La Vulcan s-au creeat de asemenea până în epoca modernă legături între spațiul intracarpatic și regiunea de nord a Olteniei [301496]

Capitol I

DATE GENERALE

SCURT ISTORIC

Orașul Vulcan de astăzi a apărut și s-a dezvoltat datorita nevoilor si dorințelor oamenilor de a [anonimizat], dar si resursele necerare pentru a putea trăi.

Municipiul Vulcan se află în centrul depresiunii intramontane a [anonimizat], [anonimizat], pășuni, fânețe ceea ce face ca orașul sa fie prielnic dezvoltării.

Anumite atestări documentare si mărturii demonstrează faptul ca in Valea Jiului au existat comunităti de oameni încă din antichitatea dacică și romană. Drept dovadă în pasul Vâlcan a fost descoperit un bust din bronz aurit ce-l [anonimizat], fie pe Alexandru Macedon. Prezența grecilor în această zonă a fost cu scopul căutării aurului care s-a [anonimizat], din nisipul aluvionar al Jiului de Vest ce a durat până in epoca modernă. [anonimizat].

La Vulcan s-au creeat de asemenea până în epoca modernă legături între spațiul intracarpatic și regiunea de nord a [anonimizat] (101-102), [anonimizat] 105-106, trupele romane au parcurs această zonă a [anonimizat] a fost construit un turn de pază cu scopul de a controla tot ce se intampla în această zonă.

O altă dovadă a [anonimizat] 1462 al regelui Matei Corvin din care rezultă că nobilul hațegan Nicolae Kendeffy a murit intr-o luptă dusă cu turcii (1442) în „Alpibus Vulcan” [anonimizat].

Mai târziu toată acestă concentrare în Vulcan s-a datorat prezenței cărbunelui numit și „Piatra care arde” ce i-a determinat pe oameni să-l [anonimizat]-lea, [anonimizat], fapt demonstrat și în prezent. Datorită explozie mineritului populația orașului Vulcan crește în perioada de maximă expansiune. Odată cu deschiderea minelor Vulcan în anul 1900, de către Societatea „Salgótarján”, a luat naștere prima etapa din istoria acestei asezări.

Complicațiile determinate de criza economică din anii 1929-1933 au dus la decizia Societății “Petroșani” de a închide minele de la Vulcan în anul 1931. Această decizie a avut drept repercursiuni un dezastru social și economic ce a dus la depopularea zonei.

[anonimizat] 1936 a societăților “Acticarbon” și ”Antigaz” și a fabricii de măști de gaze și cărbune active.

[anonimizat] a [anonimizat] 1951. [anonimizat] (primul grup de 50 Mw pornește la 15 aprilie 1956), Mina Paroșeni în anul 1963, Uzina de Preparare Coroești în anul 1963, [anonimizat] ( aceasta își va schimba numele după anul 1979 în S.C. Stil S.A).

Această exlozie econimică a determinat atât creșterea populației , cât și apariția unei noi perspective social-economică și socială în zonă. Propulsat de numărul mare de angajați ai noilor fabrici, orașul Vulcan se va transforma în anii ce au urmat într-un oraș modern de tip socialist, în care locul vechilor colonii muncitorești construite la începutul secolului al XX-lea: „Colonia de Jos”, Colonia „Eternit”, Colonia „Rotter”, Colonia „Kakasția unei noi perspectivevár”, va fi luat de cartiere de blocuri dotate cu un confort urban sporit.

Orașul Vulcan a fost încă de la începuturile sale lagat de activitatea mineritului, ceea ce se va reflecta și în evoluția sa viitoare, aceasta fiind strâns legată de perspectivele pe care mineritul le va avea în cadrul economiei românești. Aceste aspect au fost de asemenea expuse în cadrul lucrării intitulate “Vulcan –Schițe monografice”, realizată la inițiativa consililui local Vulcan.

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Ca și poziționare, orașul Vulcan este situat în partea de sud a județului Hunedoara pe malul Jiului și la poalele munților Vâlcan, între coordonatele geografice limitate de valorile 45016’ – 45023’ latitudine nordică și 20018’ – 20023’ longitudine estică. Este încadrat în depresiunea tectonico-erozivă „Valea Jiului” sau „Petroșani”, în partea centrală a prelungirii vestice.

VULCAN

FIGURA 2 ( STATEGIA LOCALA VULCAN 2014-2020)

Municipiul Vulcan este stăbătut de drumul național DN 66 A, care face legătura între Petroșani și Valea de Pești.

Localitatea este așezată la vest de municipiul Petroșani, la circa 11 Km și la est de orașul Lupeni, la circa 6 km.

FIGURA 3 ( STATEGIA LOCALA VULCAN 2014-2020)

Punctele de legătură rutiere si feroviare sunt:

– DN 66A Câmpul lui Neag – Uricani – Vulcan – Târgu Jiu;

– DJ 664 (Vulcan – Pasul Vulcan – Târgu. Jiu);

– DJ 666 (Vulcan – Dealul Babii – Merișor);

Orașele învecinate sunt: Lupeni – 6 Km, Petroșani – 12,5 Km, Uricani –10 Km, Petrila-20 Km. Vulcanul se află în partea sudică a județului Hunedoara, la circa 120 de km de municipiul Deva, reședința și centrul administrativ al județului, având o suprafață totală (intravilan si extravilan) de 8.731 hectare cu doua localități în componență: Dealul Babii și Paroșeni.

Ca și altitudine, municipiul Vulcan variază între 570 – 600 metri în zona cuprinsă în albia Jiului, datorită văilor, ceea ce duce la dezvoltarea potențialului urban.

Orașul este dominat de culmile muntoase Oboroca, prelungire a munților Retezat în partea nordică și Masivul Vâlcan spre sud, cu o deschidere largă spre est și tot mai îngustă spre vest (spre masivul Retezat). Este legat de regiunile din jur prin pasuri și trecători, ca de exemplu Pasul Vâlcan (1621 m) , Pasul Lainici (450 m) ce face legătura cu depresiunea subcarpatică Târgu Jiu, iar prin Pasul Merișor (756 m) și Pasul Dealu Babii (934 m) cu depresiunea Hațeg.

Deoarece ne bazăm pe principiul geografic al integrării, nu putem să facem o deosebire absolută între orașul Vulcan și zona geografică mai extinsă din care face parte. Această separare se poate face doar referindu-ne la contextul geografic în care a apărut și s-a dezvoltat orașul.

Un alt motiv pentru care este foarte important să luăm în calcul factorii ce determină trăsăturile acestui oraș este și faptul că zona Valea Jiului, din care face parte, este deosebit de interesantă și reprezintă o acumulare de valori actuale și ale trecutului, o zonă în care profilul industrial se îmbină cu tradițiile meșteșugărești străvechi.

Geologia și relieful

Delimitarea depresiunii din zona orașului Vulcan este lesne definite datorită unor relații de natură tectonică și petrografică. Pentru a sintetiza, putem spune că limitele dintre depresiune și zona montană coincid cu limita dintre cristalin și sedimentar. În concluzie aceste limite sunt cuprinse în depresiunea și dealurile de la poalele cristalinului, evidențiate printr-o suprafață de eroziune.

În partea de nord se regăsește contactul dintre abruptul cristalin al masivului Oboroca cu stratul de sedimente specific depresiunii. Din punct de vedere morfologic limita cristalinului se regăsește la o înălțime de 250-300 de metri. Spațiul cristalin se întâlnește la o altitudine cuprinsă între 1100-1500 de metri, cele mai mici altitudini fiind în locurile unde se găsește calcar porthlandian, iar în zona sedimentară altitudinea este cuprinsă intre 650-900 de metri. Această diferență de altitudine ale stratelor (cristaline și sedimentare) în partea de nord a Jiului este cauzată de existența unei zone tectonice care se desparte la interferența dintre cristalin și sedimentar, dar și datorită construcției petrografice. Rolul acestui abrupt este și acela de a contura hotarul pădurilor, așezărilor și a climatului depresiunii.

Extremitatea sudică este reprezentată de contactul cristalinului cu sedimentarul, iar în ambele zone relieful este mai puțin accentuat fără mari diferențe de altitudine între ele.

Relieful orașului se integrează perfect cu bazinul Văii Jiului situat într-o veche depresiune sinclinală a Pânzei Getice din cuprinsul Carpaților Meridionali, dominat in partea de sud de vârful Straja (1868 de metri) și Pasul Vâlcan (18620 de metri). Depresiunea Petroșani, care adăpostește si municipiul Vulcan este înconjurat de masivele montane precum: Retezat, Vâlcan, Șureanu și Parâng.

Depresiunea are o formă alungită pe direcția est-vest fiind străbătută de Jiu. Față de colectorul hidrografic principal, depresiunea este dezvoltată bilateral, intr-un mod asimetric în care partea nordică este mai dezvoltată.

În ceea ce privește modul de apariție al bazinului ținând cont de alcătuirea stratigrafică se afirmă faptul că primile începuturi ( schițarea ca depresiune) apar din cretacicul superior- faza austrică, urmată apoi de o întrerupere dintre orizont bazal și turonian-senonian (faza laramică), continuând până la întreaga sa colmatare.

Din punct de vedere petrografic și statigrafic se pot identifica următoarele zone:

zona cristalino-mezozoică autohtonă;

zona cristalină getică;

zona sedimentară.

Zona cristalino-mezozoică autohtonă, dar și cea cristalină getică alcătuiește bordure și soclul ferm de fundament al teritoriului, iar zona sedimentară constituie încărcătura sa.

Șisturile cristaline sunt numeroase și fac parte din domeniul Danubian, dar și din cel Gentic.

Cristalinul Danubian este ilustrat prin șisturi cloritoase, șisturi sericitoase, șisturi ardeziene, iar cel Getic este alcătuit din roci cu un grad de metamorfism ridicat precum: micașisturi, gnaisuri, amfibolite, cuarțite; acestea personificând arealul Vulcanului.

Deasupra șisturilor cristaline se află bucați de calcare dure care aparțin Jurasicului Superior și Cretacicului Inferior.

Orizontul marno-argilos este realizat dintr-o oscilare de argile vineții sau negricioase, conglomerate foarte mari, gresii, marne bituminoase și cărbuni. Au fost depistate 21 de state de cărbune care au fost exploatabile sau nu. Cuaternarul este marcat de materialele grosiere, iar la suprafață fiind depuse aluviuni fine argiloase.

Gradul de tectonizare este mai accentuat în partea de vest a pârâului Crividia datorită constrângerii zonei cristaline din partea de nord. Datorită structurii geologice apar diferențieri a tuturor factorilor fizico- geografici; astfel că fiecare treapă de relief se caracterizează diferit in ceea ce priveste temperature, precipitațiile, învelișul vegetal sau solul.

În ceea ce privește relieful orașului Vulcan, distingem următoarele unitați:

Cadrul muntos, reprezentat de diverse înșiruiri de suprafețe sau trepte, care coboară din crestele și culmile alpine până la bordura sudică, accentuate de treapta de eroziune Gomovița.

În partea nordică se află Culmea Oboroca (prelungirea masivului Retezat) cu o înalțime ce variază între 950- 1000 de metri, altitudinea maxima fiind în Vârful Oboroca (1544 de metri). Relieful este unul mândru datorită rocilor cristaline durabile la efectele agenților externi în care energia de relief are valori de 125 – 320 metri, iar valoarea pantelor ajunge până la 150 – 300 .

În partea de sud, se înalță masivul Vâlcan cu altitudini cuprinse între 900 de metri și altitudinea maximă (1870 de metri) în vârful Straja. Valoarea pantelor este de 150 – 300 , dar se regăsesc și valori de 50 – 150 . De reamintit în cadrul acestui masiv sunt suprafețele de nivelare :Botăscu de vârstă eocenă, Râu-Șes de vârstă miocenă și Gomovița de vârstă pliocenă.

Dealurile piemontane și zona depresionară:

Dealurile piemontane fac legătura de la zonele montane la cele joase ale depresiunii formând fâșii cu o altitudinede 750-790 de metri.

Configurația reliefului din orașul Vulcan este sugerata de: dealurile piemontane, complexul de terase, lunca și albia minoră.

În zona Vulcan, formele de relief sunt reprezentate prin:

– dealuri premontane;

– complexul de terase;

– lunca și albia minoră.

Formele de relief se impart în două categorii:

Cel al teraselor, luncilor și al conurilor de dejecție

Dealurile perpendicular pe Jiu, atât în partea de nord, cât și de sud dominate de masivele cristaline.

Primul plan și anume cel al teraselor, luncilor și al conurilor de dejecție este ilustrat pe partea dreaptă a Jiului, iar cel de-al doilea plan este dezvoltat pe partea stângă deținând un perimetru mai mare.

Dealurile piemontane sunt de cele mai multe ori înclinate spre porțiunea depresionară și străbătute de afluenții Jiului. Dezvoltarea cea mi amplă în regiunea deluroasă se regăsește pe versantul mordic unde atinge 45 de kilometric, devenind din ce în ce mai îngust în partea de est,chiar până la 750 de metri. Aici caloarea pantelor este 50 – 150

Suprafața dealurilor piemontane de suprapune cu suprafața de nivelare Gorovița.

În zona orașului Vulcan, Jiul are configurația unei văi dezvoltate, cu un caracter nesimetric și anume că terasele si terasa de luncă sunt mai bine conturate în secțiunea dreată.

Acest rezultat este cauzat de antrenarea progresivă a albiei Jiului spre axul sinclinalului, urmând ca pe anumite sectoare să se formeze un abrupt pe versantul Nordic al Jiului. Un exemplu în acest caz este abruptul din aval de Preparația Coroești.

În partea orașului Vulcan terasele formate de Jiu au o următoarea desfășurare:

Terasa a cincea (120-130 de metri) este mai evoluată în partea de est a orașului și conturează poduri înalte înclinate spre Jiu. Podul se deosebește de zona piemontană print-o ruptură de pantă, fruntea terasei fiind supusă proceselor de pantă cu o înclinare de 100 – 150 . Acesta nu este favorabil pentru realizarea unor așezări sau construcții.

Terasa a patra (80-110 metri) se menține mai bine în partea estică și central sudică, folosită pentru construcții.

Terasa a treia (35-50 de metri) este ilustrată printr-un pod larg de 250-300 de metri. Pe această terasă este poziționată și partea sudică a orașului Vulcan, fiind puternic afectată de alunecari de teren și cu un grad al fragmentării ridicat.Spre exemplu alunecările din Dealu Arsuri, unde în spatele unui aval de alunecare s-a format lacul „Tăul fără fund”.

Terasa a doua (10-15 metri) are o evoluție generoasă între Valea Ungurului și Valea Baleii, puternic divizată de pârâiele Jiului de pe partea dreaptă. Această terasă spre deosebire de celelalte a fost deținută de construcții edilitare, blocuri și case. De asemenea în această zonă se gasește și centrul rezidențial și cea mai numeroasă densitate a construcțiilor.

Terasa întâi (2-5 metri) are o evoluție mai mare în partea stângă a Jiului în amonte de confluent Vaii Morișoara cu Jiul de Vest. Ea este deținută de zona industrial și coloniile muncitorești.

În zona de luncă este așezată Colonia de Jos și zona industrial a municipiului Vulcan.

Conurile de dejecție reprezintă forme de acumulare ale râurilor ce vin din zona montană. Spre exemplu sunt la gura de vărsare ale Văii Sohodolului, Valea Baleia, Valea Căprișoara, Valea Morișoara, Valea Mohora, Valea Lupșească, Valea Ungurului, afluenți pe partea dreaptă a Jiului, dar se găsesc si la gura de vărsare a afluenților de pe partea stângă a Jiului precum: Valea Lupului, Valea Crividia, Valea Plesnitoarea.

Cea mai mae parte a orașului Vulcan este realizată pe conurile de dejecție a văilor Morișoara și Ungurului.

Parte de construcții edilitare se gasește mai mult pe Valea Crividia, iar construcțiile cu caracter rural sunt amplasate pe Valea Plesnitoarei.

O nuanță a reliefului este dată de alunecările de teren ce mai sunt reduse cu ajutorul vegetației și sunt mai bine reprezentate în bazinul Văilor Crividia și Plesnitoarea. Ca o tentă particulară este datorită prezenței reliefului antropic datorită haldelor vechi și puțurile de mină ce dau senzația unor coline ce aduc modificări ale reliefului.

Poziționarea acestora pe pante este dăunătoare datorită alunecărilor si scurgerilor de material pe care le poate dezlănțui. Alt efect negative sunt cauzate de surpările din zona galeriilor.