”. În semestrul I , în cadrul
comisiei de științe din Ș coala Gimnazială „ Șt. O. Iosif ” am ales să susțin un articol informativ
intitulat: „Plante medicinal e folosite în cosmetic ă și în alte scopuri practice ”, iar în semestrul al
II-lea am susținut lecția deschis ă cu tema „Igiena sistemului excretor “ finalizată cu o prezentare
PowerPoint despre plantele de leac utilizate în prevenirea și combaterea afecțiunilor sistemulu i
excretor.

151
Plante medicinale folosite în cosmetică și în alte scopuri practice
Referat metodic

Prevenirea și tratatea unor boli cu ajutorul plantelor de leac are o vechime milenară,
bazându -se la început pe intuiție iar cu timpul pe experiment. Valoarea terapeutică a plantelor
medicinale are la bază relația dintre structura chimică a principiilor active și acțiunea lor
farmacodinamică pe care o exercită asupra elementelor reactive ale organismului. Există un
număr foarte mare de plante care conțin aceste substanțe active , plante întrebuințate din vremuri
străvechi și până în prezent, fie pentru proprietățile terapeutice, f ie ca parfumuri sau în scopuri
condimentare. În zilele noastre materiile prime de origine vegetală sunt utilizate într -o proporție
de 40 -60%, atât în industria farmaceutică, c ât și alimentară sau de obținere a unor extracte sau
substanțe întrebuințate în combaterea dăunătorilor.
O pondere mare în prezent o au extractele din plantele medicinale folosite în
cosmetologie și igiena personală, precum și cele care stau la baza in dustriei parfumurilor
naturale. Un alt domeniu de utilizar e a plantelor medicinale și aromatice este fitobalneologie,
utilizată astăzi în tratamentul dermatozelor, bolilor ginecologice sau reumatismului.

Plantele medicinale folosite în cosmetica feței au acțiune diferită în funcție de tipul
tenului. Acestea pot fi întrebuințate sub formă de infuzii sau decocturi de plante, comprese cu
acestea ținute pe față 15 minute, băi de aburi cu uleiuri sau plante infuzate în apă fierbinte sau
măști realizate din plante în amestec cu alte substanțe ( amidon, miere , suc de citrice etc.). În
cazul tenurilor grase, seboreice se recomandă plantele care conțin o cantitate mare de tanin care
au proprietăți antiseboreice, astringente , dar și plantele cu uleiuri volatile și acțiune calmantă și
antiseptică. Flores Chamomill ae (florile de mușețel), Flores Farfarae (flori de podbal), Folium
Salviae (frunze de salvie), Radix Bardanae (rădăcină de brusture) sunt întrebuințate cu succes
pentru cosmetica tenului gras. Pentru tenurile iritante, pătate se recomandă p lante cu proprietăți
calmante ( Flores Millefolii – flori de coada șoricelului, Flores et Folium Malvae glabrae – flori și
frunze de nalbă de cultură etc.) iar pentru tenurile palide sunt întrebuințate plante care produc o
activare accen tuată a circulației periferice (Flores Arnicae – florile de arinică ). Pentru tratamentul
cuperozei se recomandă plante emoliente, cu acțiune decongestionantă ( Radix Althaeae – rădăcină
de nalbă mare, Flores Lavandulae – flori de levănțică, Folium Lactucae – lăptucă).

