LA TRATAMENTUL PRIZONIERILOR DE RĂZBOI DIN 12 AUGUST 1949 Subsemnații, plenipotențiali ai guvernelor reprezentate la conferința diplomatică care s -a… [610600]

CONVENȚIA DE LA GENEVA
PRIVITOARE
LA TRATAMENTUL PRIZONIERILOR DE RĂZBOI
DIN 12 AUGUST 1949

Subsemnații, plenipotențiali ai guvernelor reprezentate la conferința diplomatică care s -a ținut la
Geneva de la 21 aprilie la 12 august 1949, în vederea rev izuirii Convenției încheiat la Geneva la 27
iulie 1929 privitoare la tratamentul prizonierilor de război, au convenit asupra celor ce urmează:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Înaltele Părți Contractante se angajează să respecte și să facă să fie
respectată prezenta convenție în toate împrejurările. Respectarea
Convenției

Articolul 2

În afara dispozițiilor care trebuie să intre în vigoare încă din timp de
pace, prezenta convenție se va aplica în caz de război declarat sau d e
orice alt conflict armat, ivit între două sau mai multe dintre Înaltele
Părți Contractante, chiar dacă starea de război nu e recunoscută de una
din ele. Aplicarea
Convenției
Convenția se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupație
totală sau pa rțială a teritoriului unei Înalte Părți Contractante, chiar
dacă această ocupație nu întâmpină nici o rezistență militară.
Dacă una dintre Puterile în conflict nu e parte la prezenta convenție,
Puterile care sunt părți la aceasta vor rămâne totuși legate p rin ea în
raporturile lor reciproce. În afară de aceasta, ele vor fi legate prin
convenție față de sus -zisa Putere, dacă aceasta o acceptă și îi aplică
dispozițiile.

Articolul 3

În caz de conflict armat neprezentând un caracter internați onal și ivit pe
teritoriul uneia dintre Înaltele Părți Contractante, fiecare dintre Părțile
în conflict va trebui să aplice cel puțin următoarele dispoziții:
1. Persoanele care nu participă direct la ostilități, inclusiv membrii
forțelor armate care au depus armele și persoanele care au fost
scoase din luptă prin boală, rănire, detențiune sau pentru orice altă
cauză vor fi, în toate împrejurările, tratate cu omenie, fără nici o
deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, culoare, religie
sau credință , sex, naștere sau avere sau orice alt criteriu analog.
În acest scop, sunt și rămân prohibite, oricând și oriunde, cu privire la
persoanele menționate mai sus:
a) atingerile aduse vieții și integrității corporale, mai ales omorul sub
toate formele, mutilăril e, cruzimile, torturile și chinurile;
b) luările de ostatici;
c) atingerile aduse demnității persoanelor, în special tratamente
umilitoare și înjositoare;
d) condamnările pronunțate și execuțiile efectuate fără o judecată
prealabilă, dată de un tribunal constituit în mod regulat, însoțită de
garanții judiciare recunoscute ca indispensabile de către popoarele
civilizate.
2. Răniții și bolnavii vor fi ridicați și îngrijiți.
Un organism umanitar imparțial, așa cum este Comitetul Internațional
de Cruce Roșie, va putea să o fere serviciile sale Părților în conflict.
Părțile în conflict se vor strădui , pe de altă parte, de a dispune intrarea
în vigoare, prin acorduri speciale, a tuturor sau a unei părți din celelalte
dispoziții ale prezentei convenții.
Aplicarea dispozițiilor care preced nu va avea efect asupra statutului
juridic al Părților în conflict.

Articol ul 4

A. Sunt prizonieri de război, în sensul prezentei convenții, persoanele
care, aparținând uneia din următoarele categorii, au căzut sub
puterea inamicului:
1. Membrii f orțelor armate ale unei Părți în conflict, precum și
membrii milițiilor și corpurilor de voluntari făcând parte din aceste
forțe armate.
2. Membrii altor miliții și membrii altor copuri de voluntari, inclusiv
acei din mișcările de rezistență organizate, aparț inând unei Părți în
conflict și acționând în afara sau în interiorul propriului lor
teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat, cu condiția ca aceste
miliții sau corpuri de volluntari, inclusiv aceste mișcări de
rezistență organizate, să îndeplineas că următoarele condiții:

Conflicte care
nu au caracter
internațional

Prizonieri de
război

a) să aibă în fruntea lor o persoană care răspunde pentru subordonații
săi;
b) să aibă un semn distinctiv fix și care se poate r ecunoaște de la
distanță;
c) să poarte armele în mod deschis;
d) să se conformeze, în operațiunile lor, legilor și obiceiurilor
războiului.
3. membrii forțelor armate regulate, care se pretind ale unui guvern
sau ale unei autorități nerecunoscute de Puterea deținăt oare.
4. Persoanele care urmează forțele armate, fără a face parte direct din
ele, cum sunt membrii civili ai echipajelor avioanelor militare,
corespondenții de război, furnizorii, membrii unităților de lucru sau
ai serviciilor însărcinate cu bunăstarea forțe lor armate, cu condiția
ca ele să fi primit autorizația forțelor armate pe care le întovărășesc,
acestea trebuind să le elibereze în acest scop un bilet de identitate
asemănător modelului anexat.
5. Membrii echipajelor, inclusiv comandanții, piloții și elevii marinei
comerciale și echipajele aviației civile ale părților în conflict, care
nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea altor
dispoziții de drept internațional.
6. Populația unui teritoriu neocupat care, la apropierea inamicului, ia
armele î n mod spontan pentru a combate trupele de invazie, fără să
fi avut timpul de a constitui în forțe armate regulate, dacă ea poartă
armele în mod deschis și dacă respectă legile și obiceiurile
războiului.
B. Vor beneficia, de asemenea, de tratamentul rezervat prizonierilor de
război prin prezenta convenție:
1. Persoanele aparținând sau care au aparținut forțelor armate ale țării
ocupate dacă, din cauza acestei apartenențe, Puterea ocupantă
socotește necesar să procedeze la internarea lor – chiar dacă inițial
le eliberase în timp ce ostilitățile se desfășurau în afara teritorului
pe care ea îl ocupă – mai ales după o încercare neizbutită a acestor
persoane de a se alătura forțelor armate de care aparțin și care sunt
angajate în luptă sau când nu ascultă de somația c e le-a fost făcută,
în scopul internării.
2. Persoanele aparținând uneia dintre categoriile enumerate în
prezentul articol, pe care Puterile neutre sau nebeligerante le -au
primit pe teritoriul lor și pe care trebuie să le interneze în baza
dreptului internați onal, fără aaduce prejudiciu oricărui tratament
mai favorabil pe care aceste Puteri ar socoti că trebuie să -l acorde și
cu excepția dispozițiilor articolelor 8, 10, 15, 30 alineatul 5, 58
până la 67 inclusiv, 92, 126 și, în cazul când există relații
diplom atice între Părțile în conflict și Puterea neutră sau
nebeligerantă interesată, dispoziții care privesc Putrea protectoare.

Dacă astfel de relații diplomatice există Părțile în conflict de care
depind aces te persoane vor fi autorizate să exercite față de ele funcțiile
acordate Puterilor protectoare prin prezenta convenție, fără prejudiciul
funcțiilor pe care aceste Părți le exercită în mod normal, în
conformitate cu obiceiurile și tratatele diplomatice și c onsulare.
C. prezentul articol menține statutul personalului medical și religios,
astfel cum este prevăzut în articolul 33 al prezentei convenții.

Articolul 5

Prezenta convenție se va aplica persoanelor indicate în artiolul 4 din
momentul în care vor c ădea sub puterea inamicului și până la eliberarea
și repatrierea lor definitivă.
Dacă există vreo îndoială în ce privește încadrarea în una din
categoriile enumerate în articolul 4 a persoanelor care au comis un act
de beligeranță și care au căzut în mâini le inamicului, numitele persoane
vor beneficia de protecția prezentei convenții, în așteptarea ca statutul
lor să fie determinat de un tribunal competent.

Articolul 6

În afară de acordurile prevăzute în mod expres de articolele 10, 23, 28,
33, 60, 65, 66, 67, 72, 73, 75, 109, 110, 118, 119, 122 și 132, Înaltele
Părți Contractante vor putea să încheie alte acorduri speciale asupra
oricărei chestiuni care le -ar părea oportun să fie reglementată în mod
special. Nici un acord special nu va putea aduce vreu n prejudiciu
situației prizonierilor, astfel cum este reglementată prin prezenta
convenție, nici să restrângă drepturile pe care aceasta le -o acordă.
Prizonierii de război vor beneficia de aceste acorduri atâta timp cât
convenția le este aplicabilă, în afa ră de stipulații contrare prevăzute în
mod expres în sus -arătatele acorduri sau în acorduri ulterioare sau, de
asemenea, în afară de măsuri mai favorabile luate în privința lor de una
sau alta din Puterile în conflict.

Articolul 7

Prizonierii de război nu vor putea, în nici un caz, să renunțe total sau
parțial la drepturile pe care le asigură prezenta convenție și, eventual,
acordurile special indicate în articolul precedent.

Începutul și
sfârșitul
aplicării

Acorduri
speciale

Nerenunțare
la drepturi

Articolul 8

Prezenta convenție va fi aplicată cu concursul și sub controlul Puterilor
protectoare însărcinate să ocrotească interesele Părților în conflict. În
acest scop, Puterile protectoare vor putea, în afară de p ersonalul lor
diplomatic sau consular, să desemneze delegați printre proprii lor
cetățeni sau printre cetățenii altor Puteri neutre. Acești delegați vor
trebui să fie supuși acordului Puterii pe lângă care își vor exercita
misiunea.
Părțile în conflict vo r ușura, în cea mai largă măsură posibilă, sarcina
reprezentanților sau delegaților Puterilor protectoare.
Reprezentanții sau delegații Puterilor protectoare nu vor putea, în nici
un caz, să depășească limitele misiunii lor, astfel cum reiese ea din
prezen ta convenție; ei vor trebui, mai ales, să țină seama de nevoile
imperioase de securitate ale statului pe lângă care își exercită funcțiile.

Articolul 9

Dispozițiile prezentei convenții nu împiedică activitățile umanitare pe
care Comitetul Internațional de Cruce Roșie, precum și orice alt
organism umanitar imparțial, le -ar întreprinde pentru protejarea
prizonierilor de război și pentru ajutoarele ce li se vor da cu acordul
Părților în conflict interesate.

Articolul 10

Înaltele Părți Contractante vor p utea oricând să se înțeleagă pentru a
încredința unui organism, prezentând toate garanțiile de imparțialitate
și de eficacitate, sarcinile trasate prin prezenta convenție Puterilor
protectoare.
Dacă prizonierii de război nu beneficiază sau nu mai beneficia ză, din
indiferent ce motiv, de activitatea unei Puteri protectoare sau a unui
organism, desemnat în conformitate cu primul alineat, Puterea
deținătoare va trebui să ceară fie unui stat neutru, fie unui asemenea
organism, să -și asume funcțiile date prin p rezenta convenție Puterilor
protectoare desemnate de Părțile în conflict.
Dacă o protecție nu poate fi astfel asigurată, Puterea deținătoare va
trebui să ceară unui organism umanitar, cum ar fi Comitetul
Internațional de Cruce Roșie, să -și asume sarcinile umanitare care revin
prin prezenta convenție Puterilor protectoare sau va trebui să accepte,
sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, ofertele de serviciu
provenind de la un asemenea organism.

Puteri
protectoare

Activități ale
Comitetului
Internațional
de Cruce
Roșie

Substitute ale
Puterilor
protectoare

Orice Putere neutră sau orice organism invitat de Puterea interesată sau
care se oferă în scopurile sus -menționate va trebui, în activitatea sa, să
fie conștien tă de responsabilitatea sa față de Partea în conflict de care
depind persoanele protejate prin prezenta convenție și va trebui să
prezinte garanții suficiente de capacitate pentru a asuma funcțiile în
chestiune și a le îndeplini cu imparțialitate.
De la di spozițiile precedente nu se va putea deroga printr -un acord
special între Puteri, dintre care una s -ar găsi, chiar temporar, față de
cealaltă Putere sau de aliații săi, îngrădită în libertatea ei de negociere,
ca urmare a evenimentelor militare, mai ales în cazul unei ocupații
totale sau a unei părți importante a teritoriului său.
De câte ori se face mențiune în prezenta convenție despre Puterea
protectoare, această mențiune indică, de asemenea, organismele care o
înlocuiesc, în sensul prezentului articol.

Articolul 11

În toate cazurile în care vor considera că e necesar în interesul
persoanelor protejate, mai ales în caz de dezacord între Părțile în
conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea dispozițiilor prezentei
convenții, Puterile protectoa re își vor oferi bunele lor oficii în scopul
reglementării diferendului.
În acest scop, fiecare dintre Puterile protectoare va putea, la invitația
unei Părți sau în mod spontan, să propună Părților în conflict o
întrunire a reprezentanților lor și, în spec ial, a autorităților însărcinate
cu soarta prizonierilor de război, eventual pe un teritoriu neutru ales în
mod convenabil. Părțile în conflict vor fi obligate să dea urmare
propunerilor ce le vor fi făcute în acest sens. Puterile protectoare vor
putea, ev entual, să propună acordului Părților în conflict o personalitate
aparținând unei Puteri neutre sau o personalitate delegată de Comitetul
Internațional de Cruce Roșie, care va fi chemată să participe la această
întrunire.

TITLUL II

PROTECȚIA GENERALĂ A PRIZONIERILOR
DE RĂZBOI

Articolul 12

Prizonierii de război sunt sub autoritatea puterii inamice, nu însă a
indivizilor sau a corpurilor de trupă care i -au capturat. Independent de

Proceduri de
conciliere

Răspu ndere
de tratamentul
prizonierilor

răspunderile individuale care pot exista, Puterea deținătoare este
răspunzătoare de tratamentul care le este aplicat.
Prizonierii de război nu pot fi transferați de Puterea deținătoare decât
unei Puteri parte la convenți e și dacă puterea deținătoare s -a asigurat că
puterea în cauză e doritoare și în stare să aplice convenția. Dacă
prizonierii au fost astfel transferați, răspundera aplicării convenției
incumbă puterii care a acceptat să -i primească pentru timpul în care
aceștia îi vor fi încredințați.
Totuși, în cazul în care această Putere nu își îndeplinește obligațiile de
a executa dispozițiile convenției asupra oricărui punct important,
Puterea prin care prizonierii de război au fost transferați trebuie, în
urma unei no tificări a Puterii protectoare, să ia măsuri eficace pentru
remedierea situației sau să ceară înapoierea prizonierilor de război.
Această cerere va trebui să fie satisfăcută.

Articolul 13

Prizonierii de război trebuie să fie tratați tot timpul cu omeni e. Orice
act sau misiune ilicită din partea Puterii deținătoare, care ar cauza
moartea sau ar pune în mod grav în pericol sănătatea unui prizonier de
război de sub puterea sa, este interzis și va fi considerat ca o gravă
încălcare a prezentei convenții. În special, nici un prizonier de război
nu va putea să fie supus unei mutilări fizice sau unei experiențe
medicale sau științifice, de orice natură ar fi, care nu ar fi justificată de
tratamentul medical al prizonierului interresat și care nu ar fi în
intere sul său.
Prizonierii de război trebuie, de asemenea, să fie protejați tot timpul,
mai ales contra oricărui act de violență sau de intimidare, contra
insultelor și curiozității publice.
Măsurile de represalii contra lor sunt interzise.

Articolul 14

Prizonierii de război au dreptul, în toate împrejurările, la respectul
persoanei și onoarei lor.
Femeile trebuie să fie tratate cu toată considerația datorată sexului lor
și să beneficieze, în orice caz, de un tratament tot așa de favorabil ca
cel acordat băr baților.
Prizonierii de război păstrează deplina lor capacitate civilă, astfel cum
exista în momentul în care au fost luați prizonieri. Puterea deținătoare
nu va putea să limiteze exercițiul acesteia fie pe teritoriul său, fie în
afară, decât în măsura în care o cere captivitatea.

Tratament
uman al
prizonierilor

Respect
pentru
persoana
prizonierilor

Articolul 15

Puterea deținătoare de prizonieri de război va trebui să suporte în mod
gratuit întreținerea lor și să le acorde gratuit îngrijirile medicale pe care
le necesită starea sănătății lor.

Articolul 16

Ținând seama de dispozițiile prezentei convenții relative la grad ca și la
sex și sub rezerva oricărui tratament privileagiat, care ar fi acordat
prizonierilor d e război datorită stării sănătății lor, vârstei sau aptitudinii
lor profesionale, prizonierii trebuie să fie tratați în același fel de către
Puterea deținătoare, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu,
bazată pe rasă, naționalitate, religie, păr eri politice sau oirce alt criteriu
analog.

TITLUL III

CAPTIVITATE

SECȚIUNEA I. ÎNCEPUTUL CAPTIVITĂȚII

Articolul 17

Nici un prizonier de război nu va fi obligat să declare, când e interogat
în această privință, decât numele, prenumele și gradul său, d ata sa de
naștere și numărul său matricol sau, în lipsă, o indicație echivalentă.
În cazul în care încalcă voit această regulă, va risca să se expună la o
restrângere a avantajelor acordate prizonierilor de gradul sau statutul
său.
Fiecare Parte în confli ct va trebui să procure oricărei persoane aflate
sub jurisdicția sa, susceptibilă a deveni prizonier de război, un bilet de
identitate indicând numele, prenumele și gradul său, numărul matricol
sau o indicație echivalentă și data sa de naștere. Acesst bil et de
identitate va putea, în afară de aceasta, să poarte semnătura sau
amprentele digitale sau amândouă, precum și orice alte indicații pe care
Părțile în conflict ar dori să le adauge cu privire la persoanele
aparținând forțelor lor armate. Pe cât posibi l, biletul va avea
dimensiunile 6,5 X 10 cm și va fi confecționat în dublu exemplar.
Prizonierul de război va trebui să prezinte acest bilet de identitate la
orice cerere, dar în nici un caz nu îi va putea fi ridicat.
Nici o tortură fizică sau morală și ni ci o constrângere nu va putea fi
exercitată asupra prizonierilor de război spre a obține de la ei informații
de orice fel ar fi. Prizonierii care vor refuza să răspundă nu vor putea fi
nici amenințați, nici insultați, nici expuși la neplăceri sau dezavanta je
de orice natură ar fi ele.

Întreținerea
prizonierilor

Tratament
egal

Interogarea
prizonierilor

Prizonierii de război care, din cauza stării lor fizice sau mintale sunt
incapabili de a se identifica, vor fi predaț i serviciului sanitar.
Identitatea acestor prizonieri va fi stabilită prin toate mijloacele
posibile, sub rezerva dispozițiilor alineatului precedent.
Interogatoriul prizonierilor de război se va face într -o limbă pe care ei o
înțeleg.

Articolul 18

Toate efectele și obiectele de uz personal – în afară de arme, cai,
echipaent militar și documente militare – vor rămâne în posesia
prizonierilor de război, precum și căștile metalice, măștile contra
gazelor și orice alte obiecte care le -au fost date pentru pro tecția lor
personală. De asemenea, vor rămâne în posesia lor efectele și obiectele
cae servesc la îmbrăcarea și la hrănirea lor, chiar dacă aceste efecte și
obiecte aparțin echipamentului lor militar oficial.
Prizonierii de război nu vor trebui să se găse ascp, în nici un moment,
fără document de identitate. Puterea deținătoare îl va procura acelora
care nu -l posedă.
Semnele gradului și naționalității, decorațiile și obiectele având în
special o valoare personală sau sentimentală nu vor putea fi luate
prizonierilor de război.
Sumele deținute de prizonierii de război nu le vor putea fi luate decât
pe baza ordinului unui ofițer și după ce se va consemna într -un registru
special totalul acestor sume și semnalmentele posesorului lor și, după
ce acesta din urmă va căpăta o chitanță amănunțită, având înscrise în
mod citeț numele, gradul și unitatea persoanei care ar elibera această
chitanță. Sumele care sunt în moneda Puterii deținătoare sau care, la
cererea prizonierului, sunt convertite în acastă monedă, vor fi trecute în
creditul contului prizonierului, în conformitate cu articolul 64.
O Putere deținătoare nu va putea să retragă prizonierilor de război
obiectele de valoare, decât pentru motive de securitate. În acest caz,
procedura aplicată va fi aceeași ca și pentru retragerea sumelor de bani.
Aceste obiecte, precum și sumele retrase care ar fi într -o altă monedă
decât aceea a Puterii deținătoare și pentru care posesorul n -ar fi cerut
convertirea, vor trebui să fie păstrate de Puterea deținătoare și înapoiate
prizonierului, în forma lor inițială, la sfârșitul captivității sale.

Articolul 19

Prizonierii de război vor fi evacuați, în cel mai scurt timp posibil după
ce au fost capturați, în lagăre situate destul de departe de zona de luptă,
pentru a fi în afară de pericol.
Numai prizonierii de război, care din cauza rănilor sau bolilor lor, ar fi
expuși unor riscuri mai mari prin evacuare decât rămânând pe loc, vor
putea fi menținuți, în mod temporar, într -o zonă periculoasă.

Proprietatea
prizonierilor

Evacuarea
prizonierilor

Prizonierii de război nu vor fi în mod inutil expuși pericolului în timp
ce așteaptă evacuarea lor dintr -o zonă de luptă.

Articolul 20

Evacuarea prizonierilor de război se va face totdeauna cu ome nie și în
condiții asemănătoare celor create trupelor Puterii deținătoare în
deplasările lor.
Puterea deținătoare va procura prizoneirilor de război evacuați apă
potabilă și hrană suficientă, precum și îmbrăcămintea și îngrijirile
medicale necesare; ea va lua toate precauțiile necesare pentru a asigura
securitatea lor în timpul evacuării și va alcătui, îndată ce va fi posibil,
lista prizonierilor evacuați.
Dacă prizonierii de război trebuie să treacă, în timpul evacuării, prin
lagăre de tranzit, șederea lor în aceste lagăre va fi cât mai scurtă cu
putință.
Dacă prizonierii de război trebuie să treacă, în timpul evacuării, prin
lagăre de tranzit, șederea lor în aceste lagăre va fi cât mai scurtă cu
putință.

SECȚIUNEA II. INTERNAREA PRIZONIERILOR DE RĂZBOI

CAPITOLUL I

GENERALITĂȚI

Articolul 21

Puterea deținătoare va putea supune pe prizonierii de război la
internare. Ea va putea să le impună obligația de a nu se îndepărta
dincolo de o anumită limită de lagărul unde sunt internați sau, dacă
acest lagăr es te îngrădit, să nu treacă peste îngrădire. Sub rezerva
dispozițiilor prezentei convenții privitoare la sancțiunile penale și
disciplinare, acești prizonieri nu vor putea fi închiși sau deținuți decât
dacă această măsură se dovedește necesară pentru protecț ia sănătății
lor; această situație nu va putea, în nici un caz, să se prelungească
dincolo de împrejurările care ar fi făcut -o necesară.
Prizonierii de război vor putea să fie puși parțial sau total în libertate pe
cuvânt sau pe angajament, în măsura în ca re legile Puterii de care
depind le -o îngăduie. Această măsură va fi luată mai ales în cazurile în
care ea poate contribui la îmbunătățirea stării sănătății prizonierilor.
Nici un prizonier nu va fi constrâns să primească libertatea sa pe
cuvând sau pe ang ajament.

Condiții de
evacuare

Restricții de
libertate a
mișcării

De la deschiderea ostilităților, fiecare Parte în conflict va notifica Părții
adverse legile și regulamentele care permit sau întârzie cetățenilor s ăi
să accepte libertatea pe cuvânt sau pe angajament. Prizonierii puși în
libertate pe cuvânt sau pe angajament, conform legilor și
regulamentelor astfel notificate, vor fi obligați, pe onoarea lor, de a
îndeplini, în mod scrupulos, atât față de Puterea d e care ei depind, cât și
față de aceea care i -a luat prizonieri, angajamentele pe care le -ar fi
contractat. În aceste cazuri, Puterrea de care ei depind va fi obligată să
nu ceară și nici să accepte de la ei vreun serviciu incompatibil cu
cuvântul sau anga jamentul dat.

Articolul 22

Prizonierii de război nu vor putea fi internați decât în clădiri situate pe
uscat și prezentând toate garanțiile de igienă și salubritate; în afară de
unele cazuri speciale, justificate de însuși interesul prizonierilor acești a
nu vor putea fi internați în închisori.
Prizoneirii de război internați în regiuni nesănătoase sau a căror climă
le-ar fi dăunătoare vor fi transportați, cât mai curând posibil, într -o
climă mai favorabilă.
Puterea deținătoare va grupa pe prizonierii de război în lagăre sau
secțiuni de lagăre, ținând seama de naționalitatea, de limba și
obiceiurile lor, sub rezerva ac acești prizonieri să nu fie separați de
prizonierii de război aparținând forțelor armate în care serveau în
momentul capturării lor, decât în cazul când consimt la aceasta.

Articolul 23

Nici un prizonier de război nu va putea, în nici un moment, să fie trimis
sau reținut într -o regiune în care să fie expus focului din zona de luptă,
nici să fie folosit pentru a pune, prin prezența sa, anum ite puncte sau
anumite regiuni la adăpost de operațiunile militare.
Prizonierii de război vor dispune, în aceeași măsură ca și populația
civilă locală, de adăposturi contra bombardamentelor aeriene și altor
pericole de război; cu excepția acelora dintre ei care ar participa la
apărarea cantonamentelor lor contra acestor pericole, ei vor putea să
intre în adăposturi pe cât de repede posibil, de îndată ce s -a dat alarma.
Orice altă măsură de apărare luată în favoarea populației le va fi
aplicată și lor.
Puter ile deținătoare își vor comunica reciproc, prin intermediul
Puterilor protectoare, toate indicațiile utile asupra situației geografice a
lagărelor de prizonieri de război.
Ori de câte ori considerațiile de ordin militar o vor îngădui, lagărele de
prizonier i de război vor fi semnalizate în timpul zilei prin literele PG
sau PW, așezate astfel ca să fie văzute în mod distinct de la înălțime;

Locuri și
condiții de
internare

Securitatea
prizonierilor

Puterile interesat e vor putea conveni, totuși, asupra altui mijloc de
semnalizare. Numai lagărele de prizonieri de război vor putea fi
semnalizate în acest mod.

Articolul 24

Lagărele de tranzit sau de triaj cu caracter permanent vor fi amenajate
în condiții asemănătoare c elor prevăzute în prezenta secțiune și
prizonierii de război vor beneficia acolo de același regim ca și în
celelalte lagăre.

CAPITOLUL II

CAZAREA, HRANA ȘI ÎMBRĂCĂMINTEA
PRIZONIERILOR DE RĂZBOI

Articolul 25

Condițiile de cazare a prizoneirilor de răz boi vor fi tot așa de favorabile
ca acelea rezervate trupelor Puterii deținătoare, cantonate în aceeași
regiune. Aceste condiții vor trebui să țină seeama de moravurile și
obiceiurile prizonierilor și nu vor putea fi, în nici un caz, vătămătoare
sănătății lor.
Stipulațiile care preced se vor aplica, mai ales, dormitoarelor
prizonierilor de război, atât în ce privește suprafața totală și cubajul de
aer minim, cât și în ce privește amenajarea și așternutul, inclusiv
păturile.
Localurile afectate pentru folosi nța atât individuală, cât și colectivă a
prizonierilor de război vor trebui să fie complet la adăpost de umiditate,
suficient de încălzite și luminate, mai ales între amurg și stingerea
focurilor. Vor trebui luate toate precauțiile contra pericolului de
incendiu.
În toate lagărele în care se găsesc cantonate, împreună cu prizonieri, și
prizoniere de război, vor exista dormitoare separate.

Articolul 26

Rația zilnică de bază va fi satisfăcătoare în ce privește cantitatea,
calitatea și varietatea, pentru a m enține sănătatea prizonierilor și a
împiedica o pierdere în greutate sau turburări de subnutriție. Se va ține
seama, de asemenea, de regimul obișnuit al prizonierilor.
Puterea deținătoare va da prizonierilor de război care lucrează
suplimentele de hrană ne cesare pentru îndeplinirea lucrului la care sunt
folosiți.
Se va da prizonierilor de război apă potabilă în cantitate suficientă.
Întrebuințarea tutunului va fi autorizată.

Lagăre
permanente de
tranzit

Cazare

Hrană

Prizonierii de război vor lua parte, în măsura în care este posibil, la
prepararea hranei lor; în acest scop, ei vor putea fi folosiți la bucătărie.
În afară de aceasta, li se va da posibilitatea de a -și prepara singuri
suplimentele de hrană de care ar di spune.
Se vor prevedea localuri convenabile pentru sufragerii și popotă.
Sunt interzise orice măsuri disciplinare colective cu privire la hrană.

Articolul 27

Îmbrăcămintea, rufăria și încălțămintea vor fi date în cantitate
suficientă prizonierilor de ră zboi de către Puterea deținătoare, care va
ține seama de clima regiunii în care se află prizonierii. Uniformele
armatei inamice capturate de Puterea deținătoare vor fi folosite pentru
îmbrăcare prizonierilor de război, dacă sunt potrivite climei țării.
Înlocuirea și repararea acestor efecte vor fi asigurate cu regularitate de
către Puterea deținătoare. În afară de aceasta, prizonierii de război care
lucrează vor primi o îmbrăcăminte corespunzătoare, oricând caracterul
muncii o va cere.

Articolul 28

În toa te lagărele vor fi instalate cantine, unde prizonierii vor putea să -și
procure articole alimentare, obiecte uzuale, săpun și tutun, al căror preț
de vânzare nu va putea, în nici un caz, să depășească prețul pieței
locale.
Beneficiile cantinelor vor fi într ebuințate în folosul prizonierilor de
război; un fond special va fi creat în acest scop. Un reprezentant al
prizonierilor va avea dreptul de a colabora la administrarea cantinei și
la gestiunea acestui fon.
La desființarea unui lagăr, soldul creditor al fo ndului special va fi remis
unei organizații umanitare internaționale pentru a fi întrebuințat în
profitul prizonierilor de război de aceeași naționalitate cu acei care au
contribuit la constituirea acestui fon. În caz de repatriere generală,
aceste benefic ii vor fi păstrate de Puterea deținătoare, numai dacă nu s –
a convenit altfel între Puterile interesate.

CAPITOLUL III

IGIENĂ ȘI ÎNGRIJIRI MEDICALE

Articolul 29

Puterea deținătoare va trebui să ia toate măsurile de igienă, necesare
pentru a asigura cur ățenia și salubritatea lagărelor și pentru a preveni
epidemiile.

Îmbrăcăminte

Cantine

Igienă

Prizonierii de război vor dispune, ziua și noaptea, de instalații
conforme regulilor de igienă și care vor fi ținute î ntr-o continuă stare
de curățeni. În lagărele în care locuiesc prizoniere de război, le vor fi
rezervate instalații separate.
De asemenea, în afară de băile și dușurile cu care vor fi prevăzute
lagărele, se va da prizonierilor de război apă și săpun în can titate
suficientă pentru spălatul lor zilnic și pentru spălatul rufelor lor; în
acest scop li se vor acorda înlesnirile, instalațiile și timpul necesar.

Articolul 30

Fiecare lagăr va avea o infirmerie corespunzătoare în care prizonierii
de război vor pr imi îngrijirile de care ar avea nevoie, precum și un
regim alimentar corespunzător. Dacă este cazul, localuri de izolare vor
fi rezervate bolnavilor cu afecțiuni molipsitoare sau mintale.
Prizonierii de război atinși de o boală gravă sau a căror stare nece sită
un tratament special, o intervenție chirurgicală sau spitalizare, vor
trebui să fie admiși în orice formație militară sau civilă aptă de a -I trata,
chiar dacă repatrierea lor e posibilă într -un viitor apropiat. Înlesniri
speciale se vor acorda pentru îngrijirea invalizilor, în special a orbilor,
și pentru educarea lor, în așteptarea repatrierii lor.
Prizonierii de război vor fi tratați de preferință de un personal medical
al Puterii de care depind și, dacă e posibil, de naționalitatea lor.
Prizonierii de război nu vor putea fi împiedicați de a se prezenta
autorităților medicale pentru a fi examinați. Autoritățile deținătoare vor
da, la cerere, oricărui prizonier tratat, un certificat oficial indicând
natura rănilor sau a bolii lui, durata tratamentului și îngrijirile primite.
O copie de pe acest certificat va fi trimisă Agenției centrale a
prizonierilor de război.
Cheltuielile de tratament, inclusiv cele pentru orice aparat necesar
menținerii prizonierilor de război în condiții bune de sănătate, mai ales
protezele, dentare sau de alt fel, și ochelari vor fi suportate de Puterea
deținătoare.

Articolul 31

Inspecțiile medicale ale prizonierilor de război vor fi făcute cel puțin o
dată pe lună. Ele vor cuprinde controlul și înregistrarea greutății
fiecărui prizonier. Ele vor avea drept obiect, în special, controlul stării
generale a sănătății, nutriția, curățenia prizonierilor, precum și
depistarea bolilor contagioase, mai ales a tuberculozei, paludismului și
a bolilor venerice. În acest scop, vor fi folosi te cele mai eficace metode
disponibile, de exemplu microradiografia periodică în serie, pentru
depistarea tuberculozei, chiar de la începuturile ei.

Îngrijire
medicală

Inspecții
medicale

Articolul 32

Prizonierii de război care, fără să fi fost atașați serviciului sanitar al
forțelor armate, sunt medici, dentiști, infirmieri sau infirmiere, vor
ptuea fi solicitați de Puterea deținătoare să exercite funcțiile lor
medicale în interesul prizonierilor de război, dar v or trebui totușisă fie
tratați ca și personalul medical corespunzător ținut de Puterea
deținătoare. Ei vor fi scutiți de orice altă muncă, care ar putea să le fie
impusă în baza articolului 49.

CAPITOLUL IV

PERSONAL MEDICAL ȘI RELIGIOS REȚINUT PENTRU
ASISTENȚA PRIZONIERILOR DE RĂZBOI

Articolul 33

Membrii personalului sanitar și religios, reținuți sub autoritatea Puterii
deținătoare, în scopul asistenței prizonierilor de război nu vor fi
considerați ca prizonieri de război. Totuși, ei vor beneficia cel puțin de
toate avantajele și de protecția prezentei convenții, precum și de toate
înlesnirile necesare pentru a le permite să aducă îngrijirile lor medicale
și ajutoarele lor religioase prizonierilor de război.
Ei vor continua să exercite, în cadrul legil or și regulamentelor militare
ale Puterii deținătoare, sub autoritatea serivciilor ei competente și în
acord cu conștiința lor profesională, funcțiile lor medicale sau spirituale
în folosul prizonierilor de război aparținând, de preferință, forțelor
armate de care depind. În afară de aceasta, ei se vor bucura, pentru
exercitarea misiunii lor medicale sau spirituale, de următoarele
înlesniri:
a) vor fi autorizați să viziteze periodic pe prizonierii de război ce se
găsesc în detașamente de muncă sau în spitale s ituate în afara
lagărului. Autoritatea deținătoare le va pune la dispoziție, în acest
scop, mijloacele de transport necesare;
b) în fiecare lagăr, medicul militar cel mai vechi în gradul cel mai
mare va fi răspunzător față de autoritățile militare ale lagărul ui
pentru tot ce privește acitivitatea personalului sanitar reținut. În
acest scop, Părțile în conflict se vor înțelege, încă de la începutul
ostilităților, asupra corespondenței dintre gradele personalului lor
militar, inclusiv a celui al societăților ară tate în articolul 26 al
Convenției de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătățirea
sorții răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie. Pentru
toate chestiunile privitoare la misiunea lor, acești medici, ca de
altfel și duhovnicii, vor avea acces direct la autoritățile competente
ale lagărului.

Prizonieri
angajați în
activități
medicale

Drepturi și
privilegii ale
personalului
reținut

Acestea le vor acorda toate înlesnirile necesare pentru corespondența
privitoare la aceste chestiuni;
c) cu toate că e supus disciplinei interioare a lagărului în care se află,
personalul reținut nu va putea să fie constrâns la nici o muncă
străină de misiunea sa medicală sau religioasă.
În cursul ostilităților, Părțile în confl ict se vor înțelege cu privire la un
schimb eventual de personal reținut și vor stabili modalitățile
corespunzătoare.
Nici una din dispozițiile care preced nu dispensează Puterea deținătoare
de obligațiile ce îi revin în domeniul sanitar și în cel spiritua l cu privire
la prizonierii de război.

CAPITOLUL V

RELIGIE, ACTIVITĂȚI INTELECTUALE ȘI FIZICE

Articolul 34

Se va lăsa prizonierilor de război libertatea deplină a practicării cultului
lor, precum și libertatea de a asista la slujbele cultului lor, cu condiția
să se conformeze măsurilor curente de disciplină prescrise de
autoritatea militară.
Pentru slujbele religioase vor fi rezervate localuri potrivite.

Articolul 35

Duhovnicii care cad în mâinile Puterii inamice și care vor rămâne sau
vor fi r eținuți în vederea asistenței prizonierilor de război vor fi
autorizați să le aducă ajutor misiunii lor și s -o îndeplinească liber
printre coreligionarii lor, în acord cu conștiința lor religioasă. Ei vor fi
repartizați în diferitele lagăre și detașamente de muncă în care se găsesc
prizonieri de război aparținând aceleiași religii. Ei vor beneficia de
înlesnirile necesare și, în special, de mijloacele de transport prevăzute
de articolul 33, pentru a vizita prizonierii de război din afara lagărului
lor. Ei v or fi liberi să corespondeze, sub rezerva cenzurii, în chestiuni
privitoare la îndatoririle lor religioase, cu autoritățile eclesiastice ale
țării de deținere și cu organizațiile religioase internaționale. Scrisorile
și cărțile poștale, pe care le vor trim ite în acest scop se vor adăuga la
cota prevăzută în articolul 71.

Practicarea
cultului

Duhovnici
reținuți

Articolul 36

Prizonierii de război care sunt preoții unui cult, fără să fi fost duhovnici
în propria lo r armată vor primi autorizarea, oricare ar fi denumirea
cultului lor, de a exercita în libertatea funcția printre coreligionarii lor.
Vor fi tratați, în același scop, ca și duhovnicii reținuți de Puterea
deținătoare. Ei nu vor fi constrânși la nici o altă muncă.

Articolul 37

Dacă prizonierii de război nu dispun de sprijinul unui duhovnic reținut
sau al unui prizonier preot al cultului lor, un preot aparținând fie
confesiunii lor, fie unei confesiuni similare sau, în lipsă, un laic
calificat, dacă aceasta e posibil din punct de vedere confesional, va fi
desemnat la cererea prizonierilor interesați ca să îndeplinească acest
oficiu. Această desemnare, supusă aprobării Puterii deținătoare, va
avea loc în acord cu comunitatea prizonierilor interesați și, acolo unde
aceasta va fi necesar, cu aprobarea autorității religioase locale de
aceeași confesiune. Persoana astfel desemnată va trebui să se
conformeze tuturor regulamentelor stabilite de către Puterea deținătoare
în interesul disciplinei și al securității mil itare.

Articolul 38

Respectând în totul preferințele individuale ale fiecărui prizonier,
Puterea deținătoare va încuraja activitățile intelectuale, educative,
recreative și sportive ale prizonierilor de război; ea va lua măsurile
necesare pentru a asigu ra desfășurarea acestora, punând la dispoziția
lor localuri corespunzătoare și echipamentul necesar.
Prizonierii de război vor trebui să aibă posibilitatea de a face exerciții
fizice, inclusiv sporturi și jocuri, și de a beneficia de aer liber. Spații
libere suficiente vor fi rezervate, în acest scop, în toate lagărele.

CAPITOLUL VI

DISCIPLINA

Articolul 39

Fiecare lagăr de prizonieri de război va fi pus sub autoritatea directă a
unui ofițer responsabil aparținând forțelor armate regulate ale Puterii
deținătoare. Acest ofițer va avea o copie a prezentei convenții, va

Prizonieri care
sunt preoți ai
unui cult

Prizonieri care
nu beneficiază
de un preot al
cultului lor

Activități
recreative,
intelectuale,
sportive și
jocuri

Administrare.
Salut

veghea ca dispozițiile convenției să fie cunoscute de personalul aflat în
subordinea sa și va fi răspunzător de aplicarea ei, sub controlul
guvernului său.
Prizonierii de război, cu excepția ofițerilor, sunt obligați la salut și la
semnele exterioare de respect, prevăzute de regulamentele în vigoare în
propria lor armată, față de toți ofițerii Puterii deținătoare.
Ofițerii prizonieri de război nu vor fi obligați să salute decât pe ofițerii
de grad superior ai acestei Puteri; t otuși, ei sunt obligați la salutul
comandantului lagărului, oricare ar fi gradul său.

Articolul 40

Portul semnelor gradului și naționalității, precum și al decorațiilor, va fi
autorizat.

Articolul 41

În fiecare lagăr, textul prezentei convenții, al an exelor sale și conținutul
tuturor acordurilor speciale prevăzute în articolul 6 vor fi afișate, în
limba prizonierilor de război, în locuri unde ele vor putea să fie citite
de toți prizonierii. Ele vor fi comunicate, la cerere, prizonierilor care s –
ar găsi în imposibilitate de a lua cunoștință de textul afișat.
Regulamentele, ordinele, avertismentele și publicațiile de orice natură
relative la conduita prizonierilor de război le vor fi comunicate într -o
limbă pe care o înțeleg; ele vor fi afișate în condiți ile arătate mai sus și
vor fi transmise copii reprezentantului prizonierilor. Toate ordinele și
dispozițiile adresate individual prizonierilor vor fi, de asemenea, date
într-o limbă pe care o înțeleg.

Articolul 42

Folosirea armelor contra prizonierilor de război, în special acelora care
evadează sau încearcă să evadeze, va constitui un mijloc extrem, care
va fi întotdeauna precedat de somații cerute de împrejurări.

CAPITOLUL VII

GRADELE PRIZONIERILOR DE RĂZBOI

Articolul 43

Din m omentul începerii os tilităților, Părțile în conflict își vor
comunica reciproc titlurile și gradele tuturor persoanelor menționate în
articolul 4 al prezentei convenții, spre a asigura egalitatea de tratament

Semne și
decorații

Afișarea
convențiilor și
a regu lilor și
ordinelor
referitoare la
prizonieri

Folosirea
armelor

Notificarea
gradelor

între prizonierii de grad echivalent; dacă posterior s -au creat titluri și
grade, ele vor forma obiectul unei comunicări similare.
Puterea deținătoare va recunoaște înaintările în grad ale prizonierilor de
război și care îi vor fi în mod regulat notificate de Puterea de care ei
depind.

Articolul 44

Ofițerii și prizonierii de război asimilați lor vor fi tratați cu considerația
datorată gradului și vârstei lor.
În scopul de a asigura serviciul lagărelor de ofițeri, soldații prizonieri
de război ai acelorași forțe armate și, pe cât e posibil, vorbind aceeași
limbă, vor fi detașați acolo, în număr suficient, ținând seama de gradele
ofițerilor și ale celor asi milați lor; ei nu vor putea fi constrânși la nici o
altă muncă.
Gestiunea hranei de către înșiși ofițerii va fi favorizată în orice mod.

Articolul 45

Prizonierii de război alții decât ofițeri și asimilați vor fi tratați cu
atenția datorată gradului și v ârstei lor.
Gestiunea hranei de către înșiși prizonierii va fi favorizată în orice
mod.

CAPITOLUL VIII

TRANSFERAREA PRIZONIERILOR DE RĂZBOI DUPĂ
SOSIREA LOR ÎNTR -UN LAGĂR

Articolul 46

Puterea deținătoare, hotărând transferarea prizonierilor de răzb oi, va
trebui să țină seama de interesele prizonierilor înșiși, mai ales pentru a
nu mări dificultățile repatrierii lor.
Transferarea prizonierilor de război se va efectua totdeauna cu omenie
și în condiții care nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât acelea de
care beneficiază trupele Puterii deținătoare climaterice cu care sunt
obișnuiți prizonierii de război, și condițiile de război nu vor fi, în nici
un caz, vătămătoare sănătății lor.
Puterea deținătoare va procura prizonierilor de război, în timpu l
transferării, apă potabilă și hrană suficientă pentru a -i menține sănătoși,

Tratamentul
ofițerilor

Tratamentul
altor
prizonieri

Condiții

precum și îmbrăcămintea, cazarea și îngrijirile medicale necesare. Ea
va lu a toate precauțiile necesare, mai ales în caz de călătorie pe mare
sau pe cale aeriană, pentru a asigura securitatea lor în timpul
transferării și va alcătui, înaintea plecării lor, lista completă a
prizonierilor transferați.

Articolul 47

Prizonierii de război bolnavi sau răniți nu vor fi transferați, dacă
vindecarea lor ar putea să fie compromisă prin călătorie, afară de cazul
când securitatea lor ar cere -o în mod imperios.
Dacă frontul se apropie de un lagăr, prizonierii de răuboi din acest
lagăr nu vo r fi transferați decât dacă transferul lor poate să se efectueze
în condiții satisfăcătoare de securitate sau dacă ar risca mai mult
rămânând pe loc, decât să fie transferați.

Articolul 48

În caz de transferare, prizonierii de război vor fi înștiințați în mod
oficial de plecarea lor și de noua lor adresă poștală; această înștiințare
va fi făcută din timp, pentru ca să -și poată face bagajele și să -și
înștiințeze familiile.
Ei vor fi autorizați să ia cu ei efectele lor personale, corespondența și
coletele sosite pe adresa lor; greutatea acestor efecte va putea să fie
limitată, dacă împrejurările transferării o cer, la ceea ce un prizonier
poate să ducă în mod normal dar care, în nici un caz, nu va depăși 25
kg.
Corespondența și coletele adresate la vechiul lagăr le vor fi transmise
fără întârziere. Comandantul lagărului va lua, în înțelegere cu
reprezentantul prizonierilor, măsurile necesare pentru a asigura
transportul bunurilor colective ale prizonierilor de război și al bagajelor
pe care prizonierii nu le -ar putea lua cu ei, în urma restricțiilor impuse
în baza celui de -al doilea alineat al prezentului articol.
Cheltuielile cauzate de transferări vor fi suportate de Puterea
deținătoare.

SECȚIUNEA III. MUNCA PRIZONIERILOR DE RĂZBOI

Articolul 49

Puterea d eținătoare va putea să folosească prizonierii de război valizi
ca muncitori, ținând seama de vârsta, sexul, gradul ca și de aptitudinile
lor fizice și având în vedere, mai ales, menținerea lor într -o stare bună
de sănătate fizică și morală.

Împre jurări ce
exclud
transferul

Procedura de
transfer

Observații
generale

Subofițerii prizonieri de război n u vor putea fi supuși decât la munci
de supraveghere. Acei care nu ar fi supuși la aceste munci vor putea
cere o altă mu ncă care le convine și care va fi procurată în limita
posibilului.
Dacă ofițerii sau cei asimilați lor cer o muncă care le convine, acceasta
le va fi procurată în măsura posibilului. Ei nu vor putea fi, în nici un
caz, constrânși la muncă.

Articolul 50

În afară de muncile în legătură cu administrația, amenajarea sau
întreținerea lagărului lor, prizonierii de război nu vor putea fi supuși
decât la munci aparținând categoriilor enumerate mai jos:
a) agricultură;
b) industrii legate de producerea sau extracția materiilor prime și
industrii prelucrătoare, cu excepția industriilor metalurgice,
mecanice și chimice; lucrări publice și lucrări de construcție cu
caracter militar sau cu destinație militară;
c) transporturi și administrație, care nu au caracter sau destina ție
militară;
d) activități comerciale sau artistice;
e) servicii casnice;
f) servicii publice, care nu au caracter sau destinație militară.
În caz de violare a prevederilor de mai sus, prizonierii de război vor fi
autorizați să -și exercite dreptul lor de plângere, în conformitate cu
articolul 78.

Articolul 51

Prizonierii de război trebuie să beneficieze de condiții de muncă
convenabile, în special în ceea ce privește cazarea, hrana,
îmbrăcămintea și echipamentul; aceste condiții nu vor trebui să fie
inferioare ac elora care sunt rezervate cetățenilor Puterii deținătoare
folosiți la munci similare; se va ține, de aemenea, seama de condițiile
climaterice.
Puterea deținătoare care folosește munca prizonierilor de război va
asigura, în regiunile în care muncesc acești prizonieri, aplicarea legilor
naționale în ceea ce privește protecția muncii și, în special, a
regulamentelor privind securitatea muncitorilor.
Prizonierii de război vor trebui să fie pregătiți și prevăzuți cu mijloace
de protecție potrivite muncii pe car e trebuie să o îndeplinească și
similare cu cele prevăzute pentru cetățenii Puterii deținătoare. Sub
rezerva dispozițiilor articolului 52, prizonierii vor putea să fie supuși
riscurilor normale la care sunt supuși muncitorii civili.
Condițiile de lucru nu vor putea, în nici un caz, să fie îngreunate prin
măsuri disciplinare.

Munci
autorizate

Condiții de
muncă

Articolul 52

Nici un prizonier de război nu va putea fi folosit la munci cu caracter
nesănătos sau pericu los, decât dacă a acceptat în mod voluntar.
Nici un prizonier de război nu va fi afectat unei munci care poate fi
considerată ca umilitoare pentru un membru al forțelor armate ale
Puterii deținătoare.
Îndepărtarea minelor sau altor arme asemănătoare va fi considerată ca o
muncă periculoasă.

Articolul 53

Durata muncii zilnice a prizonierilor de război, inclusiv durata
drumului dus și întors nu va fi excesivă și nu va trebui, în nici un caz,
să depășească aceea care este admisă pentru muncitorii civili din
regiune, cetățeni ai Puterii deținătoare, folosiți la aceeași muncă.
Se va acorda prizonierilor de război, în mod obligatoriu, la mijlocul
muncii zilnice, un repaus de cel puțin o oră; acest repaus va fi la fel cu
cel prevăzut pentru muncitorii Puterii deț inătoare, dacă acesta din urmă
este de o durată mai lungă. De asemenea, li se va acorda un repaus de
24 ore consecutive în fiecare săptămână, de preferință duminica sau în
ziua de repaus din țara lor de origine. În plus, orice prizonier care a
muncit un an va beneficia de un repaus de opt zile consecutive, în
timpul căruia îi va fi plătită indemnizația sa de muncă.
Dacă se vor folosi metode de lucru, cum ar fi lucrul cu bucata, ele nu
vor putea să facă excesivă durata muncii.

Articolul 54

Indemnizația de muncă datorată prizonierilor de război va fi fixată
conform stipulațiilor articolului 62 al prezentei convenții.
Prizonierii de război care sunt victimele accidentelor de muncă sau care
contractează o boală în cursul sau din cauza muncii lor vor primi toat e
îngrijirile cerute de starea lor. În afară de aceasta, Puterea deținătoare le
va elibera un certificat medical care să le permită valorificarea
drepturilor lor față de Puterea de care depind, și va trimite un duplicat
Agenției centrale a prizonierilor de război prevăzută la articolul 123.

Articolul 55

Capacitatea de muncă a prizonierilor de război va fi controlată, în mod
periodic, prin examene medicale, cel puțin o dată pe lună. La aceste
examinări va trebui să se țină, în special, seama de caracterul muncilor
la care prizonierii de război sunt supuși.
Dacă un prizonier de război se socotește incapabil de a munci, va fi
autorizat să se prezinte în fața autorităților medicale ale lagărului său;

Munci
periculoase
sau umilitoare

Durata muncii

Indemnizația
de muncă.
Accidente sau
boli cauzate
de muncă

Control
medical

medicii vor putea recomanda ca prizonierii care, după părerea lor, sunt
inapți pentru muncă, să fie scutiți.

Articolul 56

Regimul detașamentelor de muncă v a fi asemănător aceluia al lagărelor
de prizonieri de război.
Orice detașament de muncă va rămâne sub controlul unui lagăr de
prizonieri de război și va depinde de el, din punct de vedere
administrativ. Autoritățile militare și comandantul acestui lagăr vo r fi
răspunzători, sub controlul guvernului lor, de respectarea, în
detașamentul de muncă, a dispozițiilor prezentei convenții.
Comandantul lagărului va ține la zi o listă a detașamentului de muncă
depinzând de lagărul său și o va comunica delegaților Pute rii
protectoare, ai Comitetului Internațional de Cruce Roșie sau ai altor
organisme de ajutorare a prizonierilor de război, care ar vizita lagărul.

Articolul 57

Retribuția prizonierilor de război care lucrează la particulari, chiar dacă
acști le asigură paza și protecția pe propria lor răspundere, va fi cel
puțin egală cu aceeea prevăzută prin prezenta convenție; Puterea
deținătoare, autoritățile militare și comandantul lagărului căruia
aparțin acești prizonieri își vor asuma întreaga răspundere pentru
întreținerea, îngrijirea, tratamentul și plata indemnizației de muncă a
acestor prizonieri de război.
Acești prizonieri de război vor avea dreptul să rămână în contact cu
reprezentanții prizonierilor din lagărele de care depind.

SECȚIUNEA IV. RESURSELE BĂN EȘTI ALE
PRIZONIERILOR DE RĂZBOI

Articolul 58

Din momentul începerii ostilităților și în așteptarea stabilirii unui acord
asupra acestui subiect cu Puterea protectoare, Puterea deținătoare va
putea fixa suma maximă, în numerar sau într -o altă formă, pe care
prizonierii de război ar putea s -o poarte asupra lor. Orice surplus aflat
în mod legitim în posesia lor, retras sau reținut, ca și orice depunere de
bani efectuată de ei, va fi trecut în contul lor și nu va putea fi convertit
într-o altă monedă fără a sentimentul lor.
Dacă prizonierii de război vor fi autorizați să facă cumpărături sau să
facă servicii, contra plată în numerar, în afara lagărului, aceste plăți vor
fi efectuate de prizonierii înșiși sau prin administrația lagărului, care va
trece aceste plăți în debitul prizonierilor interesați. Puterea deținătoare
va stabili dispozițiile necesare în această privință.

Detașamente
de muncă

Prizonieri care
muncesc
pentru
persoane
particulare

Bani peșin

Articolul 59

Sumele în moneda Puterii deținătoare, luate de la prizonierii de război
conform articolului 18, în momentul în care sunt făcuți prizonieri, vor
fi trecute în creditul contului fiecăruia dintre ei, în conformitate cu
dispozițiile articolului 64 din prezenta secțiune.
Vor fi, de asemenea, trecute în creditul acestui cont sumele în moneda
Puterii deținătoare, care provin din convertirea sumelor în alte monede,
retrase prizonierilor de război în același moment.

Articolul 60

Puterea deținătoare va vărsa tuturor prizonierilor de război un avans din
solda lunară, al cărui cuantum va fi fixat prin convertirea în moneda
acelei puteri a următoarelor sume:

– Categoria I – prizonieri de grad inferior aceluia de sergent; opt
franci elvețieni;
– Categoria II – sergenți și s ubofițeri sau prizonieri cu grade
echivalente; doisprezece franci elvețieni;
– Categoria III – ofițeri până la gradul de căpitan sau prizonieri cu
grade echivalente; cincizeci de franci elevenției;
– Categoria IV – căpitani sau maiori, loccotenenți -colonei, co lonei
sau prizonieri cu grad echivalent; șaizeci de franci elvețieni;
– Categoria V – ofițeri generali sau prizonieri cu grad echivalent;
șaptezecișicinci de franci elvețieni.

Totuși, Părțile interesate în conflict vor putea modifica, prin acorduri
speciale , cuantumul avansurilor de soldă datorate prizonierilor de
război de difeerite categorii, enumerate mai sus.
În afară de aceasta, dacă sumele prevăzute în primul alineat de mai sus
ar fi prea mari în comparație cu solda plătită membrilor forțelor armate
ale Puterii deținătoare sau dacă, din orice alt motiv, ar cauza neplăceri
serioase acestei Puteri, aceasta, în așteptarea încheierii unui acord
special cu Puterea de care depind prizonierii de război, în vederea
modificării acestor sume:

a) va continua să cred iteze conturile prizonierilor de război cu sumele
indicate în primul alineat;
b) va putea, în mod temporar, să limiteze, la sume care sunt
rezonabile, cuantumul prelevat asupra avansurilor de soldă, pe care –
l pune la dispoziția prizonierilor de război pentru folosința lor;
totuși, pentru prizonierii din categoria I, aceste sume nu vor fi
niciodată inferioare celor pe care Puterea deținătoare le varsă
membrilor forțelor lor armate.
Motivele unei asemenea limitări vor fi communicate fără întârziere
Puterii prote ctoare.

Sume în
numerar luate
de la
prizonieri

Avans din
soldă

Articolul 61

Puterea deținătoare va accepta sumele de bani sub forma unui
supliment de soldă pe care le va trimite Puterea de care depind
prizonierii d e război, cu condiția ca cuantumul să fie același pentru
fiecare prizonier din aceeași categorie, să fie vărsate tuturor
prizonierilor din aceeași categorie care depind de această Putere și să
fie trecute, imediat ce va fi posibil, în creditul conturilor i ndividuale ale
prizonierilor, în conformitate cu dispozițiile articolului 64. Aceste
suplimente de soldă nu scutesc Puterea deținătoare de nici una din
obligațiile care -I revin, în baza prezentei convenții.

Articolul 62

Prizonierii de război vor primi, d irect de la autoritățile deținătoare, o
indemnizație de muncă echitabilă, al cărei cuantum va fi fixat de aceste
autorități, care nu va fi însă niciodată inferior unui sfert de franc
elvețian pentru întreaga zi de lucru. Puterea deținătoare va aduce la
cunoștința prizonierilor, precum și a Puterii de care depind, prin
intermediul Puterii protectoare, cuantumul indemnizațiilor de muncă
zilnice pe care le -a fixat.
O indemnizație de muncă va fi, de asemenea, vărsată de către
autoritățile deținătoare prizonieri lor de război afectați în mod
permanent unor funcții sau la o muncă meșteșugărească, în legătură cu
administrația, cu amenajarea interioară sau întreținerea lagărelor,
precum și prizonierilor solicitați să exercite funcțiile spirituale sau
medicale în folo sul camarazilor lor.
Indemnizația de muncă a reprezentantului prizonierilor, a ajutoarelor
sale și, eventual, a consilierilor săi, va fi prelevată dintr -un fond
alimentat de beneficiile cantinei; cuantumul va fi fixat de
reprezentantul prizonierilor și apr obat de comandantul lagărului. Dacă
acest fond nu există, autoritățile deținătoare vor vărsa acestor prizonieri
o indemnizație de muncă echitabilă.

Articolul 63

Prizonierii de război vor fi autorizați să primească remiterile de bani
care le vor fi adresa te individual sau colectiv.
Fiecare prizonier de război va dispune de soldul creditor al contului
său, așa cum se prevede în articolul următor, în limitele fixate de
Puterea deținătoare, care va efectua plățile cerute. Sub rezerva
restricțiilor financiare sau monetare pe care ea le va considera esențiale,
prizonierii de război vor fi autorizați să facă plăți în străinătate. În acest
caz, Puterea deținătoare va da prioritate, în special, plăților pe care
prizonierii le vor adresa persoanelor care sunt în sar cina lor.

Plată
suplimentară

Indemnizație
de muncă

Transfer de
fonduri

În orice situație, prizonierii de război vor putea, dacă Puterea de care
depind consimte la aceasta, să facă plăți în propria lor țară, după
procedura următoare: Puterea deținătoare va trimite aclei Puteri, prin
intermediul Puterii protectoare, un aviz care va cuprinde toate
indicațiile necesare cu privire la prizonierii de război, beneficiarii plății,
precum și la suma de plată, exprimată în mo neda Puterii deținătoare;
acest aviz va fi semnat de prizonierul interesat și contrasemnat de
comandantul lagărului. Puterea deținătoare va debita contul
prizonierului cu această sumă; sumele astfel debitate vor fi trecute în
creditul Puterii de care depin d prizonierii.
Pentru aplicarea prescripțiilor care preced, Puterea deținătoare va putea
consulta regulamentul tip, figurând în anexa V a prezentei convenții.

Articolul 64

Putere deținătoare va ține, pentru fiecare prizonier de război, un cont
care va cuprinde cel puțin indicațiile următoare:
1. sumele datorate prizoneirului sau primite de el cu titlu de avans de
soldă, indemnizație de muncă sau cu orice alt titlu; sumele, în
moneda Puterii deținătoare, luate prizonierului; sumele luate
prizonierului și co nvertite, la cererea sa, în moneda acelei Puteri;
2. sumele remise prizonierului, în numerar sau într -o formă analogă;
plățile făcute în numerar și la cererea sa; sumele transferate, așa
cum se arată în cel de -al doilea alineat al articolului precedent.

