Kovacs Roxana -Crinuța [627584]

Universitatea de Medicin ă, Farmacie, Științe și Tehnologie ‘’George Emil Palade’’
Târgu Mureș
Facultatea de Medicină Dentară
Programul de studii : Medicin ă Dentară
Disciplina protetică dentară fixă

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific :
Conf. Dr. Cerghizan Diana

Student: [anonimizat]
2020

Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie ‘’George Emil Palade’’
Târgu Mureș
Facultatea de Medicină Dentară
Programul de studii : Medicină Dentară
Disciplina protetică dentară fixă

MODIFICĂRILE DIMENSIONALE A
MATERIALELOR DE AMPRENTĂ ÎN FUNCȚIE DE
TEMPERATURA MEDIULUI DE DEPOZITARE

Târgu Mureș
2020

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………… 3
I: PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. … 5
1. Amprenta dentară ………………………….. ………………………….. …. 5
2. Lingura de amprentă ………………………….. …………………………. 5
3. Materiale de amprentă ………………………….. ……………………….. 6
3.1 Hidrocoloizi ireversibili (Alginatele) ………………………….. ….. 7
3.2 Polivinilsiloxanii (Siliconi cu reacție de adiție) ………………… 8
3.3 Polidimetilsiloxani (Siliconi cu reacție de condensare) ……. 9
4. Tehnicile de amprentare ………………………….. …………………… 10
5. Caracteristicile materialelor de amprentă ideale ……………….. 11
6. Stabilitatea dimensională ………………………….. ………………….. 11
II: PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. .. 15
1. Introducere si scopul lucrării ………………………….. ……………… 15
2. Materiale și metodă ………………………….. …………………………. 17
3. Rezultate ………………………….. ………………………….. …………… 28
4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………. 33
5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ……………. 36
III: BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ……… 38

3

INTRODUCERE

Amprentele dentare sunt utilizate pentru a copia morfologia dinților și condițiile
din cavitatea bucală, acestea fiind o parte integrată a stomatologiei protetice. [1]
Restaur ările protetice potrivite pot fi realizate numai dacă sunt disponibile
modele precise ale țesuturilor orale obținute prin amprente de înaltă calitate. Precizia
amprentelor dentare depinde de com poziția și tehnica de manipulare a amprente i,
precum și de materi alul utilizat. Există o serie de studii care au evalua t acuratețea
amprentelor dentare. [2]
Materialele de amprentă sunt necesare pentru tratamentul protetic în vederea
reproduce rii structuril or orale și pentru a crea o formă negativă care va fii folosită
ulterior , fiind transformată într-o distribuție pozitivă (modelul de ghips). [3]
Stabilitatea dimensională, reproducerea detaliilor și capacitatea de umectare
sunt considerate principalele caracteristici ale oricărui material de amprentă și trebuie
luate în considerare pentru a realiza o bună restaurare protetică. Aceste proprietăți
fizice diferă constant în funcție de structura lor chimică, ceea ce face comportamentul
clinic să fie cel mai important criteriu în alegerea materialului de amprentare. [2]
Stabilitatea dimensională este o caracteristică obli gatorie pentru reproducerea
exactă a dimensiunilor și a relațiilor geometrice dintre bontu rile dentare. [2]
În funcție de proprietățile materialelor de amprentă, se poate alege momentul
turnării modelelor ( exemplu : amprente le cu alginat trebuie turnate cât mai curând).
Totuși, sunt foarte importante și condițiile de transport asupra stabilității dimensionale
a materialelor. Corso și colab. au demonstrat că păstrarea amprentelor luate cu silicon
de adiție și polieteri la o te mperatur ă între 4°C și 40°C , nu afectează acuratețea
modelului de lucru. Cu siguranță în anumite momente temperatura din timpul
transportu lui cu mașina/avionul poate depăși aceste limite. Purk și colab. au evaluat
modificările dimensionale ale materialelor de amprentă între -10°C – 66°C. Rezultatele
studiului au relevat modificări semnificative pentru amprentele care au fost păstrate
timp înd elungat la 66°C. [4,5,6]

4
Acest studiu evaluează stabilitatea dimensională în funcție de temperatura
mediului de depozitare a celor mai folosite materiale de amprentă în practica curentă .

5
I: PARTEA GENERALĂ

1. Amprenta dentară
Amprent a dentar ă este negativul structurilor cavității bucale, atât a dinților care
trebuie reabilitați precum și a structurilor adiacente. Este crucial să se copieze cu
exactitate topografia, iar in acest scop materialul de amprentă trebuie să fie precis și
stabil. [7]
Amprentele dentare sunt folosite pentru a transfera informați ile din cavitatea
bucală a pacientului în laboratorul de tehnică dentară, pe un model din ghips, care
ajută la punerea unui diagnostic și efectuarea unui plan de tratament corect, acestea
fiind critice pentru succesul piesei protetice finale . [8,9]
Efectuarea unei amprente este un pas important în procedurile de reabiliare
orală cum ar fi : coroanele, punțile denta re, protezele parțiale fixe sau protezele totale .
Performanța amprentelor poate determina o parte din succesul tratamentelor . [7]
Materialul de amprentă selectat de c ătre medicul dentist trebuie s ă ofere o bună
stabilitate dimensională și precizie în reproducerea detaliilor. Materialul nu trebuie să
sufere schimbări în timpul proceselor de dezinfec ție sau sterilizare și ar trebui să
permită o stabilitate adecvată a depozitării în timp. [8]
O amprenta dentară de bună calitate este o premisă pentru o lucrare protetică
fixă de succes și este direct proporțională cu stabilitatea dimensională, acuratețea ,
flexibilitatea materialelor de amprentă și cu tehnica de amprent ă folosită. [10]

2. Lingura de amprentă
Lingur ile de amprentă /portamprent ele sunt confecționate dintr-un material rigid
(materiale plastice, metalice sau mixte ), în interiorul cărora se aplică materialul sau
materialele de amprentă și se inseră pe câmpul protetic în vederea amp rentării . [11]
Există mai multe tipuri de linguri de amprentă: portamprente
standard/universale , portamprente individuale (care sunt confecționate în laborator pe
baza unei amprente preliminare si a unui model de ghips ) și portamprente speciale
(bimaxilare, segmentare, cu sistem de răcire etc .). [11]