152
Plantele medicinale folosite pentru igiena bucală conțin numeroase uleiuri volatile care pe
lângă „mascarea “ gustului neplăcut au acțiune bacteriostatică sau b actericidă. În acest sens este
cunoscut faptul că uleiul de cimbru de cultură , foarte bogat în timol , are o valoare antiseptică de
8 ori mai mare decăt a fenolului. În cazul utilizării unei soluții diluate de ulei de cimbru de
cultură, flora microbiană a cavității bucale este distrusă în trei minute. Pentru uz extern se
recomandă apa de gură preparată din tinctură de Fructus Anisi (fructe de anason) și din Fructus
Carvi (fructe de chimion).
În cosmetica și igiena o culară se recomandă plantele care au efect emolient, antiseptic și
dau rezultate în tratarea unor afecțiuni o culare precum blefaritele sau co njunctivitele. Plantele
întrebuințate trebuie să fie perfect curate iar vesela în care se realizaeză diferitele pre parate
trebuie sterilizată în prealabil. Cu succes sunt folosite Flores Calendulae (florile de gălbenele),
Flores Tiliae (flori de tei), Folium Plantaginis (frunze de pătlagină) și Herba Meliloti (sulfină).
În cazul pecinginei, dermatoză infecțioasă, fitoterapia adjuvantă pe lângă acțiunea antiseptică la
locul de aplicare, are ca scop și reducerea mâncărimilor care însoțesc această afecțiune a pielii.
Radix Inulae (rădăcina de iarbă mare), Gemmae Populi (mugu rii de plop negru), Flores Verbasci
(flori de lumânărică), precum și Folium Betulae (frunze de mesteacăn) sunt administrate extern
în tratamentul fitoterapeutic sub formă de comprese sau loțiuni.
Pentru reducerea pistruilor (acumulări de melanină) care su nt mai pronunțați în
anotimpul cald se folosesc loțiuni sau fricții timp de cel puțin 2 săptămâni cu Bulbus Alli cepae
(bulbi de ceapă), cu Herba Taraxaci (păpădie) sau Folium Petroselini (frunze de pătrunjel).
De asemenea plantele medicinale și aromat ice au proprietatea de a întării radăcina firului
de păr contribuind astfel la regenerarea acestuia. Un inconvenient al acestor tratamente îl
reprezintă faptul că acestea trebuie administrate o perioadă lungă de timp și de asemenea se
recomandă a se evita șampoanele pe bază de detergenți în timpul administrării. Folium et Radix
Urticae (frunze și rădăcini de urzică), Flores Chamomillae (florile de mușețel), Folium Juglandis
(frunze de nuc), Fructus Citrus limon (lămâia) pe lângă tonifierea f irului de păr oferă strălucire ș i
reflexe diferite acestuia.
Circulația sanguină defectuoasă de la nivelul mâinilor poate fi îmbunătățită prin
realizare a de băi alternative calde și reci, repetate de mai multe ori cu Semen Sinapis N igrae
(semințe de muștar negru) sau Fructus Lycopersici (fructe de tomate). Pentru uz intern se
recomandă coada calului – Herba Equiseti sub formă de pulbere în cure de 20 de zile pe lună.
Calmarea eritemului fesier la sugari poate fi tratat cu băi de plante care au proprietăți

153
cicatrizante, antiinflamatoare, astringente și antiseptice precum mușețelul, și răchitanul. Celulita
care afectea ză îndeosebi femeile poate fi combătută prin folosirea plantelor medicinale sub formă
de comprese, fricț iuni sau aplicații , în cure de lungă durată. Pentru uzul extern cea mai
recomandată este Herba Hederae helicis (iedera) care diminuează nodozitățile spe cifice ,
calmează durerile și are o acțiune de destindere a tegumentului. Fricțiunile cu ulei de Flores
Ligustris (flori de lemn câinesc) precum și cataplasmele cu Flores Ulmariae (flori de crețușcă)
redau suplețea regiunilor afectate.
În medicina populară pentru tratarea negilor se realizau aplicațiile repetate cu unele
substanțe proteolitice din sucul (latexul) unor buruieni de leac precum rostopasca , nucul, laptele
cucului et c. Durerile și mâncărimile specifice înțepăturilor de insecte pot fi reduse prin
întrebuințarea de infuzii, uleiuri volatile sau frunze proaspete ale unor plante medicinale.
Acestea au efecte de calmare, antiseptice sau decongestive. Pentru uz extern pla nta proaspătă de
busuioc zdrobită sau fricțiunile cu un amestec de alcool și ulei de levănțică sau cu ulei de mentă
au un efect benefic. Pentru tratamentul local se mai recomandă și tamponările repetate cu infuzie
concentrată de cimbru de cultura sau sau a plicațiile cu frunze zdrobite de salvie.
Aromaterapia care este la fel de veche ca și fitoterapia și s-a dezvoltat foarte mult în țara
noastră în ultimii ani. Această ramură include totalitatea procedeelor terapeutice bazate pe
întrebuințarea produselor aromatice de origine vegetală respectiv a uleiurilor volatile. Deși
noțiunea de plantă aromatică este extrem de veche, termenul de aromaterapie a devenit consacrat
abia în anul 1928 .
Uleiurile volatile obținute din plantele aromatice sunt întrebuințate pe scară industrială nu
doar în scopuri farmaceutice, ci și în alte domenii precum industria alimentară sau industria
săpunurilor și a detergenților.
Efectul terapeutic a uleiurilor volatile este dublu :
– utilizarea uleiurilor volatile pentru combaterea germenilor patogeni, va duce la scăderea
consumului exagerat de antibiotice
– tulpinile de bacterii rezistente la antibioticile existente pe piața farmaceutică vor putea fi
anihilate datorită acțiuni antimicrobiene a uleiurilor volatile.
Plantele aromatice, respectiv uleiurile volatile obținute din acestea au numeroase acțiuni.
Dintre acestea menționăm acțiunea antibiotică, carminativă, hepato -biliară sau diuretică.
Proprietatea uleiurilor volatile de a conserva produsele biologice, de a impiedica dezvoltarea
ciupercilor și bacteriilor este binecunoscută. În Egiptul Antic obținerea mumiilor a fost posibilă

