La 25 martie 1828, s tatul grec esc își câștigă independența față de Imperiul Otoman , urmând ca în anul 1833, conform prevederilor Convenției de la… [612662]

REPUBLICA ELENĂ – GRECIA

Scurt istoric:
La 25 martie 1828, s tatul grec esc își câștigă independența față de Imperiul Otoman ,
urmând ca în anul 1833, conform prevederilor Convenției de la Londra din 1832, să fie numit
Regat. Regatul Greciei a fost urmașul Guvernului provizoriu grec al primei Republici Elene,
stabilite în ti mpul războiului de independență. Regatul a durat până în 1924, când a fost abolită
pentru prima oară monarhia și a fost procla mată a doua Republică Elenă. Mon arhia a fost
restaurată în 1 935, și a durat până în 1974, când, după șapte ani de dictatură militară, a fost
abolită monarhia pentru a doua oară și a fost proclamată a treia Republică Elenă.
Așadar, în 1974 a fost ținut un ref erendum ce a schi mbat sistemul de guvernare din
monarhie constituțională în democraț ie parla mentară prezidențială, urmând să fie ales un
guvern democratic civil. Preocuparea principală a guvernelor grecești după 1974 a fost
stabilirea unei relații durabile cu statele Comun ității Economice Europene și integrarea în
familia europeană, dar și întărirea relațiilor de prietenie cu statele balcanice. În acea perioadă,
guvernul grec a fost condus de Adamantios Androutsopoulos. În 1981, Grecia a primit statutul
de membru al Uniunii Europene .

Actualul s istem politic al Greciei:
Actuala formă de guvernământ a Grec iei este cea de Republică Parlamentară. După cum
știm, r epublica pa rlamentară este o formă de guvernământ în care prim -ministrul sau cancelarul
este șeful guvernului și repr ezintă autoritatea executivă în stat .
În mod formal, restaurarea definitivă a republ icii parlamentare a avut loc în iunie 1973,
la abolirea monarhiei de către conducă torul juntei militare cunoscute sub denumirea de Regimul
Coloneilor, dar aceast a nu reprezenta altceva decât o fațadă pentru regimul militar. La revenirea
admin istrației civile sub conducerea lui Konstantinos Karamanlis, referendumul din decembrie
1974 a consfințit schimbarea formei de guvernământ, iar noua C onstituție a declarat Grecia o
republică prezidențială parlamentară. Atribuțiile Președintelui au rămas însă mai degrabă
ceremoniale după revizuirea din 1986.
Istoria constituțională a Greciei moderne este marca tă de alternanțe între perioade
monarhice și republicane, precum și de interv ale de timp în care organizarea în fapt a puterii
politice a contrazis dispozițiile formale ale legilor fundamentale. Constituția actuală a Greciei

SISTEME POLITICE CONTEMPORANE
2
instaurează a Treia Rep ublică Elenă și a fost adoptată în 1975, la sfârșitul perioadei de dictatură
militară cunoscută sub denumirea de Regimul Coloneilor ce fusese instaurat prin lovitura de
stat din ap rilie 1967. Textul constituțional a suferit revizuiri în 1986, 2001 și, respectiv, în 2008
și este apreciat de specialiști că fiind o revenire la mode lul democratic propus de legile
fundamentale care au cârmuit acest stat ulterior Războiului de Independenț ă din 1821 – 1832 .
Constituția Greciei din 9 iuni e 1975 își exprimă atașamentul față de principiul și doctrina
separației puterilor în stat încă din primul său articol:
Articolul 1 :
1. Grecia este o republică parlamentară.
2. Suveranitatea populară constituie fundamentul regimului po litic.
3. Toate puterile emană de la popor, existând pentru popor și națiune și sunt exercitate
așa cum este prevăzut în Constituție.
Alte arti cole fac și ele referire la separația puterilor în stat prin utilizarea expresiei
“funcție“ sau “putere“. Articolul 26, referindu -se la structura de stat, utilizează expresia
“funcție” în locul celei de “putere”:
Articolul 26 :
1. Funcția legislativă este exercitată de către Camera Deputaților și de către
Președintele Republicii.
2. Funcția executivă este exercit ată de către Președintele Republicii și de către
Guvern.
3. Funcția jurisdicțională este exercitată de către Tribunale ale căror decizii sunt
executate în numele poporului elen.
De menționat faptul că art. 26, referindu -se la structura de stat, este subsuma t capitolului
intitulat “Organizarea și funcțiile statului“. Dacă atunci când a abordat instituția prezidențială
sau legislativă constituantul grec nu a folosit expresia “putere executivă“ sau “putere
legislativă”, totuși, atunci când a abordat problema j ustiției a folosit expresia “putere judiciară“ .

Raporturile dintre principalele autorități statale :
Deși nu este expres menționat în articolul 26 din Con stituție, principiul separației și
colaborării puterilor în stat guvernea ză exercit area puterii de stat în Grecia. Astfel, puterea
legislativă este exercitată de Par lament împreună cu Președintele Republicii, puterea executivă
revine Președin telui Republicii și Guvernului, iar puterea judecătorească este realizată de
instanțe j udecătorești.

SISTEME POLITICE CONTEMPORANE
3
Parlamentul elen este monocameral și este al cătuit dintr -un număr de membri între 200
și 300. Parlamentarii sunt aleși prin scrutin universal, egal, direct, secret și obligatoriu, ce
trebuie or ganizat în aceeași zi pe întreg teritoriul Greciei și ale cărui rezultate trebuie anunțate
tot în aceeași zi. Listele electorale sunt alcătuite în funcție de locul nașterii cetățenilor eleni, iar
votul se o rganizează în circumscripții care țin seama tot de acest criteriu. Aceasta nu împiedică
organizarea votului și pentru diaspora elenă, larg r ăspândită în lu me, dar numai pe baza unei
legi adoptate cu o majoritate de două treimi din membrii Parlamentului.
Parlamentarii sunt învestiți cu un mandat reprezen tativ de patru ani, care începe în ziua
alegerilor generale.
Parlamentul dispune de deplină autonomie regulamentară și organizatorică și poate
beneficia inclusiv de serviciile unui comitet științ ific stabilit prin Regulamentul propriu [ art. 55
alin. (5) ]. El are în principal competențe deliber ative, normative și de control și decide cu votul
a cel puți n o pătrime din membrii săi. În cazul în care se ajunge la paritate de voturi de două
ori, la a doua votare propunerea va fi considerată respinsă.
Inițiativa legislativă revine Parlamentului (prop uneri legislative) și Guvernului (proiecte
legislative); anumite categorii de legi, p recum și codurile judiciare ori administrative au
proceduri detaliat stabilite în Legea fundamentală. Cu titlu de exemplu (și parțial relevant mai
ales pe durata rec entei crize financiare parcurse de Grecia cu mai multă severitate decât alte
state), proiect ele de lege care au ca obiect acordarea unei pensii și condițiile în care a ceasta
poate fi acordată pot fi prezentate doar de către Ministrul Finanțelor ș i numai după obținerea
avizului Curții de Conturi. Ocolirea acestei obligații prin intro ducerea unor dispoziții privind
pensiile în proiecte de lege prezenta te pentr u reglementarea altor chestiuni este sancționată cu
nulitatea [ art. 73 alin. (1) și (2) ].
Președintele este ales de Parlament, pentru o pe rioadă de cinci ani, cu vot ul două treimi
din numărul parlamentarilor. Dacă a cest prag nu poate fi atins sunt prevăzute mai multe tururi
de scrutin succesive, care n ecesită majorități parlamentar descrescătoare și care, în caz că nu
sunt atinse, pot conduce chiar la dizolvare și alegerea unui nou Parlament [art. 32 ].
Dacă Președintele ajunge, în mod culpabil sau nu, în si tuația de a nu -și mai îndeplini
atribuțiile, va fi înlocuit temporar de Preșe dintele Parlamentului sau, dacă nu există un
Parlament, de către Președintele Parl amentului anterior și, în cazul în care acesta din urmă
refuză sau nu există, de către G uvern în mod colectiv.
Prim -ministrul, numit de Președinte, este șeful par tidului care deține majoritatea
absolută a locurilor din Parlament. O modific are a legii electorale din 2012 a instituit o primă
electorală de 50 de mandate pentru partidul care a ob ținut cel mai mare număr de voturi. Dacă

SISTEME POLITICE CONTEMPORANE
4
niciun partid nu deține majoritatea absolută, Președintele este obligat să urmeze o procedură în
care oferă succesiv șefilor anumitor partide parlamentare posibilitatea de a propune
Parlamentului un Guvern.
În ce ea ce privește puterea judecăto rească, Constituț ia Greciei prevede dispoziții care
instituie independența acesteia . Instanțele sunt alcătuite din judecăt ori permanenți care
beneficiază de independență funcțională și personală. În îndeplinirea atribuțiilor lor, judecătorii
se supun doar Cons tituției și legilor [ art. 87 alin. (1) ]. Magistrații sunt numiți pe viață prin
decret prezidențial și po t fi revocați sau eliberați din funcție doar în conformitate cu o hotărâre
judecătorească întemeiată pe o condamnare penală sau o abatere disciplinară g ravă, ori o boală,
o invaliditate sau o incompetență profesională.
Conform Constituției, există două categorii de in stanțe judecătorești, respectiv
administrative, pe de o parte, civile și penale, pe de altă parte. Instanța supremă pentru
tribunalele civile și penale este Curtea d e Casație, cu rol în unificarea jurisprudenței civile și
penale, iar pentru justiți a administrativă acest rol este ocupat de Consiliul de Stat. Un judecător
administra tiv nu poate, de regulă, judeca o cauză civilă sau penală, iar un judecător civil poate
judeca o cauză penală sau civilă, dar niciodată una administrativă.
Așadar, după cum afirmă și Valentin Naumescu, ministru consilier în cadrul
Ministerului Af acerilor Externe, doctrina separației puterilor în stat a reprezentat ș i încă mai
reprezintă, produsul cel mai rafinat al gândir ii și practicii politice moderne, marcând în mod
decisiv evoluția regimurilor democratice occidentale începând din a doua jumăta te a secolului
al XVIII -lea. Dacă dobândirea puterii prin alegeri libere și exercitarea ei în c onformitate cu
voința majorității constituie fundamentul d emocrației, separația puterilor în stat este garanția
menținerii democrației după încheierea alegerilor .

În momentul actual, șeful statului grecesc este Prokopis Pavlopoulos, ales președinte de
către Parlament la 18 februarie 2015; iar prim-ministru: Alexis Tsipras , liderul SYRIZA
(Coaliția Stângii Radicale) . La 23 septembrie 2015 premierul Alexis Tsipras a anunțat noua
formulă guvernamentală reprezentată de SYRIZA și ANEL, formațiunea naționalistă de
dreapta, ocupantă a locului șapte în urma desfășurării alegerilor l egislative anticipate din 20
septembrie 2015.
După alegerile legislative anticipate din 20 septembrie 2015, Parlamentul c uprinde
următoarele formațiuni:
 Coaliția Radicală de Stânga (SYRIZA): 35,46% (145 de mandate);
 Noua Democrație (ND): 28,10% (75 de man date);

SISTEME POLITICE CONTEMPORANE
5
 Zorii Aurii: 6,99% (18 mandate);
 Coaliția PASOK -DIMAR: 6,28% (17 mandate);
 Partidul Comunist Grec (KKE): 5,55% (15 mandate);
 To Potami: 4,09% (11 mandate);
 Grecii Independenți (ANEL): 3,69% (10 mandate);
 Uniunea Centristă: 3,43% (9 mandate).

Cei mai mulți cercetători sunt de acord cu ideea că partidul politic este un intermediar
între cetățeni și guvernare. El furnizează o sursă alternativă de lideri politici și politici publice.
Lupt ând pentru putere în alegeri regulate, partidul politic asigură dinamica democrației
moderne. Astfel, se consideră de obicei că democrația modernă este o arenă a partidelor politic e
și că existența partidelor politice este o precondiție pentru democrația modernă. În acest sens,
Leonardo Morlino indică faptul că în Grecia, țară a cărei instituții democratice au fost lipsite de
o ligimitate generală, sistemele de partide puternice au fost cruciale pentru consolidarea
democratică.
Prin urmare, dovezile sugerează că partidele politice și sistemele politice de partide
joacă un rol decisiv în consolidarea democrației în țări care au experimen tat recent o tranziție
de la autoritarism. Instituționaliza rea competiției de partide este cel mai important indicator al
democrației moderne. Astfel, crearea unui sistem de partide stabi l și sănătos este crucială în
procesul de democratizare.

SISTEME POLITICE CONTEMPORANE
6

Bibliografie

 Naumescu, Valentin, Sisteme politice co mparate , Cluj-Napoca ,
Editu ra Casa Cărții de Știință , 2003 ;
 Coord. Daimond, Larry, Plattner, Marc F., Cum se consolidează
democrația , București, Editura Polirom, 2004 ;
 Deleanu, Ion, Drept constituțional și ins tituții politice , Iași, Editura
Fundația „Chemarea ”, 1992;
 https://constitutii.files.wordpress.com – Constituția Republicii Elene
 http://cursdeguverna re.ro;
 http://www.mae.ro ;
 http://historia.ro ;
 http://europa.eu .