Articolul 65

Orice înregistrare, făcută în contul unui prizonier de război, va fi
contrasemnată sau parafată de el sau de reprezentantul prizonierilor
care acționează în numele său.
Prizonierilor de război li se vor acorda oricând înlesniri potrivite pentru
consultarea și obținerea unor copii după contul lor; de asemenea, contul
va putea să fie verificat de reprezentanții Puterii protectoare, în timpul
vizitării lagărului.
Dacă se transferă prizonieri de război de la un lagăr la altul, contul lor
personal î i va urma. În caz de transfer de la o Putere deținătoare la alta,
sumele ce le aparțin, care nu sunt în moneda Puterii deținătoare, îi vor
urma; le va fi eliberat un certificat pentru toate celelalte sume care ar
rămâne în creditul contului lor.
Părțile în conflict interesate vor ptuea să se înțeleagă spre a -și
comunica, prin intermediul Puterii protectoare și la anumite intervale,
extrasele de cont ale prizonierilor de război.

Conturile
prizonierilor

Administrarea
conturilor
prizonierilor

Articolul 66

La terminarea captivității prizoneirului de război, prin liberare sau
repatriere, Puterea deținătoare îi va elibera o declarație semnată de un
ofițer competent, confirmând soldul creditor care i se datorează. Pe de
altă parte, Puterea deținătoare va trimite Puterii de care depind
prizonierii de război, prin intermediul Puterii protectoare, liste în care
se dau toate indicațiile asupra prizonierilor a căror captivitate s -a
terminat prin repatriere, eliberare, evadare, deces sau în orice alt mod și
în care se atestă mai ales soldurile creditoare ale conturilor lor. Fiecare
foaie din aceste liste va fi autentificată de un reprezentant autorizat al
Puterii deținătoare.
Puterile interesate vor putea, prin acord special, să modifice toate sau
parte din dispozițiile prevăzute mai sus.
Puterea de care depinde prizonierul de război va fi răspunzătoare de
reglarea cu el a soldului creditor, cu care -s va fi rămas datoare Puterea
deținătoare, la sfârșitul captivității sale.

Artico lul 67

Avansurile de soldă vărsate prizonierilor de război, în conformitate cu
articolul 60, vor fi considerate ca făcute în numele Puterii de care
aceștia depind; acesste avansuri de soldă, ca și toată plățile făcute de
această Putere în baza articolului 63, alineatul al treilea și a articolului
68, vor face obiectul unor aranjamente între Puterile interesate, la
sfârșitul ostilităților.

Articolul 68

Orice cerere de despăgubire făcută de un prizonier de război din cauza
unui accident sau au nei alte inv alidități datorate muncii va fi
comunicată Puterii de care depinde, prin intermediul Puterii
protectoare. În conformitate cu dispozițiile articolului 54, Puterea
deținătoare va da, în toate cazurile, prizonierului de război, o declarație
în care se arată c aracterul rănirii sau al invalidității, împrejurările în
care s -a produs și informațiile relative la îngrijirile medicale sau de
spital care i -au fost date. Această declarație va fi semnată de un ofițer
responsabil al Puterii deținătoare, iar informațiile de ordin medical vor
fi certificate de un medic al serviciului sanitar.
Puterea deținătoare va comunica, de asemenea, Puterii de care depind
prizonierii de război orice cerere de indemnizare făcută de un prizonier
cu privire la efectele sale personale, la sumele sau obiectele de valoare
care i -au fost luate în baza articolului 18 și care nu i -au fost restituite cu
ocazia repatrierii, precum și orice cerere de indemnizare referitoare la o
pierdere pe care prizonierul o atribuie unei greșeli a Puterii deținăt oare
sau a unui agent al ei. În schimb, Puterea deținătoare va înlocui, pe
cheltuiala sa, efectele personale de care prizonierul ar avea nevoie în

Lichidarea
conturilor

Aranjamente
între Părțile în
conflict

Cereri de
despăgubir e

timpul captivității. În toate cazurile, Puterea deținătoare va da
prizonierului o declarație semnată de un ofier responsabil, cuprinzând
toate informațiile necesare asupra motivelor pentru care aceste efecte,
sume sau obiecte de valoare n u I-au fost restituite. O copie după
această declarație va fi adresată Puterii de care depinde prizonierul,
prin intermediul Agenției ncentrale a prizonierilor de război prevăzută
la articolul 123.

SECȚIUNEA V. RELAȚIILE PRIZONIERILOR DE
RĂZBOI CU EXTER IORUL

Articolul 69

Din momentul în care va avea sub puterea sa prizonieri de război,
Puterea deținătoare va aduce la cunoștința lor și a Puterii de care ei
depind, prin intermediul Puterii protectoare, măsurile prevăzute pentru
executarea dispozițiilor p rezentei secțiuni; ea va notifica, de asemenea,
orice modificare adusă acestei măsuri.

Articolul 70

De îndată ce a fost făcut prizonier sau, cel mai târziu, la o săptămână
după sosirea sa în lagăr, chiar dacă e vorba de un lagăr de transzit și
chiar în c az de boală sau transferare într -un lazarot sau într -un alt lagăr,
fiecare prizonier de război va putea să adreseze direct familiei sale, pe
de o parte, și Asociației centrale a prizonierilor de război prevăzute la
articolul 123, pe de altă parte, o carte poștală confecționată, pe cât
posibil, după modelul anexat la prezenta convenție, informându -i
despre captivitatea sa, de adresa și de starea sănătății sale. Aceste cărți
poștale vor fi transmise cât mai repede cu putință și nu vor putea fi
întârziate, sub nici o formă.

Articolul 71

Prizonierii de război vor fi autorizați să trimită și să primească scrisori
și cărți poștale. Dacă Puterea deținătoare socotește necesar să limiteze
această corespondență, ea va trebui să autorizeze trimiterea a cel puțin
două scrisori și patru cărți poștale pe lună, confecționate, pe cât posibil,
după modelele anexate la prezenta convenței (și aceasta fără a socoti
cărțile poștale prevăzute la articolul 70). Alte îngrădiri nu vor putea fi
impuse decât dacă Puterea protectoare are toate motivele să le
considere în interesul prizonierilor înșiși, ținând seama de dificultățile
pe care Puterea deținătoare le întâmpină în recrutarea unui număr
suficient de traducători calificați pentru a face cenzura necesară. Dacă
corespondența adr esată prizonierilor trebuie restrânsă, această hotărâre
nu va putea fi luată decât de Puterea de care depind, eventual la cererea

Notificarea
măsurilor
luate

Carte poștală
în caz de
capturare

Corespon –
dență

Puterii d eținătoare. Aceste scrisori și cărți poștale vor trebui să fie
expediate prin mijloacele cele mai rapide de care dispune Puterea
deținătoare; ele nu vor putea fi întârziate, nici reținute, din motive
disciplinare.
Prizonierii de război rămași multă vreme f ără vești de la familia lor sau
care se găsesc în imposibilitate de a primi sau de ale da vești pe calea
obișnuită, precum și acei care sunt despărțiți de ai loc prin distanțe
considerabile, vor fi autorizați să expedieze telegrame ale căror taxe
vor fi tr ecute în debitul contului cu Puterea deținătoare sau plătite cu
banii de care dispun. Prizonierii vor beneficia de o asemenea măsură și
î n caz de urgență.
De regulă, corespondența prizonierilor va fi scrisă în limba lor maternă.
Părțile în conflict vor pu tea să autorizeze corespondența în alte limbi.
Sacii conținând corespondența prizonierilor vor fi sigilați cu grijă,
etichetați în așa fel încât să indice, în mod clar, conținutul lor și să fie
adresați birourilor poștei de destinație.

Articolul 72

Prizonierii de război vor fi autorizați să primească, prin poștă sau pe
orice altă cale, pachete individuale sau colective conținând mai ales
alimente, îmbrăcăminte, medicamente și articole cu caracter religios,
instructiv sau recreativ de care au nevoie, inc lusiv cărți, obiecte de cult,
material științific, teme de examen, instrumente muzicale, accesorii de
sport și material care permite prizonierilor să -și continue studiile sau să
exercite o activitate artistică.
Aceste colete nu vor putea scuti, sub nici o formă, Puterea deținătoare
de obligațiile care -i revin, în virtutea prezentei convenții.
Singurele restricții care ar putea fi făcute acestor expedieri vor fi acelea
propuse de Puterea protectoare, în interesul prizonierilor de război
înșiși sau de către C omitetul Internațional de Cruce Roșie sau de orice
alt organism care vine în ajutorul prizonierilor de război și numai în
ceea ce privește propriile lor expedieri, din motive de aglomerare
excepțională a mijloacelor de transport și de comunicații.
Modalită țile referitoare la expedierea trimiterilor individuale sau
colective vor face, dacă e cazul, obiectul unor acorduri speciale între
Puterile interesate care, în nici un caz, nu vor putea să întârzie
distribuirea trimiterilor de ajutoare prizonierilor de ră zboi. Trimiterile
de alimente sau îmbrăcăminte nu vor conține cărți; ajutoarele medicale
vor fi, în general, trimise în colete colective.

Expedieri de
ajutoare.
I. Principii
generale

Articolul 73

Dacă nu exi stă acorduri speciale între Puterile interesate asupra
modalităților relative la primirea și la distribuirea coletelor colective, se
va aplica regulamentul privitor la ajutoarele colective, anexat la
prezenta convenție.
Acordurile speciale, prevăzute mai s us, nu vor putea, în nici un caz, să
restrângă dreptul reprezentantului prizonierilor de a lua în primire
coletele de ajutoare colective destinate prizonierilor de război, de a
proceda la distribuirea lor și de a dispune de ele în interesul
prizonierilor.
Aceste acorduri nu vor putea nici să restrângă dreptul pe care -l vor
avea reprezentanții Puterii protectoare, ai Comitetului Internațional de
Cruce Roșie sau ai oricărui alt organism ce vine în ajutorul
prizonierilor care ar fi însărcinat să transmită aces te colete colective, să
controleze distribuirea către destinatarii lor.

Articolul 74

Orice trimiteri de ajutoare desstinate prizonierilor de război vor fi
scutite de toate taxele de import, de vamă și altele.
Corespondența, trimiterile de ajutoare și exp edierile autorizate de bani
adresate prizonierilor de război sau expediate de ei prin poștă, fie
direct, fie prin intermediul birourilor de informații prevăzute la
articolul 122 și prin Agenția centrală a prizonierilor de război,
prevăzută la articolul 123 , vor fi scutite de toate taxele poștale, atât în
țările de origine și de destinație, cât și în țările intermediare.
Cheltuielile de transport ale trimiterilor de ajutoare destinate
prizoneirilor de război care, din cauza greutății lor sau din orice alt
motiv, nu pot fi transmise prin poștă, vor fi suportate de Puterile
deținătoare, în toate teritoriile aflate sub controlul ei. Celelalte Puteri
care sunt părți la convenție vor suporta spezele de transport pe
teritoriile respective.
Dacă nu există acorduri s peciale între Puterile interesate, cheltuielile
rezultate din transportul acestor trimiteri, care nu ar fi acoperite prin
scutirile prevăzute mai sus, vor fi suportate de expeditor.
Înaltele Părți Contractante se vor strădui să reducă, în măsura în care va
fi posibilm, taxele telegrafice pentru toate telegramele expediate de
prizonierii de război sau pentru cele care le sunt adresate.

Articolul 75

În cazul în care operațiunile militare ar împiedica Puterile interesate să
îndeplinească obligația ce le revi ne de a asigura transportul trimiterilor
prevăzute de articolele 70, 71, 72 și 77, Puterile protectoare interesate,
Comitetul Internațional de Cruce Roșie sau orice alt organism aprobat
de Părțile în conflict vor putea asigura transportul acestor trimiteri prin

II. Colete
colective

Scutire de
taxe poștale și
de transport

Mijloace
speciale de
transport

mijloace adecvate (vagoane, camioane, nave sau avioane etc.). În acest
scop, Înaltele Părți Contractante se vor strădu i să le procure aceste
mijloace de transport și să autorizeze circulația lor, mai ales acordându –
le libera trecere necesară.
Aceste mijloace de transport vor putea fi, de asemenea, utilizate pentru
îndrumarea:
a) corespondenței, listelor și rapoartelor schimb ate între Agenția
centrală de informații prevăzute la articolul 123 și birourile
naționale prevăzute la articolul 122;
b) corespondenței și rapoartelor privitoare la prizonierii de război pe
care Puterile protectoare, Comitetul Internațional de Cruce Roșie
sau orice alt organism care vine în ajutorul prizonierilor o poartă,
fie cu proprii lor delegați, fie cu Părțile în conflict.
Dispozițiile de față nu restrâng cu nimic dreptul oricărei Părți în
conflict de a organiza, dacă preferă, alte transporturi și de a elibera
permise de liberă trecere în condițiile care ar putea fi convenite.
Dacă nu există acorduri speciale, cheltuielile ocazionate prin folosirea
acestor mijloace de transport vor fi suportate proporțional de Părțile în
conflict ai căror cetățeni benef iciază de aceste servicii.

Articolul 76

Cenzura corespondenței adresate prizonierilor de război sau expediate
de ei va trebui să fie făcută în timpul cel mai scurt posibil. Ea nu va
putea să fie efectuată decât de către statele expeditoare și destinatar e și
o singură dată de fiecare dintre ele.
Controlul coletelor destinate prizonierilor de război va trebui să se
efectueze în astfel de condiții încât să nu compromită conservarea
alimentelor pe care le conțin și aceasta se face, dacă nu e vorba de un
înscris sau un imprimat, în prezența destinatarului sau a unui alt
prizonier împuternicit, în mod valabil, de el. Predarea coletelor
individuale sau colective prizonierilor nu va putea fi întârziată sub
pretextul dificultăților de cenzură.
Orice interdicție d e corespondență hotărâtă de Părțile în conflict, pentru
motive militare sau politice, nu va putea fi decât temporară și de o
durată cât mai scurtă cu putință.

Articolul 77

Puterile deținătoare vor asigura toate înlesnirile pentru transmiterea,
prin inte rmediul Puterii protectoare sau al Agenției centrale a
prizonierilor de război prevăzută în articolul 123, a actelor, pieselor și
documentelor destinate prizonierilor de război sau care emană de la ei,
în special procurile și testamentele.

Cenzură și
examinare

Pregătire,
executare și
transmitere de
documente
legale

În toate cazurile, Puterile deținătoare vor ușura prizonierilor de război
întocmirea acestor documente; ele îi vor autoriza, în special, să
consulte un ju rist și vor lua măsurile necesare pentru atestarea
autenticității semnăturii lor.

SECȚIUNEA VI. RAPORTURILE PRIZONIERILOR
DE RĂZBOI CU AUTORITĂȚILE

CAPITOLUL I

PLÂNGERILE PRIZONIERILOR DE RĂZBOI CU PRIVIRE LA
REGIMUL CAPTIVITĂȚII

Articolul 78

Prizo nierii de război vor avea dreptul să prezinte autorităților militare
sub puterea cărora se găsesc, reclamații privitoare la regimul
captivității la care sunt supuși.
Vor avea, de asemenea, dreptul fără restricție, să se adreseze, fie prin
intermediul repre zentantului prizonierilor, fie direct, dacă ei consideră
necesar, reprezentanților Puterii protectoare, pentru a le atrage atenția
asupra punctelor asupra cărora ar avea plângeri de formulat, cu privire
la regimul captivității.
Aceste reclamații și plânge ri nu vor fi limitate, nici considerate ca
făcând parte din cota de corespondență menționată în articolul 71. Ele
vor trebui transmise de urgență. Ele nu vor putea da naștere la nici o
pedeapsă, chiar dacă sunt recunoscute ca neîntemeiate.
Reprezentanții p rizonierilor vor putea transmite reprezentanților
Puterilor protectoare rapoarte periodice asupra situației în lagăre și
asupra nevoilor prizonierilor de război.

CAPITOLUL II

REPREZENTANȚII PRIZONIERILOR DE RĂZBOI

Articolul 79

Oriunde se află prizoni eri de război, cu excepția acelora în care se
găsesc ofițeri, prizonierii vor alege, în mod liber și prin vot secret, la
fiecare șase luni, și la fel în caz de loc vacant, pe reprezentanții
prizonierilor care să îi reprezinte pe lângă autoritățile militare , Puterile
protectoare, Comitetul Internațional de Cruce Roșie și orice alt
organism care le -ar veni în ajutor. Acești responsabili vor fi reeligibili.

Reclamații și
plângeri

Alegeri

În lagărele de ofițeri și de cei asimilaților sau în lagărele mixte, ofițerul
prizonier de război cel mai vechi în graudl cel mai înalt va fi
recunoscut ca reprezentant al prizonierilor. În lagărele de ofițeri, el va
fi asistat de unul sau mai mulți consilieri aleși de ofițeri; în la gărele
mixte, asistenții săi vor fi aleși dintre prizonierii de război care nu sunt
ofițeri și vor aleși de ei.
În lagărele de muncă pentru prizonierii de război, ofițerii prizonieri de
război de aceeași naționalitate vor fi puși să îndeplinească funcțiile
administrative ale lagărului ce cad în sarcina prizonierilor de război. În
afară de aceasta, acești ofițeri vor putea fi aleși în posturi de
reprezentanți ai prizonierilor, în conformitate cu dispozițiile primului
alineat al acestui articol. În acest caz, asistenții reprezentantului
prizonierilor vor fi aleși dintre prizonierii de război, care nu sunt
ofițeri.
Orice reprezentant al prizonierilor ales va trebui să fie aprobat de
Puterea deținătoare, înainte de a intra în funcție. Dacă Puterea
deținătoare r efuză de a aproba un prizonier de război ales de camarazii
săi de captivitate, ea va trebui să informeze Puterea deținătoare asupra
motivelor refuzului său.
În toate cazurile, reprezentantul prizonierilor va fi de aceeași
naționalitate, limbă și obiceiuri cu prizonierii de război pe care îi
reprezintă. Astfel, prizonierii de război repartizați în diferitele secțiuni
ale unui lagăr după naționalitatea, limba sau obiceiurile lor vor avea,
pentru fiecare secțiune, propriul lor reprezentant, în conformitate cu
dispozițiile alineatelor precedente.

Articolul 80

Reprezentanții prizonierilor vor trebui să contribuie la bunăstarea
fizică, morală și intelectuală a prizonierilor de război.
În special, dacă prizonierii ar hotărî organizarea unui sistem de
asistență m utuală între ei, această organizație ar fi de competența
reprezentanților prizonierilor, independent de sarcinile speciale care le –
ar fi încredințate prin alte dispoziții ale prezentei convenții.
Reprezentanții prizonierilor nu vor răspunde, prin simplul f apt că dețin
asemenea funcții, de infracțiunile comise de prizonierii de război.

Articolul 81

Reprezentanții prizonierilor nu vor fi constrânși la nici o altă muncă,
dacă aceasta ar contribui la îngreunarea îndeplinirii funcției lor.
Reprezentanții prizo nierilor vor putea desemna, printre prizonieri, pe
asistenții care le sunt necesari. Toate înlesnirile materiale le vor fi
acordate și, mai ales, o anumită libertate de mișcare necesară
îndeplinirii sarcinilor lor (vizite la detașamentele de muncă, primire a
trimiterilor de ajutoare etc.).

Sarcini

Prerogative

Reprezentanții prizonierilor vor fi autorizați să viziteze localurile în
care sunt internați prizonierii de război și aceștia vor avea dreptul să
consulte nestingherit pe reprezentantul lor.
De asemenea, vor fi acordate toate înlesnirile reprezentanților
prizonierilor pentru corespondența lor poștală și telegrafică cu
autoritățile deținătoare, cu Puterile protectoare, Comitetul Internațional
de Cruce Roșie ș i delegații lor, cu comisiile medicale mixte, precum și
cu organismele care vor veni în ajutorul prizonierilor de război.
Reprezentanții prizonierilor ai detașementelor de lucru se vor bucura de
aceleași înlesniri pentru corespondența lor cu reprezentantul
prizonierilor ai lagărului principal. Aceste corespondențe nu vor fi
îngrădite și nici considerate ca făcând parte din cota menționată în
articolul 71.
Nici un reprezentant al prizonierilor nu va putea fi transferat, fără să i
se lase timpul necesar pentr ua pune pe succesorul său la curent cu
afacerile în curs.
În caz de destituire, motivele acestei hotărâri vor fi communicate
Puterii protectoare.

CAPITOLUL III

SANCȚIUNI PENALE ȘI DISCIPLINARE

I. DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 82

Prizonierii de război vor fi supuși legilor, regulam entelor și ordinelor
generale în vigoare în forțele armate ale Puterii deținătoare. Aceasta va
fi autorizată să ia măsuri judiciare sau disciplinare privind orice
prizonier de război care a comis o infracțiune la aceste legi,
regulamente sau ordine general e. Totuși, nu va fi autorizată nici o
urmărire sau sancțiune contrară dispozițiilor acestui capitol.
Dacă legi, regulamente sau ordine generale ale Puterii deținătoare
sancționează cu pedepse actele comise de un prizonier de război, în
timp ce aceste acte nu sunt sancționate dacă sunt comise de un membru
al forțelor armate ale Puterii deținătoare, ele nu vor putea atrage decât
sancțiuni disciplinare.

Articolul 83

Când e vorba să se hotărască dacă o infracțiune comisă de un prizonier
de război trebuie să fie pedepsită disciplinar sau judecătorește, Puterea
deținătoare va veghea ca autoritățile competente să uzeze de cea mai
mare indulgență în aprecierea chestiunii și să recurgă cât mai curând la
măsuri disciplinare decât la urmăriri judiciare, ori de câte ori aceasta va
fi posibil.

Legislație
aplicabilă

Alegere a
procedurilor
disciplinare și
judecătorești

Articolul 84

Numai tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de război,
afară de cazul când legislația Puterii deținătoare autorizează, în mod
expres, tribunalele civile să judece un membru al forțelor armate ale
acestei Puteri, pentru aceeeași infracțiune ca aceea pentru care este
urmărit prizonierul de război.
Prizonierul de război nu va fi adus, în nici un caz, în fața vreunui
tribunal cfare nu ar oferi garanțiile esențiale de independență și
imparțialitate unanim recunoscute și, în special, a cărui procedură nu I –
ar asigura drepturile și mijloacele de apărare prevăzute de articolul 105.

Articolul 85

Prizonierii de război urmăriți, în virtutea legislației Puterii deținătoare,
pentru actele pe care le -au comis înainte de a fi fost făcuți prizonieri,
vor beneficia de prezenta convenție, chiar dacă au fost condamnați.

Articolul 86

Un prizonier de războ i nu va putea fi pedepsit decât o singură dată
pentru același fapt sau același cap de acuzare.

Articolul 87

Prizonierii de război nu vor putea fi pedepsiți de autoritățile militare și
tribunalele Puterii deținătoare cu alte pedepse decât acelea care sun t
prevăzute pentru aceleași fapte comise de membrii forțelor armate ale
acestei Puteri.
Pentru fixarea pedepsei, tribunalele sau autoritățile Puterii deținătoare
vor lua în considerare, în cea mai largă măsură posibilă, faptul că
prevenitul, nefiind un cet ățean al Puterii deținătoare, nu este legat de ea
prin nici o obligație de credință și că se găsește în puterea ei, ca urmare
a unor împrejurări independente de propria sa voință. Ele vor avea
facultatea de a atenua, în mod liber, pedeapsa prevăzută pentru
infracțiunea pusă în sarcina prizonierului și nu vor fi obligate, în acest
scop, să aplice minimul acestei pedepse.
Sunt interzise orice pedepse colective pentru acte individuale, orice
pedeapsă corporală, orice încarcerare în localuri neluminate de lumin a
zilei și, în general, orice fel de tortură sau cruzime.
Mai mult, nici un prizonier de război nu va putea să fie lipsit de gradul
său de către Puterea deținătoare, nici împiedicat să poarte semnele
gradului.

Tribunale

Acte comise
înaintea
capturării

“Non bis in
idem”

Pedepse

Articolul 88

Ofițerii, subofițerii sau soldații prizonieri de război, care ispășesc o
pedeapsă disciplinară sau judecătorească, nu vor fi supuși unui
tratament mai sever decât acel prevăzut pe ntru aceeași pedeapsă, pentru
membrii forțelor armate, de grad echivalent, ale Puterii deținătoare.
Prizonierele de război nu vor putea fi condamnate la o pedeapsă mai
severă sau să fie tratate, în timp ce ele își ispășesc pedeapsa, mai sever
decât femeile aparținând forțelor armate ale Puterii deținătoare,
pedepsite pentru o infracțiune analogă.
Prizonierele de război nu vor putea, în nici un caz, fi condamnate la o
pedeapsă mai severă sau să fie tratate, în timp ce ele își ispășesc
pedeapsa, mai sever dec ât un bărbat din forțele armate ale Puterii
deținătoare, pedepsit pentru o infracțiune analogă.
Prizonierii de război nu vor putea, după ce și -au ispășit pedepsele
disciplinare sau judecătorești care le -au fost aplicate, să fie tratați altfel
decât ceilal ți prizonieri.

II. SANCȚIUNI DISCIPLINARE

Articolul 89

Pedepsele disciplinare aplicabile prizonierilor de război vor fi:
1. o amendă care nu va depăși 50 la sută din avansul soldei și
indemnizației de muncă, prevăzute în articolele 60 și 62, și aceasta,
pe o perioadă care nu va trece de 30 de zile;
2. suprimarea avantajelor acordate în afara tratamentuui prevăzut de
prezenta convenție;
3. corvezile nedepățind două ore pe zi;
4. arestul.
Pedeapsa prevăzută la numărul 3 nu va putea fi aplicată ofițerilor.
Pedepsele di sciplinare nu vor fi, în nici un caz, neumane, brutale sau
dăunătoare sănătății prizonierilor de război.

Articolul 90

Durata aceleiași pedepse nu va depăși niiodată treizeci de zile. În caz
de greșeală disciplinară, perioadele de detențiune preventivă di naintea
judecării sau pronunțării pedepsei vor fi scăzute din pedeapsa
pronunțată.
Maximul de treizeci de zile prevăzut mai sus nu va putea fi depășit,
chiar dacă un prizonier de război ar avea să răspundă disciplinar de mai
multe fapte în momentul în car e se hotărește pedepsirea lui, indiferent
dacă faptele sunt conexe sau nu.
Nu trebuie să treacă mai mult de o lună între decizia disciplinară și
executarea ei.

Executarea
pedepsei

Observații
generale:
I. Forme de
pedeapsă

II. Durata
pedepselor

În cazul în care un prizonier de război ar fi condamnat la o nouă
pedeapsă disciplinară, un termen de cel puțin trei zile va separa
executarea fiecăreia dintre pedepse, dacă durata uneia dintre ele va fi
de zece zile sau mai mul t.

Articolul 91

Evadarea unui prizonier de război va fi considerată ca reușită dacă:
1. s-a alăturat forțelor armate ale Puterii de care depinde sau de acelea
ale unei Puteri aliate;
2. a părăsit teritoriul aflat sub autoritatea Puterii deținătoare sau a unei
puteri aliate acesteia;
3. a ajuns pe o navă care arborează pavilionul Puterii de care el
depinde sau a unei Puteri aliate, care s -ar găsi în apele teritoriale ale
Puterii deținătoare, cu condiția ca această navă să nu se găsească
sub Puterea acesteia din ur mă.
Prizonierii de război care, după reușita evadării lor în sensul
prezentului articol, vor fi din nou făcuți prizonieri, nu vor fi pasibili de
nici o pedeapsă pentru evadarea lor anterioară.

Articolul 92

Un prizonier de război, care încearcă să evadeze și care este prins
înainte de fi reușit să evadeze, în sensul articolului 91, nu va fi pasibil
pentru acest act, chiar în caz de recidivă, decât de o pedeapsă
disciplinară.
Prizonierii prinși vor fi remiși, imediat ce va fi posibil, autorităților
militar e competente.
Prin derogare de la articolul 88, alineatul 4, prizonierii de război
pedepsiți în urma unei evadări nereușite vor putea să fie supuși unui
regim de supraveghere special, cu condiția totuși ca acest regim să nu
atingă starea sănătății lor, să -l ispășească într -un lagăr de prizonieri de
război și să nu comporte suprimarea nici uneia dintre garanțiile care le
sunt acordate prin prezenta convenție.

Articolul 93

Evadarea sau tentativa de evadare, chiar în caz de recidivă, nu va fi
considerată ca o circumstanță agravantă în cazul în care prizonierul de
război ar fi deferit tribunalelor pentru o infracțiune comisă în cursul
evadării sau tentativei de evadare.
În conformitate cu prevederile articolului 83, infracțiunile comise de
prizonierii de răzb oi, cu singurul scop de a -și înlesni evadarea și care
nu au comportat nici o violență contra persoanelor, fie că e vorba de
infracțiune contra proprietății publice, de furt fără scop de îmbogățire,
de întocmirea și folosirea de acte false, de port de haine civile, nu vor fi
pasibili decât de pedepse disciplinare.

Evadare
I. Evadare
reușită

II. Evadare
nereușită

III.
Infracțiuni
înrudite

Prizonierii de război, care ar coopera la o evadare sau la o tentativă de
evadare, nu vor fi pasibili, pentru acest fapt, decât de o pedeapsă
disciplinară.

Articolul 94

Dacă un prizonier de război evadat este prins din nou, se va notifica
prinderea sa, după modalitățile prevăzute de articolul 122, Puterii de
care el depinde, în caz că evadarea ar fi fost notificată.

Articolul 95

Prizonierii de război acuzați de încălcări ale disciplinei nu vor fi
menținuți în detențiune preventivă, în așteptarea hotărârii, decât dacă
aceeași măsură este aplicabilă membrilor forțelor armate ale Puter ii
deținătoare pentru infracțiuni analoge sau dacă ar cere -o interesele
superioare ale menținerii ordinii și disciplinei în lagăr.
Detențiunea preventivă, în caz de încălcări ale disciplinei, va fi redusă,
pentru toți prizonierii de război, la strictul min im și nu va depăși
paisprezece zile.
Dispozițiile articolelor 97 și 98 din prezentul capitol se vor aplica
prizonierilor de război deținuți preventiv, pentru încălcări ale
disciplinei.

Articolul 96

Faptele care constituie o încălcare a disciplinei vor f orma obiectul unei
anchete imediate.
Fără a aduce atingere competenței tribunalelor și autorităților militare
superioare, pedepsele disciplinare vor putea fi pronunțate numai de un
ofițer investit cu puteri disciplinare, în calitatea sa de comandant al
lagărului, sau de un ofițer responsabil, care îl înlocuiește sau căruia I -a
delegat puterile sale disciplinare.
Aceste puteri nu vor putea fi delegate în nici un caz unui prizonier de
război, nici exercitate de un prizonier de război.
Înainte de orice pronu nțare a unei pedepse disciplinare, prizonierul de
război inculpat va fi informat cu precizie asupra faptelor care I se
impută. I se va da posibilitatea să -și explice purtarea și să se apere. Va
fi autorizat să -și audieze martori și să recurgă, dacă e nece sar, la
serviciile unui interpret calificat. Hotărârea va fi adusă la cunoștința
prizonierului de război și a reprezentantului prizoneirilor.
Comandantul lagărului va trebui să țină o evidență a pedepselor
disciplinare pronunțate; această evidență va fi ț inută la dispoziția
reprezentanților Puterii protectoare.

Notificare
despre o nouă
capturare

Procedură
I. Audiere în
așteptarea
detenției

II. Autorități
competente și
drept la
apărare

Articolul 97

Prizonierii de război nu vor fi, în nici un caz, transferați în stabilimente
penitenciare (închisori, penitenciare, ocne etc.), pentru a ispăși acolo
pedepse discipinare.
Toate localurile în care se vor aplica pedepsele disciplinare vor
corespunde cerințelor de igienă, prevăz ute la articolul 25. Prizonierilor
de război pedepsiți li se înlesni să -și păstreze starea de curățenie,
conform dispozițiilor articolului 29.
Ofițerii și cei asimilați lor nu vor fi deținuți în aceleași localuri cu
subofițerii sau trupa.
Prizonierele de r ăzboi care execută o pedeapsă disciplinară vor fi
deținute în localuri separate de acelea pentru bărbați și vor fi puse sub
supravegherea directă a femeilor.

Articolul 98

Prizonierii de război deținuți în urma unei pedepse disciplinare vor
continua să be neficieze de dispozițiile prezentei convenții, afară de
măsura în care însăși deținerea lor le face inaplicabile. Totuși, avantajul
articolelor 78 și 126 nu le va putea fi retras în n ici un caz.
Prizonierii de război, pedepsiți disciplinar, nu vor putea fi lipsiți de
prerogativele legate de gradul lor.
Prizonierii de război, pedepsiți disciplinar, vor avea facultatea să facă
zilnic exerciții și să stea în aer liber cel puțin 2 ore.
Ei vor fi autorizați, la cerere, să se prezinte la vizita medicală zilnică ; ei
vor primi îngrijirile necesare stării sănătății lor și, eventual, vor fi
evacuați la infirmeria lagărului sau la un spital.
Ei vor fi autorizați să scrie și să citească, precum și să expedieze și să
primească scrisori. În schimb, coletele și trimiteri le de bani nu le vor
putea fi predate decât la expirarea pedepsei; acestea vor fi încredințate
până atunci reprezentantului prizonierilor, care va preda infirmeriei
alimentele perisabile care se găsesc în aceste colete.

III. URMĂRIRI JUDICIARE

Articolu l 99

Nici un prizonier de război nu va putea fi urmărit sau condamnat pentru
un act care nu este interzis, în mod expres, de legislația Puterii
deținătoare sau de dreptul internațional în vigoare în ziua când acest act
a fost comis.
Nici o presiune morală sau fizică nu va putea fi exercitată asupra unor
prizonieri de război epntru a -l face să se recunoască vinovat de faptul
de care este acuzat.

Executarea
pedepsei
II. Premise

II. Libertăți de
bază

Reguli
esențiale.
I. Pri ncipii
generale

Nici un prizonier de război nu va putea fi condamnat fără să fi avut
posibilitatea de a se apăra și fără să fi fost asistat de un apărător
calificat.

Articolul 100

Prizonierii de război și Puterile protectoare vor fi informați, cât ma i
curând posibil, despre infracțiunile pasibile de pedeapsa cu moartea în
baza legislației Puterii deținătoare.
În consecință, nici o infracțiune nu va putea fi pasibilă de pedeapsa cu
moartea, fără acordul Puterii de care depind prizoneirii.
Pedeapsa cu m oartea nu va putea fi pronunțată contra unui prizonier
decât dacă, în conformitate cu articolul 87, alineatul al doilea, s -a atras
atenția tribunalului, în mod special, asupra faptului că prevenitul,
nefiind un cetățean al Puterii deținătoare, nu e legat de ea prin nici o
obligație de credință și că se găsește în puterea sa ca urmare a unor
împrejurări independente de propria sa voință.

Articolul 101

Dacă a fost pronunțată contra unui prizonier de război pedeapsa cu
moartea, hotărârea nu va fi executată înainte de expirarea unui termen
de cel puțin șase luni, începând din momentul în care Puterea
protectoare va primi, la adresa indicată, comunicarea amănunțită
prevăzută de articolul 107.

Articolul 102

O hotărârea nu va putea fi valabil dată contra unui prizonier de război
decât dacă a fost pronunțată de aceleași tribunale și după aceeași
procedură ca și pentru persoanele aparținând forțelor armate ale Puterii
deținătoare și dacă, în afară de aceasta, au fost respectate dispozițiile
prezentului capitol.

Articolul 103

Orice instrucție judiciară contra unui prizonier de război va fi făcută pe
cât de repede o vor permite împrejurările și în așa fel ca procesul să
aibă loc cât mai curând posibil. Nici un prizonier de război nu va fi
menținut în detențiune pr eventivă, decât dacă această măsură este
aplicabilă membrilor forțelor armate ale Puterii deținătoare pentru
infracțiuni analoge sau dacă ar cere -o interesul securității naționale.
Această detențiune preventivă nu va dura, în nici un caz, mai mult de 3
luni.
Durata detențiunii preventive a unui prizonier de război va fi scăzută
din aceea a pedepsei privative de libertate la care a fost condamnat; de
altfel, se va ține seama de aceasta în momentul fixării pedepsei.

II. Pedeapsa
cu moartea

III. Întârzierea
executării
pedepsei cu
moartea

Procedură
I. Condiții
pentru
valabilitatea
sentinței

II. Pedeapsă
privativă de
libertate
(reducerea
sentinței,
tratament)

În timpul detențiunii lor preventive, prizonierii de război vor continua
să b eneficieze de dispozițiile articolelor 97 și 98 ale acestui capitol.

Articolul 104

În toate cazurile în care Puterea deținătoare va hotărî să înceapă
urmăriri judiciare contra unui prizonier de război, ea va înștiința despre
aceasta Puterea protectoa re, de îndată ce va fi posibil și cu cel puțin 3
săptămâni înainte de deschiderea dezbaterilor. Acest termen de 3
săptămâni nu va curge decât din momentul când această înștiințare va
parveni Puterii protectoare, la adresa indicată în prealabil, de aceasta
din urmă, Puterii deținătoare.
Această înștiințare va conține indicațiile următoare:
1. numele și prenumele prizonierului de război, gradul, numărul său
matricol, data nașterii și, dacă e cazul, profesiunea sa;
2. locul de internare sau de detenție;
3. specificarea capului sau capetelor de acuzare, cu mențiunea
dispozițiilor legale aplicabile;
4. indicarea tribunalului care va judeca cazul, precum și a datei și a
locului prevăzute pentru deschiderea dezbaterilor.
Aceeași comunicare va fi făcută de către Puterea deținăt oare
reprezentantului prizonierilor de război.
Dacă, la dechiderea dezbaterilor, nu s -a adus dovada că Puterea
protectoare, prizonierul de război și reprezentantul prizonierilor
interesat au primit înștiințarea menționată mai sus, cu cel puțin 3
săptămâni înainte de deschiderea dezbaterilor, acestea nu vor putea să
aibă loc și vor fi amânate.

Articolul 105

Prizonierul de război va avea dreptul să fie asistat de către un alt
prizonier, să fie apărat de un avocat calificat, la alegerea sa, de a cita
martori și de a recurge, dacă socotește necesar, la oficiile unui interpret
competent. El va fi înștiințat de aceste drepturi în timp util, înaintea
dezbaterilor, de către Puterea deținătoare.
Dacă prizonierul de război nu și -a ales apărător, Puterea protectoare îi
va procura unul; ea va dispune, în acest scop, de cel puțin o săptămână.
La cererea Puterii protectoare, Puterea deținătoare îi va remite o listă de
persoane calificate pentru a asigura apărarea. În cazul în care nici
prizonierul de război, nici Putere a protectoare n -ar fi ales un apărător,
Puterea deținătoare va desemna, din oficiu, un avocat calificat pentru a –
l apăra pe prevenit.
Pentru a pregăti apărarea prevenitului, apărătorul va dispune de un
termen de 2 săptămâni cel puțin , înainte de deschider ea dezbaterilor,
precum și de înlesnirile necesare; el va putea, în special, să viziteze
liber pe prevenit și să discute cu el fără martori. Va putea să discute cu

III.
Notificarea
procedurilor

IV. Drepturi și
metode de
apărare

toți martorii apărării, inclusiv cu prizonierii de război. El va beneficia
de aceste înlesniri până la expirarea termenelor de recurs.
Prizonierul de război prevenit va primi din vreme, înainte de începerea
dezbaterilor, o comunicare într -o limbă pe care o înțelege, a actului de
acuzare, precum și a actelor care sunt, în general, communicate
prevenitului în baza legilor în vigoare în armatele Puterii deținătoare.
Aceeași comunicare va trebui să fie făcută în aceleași condiții
apărătorului său.
Reprezentanții Puterii protectoare vor avea dreptul să asiste la
dezbateri, în afară de cazul în care acestea ar trebui, în mod
excepțional, să aibă loc, în interesul siguranței statului, în ședință
secretă; în acest caz, Puterea deținătoare va înștiința despre aceasta
Puterea protectoare.

Articolul 106

Orice prizonier de război va avea dreptul, în aceleași condiții ca și
membrii forțelor armate ale Puterii deținătoare, de a cere casarea sau
revizuirea oricărei hotărâri pronunțate în privința sa. El va f i pe deplin
informat asupra drepturilor sale de apel, precum și asupra termenelor în
cadrul cărora și le poate exercita.

Articolul 107

Orice hotărâre dată cu privire la un prizonier de război va fi imediat
adusă la cunoștința Puterii protectoare, sub for ma unei comunicări
sumare, în care se arată, de asemenea, dacă prizonierul are dreptul de a
cere casarea sau revizuirea. Această comunicare va fi făcută și
reprezentantului interesat al prizonierilor. Ea va fi făcută, de asemenea,
prizonierului de război, într-o limbă pe care o înțelege, dacă hotărârea
n-a fost pronunțată în prezența sa. În plus, Puterea deținătoare va
comunica imediat Puterii protectoarea hotărârea prizonierului de război
de a folosi sau nu drepturile sale de apel.
În afară de aceasta, în caz de condamnare rămasă definitivă și, dacă e
vorba de pedeapsa cu moartea, în caz de condamnare pronunțată în
prima instanță, Puterea deținătoare va adresa, cât mai repede cu putință,
Puterii protectoare, o comunicare amănunțită cuprinzând:
1. textul exact al hotărârii;
2. un raport rezumativ al instrucției și dezbaterilor, subliniind, în
special, elementele acuzării și ale apărării;
3. indicarea, dacă e cazul, a locului unde va fi ispășită pedeapsa.
Comunicările prevăzute în alineatele precedente vor fi trimise P uterii
protectoare pe adresa pe care ea o va aduce la cunoștință, în prealabil,
Puterii deținătoare.

V. Recurs

VI. Notificare
despre
descoperiri și
sentință

Articolul 108

Pedepsele pronunțate împotriva prizonie rilor de război în baza
hotărârilor devenite, în mod regulate, executorii, vor fi ispășite în
aceleași localuri și în aceleași condiții ca și cele ale membrilor forțelor
armate ale Puterii deținătoare. Aceste condiții vor fi, în toate cazurile,
conforme cu cerințele igienei și umanității.
O prizonieră de război, împotriva căreia s -ar pronunța o astfel de
pedeapsă, va fi închisă în localuri separate și va fi pusă sub
supraveghere feminină.
Prizonierii de război condamnați la o pedeapsă privativă de libertate
vor beneficia, în orice caz, mai departe de dispozițiile articolelor 78 și
126 ale prezentei convenții. În afară de aceasta, ei vor fi autorizați să
primească și să expedieze corespondența, să primească cel puțin un
colet de ajutor pe lună și să facă exer ciții în aer liber, în mod regulat; ei
vor primi îngrijirile medicale necesare stării sănătății lor, precum și
ajutorul spiritual pe care l -ar dori. Pedepsele care trebuie să li se aplice
vor fi conforme cu dispozițiile articolului 87, alineatul trei.

TITLUL IV

SFÂRȘITUL CAPTIVITĂȚII

SECȚIUNEA I. REPATRIERE DIRECTĂ ȘI
SPITALIZARE ÎN ȚĂRI NEUTRE

Articolul 109

Părțile în conflict vor trebui, sub rezerva celui de al treilea alineat al
prezentului articol, să retrimită în țările lor pe prizonierii de război grav
bolnavi și grav răniți, în conformitate cu primul alineat al articolului
următor, indiferent de număr sau grad iș după ce i -a adus în stare de a fi
transportați.
În timpul duratei ostilităților, Părțile în conflict se vor strădui, în
colaborare cu Puterile neutre interesate, să organizeze spitalizarea, în
țările neutre, a prizonierilor răniți sau bolnavi, arătați în cel de al doilea
alineat al articolului următor; ele vor putea, în afară de aceasta, să
încheie acorduri, în vederea repatrierii di recte sau internării, în țară
neutră, a prizonierilor valizi care au suportat o lungă captivitate.
Nici un prizonier de război rănit sau bolnav, prevăzut pentru repatriere,
în sensul primului alineat al prezentului articol, nu va putea fi repatriat
în timp ul ostilităților contra voinței sale.

Executarea
pedepselor.
Hotărâri
penale

Observații
generale

Articolul 110

Vor fi repatriați direct:

1. răniții și bolnavii incurabili, ale căror facultăți intelectuale sau
fizice par a fi suferit o scădere importantă;
2. răniții și bolnavii care, după părerile medicilor, nu sunt susceptibili
de însănătoșire în decursul unui an, a căror stare cere un tratament
și ale căror facultăți intelectuale sau fizice par a fi suferit o scădere
importantă;
3. răniții și bolnavii însănătoșiți, ale căror facultăți intelectuale sau
fizice par a fi suferit o scădere importantă și permanentă.

Vor putea fi spitalizați în țară neutră:

1. răniții și bolnavii a căror vindecare poate fi întrevăzută în anul care
urmează datei rănirii sau începutului bolii dacă prin tratamentul în
țară neutră se prevede o vindecare mai sigură și mai rapidă;
2. prizonierii de război a căror sănătate mintală sau fizică este, după
părerile medicilor, amenințată serios prin menținerea în captivitate,
dar a căror spitalizare în țară neutră ar putea îndrepta această
amenințare.

Condițiile pe care vor trebui să le îndeplinească prizonierii de război
spitalizați într -o țară neutră, pentru a fi repatirați vor fi fixate, ca și
statutul lor, pr intr-un acord între Puterile interesate. În general, vor fi
repatriați prizonierii de război spitalizați în țară neutră care aparțin
categoriilor următoare:

1. acei a căror stare de sănătate s -a agravat astfel încât îndeplinesc
condițiile repatrierii directe ;
2. acei ale căror facultăți intelectuale sau fizice rămân, după tratament,
deosebit de scăzute.

În lipsa unor acorduri speciale încheiate între Părțile în conflict
interesate, în vederea determinării cazurilor de invaliditate sau de boală
care au drept urm are repatrierea directă sau spitalizarea în țară neutră,
aceste cazuri vor fi fixate conform principiilor cuprinse în acordul tip
privitor la repatrierea directă și spitalizarea în țară neutră a prizonierilor
de război răniți și bolnavi și în regulamentul privitor la comisiile
medicale mixte, anexate la prezenta convenție.

Articolul 111

Puterea deținătoare, Puterea de care depind prizonierii de război și o
Putere neutră agreată de aceste două Puteri se vor strădui să încheie

Cazuri de
repatriere și
spitalizare

Internare în
țară neutră

acorduri care să permită internarea prizonierilor de război pe teritoriul
acelei Puteri neutre, până la încetarea ostilităților.

Articolul 112

De la începutul conflictului, vor fi desemnate comisii medicale mixte
pentru examinarea prizonierilor bolnavi și răniți și pentru a lua toate
hotărârile utile în privința lor. Desemnarea, îndatoririle și funcționarea
acestor comisii vor fi conforme cu dispozițiile regulamentului anexat la
prezenta convenție.
Totuși, prizonierii care, după avizul autorităților medicale ale Puterii
deținătoare, sunt în mod vădit grav răniți sau grav bolnavi, vor putea fi
repatriați fără să mai trebuiască a fi examinați de o comisie medicală
mixtă.

Articolul 11 3

În afară de acei care vor fi desemnați de autoritățile medicale ale
Puterii deținătoare, prizonierii răniți sau bolnavi aparținând categoriilor
enumerate mai jos vor avea facultatea de a se prezenta la examenul
comisiilor medicale mixte prevăzute în art icolul precedent:
1. răniții și bolnavii propuși de un medic compatriot sau cetățean al
unei Puteri care e parte în conflict aliată cu Puterea de care ei
depind și care își exercită funcțiile în lagăr;
2. răniții și bolnavii propuși de reprezentantul lor;
3. răniți i și bolnavii care au fost propuși de Puterea de care depind sau
de un organism recunoscut de această putere, care ar veni în
ajutorul prizonierilor.
Prizonierii de război care nu aparțin uneia dintre cele trei categorii de
mai sus vor putea, totuși, să se prezinte la examenul comisiilor
medicale mixte, dar nu vor fi examinați decât după cei din categoriile
arătate.
Medicul compatriot al prizonierilor de război supuși la examenul
comisiei medicale mixte și reprezentantul prizonierilor vor fi autorizați
să asiste la acest examen.

Articolul 114

Prizonierii de război victime ale unor accidente, cu excepția celor răniți
voluntar, vor beneficia, în ce privește repatrierea sau eventual
spitalizarea în țară neutră, de dispozițiile prezentei convenții.

Articolul 115

Nici un prizonier de război condamnat la o pedeapsă disciplinară, care
ar întruni condițiile prevăzute pentru repatriere sau spitalizare într -o

Comisii
medicale
mixte

Prizonieri cu
drept de a fi
examinați de
comisii
medicale
mixte

Prizonieri
victime ale
unor accidente

Prizonieri care
execută o
sentință

țară neutră, nu va putea fi reținut pentru motivul că nu și -a ispășit
pedeapsa.
Prizonierii de război urmăriți sau condamnați judecătorește, care ar fi
prevăzuți pentru repatriere sau spitalizare într -o țară neutră, vor putea
să beneficieze de aceste măsuri înainte de terminarea procedurii sau de
executarea pedepsei, dacă Puterea deținătoare consimte la aceasta.
Părțile în conflict își vor comunica numele acelora care vo r fi reținuți
până la terminarea procedurii sau executarea pedepsei.

Articolul 116

Cheltuielile de repatriere a prizonierilor de război sau pentru
transportul lor într -o țară neutră vor fi suportate de Puterea de care
depind acești prizonieri, începând d e la frontiera Puterii deținătoare.

Articolul 117

Nici un repatriat nu va putea fi folosit la un serviciu militar activ.

SECȚIUNEA II. ELIBERAREA ȘI REPATRIEREA
PRIZONIERILOR DE RĂZBOI LA
SFÂRȘITUL OSTILITĂȚILOR

Articolul 118

Prizonierii de război vo r fi eliberați și repatriați fără întârziere după
terminarea ostilităților active.
În lipsa unor astfel de dispoziții din vreo convenție încheiată între
Părțile în conflict pentru încetarea ostilităților sau în lipsa unei astfel de
convenții, fiecare dintr e Puterile deținătoare va întocmi ea însăși și va
executa fără întârziere un plan de repatriere, conform principiului
enunțat în alineatul precedent.
Și într -un caz și în celălalt, măsurile adoptate vor fi aduse la cunoștința
prizonierilor de război.
Chelt uielile de repatriere a prizonierilor de război vor fi, în orice caz,
repartizate într -un mod echitabil între Puterea deținătoare și Puterea de
care depind prizonierii.
În acest scop, vor fi respectate următoarele principii în această
repartizare:
a) dacă cel e două Puteri sunt limitrofe, Puterea de care depind
prizonierii de război va lua asupra sa cheltuielile repatrierii,
începând de la frontiera Puterii deținătoare;
b) dacă aceste două Puteri nu sunt limitrofe, Puterea deținătoare va lua
asupra sa cheltuielile de transport al prizonierilor de război pe
teritoriul său, până la frontiera sau la portul său de îmbarcare cel
mai apropiat de Puterea de care ei depind. Părțile interesate se vor

Cheltuieli de
repatriere

Activitate
după
repatriere

Eliberare și
repatriere

pune de acord în ce privește repatrierea echitabilă între ele a restului
cheltuielilor cauzate de repatriere.
Încheierea unui astfel de acord n -ar putea, în nici un caz, să justifice
cea mai mică întârziere în repatrierea prizonierilor de război.

Articolul 119

Repatrierile vor fi efectuate în condiții analoge celor prevăzute în
articolele 46 -48 inclusiv ale prezentei convenții pentru transferarea
prizonierilor de război și ținând seamă de dispozițiile articol ului 118,
precum și ale celor următoare.
Cu ocazia repatrierii, obiectele de valoare luate prizonierilor de război,
în conformitate cu dispozițiile articolului 18, și sumele în monedă
străină, care n -au fost convertite în moneda Puterii deținătoare, le vor fi
restituite. Obiectele de valoare și sumele în monedă străină care, din
indiferent ce motiv, n -ar fi fost restituite prizonierilor de război cu
ocazia repatrierii lor, vor fi remise biroului de informații prevăzut la
articolul 122.
Prizonierii de război vor fi autorizați să ia cu ei efectele lor personale,
corespondența și pachetele sosite pe adresa lor; greutatea aceste efecte
va putea fi limitată la ceea ce prizonierul poate duce cu el în mod
normal, dacă împrejurările repatrierii o cer; în orice caz, fiecare
prizonier va fi autorizat să ia cu el cel puțin douăzecișicinci de
kilograme.
Celelalte efecte personale ale prizonierului repatriat vor fi păstrate de
Puterea deținătoare; aceasta se va îngriji să i le trimită de îndată ce se
va încheia, cu Putere a de care depinde prizonierul, un acord prin care
se fixează modalitățile transportului lor și plata cheltuielilor făcute cu
această ocazie.
Prizonierii de război care ar fi puși sub o urmărire penală pentru o
crimă sau un delict de drept penal, vor putea să fie reținuți până la
sfârșitul procedurii și, eventual, până la expirarea pedepsei. La fel va fi
cu aceia care sunt condamnați pentru o crimă sau un delict de drept
penal.
Părțile în conflict își vor comunica numele prizonierilor de război care
vor fi r eținuți până la sfârșitul procedurii sau executării pedepsei.
Părțile în conflict se vor înțelege cu privire la instituirea de comisii
pentru căutarea prizonierilor dispersați și asigurarea repatrierii lor, în
termenul cel mai scurt.

Detalii ale
procedurii

SECȚIUNEA III. MOARTEA PRIZONIERILOR DE RĂZBOI

Articolul 120

Testamentele prizonierilor de război vor fi întocmite astfel încât să
satisfacă condițiile de validitate cerute de legislația țării lor de o rigine,
care va lua măsurile necesare pentru a aduce aceste condiții la
cunoștința Puterii deținătoare. La cererea prizonierului de război și, în
orice caz, după moartea sa, testamentul va fi transmis, fără întârziere,
Puterii protectoare și o c opie, certificată pentru conformitate, va fi
remisă Agenției centrale de informații.
Certificatele de deces, conforme modelului anexat la prezenta
convenție sau listele tuturor prizonierilor de război morți în captivitate,
certificate pentru conformitate d e un ofițer responsabil, vor fi trimise în
cel mai scurt timp biroului de informații al prizonierilor de război
instituit în conformitate cu articolul 122. Certificate de deces sau liste
certificate vor indica semnele distinctive privind identitatea, așa c um au
fost prevăzute în alineatul al treilea al articolului 17, precum și locul și
data decesului, cauza decesului, locul și data înhumării și toate
informațiile necesare pentru identificarea mormintelor.
Înmormântarea sau incinerarea vor trebui să fie pre cedate de un
examen medical al corpului, pentru a se constata moartea, pentru a
permite redactarea unui raport și,eventual, pentru a stabili identitatea
decedatului.
autoritățile deținătoare vor vechea ca prizonierii de război decedați în
captivitate să fi e înmormântați în mod onorabil, dacă e posibil după
riturile religiei căreia aparțineau, și ca mormintele lor să fie respectate,
întreținute cuviincios și însemnate astfel încât să poată fi totdeauna
găsite. Ori de câte ori va fi posibil, prizonierii de ră zboi decedați care
depindeau de aceeași Putere vor fi îngropați în același loc.
Prizonierii de război decedați vor fi îngropați individual, cu excepția
cazurilor de forță majoră care ar impune un mormânt colectiv.
Corpurile nu vor putea fi incinerate, decâ t dacă motive imperioase de
igienă sau religia decedatului ar cere -o sau dacdă el și -ar fi exprimat
această dorință. În caz de incinerare, se va fdace mențiune cu indicarea
motivelor pe actul de deces.
Pentru ca mormintele să poată fi totdeauna găsite, toa te informațiile
relative la înhumări și la morminte vor trebuie să fie înregistrate de un
serviciu al mormintelor creat de Puterea deținătoare. Lista mormintelor
și informațiile relative la prizonierii de război îngropați în cimitire sau
în altă parte vor fi transmise Puterii de care depindeau acești prizonieri
de război. Puterii care controlează teritoriul, dacă este parte la
convenție, îi revine sarcina de a îngriji de aceste morminte și de a
înregistra orice mutare ulterioară a cadavrelor. Aceste dispozi ții se
aplică și urmelor care vor fi păstrate de serviciul mormintelor, până
când țara de origine va aduce la cunoștință dispozițiile definitive pe
care dorește să le ia în această privință.

Testamente,
certificate de
deces,
înmormântări,
incinerare

Articolul 121

Orice deces sau orice rănire gravă a unui prizonier de război, cauzate
sau bănuite a fi cauzate de o sentinelă, de un alt prizoneir de război sau
de orice altă persoană, precum și orice deces a că rui cauză nu este
cunoscută, vor fi urmate immediat de o anchetă oficială a Puterii
deținătoare.
O comunicare privitoare la aceasta va fi imediat făcută Puterii
protectoare. Se vor strânge depozițiile martorilor, mai ales cele ale
prizonierilor de război; un raport conținând aceste depoziții va fi
comunicat sus -menționatei Puteri.
Dacă ancheta stabilește vina uneia sau mai multor persoane, Puterea
deținătoare va lua toate măsurile pentru urmărirea judiciară a persoanei
sau a persoanelor responsabile.

TITLU L V

BIROU DE INFORMAȚII ȘI SOCIETĂȚI DE AJUTOR
PRIVIND PRIZONIERII DE RĂZBOI

Articolul 122

De la începutul unui conflict și în toate cazurile de ocupație, fiecare din
Părțile în conflict va constitui un birou oficial de informații pentru
prizonierii de război care se găsesc sub puterea sa; Puterile neutre sau
nebeligerante, care vor fi primit pe teritoriul lor persoane aparținând
uneia din categoriile arătate la articolul 4, vor proceda la fel cu privire
la aceste persoane. Puterea interesată va veghea ca biroul de informații
să dispună de localuri, de material și de personalul necesar, pentru ca
acesta să poată funcționa în mod eficace. Ea va avea libertatea de a
folosi într -un asemenea birou prizonieri de război, cu respectarea
condițiilor stipulate în secțiunea prezentei convenții privind munca
prizonierilor de război.
În cel mai scurt timp posibil, fiecare din Părțile în conflict va da
biroului său informațiile la care se referă cel de al patrulea, cincilea și
al șaselea alineat al prezentului articol , cu privire la orice persoană
inamică aparținând uneia din categoriile arătate la articolul 4 și căzută
în puterea sa. Puterile neutre sau nebeligerante vor proceda la fel în ce
privește persoanele din aceste categorii, pe care le -ar fi primit pe
teritori ul lor.
Biroul va face ca aceste informații să parvină de urgență, prin
mijloacele cele mai rapide, Puterilor interesate, prin intermediul, pe de
o parte, al Puterile protectoare și, pe de altă parte, al Agenției centrale
prevăzute la articolul 123.
Aceste informații vor trebui să îngăduie înștiințarea rapidă a familiilor
interesate. În măsura în care vor fi în posesia biroului de informații,
aceste informații vor cuprinde, pentru fiecare prizonier de război, cu

Prizonieri
uciși sau răniți
în împreju rări
deosebite

Birou
național

rezerva dispozițiilor articolului 17, numele, prenumele, gradul, numărul
matricol, locul și data completă a nașterii, indicarea Puterii de care
depinde, prenumele tatălui și numele mamei , numele și adresa
persoanei care trebuie să fie informată, preum și adresa la care poate să
fie trimisă corespondența prizonierului.
Biroul de informații va primi, de la diverse servicii competente,
informațiile relative la transferări, eliberări, repatri eri, evadări,
spitalizări, decese, și le va transmite în modul prevăzut în cel de al
treilea alineat de mai sus.
De asemenea, vor fi transmise regulat și, dacă e posibil, în fiecare
săptămână, informațiile privitoare la starea sănătății prizonierilor de
război bolnavi sau răniți grav.
Biroul de ifnormații va fi, de asemenea, însărcinat să răspundă la toate
cererile ce i se vor adresa cu privire la prizonierii de război, inclusiv la
acei care au murit în captivitate; va proceda la anchetele necesare,
pentr u a-și procura informațiile cerute și pe care nu le -ar poseda.
Toate comunicările scrise făcute de birou vor fi certificate printr -o
semnătură sau un sigiliu.
În afară de aceasta, biroul de informații va fi însărcinat să strângă și să
transmită Puterilor i nteresate toate obiectele personale de valoare,
inclusiv sumele într -o altă monedă decât aceea a Puterii deținătoare și
documentele prezentând importanță pentru rudele apropiate, lăsate de
prizonierii de război cu ocazia repatrierii, eliberării, evadării sau
decesului lor. Aceste obiecte vor fi trimise în pachete sigilate de birou;
la aceste pachete se vor adăuga declarații, stabilind cu precizie
identitatea persoanelor cărora le aparțineau obiectele, precum și un
inventar complet al pachetului. Celelalte efecte personale ale
prizonierilor în chestiune vor fi trimise, în conformitate cu
aranjamentele încheiate între Părțile în conflict interesate.

Articolul 123

O Agenție centrală de informații asupra prizonierilor de război va fi
creată într -o țară neutr ă. Comitetul Internațional de Cruce Roșie va
propune Puterilor interesate, dacă va găsi necesar, organizarea unei
asemenea agenții.
Această Agenție va avea sarcina să concentreze toate informațiile
interesând prizonierii de război, pe care le va putea obți ne pe cale
oficială sau particulară; ea le va transmite, cât de repede posibil, țării de
origine a prizonierilor sau Puterii de care ei depind. Ea va primi, de la
Părțile în conflict, toate înlesnirile pentru efectuarea acestor
transmisiuni.
Înaltele Părți Contractante și, în special, acelea ale căror cetățeni
beneficiază de serviciile Agenției centrale, sunt invitate să acorde
acesteia sprijinul financiar de care ea ar avea nevoie.

Agenție
centrală

Aceste disp oziții nu vor putea fi interpretate ca restrângând activitatea
umanitară a Comitetului Internațional de Cruce Roșie și a societăților
de ajutor menționate în articolul 125.

Articolul 124

Birourile naționale de informații și Agenția centrală de informați i vor
beneficia de scutiri de taxe poștale, precum și de toate scutirile
prevăzute în articolul 74 și, în măsura posibilului, de scutirea de taxe
telegrafice sau, cel puțin, de importante reduceri de taxe.

Articolul 125

Sub rezerva măsurilor pe care ga rantarea securității lor le -ar socoti
indispensabile sau pentru a face față oricărei alte necesități rezonabile,
Puterile deținătoare vor fae cea mai bună primire organizațiilor
religioase, societăților de ajutor sau oricărui alt organism care ar veni în
ajutorul prizonierilor de război. Ele le vor acorda atât lor, cât și
delegaților lor investiți în mod valabil, toate înlesnirile necesare pentru
a vizita prizonierii, pentru a le împărți ajutoare, material de orice
proveniență destinat scopurilor religioas e, educative, recreative sau
pentru a -I ajuta să -și organizeze timpul liber în interiorul lagărelor.
Societățile sau organismele mai sus -citate pot fi constituite, fie pe
teritoriul Puterii deținătoare, fie într -o altă țară, sau să aibă un caracter
interna țional.
Puterea deținătoare va putea limita numărul societăților și organismelor
ai căror delegați vor fi autorizați să -și exercite activitatea pe teritoriul
său sau sub controlul său, cu condiția totuși cao asemenea limitate să
nu împiedice aducerea unui ajutor eficace și satisfăcător tuturor
prizonierilor de război.
Situația specială a Comitetului Internațional de Cruce Roșie, în acest
domeniu, va fi oricând recunoscută și respectată.
Imediat ce vor fi predate prizonierilor de război ajutoarele și materia lul
în scopurile mai sus -arătate sau, cel puțin, imeidat după aceea, se vor
transmite societății de ajutor sau organismului expeditor chitanțe
semnate de reprezentntul acestor prizonieri referitoare la fiecare
trimitere.
Dovezi privitoare la aceste trimite ri vor fi remise simultan de
autoritățile administrative care fac paza prizonierilor.

Scutiri
de taxe

Societăți de
ajutorare și
alte
organizații

TITLUL VI

EXECUTAREA CONVENȚIEI

SECȚIUNEA I. DISPOZIȚII GENERA LE

Articolul 126

Reprezentanții sau delegații Puterilor protectoare vor fi autorizați să
meargă în toate locurile în care se găsesc prizonieri de război, mai ales
în locurile de internare, detențiune și de muncă; vor avea acces în toate
localurile ocupat e de prizonieri. Vor fi, de asemenea, autorizați să
meargă în locurile de plecare, de trecere sau de sosire a prizonierilor
transferați. Ei vor putea să discute fără martori cu prizonierii și, în
special cu reprezentanții lor, prin intermediul unui interpr et, dacă
aceasta este necesar.
Reprezentanții și delegații Puterilor protectoare vor avea deplină
libertate de alegere a locurilor pe care vor să le viziteze; durata și
frecvența acestor vizite nu vor fi limitate. Ele nu vor putea fi interzise
decât din mo tive de necesitate militară imperioasă și numai cu titlu
excepțional și temporar.
Puterea deținătoare și Puterea de care depind prizonierii de război vor
putea să se înțeleagă, eventual, ca la vizitarea acestor prizonieri să fie
admisă participarea unor co mpatrioți ai lor.
Delegații Comitetului Internațional de Cruce Roșie vor beneficia de
aceleași prerogative. Desemnarea acestor delegați va fi supusă
acordului Puterii sub puterea căreia se găsesc prizonierii de război de
vizitat.

Articolul 127

Înaltele P ărți Contractate se angajează să difuzeze, cât mai larg posibil,
în timp de pace și în timp de război, textul prezentei convenții în țările
lor respective și, mai ales, să introducă studiul ei în programele de
instrucție militară și, dacă e posibil, civilă , astfel ca principiile acesteia
să fie cunoscute de toate forțele armate și de populație.
Autoritățile militare sau altele care, în timp de război, și -ar asuma
răspunderi privitoare la prizonieri de război, vor trebui să aibă textul
convenției și să fie i nstruite în mod special în ce privește dispozițiile
sale.

Articolul 128

Înaltele Părți Contractante își vor comunica, prin intermediul
Consiliului federal elvețian și, în timpul ostilităților, prin intermediul
Puterii protectoare, traducerile oficiale ale prezentei convenții, precum

Verificare

Difuzarea
convenției

Traduceri.
Reguli de
aplicare

și legile și regulamentele pe care ele le -ar putea adopta pentru a asigura
aplicarea acesteia.

Articolul 129

Înaltele Părți Contractante se angajează să ia orice măsură legislativă
necesară pentru stabilirea sancțiunilor penale menite să fie aplicate
persoanelor care au comis sau au dat ordin să se comită oricare dintre
infracțiunile grave la prezenta convenție, definite prin articolul
următor.
Fiecare parte contractantă va avea obligația de a urmări persoanele
bănuite de a fi comis sau de a fi ordonat să se comită oricare din aceste
infracțiuni grave, și va trebui să le defere propriilor sale tribunale,
indiferent de naț ionalitatea lor. Ea va putea, de asemenea, dacă preferă,
și în conformitate cu condițiile prevăzute în propria sa legislație, să le
predea spre judecare unei alte Părți contractante, interesate în urmărire,
numai dacă această Parte contractantă ar deține c ontra numitelor
persoane probe suficiente.
Fiecare Parte contractantă va lua măsurile necesare pentru încetarea
actelor contrare dispozițiilor prezentei convenții, altele decât
infracțiunile grave definite în articolul următor.
În toate împrejurările, incu lpații vor beneficia de garanții de procedură
și de liberă apărare, care nu vor fi mai puțin favorabile decât cele
prevăzute de articolul 105 și următoarele din prezenta convenție.

Articolul 130

Infracțiunile grave prevăzute la articolul precedent sunt a celea care
privesc unul din următoarele acte, dacă sunt comise împotriva unor
persoane sau bunuri protejate de convenție: omuciderea intenționată,
tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experiențele biologice,
faptul de a cauza, în mod intenționat, mar i suferințe sau de a aduce
grave atingeri integrității fizice sau sănătății, faptul de a constrânge un
prizonier de război să servească în forțele armate ale Puterii inamice
sau acelea de a -l lipsi de dreptul său de a fi judecat, în mod regulat și
imparția l, potrivit prevederilor prezentei convenții.

Articolul 131

Nici o Parte contractantă nu va putea să se exonereze, nici să exonereze
o altă Parte contractantă, de răspunderile asumate de ea însăși sau de o
altă Parte contractantă din cauza infracțiunilo r prevăzute la articolul
precedent.

Sancțiuni
penale
I. Observații
generale

II. Infracțiuni
grave

III. Respon –
sabilități ale
Părților
contractante

Articolul 132

La cererea unei Părți în conflict cu privire la orice pretinsă violare a
convenției, va trebui deschisă o anchetă, într -un mod care urmează a fi
stabilit între Părțile interesate.
Dacă nu s -a realizat un acord în ceea ce privește procedura anchetei,
Părțile se vor înțelege pentru a alege un arbitru, care va hotărî asupra
procedurii de urmat.
O dată constatată violarea, Părțile în conflict îi vor pune capăt și o vor
reprima cât mai repede posibil.

SECȚIUNEA II. DISPOZIȚII FINALE

Articolul 133

Prezenta convenție este redactată în franceză și engleză. Ambe le texte
sunt egal autentice.
Consiliul federal elvețian va îngriji să se facă traduceri oficiale ale
convenției în limba rusă și în limba spaniolă.

Articolul 134

Prezenta convenție înlocuiește Convenția din 27 iulie 1929 în
raporturile dintre Înaltele P ărți Contractante.

Articolul 135

În raporturile dintre Puterile legate prin Convenția de la Haga
privitoare la legile și obiceiurile războiului terestru, fie că e vorba de
aceea din 29 iulie 1899, fie de aceea din 18 octombrie 1907, și care
sunt Părți l a prezenta convenție, aceasta va completa capitolul II al
Regulamentului anexat la sus -arătatele Convenții de la Haga.

Articolul 136

Prezenta convenție, care va purta data zilei de azi, va putea să fie
semnată până la 12 februarie 1950, în numele Puteril or reprezentate la
conferința care s -a deschis la Geneva la 21 aprilie 1949, precum și de
Puterile nereprezentate la această conferință, care participă la
Convenția din 27 iulie 1929.

Anchetă

Limbi

Legătură cu
Convenția din
1929

Legătură cu
Convenția de
la Haga

Semnătură

Articolul 137

Prezenta convenție va fi ratificată cât mai repede cu putință și
ratificările vor fi depuse la Berna.
Se va întocmi un proces -verbal de depunere a fiecărui instrument de
ratificare, p roces -verbal a cărui copie, certificată pentru conformitate,
va fi remisă, prin Consiliul federal elvețian, tuturor Puterilor în numele
cărora convenția a fost semnată sau adeziunea notificată.

Articolul 138

Prezenta convenție va intra în vigoare șase lu ni după depunerea a cel
puțin două instrumente de ratificare.
Ulterior, ea va intra în vigoare, pentru fiecare Înaltă Parte Contractantă,
șase luni după depunerea instrumentului său de ratificare.

Articolul 139

De la data intrării sale în vigoare, prezen ta convenție va fi deschisă
adeziunii oricărei Puteri în numele căreia această convenție nu ar fi fost
semnată.

Articolul 140

Adeziunile vor fi notificate în scris Consiliului federal elvețian și își
vor produce efectele lor șase luni de la data primirii lor.
Consiliul federal elvețian va comunica adeziunile tuturor Puterilor în
numele cărora convenția va fi semnată sau adeziunea notificată.

Articolul 141

Situațiile prevăzute în articolele 2 și 3 vor da efect imediat ratificărilor
depuse și adeziunilor notificate de Părțile în conflict, înainte sau după
începerea ostilităților sau ocupației. Comunicarea ratificărilor sau
adeziunilor primite de Părțile în conflict va fi făcută de Consiliul
federal elvețian pe calea cea mai rapidă.

Articolul 142

Fiecare din Înaltele Părți Contractante va avea facultatea să denunțe
prezenta convenție.
Denunțarea va fi notificată în scris Consiliului federal elvețian. Acesta
va comunica notificarea guvernelor tuturor Înaltelor Părți Contractante.
Denunțarea își va produce e fectele un an după notificarea sa
Consiliului federal elvețian. Totuși, denunțarea notificată, atunci când
Puterea denunțătoare este implicată într -un conflict, nu va produce nici
un efect, atâta timp cât nu ar fi fost încheiată pacea și, în orice c az,

Ratificare

Intrare în
vigoare

Aderare

Notificare de
aderare

Efect imediat

Denunțare

atâta timp cât operațiunile de eliberare și de repatriere a persoanelor
protejate prin prezenta convenție nu vor fi terminate.
Denunțarea va avea valoare numai față de Puterea denunțătoare. Ea nu
va avea nici un efect asupra obligațiilor pe care Părțile în conflict vor
rămâne obligate să le îndeplinească, pe baza principiilor dreptului
internațional, așa cum ele rezultă din obiceiu rile stabilite între națiunile
civilizate, din legile umanitare și din cerințele conștiinței publice.

Articolul 143

Consiliul federal elvețian va înregistra prezenta convenție la
Secretariatul Națiunilor Unite. Consiliul federal elvețian va informa, de
asemenea, Secretariatul Națiunilor Unite de toate ratificările, adeziunile
și denunțările pe care le va primi cu privire la prezenta convenție.
Drept care subsemnații, având depuse împuternicirile respective, au
semnat prezenta convenție.
Făcută la Geneva, la 12 august 1949, în limbile franceză și engleză,
originalul urmând să fie depus în arhivele Confederației elvețiene.
Consiliul federal elvețian va transmite o copie certificată conform a
convenției fiecăruia dintre statele semnatare, precum și statelor c are vor
adera la convenție.

Înregistrare la
Națiunile
Unite

ANEXA I

Acordul tip privitor la repatrierea directă și spitalizarea în țară neutră a
prizonierilor de război răniți și boln avi
(a se vedea articolul 110)

I. Principii pentru repatrierea directă sau
spitalizarea în țară neutră

A. Repatrierea directă

Vor fi repatriați direct:
1. toți prizonierii de război atinși de infirmitățile următoare, provenite din traumatisme: pierderea unui
membru, paralizie, infirmități articulare sau altele, cu condiția ca infirmitatea să constea, cel puțin, în
pierderea unei mâini sau a unui picior sau să le fie echivalentă cu pierderea mâinii sau a unui picior.
Totuși, fără a aduce prejudiciu unei i nterpretări mai largi, următoarele cazuri vor fi considerate ca
echivalente pierderii unei mâini sau unui picior:
a) pierderea mâinii, a tuturor degetelor sau a degetului gros și a arătătorului unei mâini; pierderea
pic iorului sau a tuturor degetelor picioru u și a metatarsienelor unui picior;
b) anchiloza, pierderea țesutului osos, retractarea cicatrială care suprimă funcția uneia din marile
articulații sau a tuturor articulațiilor digitale ale unei mâini;
c) pseudartroza oaselor lungi;
d) diformități rezultând din fr acturi sau alt accident și care contibuie în mare măsură la slăbirea
capacității și puterii de a duce greutăți.
2. toți prizonierii de război răniți, a căror stare a devenit cronică, încât pronosticul pare să excludă,cu
toate tratamentele, însănătoșirea în de cursul unui an de la data rănirii, ca de exemplu în caz de:
a) proiectil în inimă, chiar dacă, făcând examinarea, comisia mexicală mixtă n -a putut constata
grave tulburări;
b) schijă metalică în creier sau în plămâni, chiar dacă, făcând examinarea, comisia medic ală
mixtă nu poate constata o reacție locală sau generală;
c) osteomielită a cărei vindecare nu poate fi prevăzută în decursul unui an de la rănire și care pare
să ducă la anchiloza unei articulații sau la alte alterații echivalente pierderii unei mâini sau
unui picior;
d) rană penetrantă și supurantă a marilor articulații;
e) rănirea craniului cu pierdere sau deplasare de țesut osos;
f) rănirea sau arderea feței cu pierdere de țesut și cu leziuni funcționale;
g) rănirea măduvei spinării;
h) leziunea nervilor periferici, al e căror urmări echivalează cu pierderea unei mâini sau a unui
picior și a cărei vindecare cere mai mult de un an de la rănire, de exemplu: rănirea plexului
brahial sau lombo -sacral, a nervilor median sau sciatic, precum și rănirea combinată a nervilor
radial și cubital sau a nervilor peronier comun și tibial etc. Rănirea izolată a nervilor radial,
cubital, peronier sau tibial nu justifică repatrierea, decât în caz de contracțiuni sau de turburări
neurotrofice serioase;
i) rănirea aparatului urinar compromițând serios funcția sa.
3. Toți prizonierii de război bolnavi, a căror stare a devenit cronică, astfel încât pronosticul pare să
excludă, cu toate tratamentele, însănătoșirea în decurs de un an de la începutul bolii, ca de exemplu la:
a) tuberculoza evolutivă, a ind iferent cărui organ, care nu mai poate, după pronosticurile
medicale, să fie vindecată sau cel puțin serios ameliorată printr -un tratament în țară neutră;
b) pleurezia exsudativă;
c) bolile grave ale organelor respiratorii, de etiologie netuberculoasă, prezumate incurabile, de
exemplu: emtizem pulmonar grav (cu sau fără bronșită); astm cronic*, bronșită cronică*,
prelungindu -se timp de mai bine de un an în captivitate; bronhectazie* etc.;
d) afecțiunile cronice grave ale circulației, de exemplu: afecțiunile valvular e și ale miocardului*,
dând semne de decompensare în timpul captivității, chiar dacă comisia medicală mixtă, făcând

examinarea, nu poate constata nici unul din aceste semne; afecțiunile pericardului și ale
vaselor (Boala lui Buerger, anevrismele marilor va se etc.);
e) afecțiunile cronice grave ale organelor digestive, de exemplu: ulcerul stomacal sau duodenal;
urmarea unei intervenții chirurgicale asupra stomacului făcute în captivitate; gastrită, enterită
sau colită cronică durând de peste un an și afectând g rav starea generală; ciroza hepatică;
colecistopatie cronică* etc.;
f) afecțiunile cronice grave ale organelor genito -urinare, de exemplu bolile cronice ale rinichiului
cu tulburări consecutive; nefrectomie pentru un rinichi tuberculos; pielită cronică sau ci stită
cronică; hidro – sau pionefroză; afecțiunile ginecologice cronice grave; sarcini și afecțiuni
obstetricale, când spitalizarea în țara neutră este imposibilă etc.;
g) bolile cronice grave ale sistemului nervos entral și periferic, de eemplu toate psihozel e și
psihonevrozele manifestate ca isteria gravă, o psihonevroză serioasă a captivității etc.,
constatate precis de un specialist*; orice epilepsie constatată precis de un medic al lagărului*;
arteroscleroza cerebrală; nevrită cronică durând de peste un a n etc.;
h) bolile cronice grave ale sistemului neurovegetativ cu scăderea considerabilă a facultăților
intelectuale sau corporale, pierderea apreciabilă în greutate și astenia generală;
i) orbirea ambilor ochi sau a unui ochi, când vederea celuilalt ochi este ma i puțin de 1, chiar
folosind ochelari corectori; diminuarea acuității vizuale, neputând fi corijată la ½ pentru cel
puțin un ochi*; celelalte afecțiuni oculare grave, de exemplu: glaucom, iritis, cloroidită,
trahom etc.;
j) hhhj
k) tulburările auzului, cum este surditate completă unilaterală, dacă cealaltă ureche nu mai
discerne cuvântul rostit obișnui tde la un metru distanță* etc.;
l) maladiile grave de metabolism, de exemplu: diabet zaharat necesitând un tratament cu insulină
etc.;
m) turburările grave ale glandelor cu secreție internă, de exemplu tircotoxicoza; hipotireoza; boala
lui Addison; cașexia lui Simmonds; tetania etc.;
n) bolile grave și cronice ale sistemului hematopoetic;
o) intoxicații cronice grave, de exemplu: sturnism, hidrargirism; morfinism; cocainism;
alcoolism; intoxicații cu gaze și prin radiații etc.;
p) afecțiunile cronice ale organelor locomotoare cu turburări funcționale manifeste, de exemplu:
artroze deformante; poliartrită cronică evolutivă primară și secundară; reumatism cu
manifestări clinice grave etc.;
q) afecțiuni cutanate cronice și grave, rebele la tratament;
r) orice tumoare malignă;
s) bolile infecțioase cronice grave persistând un an de la declarare, de exemplu: paludism cu
alterări organice pronunțate, dizenterie amibiană sau bacilară cu tulburări i mportante; sifilis
visceral terțiar, rezistent la tratament; lepră etc.;
t) avitaminozele grave sau inaniția gravă.

B. Spitalizare în țară neutră

Vor fi prezentați în v ederea spitalizării în țară neutră:
1. Toți prizonierii de război răniți care nu sunt sus ceptibili de vindecarea în captivitate, dar care ar putea
fi vindecați sau a căror stare ar ptuea fi net ameliorată dacă ar fi spitalizați în țară neutră.
2. Prizonierii de război atinși de orice formă de tuberculoză, a oricărui organ, al căror tratament în ț ara
neutră ar aduce, după toate probabilitățile, vindecarea sau cel puțin o ameliorare considerabilă, cu
excepția tuberculozei primare vindecate înainte de captivitate.
3. Prizonierii de război suferind de orice afecțiune care necesită un tratament al organe lor respiratorii,
circulatorii, digestive, nervoase, senzoriale, genito -urinare, cutanate, locomotoare etc., și care ar
obține, fără îndoială, rezultate mai bune în țară neutră decât în captivitate.
4. Prizonierii de război care au suferit o nefrectomie în ca ptivitate din cauza unei afecțiuni renale
netuberculoase, sau atinși de osteomielită, pe cale de vindecare sau latentă, sau de diabet zaharat, care
nu cere un tratament cu insulină etc..

5. Prizonierii de război atinși de nevroză datorită războiului sau capti vității.
Bolnavii de nevroză în urma captivității, care nu sunt vindecați după trei luni de spitalizare în țara
neutră sau c are, după acest termen, nu sunt în mod manifest pe care de vindecare totală, vor fi
repatriați.
6. Toți prizonierii de război atinși d e intoxicație cronică (cu gaze, metale, alcaloizi etc.) pentru care
perspectivele de vindecare în țară neutră sunt deosebit de favorabile.
7. Toate prizonierele de război însărcinate și prizonierele care sunt mame cu sugari și cu copii mici.
Vor fi excluse de la spitalizare în țară neutră:
1. Toate cazurile de psihoză constatate.
2. Toate afecțiunile nervoase organice sau funcționale socotite incurabile.
3. Toate bolile contagioase în perioada în care sunt transmisibile, cu excepția tuberculozei.

II. Observații gener ale

1. Condițiile fixate mai sus trebuie, în general, să fie interpretate și aplicate într -un spirit cât mai larg cu
putință.
Stările nevrotice și psihopatice datorate războiului sau captivității, precum și cazurile de tuberculoză de
orice grad trebuie să b eneficieze, înainte de toate, de această largă înțelegere. Prizonierii de război care au
suferit mai multe răniri, din care nici una, luată separat, nu justifică repatrierea, vor fi examinați în același
spirit, ținând seama de traumatismul psihic datorat n umărului de răniri.
2. Toate cazurile incontestabile dând drept la repatriere directă (amputare, orbire sau surzenie totală,
tuberculoză pulmonară deschisă, boală mintală, tumoare malignă etc.) vor fi examinate și bolnavii vor
fi repatriați cât mai curând pos ibil de către medicii lagărelor sau de către comisii militare de medici,
numite de Puterea deținătoare.
3. Rănile și bolile existente înainte de război și care nu s -au agravat, precum și rănile de război care n -au
împiedicat reluarea serviciului militar nu vo r da dreptul la repatriere directă.
4. Dispozițiile acestei anexe vor fi interpretate și aplicate într -un mod analog în toate statele care iau
parte la conflict. Puterile și autoritățile interesate vor garanta comisiilor medicale mixte toate
înlesnirile neces are pentru îndeplinirea sarcinii lor.
5. Exemplele menționate mai sus sub cifra I nu reprezintă decât cazuri tipice. Acelea care nu corespund
exact acestor dispoziții vor fi judecate în spiritul prevederilor articolului 110 al prezentei convenții și
al princi piilor cuprinse în prezentul acord.

ANEXA II

Regulament privind comisiile medicale mixte

(a se vedea articolul 112)

Articolul 1

Comisiile medicale mixte prevăzute în articolul 112 al convenției vor fi compuse din trei membri, din tre
care doi vor aparține unei țări neutre, al treilea fiind desemnat de Puterea deținătoare. Unul dintre
membrii neutri va prezida.

Articolul 2

Cei doi membri neutri vor fi desemnați de Comitetul Internațional de Cruce Roșie, de acord cu puterea
protect oare, la cererea Puterii deținătoare. Ei vor putea să domicilieze fie în țara lor de origine sau într -o
altă țară neutră, fie pe teritoriul Puterii deținătoare.

Articolul 3

Membrii neutri vor fi aprobați de Părțile în conflict interesate, care vor notifi ca agrementul lor
Comitetului Intenațional de Cruce Roșie și Puterii protectoare. De la data acestei notificări, membrii
neutri vor fi considerați ca efectiv desemnați.

Articolul 4

Vor fi, de asemenea, desemnați, în număr suficient, membri supleanți, pen tru a înlocui în caz de
necesitate pe membrii titulari. Această desemnare va fi efectuată în același timp cu cea a membrilor
titulari sau, cel puțin, în termenul cel mai scurt posibil.

Articolul 5

Dacă, dintr -un motiv oarecare, Comitetul Internațional de Cruce Roșie nu poate proceda la desemnarea
membrilor neutri, Puterea protectoare va face aceasta.

Articolul 6

În măsura posibilului, unul din cei doi membrii neutri va trebui să fie chirurg, și celălalt medic.

Articolul 7

Membrii neutri se vor bucura de o independență completă față de Părțile în conflict, care vor trebui să le
asigure toate înlesnirile în îndeplinirea misiunii lor.

Articolul 8

De acord cu Puterea deținătoare, Comitetul Internațional de Cruce Roșie, când va face numirile prevăzute
în articolele 2 și 1 ale prezentului regulament, va stabili condițiile de serviciu ale celor interesați.

Articolul 9

De îndată ce membrii neutri vor fi aprobați, comisiile medicale mixte își vor începe lucrările cât mai
repede cu putință și, în orice caz, î ntr-un răstimp de trei luni de la data acordului.

Articolul 10

Comisiile medicale mixte vor examina pe toți prizonierii indicați prin articolul 113 al convenției. Ele vor
propune repatrierea, excluderea sau amânarea pentru un examen ulterior. Hotărâril e lor vor fi luate cu
majoritate de voturi.

Articolul 11

Hotărârea luată de comisie, în fiecare caz în parte, va fi comunicată în luna care va urma vizitării ei,
Puterii deținătoare, Puterii protectoare și Comitetului Internațional de Cruce Roșie. Comisi a medicală
mixtă va informa, de asemenea, pe fiecare prizonier care a fost examinat, despre hotărârea luată și va da
acelora pe care ea îi va fi propus pentru repatriere un certificat asemănător modelului anexat la prezenta
convenție.

Articolul 12

Putere a deținătoare va trebui să execute hotărârile comisiei medicale mixte într -un termen de trei luni de
la primirea, în mod valabil, a notificării privitoare la aceste hotărâri.

Articolul 13

Dacă nu există nici un medic neutru într -o țară în care activitate a unei comisii medicale mixte ar părea
necesară, și dacă este imposibil, dintr -un motiv oarecare, de a desemna medici neutri locuind intr -o altă
țară, Puterea deținătoare, acționând de acord cu Puterea protectoare, va constitui o comisie medicală, care
va asuma aceleași funcții ca și o comisie medicală mixtă, cu rezerva în ce privește dispozițiile articolelor
1, 2, 3, 4, 5 și 8 ale prezentului regulament.

Articolul 14

Comisiile medicale mixte vor funcționa în permanență și vor vizita fiecare lagăr la in tervale ce nu vor
depăși șase luni.

ANEXA III

Regulament privind ajutoarele colective pentru prizonierii de război

(a se vedea articolul 73)

Articolul 1

Reprezentanții prizonierilor vor fi autorizați să distribuie trimiterile de ajutoare colective de care răspund,
tuturor prizonierilor legați în mod administrativ de lagărul lor, inclusiv acelora care se află în spitale sau
în închisori sau alte stabilimente penale.

Articolul 2

Distribuirea trimiterilor de ajutoare colective se v a face după instrucțiunile donatorilor și conform
planului stabilit de reprezentantul prizonierilor; totuși, distribuirea ajutoarelor medicale se va face, de
preferință, în înțelegere cu medicii șefi și aceștia vor putea, în spitale și lazarete, să deroge de la numitele
instrucțiuni, în măsura în care nevoile bolnavilor lor ar cere -o. În limitele astfel definite, această
distribuire se va face totdeauna într -un mod echitabil.

Articolul 3

Pentru a putea verifica calitatea și cantitatea mărfurilor primite ș i a întocmi în această privință rapoartele
detaliate pentru donatori, reprezentanții prizonierilor sau ajutoarele lor vor fi autorizați să meargă la
punctele de sosire a trimiterilor de ajutoare apropiate de lagărul lor.

Articolul 4

Reprezentanții prizon ierilor vor primi înlesnirile necesare pentru a verifica dacă împărțirea ajutoarelor
olective în toate subdiviziunile și anexele lagărului lor s -a efectuat în conformitate cu instrucțiunile lor.

Articolul 5

Reprezentanții prizonierilor vor fi autorizați să completeze, precum și să se îngrijească de completarea de
către reprezentanților prizonierilor din detașamentele de muncă sau de către medicii șefi ai lazaretelor și
spitalelor, formulare sau chestionare destinate donatorilor și având legătură cu ajuto arele colective
(distribuirea, nevoile, cantitățile etc.). Aceste formulare și chestionare, completate în mod regulat, vor fi
transmise donatorilor fără întârziere.

Articolul 6

Pentru a asigura o distribuire regulată a ajutoarelor colective prizonierilor de război din lagărul lor și
eventual, pentru a face față nevoilor survenite prin sosirea de noi contingente de prizonieri, reprezentanții
prizonierilor vor fi autorizați să constituie și să păstreze rezerve suficiente de ajutoare colective. Ei vor
dispun e, în acest scop, de magazii corespunzătoare; fiecare magazie va fi prevăzută cu două lacăte,
reprezentantul prizonierilor deținând cheile unuia dintre ele și comandantul lagărului pe ale celuilalt.

Articolul 7

În cazul trimiterilor colective de îmbrăcăm inte, fiecare prizonier de război va păstra, în proprietatea sa,
cel puțin un schimb complet de efecte. Dacă un prizonier posedă mai mult de un schimb de îmbrăcăminte,
reprezentantul prizonierilor va fi autorizat să ia de la acei care sunt mai bine echipaț i excedentul de efecte
sau de anumite articole, dacă e necesar să procedeze astfel pentru a satisface nevoile prizonierilor mai
slab echipați. Nu va putea totuși să ia cel de al doilea schimb de lenjerie, ciorapi sau de încălțăminte,
decât dacă acesta este singurul mijloc de a le procura unui prizonier care nu le -ar avea.

Articolul 8

Înaltele Părți Contractante și, în special, Puterile deținătoare vor autoriza, pe cât va fi posibil și sub
rezerva reglementării privind aprovizionarea populației, toate cump ărăturile care ar fi făcute pe teritoriul
lor în vederea distribuirii ajutoarelor colective prizonierilor de război; ele vor înlesni, în același mod,
transferurile de fonduri și alte măsuri financiare, tehnice sau administrative efectuate în vederea acesto r
cumpărături.

Articolul 9

Dispozițiile care preced nu vor constitui o piedică în ce privește dreptul prizonierilor de război de a primi
ajutoare colective înainte de sosirea lor într -un lagăr sau în cursul transferării, și nici în ce privește
posibilita tea pentru reprezentanții Puterii protectoare, ai Comitetului Internațional de Cruce Roșie sau ai
oricărui organism care vine în ajutorul prizonierilor și care ar fi însărcinat să transmită aceste ajutoare, de
a asigura distribuirea acestora destinatarilor prin orice alte mijloace pe care le vor considera nimerite.

ANEXA IV

A. Bilet de identitate

(a se vedea articolul 4)

AVIZ
Prezentul bilet de identitate este eliberat persoanelor care
urmează forțele armate ale ……… ………………………..
fără a face parte direct din ele. Biletul trebuie să fie purtat
tot timpul de către persoana căreia i -a fost eliberat. Dacă
purtătorul a căzut prizonier de război, el singur va remite
acest bilet autorităților care îl dețin pentru a -l putea
identifica.
Amprentele digitale (facultativ)
(degetul drept)
Alte elemente eventuale de identificare
…………………………………………

(Sigiliul autorității care a
eliberat biletul)
Tip sanguin

…………………………….

Religia
(degetul stâng)
Părul
Ochii Greutatea Înălțimea
(Indicarea țării și autorității militare care eliberează
prezentul bilet)

BILET DE IDENTITATE
Pentru persoane care urmează forțele armate

Numele

Fotografia Prenumele
purtătorului
Data și locul nașterii

Urmează forțele armate în calitate de

Data eliberării biletului Semnătura purtătorului

……………………… ………………………
Observații : Acest bilet ar trebui să fie redactat, de preferință, în două sau trei limbi, din care una de uz
internațional. Dimensiunile reale ale biletului, care se îndoaie pe linia punctată:
13 X 10 cm.

ANEXA IV
B. Carte poștală de captură

(a se vedea articolul 70)

1. Față

Poșta pentru prizonieri de război

Scutit de timbru

Carte poștală de captură pentru prizonieri de război

IMPORTANT

Această carte poștală trebuie să fie
completată de fiecare prizonier imediat după
ce a căzut prizonier și de fiecare dată când și –
a schimbat adresa, în urma transferării sale
într-un spital sau într -un alt lagăr.
Această carte poștală este distinctă de cartea
poștală specială pe care prizonierul este
autorizat să o trimită familiei sale.

Agenția centrală a
prizonierilor de război

Comitetul Internațional
de Cruce Roșie

GENEVA
(Elveția)

2. Verso

A se scrie citeț cu litere mari 1. Pu terea de care depinde
prizonierul ……………………………………..
2. Numele 3. Prenumele (complet) 4. Prenumele tatălui
……………. ……………………… ………………………
5.Data nașterii ……………………………….. 6. Locul nașterii ……………………..
7.Gradul …………………………………….
8. Numărul matricol ……………………………………
9. Adresa familiei …………………………………………….
* 10. Făcut prizonier la: (unde) …………………………………………….
Venind din (lagărul nr., spitalul etc.) ……………………………………..
* 11. a) sănătos – b) nerănit – c) vindecat – d) convalescent
e) bolnav – f) ușor rănit – g) grav rănit
12. Adresa mea actuală: Numărul de prizonier ………………………..
Indicarea lagărului …………………………………..
13. Data ………………………… 14. Semnătura …………………………………….
* Șterge ce nu corespunde – Nu adăuga nimic la aceste indicații
Vezi indicațiile de pe verso
Observații : Acest formular ar trebui să fie redactat în două sau trei limbi, în special în limba maternă a
prizonierului și în aceea a Puterii deținătoare. Dimensiunile reale: 15 X 10,5 cm.

ANEXA IV

C. Carte poștală și scrisoare pentru corespondență

(a se vedea articolul 71)

1. Carte poștală
1. Față
Corespondența prizonierilor de război

Scutit de timbru

Carte poștală

Expeditor:

Nume și prenume:
…………………………… ……………….
Data și locul nașterii:
…………………………………………….
Numărul prizonierului:
…………………………………………….
Indicarea lagărului:
…………………………………………….
Țara de expediție:
…………………………………………….

Către
………………………………………………
………………………………………………
Locul de destinație……………………………
………………………………………………
………………………………………………

Strada ……………………………………….

Țara …………………………………………

Departamentul ………………………………

2. Verso

Data:

……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
………………………………… …………………………………………………

Nu se scrie decât pe linii și foarte citeț

Observații : Acest formular ar trebui să fie redactat în două sau trei limbi, în special în limba maternă a
prizonierului și în aceea a Puterii deținătoare. Dimensiunile reale: 15 X 10 cm.

ANEXA IV

D. Carte poștală și scrisoare pentru corespondență

(a se vedea articolul 71)

2. Scrisoare

Corespondența prizonierilor
de război

Scutit de timbru

Către …………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………

Locul d e destinație …………………………………………………………………………….

Strada …………………………………………………………………………………

Țara …………………………………………………………………………………..

Departamentul ……………………………………………………………………….

_______________________________________

Expe ditor: …………………………………………………………………………………….

Nume și prenume: …………………………………………………………………………….

Data și locul nașterii: …………………………………………………………………………

Numărul prizonierului: ……………………………………………………………………….

Indicarea lagărului: ……………………………………………………………………………

Țara d e expediție: ……………………………………………………………………………..

***

Observații – Acest formular ar trebui să fie redactat în două sau trei limbi, în special în limba maternă a
prizonierului și în aceea a Puterii deținătoare. Se îndoaie pe linia punctată, partea superioar ă alunecând în
teiătură marcată printr -un asterisc și ea apare atunci ca un plic. Versoul, liniat ca cel de pe cartea poștală
de mai sus (vezi Anexa IV C), este rezervat corespondenței prizonierului și poate conține circa 250
cuvinte. Dimensiunile reale a le formularului desfăcut: 29 X 15 cm.

ANEXA IV

D. Anunț de deces

(a se vedea articolul 120)

(Indicarea autorității competente)
ANUNȚ DE DECES

Puterea de care depindea prizonierul …………………………………………………
Numele și prenumele ………………………..

Prenumele tatălui ……………………………

Locul și data nașterii ………………………..

Locul și data decesului ……………………..

Gradul și numărul matricol …………………
(așa cum figurează pe placa de identitate)

Adresa familiei ………………………………

Unde și când a fost făcut prizonier? …………

Cauza și împrejurările morții ………………..

Locul îngropării ……………………………..

Mormântul este marcat și poate fi regăsit mai
târziu de familie? ……………………………

Obiectele succesorale sunt păstrate de puterea
deținătoare sau expediate în același timp cu
anunțul de d eces? ……………………………

Dacă sunt expediate, prin intermediul cui? ….

O persoană care l -a îngrijit pe defunct în
timpul bolii sau în ultimele sale momente
(medic, infirmier, preot, alt prizonier) ar
putea să dea, pe prezenta sau alăturat, câteva
detalii asupra împrejurărilor morții și asupra
îngropării? ……………………………………

(Data, ștampila și semnătura autorității
competente)
………………………………………………. ………………………………………………

……………………………………………….

……………………………………………….

……………………………………………….

……………………………………………….

……………………………………… ……….

……………………………………………….

……………………………………………….

……………………………………………….

……………………………………………….

……………………………………………….

……………………………………………….

………………………………………………
………………………………………………
………………………………………………
………………………………………………
………………………………………………
………………………………………………

Semnătura și adresa a doi martori:

……………………………………………….
Observații : Acest formular ar trebui să fie redactat în două sau trei limbi, în special în limba maternă a
prizonierului și în aceea a Puterii deținătoare. Dimensiunile reale: 21 X 30 cm.

ANEXA IV

E. Cert ificat de repatriere

(a se vedea anexa II, articolul 11)

CERTIFICAT DE REPATRIERE

Data:

Lagărul:

Spitalul:

Numele:

Prenumele:

Data nașterii:

Gradul:

Numărul matricol:

Numărul de prizonieri:

Rănire – boală:

Hotărârea comisiei:

Președint ele comisiei medicale mixte:

A – Repatriere directă

B – spitalizare într -o țară neutră

NC – reexaminare de către următoarea comisie

ANEXA V

Regulamentul tip relativ la plățile trimise de
către prizonierii de război în propria lor țară

(a se vedea articolul 63)

1. Avizul menționat în articolul 63, alineatul al treilea, va conține următorele indicații:
a) numărul matricol prevăzut la articolul 17, gradul, numele și prenumele prizonierului de război,
ajutor al plății;
b) numele și adresa destinataru lui plății din țara de origine;
c) suma care trebuie să fie plătită, exprimată în moneda Puterii deținătoare.
2. Acest aviz va fi semnat de prizonierul de război. Dacă acesta nu știe să scrie, își va pune un semn
atestat de un martor. Reprezentantul prizonierilo r va contrasemna, de asemenea, acest aviz.
3. Comandantul lagărului va adăuga la acest aviz un certificat atestând că soldul creditor al contului
prizonierului de război interesat nu e inferior sumei care trebuie să fie plătită.
4. Aceste avize vor putea să fie făcute sub formă de liste. Fiecare foaie din aceste liste va fi atestată de
reprezentantul prizonierilor și va fi certificată pentru conformitate de comandantul lagărului.