154
datorită întrebuințării unor astfel de u leiuri volatile, iar mai tărziu , în Evul Mediu pentru
stăvilirea unor epidemii s -au făcut fumig ații prin arderea plantelor aromatice.
Proprietățile antimicotice, antihelmintice și antibiotice au fost dovedite experimental.
Este cunoscut în zilele noastre că unele substanțe din compoziția uleiurilor volatile precum
timolul sau carvacrolul stopează d ezvoltarea bacteriilor chiar și în cazul unor diluții de 1 :30000.
O acțiune antibacteriană pronunț ată a fost evidențiată la Aetheroleum Thymi și Aetheroleum
Eucalypti, aceasta din urmă fiind obținută din frunzele de eucalipt.
Tratamentul multor afecțiuni ale tractului respirator se face prin utilizarea unor
medicamente cu conținut ridicat de ulei volatil dar si de substanțe mu cilaginoase. Laringitele,
bronșitele, faringitele pot fi tratate atât prin administrarea orala de medicamente cu ulei volatil,
fie sub formă de aerosoli sau inhalații cu acestea. Un efect benefic în tratarea acestor afecțiuni îl
au uleiurile volatile de j neapăn, cimbru de grădină sau anason.
De asemenea plantele aromatice au și o acțiune carminativă, ce se manifestă la nivelul
tubului digestiv. Pe lângă acțiunea an tispasmodică acestea determină ș i o restabilire a tonicității
musculaturii netede din pere tele intestinal și stomacal. Ca și remedii carminative sunt
întrebuințate florile de mușețel, fructele de anason și chimi on.
Acțiunea hepato -biliară a produselor aromatice se bazează pe două proprietăți: cea
calagogă, care constă în înlesnirea eliminării bilei din colecist și coleretică, în stimularea
parenchimului hepatic înlesnind formarea bilei care devine mai fluidă atunci câ nd su nt utilizate
uleiurile volatile. Aceste proprietăți sunt întrunite de e xtractul de mentă și ulei volatil de mentă,
precum și de extractul de frunze de anghinare. Uleiurile volatile de ienupăr, fenicul și anason au
o binecunoscută acțiune diuretică, favorizând creșterea volumului de urină eliminată .
Fitobalneologia reprezintă un alt domeniu de folosire a plantelor medicinale și celor
aromatice, este tratamentul extern sub formă de băi medicinale al unor afecțiuni. Fitob alneologia
se bazează pe acțiun ea directă la nivelul tegumentelor, a diverselor sub stanțe active conținute de
buruienile de leac. Acestea au acțiune cicatrizantă, antiseptică, antiinflamatoare precum și de
activare a circulației periferice. Efecte benefice a băilor cu plante medicinale se obțin în boala
reumatismală, în afecțiuni gineco logice, în tulburări de menopauză, în stările de surmenaj
precum și în distonii neuro -vegetative. Pentru boala reumatismală se recomandă băile cu
decoctul de Cortex Salicis ( coaja de salcie) sau d in Turionis Pini (muguri de pin). Pentru
tratamentul arsuril or se recomandă de asemenea băile locale cu infuzie de muguri de plop iar
pentru degerături băile locale cu decoct de coajă de stejar sau flori de gălbenele.