6
3. Materiale de amprentă
Materialele de ampren tă sunt clasificate în mod obișnuit, luând în considerare
proprietățile elastice ale acestora după priză. Prin urmare, acestea pot fi împărțite pe
scară largă în materiale non -elastice și elastice, așa cum se arată în figura 1.1.
Materialele de amprentă no n-elastice , sunt utilizate tot mai rar și nu sunt în general
utilizate pentru obținerea de amprent e ale bonturilor dentare preparate , din cauza
incapacității lor de a înregistra cu exactitate pragul gingival . Materialele de amprentare
elastică pot fi împărțite în două grupe: hidroco loizi și elastomerii sintetici. [9,12]
Materialele de amprentă elastice sunt cele care, după ce au făcut priză, au
proprietăți elastice astfel încât acestea să poată fi retrase cu ușurință din regiunile
retentive. În această categorie se regăsesc : hidrocoloizi reversibili și cei ireversibili
(cunoscut e ca agar -agar, respectiv alginat), precum și materiale elastomerice sau de
cauciuc. În această ultimă grupă se regăsesc polivinilsiloxani, polidimetilsiloxani,
polisulfurile și polieteri. [13]
Funcția unui material de amprentă este de a inregistra cu exactitate
dimensiunea țesuturilor dentare și relațiile lor spațiale. Materialele de amprentă ar
trebu i să îndeplinească anumite cerințe pentru a obține o amprentă exactă cum ar fi:
să se adapteze la țesuturile orale, să aibă o vâscozitate potrivită pentru a putea fi
aplicat e în lingura de amprentă, priza material elor să se facă într-o perioadă de timp
rezonabilă, să fie stabile dimensional, bio compatibil e și să aibă un preț de cost scăzut.
[14]
Stabilitatea dimensională a materialelor de amprentă este cheia reproducerii
precise a detaliilor din cavitatea bucală. [7]
În anul 1925 a fost descoperit primul material elastic de către Negocoll , acest
material era un hidrocoloid reversibil pe bază de agar -agar. După această descoperire
au urmat lansarea hidrocoloizilor ireversibili (Widling 1940). În cele din urmă, după cel
de al doilea război mondial au fost introdu și în domeniul stomatologic, elastomerii de
sinteză, respectiv elastomerul polisulfuric descris de către Corporația chimică Thiokol .
[4]
Elastomerii sunt cele mai utilizate materi ale de amprentă în practica curentă ,
fiind utiliza ți pentru reproducere a precisă a morfologiei dinților și a țesuturilor moi
înconjurătoare. Există trei tipuri de elastomeri care se remarcă: polisulfuri, po lieteri și
siliconi . [10]

7
Viitorul stomatologiei este digital , cu toate acestea a lucra digital este incă foarte
scump, iar clinicienii continuă să folosească materiale le de amprentă, cum ar fi
alginatul. [7]
Alginat ul și elastomerii de sinteză sunt în prezent cele mai folosite materiale de
amprentare în practica stomatologică. [15] Astfel în continuare vor fii abordate doar
aceste materiale.

Figura 1.1 Clasificarea materialelor de am prentă
3.1 Hidrocoloizi ireversibili (Alginatele)
Alginatul este un hidrocoloid ireversibil . Acesta face parte din categoria
materialelor de amprentare elastice. [11,14,16]
Alginatele se regăsesc sub formă de pulbere. Pulberea se omogenizează cu
apă, rezultând o stare de sol care este aplicat în lingura de amprentă iar acestea pe
câmpul protetic, în vederea amprentării. Reacția de priză este consecința tra nsformării
stării de sol în gel. [4,14]
Alginatul este foarte hidrofil, are o elasticitate mai re dusă decât elastomerii,
astfel rezultând amprente mai puțin fidele. [4]
Materiale de amprentă
Non -elastice
Elastice
Hidrocoloizi
reversibili
(agar -agar)
IREVERSIBILI
(ALGINATE)
Elastomerii de
sinteză
SILICONI
CU REACȚIE DE
ADIȚIE
CU REACȚIE DE
CONDENSARE
Polisulfuri
Polieteri

8
Utilizarea alginatului depășește folosirea celorlalte materiale de amprentă .
Utilizarea pe scară largă a alginatului se datorează: ușurinței folosirii și manipulării
materialului, necesarul de echipament minim, flexibilitatea după priză, acuratețea
dacă este manipulat corect și prețul de cost scăzut. Amprentele de alginat se folosesc
atât pentru confecționarea modele lor de studiu în vederea planific ării tratamentelor,
pentru monitorizarea în timp a câmpului protetic , mergând până la fabricarea
coroanelor, punților și protezelor totale. [14]
Unul dintre dezavanta jele sale este stabilitatea dimensională scăzută dator ită
siner ezei și imbibiției. Acestea se deshidratează (evaporarea apei) dacă amprenta
este lăsată la temperatura mediului, sau absorb apa prin imbibiție dacă amprenta este
lăsată prea mult timp în apă (se dilată) . [11]
Condițiile de mediu și caracteristicile țesutului influențează adesea alegerea
materialelor, calitatea amprentei și calitatea turnării. Timpul de priză a alginatului
depinde de temperatura apei și de temperatura camer ei în momentul malaxării. [14]
Trebuie avută foarte mare grijă la manipularea materialului și la turnarea
acestuia . Cantitatea de pulbere și lichid utilizate trebuie respectate iar turnarea
modelului trebuie efectuată cât mai curând posibil, de preferat imediat după realizarea
sa. Există câteva firme producătoare de alginat pe piață care pot fi turnate 48 de ore
mai târziu cu o m odificare dimensională minimă, iar uneori cu 100 de ore mai târziu.
[7,14]

3.2 Polivinilsiloxanii ( Siliconi cu reacție de adiție )
Polivinilsiloxanii sunt materiale siliconice care fac priză printr -o reacție de
poliadiție. Acestea se regăsesc sub formă de bază și accelerator , au un timp de priză
relativ scăzut, rezistență la deformare ridicată, reproducere bun ă a detaliilor de
suprafață și flexibilitate redusă. [9]
Neavând produși de reacție secundari, m odificări le dimensionale ale acestor
materiale sunt foarte scăzute 0,05% în 24h. Datorită acestui fapt sunt mai stabili
dimensionali , iar turnarea modelului se poate face pe o perioadă mai lungă de timp .
[9,17,18]
Siliconii de adi ție (polivini lsiloxanii) au o acurate țe foarte bună în practica de zi
cu zi. De obicei acuratețea dimensională este dependentă de timp. Materialul poate fi
foarte precis din punct de vedere dimensional imediat dup ă polimerizarea inițială, dar

9
mai pu țin precis după ce este depozitat o perioadă mai lungă de timp. Este important
ca un material de amprentă să își păstreze dimensiunea exactă chiar dacă există o
întârziere în turnarea modelului. [19]
Avantajele siliconilor de adiție sunt: amprente precise, fidele, prezintă contracții
minime, elasticitate crescută și restaurare rapidă, stabilitate dimensională, nu sunt
toxici și nu sunt iritanți. [10]
Dezavantajele acestora sunt: hidrofobia, reacț ia de priză este inhibată de
latexul din mănuși, în reacția de polimerizare este eliberat hidrogen, ceea ce rezultă
în defecte după turnare (prezența bulelor de aer). [10]
Siliconul chitos prezintă o rigiditate ridicată, din această cauză se folosește
împreună cu alte consisten țe în diverse tehnici de amprentare (într -un timp/ în doi
timpi). Materialele de consistență crescută, nu au capacitatea de a reproduce detaliile
deoarece nu pătrund în toate sp ațiile, iar cele de consistență scăzută favorizează
includerea de bule de aer . Folosirea unei tehnici cu două vâscozități compensează
inconveniențele fiecărei consistențe în parte. [9,17]

