KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ LUCRARE DE LICENȚĂ ABSOLVENT ȘANDRU GEORGE Coordonator științific Prof.univ.dr. CARMEN GUGU GRAMATOPOL Brașov… [615471]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI
MONTANE
KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI
MONTANE
KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ

GIMNASTICA RECUPERATORIE A CIFO -LORDOZEI
LA COPIII CU DEFICIENȚE MINTALE

ABSOLVENT: [anonimizat]:
Prof.univ.dr. CARMEN GUGU GRAMATOPOL

Brașov
Februarie 2017

Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 5
MOTIVUL ALEGERII TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
ACTUALITATEA TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 7
SCOPUL SARCINILE ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. . 7
OBIECTIVELE CE RCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 8
IPOTEZA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 8
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 9
FUNDAMENTAREA TEOR ETICĂ A LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. ……….. 9
I.1 ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE ………………………….. ………………………….. ……………… 9
I.2 ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE ………………………….. ………………………….. …….. 11
I.3 MUSCULATURA AFECTATĂ A SPATELUI ………………………….. ………………………….. ……….. 13
I.4 BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE ………………………….. ………………………….. ………. 15
I.5 STRUCTURA OSOAS Ă AFECTATĂ ………………………….. ………………………….. …………………… 16
I.6 DEVIAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE ………………………….. ………………………….. ……………. 18
I.6.1 DEVIAȚIA CIFOTICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 18
I.6.2 DEVIAȚIA LORDOTICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 19
I.7 SIMPTOMATOLOGIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 20
I.8 TRATAMENTUL DEFICIENȚELOR ………………………….. ………………………….. …………………… 21
I.8.1 TRATAMENTUL CHIRURGICAL ………………………….. ………………………….. ………………… 21
I.8.2 TRATAMENTUL ORTOPEDIC ………………………….. ………………………….. …………………….. 21
I.9 KINETOTERAPIA COLOANEI VE RTEBRALE ………………………….. ………………………….. …… 23
I.10 APARATUL LOCOMOTOR AL DEFICIENTULUI MINTAL ………………………….. …………… 24
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 28
ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 28
II.1 DATA, LOCUL ȘI SUBIECTUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ……. 28

II.2 APARATE, MATERIALE ȘI INSTALAȚII ………………………….. ………………………….. ………….. 29
II.3 METODELE DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 29
II.3.1. METODA ANALIZEI BIBLIOGRAFICE ………………………….. ………………………….. ……… 29
II.3.2. METODA ANCHETEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 29
II.3.3. METODA OBSERVAȚIEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 30
II.3.4. METODA STUDIULUI DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………….. 30
II.3.5. METODA TESTELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 30
II.3.5.1.TESTE ALE BILANȚULUI ARTICULAR ………………………….. ……………………….. 31
II.3.5.2 EVALUAREA BIOMECANICĂ, FUNCȚIONALĂ ȘI NEUROLOGICĂ …………. 35
II.3.5.3. EVALUAREA POSTURALĂ GLOBALĂ (ÎN 3 PLANURI) ………………………….. 36
II.4. DESIGNUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 36
II.4.1 EVALUAREA INIȚIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 36
II.4.2 GIMNASTICA RECUPERATORIE FOLOSITĂ ÎN CERCETARE ………………………….. .. 37
II.4.3. PRINCIPALELE MIJLOACE ALE PROGRAMULUI DE GIMNASTICĂ
RECUPERATORIE A CIFO -LORDOZEI ………………………….. ………………………….. ……………….. 38
II.4.4 EVALUAREA FINALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 42
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 43
PREZENT AREA, PRELUCRAREA STATISTICĂ ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 43
III.1. REZULTATE PRIVIND CORECTAREA POZIȚIEI ………………………….. ………………………… 43
III.2. REZULTATE PRIVIND CREȘTEREA MOBILITĂȚII ARTICULAȚIILOR …………………. 44
III.3. REZULTATE PRIVIND CREȘTEREA FORȚEI SI A TONUSULUI MUSCULAR ………… 47
III.4. REZULTATE PRIVIND CREȘTEREA CAPACITĂȚII DE RESPIRAȚIE ……………………… 50
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 52
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 55
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 57

5
INTRODUCERE

Lucrarea de față tratează cifo -lordoza și recuperarea ei prin kinetoterapie. Cifo –
lordozele apar de obicei prin poziții vicioase la vârste fragede ale copii ilor, pot apărea și la
vârsta de 5 -6 ani, dar și la 10, 12, 16 ani, când încă sunt în dezvoltare schimbări sau deregl ări
hormonale în organismul lor, dar pot fi și congenitale prin dereglări fiziologice intermitente.
Coloana vertebrală are o s erie de curbe normale, atunci când este privită și examinată
din lateral de către kinetoterapeut . Aceste curbe contribuie la absorbț ia presi unii rezultată de
greutatea unei persoane asupra coloanei vertebrale. Curbele coloanei poartă denumiri în
funcție de zona coloane i vertebrale, acestea fiind : cervicală, toracică, lordotică, sacrală.
Cifo-lordoza afectează coloana vertebrală în plan antero -posterior, exagerând curburile
anatomice normale în zona cervic ală, cuprinzând vertebrele cervicale C1 -C7, dar și în zona
lombară , afectând vertebrele lombare L1-L5. Această afecțiune reprezintă o combinație între
cifoz ă și lordoz ă care se instalează, progresiv, în urma unor complicații anatomice care se
desfășoară în organismul bolnavului.
Frecvența afecțiunilor cifo-lordotice presupune elaborarea unor programe de gimnastică
recuperatorie, bazate pe exerciții specifice, clare și care necesită cunoștiințe de aplicare ale
acestora. În același timp, cauzele de producere ale afecțiunii în sine, trebuie eliminate,
constituind u n rol important al gimnasticii de recuperare pe care kinetoterapeutul trebuie să
elaboreze un plan pe care pacientul trebuie să îl aplice zi de zi, acestea fiind evitarea posturilor
vicioase, menținerea pe o perioadă nedeterminată de timp a pozițiilor core ctive și acomodarea
organismului pe tot parcursul programului de auto -posturare.
Kinetoterapeutul trebuie să cunoască elementele din anamneza subiectului cu această
deficiență tipul ei, dacă este congenitală sau dobândită, cu rolul de a utiliza structurile motrice
adecvate care să dete rmine un timp cât mai scurt de recuperare, dozarea efortului specific
ședinței de tratament și folosirea unor metode de recuperare după efort, care să implice factori
fizicali și fac tori chimioterapici.
Prin efectuarea unui anumit număr de ședințe, kinetoterapeutul trebuie să îi facă
pacientului recomandări medicale pe care acesta trebuie să le respecte în totalitate.
Recomandările medicale nu pot fi existente doar în sala de kinetoterapie, ele trebuie r espectate
în viața de zi cu zi și nu trebuie să fie strict legate de ordin fizic. Din cauza afecțiunii cifo –

6
lordotice, una dintre recomandările foarte importante o reprezintă alimentația. Coloana
lombară se deformează, în general, din cauza obezității, cee a ce înseamnă ca respectivul
pacient trebuie să țină o cură strictă de slăbire, în care pot fi incluse și medicamente pentru
prevenirea altor deficiențe sau boli. Recomandările de ordin fizic sunt legate de modul în care
pacientul conștientizează poziția c orpului pentru a combate pozițiile vicioase. Se recomandă
menținerea spatelui drept, cu umerii apropiați si cu musculatura coloanei lombare contractată.
Deficiența mintală este o componentă severă care sunt însoț ite de multe ori de alte
deficie nțe fizice, cum ar fi cifo-lordoza. Datorită deficienței mintale , individul nu
conștientizează ce se întâmplă, în totalitate, în mediul exterior, musculatura are un grad scăzut
de tonicitate, și datorită unei poziții vicioase adoptate, se pot instala foart e ușor și alte
deficiențe fizice de postură ale coloanei vertebrrale.
Obiectivele programului de recuperare trebuie să fie foarte clare și să răspundă fie cărei
probleme pe care coloana vertebrală o are . Cele mai importante sunt: combaterea durerii,
decon tracturarea musculaturii afectate, corectarea curburilor coloanei vertebrale, menținerea
echilibrului între mușchii agoniști și antagoniști, creșterea stabilității și mobilității coloanei
cervicale, toracale și lombare. Aceste obiective se desfășoară pe pa rcursul ședințelor de
recuperare a cifo -lordozei, iar kinetoterapeutul trebuie să adapteze un set de exerciții pentru
fiecare obiectiv in parte .
MOTIVUL ALEGERII TEMEI
Am ales această temă deoarece consider că în ziua de astăzi multe persoane au această
afecțiune, în special copiii. Motivul pentru care am ales această temă este acela că eu sunt
absolvent de kinetoterapie și motricitate specială, am făcut și fac practică la un centru special
pentru copii cu deficiențe psiho -motorii și sunt fascina t de exercițiile simple și com plexe pe
care le fac cu aceștia, exerciții care îi determină să urmeze drumul corect spre vindecare, sau
măcar de combatere a afecțiunii. Faptul că am lucrat cu copii de diferite vârste m -a făcut să
conștientizez că este o afe cțiune care se poate modela într-un mod plăcut în funcție de sistemul
de exerciții stabilit.

7
ACTUALITATEA TEMEI
Ca și afecțiune, cifo -lordoza apare în special la copii datorită pozițiilor vicioase pe care
aceștia le adoptă în timpul orelor de ac tivitate de la școală sau în timpul anumit or activități
fizice pe care aceștia le fac acasă . Cifo-lordoza mai poate să însoțească persoanele cu
deficiențe mintale , sau la cele cu sindrom Down, autism, ADHD, ataxie cerebeloasă, etc.,
afecțiuni a căror preze nță este tot mai mare în ziua de astăzi . Trăsătura comună a acestor
persoane este incapacitatea de a desfășura acti vități ce implică operații ale gâ ndirii la ni velul
realizării lor de către indi vizii de aceeași vârstă, pentru că funcțiile psihice î n specia l cogniti ve
se dez voltă într -un ritm încetinit și rămâ n la un ni vel scăzut față de ni velul indi vizilor normali
de aceeași vârstă. Dar, de asemenea, sunt persoane a căror căi nervoase ascendente și
descendente sunt afectate, și ca atare și tonusul muscular are de suferit. De aceea pot apărea și
deficiențe fizice ale coloanei vertebrale mai ales la copiii cu cerințe educaționale speciale.
Subiect ul, în ciuda deficienț ei mintale , trebuie ajutat ca afecțiuni le coloanei vertebrale să nu îi
limiteze mișcările nec esare în viața de zi cu zi și să poată participa indepedent la diferite
activități pe care acesta le desfășoară.
Regimul activității sportive din viața copiilor, este diferit, și multe dintre sarcinil e
zilnice nu sunt respectat e în totalitate, apărând anum ite anormalități fiziolo gice dar și diferite
deficiențe fizice.
SCOPUL SARCINILE ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII
SCOP
Scopul lucrării de față constă în aplicarea unui program de gimnastică recuperatorie în
vederea corect ării cifo-lordozei la un copil cu deficie nță mintal ă.
SARCINI
În realizarea scopului impus este necesară rezolvarea sarcinilor următoare:
Alegerea subiec tului pentru cercetare;
1. Examinarea subiec tului din punct de vedere motric si psihic.
2. Identificarea problemelor exi stente în ceea ce privește deficiențele subiectului ;
3 Stabilirea ipotezei de cercetare;
4. Stabilirea unui program kinetoterapeutic;
5. Recolta rea rezultatelor statistice;
6. Redactarea tezei finale.

8
OBIECTIVELE CERCETĂRII
Obiectivele propuse în cadrul cercetării noastre sunt următoarele:
1. Corectarea posturilor vicioase prin mișcări corective și hipercorective cu caracter
antialgic.
2. Creșterea forței și a tonusului muscular
3. Îmbunătățirea mobili tății și a stabilității articulare a coloanei vertebrale
4. Îmbunătățirea capacității de respirație.
IPOTEZA CERCETĂRII
Presupunem că în urma aplic ării unui program de gimnastică recuperatorie la un copil
cu deficienț ă mintal ă și cifo -lordoză se va ajunge la o corectare a posturii, creșterea forței și a
tonusului muscular, îmbunătățirea mobilității și a stabilității articulare a coloanei vertebrale și
imbunătățirea funcției respiratorii.

9
CAPITOLUL I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRI I

I.1 A NATOMI A COLOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrală este cel mai important component a scheletului osos și a aparatului
locomotor. Ea servește ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care alcătuiesc
corpul uman, fiind axul centr al al structurii noastre fizice. În consecință, starea sa se reflectă
asupra întregului nostrum organism.
Coloana vertebrală are mai multe lungimi lungimea coloanei vertebrale este în medie de
73 centimetri la bărbați și 63 centimetri la femeie, reprezentând astfel peste 40% din lungimea
corpului. Lățimea maximă a coloanei vertebrale este situată la baza sacrului, măsoară 11
centimetri. De aici merge în descreștere atât în jos, cât și în sus, iar diametrul sagital maxim
este la nivelul ultimelor v ertebre lombare unde atinge 7 centimetri, apoi descrește atât în sus
cât și în jos.
Segmentul complex este de o mare importanță funcțională, fiind alcatuită din 33 sau 34
de segmente osoase (vertebre), 344 de suprafețe articulare, 23 de discuri intervertebrale și 365
de ligamente cu 730 de puncte de inserție. Asupra coloanei vertebrale acționează nu mai puțin
de 730 de mușchi cu acțiune directă, toate acestea trebuind adăugate formațiunile nervoase,
vasculare, etc. (A. Fleancu , 2002, pag. 41)
Segmentele osoase care alcătuiesc coloana vertebrală se numesc vertebre, având o parte
anterioară numită corp vertebral și o parte posterioară numită arc. Aceste două părți închid
între ele canalul vertebral, care le separă.
Coloana verteb rală se împarte în patru regiuni, fiecare din ele fiind alcatuită, dintr -un
număr fix de vertebre. Vertebrele din fiecare regiune au caracteristici morfofuncționale legate
de îndeplinirea celor două funcții importante ale coloanei vertebrale umane: funcția de a
suporta greutatea capului, trunchiului și a membrelor superioare și funcția de a asigura o
mobilitate suficientă. (A. Fleancu , 2002, pag. 42)
Vertebrele au denumiri diferite în funcție de regiunea în care se găsesc.Vertebrele
cervicale se g ăsesc în zona gâtului. Ele sunt în număr de 7 și se notează de la C1 la C7, iar
împreună formează zona cervicală.

10
Vertebrele toracale sau dorsale se găsesc în zona toracelui. Ele sunt în număr de 12 și se
numerotează de la T1 la T12, iar împreună formează coloana toracală.

Figura 1 . Vertebra toracală
http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea -toracica -vertebrele -toracice.html , 07.06.2016
Vertebrele lombare aparțin regiunii lombare. Ele sunt în număr de 5 și se notează de la
L1 la L5 și împreună formează coloana lombară. (M. Popescu , 1998, pag. 35)

Figura 2 . Vertebra lombară
http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea -lombara -vertebrele -lombare.html 07.06.2016
Vertebrele care se găsesc în cele 3 zone (C1 -L5) sunt mobile și independente, fiind
delimitate una de cealaltă și se mai nume sc vertebre adevărate. (M. Popescu 1998, pag. 33)
Vertebrele sacro -coccigiene sunt în număr de 5, respectiv 4 -5 piese osoase și se găsesc
în zona pelvisului. Ele se sudează și dau naștere la două oase: sacrul, osul coccigian. Fiind
oase sudate în tre ele, mai poartă denumirea și de vertebre false.
Coloana se articulează superior, prin intermediul primei vertebre cervicale, cu craniul,
iar inferior prin intermed iul sacrului cu oasele coxale. ( M. Popescu , 1998, pag. 33)

11
Fiecare ve rtebră în parte, prezintă în partea anterioară un corp vertebral și posterioară un
arc vertebral. Corpul vertebral este cea mai voluminoasă parte și are forma unui cilindru scurt,
care prezintă două fețe (superioară și inferioară) și o circumferință.
Arcul vertebral are o formă neregulată, în partea posterioară și mediană prezintă o
apofiză spinoasă, iar în lateral două apofize transverse, deasupra și dedesubt câte două apofize
articulare (în total patru apofize articulare dispuse vertical). Între apofiza spinoasă și apofizele
articulare se află lamele vertebrale, iar porț iunile care unește arcul vertebral de corpul
vertebral se numesc pediculi. (M. Popescu 1998, pag. 36)

Figura 3 . Localizarea arcului vertebral
http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea -lombara -vertebrele -lombare.html 07.06.2016
Arcul vertebral este format dintr -un pedicul, 2 lame vertebrale, 2 procese transverse, 2
procese a rticulare superioare, 2 procese articulare inferi oare ș i un proces spinos.
Gaura vertebrală este delimitată în corpul vertebral ș i în arcul vertebral și se formează
prin suprapunerea vertebr elor canalului vertebral în care se găsește măduva spină rii.
I.2 ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE
Fațetele articulare reprezintă articulațiile mobile ale coloanei vertebrale care face
legătura între o vertebră la altă vertebră. Fără fațeta articulară, oamenii nu ar avea flexibilitate
în coloana vertebrală și s -ar mișca foarte rigid în mișcări simple, fără a mai exista și alte
activități cu care ne obișnuim acum. (T. Balint , 2007, pag. 66)
Fiecare vertebră are câte patru fețe articulare, o pereche care se conectează la perechea
vertebrală de mai sus (fațete superioare) și una care se c onectează la vertebra de mai jos (fațete
inferioare). (T. Balint , 2007, pag. 66)
Suprafeț ele articula re ale corpilor vertebrali sunt reprezentate de fețele inferioare și
superioare, acestea din urmă fiind concave. Între aceste suprafețe osoase se găsesc discurile

12
intervert ebrale, fiind formaț iuni fibrocartilag inoase, alcătuite dintr -o porțiune periferică
fibroasă, inelul fibros și o porțiune centrală, care se mai numește și nucleul pulpos. (T. Balint
2007, pag. 67)
Nucleul pulpos nu are o poziție fixă pentru că el se mobilizează în cursul mișcărilor.
Deplasările acestuia sunt posibile, deoarece este flexibil și expansibil, aceste calități fiind date
de conținutul de apă. Nucleul se află într -o presiune permanentă și dă de înțeles de ce or ice
defect al inelului fibros care îl înconjoară permite hernierea lui în coloana vertebrală, ducând
la hernia de disc. (T. Balint , 2007, pag. 67)
Limita inferioară a discurilor este formată din lamele cartilaginoase care au rolul de a
proteja nucleul pulpos de presiunile excesive. Vascularizația la individul adult este
întâmpinată de prezența vaselor de sînge care se întâlnește numai în condiții patologice.
Nutriția cartilajului se realizează prin lamele terminale ale suprafețelor articulare ver tebrale.
Însă, trebuie remarcat faptul că nucleul pulpos are forța de a se îmbiba, mărindu -și
volumul în repaus și poate da o alungire de până la 3 centimetri a coloanei vertebrale la
subiectul tânăr și sănătos. (T. Balint , 2007, pag. 70)
Nucleul pulpos nu este inervat, dar inelul fibros este puternic inervat de ramurile
nervoase care provin din nervii sinuvertebrali care inervează și ligamentul vertebral comun
posterior, astfel se poate explica și caracterul durerii din hernia sau tasar ea discului
intervertebral).
Discul intervertebral are mai multe roluri:
1. Contribuie prin rezistența lui la menținerea curburilor coloanei;
2. Favorizează prin elasticitatea lui revenirea la starea de echilibru după terminarea
mișcării;
3. T ransmite greutatea corpului în toate direcțiile diferitelor segmente ale coloanei
vertebrale;
4. amortizează șocurile sau presiunile la care este supus fiecare segment în mod special
în timpul efectuării mișcărilor sau efor turilor.
Între lamele vertebrale nu există articulații. Totuși, ele se unesc ajutându -se de
ligamentele special, denumite ligamente galbene, fiind formate din fascicule de fibre elastice,
care prin structura lor permit atât apropierea, cât și înd epărtarea lamelor vertebrale una față de
cealaltă. (T. Balint , 2007, pag. 70)

13
Exact ca și lamele vertebrale, apofizele spinoase sunt unite între ele prin două feluri de
ligament, acestea fiind ligamentele interspinoase și ligamentele supraspinoase . Primele se
găsesc între două apofize spinoase, iar ultimul este un cordon ce se întinde pe toată lungimea
coloanei vertebrale. În regiunea cervicală, ligamentul supraspinos este dezvoltat foarte bine, și
prin extremitatea lui proximală se inseră pe protu beranța occipitală externă, fiind denumit
ligamentul cervical posterior și are rolul să mențină pasiv capul și gâtul pentru a nu face flexia
spre înainte. (D. M. Antonescu , 2012, pag. 46)
Articulaț iile apofizelor t ransverse se unesc prin ligamente intertransverse, iar
articulaț iile apofi zelor articulare sunt plane și permit simpla mișcare a suprafeț elor articulare
una peste alta.
Articulaț ia occipito -atlantoidă este o diartroză bicondiliană, suprafeț ele articulare ale
occipit alului sunt reprezentat e de doi condili occipitali, orientați în jos, înainte și înspre afară,
având o formă convexă în toate direcțiile . (D. M. Antonescu , 2012, pag. 47)
Suprafeț ele articulare ale atlasulu i sunt reprezentate de două cavități glenoide ce privesc
în sus , înainte și înăuntru, și au o formă concavă î n toate sensurile. Toate aceste patru
suprafețe articulare sunt adăpostite de un cartilaj hialin. Suprafețele articulare se unesc între
ele printr -o capsulă subțire, fiind întărită de două ligamente: unul anter ior și altul posterior. (D.
M. Antonescu , 2012, pag. 47)
Aparatul ligamentar principal al coloanei vertebrale este format din două ligamente:
ligamentul vertebral comun posterior și ligamentul vertebral comun anterior, care împreună
alcătuiesc do uă benzi ce se întind pe toată lungimea coloanei vertebrale. (D. M. Antonescu
2012, pag. 48)
I.3 MUSCULATURA AFECTATĂ A SPATELUI
Cifo-lordoza afectează musculatura spatelui, în special musculatura din zona coloanei
cervicale în cazul cifozei, iar în cazul lordozei este afectată musculatura bazinului, în ambele
cazuri musculatura afectată poate să degenereze.
În cazul cifozei, mușchii afectați sunt:
1. Mușchiul trapez: situat pe partea posterioară a trunchiului, are forma triunghiulară, se
inseră pe osul occipital, certebrele C7 -T12, claviculă și scapulă.

14
2. Mușchiul latissim sau dorsalul mare: este situat în partea postero -inferioară a
trunchiului, are forma triunghiulară, cu originea pe ultimele trei -patru coast e, vertebrele T2 –
T12, vertebrele lombare, sacum, os iliac, inserându -se pe humerus.
3. Mușchiul ridicător al scapulei: situat pe părțile laterale ale cefei, pornind de la nivelul
primelor patru vertebre cervicale și terminându -se pe scapulă.
4. Mușchiul romboid: așezat pe peretele posterior al toracelui, se inseră la nivelul
vertebrelor C7 -T4 și se termină pe scapulă.
5. Mușchiul pectoral mare: are originea pe claviculă și coaste, inserându -se pe humerus
și are forma unui eva ntai prin originea diferită a celor trei fascicule musculare care îl
formează.
6. Mușchiul deltoid: are trei origini, pe claviculă, acromion și spina scapulei cu inserție
pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului.
7. Mușchiul dințat mare: are originea pe coastele 1 -10, face inserție pe scapulă, având
forma unui vast evantai.
8. Mușchiul supraspinos: are originea în fosa supraspinoasă a scapulei și se inseră pe
tuberculul mare al humerusului.
9. Mușchiul infraspinos: are originea în fosa infraspinoasă a scapulei și se inseră pe
tuberculul mare al humerusului.
10. Mușchiul rotund mic: are originea pe fața posterioară a scapulei și se inseră pe
tuberculul mare al humerusului.
11. Rotund mare: are originea la nivelul unghiului inferior al scapulei și se inseră pe
tuberculul mic al humerusului. (E. T. Avramescu, 2003, pag. 73)

Figura 4 . Mușchii principali ai spatelui.
http://www.topfitness.ro/exercitii -pentru -spate -2/ 01.06.2016

15
I.4 BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE
Articulațiile proceselor articulare
Articulațiile proceselor articulare sunt diartrozele. Suprafețele articulare sunt diferite
geometric pentru regiunile coloanei vertebrale și sunt acoperite de cartilaj hialin. Capsula
articulară este mai solidă în regiunea posterioară.
Articulațiile proceselor articulare
Articulațiile proceselor articulare sunt diartrozele. Su prafețele articulare sunt diferite
geometric pentru regiunile coloanei vertebrale și sunt acoperite de cartilaj hialin. Capsula
articulară este mai solidă.
Cifo-lordoza afectează coloana vertebrală aproape în întregime, iar biomecanica acesteia
este afectată, mai ales în timpul unor acțiuni sau activități motrice.
Mișcările coloanei vertebrale sunt mișcări complexe. Ele se realizează prin cumularea
ușoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale (la nivelul discurilor intervertebrale și la nivelul
articulațiilor). Aceste mișcări sunt limitate de rezistența ligamentelor și a articulațiilor
intervertebrale și de gradul de compresibilitate a țesutului fibrocartilaginos din care este
compus discul. (G. Nenciu , 2007, pag. 49)
Mișc area de flexie
În mișcarea de flexie, porțiunea anterioară a discurilor intervertebrale este comprimată,
în timp ce ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele
interspinoase, ligamentul supraspinos și mușchii spatelui sunt puși sub tensiune. Mușchii care
inițiază mișcarea sunt cei ai peretelui abdominal in special dreptul abdominal si cei doi oblici,
psoasul iliac și mușchii subhioidieni și sternocleidomastoidienii. Odată inițiată mișcarea,
grupul antagonist al flexoril or (extensorii coloanei) intră în acțiune și gradează flectarea
trunchiului, învingând forțele gravitaționale. (G. Nenciu , 2007, pag. 50 )
Mișcarea de extensie
În mișcarea de extensie, porțiunile posterioare ale discurilor intervertebra le sunt
comprimate, în timp ce ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Extensia
este blocată în ultima fază de intrare în contact a apofizelor articulare și apoi a apofizelor
spinoase. Mușchii șanțurilor vertebrale, deci mușchii extensor i, sunt cei care inițiază mișcarea,
care apoi este controlată de grupul anterior. Mai intervin în extensie și: spleniusul capului,
mușchii posteriori ai gâtului, interspinoșii și mușchii sacrospinali. (G. Nenciu , 2007, pag. 51 )

16
Mișcarea de înclin are laterală (îndoire).
Această mișcare are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. Mușchii în înclinare
sunt: pătratul lombelor, psoasul, intertransversalii și dreptul lateral al capului. Mai pot
interveni și mușchii șanțurilor vertebrale ș i în special sistemul transverso -spinos,
sternocleidomastoidianul (STM), scalenii, mușchii cefei, trapezul, marele și micul oblic
abdominal. (G. Nenciu , 2007 , pag. 50)
Mișcarea de rotație (răsucire).
Este maximă în regiunea cervicală. C oloana dorsală se rotează puțin și numai dacă se
înclină și lateral. Coloana lombară se răsucește când este în extensie. Mușchii care execută
mișcarea sunt: oblicii abdominali, intercostalii, sistemul spino -transvers al mușchilor
șanțurilor vertebrale. Răs ucirea de aceeași parte se face prin: marele dorsal, spleniusul, lungul
gâtului și micul oblic abdominal. Răsucirea de partea opusă se face prin: spino -transv ers și
marele oblic abdominal. (G. Nenciu 2007, pag. 51) .
I.5 STRUCTURA OSOASĂ AFECTATĂ
Cifoza face referire și se manifestă asupra conturului axial -dorsal normal al coloanei
vertebrale toracice sau sacrate, iar lordoza descrie curbura anterioară a unei porțiuni a coloanei
vertebrale, și se instalează în două segmente, acestea fiind cea lombară și cea cervicală.
Cifo-lordoza este o deficiență a coloanei vertebrale sub forma de deviație în plan sagital
și are două curburi cu convexitate a orientată în sensuri opuse. Deviația cifotică are
convexitatea orientată posterior și cea lordodică anterior.
Originile cifo -lordozei se află in partea superioară a coloanei vertebrale (cervicală) și în
partea inferioară a coloanei vertebrale (lombară). Vertebrele afectate sunt : C1-C7, L1 -L5, dar
în funcție de gravitatea sau ac centuarea curburilor anormale din zona cervicală și lombară, pot
afecta și vertebrele toracale, T1 -T12, dar și curbura sacrală (S1 -S5).
Cifo-lordoza poate duce și la alte deficiențe, cum ar fi sternul înfundat, fiind în special
afectat sternul, care este proiectat spre posterior în funcție de accentuarea gradelor cifozei.
Din cauza acestei deficiențe, structura scheletului osos al toracelui este deformată.
Pentru a se postura și pentru a se autopostura, scheletul osos trebuie să revină l a normalitate.
În kinetoterapie, se utilizează diferite manevre, tehnici, se execută exerciții cu atenția spre
îndreptarea, corecția posturală a oaselor. Pentru a se evita tendința de compensare se fixează în
poziț ie cor ectivă lordoza și se lucrează pentru corectarea cifozei. Apoi se lucrează special

17
pentru lordoză , folosind exerciții al căror scop este de tonifiere în condiț ii de scurtare a
grupelor muscul are anterioare ale abdomenului și tonifierea în condiț ii de lungire a grupelor
musculare a le spatelui din regiunea lombară. Automat, in acest sens are loc și procesul de
regrupare ale oaselor, în care acestea trebuie sa revină la gradul normal de înclinație.
(T.Sbenghe , 2008, pag. 55)

Figura 5 . Curb urile coloa nei vertebrale
http://www.anatomie.romedic.ro/coloana -vertebrala 02.06.2016
Curburile afectate pot fi staționare, doar în cazul unor atitudini cifotice sau lombare, dar
pot fi și d e natură progresivă, în care curburile se accentuează cu timpul în urma unor
regrupări osoase care necesită intervenții de recuperare motorie. Aceste anomalii se pot vedea
atât la ochiul liber, cât și la radiografii, în cazul cifo -lordo zelor, se face radi ografia din profil,
în care respectivul pacient trebuie să stea într -o poziție relaxantă, în care să nu forțeze poziția
coloanei vertebrale (coloana cervicală și coloana lombară). (D. Stanca , 2010, pag. 23)

Figura 6 . Curbura cifotică și lordotică
http://bodygeek.ro/cifoza -curbura -coloanei -vertebrale -in-zona -superioara -a-spatelui
28.05.2016

18
I.6 DEVIAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE
Deviaț iile coloan ei vertebrale, care se mai numesc deviaț iile a xului vertebral sunt
afecțiuni provocate de anumiți factori etiopatogeni. Deviația laterală poate fi de un tip oar ecare
și nu creează anumite deformări majore ale coloanei vertebrale, datorită unei atitudini vicioase
care este impusă de anumite cond iții profesionale. Această deviaț ie laterală temporală, dar
prelungită a coloane i nu reprezintă scolioza, ci defapt reprezintă o atitudine anormală care
creează posibilități pentru c onstituirea ei. (E. T. Avramescu , 2003, pag. 80)
I.6.1 DEVIAȚIA CIFOTICĂ
Cifozele sunt deviații ale coloanei vertebrale, î n sagital (antero -posterior), prin
exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientată posterior. În
cazul cifozelor patologice deviaț iile sunt mai accentuate și mai grave decât cele funcționale,
ele fiind însoțite întotdeauna de modificări (deseori ireductib ile) ale structurii elementelor
coloanei vertebrale. Tratamentul lor este complex (ortopedic, chir urgical, kinetoterapeutic) ,
putând avea rezultate pozitive doar dacă se intervine precoce prin înlă turarea cauzei pe care le –
a produs. Tratamen tul acestor cifoze este de lungă durată. (M. Cordun , 1999, pag. 66)
Dezvoltarea cifozei

Figura 7 . Pozițiile anormale ale cifozei
https://viataverdeviu.ro/sanatatea -coloanei -vertebrale 13.07.2016
Cifoza dorsală se compens ează superior prin înclinarea înainte a gâtului ș i a capului, iar
inferior pr in accentuarea curburii lombare . Omoplații sunt îndepărtați de torace prin întinderea
mușchiului trapez și a romboizilor ș i prin scurtarea m arelui pectoral. Toracele este înfundat și
umerii aduși î nainte. (M. Cordun , 1999, pag. 67)
Deviația cifotică imprimă î ntregului corp o atitudine cifotică globală, caracterizată
printr -o mare încurbare a coloanei vertebrale și o gărbovire a î ntregului spate. Ca pul și gâtul se
inclină mult înainte, umerii sunt aduși mult în față, pieptul este turtit sau î nfundat, abdomenul
este uneori supt, a lteori balonat. Bazinul este puțin î nclinat, iar membre le inferioare sunt
drepte sau uș or flectate din genunchi.

19
Deviaț iile cifotice se p ot accentua progresiv, trecând de la o cifoză cu un grad redus de
curbură, la una cu o cur bură accentuată , ele se pot limita doar la elementele coloanei
vertebrale, constituind cifoz e propriu -zise, sau pot afecta ș i alte elemente anatomice ale
spatelu i (coaste, omoplați, muș chi), constituind spatele cifotic. Cele mai frecvente curb uri
cifotice au o lungime medie, dar există ș i curburi scurte, care se limitează la câteva corpuri
vertebrale sau lungi care se întind la un numă r mare de vertebre. Cifozele trebuie diferențiate
de atitudinea cifotică, în cazul căreia curbura se redresează î n decubi t ventral sau se
hipercorectează la contracția vol untară a musculaturii spatelui. (M. Cordun, 1999, pag. 68 )

Figura 8 . Cifo -lordoza accentuată
http://www.esanatos.com/anatomie/coloana -vertebrala/Cifoza -deviatii -ale-coloanei –
v53124.php 13.07.2016
I.6.2 DEVIAȚIA LORDOTICĂ
Lordozele sunt deviații î n plan sagi tal ale coloanei verteb rale, cu convexitatea indreptată
anterior. Există în mod normal două curburi lordotice (fiziologice): una în regiunea cervicală
și una în regiunea lombară. Câ nd spun em însă că cineva are o lordoză nu ne referim la
curburile
fiziologice, ci la deviaț iile de la normal ale a cestor curburi .
În gene ral, deviațiile lordotice ale coloanei vertebrale, îndeosebi curburile lordotice
lungi, influențează într -o măsură mai mică sau mai mare și celelalte elemente anatomice ale
spatelui. Există insă cazuri în care deviația lordotică interesează numai coloana v ertebrală,
după cum există cazuri în care agrenarea formațiunilor spatelui și toracelui în întregime este
foarte pregnantă. În cazul în care deviația lordotică se limitează la coloana vertebrală, fără a
modifica prea mult poziția și forma celorlalte elemen te ale spatelui, vorbim de „lordoza
propriu zisă”. Dacă, insă, deviația mai ales cea de formă lungă sau totală, angrenează spatele
întreg, vorbim de „spate lordotic”.

20
Evoluția lordozelor este în majoritatea absolută a cazurilor favorabilă, aceste a rămânând
multă vreme mobile, deoarece nu ajung la un grad mare de deformare. O mare parte din ele
însă pot să fixeze parțial prin modificările structurale, care se instalează în timp.
După localizare lordozele se împart în tipice si atipice:
Lordozele tipice
Sunt con siderate a fi cele care prezintă o extragere a curburii fiziologice din regiunea
lombară . Lordozele t ipice care au un grad redus de încurbare și își pastrează mobilitatea
normală, nu îngreuneaza pozițiile și mișcă rile. Cele care au curburi fixe, foarte accentuate, sau
cele cu localizare atipică, tulbură funcția statică și dinamică a coloanei vertebrale și produc în
decursul evoluț iei lor curburi cu sens contrar fie deas upra.
Lordoza exagerată

Figura 9 . Curbura an ormală lordotică
http://medicinafizica.ro/lordoza.html 13.07.2016
I.7 SIMPTOMATOLOGIA
Se lucrează în special pentru lordoză, folosind exerciții ale căror scop este de tonifiere în
condiții de scurtare a grupelor musculare anterioare ale abdomenului și tonifierea în condiții
de lungire a grupelor musculare ale spatelui din regiunea lombară. În corectarea acestei
deficiențe se folosesc exerciții cu ajutorul cărora se obține tonifierea muscularii spatelui și a
gâtului în regim de scurtare și de alungire a musculaturii abdominale, precum și
redresarea coloanei vertebrale. Se urmăresc următoarele manifestări clinice:
1. M usculatura dorsală a coloanei vertebrale este alungită ș i atonă;
2. M usculatura abdominală este alungită și atonă;
3. M usculatura sacro -lombară și cea toracică scurtate și hipertone;
4. umerii căzuți și aduși; omoplații depărtați și desprinși;
5. Bazin înclinat mult în jos, s ub orizontală.
. Cel mai frecvent simptom este reprezentat de durere. Aceasta poate fi medie sau chiar
severă și apare în special în timpul mișcărilor sau doar după o perioadă de ortostatism (stat în

21
picioare) sau de lucru la b irou. Uneori durerea este mai ușoară și este percepută mai ales ca o
senzație de oboseală. De asemenea, persoanele cu cifoză obosesc mai uș or. (N.T. Balint , 2010,
pag. 59)
I.8 TRATAMENTUL DEFICIENȚELOR
In tratamentul kinetic al afecțiunii cifo -lordozei, mișcarea cea mai indicată este extensia
la nivelul toracal, dar și flexia la nivelul lombar pentru a descărca tensiunea de pe bazin.
Mișcarea contraindicată este flexia la nivel torac al și extensia la nivel lombar. Se lucrează in
principal prin respe ctarea principiului tratamentului curb urilor duble in sens opus. Adică, se
fixează una dintre curburi în poziție corectă și se lucrează pentru cealaltă curbură î n sens
corectiv, prin intermediul exerciț iilor dinamice. Pot fi aplicate ș i unele exer ciții de structură
corectivă , simultan pentru ambele curburi, sub control riguros. În primul râ nd, adresarea se
face curburii primare, pentru că aceasta întreține curbura secundară . (F. Gornea , 2010, pag.
91)
I.8.1 TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Poate f i insoț it de kinetoterapie, preoperator, cu scop de a suplizare a coloanei pentru a
ușura și mări gradul de corecție chirurgicală , iar postoperator cu scop de toni fiere musculară
generală și de corecție posturală și integrare în viața cotidiană. În toate ca zurile fie că este
utilizată singură sau î n asociere cu metode ortopedice sau chirur gicale, kinetoterapia trebuie să
aibă în vedere și dezvoltarea capacităț ii res piratorii, uneori grav amenințată de evoluția unei
deviaț ii vertebrale. (F Gornea , 2010, pag. 93)
Chirurgia vertebrală este o chirurgie dificilă, grevată de multiplele complicații, ajungând
pînă la paraplegie, complicații care apar cu atât mai fregvent, cu câ t cifo -lordoza este mai
rigidă, mai gravă și intervenția efectuată la vârsta înai ntată . (F Gornea , 2010, pag. 93 )
Tratamentul ortopedic își propune corectarea și menținerea deviaț iei vertebrale pentru a
neutraliza riscul de agravare reprez entat de puseul pubertar de creș tere. Un tratament ortopedic
poate fi apreciat ca eficie nt, dacă la sfârșitul creș terii, el reușește să mențină deviația vertebrală
la o valoare cel mult egală cu aceea de la î nceputul tratamentului. (F Gornea , 2010, pag. 94 )
I.8.2 TRATAMENTUL ORTOPEDIC
Dispune de apara te corectoare. Corectar ea este în general realizată prin aparate ghipsate
succesive. Când se obține corecția maximă, menținerea ei este încredințată unor corsete

22
ortopedice. Corsetele ortopedice mențin corecția deviației folosind forța de tracțiune care tinde
să elongheze coloan a și astfel să reducă curbura. Corecția se menț ine cu ajutorul aparatelor
ortopedice.
Apara tele ortopedice folosite de la început fără corecție ghipsată caută să obțină corecția
printr -o autoredresare activă a coloanei. Aparatul clasic activ es te aparatul Milwaukee.
Corsetul cuprinde o porțiune ce imbracă bazinul ș i 3 bare ce conduc spre 2 pe rnuțe occipitale
și un spijin submenț onier. Autoelongarea coloanei prin depărtarea de sprijinul occipital ș i
mentonier duce la redresarea curburilor, în plu s, o pelotă pasivă caută să reducă rotaț ia. Pentru
cifo-lordoze presiunea se execută pe vâ rful curburii posterioare. (F. Gornea , 2010, pag. 92)
Corsetul este pur tat permanent sau intermitent, în funcț ie de gravitatea curburii. Un loc
important î l are și kinetoterapia înaintea de corecția ghipsată ea tinde să asuplizeze coloana
vertebrală pentru a ușura obținerea redresă rii, în cursul imobilizării ghipsate ea își propune să
intrețină o troficitate globală bună și în special musculara pusă î n prim ejdie de imobilizare a
ei. În același timp, kinetoterapia continuă să întărească musculatura și să îmbunătățească
corecția, î n pe rioada suprimării corsetului. Pe lângă tonificarea musculară, kinetoterapia
trebuie să realizeze o redresare posturală ș i o int egrare a ei in gesturile vieții curente, să
orienteze pac ientul spre practicarea regulată a unei activităț i sportive adaptate. Cors etul EURO
– BOSTON face posibilă corecția atât a curburilor dorsale cât ș i lombare cu ajutorul modului
toracic superior la car e se pot adă uga paduri subaxilare . Deviați ile vertebrale gr ave, evolutive
care se agravează lent, dar continuu ș i după terminarea creșterii, impun redresarea ș i
stabilizarea lor prin metode chirurgicale. (F Gornea , 2010, pag. 92)

Figura 10 . Corset medica l
http://www.creeaza.com/files/medicina/1232_poze/image005.jpg 14.07.2017

23
I.9 KINETOTERAPIA COLOANEI V ERTEBRALE
Kine toterapia este o metodă foarte eficientă cu rolul de a întreține și de a alinia coloana
vertebrală . Dacă este doar o cauză mecanică, kinetoterapia rezolvă definitiv problema, dacă
nu, trebuie întărită coloana vertebrală, urmând ca pacientul să respecte și să urmeze
programele kinetoterapeutice re alizate și inițiate de către kinetoterapeut. (J. Kiss, 2012, pag.
14)
La nivelul coloanei vertebrale, kinetoterapia are rolul de a menține stabilitatea și
mobilitatea articulațiilor coloanei, și de întărire a musculaturii pe care o susține. Prin diferite
posturări, kinetoterapeutul trebuie să se asigure că pacientul menține coloana vertebrală într -un
aliniament corectiv, cu umerii aliniați și bazinul aliniat.
Cifoza reprezintă deviația coloanei vertebrale în plan vertical, manifestându -se prin
procesul de curbare accentuată a coloanei spre planul frontal în regiunea toracică, în urma
căreia provoacă cocoașa. Cifoza poate fi compensată printr -o hiperlordoză cervicală și
lombară pentru a reface echilibrul coloanei vertebrale. Prin kinetote rapie, se efectuează
exerciții care să combată această afecți une, corectând curbarea anormală și aliniamentul
umerilor, îmbunătățind capacitatea de respirație, în urma cărora cutia toracică revine la
normalitate, respirația oferind din nou capacitatea nece sară de volum inspirator și expirator,
fără ca individual să mai acuze o respirație îngreunată.
Lordoza reprezintă o modificare a curburii fiziologice a coloanei vertebrale în zona
lombară. Lordoza se manifestă prin accentuarea curburii spre î n față. Prin adaptarea unor
exerciții de gimnastică recuperatorie, se urmărește combaterea durerilor lombare și a pozițiilor
vicioase, aliniamentul corect al coloanei vertebrale atunci când este examinată din plan frontal,
dar și menținerea mobilității și a stabilității coloanei vertebrale afectat ă.
La nivelul curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale, prin anumite complicații, au loc
anumite dereglări ale acestor curburi, prin care rezultă anumite def iciențe, cum ar fi cifo –
lordoza, în care se urmăresc aceleași obiective ale programului kinetoterapeutic. Curbura
cifotică determină exerciții corective de scurtare a mușchilor paravertebrali și cervicali, iar
curbura lordotică determină anumite seturi de exerciții cu rolul de decontracturare a
musculaturii inferioare. (J. Kiss, 2012, pag. 67)

24

Figura 11. Decompensarea lordozei
http://www.skivirus.com/sanatate/961 -afectiuni -ale-ligamentelor -incrucisate -acl-and-pcl-
print.html 13.07.2016
I.10 APARATUL LOCOMOTOR AL DEFICIENTULUI MINTAL
Deficientul mintal este un complex de manifestări extrem de eterogene sub aspectul
cauzelor, gradelor sau a complicațiilor. Trăsătura comună este reprezentată de incapacitatea de
a desfășura activități ce implică anumite operații ale gândirii la nivelul realizării lor de către
indivizii de aceeași vârstă, pentru că funcțiile psihice (în special cognitive) se dezvoltă într -un
ritm încetinit , necorespunzător și rămân la un nivel scăzut față de nivelul indivizilor normali
de aceeași vârstă care pot să realizeze activitățile fizice fă ră anumite complicații. (L. Că tan
2010, pag. 103)
Deficiențele mintale genetice se împart în două categorii:
Genetice nespecifice (poligenice, nu pot fi individualizat e clinic). Exemple: cazuri
endogene, aclinice, subculturale, familiale. Există riscul să apară deficiență mintală la 40% din
copii cu un părinte deficient mintal și la 60% din copii cu ambii părinți cu deficiențe mintale .
(L Că tan, 2010, pag 104 )
Genetice specifice, care sunt reprezentate de sindroame ind ividualizate clinic, aberații
cromozomiale. Au loc prin transmiterea genetică a unor deficiențe în metabolismul
substanțelor: tulburări în proteine, glucide sau lipide, sau din cauza unor influențe genetice
transmise deficiență structurală (microcefalia ). (L Că tan, 2010, pag. 104)
În perioada prenatală se găsesc mai mulți factori:
-factori infecțioși (virotici): rubeola, gripa infecțioasă, hepatită virală. 45% din cazuri au
loc în prima lună de sarcină;
-factori bacterieni: sif ilis congenital;
-infecții cu protozo are: toxoplasmoza congenitală;
-factori toxici: intoxicații cu substanțe chimice, alimentare, iradieri, spaime puternice,
neacceptarea sarcinii, incompatibilitatea Rh -ului.

25
În p erioada perinat ală (la naștere) sunt reprezentate traumatisme le obstreticale:
asfixierea la naștere (cauzată de ștrangularea cu cordonul ombilical sau administrarea unor
anest ezice în doze prea mari) și hipoxia.
În perioada postnatală se regăsesc bolile copilăr iei: meningită, encefalită, into xicații
cu plumb, subalimentație , carențe afective și educaționale, izolare de med iul social,
îndepărtare de mamă. (L Că tan, 2010, pag. 104)
Clasificarea deficiențelor mintale
Criteriile de clasificare su nt: după natura cauzei, gradul deficienței mintale.
Natura cauzei este un criteriu etiologic . Cuprinde următorii factori:
Tredgold, este reprezentat de următoarele d eficiențele mintale primare, provocate de
factori genetici și secundare , provocate de factori de mediu și mixte.
Strauss , care combină criteriul etiologic cu simptomatologia. Potrivit lui deficiențele
sunt: de natură endogenă determinate de un echip ament nativ deficitar și exogenă, provocată
de infecții sau traumat isme înainte sau după naștere (apar tulburări de percepție, gândire,
impulsivitate și tulburări de comportament)
Lewis clasifică deficiențele mintale în : întârziere mintală subculturală (dată de
moștenirea unui potențial subnormal și condiții cu lturale insuficiente) și întârziere mintală
patologică.
Pevzner clasifică deficiențele mintale după particularitățile fi ziologice. Deficiențele
sunt: deficiențe mintale cauzate de leziuni corticale difuze cu tulburarea pro ceselor nervoase și
fără o disfuncție masivă a echilibrulu i dintre excitație și inhibiție, deficiențe mintale cu
tulburare masivă a neuro -dinamicii corticale: predomină excitația și inhibiția .
Matty Chiva împarte debilitatea în mintală normală ( subculturală, fără cauze patologice
și mintală patologică (cauze din perioada de dinainte și de după naștere). G radul deficienței se
stabilește prin măsurarea coeficientului de inteligență, a posibilității de adaptare și integrare, a
autonomiei personale, a comunicării și relaționării din punct de vedere al gradului deficienței
care sunt cu intelectul la limită, posibilitate intelectuală de adaptare socială care se situează la
granița cu de bilitatea mintală, dacă debilul mintal nu are capacitatea de a parcu rge situațiile
prevăzute în programa școlii normale intelectul de limită are această posibilitate, dar nu în
ritmurile impuse. Intelectul de limită se caracterizează prin imaturitate afect ivă, labilitate
emoțională și are coeficientul de inteligență 70 – 90, neîncadrându -se în c ategoria deficienților

26
mintali. Deficiența mintală ușoară (debil itate, oligofrenie de gradul I) este forma cea mai
frecventă și reprezintă gradul cel mai ușor al debilității. A fost introdusă de SEGUIN pentru a –
l diferenția de cel de idiot, ajunge până la o vârstă mentală de 7 -11 ani, având IQ = 50, 70 A.
(L. Că tan, 2010, pag. 105)
Binet consideră subiectul ca având capacitate a de comunicare orală și scrisă cu cei din
jur, dar manifestă o întârziere de 2 -3 ani în perioada ș colară fără ca aceasta să fie determinată
de carențe educative. Debilul poate trece neobservat în perioada preșcolară dacă nu prezintă
tulburări de comportament și anomalii fizice evidente.
R. Zazzo consideră că diferențierea acestor forme apare la vârstă școlară manifestându –
se prin dificultăți de învățare și gândire inferioară. Debilul din școală nu va fi la fel în profesie.
În școală elevii sunt supuși aceluiași ritm de înaintare, cei cu 2 -3 ani întârziere nu fac față, însă
în societatea adult ă ierarhiile se exprimă altfel prin foarte multe profesii. Deficitul se manifestă
numai în cazul solicitării intelectuale, se poate integra în activitate. Deficiența mintală ușoară
este prima zonă a deficienței mintale, exprimându -se printr -o insuficiență relativă la exigențele
societății care sunt variabile de la o societate la alta și de la o vârstă la alta. D eterminanții sunt
biologici, normali sau patolog ici și au efect ireversibil. Deficiența mintală severă (oligofrenie
de gradu l II și imbecilitate) es te coeficient intel ectual cuprins între 25 și 50 cu vârsta mentală 3
– 7 ani. (L. Că tan, 2010, pag. 108 )
Această categorie reprezintă 18 -20% din totalitatea deficienților mintali (Lewis),
însușind cu dificultate operațiile elementare , însă pot în văța să scri e și să citească cuvinte
scurte, au vocabular limitat, st ructuri gramaticale defectuoase, puține cunoști ințe despre
lumea înconjurătoare, sunt incapabili să se întrețină singuri, dar au deprinderi elementare de
autoservire și se adaptează la a ctivități simple de rutină, au capacitate de autoprotecție normală
nefiind nevoie de asistență permanentă și putând fi integrați în comu nitate în condiții protejate.
Deficiența mintală profundă (oligofr enie de gradul III, idioțenie) cu IQ sub 25 și vârstă
mentală 3 ani, este forma cea mai rar întâlnită, reprezentând 5% din totalul deficienților. A fost
introdusă de P inel sub termenul de idiotism, boală care include afecțiuni mintale profunde. (L.
Cătan , 2010, pag. 108 )
Caracteristi ci: prez intă malformații fizice, mișcări fără precizie, paralizii, învață să
meargă târziu sau deloc, deficiențe de natură senzorială, slabă dezvoltare a mirosului sau
gustului și prag al sensi bilității algice scăzut, nu comunică prin limbaj ci prin sunete

27
neartic ulate sau cuvin te izolate articulate defectuos, reacționează la comenzi simple îndelung
executate fără să le înțeleagă, au nevoie de asistență permanentă fiind incapabili de
autoprotec ție. Trăsăturile de specificit ate ale deficienților mintali sunt trăsătu rile caracteristice
pentru toate formele deficienței mintale și care au un anumit grad de stabilitate, devin tot mai
accentuate pe măsura creșterii deficienței și pe măsura înaintării subiectului în vârstă. N u
dispar prin instrucție și educație dar pot căp ăta un caracter de mascare, accentuate fiind când
persoana desfășoară activități intelectuale sau se află în situații problematice stresante. (L.
Cătan , 2010, pag. 108 )
Rigiditatea (Kounin) este rezistența la schi mbare incluzând ideea de fixare. De aici
dificultățile în adaptare la situațiile noi, la subiecții normali apare o dată cu înaintarea în
vârstă. L a adult există mai multe regiuni psihologice, dar granițele sunt mai rigide odată cu
înaintarea în vârstă. Regiunile psihologice reprezintă reflectarea structurii și funcționalității
creierului, legături de asociație între difer itele regiuni ale creierului. L a deficienții mintali ,
aceste regiuni sunt rigide și schimbul nu se realizează conform vârstei cronologice, deficientul
mintal neputând apli ca cele învățate într -o formă nouă, are un ritm de dezvoltare lent, curba de
perfecționare este plafona tă având loc blocaje psihice și este crescută rigiditatea reacțiilor
adaptative și comportamentale. Inerția oligofrenă este insuficienț a de adecvare a r eacțiilor
adaptative și comportamentale la schimbările din mediu, fenomen concretizat în puternica
lipsă de mobilitate a reacțiilor, încetineală în gândire, apatie în reacțiile comportamentale sau
reacții precipitate din cauza stocării peste limitele nor male a unor focare de excitație . (L.
Cătan , 2010, pag. 109 )
Repetare a continuă a unei activități și după ce stimulul ce a declanșat -o a dispărut, prin
menținerea unor gesturi chiar când nu mai este necesar, e ste o consecință a dereglării
mobilități i proceselor nervoase fundamentale stând la originea s indromului central oligofrenic,
diminuarea capacității de abstractizare, generalizare.

28
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CERCETĂRII

II.1 DATA, LOCUL ȘI SUBIECTUL CERCETĂRII
Perio ada cer cetării a avut o durată de 7 luni, între data de 10 noiembrie 2015 și 18 mai
2016 .
Cercetarea se bazează pe studiul practic de la Asociația “Copiii de Cristal” din Brașov,
respectiv în sala de kinetoterapie.
Subiectul cercetării
Pacientul P. D. în vârstă de 13 ani născut în data de 01.09.2002, în urma unor analize
finale imediat după naștere s -a constatat că respectivu l cop il are o deficiență mintală ușoară .
Pe lângă această afe cțiune, acesta este afectat și de o deviație a colo anei vertebrale, mai exact
cifo-lordoză, cifoza instalându -se în decursul anilor în urma pozițiilor vicioase pe care le
adopta în timpul mersului, statul cu capul pe pernă și exercițiilor fizice pe care le făcea acasă,
iar lordoza s -a instalat datorită fap tului că bă iatul a luat în greutate, fii nd supraponderal, la
1.75 înălțime si 88 de kilograme.
Comportamentul motric este de tip hipokinetic, neavând probleme cu echilibrul și
controlul muscular, dar coordonarea memb relor nu este bine dezvoltată , cu toracele cifo –
lordotic și zonele cu contracturi și disco nfort muscular în zona umerilor, toracelui și
paravertebralilor.

Figura 12 . Examinarea subiectului

29
II.2 APARATE, MATERIALE ȘI INSTALAȚII
Sala de kinetoterapie de la Asociația “Copiii de Cristal”, unde s -a desfășurat recuperarea
dispune de materiale și instalații moderne care au fost folosite în recuperarea și posturarea
corectă a pacientului , precum: scară fixă, benzi elastice, biciclete, bastoane, saltele, mingi de
gimnastică , mingi bobath.
II.3 METODELE DE CERCETARE
Metodele de cercetare folosite in cercetarea de față sunt:
II.3.1. M ETODA ANALIZEI BIBLIOGRAFICE
Această metodă am utilizat -o pentru acumularea informațiilor, cunoștiințelo r și
termenilor de specialitate.
Am utilizat metodele cercetării operaționale , acestea fiind: evaluarea, formularea
problemei, stabilirea metodelor și mijloacelor de tratament, stabilirea unor obiective precise pe
care le -am urmat, adăugarea unei noi metode, stabilirea pro gramului kinetoterapeutic, etc. ,
observația pe toată perioada cercetării și d esfășurării studiului, ancheta, metodica statistică și
măsurarea utilizată în etapa evaluării pe care am întrebuințat -o pentru a trage concluziile
respective asupra datelor evaluării pe toată durata acesteia, cuprinzând și statisticile pe care le –
am întocm it.
II.3.2 . METODA ANCHETEI
Reprezintă stabilirea unei relații cu subiectul (pacientul) în care cercetătorul vine
înainte cu un plan bine structurat și un set de întrebări clare, precise pe care le adresează
subiectului în vederea a cumulării datelor respective cu obiectivul propus. Comunicarea este
foarte importantă și decisivă pe tot parcursul planului de recuperare, pacientul trebuie să se
simtă în siguranță pentru a putea raspunde întrebărilor și provocărilor date de kinetoterapeu t.
Kinetoterapeutul trebuie, insă, să îi asigure pacientului un mediu comfortabil, acesta nu
trebuie se simtă stânjenit de anumite răspunsuri pe care trebuie să le ofere.
Protocol ecocardiografic
Examen clinic: stare clinică bun ă, curbă ponderală ascedentă, zgomogte cardiace
ritmice, FCȘ 80 minute, suflu sistolic grupa III/6 parasternal stăng superior, susflu diastolic
grupa II/4 parasternal stâng superior, puls periferic palpabil, TA -mmHg.
Protocol ECHO
1. Pe ricard: liber

30
2. Contractibilitate: bună
3. Valva aortică: competentă
4. Valva tricuspidiană: competentă
5. Valva pulmonară: incompetentă grad IV
Situs solitus
1. Conexiuni atrioventriculare și ve ntriculoarterială: normal, cavități drepte reacționate
2. Sept interatrial: intact, ușor aplatizat
3. Emergența arterelor coronare: normală
4. Canal arterial: fără flux de canal arterial
II.3.3 . METODA OBSERVAȚIEI
Metoda observației este una dintre cele mai vechi metode de cercetare care folosește
observarea în investigare. Aceasta constă în studierea, observarea sistematică și organizată a
unui subiect, proces care trebuie să se desfășoare într -un mod cât m ai natural. Este o metodă
care ajută la adunarea unor informații despre obiectul cercetat, obținând informații referitoare
la el și care se ajută de ele pentru culegerea altor informații. Kinetoterapeutul notează toate
datele pe care le surprinde că are le gătură cu fenomenul și subiectul cercetat, multitudinea
datelor poate să substragă informații foarte importante și concluzii eficiente asupra subiectului.
II.3.4. METODA STUDIULUI DE CAZ
Se consideră că studiul de caz poate fi def init drept ca o strategie de cercetare care este
focalizată pe un caz concret, interpretându -se eficient sub forma anumitor aspecte, prezentând
referiri care detaliază indivizii, grupurile, organizațiile, cu luarea în considerare a tuturor
particularităț ilor. Această metodă necesită utilizarea mai multor metode complementare de
culegere, analiză, prelucrare și stocare a informațiilor relevante, atât cantitative cât și
calitative.
Etapele metodei sunt: cele de proiectare, de culegerea datelor, analiza și e laborarea rapo rtului
de cercetare subiectivă.
II.3.5. METODA TESTELOR
Testele care trebuie urmate sunt folosite strict pentru deviațiile coloanei vertebrale, în
special pentru coloana cervicală și cea lombară. Aceste teste sunt inclu se în programul
kinetoterapeutic de recuperare, fiind folosite în evaluarea inițială pentru parcurgerea etapelor

31
prin care ies in evidență date importante din anamneza pacientului și obiective terapeutice care
vor fi utilizate.
Prin metoda testel or kinetoterapeutul fixează anumite puncte de vedere pe care le pune
în practică asupra bolnavului, cum ar fi : rezistența musculară și articulară, gradele de
amplitudine pe care pacientul le realizează prin acte și acțiuni motrice, forța musculară,
stabili tatea, mobilitatea și echilibrul coloanei vertebrale.
Etapele parcurse prin această metodă sunt cele inițiale, prin care se observă capacitatea
motrică a bolnavului în care intervine kinetoterapeutul pentru a îmbunătăți aceste capacități, și
etapa finală prin care se observă progresul pacientului în de -al lungul ședințelor de recuperare,
cu recuperarea sau corectarea anumitor elemente deficitar e.
II.3.5.1. TESTE ALE BILANȚULUI ARTICULAR
Bilanțul articular al coloanei vertebrale a fost realizat de testele și măsurătorile efectuate
pe care le -am întocmit s -au desfășurat în sala de kinetoterapie. Toate acestea au avut scopul de
a arăta și de a evidenția deviațiile corporale, în special am măsurat toate gradele curburilor
coloanei ve rtebrale, capacitățile pacientului de a realiza un efort fizic în timpul activitățiilor pe
care le -a efectuat, dar și în timpul exercițiilor care presupun un efort fizic substanțial.
Bilanțul articular reprezin tă măsurarea amplitudinilor de mișca re în articulații, în toa te
direcțiile. Amplitudinea de mișcare articulară expr imă modul de mobilizare a unui segment și
nu gradul de mi șcare. În termeni anglo -saxoni este cunoscută sub forma ”range of motion”.
Pentru a realiza bilanțul articular , desfășurarea ex amenului trebuie să fie mereu a ceeași,
parcurgând cinci etape:
1. Măsurarea amplitudinii mișcărilor normale;
2. Depistarea mișcărilor anormale;
3. Punerea în evidență a eventualelor aspecte clinice asociate;
4. Studiul radiologic al articulației;
5. Sinteza tuturor datelor abținute.amplitudinii mișcărilor normale.
Ca mijloc principal de măsurare am folosit goniometrul, care îmi indică valorile
exacte. Poziția lui de bază se a flă la nivelul articulației temporo -mandibulare, pe partea
laterală, cu brațul fix ce urmărește același reper cu linia care unește conductul auditiv cu
comisura buzelor.
La nivelul coloanei cervicale am urmărit următoarele mișcări:

32
1. Ducerea bărbiei înspre stern, realizând flexia.
Subiectul este în șezând, cu privirea înainte în poziția inițială, iar poziția finală este
atunci când pacientul apropie bărbia de stern, până la limita de mișcare, determinând planul
sagital în care se e xecută mișcarea. Valorile normale sunt: 35 -45 de grade (testul Chiri ac), 80 –
90 de grade (testul Magg e) și 30 -45 de grade (testul Sbenghe).
2. Ducerea occipitului înspre coloană, realizând extensia.
Poziția inițială este atunci când subiectul este în poziția de șezând cu privirea înainte,
iar poziția finală este în momentul în care occiputul se apropie de coloana vertebrală, până la
limita de mișcare. Valorile normale sunt: 30 de grade (testul Chiriac), 7 0 de grade (testul
Magge), 35 de grade (testul Sbenghe).
3. Apropierea urechii de acromion, realizând înclinarea laterală.
Poziția inițială este atunci când subiectul este în șezând, cu privirea înainte, iar cea
finală este atunci când urechea pacientului, care se află în aceeași poziție, se apropie de
acromion până la limita mișcării.
4. Rotația gâtului în jurul axului transversal.
Poziția inițială a subiectului este șezând cu privirea înainte, iar cea finală este atunci
când pacientul execută rotația capului înspre laterale, până la limita mișcării. Valorile normale
sunt: 45 -60 de grade (testul Chiri ac), 70 -90 de grade (testul Magg e), 45 -70 de grade (testul
Sbenghe).
La nivelul coloanei dorso -lombare am urmărit următoarele mișcări:
1. Flexia trunchiului, apropierea abdomenului de coapse.
Poziția inițială a subiectului este în ortostatism, iar cea finală este flexia trunchiului față
de membrele inferioare. Goniometrul este poziționat la nivelul SIAS. Planul în care se execută
mișcarea este cel sagital. Valorile normale s unt: 60 -105 de grade (testul Magg e), 80 -90 de
grade (testul Sbenghe).
2. Extensia trunchiului, mișcare în care trunchiul se deplasează în plan posterior.
Poziția inițială a subiec tului este în șezând, iar poziția finală a trunchiului este atunci
când acesta realizează mișcarea până la limi ta apariția mișcărilor de substituție. Valorile
normale sunt: 25 de grade (testul Chiriac), 20 -30 de grade (testul Sbenghe). Centrul
goniometrulu i este plasat la nivelul SIAS.

33
3. Înclinarea trunchiului, este reprezentată de mișcarea de îndepărtare a trunchiului față
de linia mediană a acestuia.
Poziția inițială a subiectului este șezând, iar poziția finală a acestuia este atu nci când
trunchiul se îndepărtează de linia mediană a acestuia, până la limita unghiului de înclinare.
Valorile normale s unt: 25 -35 de grade (testul Magg e), 20 -35 de grade (testul Sbenghe).
Centrul goniometrului este plas at la nivelul punctului sacral.

Figura 13 . Apropierea bazinului de coapsă prin flexia trunchiului
https://www.google.ro/search?q=exercitii+kinetoterapie.html 14.07.2016
Teste ale mobilității la nivelul coloanei cervicale
Valori normale (grade) Valori obținute (grade)
Exercițiul nr.1 testul Magg e 35-45
testul Chiriac 80-90
testul Sbenghe 30 -45
28-30
65-70
25-30
Exercițiul nr.2 testul Chiriac 30
testu l Magge 70
testul Sbenghe 35 27
60
30
Exercițiul nr.3 – –
Exercițiul nr.4 testul Chiriac 45 -60
testul Magge 70 -90
testul Sbenghe 45 -70 48-50
65-80
40-60
Tabel 1. Precizarea valorilor reale obținute în urma programului de recuperare în raport
cu valorile normale ale testelor efectuate la nivelul coloanei cervicale.

34
Teste ale mobilității la nivelul coloanei dorso -lombare
Valori normale (grade) Valori obținute (grade)
Exercițiul nr.1 testul Magge 60 -105
testul Sbenghe 80 -90 55-90
75-80
Exerciț iul nr.2 testul Chiriac 25
testul Sbenghe 20 -30 20
25
Exercițiul nr.3 testul Magge 25 -35
testul Sbenghe 20 -35 20-30
15-20
Tabel 2. Valorile reale obținute în urma programului de gimnastică recuperatorie prin testele
efectuate în raport cu valorile norma le obținute la nivelul coloanei dorso -lombare.
Poziția inițială a subiectului este din șezând cu membrele superioare flectate la 90 de
grade și cu coatele în extensie, iar poziția finală este rotația trunchiului din articulația dorso –
lombară fără implicarea activității coloanei vertebrale. Valorile finale sunt: 45 de grade (testul
Chiriac), 35 -50 de grade (testul Magee), 30 -45 de grade (testul Sbenghe). Centrul
goniometrului este plasat la nivelul părții superioare a capului și la nivelul vertexul ui.
Testul separă rii degetelor se execută astfel: se plasează policele ș i indexul sau police le și
rnediusul pe două apofize spinoase vecine.
Se masoară distanț a dintre aceste repere, înainte și după flexia tr unchiului.
În mod normal, depărtarea este de 3 -4 centimetri.
Testul Schober se efectu ează astfel:
1. Se determină apofiza spinoasă a vertebrei sa crale S1 ;
2. Se măsoară proximal l0 cm;
3. Se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele două
repere crește cu 5 centimetri .
Testul Ott se efectu ează astfel:
1. Se determină apofiza spinoasă a vertebrei cervical e C7;
2. Se măsoară distal 30 centrimetri;
3. Se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele două
repere creș te cu 8 centrimetri.
Testul Stibor se efectu ează astfel:
1. Se determină apofiza spinoasă a vertebrei sa crale S1 și a vertebrei cervical e C7;

35
2. Se măsoară distanța dintre cele două repere ;
3. Se execută apoi flexia trunchiului, prin care în mod normal distanța dintre cele două
repere creș te cu 10 cm.
Distanț a degete – sol se apreciază prin măsurarea distanț ei dintre sol ș i vârful
mediusului, după executarea flexiei coloanei.
Pentru coloana cervico -dorsală se mă soară distanța menton -stern înainte și după
execu tarea mișcă rilor de flexie -extensie.
Mișcă rile în plan frontal ș i ax sagital sunt reprezentate de înclinările laterale pentru
coloana cervico -dorsală (se măsoară distanța lobul urechii și acromion) și pentru coloana
dorso -lombară se măsoară distanț a dactilion – capul fibulei.
Mișcări le în plan transversal (orizontal) și ax ve rtical sunt reprezentate de rotații
pentru coloana cervico -dorsală (se măsoară distanța menton -acromion) și pentru coloana
dorso -lombară (î n cazul unui subiect așezat că lare pe un scaun) se măsoară gradul deplasă rii
planului frontal al umerilor î n raport cu planul bazinului.
Testele funcționale (inflamație, iritație, compresie radiculară ) au fost realizate după
perioada exercițiilor pentru a se vedea un progres. Au fost efectuate următoarele teste: testul
Laségue care constă în f lexia ș oldului cu genu nchiul în extensie, testul Bragard (flexia ș oldului
cu ge nunchi i în extensi e la un unghi nedureros, plus dorsi flexia piciorului), testul Flepping (în
șezând cu m embrele inferioare atârnate, plus extensia gambei pe coapsă), testul Patr ick (flexie,
abductie, rotație externă și extensie), evaluarea sacroiliacă -sacrovertebrală a articulației
șoldului,
testul Hoover (contrarezistenț a la ridicarea m embrului inferior cu priza pe călcâiul membrului
inferior contralateral), testul Gowers (exte nsia șoldului în pronație), semnal de suferință L4,
testul Schober (mobilitatea toraco -lombară), testul Bonnet (abducția forțată a coap sei). testul
Brudzinski (flexia coloanei cervicale pe torace, pacient ul în decubit dorsal cu genunchii în
flexie ).
Prin testarea funcțională efectuată, se evaluează progresul pacientului pe tot parcursul
planului de recuperare, îndeplinind obiectivele propuse de la început.
II.3.5.2 EVALUAREA BIOMECANICĂ, FUNCȚIONALĂ ȘI NEUROLOGICĂ
Evaluarea biom ecanică și funcționala constă în:
1. Mobilitatea globală (flexie, extensie, înclinație, torsiune);

36
2. Mobilitatea segmentară (mobilitatea cranio vertebrală, costo -vertebrală, sacroiliacă),
menton -stern, tragus -acromion;
3. Mo bilitatea centurilor scapulare și pelviene – examinarea diafragmului.
Examinarea neurologică constă în:
1. Dermatoamele (sensibilitatea, reflexele);
2. Iradierea durerii examinarea fortei musculare;
3. Examinarea f orței musculare (coordonarea echilibrul static si dinamic);
4. Electromiografia.
II.3.5.3. EVALUAREA POSTURALĂ GLOBALĂ (ÎN 3 PLANURI )
1. Evaluarea picioarelor este reprezentată de examenul baropodometric;
2. Eval uarea biomecanică și funcțională – mersul, între linia genunchilor și linia
crestelor iliace, liniile brațelor, linia umerilor și linia bipupilară;
3. Aliniamentul coloanei vertebrale (oglinda cu cadrane, firul cu plumb, panoul
postural), investigația morfologică tridimensională, stabilometrie computerizată);
4. Evaluarea curburilor, evaluarea echilibrului, examinarea poziției craniului (in
colaborare cu examinarea pozitiei craniului.
II.4. DESIGNUL CERCETĂRII
II.4.1 EVALUAREA INIȚIALĂ
Evaluarea inițială a programului kinetoterapeutic a avut loc la Asociația “Copiii de
Cristal” în cadrul institutului Sfântul Haralambie, începând în data de 10 noiembrie 2015 cu o
durată de trei zile , având loc în sal a de kinetoterapie din cadrul instituției. La această evaluare
am făcut parte eu, fiind absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sporturi Montane la
profilul de Kinetoterapie și Motricitate Specială, alături de kinetoterapeutul la care am făcut
practi că și pe care l -am asistat în tot acest timp.
Un element foarte esențial pentru această evaluare o reprezintă anamneza pacientului,
având toate datele medicale necesare pentru a iniția programul de gimnastică recuperatorie a
bolnavului. Începutul evaluării inițiale cuprinde detalii care sunt folosite pentru a cunoaște
pacientul, istoricul deficienței lui, tratamente le pe care le urmează exceptându -l pe cel
kinetoterapeutic, iar în ciuda deficienței mintale, cunoașterea perspectivei deficienței.

37
Analiza cifo -lordozei constă în evaluarea din plan lateral și observarea curburilor
anatomice anormale. Pentru a se evidenția gravitatea deficienței, pacientul trebuie să efectueze
anumite acte sau acțiuni motrice simple, cum ar fi : răsucirea trunc hiului spre lateral, înclinarea
trunchiului spre înainte și spre înapoi, rotația trunchiului și a umerilor, poziționarea în
patrupedie cu extensia și flexia coloanei vertebrale , ridicarea membrelor superioare și
inferioare în diferite direcții.
II.4.2 GIMNASTICA RECUPERATORIE FOLOSITĂ ÎN CERCETARE
Planul programului de recuperare pe care îl voi urma este bine structurat, bazat pe
obiective precizate într -un mod clar și exact, urmarea acestor obiective fiind întocmite sub
forma unor exerciții de gimnastică recuperatorie. Sunt propuse aceste obiective deoarece se
urmărește ca pacientul să poată evolua de la o zi la alta cu scopul ameliorării și
corectatea.deficienței fizice.
Sunt propuse sunt următoarele obiective :
1. Revenire la curburile normale anatomice ale coloanei vertebrale.
2. Combaterea contracțiilor musculare afectate.
3. Refacerea funcționalității coloanei lombare și celei cervica le pentru activitățile
zilnice.
4. Prevenirea complicațiilor în urma tratamentului.
5. Refacerea stabilității articulare și musculare ale coloanei lombare și cervicale.
6. Menținerea și păstrarea tonusului muscular prin ex erciții și gimnastică medicală.
7. Îmbunătățirea capacității de respirație.
Pentru evitarea tendinței de compensare , se urmărește fixarea în poziție corectivă
lordoza și se lucrează pentru corectarea cifozei. După corectarea cifozei, se lucrează în special
pentru lordoză, folosind exerciții cu scopul de a tonifia în condiț ii de scurtare a grupelor
muscul are anterioare ale abdomenului și de tonifia în condiț ii de lungire a grupelor musculare
ale spatelui din regiunea lombară .
Pentru corectarea acestei deficiențe se folosesc exerciții cu ajutorul cărora se obț ine
tonifierea muscularii spatelui ș i a gâtului î n regim de scurtare ș i de alungire a musculaturii
abdominale, precum ș i redresarea coloanei vertebrale .

38
II.4.3. PRINCIPALELE MIJLOACE ALE PROGRAMULUI DE GIMNASTI CĂ
RECUPERATORIE A CIFO -LORDOZEI
Programul kinetic pe care îl voi urma pentru recuperarea cifo -lordozei va cuprin de toate
etapele pentru corectare, combatere și posturare a coloanei cifotice și lombare. Exercițiile vor
fi moderate din mai multe p uncte de vedere: poziții inițiale, descrierea exercițiilor, serii de
repetare, dozare, modalitățile de a fi aplicate pe pacient și scopurile acestora în funcție de
obiectivele pe care doresc să le realizez.
În primul rând, pentru zona cervicală t rebuie corectate tulbură rile statice ale coloanei
cervicale prin gimnastica posturală cu adoptarea unor poziț ii cu caracter corect iv și
hipercorectiv (antalgic).
Ca și mijloace de utilizare sunt:
1. Exer ciții statice sub forma de poziți i corecte sau hipercorecte pentru fixarea unei
curburi și e xerciții pornind de la poziții le inițiale sau de menținere care să ofere în același timp
o posibilitate de a mobiliza și cealaltă curbură. Pentru alegerea pozițiilor, spre deosebire de
celelalte de ficiențe, rolul important îi revine cel ui al membrelor superioare, dar și cele
inferioare.
Poziții le pentru fi xarea curburii cifotice permit mobilizarea curburii lordotice:
-stând cu brațele lateral și cu baston ul la spate peste omoplaț i, la scara fixă și la perete ;
-sprijin pe genunchi ;
-așezat cu brațele în aceeași poziție ca la stând ;
-culcat dorsal cu un săculeț în regiunea lombară ;
-atârnat cu o șa la nivelul regiunii dorsale.
Poziț iile pentru fix area curburii lordotice permit mobilizarea curburii cifotice:
-stând cu trunchiul î nclinat sau picioarele pe un suport sprijinite spre înainte ;
-așezat depărta t pe sol cu genunchii îndoiți ;
-sprijin pe genunchi ;
-culcat dorsal, cu genunchii îndoiți peste 30 grade.
2. Exerciții dinamice:
-exerciții pentru trunchi sub forma mișcărilor de extensie dorsală, flexie lombară
(înclinare, aplecare), îndoire laterală, și răsuciri spre stânga ș i spre dreapta, rotări în plan
anterior și mișcări de întindere a c oloanei vertebrale in ax;

39
-exerciții cu brațele sub forma mișcărilor efectuate deasupra nivelului umerilor. Se
folosesc mișcări în plan posterior, și anume: duceri laterale, obli c sus, în sus și rotări prin
înainte, precum și fixări ale mâinilor pe umeri, la ceafă și pe creștet. Exercițiile pentru brațe
urmăresc să amplifice mișcările coloanei vertebrale la acest nivel al trunchiului;
-exerciții cu picioarele sub form a mișcărilor efectuate în plan anterior. Se folosesc
mișcări de flexie, întindere, îndoire, abducție, adducție și rotare. Acestea urmăresc să
amplifice mișcările corective ale coloanei vertebrale;
-exerciții pentru bazin sub forma mișcărilor d e proiecție înapoi a bazinului;
-exerciții specifice de respirație sau legate de mișcările corective ale trunchiului și
membrelor. În cazul cifo -lordozei, importanța respirației crește, întrucât ele contribuie la
corectarea deficiențelor torac elui, care însoțesc de obicei cifo -lordoza;
-exercițiile cu obiecte portative și la aparate fixe (de gimnastică), încadrate în structura
generală a conținutului de exerciții necesare corectării cifo -lordozei;
-exerciții aplicativ e sub forma de mers, echilibru, târâre și suspensiuni ; corective;
-exerciții de redresare pasivă și activă, efectuate liber sau la aparate cu autocontrolul
deficientului sau prin intervenția directă a kinetoterapeutului.
În această perioadă de recuperare am urmat mai multe etape de parcurs, fiecare cu un set
propriu de exerciții. Pacientul cu care am lucrat a progresat foarte mult, ținând cont de
deficiența psihică pe care o are, a urmat pașii metodici necesari pentru programul de
recuperare.
Etapa I
În această primă etapă, se vor executa exerciții pasive pentru combaterea durerii și
posturarea corectă a coloanei cervicale și a celei lordotice. Se constată că pacientul se află în
faza inițială a recuperării , el netrecând de anumite stadii. Pentru coloana lombară se va efectua
atât programul Williams, cât și diagonalele Kabat, iar pentru coloana cervicală se vor aplica
diagonalele Kabat, incluzând și posturări pasive ale membrelor superioare, coloanei cervica le,
și articulația scapulo -humerală.
Faza inițială cuprinde următoarele exerciții pasive :
1. Pe ntru coloana cervicală (cu genunchii în flexie):

40
-culcat dorsal , cu membrele superioare în extensie pe lângă corp, se execută ridic area lor
într-un mod alternativ, atingând urechea până deasupra capului, cu o mână se execută priza la
încheietura mâinii, iar cu cealaltă ținând cotul, asigurându -se extensia lui;
-culcat dorsal, cu membrele superioare situate în lateral, se e xecută ridic area brațelor cu
adducția acestora, cu o mână se execută priza la încheietura mâinii, iar cu cealaltă ținând
cotul, asigurându -se extensia lui;
-culcat dorsal, cu un membru superior situat deasupra capului, iar celălalt la nivelul
șoldului , se execută ridicarea brațului la deasupra capului, atingând încheietura mâinii opuse,
iar priza se execută doar la nivelul articulației mâinii.
-așezat pe scaun, se execută, alternativ, abducția membrelor inferioare, aproximativ
până la nivelul vertexului.
2. Pentru coloana lombară:
-din culcat dorsal, se execută, alternativ, flexia coapsei cu pe bazin cu flexia gambei
pe coapsă, până la apariția durerii sau până la gradul maxim al flexiei, ambele mâin i împing
genunchii spre bazin;
-din culcat dorsal, se execută simultan, flexia coapselor pe bazin cu menținere și
apăsare cu ajutorul antebrațelor, una peste alta, ale kinetoterapeutului;
-din culcat dorsal cu membrele inferioare în extensie, se execută flexia laterală a unui
genunchi și cu talpa piciorului respectiv atingând genunchiul membrului inferior opus;
-din culcat dorsal cu genunchii în flexie, se execută, simultan, abducția articulației
genunchilor cu apăsare din partea mâinilor kinetoterapeutului și menținere.
Etapa I I
În această etapă se vor executa exerciții active pentru mobilitatea coloanei cervicale și
lordotice cu rolul de a combate pozițiile vicioase și am co ntinuat și în decursul următoarelor
etape.
Exercițiile pe care pacientul le va executa, sunt:
1. Pentru coloana cervicală:
-din ortostatism, cu bastonul apucat de ambele mâini la nivelul bazinului, se execută
ridicarea acestui a până deasupra capului cu extensia membrelor superioare;
-din ortostatism, cu bastonul apucat de ambele mâini la nivelul omoplaților, se execută
ridicarea acestuia până deasupra capului;

41
-la scara fixă, apucarea treptei de la nivelul umerilor cu relaxarea abdomenului și a
bazinului și cu încordarea brațelor consecutiv cu aplecarea capului spre sol;
-din poziția pe genunchi, kinetoterapeutul ține ridicat bastonul, iar pacientul trebuie să
îl apuce cu ambele mâini și să se rid ice cu ajutorul bastonului susținut de kinetoterapeut;
-din culcat facial la scara fixă, ambele mâini prind o treaptă puțin mai sus situată, se
execută ridicarea capului și a toracelui astfel încât privirea să ajungă la treapta apucată.
2. Pent ru coloana lombară:
-din ortostatism, cu bastonul prins de ambele mâini la nivelul șoldului și ușor spre
înainte, se execută ridicarea simultană a ambelor membre inferioare cu flectarea genunchiului,
astfel încât genunchiul să atingă bastonul;
-din ortostatism, se execută ridicarea alternativă a coapselor cu flexia genunchilor cu o
rotație externă la 90 de grade cu revenire având fața plantară în rotație externă;
-din ortostatism, se execută flexia unui genunchi cu mențin erea tălpii pe sol, simultan
cu extensia membrului inferior opus spre înapoi, rezultând o fandare în plan frontal;
-de pe genunchi, se execută balansări ale bazinului cu menținerea acestuia;
-din patrupedie, se execută ridicări alte rnative ale membrelor inferioare cu extensia
totală a acestora.
Etapa III
În această ultimă etapă, se urmărește redobândirea funcționalității motorii, creșterea
capacității de efort și a tonusului muscular, și de angrenare a musculaturi i afectate.
1. Pentru coloana cervicală:
-din ortostatism cu brațele pe lângă corp, se efectuează ridicarea brațelor în lateral la
amplitudinea maximă cu inspirație, iar coborârea lentă a acestora, cu expirație;
-din cul cat dorsal, cu bastonul apucat de ambele mâini la nivelul omoplaților și cu
genunchii in flexie, se execută ridicarea trunchiului și a bazinului până la flexia maximă a
bazinului pe coapsă;
-din culcat dorsal, cu brațele aflate în abducție, se execută adducția lor, cu opunere;
-din culcat dorsal cu sprijin pe palme și cu genunchii în flexie, se execută extensia
membrelor superioare cu flexia bazinului pe coapsă;
-din așezat pe bancă cu mâinile care prind marginea din s patele băncii, se execută
ridicarea fesierilor de pe bancă cu sprijin pe mâini și cu menținere.

42
2. Pentru coloana lombară:
-din patrupedie cu sprijin pe palme, se execută extensia membrelor superioare, simultan
cu flexia coapsei pe gam bă;
-din patrupedie cu sprijin pe antebrațe și coatele lipite de genunchi, se execută ridicarea
trunchiului cu menținerea palmelor pe sol, după care palmele nu mai au contactul cu solul și se
execută ridicarea genunchiului aflat în extensie și me nținerea poziției;
-din ortostatism, mers cu flexia genunchilor la piept;
-din culcat dorsal, se execută ridicarea genunchilor la piept cu opunere din partea
kinetoterapeutului;
-din ortostatism la scara fixă , cu membrele s uperioare în extensie, mâinile prind o
treaptă la nivelul umerilor și se execută ridicarea genunchilor la piept.
II.4.4 EVALUAREA FINALĂ
Evaluarea finală a programului de gimnastică recuperatorie s -a desfășura t pe parcursul
unei săptămâni întregi, în d ata de 10 -17 mai 2016, la Asociația “Copiii de Cristal” din cadrul
asocia ției “Sf. Haralambie”, având loc în sala de kinetoterapie.
În timpul desfășurării evaluării finale, am constatat o îmbunătățire a calităților motrice,
în special mișcările membrelor superioare la nivelul articulației scapulo -humerale și a flexiei
anatomice normale ale membrelor inferioare, la nivelul coapsei. Prin analiza subiectivă, se
observă și îmbunătățirea calităților respirator ii, în special în timpul activităților fizice la care
este supus pacientul, ca de exemplu : alergarea progresivă și lentă pe sol, urcarea și coborârea
scărilor, sărituri succesive (cu și fără ridicarea brațelor în lateral).
Urmând un obiectiv foart e important, anume creșterea mobilității și stabilității coloanei
vertebrale, pacientul a făcut un progres important, respectând în totalitate programul kinetic
aplicat. Totodată, ștergerea curburilor anatomice anormale a avut loc concomitent cu acest
obiectiv vizat, lucrând și efectuând strict exercițiile specifice pentru aceste obiective.

43
CAPITOLUL III
PREZENTAREA, PRELUCRAREA STATISTICĂ ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII

III.1 . REZULTA TE PRIVIND CORECTAREA POZIȚIEI
Rezultatele programului terapeutic atâ t din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ au
stabilit valori de menținere și progrese, deoarece cifo -lordoza este o afecțiune cu caracter
evolutiv, în concluzie menținerea anumitor valori reprezintă o reușită. În urma cercetării s -au
obținut următoarele rezultate:
Mișcările efectuate de coloana cervicală
Etapa I Etapa II Etapa III
Flexia 35 45 60
Extensia 10 20 30
Rotația 30 45 70
Tabel 3 . În acest tabel sunt reprezentate concluziile progr amului de recuperare în raport
cu etapele pe care le -am urmat, obținând progrese semnificative.
Mișcările efectuate de coloana lordotică
Mișcarea și valoarea
normală Mișcarea și valoarea
inițială Miscarea și valoarea
finală
Testul Hoover culcat dorsal
antepulsia membrului
inferior la 45 grade
30 grade
45 grade

Testul Gowers Ortostatism
extensia șoldului în
pronație la 60 -65
grade
25 grade cu durere pe
L4

28-30 grade până la
apariția durerii
Testul Schober Ortostatism
mobilitate toraco –
lombară, men ținere
până la apariția aplecarea trunchiului
până la 50 grade cu
menținere 40 secunde
până la apariția aplecarea trunchiului
până la 60 grade cu
menținere 50
secunde până la

44
durerii
trunchiul aplecat spre
înainte durerii apariția durerii
Testul Bonnet așezat pe bancă
abducția forțată a
coapsei la 45 grade efectuarea abducției
forțate cu menținere
de doar 15 secunde
20 secunde
Testul Flepping așezat cu membrele
inferioare atârnate cu
extensia gambei pe
coapsă
menținere până la
limita durerii menținere 15 -20
secunde cu o durere
accentuată, resimțită
la nivelul S1.
20-25

Tabel 4 . Teste efectuate pentru creșterea mobilității coloanei lombare
Diferențele între rezultatul inițial și final sunt următoarele :
-aplicând testul Hoover, an tepulsia membrului inferior a crescut la valoarea normală,
de la 30 până la 45 grade ;
-aplicând t estul Gowers, extensia șoldului în pronație a crescut, de la 25 grade cu
durere pe L4, până la 28 -30 grade până la apariția durerii ;
-aplicând testul Schober, aplecarea trunchiului se realizează până la 60 de grade cu
menținere 50 de secunde până la apariția durerii ;
-aplicând testul Bonnet, efectuarea abducției forțate cu menținere 20 de secunde ;
-aplicând testul Flepping, menținerea a crescut de la 15 -20 de secunde, până la 20 -25
de secunde, cu durerea mai ușor resimțită la nivelul S1 .
III.2. REZULTATE PRIVIND CREȘTEREA MOBILITĂȚII
ARTICULAȚIILOR
Recâștigarea funcțiilor membrului inferior
Evaluarea iniți ală Evaluarea finală
Antepulsia membrului
inferior 30 39-40 grade
Extensia șoldului 25 grade 40 grade

45
Mobilitatea toraco -lombară 50 grade 60 grade
Tabel 5. Teste pentru evaluările inițiale și cele finale pentru creșterea mobilității articulațiilor
Antepulsia
membrului
inferior
Extensia șoldului
Mobilitatea
toraco-lombară

Grafic 1. În acest grafic este prezentată evoluția redobândirii funcționale a membrului inferior.
Flexia și extensia coloanei cervicale în ortostatism
Evaluarea inițială Evaluarea finală
Flexia coloanei cervicale 35 60
Extensia coloanei cervi cale 20 30
Tabel 6. Mobilitatea coloanei cervicale
024681012
Flexia coloanei
vertebraleExtensia coloanei
vertebraleValoarea normală
A treia etapă
A doua etapă
Prima etapă

Grafic 2. Prezentarea flexiei și extensiei coloanei cervicale în raport cu etapele care s -au
efectuat
Flexia coapsei pe bazin
Evaluarea inițială Evaluarea finală
Flexia coapsei pe bazin 65 de grade 75 de grade
Abducția coapsei 25 de grade 35 de grade
Tabel 7. Mobilitatea coloanei lombare

46
În timpul evaluării inițiale la nivel lombar și cervical s-au evidenți at următoarele
rezultate :
-valoarea antepulsiei membrului inferior în poziția de culcat dorsal este de 30 de grade ;
-extensia șoldului cu spatele la scara fixă și cu brațele ridicate deasupra capului, prinzând
o șipcă este aproape inexist entă, fără contracții musculare la nivelul toraco -lombar. ;
-mobilitatea toraco -lombară în poziție de culcat dorsal pe bancă, cu execut area ridicării
trunchiului la 50 de grade cu menținere, s -a realizat cu îngreunare la nivelul toracal până la
ridicarea trunchiului la 60 de grade;
-valoarea executării abducției coapsei este de 25 de grade ;
-flexia coapsei pe bazin, în poziție de culcat dorsal, se realizează până la 65 de
grade (figura 9) ;
-flexia coloanei cervicale în po ziție de culcat dorsal cu membrele inferioare și superioare
întinse, executarea ridicării ușoare cu mâinile pe genunchi ;
-în ortost atism cu mâinile apucând bastonul de capete, extensia coloanei cervicale este de
20 de grade.
În timp ul evaluării finale la nivel lombar și cervical s-au constatat următoarele rezultate :
-antepulsia membrului inferior de 39 -40 de grade;
-corecția extensiei șoldului cu contracții musculare abdominale;
-mobilitatea toraco -lombară pri n ridicarea trunchiului din culcat dorsal a ajuns la valoarea
normală de 60 de grade;
-valoarea executării abducției a crescut până la 35 de grade ;
-valoarea flexiei coapsei pe bazin a crescut până la 75 de grade;
-flexia coloanei c ervicale, prin același exercițiu prezentat în cadrul etapei inițiale, dar
mâinile să depășească nivelul genunchilor și să prindă gamba;
-extensia coloanei cervicale, în ortostatism, este în valoare de 30 de grade.

47

Figura 15. Flexia coapsei pe baz in cu menținere, exercițiu din cadrul programului de
recuperare Williams
Diferențele între rezultatul inițial și final sunt următoarele :
-creșterea valorii antepulsiei a coapsei cu 9 -10 grade ;
-corecția extensii șoldului cu c ontracții musculare abdominale ;
-creșterea mobilității toraco -lombare cu 10%, executând o ridicare mai bună a
trunchiului din culcat dorsal ;
-valoarea crescută a abducției coapsei cu 10% ;
-combaterea curburilor ano rmale prin creșterea gradului de extensie a coloanei
cervicale de la 20 până la 30 de grade .
III.3. REZULTATE PRIVIND CREȘTEREA FORȚEI SI A TONUSULUI
MUSCULAR
Forța muscular -extensie și muscular -flexie la nivelul coloanei cervical e
Evaluare inițială Evaluarea finală
Forța muscular -extensie Ridicarea unei greutăți de 3
kg la 150 de grade 3 kg, 180 de grade
Forța muscular -flexie 30 de grade fără contra –
rezistență 70 de grade cu contra –
rezistență
Tabel 8. Testarea forței și tonusu lui muscular în extensia și flexia coloanei vertebrale
Forța muscular -extensie și muscular -flexie la nivelul coloanei lombare
Evaluare inițială Evaluare finală

48
Forța muscular -extensie 25% fără contra -rezistență
din partea frontală 70% cu contra -rezistenț ă din
partea frontală
Forta muscular flexie 25% fără presiune pe minge 70% cu presiune pe minge
Tabel 9. Testarea forței și tonusului muscular în extensia și flexia coloanei lombare
0% 50% 100%Coloana
cervicalăColoana
lombară Etapa I
Etapa II
Etapa III
Valoarea normală

Grafic 3 . Prezentarea valorilor co mparative a bilanțului muscular.

Bilanțul creșterii forței musculare
0%50%100%
Coloana
cervicalăColoana
lombarăValoarea normală
Etapa III
Etapa II
Etapa I

Grafic 4 . Reprezentarea valorilor co mparative a bilanțului muscular -flexie .

49
Grafic 5 . Reprezentarea valorilor co mpara tive a bilanțului muscular -extensie.
Evaluarea inițială cuprinde următoarele valori :
1. La nivel cervical :
-forța muscula r-extensie are valoarea de 20% prin ridicarea unei gantere de 3 kg prin
ridicarea brațului deas upra capului, realizată până la 150 de grade;
-forța muscular -flexie este de 25% , prin care pacientul, fiind pe genunchi pe o saltea și
cu brațele în extensie spre înainte, încearcă să execute flexia coloanei cervicale prin opunerea
aplicată de k inetoterapeut(aflat față în față cu pacientul), valoarea flexiei fiind de 30 de grade.
2. La nivel lombar :
-forța muscular -extensie are valoarea de 25% prin p oziția inițială de culcat facial , cu
încercarea pacientului de a trece din p atrupedie cu coloana în extensie, prin aplicarea
rezistenței kinetoterapeutului ;
-forța muscular -flexie are valoarea de 25% prin poziția inițială de culcat dorsal , cu
menținerea flexiei coapsei pe bazin, pacientul având o minge medicinală apăsân d pe ea cu
coapsa.
Evaluarea finală cuprinde următoarele valori :
1. La nivel cervical :
-prin ridicarea unei gantere d e 3 kg, valoarea muscular -extensie a crescut până la 70%,
iar ridicarea brațului deasupra capului este realiz ată complet, până la 180 de grade ;
-prin flexia coloanei cervicale contra unei opuneri în plan frontal, valoarea forței
muscular -flexie a crescut până la 70% .
2. La nivel lombar :
-prin executarea extensiei coloanei vertebr ale cu rezistență, valoarea forței muscular –
extensie a crescut până la 75% (figura 9);
-prin menținerea flexiei coapsei pe bazin cu rezistență din partea mingii medicinale,
valoarea forței muscular -flexie a crescut până la 70%.

50

Figura 16. Extensia coloanei vertebrale cu poziționarea coapsei în abducție
Diferențele între rezultatul inițial și final sunt următoarele :
-creșterea valorii forței musculare -extensie de la 20% p ână la 70%, crescând și
amplitudinea ridicării brațului de la 150 până la 180 de grade la nivel cervical;
-creșterea forței și a tonusului muscular -flexie de la 25% până la 75% la nivel cervical;
-creșterea forței și a tonusului mus cular -extensie de la 25% până la 75% la nivel
lombar;
-creșterea forței și tonusului muscular -flexia de la 20% până la 70% la nivel lombar .
III.4. REZULTATE PRIVIND CREȘTEREA CAPACITĂȚII DE RESPIRAȚIE
Au fost utilizate o serie de ex erciții pentru creșterea capacității respiratorii, urmate de
progrese prin parcurgerea celor trei etape.
Evaluare inițială Evaluare finală
Inspirație Relaxare 5, 8 secunde inspir
Efort fizic sau activitate , un
inspir pe secundă Relaxare 3 secunde timpul de
inspir
Efort fizic sau activitate, 3
secunde timpul de inspir
Expirație 2 expirații simultane, pe o
durată de 2 secunde Un expir la 4 -5 secunde
Tabel 10. Creșterea capacității respiratorii

51

051015
Inspirație Expirație Volumul respitator
normal
Etapa III
Etapa II
Grafic 6 . Capacitatea inspirației prin lungirea mușchiului diafragm și a expirației prin
scurtarea mușchiului.
În timpul evaluării inițiale ale inspirației, pacientul inspiră prin gură și expiră prin nas,
lucru neobișnuit din cauza deficienței mintale, iar durata inspi rației în timpul relaxării este
cuprinsă între 5 -8 secunde, iar în timpul activităților se efectuează o singură inspirație pe
secundă, indiferent de doza efortului depus.
Expirația este asemănătoare inspirației în timpul evaluării inițiale, exclu zând faptul că
expiră de două ori în mai puțin de două secunde.
Evaluarea finală aduce îmbunătățiri semnificative, atât inspirației, cât și expirației .
Pornind de la o respirație și inspirație d eficitară, am ajuns la îmbunătățirea acestor capacităț i,
acestea fiind :
-inspirația prin cavitatea nazală și expirația prin gură prin exerciții repetitive pentru
respirație și inspirație;
-dozarea corectă a timpului de executare a proceselor de respirație și inspirație;
-creșterea volumului a aparatului toracic, oferind cantitatea suficientă de oxigen.

52
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Concluzii
În urma aplicării programului de gimna stică recuperatorie la un copil cu deficiență
mintală și ci fo-lordoză, am obținut:
1. În ceea ce privește corectarea curburil or și revenirea la curburile normale anatomice
ale coloanei vertebrale , putem spune că scăderea gradelor curburilor anormale a avut
loc pe parcursul ședințelor de kinetoterapie, prin efectuare a unor teste și a unor seturi
de exerciții care facilitează musculatura spatelui afectată a spatelui și scurtarea
mușchilor antagoniști, ducând la revenirea normală a musculaturii spatelui.
2. În ceea ce privește creșterea mobilitățiilor articulațiilor , putem remarca că flexile și
extensile coloanei cervicale și lombare au un grad mai mare de amplitudine, ceea ce
asigură coloanei o bună stabilitate , fapt ce combate și durerile la nivelul coloanei,
asigurând o activitate mai bună în viața de zi cu zi.
3. În privin ța forței și a tonusului muscular al coloanei vertebrale rezultatele obținute ne
arată că în decursul ședințelor de gimnastică recuperatorie s -a depus un efort fizic care
a crescut forța și tonusul muscular și capacitatea unui efort fizic mai îndelungat, d ar cu
precauțiune.
4. Despre creșterea capacității de respirație putem spune că pacientul a făcut progrese
mari, observându -le în timpul exercițiilor din cadrul ședințelor de gimnastică
recuperatorie . Pacientul a învățat cum să respire corect, cum să își doze ze timpul de
inspir și de expir, și cum trebuie sa respire în timpul unor activități, nu doar in sala de
kinetoterapie, dar și în viața de zi cu zi.
De asemenea, putem arăta că t ratamentul care a fost stabilit în urma diagnosticării și a
evaluăr ilor, a avu t rezultate pozitive, s -au combătut și dureril e în repaus și în timpul
dinamismului efectuat de coloana vertebrală prin poziția dreaptă a coloanei vertebrale în
timpul desfășurării anumitor acte, acțiuni sau activități motrice, s -au respecta t regulil e de
igienă și a condițiilor impuse de kinetoterapeut .
Putem arăta că s -a realizat și c olaborarea interdisciplinară în procesul de recuperare,
aplicată în cazul relației kinetoterapeut -pacient -familie, și am ținut cont de r ecomandările

53
făcute de colegi , ce au asigurat menținerea sau îmbunătățirea cantitativă și calitativă a tuturor
proceselor și funcțiilor corpului uman cu scopul de a împiedica procesul de uzură.
Corectitudinea și precizia aplicării metodelor, mijloacelor și tehnicilor ce alcătuiesc
programul de recuperare medicală au condus la realizarea obiectivelor stabilite.
Recomandări
Recomandările sunt făcute pe baza analizelor evoluției pacientului în de -al lungul
programului de recuperare. Luând în considerare concluziile enunțate mai sus pe b aza
rezultatelor obținute, recomandările sunt:
 În urma aplicării mijloacelor, metodelor și a tehnicilor respectând obiectivele
propuse, recomand aplicarea acestora și pe viitor.
 Deoar ece cifo-lordoza este o afecțiune care influențează coloana vertebrală,
recomand auto -posturarea care să mențină intr -o poziție corectă coloana vertebrală.
 Efectu area unui set de exerciții care să toni fice musculatura paravertebrală, la
domiciliu.
Recomandările medicale sunt următoarele :
 Evitarea posturilor vicioase. În acest sens, pacientul trebuie să adopte posturi
corective ale spatelui în poziție de șezut, ortostatism, culcat (nu este indicaă poziția
de culcat facial mai ales în timpul nopții), pe genunchi, poziții care va trebui să le
adopte pentru întocmirea anumitor acti vități fizice în casă, în gospodărie, la școală.
 Menținerea pe o perioadă cât mai lungă a pozițiilor corective. În afara ariei
cabinetului de recuperare, pacientul va trebui să mențină pozițiile corective a
musculaturii spatelui, o contractură continuă car e să îi confere stabilitate, dar nu cu
forțarea acesteia. Relaxarea musculară este foarte importantă, mai ales exercițiile
respiratorii care cresc capacitatea toracică, ele fiind întocmite și la domiciliul
pacientului. În acest sens, kinetoterapeutul trebu ie, ca în acest program de
recuperare, să specifice și exercițiile pentru respirație care sunt vitale pentru aceste
mențineri a pozițiilor corective.
 Acomodarea organismului pe tot parcursul programului de auto -posturare. Acest
lucru evidențiază cel mai bi ne capacitatea pacientului de a se adapta programului și
a unui alt mod de a trăi, dar și eficiența programului de recuperare întocmit de
kinetoterapeut. În acest sens, pacientul trebuie să fie conștient că începutul acestui

54
program de recuperare este greu , aproape imposibil de realizat datorită faptului că
organismul a adoptat și a dezvoltat posturările greșite.

55
BIBLIOGRAFIE

1. Albu A., Kinetoterapia pasivă, Editura Polirom 2004, pag. 34, 38.
2. Antonescu D. M., Patologia apara tului locomo tor, Volum II, Editura Medicală București
2012, pag. 46, 47 48.
3. Avramescu E. T., Kinetoterapia în activități sportive, Editura Didactică și Pedagogică 2003,
pag. 73, 80.
4. Balint N.T., Kinetoprofil axie, Editura Alma Mater Bacău 2010, pag. 59.
5. Barbu G. P., Copilul și motricitatea, Nomina 2014, pag. 56 -57.
6. Browner B.,Jupiter J,Levine A.: (1992) Skeletal Trauma,vol. II, 1992.
7. Calais -Germain B., Anatomie pentru mișcare, vol. 1, Introducere în analiza tehnicilor
corporale, Editura Polir om 2009, pag. 80
8. Cățan L., Nemeș D., Americăi E., Suciu O., Popa D., Surduc D., Fizioterapia în afecțiunile
neurologice, Editura Universitatea de medicină și far macie “Victor Babeș”, Timișoara 2010,
pag.103, 104, 105, 108, 109.
9. Cordun M., Kinetologi e medicală, Editura AXA București 1999, pag. 66, 67 , 68.
10. Cotoman. R., Kinetoterapie, Editura fundaț iei România de mâin, București 2006, pag. 115 –
120.
11. Fleancu A., Sechel G., Anatomia omului, volumul 1, Editura Unive rsității din Brașov,
2002, pag. 24-26 și 70 -76.
12. Gornea F., Orteopedie și traumatologiei, Ediția II, 2010, pag. 91, 92, 93, 94.
13. Kiss J., Fizio -kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor ,
Editura Medicală 2012, pag. 12, 67.
14. Marcu V., Dan M., Kinetot erapie/Physiotherapy, Editura Universității din oradea, 2006,
pag. 67, 72, 89.
15. Motet D., Enciclopedia de kinetoterapie, Editura Artemis 2009, pag. 133, 134.
16. Nenciu G., Editura Fundației de Mâine București 2007, p ag. 49, 50, 51 .
17. Papilian V., Ana tomia omului, volumul I, Ediția a IX -a, Editura B ic All, București, 2003,
pag. 27.
18. Popescu. M., Trandafir. T., Artrologie si Biomecanica, Editura Scaiul, Bucuresti 1998,
pag. 33,35,36 .

56
19. Ranga V., Teodorescu I., Anatomia și fiziologia omului, Editu ra Medicală, București,
1970, pag. 81-82.
20. Sbenghe T., Kinesiologie știința mișcării, Editura Medicală 2008, pag. 55.
21. Stanca D., Facilitate -inhibare în kinetoterapie, Editura Polirom 2010, pag. 23 .
22. Zoltan P., Kinetoterapia în recuperarea funcțio nală posttraumatică a aparatului locomotor,
Editura Arionda, Oradea 2001 , pag. 56 .

Bibliografia electronică
1. http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea -toracica -vertebrele -toracice.html , accesat în
data de 07.06.2016
2. http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea -lombara -vertebrele -lombare.html accesat în
data de 07.06.2016
3. http://www.salabucuresti.ro/articole/regiunea -lombara -vertebrele -lombare.html accesat în
data de 07.06.2016
4. http://www.topfitness.ro/exercitii -pentru -spate -2/ accesat în data de 01.06.2016
5. http://www.anatomie.romedic.ro/coloana -vertebrala accesat în data de 02. 06.2016
6. http://bodygeek.ro/cifoza -curbura -coloanei -vertebrale -in-zona -superioara -a-spatelui accesat
la data de 28.05.2016
7. http://www.esanatos.com/anatomie/coloana -vertebrala/Cifoza -deviatii -ale-coloanei –
v53124.php
8. https://viataverdeviu.ro/sanatatea -coloanei -vertebrale accesat în data de 13.07.2016
9. http://sistemnervos.weebly.com/boli -ale-maduvei -spinarii.html accesat în data de
13.07.2 016
10. http://medicinafizica.ro/lordoza.html accesat în data de 13.07.2016
11. http://www.skivirus.com/sanatate/961 -afectiuni -ale-ligamentelor -incrucisate -acl-and-pcl-
print.html acesat în data de 13.07.2016
12. https://www.google .ro/search?q=exercitii+kinetoterapie.html accesat în data de 14.07.2016
13. http://www.reumatism.ro/disease/spondilita –exercitii accesat în data de 14.07.2016

57
ANEXE

Anexa 1 . Fișă de evaluare pacient
Fișă evaluare paci ent
1. Nume Prenume (Inițiale)
2. Vârstă
3. Sex
4. Sedentar Da/Nu
5. Sport practicat/ activității de timp liber
6. Antecedente eredocolateral e
7. Antecedente personale
8. Istoricul bolii (debut, evoluție, trata ment urmate și rezultatele lor)
Examenul general
a) Examenul somatic
1. IMC – Î/(G)²
2. Greutate
3. Înălți me
b) Examenul aparatului locomotor
1. Examinarea
 frontală (flexia și extensia coloanei cervicale și toracale );
 profil (flexum de genun chi și flexia lombară ).
2. Examinarea cutanată și subcutanată
 sensibilitate tactilă (localizare puncte durerose, presiuni) ;
 hiperhidroză (edem);
 palparea spațiului popliteu pentru găsirea unor eventuale chiste ;
 osteofite, pinteni osteofitici, modificări proliferative din os și cartilaj ;
 tumefacție (inflamație) asociată în general cu căldură și roșeață loca lă.
3. Examinarea articulară
 apariția durerii la miscări active și pasive ;
 crecment articular la mișcarea activă ;
 perimetr u genunchi afectat , sănătos ;

58
 bilanțul articular – flexie și extensie;
 ankiloză (absență totală mișcare), redoare ( defici t de amplitudine) .
4. Examenul muscular
Bilanțul muscular, prin comparație la ambele membre va stabili urmatoarele aspecte :
 perimetr ul zonei cervicale afectate și sănătoase ;
 perimetrul zonei lombare afecta te și sănătoase ;
 hipotr ofie (d ezvoltare insuficientă);
 testarea tonusului muscular – de repaus (palpare a pentru a observa consistența,
tensiunea și excitabilitatea mușchiului) ;
 hipotonie/ hipertonite/ normotonie (mobilizări pasive) .
5. Examenu l funcțional.
ADL -urile (independent, dependent de aparate de asistare, supraveghere minimă,
necesită asistare moderată, dependent de ajutor ).
 mers – testul „ridică -te și mergi singur”, evidențierea simetriei pasilor, poziției
piciorului, disocierii centurilor ;
 echilibru (testul Romberg picioarele lipite, och ii închiși 20 -30 sec, aprecierea
gradului de legănare – se repetă de 3ori si se notează cel mai bun rezultat) ;
 urcatul și coborâtul scărilor .
6. Examenul neurologic va analiza abilitatea musculară.
 echilibrul și sta bilitatea ;
 control motor ( abilității , evaluarea mobilității, stabilității, mobilității
controlate );
 coordonare ( mersul) .
Evaluarea psihologică :
 grad de înțelegere -comunicare ;
 voință ;
 emotivitate ;
 tulburări de comportament .
Examinarea FR și FC, precum și a elasticității cutiei toracice, pentru a vedea dacă în
urma e fectelor negative ale cifo -lordoze i au fost afectate acestea în urma scăderii activității

59
motrice zilnice, iar la final se vor evalua rezultatele obținute prin programul kineti c și în aceste
direcții.
Examen radiologic (aspe cte dimensionale și morfologice).

60
Anexa 2. Chestionarul de evaluare
1. Punctele de durere care se localizează la nivelul CC (coloa na cervicală):
 flexia gâtului spre un obiect plasat de kinetoterapeut la o distanță de 10 -15
centimetri;
 apropierea cu lipirea bărbiei de piept cu apăsare pe vertebrele cervicale;
 cu gâtul în flexie, rotația gâtului în sensuri diferite (pentru prevenirea
torticolisului);
 ridicarea umărului pentru mișcarea maximală a articulației scapulo -acromială.
2. Ameliorarea durerii din zona lombară:
 flexia coapselor pe bazin din programul Williams;
 descărcarea tensiunii de pe zona lombară;
 extensia globală a coloanei lombare.
3. Aprecierea globală de către pacient:
 excelentă ;
 foarte bună ;
 bună ;
 satisfăcătoare ;
 nesatisfăcătoare .
4. Aprecierea globală de către medic :
 excelentă ;
 foarte bună ;
 bună ;
 satisfăcătoare ;
 nesatisfăcătoare .

61
Anexa 3. Examen local
1. Sindrom inflamator;
2. Puncte trigger – afecțiuni cutanate (TU, infecții, leziuni, boli – afectiuni cutanate);
3. Afecțiuni ale țesutur ilor moi subcutananate;
4. Colecții purulente, hematom, corp străin, alte afecț iuni) ;
5. Tulburări de circulație (arterială, venoasă);
6. Tulburări de drenaj limfatic (inspecția ganglionilor);
7. Contracturi, retracții, leziuni musculo -fasciale.

62
Anexa 4. Evalua rea biomecanică, funcțională și neurologică
Evaluarea biomecanică și funcț ionala constă în:
1. Mobilitatea globală (flexie, extensie, înclinație, torsiune);
2. Mobilitatea segmentară ( mobilitatea cranio vertebrală, costo -vertebrală, sacroiliacă),
menton -stern, tragus -acromion;
3. Mobilitatea centurilor scapulare și pelviene – examinarea diafragmului.
Examinare a neurologică constă în:
1. Dermatoamele (s ensibilitatea, reflexele);
2. Iradiere a durerii ;
3. Examinarea forței musculare ( coordonarea echilibrul static si dinamic );
4. Electromiografi a.