155
În lupta cu poluarea medicamentoasă, devenită un flagel amenințător se cere reevaluarea
mijloacelor terapeutice tradiționale și revenirea la remediile naturale ale fitoterapiei. Astfel în
societatea contemporană există numeroși specialiști care încearcă o "redescoperire " a plantelor
medicinale și limitarea tendinței de medicație exclusiv alopată, promovată de industria
farmaceutică. Se apreciază că extinderea culturilor de plante medicinale pe teritoriul românesc va
putea asigura tot necesarul de materii pr ime și produse finite pentru industria farmaceutică,
farmacii, spitale și consumul casnic. Este anormal ca, având un asemenea tezaur de excepțională
valoare, țara noastră să importe, de la firme străine, produse naturiste la prețuri exagerat de mari.
Fără un efort prea mare , se dorește ca în viitorul apropiat, dealurile rămase golașe și erodate,
colinele necultivate și luncile cu soluri bogate și umede să devină, treptat, izvoare de sănătate
pentru populația țării.

BIBLIOGRAFIE
1.Alexan M., Bojor C., Crăciun F., 1991. Flora medicinală a României , Editura Ceres,
București.
2.Alexandriu-Peiulescu Maria, Horia Popescu, 1978. Plante medicinale în terapia
modernă, Editura Ceres, Bucure ti. ș
3.Andronache tefan, Gavrilescu Gheorghe, Groza Lauren iu, Negru Gina, Mircea Nicu, Ș ț ț
Paraschiv Elena, au Stela, Vlăsceanu Doina, 1999. Ț Monografia ora ului Tecuci, ș
Editura pentru Literatură i artă Geneze, Gala i. ș ț
4.Arini Ioana, 2012. șElemente de Didactica Biologiei , Editura Nomina, Pite ti. ș
5.Avramiuc Marcel, 2011. Plante utilizate în medicina tradi ională românească ț , Editura
Universită ii „ tefan cel Mare”, Suceava . ț Ș
6.Bojor Ovidiu, Alexan Mircea, 1981. Plantele medicinale- Izvor de sănătate , Editura
Ceres, Bucure ti. ș
7.Bojor Ovidiu, Alexan Mircea, 1984. Plantele medicinale i aromatice de la A la Z ș ,
Editura RECOOP, București.
8.Cerghit Ioan, 2006. Metode de învă ământ ț, Editura Polirom, Bucure ti. ș
9.Ciobanu Mariana, 2008. Didactica tiin elor biologice ș ț , Editura Didactică i pedagogică, ș
R.A.
10.Constantinescu D. Gr., Maria Elena Hațieganu, 1979. Plante medicinale (Proprietățile
lor terapeutice și modul de folosire ), Editura Medicală, București.
11.Costică Naela, 2008. Metodica predării biologiei , Editura Graphys, Ia i. ș
12.Hoffman David, 2016. Ghidul complet al plantelor medicinale și al bolilor pe care le
vindecă, Lifestyle Publishing, București.
13.Lazăr Viorel, Căprărin Daniela, 2008. Sănătatea Carpa ilor (Farmacia din cămară), ț Ed.
F&D Stil Commerce.
14.Gavrilescu Gheorghe, 2013. Municipiul Tecuci , plante medicinale spontane și cultivate ,
Editura GraphoPress, Tecuci.
15.Ion Iordache, Leu Ulpia Maria, Ion Constantin, 2004. Metodica predării – învă ării ț
biologiei, Editura Solaris, Ia i. ș
16.Laza Aristide, Gabriel Rácz, 1975. Plante medicinale i aromatice, șEditura Ceres,
Bucure ti. ș
17.Manea-Cernei Eugenia, Nina Ciocârlan, 2013. Miracolul terapeutic al plantelor
condimentare, Academia de Știin e a Moldovei, Chișinău. ț
18.Marinescu Mariana, 2010. Didactica biologiei teorie i aplica ii ș ț, Editura Paralela 45.