3.3 Polidimetilsiloxani ( Silicon i cu reacție de condensare )
Polidimetilsiloxanii fac parte din categoria elastomerilor siliconici care fac priză
printr -o reacție de policondensare . Aceștia se găsesc sub formă de sistem
bicomponent (bază și accelerator) în diferite consistențe (chitos, mediu, fluid). [9]
Reacția de priză este ușor exotermă rezultând ca produs secundar etanolul.
Evaporarea alcoolului d etermină contracția amprentei și astfel stabilitatea
dimensional ă a materialului este mai redus ă decât a siliconilor de adiție. Producția de
etanol ca subprodus al polimerizării impune turnarea modelului în prima oră de la
amprentare. [9]
Modificările dimensionale la 2 ore de la amprentare este de 0,2%, dar la 24h
de la amprentare poate atinge o contracție de 1%. [9]
Siliconii cu reacție de condensare s unt materiale hidrofobe, însă există și
siliconi modificați, hidrofili cum este siliconul fluid Oranwash (Zhermack) . Deși nu
prezintă modificări prin imbibiție sau sinereză, d atorită hidrofobicității materialului,
câmpul protetic trebuie atent uscat și chiar lubrifiat pentru evit area fenomenului de
hidroliză . [9]

10
Datorită stabilității dimensionale reduse, ca urmare a modificărilor dimensionale
din urma polimerizării se indică utilizarea tehnicilor în doi timpi utilizând două
consist ențe diferite. [4]
Avantajele siliconilor de condensare sunt: amprente le sunt precise dacă
modelul este turnat la scurt timp de la amprentare , aceștia au o fidelitate bună dup ă
îndepărtat area din cavitatea bucală. Cu toate acestea dezavantajele sunt: hidrofobia,
contracția materialului odată cu trecerea timpului și posibile reacții alergice cauzate de
către catalizator. [10]
PVS prezintă rezistență excelentă la fracturare, timp de lu cru bun și revenire
elastică excelentă, în schimb siliconii de condensare au rezistență scăzută la rupere
și prezintă o mare deformare. Siliconii de adiție sunt de preferat față de siliconii de
condensare, din cauza stabilității dimensionale și revenirii elastice mai reduse a celor
din urmă. A vantajul pentru care sunt folosiți fiind prețul de cost mai scăzut. [9,17,11,20]

4. Tehnicile de amprentare
Tehnicile de amprentare sunt împărțite în monofazice și bifazice în func ție de
materialele folosite și numărul de pași necesari pentru amprentare. [10]
Tehnica monofazică se face într -un singur timp și folosește materiale de
amprentă cu vâscozitate medie sau scăzută . Pentru o amprentă fidelă a structurilor
intraorale este necesar a se evita alunecarea materialului din lingura de amprentă.
[10]
Amprentarea bifazică folosește materiale de amprentă cu vâscozitate diferită si
se poate efectua într -un singur timp s au doi timpi. [10]
Amprenta într -un singur timp (amprenta dublului amestec/tehnica Sandwich ) se
efectuează simultan cu două materi ale de consistență chitoasă și fluidă . Materialul de
amprentă chitos se aplică într -o lingură de amprentă, în timp ce materialul fluid este
aplicat pe bonturile dentare , astfel încât acestea să fie complet învelite, materialul fiind
presat odată cu lingura de amprentă. [10]
Tehnica amprentării în doi timpi se efect uează astfel:
Timpul I: amprentarea câmpului protetic cu materialul chitos , priza materialului
de amprentă și extragerea acestuia din cavitatea bucală .

11
Timpul II: aplicarea materialului fluid în prima amprentă și reîntoarcerea
acesteia în cavitatea bucală efectuându -se o amprentă de corecție/de
spălare. [10]

5. Caracteristicile materialelor de amprentă ideale
Materialele de amprentare trebuie să satisfacă anumite cerințe, dintre care cele
mai importante sunt:
– acuratețea : determină fabricarea precisă a lucrărilor protetice . Pentru a obține
o precizie mai crescută, este important s ă știm caracteristicile reologice a materialului
de amprentă . Acestea oferă o v âscozitate scăzută sufi cientă la pl asarea lingurii și
materialului de amprentă în cavitatea bucală, astfel încât să se inregistreze cele mai
fine detalii, care prezintă un timp sufici ent pentru procesare și pe perioada căruia nu
vor fi cre șteri semnificative în vâscozitatea materialului (ur mat fiind de timpul de priză) .
– stabilitatea dimensională : schimbările dimensionale legate de priza
materialului trebuie s ă fie nesemnificative precum și schimbările dimensionale pe
perioada depozitării amprentei (până la turnare) .
– elasticitatea : materialul de amprentă trebuie s ă fie suficient de elastic pe
perioada îndepărtării din cavitatea bucală astfel încât detaliile înregistrate să nu fie
denaturate. [10]
Un material de amprentă ideal ar trebui s ă prezinte, pe l ângă a ceste
caracteristici, stabilitate dimensională pe perioade cât mai lungi, care permite turnarea
modelului oricând. Totuși, materialele care sunt uzual folosite in amprentarea dentară
prezintă alterații ale stabilității dimensionale . Eliberarea de apă și etanol, ca produși
secundari polimerizării, respectiv comportam entul hidrofilic, poate afecta stabilitatea
lor dimensională. Datorită absenței produșilor secundari în cadrul polimerizării a PVS,
aceștia prezintă stabilitatea dimensională cea mai bună. [20]

6. Stabilitatea dimensională
Stabili tatea dimensională este definită ca mențin erea fidelit ății imaginii negative
a câmpului protetic din momentul dezinserției de pe câmp p ână la priza materialului
de turnare, din laborator. [9]

12
Abilitatea unei amprente de a copia cu exactitate structurile intraorale este
dependentă de stabilitatea dimensională. Motivele modificărilor dimensionale pentru
amprentele elastomerice sunt urm ătoarele: contracția datorită reducerii în volum în
urma polimerizării, reduce rea din volum datorită eliberării produșilor secundari sa u din
componenta acceleratorului, absorbția de apă din mediu umed și modificările de
temperatură. Materialele cu stabilitate dimensională suficientă pot rămâne
neschimbate pentru o perioadă rezonabil ă de timp (7 zile) și să reziste la temperaturi
extreme în timpul transportului, păstrând uși capacitatea de a reproduce cu exactitate
mulaje multiple. [21]
Modificările dimensionale ale materialelor de amprentă pot afecta calitatea
fidelității și de retenție a lucrărilor protetice, ceea ce influențează succesul restaurărilor
indirecte. Stabilitatea dimensională a materialelor de amprentă este influențată de
umiditate, timpul scurs de la mixare la turnare și grosimea materialului din lingură. În
plus, materialele de amprentă se contractă odată cu schimbarea temperaturii din
cavitatea bucală în mediul extern datorită expansiunii lineare a coeficientului termic.
Modificările volumetrice sunt de asemenea legate de tipul de lingură folosit, gradul de
adeziune dintre lingura de amprentare și material și de tipul de polimer cuprinzând
elastomerii. Tehnicile de amprentare pot fi efectuate într-un singur timp sau în doi
timpi, ceea ce pot duce la rezultate diferite în privința modificărilor dimensionale. [20]
Factorii care afectează stabilitatea dimensională sunt următorii:
1. Efecte le termice
În timpul ce amprenta este în cavitatea bucală, atât materialul, cât și lingura de
amprentă se vor apropia de temperatura cavității orale . La îndepărtare acestea se
răcesc până la temperatura camerei. Fiecare material are un coeficient de expansiune
termică caracteristic . În momentul în care lingura și amprenta sunt scoase din
cavitatea bucală are loc o contracție diferențială, deoarece acum sunt materiale rigide.
Efectul propriu -zis este o contracție a spațiului de amprentă , rezultând un model care,
ignorând toate celelalte efecte, este mai mic decât subiectul inițial al amprentei .
2. Absorbția apei în timpul amprentării
Efectele absorbției apei din țesuturi asupra exactității dimensionale a
materialelor de amprentă nu au fost niciodată observate izolat. Această absorbție
poate provoca fie o expans iune, fie o contracție a spațiului de amprentare.
3. Efectele de recuperare elastică

13
În cazul în care amprenta care a făcut priză este retrasă din regiunile retentive,
deformarea ar trebui să fie în totalitate elastică. Un material ideal nu ar trebui să
întârzie să revină la poziția de echilibru, dar nu ar trebui nici să revină sau să se
recupereze dincolo de aceast ă poziție. Poziția de echilibru este cea în care materialul
ia forma exactă a originalului. Atingerea acestei condiții poate fi dependentă de timp.
4. Polimerizarea continuă
Acest fenomen se aplică numai materialelor elastomerice, care, deși devin
suficient de rigide pentru a rezista la deformarea permanentă la îndepărtarea de pe
arcadele dentare , s-a demonstrat că acestea se micșorează încă multe ore după ce
amprenta a fost îndep ărtată din cavitatea bucală (Anderson, 1958; McLean, 1958;
Tomlin și Osborne, 1958). Astfel de materiale continuă să polimerizeze timp
îndelungat, iar contracția asociată depinde de timp . Dacă mate rialul de amprentare
este luat cu o lingura de amprent ă rigidă, contracția care însoțește continuarea
polimerizării are ca rezultat deplasarea suprafeței de amprentă către lingură . Modelul
rezultat este astfel mai mare decât originalul .
5. Pierderea elementel or constitutive volatile
Contracția este rezultatul pierde ri constituenți lor volatili. Pierderile sunt
detectabile în urma măsurărilor modificării greutății în funcție de timp. Această
contracție are ca rezultat un model mai mare decât dimensiunea inițială .
6. Absorbția apei în timpul depozitării
Materialele de amprentare elastic e pot absorbi apa în timpul depozitării, iar
această absorbție poate duce la mărirea în volum a materialului . Lingura de amprentă
pe care este fixat materialul de amprentă poate de asemenea să crească în volum
după absorbția apei. În această situație , se produce contracția spațiului amprentat ,
care are ca rezultat un model mai mic decât originalul . Acesta este rezultatul atât al
dilatării lingurii , cât și a materialului de amprentă .
7. Expansiunea modelului de ghips
Deși expansiunea modelului de ghips nu afectează materialul de amprentă în
sine, este relevant să o luăm în considerare deoarece tehnic ile experimental e pentru
investigarea surselor de inexactitate implică și măsurarea modelelor de ghips .
8. Expansiunea suprafeței materialului de amprentă
În această etapă trebuie avute în vedere efectele unei suspensii apoase asupra
absorbției localizate și dilatarea amprent ei. Dacă se produce absorbția, aceasta se

14
produce în timpul scurt în care materialul este fixat pe model și orice expansiune are
ca rezultat un model mai mic decât originalul.
Diferența de mărime între modelul de ghips turnat dintr -o amprentă și țesuturile
pe care le reprezintă este obținută prin însumarea tuturor factorilor enunțați anterior .
Multe dintre aceste efecte apar simultan și este dificil să le izolăm experimental.
Toate acestea indică factorii care ar trebui luați în considerare în orice studiu
experimental privind exactitatea materialelor de amprentă elastică. [13]

15
II: PARTEA SPECIALĂ

1. Introducere si scopul lucrării

Precizia și stabilitatea dimensională a materialelor de amprentă elastomerice
au fost obiectul de studiu a numeroase investigații. Factorii primari care afectează
modificările dimensionale ale materialelor de amprentă sunt contracția termică,
contracția de polimerizare și pierderea de produse volatile. Puține studii au abordat
efectul schimbărilor de temperatură asupra stabilității dimensionale a materialelor de
amprentă. [5]
Jørgensen a analizat coeficientul de expansiune termică a materialelor de
amprentă cu silicon . Acesta a fost mai mic decât coeficientul de contracție termică și
a constatat o îmbunătățire semnificativă statistic a preciziei amprentelor dacă acestea
au fost reîncălzite la temperatura corpului (37° C) înainte de turnare . [5]
Tjan a descoperit că , cu cât vâscozitatea materialului de amprentare este mai
mare, cu atât este mai mic coeficientul de contracție termică . [5]
Araujo , Jørgensen , Chee et al au raportat și o precizie îmbunătățită semnificativ
a amprentei dacă a ceasta a fost reîncălzită la 37° C , înainte de a fi turnată. [5]
Stabilitatea dimensională și precizia materialelor de amprentare sunt bine
stabilite . Prin urmare, mulți medici stomatologi amână turnarea modelului și trimit în
mod obișnuit amprentele la laborator ul de tehnică dentar ă, după o perioadă mai lungă
de timp . [5]
Cu toate acestea, nu se cunosc efectele schimbărilor extreme de temperatură
care ar putea apărea în timpul trimiterii amprentelor la laboratoarele de tehnică
dentară . [5]
Procesul de transport poate expune amprentele dentare re alizate din materiale
elastomerice și alginat la extreme de temperatură care le po ate afecta precizia. Atunci
când temperaturile exterioare depășesc 38 °C, în interiorul vehiculelor temperaturile se
pot apropia de 60 până la 66 °C. În timpul iernii, temperat urile exterioare pot fi foarte
scăzute sau chiar sub limita de îngheț (0 °C) săptămâni la rând.

16
Adesea pachetele /coletele trimise la laborator rămân în vehicule timp mai
îndelungat sau pot fi transportate în condiții meteo nefavorabile de c ătre sistemul de
transport cu bicicliști.
Scopul acestui studiu a fost de a cerceta efectul căldurii extreme și al frigului
asupra stabilității dimensionale a materiale lor de amprentă utilizate mai frecvent în
practica stomatologică (alginatul, siliconi cu reac ție de condensare și siliconi cu reacție
de adițe).

17
2. Materiale și metodă
Acest studiu a folosit 3 dintre cele mai utilizate materiale de amprentă :
– Alginat : tropicalgin (Zhermack),
– Silicon cu reacție de condensare în 2 consistențe: chitos -Zetaplus
(Zhermack) și fluid-Oranwash (Zhermack)
– Silicon cu reacție de adiție în 2 consistențe: chitos – Lazzer super
impression putty – și fluid – Lazzer super hydro light .

Figura 2.1 Alginat ul și echipamentul utilizat pentru malaxarea acestuia

Figura 2.2 Silicon cu reacție de condensare în două consistențe

18

Figura 2.3 Silicon cu reacție de adiție în două consistențe

Ca și mediu de depozitare s -au utilizat frigiderul și incubatorul Cultura Incubator
220 – 240v Ivoclar Vivadent clinical.

Figura 2.4 Cultura Incubator – Ivoclar Vivadent clinical

Pentru amprentare s -au folosit monede de 50 de bani din alamă, acestea având
dimensiuni le standard de 23,75mm și suprafețe identice . Acestea au fost găurite și s –
au introdus câte două tije metalice (sârm ă zincată ), cu diametru de 2mm . Astfel, au

19
rezult at după amprentare două zone negative , drept reper a poziției inițiale a tijelor
pentru măsurarea mai facilă a modificărilor dimensiona le.

Figura 2. 5 Monedele găurite

Figura 2. 6 Monedele cu tijele metalice inserate și numerota rea acestora
S-au folosit 3 dintre cele mai des folosite tehnici de amprentare în cabinetele
dentare :
­ amprenta cu alginat ,
­ amprenta cu silicon de condensare în 2 timpi (de corecție /de
completare /de spălare ),

20
­ amprenta cu silicon de adiție într -un timp (amprenta dublului
amestec /tehnica Sandwich) .
Pentru fiecare tehnic ă de amprentare s-au efectuat câte 30 de amprente
dentare , în total au rezul tat 90 de amprente . Acestea au fost împărțite în 3 grupe , câte
10 pentru fiecare mediu de depozitare astfel:
­ grupul control a fost depozitat într-un mediu la temperatura camere i (23°±1°)
timp de 24h ,
­ grupul introdus la frigider, la temperatura constantă de 4°±1° și menținut timp
de 24h,
­ grupul introdus la incubator, la temperatura constantă de 40°±1° , menținut timp
de 24h.

Figura 2. 7 Numărul total de amprente din alginat , (de la stânga la dreapta): grup
control, grupul introdus la frigider, grupul introdus la incubator

21

Figura 2. 8 Numărul total de amprente cu silicon de condensare . De la stânga la
dreapta: grup control, grupul introdus la frigider, grupul introdus la incubator

Figura 2. 9 Numărul total de amprente cu silicon de adiție . De la stânga la dreapta:
grup control, grupul introdus la frigider, grupul introdus la incubator

22

Figura 2. 10 Numărul total de amprente realizate

S-au folosit 2 metode de măsurare cu o precizie de 0,01 mm:
­ prima metodă a utilizat un șubler digital,
­ pentru cea de a II-a metodă s-au realizat fotografii care au fost încărcate
în softul Digimizer Image Analysis.
S-au efectuat 2 timpi de măsur are pentru fiecare material :
­ pentru alginat imediat după amprentare (T1) și la 24 de ore de la
amprentare (T2),
­ pentru siliconi s -au făcut măsurători după 30 de minute de la amprentare
(T1) și la 24 de ore de la amprentare (T2).
Măsurătorile s -au efectuat de câte 3 ori între cele două puncte , pentru fiecare
amprentă și pentru fiecare metodă de măsurare (șubler digital/programul Digimizer),
astfel încât erorile tehnice să fie reduse la minim. Media aritmetică a acestor
dimensiuni a fost introdusă în programul Microsoft Excel și comparată cu matrița
metalică folosită pentru amprentare.
Pentru efectuarea amprentelor s -au respectat condițiile și cantitățile indicate de
către producător.
Amprentele cu alginat au respectat principiul mențineri i acestora într-un mediu
de 100% umiditate relativă (respectarea acestei condiții în cabinet, respectiv în studiul
nostru fiind reprezentată de amprenta învelită într-un șervețel umezit și depozitată într –
o pungă ermetică ).

23
Pentru grupurile introduse la incubator și frigider, după cele 24h s-a așteptat
revenirea acestora la temperatura de echilibru, a camerei.

Figura 2. 11 și 2.1 2 Șublerul digital și programul Digimizer utilizat pentru
efectuarea măsurătorilor

Figura 2. 13 Efectuarea măsurători lor cu ajutorul șublerului digital

24

Figura 2 .14 Selecție fotografii efectuate în vederea măsurării în softul Digimizer

Figura 2. 15 Măsurarea dimensiunii în softul Digimizer pentru amprenta cu alginat

25

Figura 2. 16 Măsurarea dimensiunii în softul Digimizer pentru amprenta cu silicon de
condensare

Figura 2. 17 Măsurarea dimensiunii în softul Digimizer pentru amprenta cu silicon de
adiție

26

Figura 2. 18 Colectarea datelor și calcularea dimensiunilor medii în programul
Microsoft Excel pentru amprenta cu alginat

Figura 2. 19 Colectarea datelor și calcularea dimensiunilor medii în programul
Microsoft Excel pentru amprenta cu silicon de condensare

27

Figura 2. 20 Colectarea datelor și calcularea dimensiunilor medii în programul
Microsoft Excel pentru amprenta cu silicon de adiție

Figura 2.2 1 Colectarea datelor finale în programul Microsof t Excel

28
3. Rezultate
Grupul control a fost utilizat ca referință pentru celelalte loturi care au fost
introduse la frigider/incubator. În acest mod s -a verificat influența temperaturii asupra
materialelor de a mprentă utilizate, la cele două perioade de timp T1=după
amprentare/la 30 de minute de la amprentare și T2= la 24h de la amprentare.
Media diferențelor dintre dimensiunea monedei și cea a amprente i la
momentele T1 și T2 au fost calculate în milimetrii conform formulei :
𝐴−𝐵1/2
Procentual este calculată modificarea dimensională cu ajutorul formulei în
conformitate cu ISO 4823, la momentele T1 și T2 astfel :
𝐴−𝐵1/2
𝐴∗100
Unde,
A = distanța dintre cele 2 puncte de pe monedă
B1 = distanța dintre cele 2 pun cte de pe amprentă la momentul T1
B2 = distanța dintre cele două puncte de pe amprentă la momentul T2

Tabelul 2.1 Valorile medii obținute în urma amprentării cu alginat
T1 T2
mm % mm %
GRUP CONTROL 0,6 0,9% 0,22 2,89
FRIGIDER 0,6 0,9% 0,3 4,48
INCUBATOR 0,6 0,9% 0,37 5,02

29

În Tabelul 2.1 și Diagrama 2.1, sunt prezentate datele obținute pentru
amprentele cu alginat.
Grupul control a prezentat o contracție progresivă în timp ce ajunge la 24
de ore la un procent de deformare de 0, 22% față de moneda inițială.
Grupul care a fost introdus la frigider prezintă o contracți e la 24 de ore de
0,3 mm, valoarea nu o depășește pe cea a grupului introdus la incubator, d ar
este cu 1,59% mai mare decât a grupului control.
Grupul introdus la incubator a prezentat contracția cea mai semnificativă.
Astfel la 24h față de grupul control contracția este de aproximativ 2%, diferența
față de cele introduse la frigider fiind de 0,5 4%.

Tabelul 2.2 Valorile obținute în urma amprentării cu silicon de condensare în doi
timpi
T1 T2
mm % mm %
GRUP CONTROL 0,001 0,02 0,027 0,35
FRIGIDER 0,001 0,02 -0,045 -0,62
INCUBATOR 0,001 0,02 -0,009 -1,2
0,060,22
0,060,3
0,060,37
00,10,20,30,4
După amprentare La 24 h
Diagrama 2.1 Modificările dimensionale ale alginatuluiGRUP CONTROL FRIGIDER INCUBATOR

30

În tabelul 2.2 și diagrama 2.2, sunt reprezentate valorile medii obținute în
urma amprentării în dublu timp cu silicon ul de condensare.
Grupul control al lotului de amprente luate cu silicon de condensare în doi
timpi a prezentat o contracție de priză la 30 minute de la amprentare de 0 ,02%.
După 24 de ore, amprentele care au fost menținute la temperatura camerei au
prezentat o contracție de 0, 35% față de dimensiunea originală .
Lotul introdus la frigider a prezentat la 24h o expansiune a materialului de
0,62%, cu o diferență de aproape de 1% față de modificările dimensionale ale
grupului control.
Grupul introdus la incubator a prezentat cea mai mare m odificare, o
expansiune de 1,2% . Aceste valori au fost cu 0.58% mai mari decât grupul
introdus la frigider , cu o diferență de 1 ,55% față de grupul control și 1% față de
măsurătoare inițială a amp rentelor .
0,0010,027
0,001
-0,0450,001
-0,09
-0,1-0,08-0,06-0,04-0,0200,020,04
După amprentare La 24h
Diagrama 2.2 Modificările dimensionale ale siliconului de
condensareGRUP CONTROL FRIGIDER INCUBATOR

31
Tabelul 2.3 Valorile obținute în urma amprentării cu silicon de adiție într –
un timp
T1 T2
mm % mm %
GRUP CONTROL -0,001 -0,02 -0,001 -0,02
FRIGIDER -0,001 -0,02 0,02 0,29
INCUBATOR -0,001 -0,02 0,01 0,26

În tabelul 2. 3 și diagrama 2.3, sunt prezentate valorile medii obținute în
urma amprentării în dublu timp cu siliconul de adiție .
Grupul control al lotului de amprente luate cu silicon de adiție în doi timpi
a prezentat e ușoară expansiune de priză de 0,0 2%, la 24h având rezultate
identice cu m ăsurătoarea inițială.
Lotul de amprente introdus la frigider a avut cele mai importante m odificări
prezentând o contracție de 20 de ori mai mare decât grupul control și de două ori
mai mare decât grupul introdus la in cubator.
În diagrama 2.4 sunt reprezentate valorile obținute pentru toate
materialele de amprentă folosite. -0,001 -0,001-0,0010,02
-0,0010,01
-0,00500,0050,010,0150,020,025
la 30 minute la 24 h
Diagrama 2.3 Modificările dimensionale ale siliconului de adiție GRUP CONTROL FRIGIDER INCUBATOR

32
Se observă că pentru alginat și siliconul de condensare cele mai mari
modificări se produc pentru amprentele introduse la incubator. Însă , siliconul de
adiție pr ezintă cele mai însemnate modificări la lotul introdus în frigider, la
temperatură scăzută.
Modificarea dimensională la T1 este identică pentru siliconului de
condensare, respectiv adiție cu precizarea c ă primul a prezentat contracție
respectiv al doilea a prezentat expansiune după priză.
De asemenea , din punct ul de vedere a material elor utilizat e în aces studiu
cele mai mari diferențe față de punctul 0 (dimensiunea inițială dintre cele două
tije metalice amprentate) se produc în cazul alginatului, urmat apoi de siliconul
de condensare în dublu timp, iar modificările cele mai mici apar în cazul sili conului
de adiție într -un timp. Acestea sunt reprezentate în schema de mai jos.
𝑎𝑙𝑔𝑖𝑛𝑎𝑡 >𝑠𝑖𝑙𝑖𝑐𝑜𝑛 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑠𝑎𝑟𝑒 >𝑠𝑖𝑙𝑖𝑐𝑜𝑛 𝑑𝑒 𝑎𝑑𝑖ț𝑖𝑒
0,22
0,027
-0,0010,060,3
0,001
-0,045-0,0010,020,37
-0,090,01
-0,1-0,09-0,08-0,07-0,06-0,05-0,04-0,03-0,02-0,0100,010,020,030,040,050,060,070,080,090,10,110,120,130,140,150,160,170,180,190,20,210,220,230,240,250,260,270,280,290,30,310,320,330,340,350,360,370,380,390,4
ALGINAT SILICON DE CONDENSARE SILICON DE ADIȚIE
Diagrama 2.4 Modificările dimensionale ale tuturor materialelor
folositeGRUP CONTROL FRIGIDER INCUBATOR

33
4. Discuții
Au fost raportați numeroși factori care influențează proprietățile fizice și
mecanice ale majorității materialelor de amprentă. Cercetările s -au concentrat în
principal pe: grad ul de polimerizare în momentul în care materialul este
îndepărtat din cavitatea bucală a pacientului, efectele umidității din timpul
depozitării și perioada de depozitare. [5]
Variațiile de temperatură și umiditate, care sunt frecvente în practica
dentară, influențează stabilitatea dimensională a materialelor de amprentă. Mai
mulți autori au simulat condițiile de temperatură și umiditate care se regăsesc în
practica clinică. Unii dintre ei au utilizat 37șC, alții 35 °C, iar unii au urmat
specificația numărul ui 19 ADA (32°C). Aceste diferențe între valorile de
temperatură utilizate în aceste studii sunt justificate de varietatea condițiilor
climatice. [20]
Alginatul prezintă proprietăți de evaporare și imbibiție . Dacă nu sunt
depozitate corespunzător , acestea se deshidratează și își pierd elasticitatea.
Acest lucru nu numai că provoacă discrepanțe mari, dar face și dificilă separarea
amprentei de model. Prin urmare, am depozitat amprent ele cu alginat în condiții
de 100% umiditate relativă.
Chen și colab. au evaluat diferența dintre alginat si materialele siliconice.
Amprent ele luate cu alginat aveau precizii apropiate de materialele de amprentă
elastomerică inițial . Cu toate acestea, după 24 de ore, materialele de amprentă
din alginat au fost relativ instabile în comparație cu materialele de amprentă
elastomerice. [22] Discrepanțe majore au fost demonstrate și în studiul nostru,
între alginat si elastomeri, la 24h de la amprentare.
Kulkami în 2015, a demonstrat că stocarea prelungită a amprentelor din
alginat timp de 40 de minute chiar și la humidor duce la distorsionarea distribuției
obținute la aproape toate amprentele iar diferențele au fost semnificative statistic
în ceea ce privește modificările dimensi onale ale modelelor turnate. Variați a
temperaturii camerei asupra exactității dimensionale a amprentelor nu a relevat
nicio diferență semnificativă la 25°C, totu și la o temperatură crescută de 30 °C și
40°C, s-a observat extinderea amprentei, care a fost semnificativă statistic. [23]
Acest studiu nu a fost în concordanță cu rezultatele noastre , probabil din cauza
timpului mai scurt de depozitare la temperaturile date, 40 de minute comparativ

34
cu 24h î n cazul studiului nostru. Alginatul în studiul nostru a prezentat contracția
materialului la toate loturile, indiferent de temperatură.
Reacția de polimerizare a silicon ilor încep e de la primul contact a bazei cu
activatorul. Astfel apar p rimele particule elastic e, se înmulțesc și se
interconecte ază în timp , ceea ce duce la o polimerizare completă a material ului
de amprentă și transformarea lui din plastic în stare elastică. În acest proces se
pot distinge două etape de priză a silico nului . Prima etapă este întări rea
materialului care, din punct de vedere clinic permite extrage amprentei din gură
fără nicio deformare. Cea de a doua etapă începe după extragerea amprentei și
durează la unele materiale până la o oră, când polimerizarea este completă. În
acea stă perioadă, un ele modificări dimensionale asupra materialul ui de
amprentă sunt posibile . Odată cu finalizarea acest eia, începe timpul convenabil
turnării amprentei . [10]
În ciuda faptului că materialele siliconice au precizi e dimensională
absolută , în special silicon ul de adiție, Samet și colab. a u arătat în cercetările
sale că aproape 90% din modele au erori vizibile . Prin urmare necesită în
continuare cercetare și perfecționare. [10]
În studiul lui Vitti și colab. măsurătorile arată altera rea dimensiuni cu
modificări liniare negative (contracție) în comparație cu modelul standard
(control). Modelele obținute din silicon i de ad iție testate au fost dimensional mai
precise decât a celorlalte materiale testate . [10] În studiul nostru, siliconul de
adiție a prezentat cele mai scăzute modificări în comparație cu celelalte materiale
studiate . Astfel , rezultatele noastre au fost în conformitate cu acest studiu.
Corso și colab. [5] au evaluat comportamentul polieterului și PVS -ului la
temperatura de stocare 4°, 23° și 40 °C, în timp ce Pant și colab. [24] au evaluat
comportamentul amprentelor PVS prin vari ația temperaturii între 21 ± 2 °C și
37°C. Au fost observate modificări dimensionale mai mari pentru amprentele care
au fost stocate la temperaturi mai ridicate. Aceste rezultate au sugerat ca
amprentele PVS să fie stocate la 21 ± 2șC . [20]
Corso și colab . au demonstrat că stocarea de amprente la o temperatură
mai mare decât una la care s -a luat amprenta a provocat o extindere progresivă
a materialului. Depozitarea amprentelor la 4°C, urmată de permiterea materialului
de ampr entă să ajungă la temperatura camerei, a dus la o ușoară extindere
generală a amprentelor . Încălzirea amprentei la 40°C , urmată de permite rea

35
amprentei să ajungă la temperatura camerei a avut tendința de a îmbunătăți
precizia amprentei . [5] În studiul nostru cele mai importante modificări ale
siliconului de adiție s -au observat la grupul introdus la frigider. Modificările
dimensionale atât pentru lotul introdus la frigider, cât și cel introdus la incubator
au rezultat prin contrac ția materialului. Astfel studiul nostru nu a fost în
confor mitate cu acest studiu.
Producția de etanol ca subprodus al polimerizării , la siliconii de
condensare și evaporarea acestuia afectează stabilitatea dimensională a
materialului . Polimerizarea PVS are loc fără eliberarea unui subprodus, adică
materialul prezintă o schimbare dimensională mai mică și prin urmare, este
considerat mai stabil . Cu toate acestea, o reacție secundară care are loc în timpul
polimerizării poate duce la for marea de hidrogen, care poate provoca pori în
modelele de ghips . PVS a arătat o stabilitate dimensională superioară în
comparație cu polieterul și siliconul de condensare și s -a sugerat că amprentele
pot fi turnate până la 4 săptămâni . [20] Rezultatele noastre au relevat de
asemenea fidelitatea și stab ilitatea dimensională în funcție de temperatura
mediul ui de depozitare net superioară a siliconului cu reacție de adiție față de
siliconul cu reacție de condensare .
S-a indicat ca amprenta trebuie turnată de la 30 minute până la 3 zile
pentru siliconul de condensare și de la 30 minute până la 21 zile pentru P VS. [20]
Purk și colab . au comparat amprentele expuse la temperaturi ridicate
(66°C), scăzute ( -10°C) și amprentele care au fost lăsate pentru aceeași perioadă
de timp (opt ore ), dar nu au fost supuse extreme lor de temperatură (24 °C).
Aceste comparații au scos la iveală diferențe semnificative statistic la amprentele
din siliconi de adiție supuse la temperatura de 66°C . Nici o diferență semnificativă
nu a fost găsită la amprentele supuse condițiilor -10°C și 24 °C. Specificația
Asociației Dentare Americane nr. 19 pentru amprentele elastomerice de tip I
permite o contracție de maximum 0,5% după 24 de ore, de 0,108mm. Astfel, o
distorsiune semnificativă din punct de vedere clinic ar putea fi considerată orice
modific are dimensională – expansiune sau contracție – care a fost mai mare de
0,5%. Niciuna dintre condițiile de stocare nu a produs amprente care să
depăș ească această valoare. Amprentele realizate cu silicon de adiție au produs,
în general, modele de ghips care au fost mai mici decât modelul original , la orice
condiții de depozitare. [6] Nici în cazul nostru, amprentele luate cu silicon cu

36
reacție de adiție nu au prezentat distorsiuni mai mari de 0,5% sau 0,108mm,
indiferent de condiții le și temperatura la care au fost depozitate. Totuși conform
specificației ADA nr.19 amprentele cu silicon de condensare în doi timpi, au
prezentat modificări procentuale mai mari la 24h, respectiv 0,62mm la 6°C și
1,2mm la 40°C, deci o distorsiune semnifi cativă a materialului de amprentă din
punct de vedere clinic.
Rezultatele studiului nostru obținute orientativ au fost concludente cu
majoritatea studiilor pe această temă. Cu toate acestea, ca în orice investigație
in vitro, există limitări. Precizia aces tei metode depinde de operatorul care se
ocupă de măsurători și de lizibilitatea amprentelor . Un alt dezavantaj este faptul
că materialele testate nu prezintă o formă relevantă din punct de vedere clinic,
amprenta este realizată fără prezența umidității , a salivei , reziliența mucoasei și
tempera tura cavității bucale . Ace st lucru înseamnă că executarea și îndepărtarea
amprentelo r, precum și deformarea suferită nu imită starea clinică . Cu toate
acestea, întrucât obiectivul studiului este evaluarea modificărilor dimensionale a
materialelor de amprentă în funcție de temperatura mediului de depozitare,
devine importantă reducerea numărului de variabile asociate. O a treia limitare
se bazeaz ă pe faptul că măsurătorile sunt efectuate pe o suprafață plană (doar
pe lungime, în sens orizontal) eliminând posibilitatea de a detecta modificări
tridimensionale , în comparație cu majoritatea studiilor care au folosit un cilindru
din oțel inoxidabil în conformitate cu ADA nr.19 .
Este de asemenea important de reținut faptul că, nu a fost testat decât
câte un singur material de tip silicon de adiție, un singur material de tip silicon de
condensare și un singur hidrocoloid, astfel rezultatele s -ar putea să nu se aplice
uniform pentru toate materialele din clasele acestora.
În concluzie, în viitor sunt necesare studii clinice suplimentare pentru a
clarifica efectul pe termen lung al temperaturii extreme asupra modificărilor
dimensionale a materialelor de ampr entă.

5. Concluzii
Cele mai pregnante modificări s -au observat la temperaturi ridicate (40°C)
în cazul alginatului și siliconului de condensare. Siliconul cu reacție de adiție a
prezentat cele mai mari modificări dimensionale când a fost depozitat la

37
tempera turi scăzute, la frigider (4°C), amprentele introduse la incubator având
valori mai apropiate de cele originale.
Alginatul este materialul care își modifică cel mai mult dimensiunea în
comparație cu elastomerii. Studiul a arătat că turnarea imediată a modelului
pentru amprentele de alginat este încă recomandată. În timpul transportului,
menținerea temperaturii și umi dității relative joacă un rol esențial. Instrucțiunile
de manipulare, temperatura ap ei, a mediu lui precum și cantitățile de apă și
pulbere joacă un rol important în minimizarea distorsiunii acestui material de
amprentă .
De as emenea, și în cazul siliconilor cu reacție de condensare este
recomandată t urnarea modelului cât mai curând posibil , pentru a reduce la
minimum modificările dimensionale care apar din progresia reacției de
polimerizare . Cu toate acestea, contracția polimerizării este doar unul dintre
factorii care influențează precizia finală a piesei turnate .
Polivinilsiloxanii au prezentat cele mai mici modificări dimensionale ale
amprentelor, indiferent de temperatura mediului de depozitare (în comparație cu
celelalte materiale studiate). Conform stu diilor de specialitate aceste materiale
pot fi turnate între 30 de minute și 4 săptămâni .
Este ideal ca a mprentele să fie depozitate într -un mediu cu temperaturi de
21 ± 2 șC.
Ar putea fi avantajoasă trimiterea prin curierat a amprentelor dentare în
cutii izolate în lunile de vară și de iarnă. De asemenea, este esențial ca
amprentele să fie protejate de sarcini sau forțe exercitate de materialele de
ambalare, deoarece deformarea aplicată fizic în timpul expedierii ar putea fi un
factor de distorsiune de o importanță relativă mai mare decât extrem ele de
temperatură și timp. Poate că cel mai bun remediu la această problemă este
însă turna rea modelul ui de ghips în cabinet , urmând instrucțiunile producătorului,
înainte de expedi erea acestora spre laborator ul de tehnică dentară .
Studiile viitoare ar trebui să testeze toate materialele de amprentă la
temperaturi le de transport, deoarece acesta este modul în care m ajoritatea
medicilor stomatologi transmit informațiile spre laboratorul de tehnică dentară .

38
III: BIBLIOGRAFIE

[1] S.Y. Chena, W.M. Liangb, F.N. Chenc – Factors affecting the accuracy of
elastometric impression materials, Journal of Dentistry, 2004, 32:603 –609.
[2] Oana Tanculescu, Daniel Țâmpu, Monica Andronache et al –
Characterization of some condensation silicone impression materials,
Bulletin of the Polytechnic Institute of Iași, 2011, 57: 33 -45.
[3] Kim KM, Lee JS, Kim KN, Shin SW – Dimensional changes of dent al
impression materials by thermal changes, J Biomed Mater Res, 2001,
58(3):217 ‐220.
[4] Dorin Bratu, Robert Nussbaum – Bazele clinice si tehnice ale protezării fixe,
Ed. Medicală, București, 2011, 805 -827.
[5] Marco Corso, Abdulhadi Abanomy, James Di Canzio et al – The effect of
temperature changes on the dimensional stability of polyvinyl siloxane and
polyether impression materials, The Journal of Prosthetic Dentistry, 1998,
79: 626 -631.
[6] Ohn H. Purk, D.D. S., M.S. Michael G. Willes et al – The effects of different
storage conditions on polyether and polyvinylsiloxane impressions, JADA,
1998, 129: 1014 -1021.
[7] Francisco Martins, José Reis , Ignacio Barbero Navarro, Paulo Maurício –
Dimensional Stability o f a Preliminary Vinyl Polysiloxane Impression
Material, Dentistry Journal, 2019, 7(3), 81:1 -5.
[8] Francisco Martins, Patrícia Branco, José Reis et al – Dimensional stability of
two impression materials after a 6 -month storage period, Acta Biomaterialia
Odontologica Scandinavica, 2017, 3:84 -91.
[9] Molnar -Varlam C. – Materiale Dentare, Ed. University Press, Târgu Mureș,
2011, 7 -52.
[10] Naumovski, B., & Kapushevska, B. -Dimensional Stability and Accuracy of
Silicone – Based Impression Materials Using Different Impression
Techniques – A Literature Review, Prilozi, 2017, 38(2): 131 -138.

39
[11] Molnar -Varlam C. – Ghid practic de utilizare a materialelor dentare, Ed.
University Press, Târgu Mureș, 2011, 61 -110.
[12] Wassell, R., Barker, D. & Walls, A. -Crowns and other extra -coronal
restorations: Impression materials and technique, British Denta l J ournal,
2002, 192: 679 –690.
[13] Brown, David – Factors affecting the dimensional stability of elastic
impression materials, Journal of Dentistry, 1973, 1:265 -274.
[14] Dyah Irnawati, Siti Sunarintyas – Functional relationship of room temperature
and setting time of alginate impression material, Dental Journal, 2009, 42:
137-138.
[15] Guiraldo RD. – Surface detail reproduction and dimensional accuracy of
molds: influence of disinfectant solutions and elastomeric impression
materials, Acta Odontol Latinoam, 2017, 30(1):13 -18.
[16] Nandini V – Alginate impressions: A practical perspective, J Conserv Dent,
2008, 11(1): 37 –41.
[17] Norina Forna N. – Protetică dentară vol.1, Ed. Enciclopedică, București,
2011, 630 -690.
[18] Kumari N. – The dimensional accuracy of polyvinyl siloxane impression
materials using two different impression techniques -An in vitro study, J
Indian Prosthodon t Soc., 2015, 15(3):211 -7.
[19] Sujan Kambhampati, Vaddavalli Subhash, Chellagulla Vijay, Aruna Das –
Effect of temperature changes on the dimensional stability of elastomeric
impression materials, J Int Oral Health, 2014, 6(1):12 -19.
[20] F.S. Gonçal ves, D.A.V. Popoff, C.D.L Castro, G.C. Silva, C.S. Magalhães
and A.N. Moreira – Dimensional Stability of Elastomeric Impression
Materials:A Critical Review of the Literature, Eur. J. Prosthodont. Rest.
Dent., 2011, 19:1 -4.
[21] Douglas A. Terry, Karl F. Leinfelder, Ernesto A. Lee , Alejandro James – The
Impression: A Blueprint to restorative success, International Dentistry SA,
2006, 8(5): 12 -21.
[22] S.Y. Chen, W.M. Liang, F.N. Chen -Factors affecting the accuracy of
elastometric impression materials, J ournal of Dentistry, 2004, 32: 603 –609.

40
[23] Manisha M Kulkarni, Ram u Thombare -Dimensional Changes of Alginate
Dental Impression Materials -An Invitro Study, J Clin Diagn Res, 2015,
9(8):98 ‐102.
[24] Pant, R., Andrzej, S., Robert, K.F. and David, R.R. – Long -term dimensional
stability and reproduction of surface detail of four polyvinyl siloxane
duplicating materials, J. Dent., 2008; 36: 456 -461.
[25] Puiu Ioana -Emanuela, Cerghizan Diana – Lucrare de licență: Influența
dezinfectantelor asupra stabilității dimensionale a materialelor de
amprentare, Universitatea De Medicină, Farmacie, Științe Și Tehnologie
Tîrgu Mureș, 2019: 1 -30.
[26] Ricardo Danil Guiraldo, Sandrine Bittencourt Berger, Marilia Fran co
Punhagui et al – Influence of chloramine -T disinfection on elastomeric
impression stability, European Journal of Dentistry, 2018, 232 -236.