19.Mohan Gheorghe, 2006. Atlasul plantelor medicinale din România , Editura Corint,
Bucure ti. ș
20.Nădă an Valentin, 2003. ș Incursiune în fitoterapie , Editura Via ă i sănătate, Bucure ti. ț ș ș
21.Neamțu Gavril, Câmpeanu Ghe., Socaciu Carmen, 1981. Biochimie vegetală (partea
structurală), Ed. Didactică și Pedagogică, București.
22.Păun Emil, Aurel Mihalea, Anela Dumitrescu, Alina Verzea, Oltea Cojocariu, 1988.
Tratat de plante medicinale și aromatice cultivate vol. II , Editura Republicii Socialiste
România, București.
23.Pop Maria, Elisabeta Olos, 2004. Remedii din farmacia naturii , Ediția a II- a, revizuită
și adăugită, Editura Fiat Lux, București.
24.Popovici Adriana, Elena Gafițeanu, 1987. Preparate farmaceutice , Editura Medicală,
București.
25.Radu Avram, Andronescu Ecaterina, 1981. Botanică farmaceutică , Editura Didactică si
Pedagogică, Bucure ti. ș
26.Răducanu Dumitru, Ecaterina Dumitru, 1992. Terapia naturistă, Editura Naturistă,
Bucure ti. ș
27.Siminciuc Iulia, Roxana Ioana Zaharia, Raluca Elena Zaharia, 2001. Fitoterapia pentru
toți, Editura Bunavestire , Bacău.
28.Stănescu Ursula, Monica Hăncianu, Oana Cioancă, Ana Clara Aprotosoaie, Anca
Miron, 2018. Plante medicinale de la A la Z , Edi ia a III a ț, Editura Polirom. Ia i ș
29.Tudor Virginia, Csengeri Ecaterina, 1982. Metodica predării biologiei la clasele V-
VIII, Editura Didactcă i Pedagogică, Bucure ti. ș ș
30.Vasilica-Mozaceni Adrian, 2003. Ghidul plantelor medicinale , Editura Polirom,
Bucure ti. ș
31.Vodă Claudiu, 2006. Plantele medicinale i aromatice ș, Editura Iulian, Bucure ti. ș
32.Zanoschi Valeriu, Turenschi E., Toma M., 1981. Plante toxice din România , Ed. Ceres,
București.
https:/pe-harta.ro
http://google.ro
http://ro.wikipedia.org
http://www. primariatecuci.ro

DECLARATIE DE AUTENTICITATE
Subsemnata HURJUI I. ALINA MAGDALENA, căsătorită COCO , cadru didactic Ș
la coala Gimnazială Ș „t.O.IosifȘ“ i la coala Gimnazială ș Ș „Nicolae Bălcescu“, din localitatea
Tecuci, jude ul Gala i, înscrisă la examenul de acordare a gradului didactic I, seria 2018 / ț ț
2020, cunoscând dispozi iile articolului 326 din Noul Cod penal cu privire la falsul în ț
declara ii, declar pe propria răspundere următoarele: ț
a) lucrarea a fost elaborată personal i îmi apar ine în întregime; ș ț
b) nu am folosit alte surse decât cele men ionate în bibliografie; ț
c) nu am preluat texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără
a fi citate i fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte ș
lucrări ale subsemnatei HURJUI I. ALINA MAGDALENA;
d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Dau prezenta declara ie fiindu-mi necesară la predarea lucrării metodico- tiin ifice în ț ș ț
vederea avizării de către conducătorul tiin ific, doamna ș ț CONF.UNIV. DR.
LĂCRĂMIOARA – CARMEN IVĂNESCU
Declarant, HURJUI I. ALINA MAGDALENA
Semnătura,
Data: