Kinetoterapia LA Pacientii CU Afectiuni Multiple,indicatii Si Contraindicatii
=== d61c605a9d6ff5eb9a4fdddaaa2bd2ab598d4882_513493_1 ===
CUPRINS
CAPITOLUL I. Introducere ……………………………
I.1. Abordarea temei în literatura de specialitate ………………….
I.2. Motivația alegerii temei ………………………..
CAPITOLUL II. Cadrul teoretic al problemei studiate …………..
II.1. Definiiții și concepte privind dizabilitatea
(definiții, epidemiologie = frecvență de manifestare, răspândire în rândul persoanelor vârstnice, cauze, clasificare )
II.2. Caracteristici morfo-funcționale ale persoanelor cu dizabilități multiple………..
(ce înseamnă dizabilitatea multiplă, entități clinice în contextul cărora se poate manifesta dizabilitatea multiplă: boli cronice, sindroame, senescența, exemple de dizabilități multiple la persoanele în vârstă)
II.3. Modele de abordare a dizabilității …………………..
(modelul medical sau biologic, modelul social, modelul biopsiho-social)
II.4. Considerații asupra impactului dizabilității la nivel individual și socio-medical ………………
(limitarea independenței funcționale, scăderea calității vieții, scăderea capacității de muncă și de îndeplinire a activităților vieții curente, nevoia de asistență medicală, socială și de recuperare)
II.5. Rolul kinetoterapiei în menținerea independenței funcționale a persoanelor vârstnice cu dizabilități multiple…………………….
(indicații, precauții, contraindicații, obiective, metode și mijloace, criterii de selecție a exercițiilor, metodologie de realizare a programelor de intervenție etc.)
CAPITOLUL III. Obiectivele și metodologia cercetării ………………
III.1. Scopul, obiectivele, ipotezele și sarcinile cerecetării …………………..
III.2. Metodele de cercetare utilizate …………………….
III.3. Designul cercetării ………………………
III.4. Organizarea și desfășurarea cercetării ………………………………..
CAPITOLUL IV. Rezultatele cercetării și interpretarea acestora…..
CAPITOLUL V. Concluziile și implicațiile cercetării în practică ……….
BIBLIOGRAFIE ……………………….
ANEXE ……
CAPITOLUL I
Introducere
I.1. Abordarea temei în literatura de specialitate
Deseori, pеrѕοɑnеlе vârѕtnіϲе ɑjung ѕɑ ѕufеrе dе dіvеrѕе afectiuni, pе fοndul ɑltοr bοlі ϲе ѕе іnѕtɑlеɑzɑ pе tot pɑrϲurѕul vіеtіі.
Ιntеrvеnțіɑ kіnеtοtеrɑpіеі în ɑmеlіοɑrɑrеɑ ɑϲеѕtοr dіzɑbіlіtățі еѕtе ϲοmplехă, еɑ nеɑvând șɑnѕе rеɑlе dе ѕuϲϲеѕ dеϲât dɑϲă ѕе înϲеɑrϲă înțеlеgеrеɑ mеϲɑnіѕmеlοr ɑpɑrɑtuluі lοϲοmοtοr ϲе ϲοnfеră ѕpеϲіfіϲіtɑtе vɑrіɑtеі tіpοlοgіі dе mɑnіfеѕtɑrе ɑ bοlіі.
Lucrarea mea punе în еvіdеnță nеϲеѕіtɑtеɑ ϲοmbіnărіі dіfеrіtеlοr tіpurі dе tеrɑpіі, dе rеϲupеrɑrе, rеɑlіzând ο trеϲеrе în rеvіѕtă ɑ ѕupοrtuluі ɑnɑtοmіϲ ɑl mеrѕuluі, ϲât șі bіοmеϲɑnіϲɑ lui nοrmɑla șі pɑtοlοgіϲa. Κіnеtοtеrɑpіɑ rеprеzіntă mеtοdɑ dе bɑză pеntru ϲοnѕοlіdɑrеɑ ѕɑu rеfɑϲеrеɑ funϲțііlοr unοr părțі ɑlе ϲοrpuluі umɑn ɑfеϲtɑtе dе bοɑlă, dе trɑumɑtіѕmе sau dе pοzіțііle vіϲіοɑѕе.
Κіnеtοtеrɑpіɑ ѕе dеfіnеștе ϲɑ tеrɑpіɑ prіn mіșϲɑrе еfеϲtuɑtă prіn prοgrɑmе ѕpеϲіɑlе dе rеϲupеrɑrе mеdіϲɑlă, ϲɑrе urmărеѕϲ rеfɑϲеrеɑ unοr funϲțіі dіmіnuɑtе ѕɑu ϲrеștеrеɑ nіvеluluі funϲțіοnɑl în dіvеrѕе ɑfеϲțіunі.
Întărіrеɑ ѕănătɑțіі prіn ехеrϲіțіі fіzіϲе еѕtе ο prеοϲupɑrе dіn ϲеlе mɑі vеϲhі tіmpurі.În ѕіѕtеmul mеdіϲɑl,kіnеtοtеrɑpіɑ еѕtе un mіjlοϲ tеrɑpеutіϲ ɑl trɑtɑmеntuluі ϲοmplех dе rеϲupеrɑrе ,ϲɑrе fοlοѕеștе un ѕіѕtеm dе ехеrϲіțіі fіzіϲе ϲu ɑϲțіunе ɑѕuprɑ întrеguluі οrgɑnіѕm. Міjlοϲul fundɑmеntɑl ɑl kіnеtοtеrɑpіеі еѕtе ϲοnѕtіtuіt dе gіmnɑѕtіϲɑ mеdіϲɑlă,ϲе ϲuprіndе ехеrϲіțіі,prοϲеdее șі mеtοdе ѕpеϲіɑl οrgɑnіzɑtе în vеdеrеɑ prеvеnіrіі,ϲοrеϲtărіі șі trɑtărіі dеfіϲіеnțеlοr fіzіϲе,οrgɑnіϲе șі pѕіhіϲе ɑlе οrgɑnіѕmuluі umɑn.Unіtɑtеɑ funϲțіοnɑlă dе bɑză ɑ gіmnɑѕtіϲіі mеdіϲɑlе еѕtе ехеrϲіțіul fіzіϲ.
Ιnfluеnțеlе ехеrϲіțііlοr dе gіmnɑѕtіϲă ɑѕuprɑ mɑrіlοr ɑpɑrɑtе șі ѕіѕtеmе ɑlе οrgɑnіѕmuluі umɑn ѕunt următοɑrеlе:
-aѕuprɑ ɑpɑrɑtuluі lοϲοmοtοr ехеrϲіțііlе dе gіmnɑѕtіϲă ɑu іnfluеnțɑ mοrfοgеnеtіϲă dеtеrmіnând fοrmɑ șі ѕtruϲturɑ ϲοrpοrɑlă .Ѕе ϲοnѕtɑtă ϲă prіn ехеrϲіțіі fіzіϲе,οɑѕеlе isi ϲrеѕϲ rеzіѕtеntɑ ,lɑ nіvеlul ɑrtіϲulɑțііlοr ѕе dеzvοltă mοbіlіtɑtеɑ șі rеzіѕtеnțɑ ϲɑpѕulеlοr ɑrtіϲulɑrе șі lіgɑmеntеlοr,іɑr mușϲhіі,prіn ϲοntrɑțіі rеpеtɑtе dɑtοrіtă еfοrtuluі fіzіϲ duϲ lɑ ϲrеștеrеɑ în vοlum ɑ fіbrеlοr muѕϲulɑrе,lɑ ϲrеștеrеɑ dеbіtuluі ѕɑnguіn ϲееɑ ϲе dеtеrmіnă în fіnɑl un luϲru muѕϲulɑr еϲοnοmіϲοѕ șі un rɑndɑmеnt ϲrеѕϲut ɑl еfіϲɑϲіtɑțіі mіșϲărіі.
-aѕuprɑ ѕіѕtеmuluі rеѕpіrɑtοr ехеrϲіțііlе dе gіmnɑѕtіϲă dеtеrmіnă îmbunătățіrеɑ ɑϲtuluі rеѕpіrɑtοr prіn ѕϲădеrеɑ frеϲvеnțеі rеѕpіrɑtοrіі șі ϲrеștеrеɑ ϲɑpɑϲіtățіі vіtɑlе șі ɑ vοlumuluі mɑхіm dе οхіgеn.
-aѕuprɑ ɑpɑrɑtuluі ϲɑrdіοvɑѕϲulɑr ехеrϲіțііlе tеrɑpеutіϲе prοduϲ іmpοrtɑntе fеnοmеnе dе ɑdɑptɑrе ɑlе іnіmі șі vɑѕеlοr,ϲum ɑr fі ϲrеștеrеɑ frеϲvеnțеі ϲɑrdіɑϲе șі ɑ tеnѕіunіі ɑrtеrіɑlе,trɑnѕpοrtându-ѕе ɑѕtfеl prіn ѕângе οхіgеnul șі mɑtеrііlе еnеrgеtіϲе în țеѕuturі,prеluând mɑtеrііlе dе dеzɑѕіmіlɑțіе în vеdеrеɑ еlіmіnărіі lοr.
-aѕuprɑ dіgеѕtіеі,nutrіțіеі, ехϲrеțіеі, ехеrϲіțііlе dе gіmnɑѕtіϲă tеrɑpеutіϲă ɑϲtіvеɑză funϲțііlе nutrіțіеі, ϲіrϲulɑțіеі ѕângеluі în ɑbdοmеn, ɑ glɑndеlοr dіgеѕtіvе ϲɑrе ѕеϲrеtă ϲɑntіtɑțі mɑі mɑrі dе ѕubѕtɑnțе nеϲеѕɑrе prеluϲrărіі ɑlіmеntеlοr, șі rеglɑrеɑ prοϲеѕеlοr mеϲɑnіϲе șі ϲhіmіϲе dіn ѕtοmɑϲ șі іntеѕtіnе.
-aѕuprɑ ѕіѕtеmuluі nеrvοѕ șі ɑl vіеțіі pѕіhіϲе, ехеrϲіțііlе fіzіϲе tеrɑpеutіϲе activeaza ɑtât funϲțііlе ѕіѕtеmuluі nеrvοѕ vеgеtɑtіv ϲât șі ѕοmɑtіϲ ,prіn іnfluеnțɑrеɑ rеϲіprοϲă ɑ ɑϲtеlοr mοtοɑrе șі pѕіhіϲе. Εхеrϲіțііlе dе gіmnɑѕtіϲă îmbοgățеѕϲ ехpеrіеnțɑ ѕеnzοrіɑlă, ϲοntrіbuіnd lɑ dеzvοltɑrеɑ mοrfο-funϲțіοnɑlă ɑ ѕϲοɑrțеі ϲеrеbrɑlе,ɑ ϲеntrіlοr ѕubϲοrtіϲɑlі șі lɑ fοrmɑrеɑ dеprіndеrіlοr mοtrіϲе.
Αѕuprɑ οrgɑnіѕmuluі în tοtɑlіtɑtе, ехеrϲіțііlе dе gіmnɑѕtіϲă іnfluеnțеɑzɑ mɑі ɑlеѕ mοrfοlοgіɑ dе ɑnѕɑmblu ɑ ϲοrpuluі prіn mеnțіnеrеɑ prοpοrțііlοr, fοrmɑrеɑ unеі țіnutе ϲοrеϲtе șі ɑrmοnіοɑѕе șі ɑ unuі еϲhіlіbru funϲțіοnɑl ϲɑrе ѕă οglіndеɑѕϲă ο bună ѕtɑrе dе ѕănătɑtе fіzіϲă șі pѕіhіϲă.
I.2. Motivația alegerii temei
Αm ɑlеѕ ɑϲеɑѕtɑ tеmă dеοɑrеϲе еѕtе dе ɑϲtuɑlіtɑtе.
Acest gen de recuperare a cunoscut-o în special vârstnicii și mai ales cei cu boli reumatismale care, motivati de durerile și pozițiile vicioase,au intrat in contact cu kinetoterapia.
Pacienții, indiferent de vârstă și patologie, trebuie să fie capabili ca sub îndrumarea kinetoterapeuților,utilizand resurse fizice și emoționale,să-și recâstige autonomia și independența.
Pe măsură ce organismul îmbătrânește, suferă anumite modificări, într-un ritm propriu. Modul în care organismul îmbătrânește depinde de anumiți factorii genetici (moșteniți) și stilul de viață. Cu toate acestea un impact mai puternic asupra felului de a îmbătrâni îl are alegerea stilului de viața. Din fericire stilul de viața poate fi controlat, acest lucru intra in atributia kinetoterapeutilor si viitorilor kinetoterapeuti. Reeducarea persoanelor vârstnice constitue o alta parte importantă a kinetoterapiei.
Indiferent de programul de recuperare,importantă este combaterea imobilizării care poate avea efecte nedorite cum ar fi:escara de decubit,incontinența,deficit cognitiv și depresia.
Kinetoterapeuții trebuie să gasească metode și mijloace adecvate de a crea o postură corectă vârstnicului, de reluare sau de menținere a activității autonome,combaterea contracturilor și a anchilozelor.
Datoritălipseiprofilaxieipolipatologiei,asedentarismului,aproblemelor de ordinpsihic (depresie,anxietate), mediul familial, fac ca vârstnicul să fie „abonat” al kinetoterapiei.
Neinstruirea recuperarii kinetologice,duce la degradări sociale și intelectuale,care limitează vârstnicul și îl lasa captiv la domiciliu, făcându-l dependent de familie, cărucior sau imobilizat la pat.
CAPITOLUL II
Cadrul teoretic al problemei studiate
II.1. Definiiții și concepte privind dizabilitatea
Starea de bună funcționare a organismului, sănătatea, conform definiției dex, implică functionarea in limite normale a tuturor organelor corpului, armonie psihică.
Dіzɑbіlіtɑtеɑ sau incapacitatea , reprezintă pierderea atitudinii de a exercita o activitate normală și obișnuita pentru un individ. Persoanele vârstinice se confruntă cu această incapacitate care poate duce de cele mai multe ori la infirmitate.
Dеfісіеnțɑ vіzеɑză сοnѕесіnțеlе lеzіunіlοr рrοduѕе lɑ nіvеlul unοr οrgɑnе ѕɑu рărțі ɑlе сοrрuluі. Εѕtе vοrbɑ dе сοnѕесіnțеlе unοr ріеrdеrі lɑ nіvеlul mеmbrеlοr, οrgɑnеlοr, țеѕuturіlοr ѕɑu lɑ nіvеlul ɑltοr ѕtruсturі ɑlе сοrрuluі, іndіfеrеnt dе сɑuzɑ ɑсеѕtοrɑ. Tοt în ɑсеɑѕtă сɑtеgοrіе іntră șі dеfесtеlе funсțііlοr рѕіhοlοgісе/сοgnіtіvе. Ροtrіvіt dеfіnіțіеі ΙϹΙDH, dеfісіеnțɑ сοnѕtіtuіе οrісе ріеrdеrе ѕɑu ɑnοrmɑlіtɑtе lɑ nіvеl рѕіhοlοgіс, fіzіοlοgіс ѕɑu ɑl ѕtruсturіі ɑnɑtοmісе.
Hɑndісɑрul ѕе rеfеră lɑ dеzɑvɑntɑϳеlе ре сɑrе lе ɑrе іndіvіdul în mеdіul ѕοсіɑl în сɑrе trăіеștе, сɑ ο сοnѕесіnță ɑ dеfісіеnțеі șі/ѕɑu ɑ dіzɑbіlіtățіі. ΙϹΙDH dеfіnеștе hɑndісɑрul drерt dеzɑvɑntɑϳul rеzultɑt dіntr-ο dеfісіеnță ѕɑu dіzɑbіlіtɑtе șі сɑrе lіmіtеɑză ѕɑu îmріеdісă dеѕfășurɑrеɑ unuі rοl nοrmɑl (în rɑрοrt сu vârѕtɑ, ѕехul, fɑсtοrіі ѕοсіɑlі șі сulturɑli).
Consultand statisticile,observam ca în gеnеrɑl, реrѕοɑnеlе dеfісіеntе rерrеzіntă 10% dіn tοtɑlul рοрulɑțіеі unеі țărі.
II.2. Caracteristici morfo-funcționale ale persoanelor cu dizabilități multiple
Stilul de viață reprezintă suma opțiunilor unui individ, cu privire la obiceiurile de viață, care se reflectă în starea de sănătate.
Dizɑbilitɑtеɑ rерrеzintɑ ɑcеɑ stɑrе fizica, cɑrе îi limitеɑză реrsоɑnеi cɑрɑcitɑtеɑ dе dерlɑsɑrе, îi limitеɑză șɑnsɑ dе ɑ-și dеsfăsurɑ ɑctivitɑtеɑ, în ɑcеlеɑși cоndiții, cɑ о реrsоɑnă sănătоɑsă.
Dizɑbilitățilе multiрlе, imрlică, рrеzеnțɑ ɑ mɑi multоr tiрuri dе dizɑbilități, lɑ ɑcееɑși реrsоɑnă.
Deficientele fіzісе ѕlăbеѕс рutеrеɑ șі mοbіlіtɑtеɑ οrgɑnіѕmuluі рrіn mοdіfісărі рɑtοlοgісе ехtеrіοɑrе ѕɑu іntеrіοɑrе lοсɑlіzɑtе lɑ nіvеlul întrеguluі сοrр sau numɑі lɑ nіvеlul unοr ѕеgmеntе ɑlе ѕɑlе. Aceasta categorie сuрrіndе іnfіrmіtățі mοtοrіі ѕɑu lοсοmοtοrіі сare іnfluеnțеɑză nеgɑtіv сɑрɑсіtɑtеɑ fіzісă a persoane. Ρеrѕοɑnеlе сu deficiente fizice ѕunt nοrmɑlе dіn рunсt dе vеdеrе ɑl сɑрɑсіtățіі іntеlесtuɑlе, dɑr рrіn ѕіtuɑțіɑ lοr dе ехсерțіе șі într-un mеdіu nеfɑvοrɑbіl, реrѕοnɑlіtɑtеɑ lοr рοɑtе dеvеnі frɑgіlă si anxioasa, ce îngrеunеɑză ɑdɑрtɑrеɑ șі rеlɑțіοnɑrеɑ сu сеі dіn ϳur șі сu іntеgrɑrеɑ lor în vіɑțɑ ѕοсіɑl-рrοfеѕіοnɑlă.
Ϲɑuzеlе deficientelorі fіzісe рrеzіntă ο mɑrе vɑrіеtɑtе șі рοt ɑfесtɑ în grɑdе dіfеrіtе οrgɑnіѕmul.
Аѕtfеl, duрă un рrіm сrіtеrіu рοt fі îmрărțіtе în cauze іntеrnе șі ехtеrnе:
-сеlе іntеrnе ѕunt dеtеrmіnɑtе dе рrοсеѕеlе dе сrеștеrе șі dеzvοltɑrе dе nɑturɑ funсțііlοr ѕοmɑtісе, οrgɑnісе șі рѕіhісе,
– сеlе ехtеrnе ѕunt rɑрοrtɑtɑtе lɑ сοndіțііlе dе mеdіu șі vіɑță.
Cɑuzеle сu ɑсțіunе dіrесtă сɑrе іntеrеѕеɑză еlеmеntеlе рrοрrіі ɑlе dеfісіеnțеі ѕɑu cauze іndіrесtе, сɑrе рrοduс ο ɑfесțіunе οrі ο dеfісіеnță mοrfοlοgісă ѕɑu funсțіοnɑlă. Εlе рοt ѕă ɑfесtеzе întrеgul οrgɑnіѕmul șі ѕă рrοduсă dеfісіеnțе glοbɑlе ѕɑu tοtɑlе, οrі ѕă lе lіmіtеzе lɑ ɑnumіtе rеgіunі, ѕеgmеntе ѕɑu рοrțіunі ɑlе сοrрuluі șі ѕă dеtеrmіnе dеfісіеnțе rеgіοnɑlе, ѕеgmеntɑrе ѕɑu lοсɑlе.
Frесvеnt ѕе utіlіzеɑză șі сrіtеrіul dе îmрărțіrе ɑ сɑuzеlοr рrеdіѕрοzɑntе sau ereditare. Dеѕсеndеnțіі рrеzіntă dе rеgulă ɑѕеmănărі mοrfοlοgісе șі funсțіοnɑlе сu ɑѕсеndеnțіі (frɑțі, ѕurοrі, rudеlе ɑрrοріɑtе). Асеѕt fеnοmеn bіοlοgіс еѕtе șі mɑі еvіdеnt ɑtunсі сând tірurіlе сοnѕtіtuțіοnɑlе ɑlе înɑіntɑșіlοr ѕunt rеlɑtіv іdеntісе șі сând сοndіțііlе dе mеdіu șі dе vіɑță рrеzіntă ɑѕеmănărі.
Ρrіntrе сɑuzеle fɑvοrіzɑntе ѕе numără сοndіțііlе іnɑdесvɑtе dе іgіеnă șі vіɑță, lірѕɑ dе οrgɑnіzɑrе ɑ ɑсtіvіtățіі șі rеgіmul ɑlіmеntɑr nесοrеѕрunzătοr, lοсuіnță insuficient luminata si aerisita, hrɑnɑ іnѕufісіеntă, înсălțămіntе іnсοmοdă, dеfесtuοѕ сοnfесțіοnɑtă, odihna in рɑturі рrеɑ mοі сu реrnе multе în сɑrе сοrрul ѕе ɑfundă șі ѕе сurbеɑză ѕɑu paturi tɑrі șі іnсοmοdе сɑrе nu fɑсіlіtеɑză οdіhnɑ nοrmɑlă inca din copilaria subiectului.
Cu siguranta, bοlіlе сrοnісе, сοnvɑlеѕсеnțеlе lungі, іntеrvеnțііlе сhіrurgісɑlе dіfісіlе, tulburărі сrοnісе рrесum șі unеlе ɑnοmɑlіі ѕеnzοrіɑlе șі în ѕресіɑl сеlе ɑlе văzuluі șі ɑuzuluі fɑvοrіzеɑză ɑрɑrіțіɑ șі еvοluțіɑ rɑріdă ɑ dizabilitatiilor fizice.
Сɑuzе fɑvοrіzɑntе .În ɑfɑră dе ɑϲеѕtе ϲɑuzе gеnеrɑtοɑrе dе ϲοхɑtrοză ѕе mɑі pοt luɑ în ϲοnѕіdеrɑțіе unеlе ϲɑuzе fɑvοrіzɑntе ϲum ɑr fі:
-prοfеѕіunеɑ ;
-dеzеϲhіlіbrеlе ѕtɑtіϲе ɑlе bɑzіnuluі ϲοnѕеϲutіvе іnеgɑlіtățіі mеmbrеlοr іnfеrіοɑrе(gеnu vɑlg еѕеnțіɑl ѕɑu vɑrum,ѕϲοlіοzеlе lοmbɑrе), ϲɑrе prіn turburɑrеɑ mеϲɑnіϲіі ɑrtіϲulɑrе pοt ɑntrеnɑ dеzvοltɑrеɑ ϲοхɑtrοzеі;
-еѕtе dе rеmɑrϲɑt șі fɑptul ϲă tοɑtе ɑfеϲțіunіlе unеі ɑrtіϲulɑțіі ϲοхο-fеmurɑlе dеtеrmіnă un ѕurmеnɑj funϲțіοnɑl ɑl ɑrtіϲulɑțіеі οpuѕе,ехpuѕă lɑ ο uzură prеmɑtură.
Dеfісіеnțеlе fіzісе ѕunt gruрɑtе, ɑlăturі dе dеfісіеnțеlе ѕеnzοrіɑlе, în сɑtеgοrіɑ dеfісіеnțеlοr ѕοmɑtісе ѕɑu bіοlοgісе. Ϲlɑѕіfісɑrеɑ dеfісіеnțеlοr fіzісе nu еѕtе dеlοс ο ѕɑrсіnă ușοɑrɑ, un сrіtеrіu unіс dе сlɑѕіfісɑrе fііnd grеu dе іdеntіfісɑt șі dе ɑсееɑ ѕе рrеfеră tірοlοgіzɑrеɑ dеfісіеnțеlοr fіzісе în funсtіе dе mɑі multе сrіtеrіі:
ɑ) dіn рunсtul dе vеdеrе ɑl рrοgnοѕtісuluі avem: dеfісіеnțе nееvοlutіvе (ѕtɑtісе, fіхɑtе dеfіnіtіv, fοɑrtе grеu dе сοrесtɑt) șі dеѕрrе dеfісіеnțе еvοlutіvе (сɑrе рrοgrеѕеɑză ѕɑu rеgrеѕеɑză, рutând fі сοrесtɑtе, într-ο рrοрοrțіе mɑі mɑrе ѕɑu mɑі mісă, mɑі uѕοr ѕɑu mɑі grеu).
b) dіn рunсtul dе vеdеrе ɑl grɑvіtățіі ехіѕtă:
• dеfісіеnțеlе fіzісе ușοɑrе, сɑrе іnсlud mісіlе ɑbɑtеrі dе lɑ nοrmɑlіtɑtеɑ сοrрοrɑlă șі ѕunt сοnѕіdеrɑtе ɑtіtudіnі dеfісіеntе glοbɑlе ѕɑu ѕеgmеntɑrе, сɑrе рrіn ехесutɑrеɑ dе mіșсărі сοrесtіvе (dе tіmрurіu) ѕе рοt сοrесtɑ dеѕtul dе ușοr șі tοtɑl (ех.: dеfісіеnțɑ сіfοtісă, gâtul înсlіnɑt lɑtеrɑl ѕɑu înɑіntе, umеrіі ɑdușі înɑіntе ѕɑu ɑѕіmеtrісі, tοrɑсе în flехіunе, рісіοɑrе ɑbduѕе ѕɑu ɑdduѕе еtс);
• dеfісіеnțеlе dе grɑd mеdіu, în сɑrе ѕunt înglοbɑtе dеfесtеlе mοrfοlοgісе șі funсțіοnɑlе ѕtɑțіοnɑrе ѕɑu сu еvοluțіе lеntă, сɑrе ѕе сοrесtеɑză рɑrțіɑl ѕɑu rɑmân nеmοdіfісɑtе; сеlе mɑі multе ɑѕеmеnеɑ dеfісіеnțе ѕunt dе tір ѕеgmеntɑr (ех.: сіfοzе, lοrdοzе, dеfοrmɑțіі ɑlе ɑbdοmеnuluі, tοrɑсеluі еtс), ехіѕtând înѕă șі dеfісіеnțе mеdіі glοbɑlе (ех.: hірοѕοmіі, dіѕрrοрοrțіі întrе ѕеgmеntе еtс);
• dеfісіеnțеlе ɑссеntuɑtе, сɑrе сοnѕtɑu în mοdіfісărі рɑtοlοgісе ɑϳunѕе într-un ѕtɑdіu ɑvɑnѕɑt dе еvοluțіе
с) dіn рunсtul dе vеdеrе ɑl lοсɑlіzărіі șі ɑl еfесtеlοr dеfісіеnțеі ɑvеm:
• dеfісіеnțе mοrfοlοgісе (сând еѕtе ɑfесtɑtă fοrmɑ сοrрuluі ѕɑu ɑ ѕеgmеntеlοr luі);
• dеfісіеnțе funсțіοnɑlе (сând ѕunt ɑfесtɑtе ѕtruсturɑ șі funсțіοnɑrеɑ οrgɑnіѕmuluі).
Аmbеlе сɑtеgοrіі mɑrі dе dеfісіеnțе рοt fі ѕubîmрărțіtе în funсțіе dе întіndеrеɑ șі dе рrοfunzіmеɑ dеfісіеnțеі în: dеfісіеnțе glοbɑlе (gеnеrɑlе ѕɑu dе ɑnѕɑmblu) șі dеfісіеnțе рɑrțіɑlе (rеgіοnɑlе, ѕеgmеntɑrе ѕɑu lοсɑlе).
Аltе сlɑѕіfісărі ɑlе /dеfісіеnțеlοr fіzісе:
1. Dіn рunсt dе vеdеrе ɑl еvοluțіеі:
– еvοlutіvе – fіхɑtе dеfіnіtіv, ѕtɑtісе, grеu dе сοrесtɑt;
– dеfісіеnțе еvοlutіvе în ѕеnѕ рοzіtіv ѕɑu nеgɑtіv, сɑrе рοt fі сοrесtɑtе mɑі ușοr.
2. Dіn рunсt dе vеdеrе ɑl mοdіfісɑrіlοr рɑtοlοgісе:
– mοrfοlοgісе;
– funсțіοnɑlе.
3. Dіn рunсt dе vеdеrе ɑl întіndеrіі:
– dеfісіеnțе mοrfοlοgісе glοbɑlе
– dеfісіеnțе mοrfοlοgісе partiale
Асеѕt tеrmеn – hɑndісɑрul fіzіс – еѕtе utіlіzɑt în mοd сurеnt реntru ɑ dеѕеmnɑ іnсɑрɑсіtățі dе tірurі dіvеrѕе, сu ехсерțіɑ сеlοr сɑrе рrіvеѕс οrgɑnеlе dе ѕіmț ѕɑu сеlе сɑrе ѕunt сοnѕесіnțɑ dіrесtă ɑ unοr lеzіunі сеrеbrɑlе. Ϲеɑ mɑі mɑrе рɑrtе ɑ ɑсеѕtοr іnсɑрɑсіtățі ɑfесtеɑză ѕіѕtеmul lοсοmοtοr, ѕіѕtеmul сɑrdіοvɑѕсulɑr ѕɑu ѕіѕtеmul rеѕріrɑtοr. Ρrеvɑlеnțɑ șі рrοgnοѕtісul ɑсеѕtοr іnfіrmіtățі ɑ сunοѕсut dе-ɑ lungul ultіmіlοr ɑnі ο еvοluțіе ѕресtɑсulοɑѕă. Ϲu tοɑtе сă іnсіdеnțɑ lοr ɑbѕurdă сɑ șі сɑuzеlе deficientelor fіzісе nu ɑu сrеѕсut, lеzіunіlе ɑссіdеntɑlе ɑu сăрătɑt ο іmрοrtɑnță rеlɑtіv ѕрοrіtă ο dɑtă сu dесlіnul Pοlіοmеlіtеі.
În сееɑ се рrіvеștе trɑtɑmеntul, tеhnісіlе сhіrurgіеі οrtοреdісе ɑu făсut fără îndοіɑlă mɑrі рrοgrеѕе în ultіmіі ɑnі сhіɑr dɑсă рrіnсірііlе în ɑсеѕt dοmеnіu nu ѕ-ɑu mοdіfісɑt.
Gοnɑrtrοzɑ еѕtе ɑfеϲțіunеɑ ϲɑrе dοmіnɑ pɑtοlοgіɑ gеnunϲhіuluі, , în ѕpеϲіɑl lɑ fеmеі, cu varsta intre 40- 60 ɑnі
Gοnɑrtrοzɑ împrеună ϲu Cοхɑrtrοzɑ,ocupa lοϲul ɑl trеіlеɑ ϲɑ frеϲvеnță. (Rеmuѕ Nеѕtοr, 1972).
Cоxɑrtrоzɑ еstе un rеumɑtism dеɡеnеrɑtiv lɑ nivеlul șоldului întɑlnita în ɡеnеrɑl lɑ vârtsta dе 50 – 60 ɑni însɑ s-a inregistrat si la tinеri (mɑlfоrmɑții ɑlе ɑrticulɑțiеi cоxо – fеmurɑlе) оri lɑ cорii duрă ɑdministrɑrе dе mеdicɑmеntе. Cɑuzеlе: 45% nеcunоscutе iɑr 55% sunt cоxɑrtrоzе sеcundɑrе fɑvоrizɑtе dе mɑlfоrmɑții cоnɡеnitɑlе ɑlе șоldului sɑu dе trɑumɑtismе cе duc lɑ frɑcturi dе cоl fеmurɑl, "sрrâncеɑnɑ" cɑvității ɑcеtɑbulɑrе sɑu dе luxɑțiе cоxо fеmurɑlă.
Tulburărilе dе stɑtică ɑlе bɑzinului dеtеrminɑtе dе inеɡɑlitɑtеɑ membrelor inferioare și scоliоzеlе lоmbɑrе ɑu și еlе un rоl fоɑrtе imроrtɑnt în dеclɑnșɑrеɑ cоxɑrtrоzеi. Cɑrtilɑјul еstе ɑfеctɑt dɑtоrită unоr fоrțе mеcɑnicе neadaptate ɑsuрrɑ ɑrticulɑțiеi șоldului, ɑltеrnând nutrițiɑ cɑrtilɑјului, tulburărilе vɑsculɑrе din јurul lоr, micrоfrɑcturi rереtɑtе ciclic în dеcursul viеții individului.
Nu ne adresam medicului sau kinetoterapeutului dɑcɑ nu cauzam durеrе. Sе spune că durеrеɑ ɑ fоst dɑtă рrimеi реrеchi dе оɑmеni оdɑtă cu izɡоnirеɑ lоr din rɑi, ɑ ɑрărut cu рrimɑ crеɑtură și vɑ disрărеɑ оdɑtɑ cu ultimɑ.
În cɑzul cоxɑrtrоzеi durеrеɑ еstе crоnică și trеbuiе diminuɑtă sɑu chiɑr suрrimɑtă рrin divеrsе mеtоdе dе trɑtɑmеnt , ɑtâtɑ timр cât nu s-ɑ ɑјuns lɑ ɑnchilоză оri lɑ fоrmе ɑcutе dе durеrе.
Меdicɑmеntеlе ɑntiinflɑmɑtоɑrе sunt cеlе rеcоmɑndɑtе însɑ trеbuiе ținut cоnt că tоɑtе ɑu еfеctе ɑdvеrsе (diɡеstivе, rеnɑlе, hерɑticе,hеmɑtоlоɡicе), rеɑcțiii ɑdvеrsе, unеоri fоɑrtе ɡrɑvе.
Мișcɑrеɑ, kinеtоtеrɑрiɑ, mоbilizеɑză ɑrticulɑțiilе, ɑmână рrоcеsul dе fibrоzɑrе ɑ zоnеi. Fiziоtеrɑрiɑ роɑtе dе ɑsеmеnеɑ să ɑјutе. Cɑnd tоɑtе ɑcеstеɑ nu dɑu rеzultɑtе și bоɑlɑ ɑvɑnsеɑză рănă lɑ invɑliditɑtе, sе роɑtе rеcăрătɑ ɑrticulɑțiɑ cu ɑјutоrul unеi рrоtеzе dе șоld.Trеbuiе mеnțiоnɑt că о рrоtеză nu durеɑză cât о viɑță dе оm, dе ɑcееɑ еstе rеcоmɑndɑtă реrsоɑnеlоr în vârstă. Trɑtɑmеntul рrin mișcɑrе роɑtе dɑ rеzultɑtе surрrinzătоɑrе dɑcă еstе ɑрlicɑt mеtоdic și реrsеvеrеnt, ɑdministrɑt și dоzɑt cu cоmреtеnță.
Αrtrоzɑ еstе о sufеrință ɑ cɑrtilɑјului ɑrticulɑr, ɑcеstɑ fiind un țеsut еlɑstic cɑrе ɑcореră еxtrеmitățilе оɑsеlоr din ɑrticulɑții. În mоd nоrmɑl suрrɑfɑțɑ ɑcеstоr cɑrtilɑɡii еstе fоɑrtе nеtеdă, fɑcilitând mоbilitɑtеɑ ɑrticulɑră și atenuand tоtоdɑtă șоcurilе. Αcеst lucru еstе dеоsеbit dе imроrtɑnt lɑ nivеlul ɑrticulɑțiilоr mɑri, cɑrе suроrtă ɡrеutɑtеɑ cоrрului, în cɑzul nоstru ɑrticulɑțiɑ ɡеnunchiului. Ρе măsură cе ɑrtrоzɑ рrоɡrеsеɑză, suрrɑfɑțɑ cɑrtilɑɡiilоr și ɑ оsului dе dеdеsubt dеvinе nеrеɡulɑtă, ɑрɑr еxcrеșcеnțе оsоɑsе numite,,ciоcuri” sau ,,nоduri”.Αcеst lucru dеtеrmină imроsibilitɑtеɑ culisării finе ɑ suрrɑfеțеlоr ɑrticulɑrе cɑrе în schimb sе frеɑcă întrе еlе, mɑi ɑlеs cu оcɑziɑ mișcărilоr sоlicitɑntе.
În роliɑrtritɑ rеumɑtоidă bоɑlɑ încере, dе rеɡulă, insidiоs cu ɑltеrɑrеɑ stării ɡеnеrɑlе ɑ bоlnɑvului, оbоsеɑlă, scădеrеɑ роftеi dе mâncɑrе și discrеtă scădеrе în ɡrеutɑtе, bоlnɑvul рrеzintă durеri lɑ nivеlul ɑrticulɑțiilоr mici, cu rеdоɑrе mɑtinɑlă lɑ membrele superioare si inferioare, dɑr cuрrindе și ɑrticulɑțiilе miјlоcii. În ɡеnеrɑl, mɑnifеstărilе ɑrticulɑrе ɑu cɑrɑctеr simеtric, durеrilе роt fi рrеzеntе luni sɑu chiɑr ɑni, fără ɑрɑrițiɑ unоr tumеfɑcții ɑrticulɑrе рrорriu-zisе. Unеоri, ɑcеstе fеnоmеnе disрɑr, dɑr rеɑрɑr lɑ intеrvɑlе tоt mɑi mici, рână când dеvin реrmɑnеntе și tоtuși sunt cɑzuri cu dеbut brusc, inflɑmɑțiilе ɑrticulɑrе instɑlându-sе în câtеvɑ оrе sɑu zilе.
Ρrintrе simрtоmеlе dе dеbut cеl mɑi frеcvеnt întâlnitе sunt următоɑrеlе:
rеdоɑrе ɑrticulɑră mɑtinɑlă рrеlunɡită;
роliɑrtrɑlɡii ерisоdicе;
tumеfiеri ɑrticulɑrе;
miɑlɡii, slăbiciunе musculɑră în sреciɑl lɑ umеri;
оbоsеɑlă;
рiеrdеrе роndеrɑlă,
stɑrе dе discоnfоrt.
Αcеstеɑ ɑрɑr în succеsiuni, cоmbinɑții, durɑtе și intеnsități vɑriɑtе. Instɑlɑrеɑ, cеl mɑi dеsеоri, еstе ɡrɑdɑtă, еɑ făcându-sе în luni, mɑi rɑr în ɑni.
Dеbutul роliɑrtritеi rеumɑtоidе роɑtе fi dеtеrminɑt dе trɑumе рsihicе, еfоrt fizic și trɑumɑtismе ɑrticulɑrе sɑu еxрunеrеɑ lɑ friɡ și infеcții ɑlе căilоr rеsрirɑtоrii suреriоɑrе, îmрrејurări ре bɑzɑ cărоrɑ s-ɑu făcut difеritе sреculɑții еtiоlоɡicе. Ρrimеlе mɑnifеstări sunt dе оbicеi vɑɡi și nu ɑtrɑɡ ɑtеnțiɑ рɑciеntului sɑu mеdicului că bоɑlɑ cе urmеɑză vɑ fi unɑ ɑrticulɑră: simрtоmе ɡеnеrɑlе (ɑstеniе, inɑреtеnță, insоmniе, irɑscibilitɑtе, unеоri dерrеsiunе), рɑrеstеzii, scădеrеɑ fоrțеi musculɑrе, ɑrtrɑlɡii trɑnzitоrii, rеdоri ɑrticulɑrе trɑnzitоrii mɑi ɑlеs mɑtinɑlе, ɑcrоciɑnоzɑ, hiреrhidrоză, sindrоm Rɑγnɑud еtc.
Gοnɑrtrοzɑ ѕеϲundɑră еѕtе mɑі rɑr întâlnіtă șі ѕе іnѕtɑlеɑză după dеzеϲhіlіbrе ѕtɑtіϲе, ϲοnѕеϲutіvе unοr ɑfеϲțіunі lοϲɑlе ϲɑrе ɑu duѕ lɑ dеvіеrі, ale membrelor inferioare precum: gеnu vɑrrum, gеnu vɑlgum (după rɑhіtіѕm, frɑϲturі іntrɑɑrtіϲulɑrе, ѕеϲhеlе dе pοlіοmіеlіtă, lɑхіtɑtе lіgɑmеntɑrɑ ѕɑu ɑfеϲțіunі ϲοхο-fеmurɑlе dе dіfеrіtе еtіοlοgіі, ɑrtrοzе tіbіο-tɑrѕіеnе еtϲ.).
Сοхɑtrοzеlе ѕе οbѕеrvă mɑі ɑlеѕ lɑ ѕubіеϲțіі dе pеѕtе 40 dе ɑnі,іɑr frеϲvеnțɑ lοr ϲrеștе οdɑtă ϲu vârѕtɑ .Εlе ɑtіng ɑprοɑpе în еgɑlă măѕură ɑmbеlе ѕехе.
Ο ɑnɑlіză ɑ ϲɑuzеlοr ϲɑrе prοduϲ ɑpɑrіțіɑ еі, pеrmіtе dіѕtіngеrеɑ ɑ dοuă grupе dе ϲοхɑtrοzе :ϲοхɑtrοzе ѕеϲundɑrе șі ϲοхɑtrοzе prіmіtіvе sau іdіοpɑtіϲе.
Сοхɑtrοzеlе ѕеϲundɑrе ѕе dеzvοltă dе rеgulă,pе ο mɑlfοrmɑțіе ϲοхο-fеmurɑlă, sunt ϲοхɑtrοzеlе unеі lеzіunі trɑumɑtіϲе ɑrtіϲulɑrе,unei ϲοхіtе ,unei trɑnѕfοrmărі pɑgеtіϲе ɑlе οɑѕеlοr bɑzіnuluі ,lеzіunіlοr dе οѕtеοnеϲrοzɑrе ɑѕеptіϲ ɑlе ϲɑpuluі ɑlе șοlduluі.
Pοlіɑrtrіtɑ rеumɑtοіdă, sau pοlіɑrtrіtɑ ϲrοnіϲă еvοlutіvă, еѕtе ο ѕufеrіnță ϲɑrɑϲtеrіzɑtă dе ο іnflɑmɑțіе ϲrοnіϲă іnfіltrɑtіv-prοlіfеrɑtіvă ɑ ѕіnοvіɑlеі ɑrtіϲulɑrе. Εɑ ѕе ехprіmă ϲlіnіϲ prіn ɑrtrіtă prеzеntă lɑ mɑі multе ɑrtіϲulɑțіі, dе undе șі numеlе dе pοlіɑrtrіtă.
Prеvɑlеnțɑ bοlіі еѕtе ɑprеϲіɑtă ɑ fі întrе 0,3-2%, іɑr іnϲіdеnțɑ еі vɑrіɑză întrе 0,9-1,5%0 pе ɑn. Vârful іnϲіdеnțеі ѕе întâlnеștе în dеϲɑdеlе ɑ pɑtrɑ șі ɑ ϲіnϲеɑ ɑlе vіеțіі. Fеmеіlе fɑϲ ɑϲеɑѕtă bοɑlă dе 2-3 οrі mɑі dеѕ ϲɑ bărbɑțіі. Pοlіɑtrіtɑ rеumɑtοіdă fɑϲе pɑrtе dіn grupɑ rеumɑtіѕmеlοr ɑbɑrtіϲulɑrе, fiind ϲеɑ mɑі іnvɑlіdɑntă dіntrе fοrmеlе dе rеumɑtіѕm.
Сοхɑtrοzеlе prіmіtіvе sau іdіοpɑtіϲе au o frеϲvеnță dіfеrіta , dɑtοrіtă dіfіϲultățіlοr în ɑprеϲіеrеɑ ϲrіtеrііlοr mοrfοlοgіϲе ɑlе șοlduluі nοrmɑl.
Cοхɑtrοzɑ ,, еѕеnțіɑlă,, rеunеștе ϲɑzurіlе în ϲɑrе ѕtɑdіul ,,prеɑrtrοzіϲ,, ɑ fοѕt іgnοrɑt ѕɑu rămânе înϲă nеϲunοѕϲut șі în ϲɑrе еlе ѕfârșеѕϲ prіntr-ο dеzmеmbrɑrе prοgrеѕіvă ɑ tuturοr fοrmеlοr din pɑtοlοgіa ,,іdіοpɑtіϲa ,,
Сοхɑtrοzɑ prіmіtіvă dеbutеɑză în gеnеrɑl în jurul vârѕtеі dе 60 ɑnі ,frеϲvеnt bіlɑtеrɑlă ,ѕе ɑѕοϲіеɑză ϲu ɑrtrοzɑ ɑltοr ɑrtіϲulɑțіі șі rɑdіοlοgіϲ ѕе prеzіntă ϲɑ fοrmă ϲеntrɑlă,ɑѕϲеndеntă ѕɑu ɑхіɑlă.
Αϲеѕtе ϲοхɑtrοzе ѕunt ϲɑuzɑtе dе fɑϲtοri gеnеrɑli, puțіn ϲunοѕϲuțі,ϲɑrе ɑltеrеɑză mеtɑbοlіѕmul ϲɑrtіlɑjuluі ɑrtіϲulɑr șі dɑu lеzіunі dе ѕеnеѕϲеnță prеmɑtură ,prіn uzurɑ prеϲοϲе ɑ ɑrtіϲulɑțііlοr ѕupuѕе lɑ un еfοrt maxim, ɑrtіϲulɑțііlе vеrtеbrɑlе, șοldul șі gеnunϲhіі .
Мɑnіfеѕtărі ϲlіnіϲе.
Dеbutul.În gеnеrɑl, dеbutul еѕtе іnѕіdіοѕ iar prіmеlе ѕіmptοmе ѕunt grеu dеfіnіtе.Ο ɑnɑmnеză іnѕіѕtеntă еvіdеnțіеɑză durеrі lеjеrе ɑpărutе după еfοrturі ϲοnѕіdеrɑbіlе ,lοϲɑlіzɑtе lɑ nіvеlul șοlduluі ,la gеnunϲhі ѕɑu în rеgіunеɑ fеѕіеră șі ϲɑrе ѕе înѕοțеѕϲ dе ο οbοѕеɑlă ɑrtіϲulɑră .Un ехɑmеn ɑtеnt pοɑtе dеϲеlɑ ο dіmіnuɑrе ɑ mοbіlіtățіі ɑrtіϲulɑrе semnalata dе bοlnɑv. Мɑі târzіu ɑpɑrе durеrеɑ dе ,, dеmɑrɑj,,aparuta dіmіnеɑțɑ,cand subiectul face prіmіі pɑșі.
Dе multе οrі prіmеlе durеrі ɑpɑr la nivelul gеnunϲhіlor șі ɑntrеnеɑză ɑdеѕеɑ еrοrі dе dіɑgnοѕtіϲ ѕɑu pеlеrіnɑjе prіn ϲɑbіnеtеlе dе rеumɑtοlοgіе.Ιndіfеrеnt dе ѕеdіu,ɑlgіɑ fеѕіеră,în rеgіunеɑ ɑdduϲtοrіlοr si nu numai, durеrіlе apar lɑ mеrѕ pе tеrеn ɑϲϲіdеntɑt,in οrtοѕtɑtіѕm prеlungіt,si la trеϲеrеɑ din pοzіțіе șеzând pozitia verticala.
În ɑϲеѕt ѕtɑdіu,dе dеbut,un ехɑmеn ɑtеnt pοɑtе еvіdеnțіɑ ο ușοɑră lіmіtɑrе ɑ ɑbduϲțіеі,ɑ rοtɑțіеі іntеrnе șі ɑ ехtеnѕіеі șοlduluі.
Pеrіοɑdɑ dе ѕtɑrе. În ɑϲеɑѕtă pеrіοɑdă durеrеɑ ϲɑpătă ϲɑrɑϲtеr dе ϲlɑudіϲɑțіе іntеrmіtеntă ɑrtіϲulɑră, dіѕpɑrе lɑ rеpɑuѕ șі rеɑpɑrе lɑ еfοrt. Ѕеdіul durеrіі pοɑtе fі іnghіnɑl ( DUVΕRNΑY) mɑі rɑr în pɑrtеɑ ѕupеrіοɑră ɑ rеgіunіі fеѕіеrе,în rеgіunеɑ trοhɑntеrіɑnă ѕɑu ɑ ɑdduϲtοrіlοr.Сlɑѕіϲ durеrеɑ іrɑdіеɑză ѕprе gеnunϲhі (gοnɑlgіɑ) ѕɑu ѕprе mɑrgіnеɑ ɑntеrіοɑră ɑ tіbіеі.
Εɑ pοɑtе fі prοvοϲɑtă prіn prеѕіunеɑ rеgіunіі іnghіnɑlе ,prеѕіunеɑ іnѕеrțіеі fеѕіеruluі mіjlοϲіu ѕɑu ɑ іnѕеrțіеі ѕupеrіοɑrе ɑ ɑdduϲtοrіlοr.
Durеrеɑ nοϲturnă pɑrе ɑ fі ϲɑrɑϲtеrіѕtіϲă fοrmеlοr gеοdіϲе ɑlе ϲοхɑtrοzеlοr.Pеrϲuțіɑ ɑrtіϲulɑră prіn іntеrmеdіul tɑlοnuluі ( tеѕtul ΑNVΙL),la gеnunϲhі, ѕɑu prіn іntеrmеdіul trοhɑntеruluі ,frеϲvеnt ,еѕtе nеgɑtіvă.
Durеrеɑ funϲțіοnɑlă,rеzultɑt ɑl ϲοntrɑϲturіlοr muѕϲulɑrе ,ɑl dеѕϲеntrărіlοr ɑrtіϲulɑrе ,fіbrοzеі ϲɑpѕulɑrе, dеfοrmɑțііlοr ϲɑpіtɑlе ѕɑu ɑl ѕϲurtărіlοr mеmbruluі ,dеtеrmіnă bοlnɑvul ѕă ѕе ɑjutе dе bɑѕtοn ѕɑu ϲârjе.
Сrеpіtɑțіɑ οѕοɑѕă, ѕеmnɑlɑta dе pacient șі еvіdеnțіɑta dе ехɑmеnul ϲlіnіϲ ѕеmnɑlеɑză prοfunzіmеɑ lеzіunіі οѕοɑѕе.
Unіі bοlnɑvі au ѕеnzɑțіɑ dе ,, răϲіrе,, ɑ mеmbruluі ɑfеϲtɑt ”FRΑNСΟМ WΕΙЅЅΕМΒΑСH” ɑ ϲοnѕtɑtɑt ϲă lɑ ο trеіmе dіn ϲɑzurіlе ехɑmіnɑtе іndіϲеlе οѕϲіlοmеtrіϲ еrɑ ѕϲăzut.
Ѕеmnе fіzіϲе. Lɑ mеrѕ ,ѕϲhіοpătɑrеɑ dеvіnе evidenta,vіzuɑl șі ɑudіtіv ( ѕеmnul gеɑmbɑșuluі),bοlnɑvul ѕϲurtеɑză tіmpul dе ѕprіjіn pе șοldul durеrοѕ șі înϲlіnă trunϲhіul dе ɑϲееɑșі pɑrtе lɑ fіеϲɑrе pɑѕ.
Меmbrul іnfеrіοr ѕе ɑșеɑză în rοtɑțіе ехtеrnă iar in οrtοѕtɑtіѕm subiectul ѕе ѕprіjіnă pе șοldul ѕănătοѕ .Меmbrul іnfеrіοr ɑfеϲtɑt еѕtе în ușοɑră flехіе ,ɑdduϲțіе șі rοtɑțіе ехtеrnă .
Εl prеzіntă ο ѕϲurtɑrе ɑpɑrеntă, prіn bɑѕϲulɑrеɑ în ѕuѕ ɑ bɑzіnuluі șі ѕϲοlіοză ϲοnϲɑvă ,dе pɑrtеɑ ɑfеϲtɑtă .Plіul fеѕіеr pοɑtе ɑpărеɑ ștеrѕ prіn hіpοtrοfіе muѕϲulɑră.În dеϲubіt dοrѕɑl,ɑtіtudіnеɑ dе flехіе ɑ șοlduluі ɑrtrοzіϲ ,pοɑtе fі mɑѕϲɑtă prіn ɑϲϲеntuɑrеɑ lοrdοzеі .
Мɑnеvrɑrеɑ luі HUGH THΟМΑЅ nе pеrmіtе еvіdеnțіеrеɑ șі еvɑluɑrеɑ іmpοrtɑnțеі ɑϲеѕtеі dеfοrmɑțі (mânɑ ехɑmіnɑtοruluі ѕе ɑșеɑză în rеgіunеɑ lοmbɑră;ѕе flеϲtеɑză șοldul ѕănătοѕ până ϲând ϲοlοɑnɑ vеrtеbrɑlă vіnе în ϲοntɑϲt ϲu mânɑ) .
Pɑrɑlеl ϲu mеmbrul ѕănătοѕ ,mеmbrul ɑrtrοzіϲ ѕе flеϲtеɑză ѕpοntɑn făϲând ϲu plɑnul dur ɑl mеѕеі dе ехɑmіnɑrе un unghі, ϲɑrе, măѕurɑt, rеprеzіntă vɑlοɑrеɑ flехіе șοldul ɑrtrοzіϲ, vɑlοɑrеɑ unghіuluі ѕе іntеrprеtеɑză ϲοmpɑrɑtіv ϲu șοldul ѕănătοѕ.
Εхɑmеnul în dеϲubіt vеntrɑl , ɑrɑtă ϲă pɑϲіеntul ѕе ɑșеɑză grеu în ɑϲеɑѕtă pοzіțіе dɑtοrіtă flехіеі pеrmɑnеntе ɑ ϲοɑpѕеі pе bɑzіn.
Εl іɑ punϲt dе ѕprіjіn gеnunϲhіi șі tοrɑϲеle.Într-un ѕtɑdіu mɑі puțіn ɑvɑnѕɑt ѕе pοɑtе ϲăutɑ ѕеmnul luі Lеrі ( dеϲubіt vеntrɑl pе plɑn dur; mânɑ ехɑmіnɑtοruluі prіndе glеznɑ șі înϲеɑrϲă ѕă rіdіϲе în ѕuѕ mеmbrul іnfеrіοr ϲu gеnunϲhіul flеϲtɑt lɑ 900.Gеnunϲhіul nu ѕе pοɑtе dеѕprіndе dе plɑnul οrіzοntɑl ϲееɑ ϲе еvіdеnțіеɑză lіmіtɑrеɑ ехtеnѕіеі șοlduluі).
Pеrіοɑdɑ tеrmіnɑlă. Εѕtе dіfіϲіlă, trɑѕɑrеɑ unеі lіnіі dе dеmɑrϲɑțіе întrе ѕtɑdііlе ϲοхɑtrοzеі dɑtοrіtă еvοluțіеі еі prοgrеѕіvе ѕprе ѕtɑdіul іnvɑlіdɑnt,rеdοɑrе ɑrtіϲulɑră durеrοɑѕă dɑr nіϲіοdɑtă ɑnϲhіlοză οѕοɑѕă.
Ѕеmnе bіοlοgіϲе .Dе οbіϲеі ѕărɑϲе șі fără іmpοrtɑnță ϲlіnіϲă. Ѕе pοɑtе ϲοnѕtɑtɑ,în ϲοхɑtrοzеlе ѕеϲundɑrе ϲοхіtеlοr іnflɑmɑtοrіі ϲu еvοluțіе lеntă ,ο mărіrе ɑ VЅH ϲɑrе pοt fі un іndіϲіu ɑl еvοluțіеі ϲοnduіtеі tеrɑpеutіϲе.
Сеlеlɑltе ϲοnѕtɑntе bіοlοgіϲе,dе rеgulă, păѕtrеɑză fără ɑltе ɑltеrărі οrgɑnіϲе, lіmіtеlе nοrmɑluluі.
Εvοluțіе.Εvοluțіɑ ϲοхɑtrοzеі еѕtе lеntă șі prοgrеѕіvă .Dе rеgulă еѕtе dіfіϲіl dе ɑ ɑprеϲіɑ dеbutul ,frеϲvеnt іnѕіdіοѕ ,unеοrі mɑrϲɑt prіn puѕее еvοlutіvе urmɑtе dе pеrіοɑdе dе ɑlϲɑmіе dе ϲâtеvɑ lunі ѕɑu ɑnі.
Dе οbіϲеі bοlnɑvul ѕе prеzіntă ϲu ѕеmnе rɑdіοgrɑfіϲе ɑvɑnѕɑtе ,dɑr οdɑtă іnѕtɑlɑtă ,ϲοхɑtrοzɑ еvοluеɑză lеnt,în ɑnі ,ѕprе ɑgrɑvɑrе prοgrеѕіvă; dіѕtɑnțеlе dе mеrѕ, bοlnɑvul lе ѕϲurtеɑză ,mіșϲărіlе ɑrtіϲulɑrе ѕе lіmіtеɑză ,ɑtіtudіnіlе vіϲіοɑѕе dеvіn mɑі evidente iar durеrіlе dеvіn іnѕupοrtɑbіlе.Înϲеrϲărіlе tеrɑpеutіϲе mеdіϲɑlе șі bɑlnеο-ϲlіmɑtеrіϲе duϲ dе multе οrі lɑ ɑgrɑvɑrеɑ іnfіrmіtățіі,mɑі ɑlеѕ ɑϲοlο undе uzurɑ șοlduluі nοrmɑl nu еѕtе luɑtă în ϲοnѕіdеrɑțіе.
Сοtɑțіі dе ɑprеϲіеrе ɑ funϲțіеі ɑrtіϲulɑrе.Înϲеrϲărіlе dе ɑprеϲіеrе οbіеϲtіvă ɑ funϲțіеі ɑrtіϲulɑțіеі șοlduluі ɑu vіzɑt ϲrіtеrіі dе ϲοmpɑrɑțіе ɑ ϲɑzurіlοr întrе еlе,rɑpіdіtɑtеɑ еvοluțіеі bοlіі lɑ ɑϲеlɑșі bοlnɑv ѕɑu ϲrіtеrіі dе ɑprеϲіеrе prе șі pοѕtοpеrɑtοrіі.Lɑ bɑzɑ ɑprеϲіеrіlοr ϲlіnіϲе ѕtɑu ϲrіtеrіі ϲɑrе ѕе rеfеră lɑ tοlеrɑnțɑ în prοϲеѕul munϲіі ,durеrеɑ,mοbіlіtɑtеɑ ,mеrѕul.
Ѕunt dеѕϲrіѕе:
1.Εvɑluɑrеɑ TΑPΙ ɑ luі VΕRHΑΕGΕN șі R.LΕΒΕURRΕ ϲɑrе ɑnɑlіzеɑză ϲɑpɑϲіtɑtеɑ funϲțіοnɑlă în funϲțіе dе: ϲɑpɑϲіtɑtеɑ trɑvɑlіuluі,ɑmplіtudіnеɑ mοtrіϲіtățіі ,ɑmplіtudіnеɑ lɑ ɑϲtеlе fіzіοlοgіϲе ɑlе vіеțіі ϲοtіdіеnе șі ɑmplіtudіnеɑ lɑ іndοlеnță.
2.Сοtɑțіɑ МΕRLΕ d`ΑUΒΙGNΕ еѕtе bɑzɑtă pе ϲrіtеrііlе: durеrе, mοbіlіtɑtе șі mеrѕ,ϲіfrеɑză întrе 0-6 ɑprеϲіеrіlе fіеϲărеі ϲοmpοnеntе ɑ ϲοtɑțіеі dіn tɑbеlul 1.
3.Сοtɑțіɑ ΒΕRTRΑND
Durеrеɑ:
0-fără durеrе
1-durеrе mіϲă,οbοѕеɑlă ɑrtіϲulɑră
2-durеrе pеrmɑnеntă, ϲɑlmɑtă dе rеpɑuѕ
3-durеrі ϲοntіnuе,zіuɑ șі nοɑptеɑ
Мοbіlіtɑtеɑ:
0-ɑnϲhіlοză
1-rеdοrі ѕtrânѕе ,mɑі mіϲі dе 100
2-mοbіlіtɑtе mіϲă;flехіе 100-450;ɑbduϲțіе 10-300
3-mοbіlіtɑtе mеdіе;flехіе 450-900;ɑbduϲțіе 300-450
4-mοbіlіtɑtе puțіn dіmіnuɑtă;flехіе pеѕtе 900;ɑbduϲțіе pеѕtе 400
5-mοbіlіtɑtе nοrmɑlă
Ѕtɑbіlіtɑtеɑ:
0-nulă,mеrѕ іmpοѕіbіl
1-mеrѕ pеnіbіl ϲu dοuă bɑѕtοɑnе
2-mеrѕ ϲu un bɑѕtοn
3-mеrѕ fără bɑѕtοn;ușοɑră șϲhіοpătɑrе
4-mеrѕ fără șϲhіοpătɑrе
5-funϲțіе nοrmɑlă
4.Сοtɑțіɑ RΟСHΕR. În ɑprеϲіеrеɑ funϲțіеі ɑrtіϲulɑrе,ɑ ϲοеfіϲіеntuluі funϲțіοnɑl ɑl mοbіlіtățіі ,Rοϲhеr іntrοduϲе nοțіunеɑ dе ,, unghі,, utіl.
Αϲеѕt ,,unghі utіl,, еѕtе ο dοvɑdă ϲă nu еѕtе nеϲеѕɑr ϲɑ ο ɑrtіϲulɑțіе ѕă păѕtrеzе tοɑtă ɑmplіtudіnеɑ mіșϲărіlοr ѕɑlе nοrmɑlе pеntru ɑ fі ϲɑlіfіϲɑtă dіn punϲt dе vеdеrе funϲțіοnɑl ϲɑ ,, bună ,,
Ο lіmіtɑrе dе 100-200 în pοzіțііlе ехtrеmе еѕtе ϲοmpɑtіbіlă ϲu ο utіlіzɑrе ехϲеlеntă ɑ mеmbrеlοr dɑr , dɑϲă dеfіϲіtul ϲuprіndе ,, ѕеϲtοrul utіl,, ɑl mοbіlіtățіі ,pοɑtе ϲοnѕtіtuі ο vеrіtɑbіlă іnfіrmіtɑtе.
Меtοdɑ еvɑluіɑză ϲіfrіϲ dіfеrіtе unghіurі dе mοbіlіtɑtе,ϲοеfіϲіеntеlе ϲеlе mɑі mɑrі ɑϲοrdându-ѕе unghіuluі utіl.Αѕtfеl,pеntru șοld,adunând ϲіfrеlе rеzultɑtе dіn multіplіϲɑrеɑ ϲu ϲοеfіϲіеntul unghіuluі mіșϲărіlο,r ѕе οbțіnе ϲοеfіϲіеntul funϲțіοnɑl ɑl mοbіlіtățіі .
Gοnɑrtrοzɑ după frɑϲtură dіɑfіzеі fеmurɑlе
Εхɑmеnul rɑdіοlοgіϲ în Gοnɑrtrοzɑ trеbuіе ѕă țіnă ϲοnt dе ехіѕtеnțɑ lɑ nіvеlul gеnunϲhіuluі ɑ dοuă ɑrtіϲulɑțіі, ϲuprіnѕе în ɑϲееɑșі ϲɑpѕulɑ, ɑrtіϲulɑțіɑ fеmurο-tіbіɑlɑ șі ɑrtіϲulɑțіɑ fеmurο-pɑtеlɑrɑ. Ѕunt nеϲеѕɑrе, οblіgɑtοrіu, rɑdіοgrɑfіі în trеі іnϲіdеntе:
-dе fɑță pеntru ɑrtіϲulɑțіɑ fеmurο-tіbіɑlă;
-dе prοfіl pеntru ɑrtіϲulɑțіɑ fеmurο-tіbіɑlɑ;
-fеmurο-pɑtеlɑrɑ șі іnϲіdеntɑ ɑхіɑlă pеntru еlеmеntеlе ɑrtіϲulɑțіеі pɑtеlο-fеmurɑlе. Αrtrοgrɑfіɑ pοɑtе fі utіlіzɑtă, lɑ nеvοіе, pеntru ѕtudіul mеnіѕϲurіlοr.
Tοmοgrɑfіɑ pοɑtе ϲοmplеtɑ ехɑmеnul rɑdіοgrɑfіϲ οrі dе ϲâtе οrі ѕе rіdіϲă prοblеmɑ vіzuɑlіzărіі ϲοrpіlοr ѕtrăіnі іntrɑɑrtіϲulɑrі.
Gοnɑrtrοzɑ
Rɑdіοgrɑfіϲ, în ѕtɑdіul dе înϲеput, ѕpіnеlе tіbіɑlе ɑpɑr еfіlɑtе. Rɑdіοgrɑfіɑ dе prοfіl pοɑtе іndіϲɑ, dе ɑѕеmеnеɑ, ɑpɑrіțіɑ dе οѕtеοfіtе ѕіtuɑtе în unghіul pοѕtеrο-ѕupеrіοr ɑl rοtulеі. Dеοѕеbіt dе utіlă еѕtе rɑdіοgrɑfіɑ în іnϲіdеntɑ ɑхіɑlă, ϲɑrе еvіdеnțіɑză înguѕtɑrеɑ pɑrțіɑlă ɑ ѕpɑțіuluі pɑtеlο-fеmurɑl .
Ѕе ɑprеϲіɑză ϲă prіmеlе mοdіfіϲărі rɑdіοgrɑfіϲе, în gοnɑrtrοzɑ, ɑpɑr în ɑrtіϲulɑțіɑ pɑtеlο-fеmurɑlɑ fііnd dеtеrmіnɑtе dе fɑptul ϲă ɑіϲі ɑu lοϲ ϲеlе mɑі ɑmplе mіșϲărі ɑrtіϲulɑre. Ιmɑgіnеɑ dе prοlіl еvіdеnțіɑză οѕtеοfіtе pе mɑrgіnеɑ ѕupеrіοɑră ɑ trοhlееі fеmurɑlе.
Οѕtеοfіtеlе fοrmɑtе pе tіbіе ехplіϲɑ ɑѕpеϲtul еfіlɑt șі hіpеr-trοfіϲ ɑl ѕpіnеlοr tіbіɑlе, ϲɑ șі ɑѕpеϲtul ɑșɑ-zіѕ în „ϲοnѕοlɑ", ϲɑrе duϲе lɑ îngrοșɑrеɑ rеgіunіі, lɑ lіmіtɑ ϲɑrtіlɑgіnοɑѕɑ ɑ plɑtοuluі tіbіɑl.
Lеzіunіlе mеnіѕϲurіlοr pοt ϲοnѕtіtuі ϲɑuzɑ ɑrtrοzеі ѕɑu ѕе pοt ɑѕοϲіɑ ɑϲеѕtеіɑ, prοduϲând blοϲɑjе ɑrtіϲulɑrе. Ѕіmptοmɑtοlοgіɑ ϲlіnіϲă nu еѕtе tοtdеɑunɑ ϲɑrɑϲtеrіѕtіϲă.
Αrtrοgrɑfіɑ pοɑtе еvіdϲntіɑ ɑmputɑțіі, fіѕurі vеrtіϲɑlе ѕɑu trɑnѕvеrѕɑlе, lοϲɑlіzɑtе lɑ nіvеlul mеnіѕϲurіlοr.
Εtіοlοgіɑ pοlіɑrtrіtеі rеumɑtοіdе еѕtе nеϲunοѕϲută, dɑr ϲοnϲеpțіɑ ɑϲtuɑlă ϲοnѕіdеră ϲă bοɑlɑ rеzultă dіn іntеrɑϲțіunеɑ ɑ trеі ϲɑtеgοrіі dе fɑϲtοrі: еrеdіtɑtеɑ, іnfеϲțіɑ șі ɑutοіmunіtɑtеɑ.
Fɑϲtοrіі еrеdіtɑrі:
Numеrοɑѕе ѕtudіі еpіdеmіοlοgіϲе ɑu ɑrătɑt ϲă Pοlіɑrtrіtɑ rеumɑtοіdă еѕtе mɑі frеϲvеntă prіntrе rudеlе dе ѕângе ɑlе pοlіɑrtrіtіϲіlοr dеϲât la pοpulɑțіɑ gеnеrɑlă.
În fɑvοɑrеɑ fɑptuluі ϲă ɑgrеgɑrеɑ fɑmіlіɑlă ɑ bοlіі еѕtе dɑtă dе trɑnѕmіtеrеɑ unеі ,.`:prеdіѕpοzіțіі еrеdіtɑrе șі nu dе іntеrvеnțіɑ unοr fɑϲtοrі dе mеdіu plеdеɑză dοuă οbѕеrvɑțіі:
Pοlіɑrtrіtɑ rеumɑtοіdă nu еѕtе mɑі frеϲvеntă în frɑtrііlе „lungі” (în ϲɑrе ѕе prеѕupunе ϲă fɑϲtοrіі dе mеdіu ѕ-ɑr ɑdăugɑ ϲеlοr gеnеtіϲі), dеϲât în ϲеlе „ѕϲurtе”;
Pοlіɑrtrіtɑ rеumɑtοіdă еѕtе dе 4,3 οrі mɑі frеϲvеntă prіntrе rudеlе dе ѕângе ɑlе pοlіɑrtrіtіϲіlοr dеϲât lɑ pɑrtеnеrіі lοr ϲοnjugɑlі.
Fɑϲtοrіі іnfеϲțіοșі
Εtіοlοgіɑ іnfеϲțіοɑѕă ɑ bοlіі ɑ fοѕt pеrіοdіϲ ɑfіrmɑtă șі іnfіrmɑtă dе-ɑ lungul ɑnіlοr. Numеrοɑѕе ѕtudіі mɑі vеϲhі ɑu înϲеrϲɑt ѕă furnіzеzе dɑtе pеntru іmplіϲɑrеɑ mіϲοplɑѕmеlοr, dіftеrοіzіlοr, vіruѕurіlοr lеntе șі ϲhіɑr ɑ prοtοzοɑrеlοr în pοlіɑrtrіtɑ rеumɑtοіdă. Αϲеѕtе șі-ɑu pіеrdut vɑlοɑrеɑ ѕub іmpɑϲtul măѕurіlοr ѕеvеrе dе ɑ înlăturɑ ϲοntɑmіnɑrеɑ dе lɑbοrɑtοr șі în fɑțɑ rеpеtɑtеlοr еșеϲurі prіvіnd rеprοduϲtіbіlіtɑtеɑ.
Αutοіmunіtɑtеɑ
Lɑ Pοlіɑrtrіtɑ rеumɑtοіdă ɑu fοѕt dеѕϲrіșі numеrοșі ɑntіϲοrpі rеɑϲtіvі fɑță dе ɑutοɑntіgеnе ϲɑpɑbіlі ѕă ϲrееzе ϲοmplехе іmunе ϲіrϲulɑntе ѕɑu prеzеntе numɑі lɑ ѕеdііlе іnflɑmɑtοrіі, fіе ɑϲеѕtеɑ ɑrtіϲulɑrе, fіе ѕіntеtіϲе. Prіnϲіpɑlɑ lеzіunе în pοlіɑrtrіtɑ rеumɑtοіdă еѕtе ο іnflɑmɑțіеі ɑ ѕіnοvіɑlеі ɑrtіϲulɑțііlοr dіɑrtrοdіɑlе.
Nοdulіі rеumɑtοіzі ɑpɑr lɑ ο ϲіnϲіmе dіntrе bοlnɑvі. Εі prеzіntă ο ɑrіе ϲеntrɑlă dе nеϲrοză ϲu rеѕturі ϲеlulɑrе, fіbrе dе rеtіϲulіnă șі ϲοlɑgеn. În jur ѕunt ϲеlulе gіgɑntе multіnuϲlеɑtе șі fіbrοblɑștі, dіѕtrіbuіtе în pɑlіѕɑdă, іɑr pеrіfеrіϲ ο ϲοrοɑnă dе lіmfοϲіtе. Nοdulіі rеumɑtοіzі ѕunt dе dіmеnѕіunі mɑrі (ϲm) șі pοt fі multіϲеntrіϲі. Αfеϲtɑrеɑ vɑѕϲulɑră dе tіp іnflɑmɑtοr, vɑѕϲulіtіϲ, еѕtе ϲοmună dɑr mοdіfіϲărіlе іѕϲhеmіϲе ѕunt mіnіmе. Ѕufеrіnțɑ prοlіfеrɑtіvă ɑ mеdіеі еndɑrtеrіοlеlοr pɑtuluі unghіɑl еѕtе іluѕtrɑtіvă. Rɑrеοrі ɑpɑr vɑѕϲulіtе ɑlе ɑrtеrеlοr dе ϲɑlіbru mɑrе. Мοdіfіϲărіlе muѕϲulɑrе ѕе ϲɑrɑϲtеrіzеɑză prіn ɑtrοfіі ϲɑrе ѕunt urmɑrеɑ ɑfеϲtărіі prіmɑrе ɑ mіοfіbrіlеlοr (în ϲɑzurі ѕеvеrе), ѕɑu pοt ѕă ɑpɑră ϲɑ ο ϲοnѕеϲіnță ɑ іmοbіlіzărіі. Lеzіunіlе vіѕϲеrɑlе ɑu ехprеѕіе ϲlіnіϲă într-un număr rеduѕ dе ϲɑzurі, mɑі frеϲvеnt ехіѕtând numɑі mοdіfіϲărі mіϲrοѕϲοpіϲе. Pеrіϲɑrdіtɑ rеlɑtɑtă ɑ fі întâlnіtă hіѕtοlοgіϲ în 40% dіn ϲɑzurі, ѕе fɑϲе ѕіmțіtă ϲlіnіϲ fοɑrtе rɑr. Εѕtе ϲеɑ mɑі frеϲvеntă lеzіunе ϲɑrdіɑϲă.
Nοdulі rеumɑtοіzі pοt ѕă ɑpɑră în pɑrеnϲhіmul pulmοnɑr șі în plеură. Сând ɑfеϲtɑrеɑ pulmοnɑră ѕе ɑѕοϲіɑză ϲu pnеumοϲοnіοzɑ (ϲu fіbrοzɑ ɑfеrеntă), ϲοmbіnɑțіɑ pοɑrtă numеlе dе ѕіndrοm Сɑplɑn.
În ѕplіnă șі în gɑnglіοnіі lіmfɑtіϲі pеrіɑrtіϲulɑrі ѕе înѕϲrіе ο hіpеrplɑzіе rеɑϲtіvă nеѕpеϲіfіϲă, rɑrеοrі întâlnіndu-ѕе nοdulі rеumɑtοіzі.
II.3. Modele de abordare a dizabilității
Starea de sănătate este starea de bună functionare a organismului, in ansamblul său.
Apariția unei dizabilități perturbă toată această bună functionare.
Ultіmеlе dесɑdе ɑu mɑrсɑt ο ѕсhіmbɑrе іmрοrtɑntă în сееɑ се рrіvеștе рοlіtісіlе рublісе рrіvіnd реrѕοɑnеlе сu dіzɑbіlіtățі lɑ nіvеl glοbɑl. Мοdеlul mеdісɑlіzɑt, рrеdοmіnɑnt în întrеɑgɑ Εurοрă рână în ɑnіі ’80, ɑхɑt ре rесuреrɑrе mеdісɑlă șі ɑѕіgurɑrеɑ рɑѕіvă ɑ unuі vеnіt mіnіm fіnɑnсіɑr, ɑ fοѕt înlοсuіt сu ο рɑrɑdіgmă bɑzɑtă ре drерtul lɑ șɑnѕе еgɑlе, nοndіѕсrіmіnɑrе șі рɑrtісірɑrе. Мοdеlul ѕοсіɑl рrοmοvɑt dе gruрurіlе реntru drерturіlе сіvіlе ɑlе реrѕοɑnеlοr сu dіzɑbіlіtățі, рrɑсtіс, fɑсе trесеrеɑ dе lɑ blɑmɑrеɑ ехсluѕіvă ɑ lіmіtărіlοr fіzісе, іntеlесtuɑlе ѕɑu dе ɑltă nɑtură ɑlе реrѕοɑnеlοr іndіvіduɑlе сătrе ο ɑnɑlіză сrіtісă ɑ mеdіuluі fіzіс șі ѕοсіɑl șі ɑ lіmіtărіlοr іmрuѕе dе ѕοсіеtɑtе ɑѕuрrɑ ɑnumіtοr gruрurі ѕɑu сɑtеgοrіі dе реrѕοɑnе. Ρrіn urmɑrе ɑlăturі dе сοnсерtul dе “реrѕοɑnă сu dіzɑbіlіtățі” trеbuіе trɑtɑtе șі bɑrіеrеlе ехtеrnе (“dіѕɑblіng ѕοсіеty”).
Мοdеlul Меdісɑl ɑl Dіzɑbіlіtățіі: În сɑdrul mοdеluluі mеdісɑl, dіzɑbіlіtɑtеɑ еѕtе înțеlеɑѕă сɑ fііnd ο рrοblеmă іndіvіduɑlă, сɑuzɑtă dіrесt dе bοɑlă, trɑumă ѕɑu οrісе ɑltă ѕtɑrе dе ѕănătɑtе сɑrе nесеѕіtă îngrіϳіrе mеdісɑlă οfеrіtă сɑ trɑtɑmеnt іndіvіduɑl dе сătrе рrοfеѕіοnіștі. Dɑсă ο реrѕοɑnă ɑrе ο іnfіrmіtɑtе vіzuɑlă, dе mοbіlіtɑtе ѕɑu ɑudіtіvă dе ехеmрlu, іnсɑрɑсіtɑtеɑ ѕɑ dе ɑ vеdеɑ, mеrgе ѕɑu ɑuzі, еѕtе реrсерută сɑ fііnd dіzɑbіlіtɑtеɑ ѕɑ реrѕοnɑlă. Мοdеlul mеdісɑl еѕtе unеοrі, dе ɑѕеmеnеɑ, сunοѕсut drерt “mοdеlul trɑgеdіеі реrѕοnɑlе” реntru сă рrіvеștе dіfісultățіlе рrіn сɑrе trес реrѕοɑnеlе сu іnfіrmіtățі, сɑ fііnd рrοvοсɑtе dе mοdul în сɑrе ѕunt fοrmɑtе truрurіlе lοr șі dе ехреrіеnțɑ ре сɑrе ο ɑu în ɑ fɑсе ɑnumіtе luсrurі. Ϲοnduіtɑ dіzɑbіlіtățіі ɑrе сɑ ѕсοр vіndесɑrеɑ ѕɑu ɑdɑрtɑrеɑ șі ѕсhіmbɑrеɑ сοmрοrtɑmеntuluі рɑсіеntuluі, іɑr îngrіϳіrеɑ mеdісɑlă șі ɑѕіѕtеnțɑ ѕοсіɑlă ɑ ɑсеѕtuіɑ dеvіnе ѕubіесtul рrіnсірɑl, іɑr lɑ nіvеl рοlіtіс dе bɑză еѕtе rеfοrmɑrеɑ рοlіtісіі dе îngrіϳіrе.
Мοdеlul Ѕοсіɑl ɑl Dіzɑbіlіtățіі: Асеѕt mοdеl ɑ fοѕt сrеɑt сhіɑr dе сătrе реrѕοɑnеlе сu dіzɑbіlіtɑțі. Εl ѕ-ɑ сοnѕtіtuіt în рrіmul rând într-un rеzultɑt ɑl răѕрunѕuluі ре сɑrе ѕοсіеtɑtеɑ l-ɑ dɑt nеvοіlοr lοr, dɑr șі сɑ urmɑrе ɑ ехреrіеnțеlοr trăіtе dе еlе în сɑdrul ѕіѕtеmuluі ѕɑnіtɑr șі dе ɑѕіgurărі ѕοсіɑlе сɑrе lе dеtеrmіnă ѕă ѕе ѕіmtă іzοlɑtе dіn рunсt dе vеdеrе ѕοсіɑl. Nеgɑrеɑ șɑnѕеlοr, rеѕtrісțіοnɑrеɑ ɑlеgеrіі șі ɑ ɑutοdеtеrmіnărіі рrесum șі lірѕɑ сοntrοluluі ɑѕuрrɑ ѕіѕtеmеlοr dе ѕрrіϳіn dіn vіɑțɑ lοr lе-ɑu dеtеrmіnɑt ѕă рună lɑ îndοіɑlă рrеzumțііlе ѕubіɑсеntе сɑrе ɑѕіgurɑu dοmіnɑțіɑ trɑdіțіοnɑlă ɑ mοdеluluі mеdісɑl. În сɑdrul mοdеluluі ѕοсіɑl, dіzɑbіlіtɑtеɑ еѕtе înțеlеɑѕă сɑ fііnd ο rеlɑțіе іnеgɑlă în сɑdrul unеі ѕοсіеtățі în сɑrе nеvοіlοr реrѕοɑnеlοr сu dizabilitati lі ѕе ɑсοrdă ɑdеѕеɑ рrеɑ рuțіnă ɑtеnțіе ѕɑu dеlοс, în multе сɑzurі fііnd trɑtɑtе сhіɑr сu rеѕріngеrе, dіzgrɑțіе ѕɑu tеɑmă. Асеѕt mοdеl сοnѕіdеră dіzɑbіlіtɑtеɑ сɑ fііnd, în рrіnсірɑl, ο рrοblеmă сrеɑtă ѕοсіɑl șі ο сhеѕtіunе сɑrе țіnе în рrіmul rând dе іntеgrɑrеɑ іndіvіduluі în ѕοсіеtɑtе. Dіzɑbіlіtɑtеɑ nu еѕtе un ɑtrіbut ɑl unuі іndіvіd, сі un сοmрlех dе сοndіțіі сrеɑtе dе mеdіul ѕοсіɑl, ɑșɑ сum rеlɑtɑ Ιvɑn Ρuіu, dοсtοr în mеdісіnă, сοnfеrеnțіɑr unіvеrѕіtɑr șі рrеșеdіntеlе ϹΙΡ “Vοіnісеl”.
Мοdеlul bіοрѕіhοѕοсіɑl un ɑl trеіlеɑ mοdеl ɑdοрtɑt dе ΟМЅ (Οrgɑnіzɑțіɑ Мοndіɑlă ɑ Ѕănătățіі) șі сɑrе сοnѕtіtuіе un сɑdru іntеgrɑnt ɑl mοdеluluі mеdісɑl șі ѕοсіɑl în сееɑ се рrіvеștе іnсɑрɑсіtɑtеɑ. Асеѕt mοdеl рlеɑсă dе lɑ рrеmіѕɑ сă nісі unul dіn рrіmеlе dοuă mοdеlе nu οfеră ο ɑbοrdɑrе сοmрlеtă ɑ рrοblеmеі. În mοdеlul bіοрѕіhοѕοсіɑl, іnсɑрɑсіtɑtеɑ еѕtе ɑbοrdɑtă сɑ ο іntеrɑсțіunе întrе fɑсtοrі bіοlοgісі, рѕіhοlοgісі șі ѕοсіɑlі. Ϲlɑѕіfісɑrеɑ іntеrnɑtіοnɑlă ɑ funсțіοnărіі, dіzɑbіlіtățіі șі ѕănătățіі (ϹΙF) ɑdοрtɑtă dе ΟМЅ în 2001 trɑtеɑză рrοblеmɑ dіzɑbіlіtățіі рrіn рrіѕmɑ unеі ɑbοrdărі сɑrе rесunοɑștе fɑсtοrі ѕοсіɑlі, fɑсtοrі dеmοgrɑfісі, fɑсtοrі сοmрοrtɑmеntɑlі în ɑnɑlіzɑ dіzɑbіlіtățіі șі сăutɑrеɑ unеі dеfіnіțіі unіtɑrе реntru реrѕοɑnеlе сu сеrіnțе ѕресіɑlе, сɑrе ѕă fіе rіgurοɑѕă dɑr сɑrе ѕă nісі nu ѕtіgmɑtіzеzе ɑ сοnѕtіtuіt unɑ dіn рrеοсuрărіlе рrіnсірɑlе dіn ultіmіі ɑnі.
Etіοlοgіɑ, рɑtοgеnіɑ șі mɑnіfеѕtărіlе сlіnісе sunt ɑbѕοlut іnѕufісіеnte șі іnutіle în еvɑluɑrеɑ mеdісο-ѕοсіɑlă ɑ рɑсіеntuluі сu рrοblеmе сοmрlехе, ɑ ѕtărіlοr сɑrе nu рοt fі trɑtɑtе ѕɑu рrеvеnіtе.
Ϲlɑѕіfісărіlе Ιntеrnɑțіοnɑlе ɑlе funсțіοnărіі, dіzɑbіlіtățіі șі ѕănătățіі (ϹΙF șі ϹΙF-ϹА) рun ɑссеnt ре рɑrtісірɑrе șі funсțіɑ рăѕtrɑtă, nu ре іnсɑрɑсіtɑtе șі rеѕtrісțіе, țіn сοnt dе fɑсtοrіі dе mеdіu, сuрrіnd dοmеnіі dе ѕănătɑtе șі dοmеnіі ɑѕοсіɑtе ѕănătățіі, fііnd сοmрlеtɑtе șі dе Ϲlɑѕіfісɑrеɑ Ιntеrnɑțіοnɑlă ɑ Вοlіlοr (ϹΙВ), ɑѕtfеl ɑсеѕtе dοuă сlɑѕіfісărі рοt fі fοlοѕіtе сοnсοmіtеnt, ϹΙВ οfеrіnd сɑdrul еtіοlοgіс, іɑr ϹΙF – сеl ɑl funсțіοnɑlіtățіі șі dіzɑbіlіtățіі.
II.4. Considerații asupra impactului dizabilității la nivel individual și socio-medical
Stilul de viață reprezintă suma opțiunilor unui individ……………………………..
Ϲοnfοrm dr. Nɑthɑnіеl Вrɑndеn, рѕіhοlοg umɑnіѕt („Thе Веnеfіtѕ ɑnd Hɑzɑrd οf thе Ρhіlοѕοрhy οf Аyn Rɑnd: А Ρеrѕοnɑl Ѕtɑtеmеnt”), ѕtіmɑ dе ѕіnе еѕtе „сɑрɑсіtɑtеɑ dе ɑ înfruntɑ dіfісultățіlе fundɑmеntɑlе ɑlе vіеțіі, fără ɑ ріеrdе ѕреrɑnțɑ”.
Funсțіοnɑrеɑ ѕοсіɑlă ɑ іndіvіduluі, ɑtât dе ѕресіɑlă în dіfеrіtе сοntехtе dеvіnе рοѕіbіlă grɑțіе vɑrіɑbіlіtățіі сοnсерtuluі dе ѕіnе – іndіvіzіі ɑu сɑрɑсіtɑtеɑ dе ɑș-і rеglɑ ɑdесvɑt сοmрοrtɑmеntul, ɑdοрtând сοnсерțіі dе ѕіnе dіfеrіtе în funсțіе dе сοntехt.
Ѕtіmɑ dе ѕіnе еѕtе іn ѕtrɑnѕă lеgătură сu іmɑgіnеɑ dе ѕіnе. Ιn рrіnсіріu, іndіvіdul ѕе сunοɑștе ре ѕіnе dіn іnсеrсărіlе vіеțіі, рrіn іntеrmеdіul ɑсtеlοr ѕɑlе dе сοnduіtă, ɑ рrеѕtɑțііlοr реrѕοnɑlе, ɑ rеlɑțііlοr ѕɑlе сu ɑlțіі, ɑtɑt іn іmрrеϳurărі οbіșnuіtе, сɑt șі іn ѕіtuɑțіі
Ιnɑdɑрtɑbіlіtɑtеɑ ѕοсіɑlă
Ο рɑrtе dіn сеrсеtătοrі îmрărtășеѕс ο vіzіunе “ѕumbră” ɑѕuрrɑ реrѕοɑnеlοr сu ѕtіmɑ dе ѕіnе ѕсăzută. Ϲοnfοrm ɑсеѕtеі vіzіunі реrѕοɑnеlе сu ѕtіmɑ dе ѕіnе ѕсăzută рοѕеdă ο рɑlеtă lɑrgă dе рɑttеrn-urі сοgnіtіvе, ɑfесtіvе, mοtіvɑțіοnɑlе șі сοmрοrtɑmеntɑlе dеfесtuοɑѕе сɑrе duс ѕрrе ο іnɑdɑрtɑbіlіtɑtе ѕοсіɑlă. Аѕtfеl dе іndіvіzі ѕе еvɑluеɑză nеgɑtіv în mɑϳοrіtɑtеɑ dοmеnііlοr, ɑссерtă сu ușurіnță fееdbɑсk-urіlе nеgɑtіvе dеѕрrе рrοрrіɑ реrѕοɑnă, trăіеѕс ο mɑrе vɑrіеtɑtе dе еmοțіі nеgɑtіvе, ѕunt înсlіnɑțі ѕрrе ɑnхіеtɑtе șі dерrеѕіе, ɑdοрtă ѕtrɑtеgіі іnеfісіеntе în fɑțɑ.Ca si kinetoterapeut, este foarte dificil sa lucrezi cu un asfel de pacient care nu are incredere in reusita si vindecarea sa.
Εсhіlіbru șі рrudеnță
Aceste реrѕοɑnе ɑu ѕtіlurі сοmрοrtɑmеntɑlе οrіеntɑtе ѕрrе mіnіmɑlіzɑrеɑ ехрunеrіі dеfісіеnțеlοr реrѕοnɑlе (Вɑumеіѕtеr еt ɑl., 1989).
Ѕе рrеѕuрunе сă реrѕοɑnеlе сu ο ɑѕtfеl dе ɑmbіvɑlеnță în rɑрοrtɑrеɑ fɑță dе ѕіnе vοr fі mult mɑі vеhеmеntе în înсеrсɑrеɑ dе mеnțіnеrе ɑ ѕtіmеі dе ѕіnе rіdісɑtе în сοmрɑrɑțіе сu реrѕοɑnеlе сu ѕtіmɑ dе ѕіnе dеfеnѕіvă șі сοnștіеntă (ехрlісіtă).
II.5. Rolul kinetoterapiei în menținerea independenței funcționale a persoanelor vârstnice cu dizabilități multiple
Starea de bună funcționare a organismului, sănătatea, conform definiției………….
Lɑ nіvеlul lіmbɑϳuluі nɑturɑl, сând ѕрunеm ɑdɑрtɑrе, еvοсăm ѕіmultɑn сеl рuțіn dοі tеrmеnі: ο еntіtɑtе (ѕtruсtură, ѕіѕtеm) сɑrе ѕе ɑdɑрtеɑză șі ο еntіtɑtе (ѕtruсtură, ѕіѕtеm) fɑță dе сɑrе ѕе рrοduсе ɑdɑрtɑrеɑ. Ροɑtе fі іdеntіfісɑt șі un ɑl trеіlеɑ tеrmеn сɑrе еѕtе dе fɑрt înѕășі rеlɑțіɑ dіntrе сеі dοі tеrmеnі mеnțіοnɑțі.Duрă сrіtеrіul fɑсtοruluі dοmіnɑnt, рutеm dіfеrеnțіɑ următοɑrеlе mοdɑlіtățі dе ɑdɑptɑrе:
1. Аdɑрtɑrеɑ рrіn ɑѕіmіlɑrе – ѕе рrοduсе сând іndіvіdul șі dіѕрοnіbіlіtățіlе dе ɑсțіunе ѕunt ѕufісіеnt dе рutеrnісе реntru ɑ рutеɑ învіngе rеzіѕtеnțеlе ехtеrіοɑrе.
2. Аdɑрtɑrеɑ рrіn ɑсοmοdɑrе – ѕе рrοduсе ɑtunсі сând, dɑtοrіtă dіfісultățіlοr mеdіuluі, реrѕοɑnɑ rеnunță lɑ dοrіnțеlе ѕɑu lɑ іntеnțііlе dе ɑfіrmɑrе іnіțіɑlе, ɑdοрtând ο ɑtіtudіnе рrерοndеrеnt сοnfοrmіѕtă.
3. Аdɑрtɑrеɑ рrіn dерlɑѕɑrе – ѕе рrοduсе ɑtunсі сând ѕubіесtul, nеɑvând еnеrgіɑ nесеѕɑră, ѕɑu nеіdеntіfісând ɑсțіunіlе сοrесtе реntru ɑ înfrângе οѕtіlіtɑtеɑ mеdіuluі ѕɑu реntru ɑ-șі іmрunе ο rерrіmɑrе rеɑlă ɑ tеndіnțеlοr nɑturɑlе, сɑută ѕă dеturnеzе сɑlеɑ nοrmɑlă ѕрrе dіrесțіі mɑі fɑсіlе, mɑі lірѕе dе οbѕtɑсοlе.
Daca fеnοmеnеlе dе іnɑdɑрtɑrе ɑtіng nіvеlul dе сrοnісіzɑrе, реrѕοɑnɑ în сɑuză dеvіnе tеnѕіοnɑtă, рrесɑută, ѕtrеѕɑntă, іɑr іnɑdɑрtɑbіlіtɑtеɑ еѕtе rеѕіmțіtă сɑ ο nесοnсοrdɑnță intre реrѕοnɑlіtɑtеɑ іndіvіduluі șі mеdіul în сɑrе trăіеștе. Fеnοmеnеlе șі рrοсеѕеlе dе іnɑdɑрtɑrе ѕе ехtіnd ре măѕură се іntеrvіn сοmрοnеntеlе ѕοсіɑlе, еtісе, сulturɑlе, еѕtеtісе ɑlе mеdіuluі; ɑѕtfеl mеdіul ѕе trɑnѕfοrmă într-ο ѕurѕă реrmɑnеntă dе іnɑdɑрtɑțі, în сɑrе рrеdοmіnă реrѕοɑnеlе сu dеfісіеnțе ѕɑu dіzɑbіlіtățі. [4, 8, 14]
În rɑрοrt dе іmрlісɑrеɑ dеtеrmіnɑtă ɑ fɑсtοrіlοr bіοlοgісі, рѕіhοlοgісі ѕɑu ѕοсіɑlі, ѕfеrɑ іnɑdɑрtărіlοr рοѕіbіlе ɑr рutеɑ fі dіvіzɑtă ɑѕtfеl:
1. Ιnɑdɑрtărі рrерοndеrеnt bіοlοgісе ѕɑu ѕοmɑtісе;
2. Ιnɑdɑрtărі рrерοndеrеnt рѕіhοlοgісе;
3. Ιnɑdɑрtărі рrерοndеrеnt ѕοсіɑlе.
Ρrіn ɑрlісɑrеɑ сrіtеrіuluі fɑсtοruluі dοmіnɑnt, ɑсеѕtе trеі mɑrі сɑtеgοrіі dе іnɑdɑрtărі рοt fі lɑ rândul lοr dіvіzɑtе, οbțіnându-ѕе fοrmе șі ірοѕtɑzе рɑrtісulɑrе. Ϲlɑѕіfісărіlе ɑсеѕtοr fοrmе рɑrtісulɑrе ѕunt іmрlісɑtе în сlɑѕіfісărіlе іnсɑрɑсіtățіlοr șі hɑndісɑрurіlοr.
Rесuреrɑrеɑ реrѕοɑnеlοr сu dіzɑbіlіtɑtі:
Асțіunеɑ dе rесuреrɑrе urmărеștе rеѕtɑbіlіrеɑ fіzісă, рѕіhісă șі ѕοсіɑlă ɑ tuturοr tірurіlοr dе diyabilitati рrіn mіϳlοɑсе mеdісɑlе, rееduсɑtіv – funсțіοnɑlе, еrgοtеrɑріе (tеrɑріе рrіn munсă), рѕіhοtеrɑріе, dеzvοltɑrеɑ ɑсtіvіtățіі dе învățɑrе, dеzvοltɑrеɑ реrѕοnɑlіtățіі, fοrmɑrеɑ рrοfеѕіοnɑlă șі іntеgrɑrеɑ ѕοсіɑlă. Асеɑѕtă ɑсtіvіtɑtе сɑrе ѕе dеѕfășοɑră în іnѕtіtuțііlе mеdісɑlе, еduсɑtіvе, bɑlnеο-сlіmɑtеrісе, ɑtеlіеrе рrοtеϳɑtе еtс,.. trebuie еfесtuɑtă dе ο multіtudіnе dе ѕресіɑlіștі.
Οrgɑnіѕmul umɑn dіѕрunе dе іmеnѕе рοѕіbіlіtățі еnеrgο-funсțіοnɑlе ре сɑrе lе рοɑtе mοbіlіzɑ în luрtɑ сu сοnѕесіnțеlе dіfеrіtеlοr tірurі dе hɑndісɑр, реntru ɑ ѕе есhіlіbrɑ șі ɑ ѕе ɑdɑрtɑ сοmреnѕɑtοr lɑ сеrіnțеlе mеdіuluі. În сοndіțііlе tulburărіі ѕɑu dіѕtrugеrіі unοr сοmрοnеntе, сοmреnѕɑțіɑ ѕе dеfіnеștе рrіn сɑрɑсіtɑtеɑ οrgɑnіѕmuluі dе ɑ ѕе ѕtruсturɑ funсțіοnɑl. Fеnοmеnul dе ɑdɑрtɑrе сοmреnѕɑtοrіе еѕtе рrеzеnt lɑ tοɑtе tірurіlе dе deficiente, ɑvând ѕресіɑlіtɑtеɑ șі lіmіtеlе ѕɑlе. Аnɑlіzɑ mесɑnіѕmеlοr сοmреnѕărіі trеbuіе ѕă рlесе dе lɑ сlɑrіfісɑrеɑ сеlοr trеі nοțіunі сɑrе în рrɑсtісă ѕunt іnѕufісіеnt dіfеrеnțіɑtе șі unеοrі ѕе сοnfruntă: rесuреrɑrеɑ bіοlοgісă-mеdісɑlă, сοmреnѕɑrеɑ șі rесuреrɑrеɑ ѕοсіɑlă.
Rесuреrɑrеɑ bіοlοgісă șі mеdісɑlă ɑ реrѕοɑnеlοr сu dizabilitatii fіzісe
Rесuреrɑrеɑ mеdісɑlă ɑ реrѕοɑnеlοr сu dizabilitati fizice ѕе fɑсе сu ɑϳutοrul mіϳlοɑсеlοr fіzісе, ɑ сееɑ се în gеnеrɑl ѕе numеștе kinetoterapie si fizioterapia, țіnând ѕеɑmɑ dе οbіесtіvеlе сɑrе ѕе urmărеѕс. În ɑрrесіеrеɑ рοѕіbіlіtățіlοr mеdісɑlе dе rеɑdɑрtɑrе ѕе іɑu în сοnѕіdеrɑrе:
Tірul dе lеzіunе;
Ιntеrеѕɑrеɑ ѕɑu nu ɑ ѕіѕtеmuluі nеrvοѕ;
Ϲοnѕtіtuțіɑ іndіvіduluі;
Ρrесοсіtɑtеɑ trɑtɑmеntuluі.
Міϳlοɑсеlе сhіmісе (mеdісɑmеntοɑѕе) ѕunt ɑdϳuvɑntе, fοlοѕіtе fіе реntru învіngеrеɑ durеrіі ѕɑu ɑ ѕрɑѕmuluі, fіе реntru ɑ fɑvοrіzɑ сrеștеrеɑ ѕοmɑtісă si dеzvοltɑrеɑ nеrvοɑѕă ѕuреrіοɑră.
Rееduсɑrеɑ nеurοmοtοrіе ѕе bɑzеɑză ре utіlіzɑrеɑ fɑсtοrіlοr fіzісі сɑrе рοt сοntrіbuі lɑ rеdοbândіrеɑ dерrіndеrіlοr mοtοrіі. Ο рɑrtе dіn mеtοdеlе tеrɑреutісе сеl mɑі frесvеnt utіlіzɑtе în rесuреrɑrеɑ реrѕοɑnеlοr сu hɑndісɑр fіzіс ѕunt:
ɑ) kіnеtοtеrɑріɑ – еѕtе un mіϳlοс іmрοrtɑnt реntru ɑ rеɑdɑрtɑ ο реrѕοɑnă сu dеfісіеnțе fіzісе, іnсluzând tοɑtе fοrmеlе dе trɑtɑmеnt рrіn mіșсɑrе.
b) gіmnɑѕtісɑ mеdісɑlă (fizioterapia) – fοlοѕеștе mіșсɑrеɑ, ехеrсіțііlе fіzісе, în rеvеnіrеɑ șі trɑtɑrеɑ unοr bοlі; ехіѕtă ɑtât gіmnɑѕtісă ɑсtіvă, сât șі gіmnɑѕtісă рɑѕіvă;
с) mесɑnοtеrɑріɑ – еѕtе ɑсееɑ fοrmă dе gіmnɑѕtісă mеdісɑlă сɑrе ѕе fɑсе сu ɑϳutοrul ɑрɑrɑtеlοr fіхе;
d) mɑѕɑϳul – еѕtе unul dіn mіϳlοɑсеlе tеrɑреutісе сеlе mɑі vесhі, dеfіnіt сɑ „ɑnѕɑmblu dе ɑсțіunі ѕіѕtеmɑtісе, mɑnuɑlе ѕɑu mесɑnісе, ехеrсіtɑtе ɑѕuрrɑ рărțіlοr mοі ɑlе сοrрuluі, сɑрɑbіlе ѕă рrοduсă еfесtе fіzіοlοgісе șі tеrɑреutісе utіlе οrgɑnіѕmuluі”;
е) еrgοtеrɑріɑ – еѕtе ɑсеɑ fοrmă dе trɑtɑmеnt kіnеtіс се fοlοѕеștе реntru rеɑdɑрtɑrе munсіі, dіvеrѕе ɑсtіvіtățі рrɑсtісе ѕɑu rесrеɑtіvе;
f) bɑlnеοtеrɑріɑ – сuрrіndе fοlοѕіrеɑ băіlοr în ɑре dе ο ɑnumіtă сɑlіtɑtе șі іngеѕtіɑ ѕɑu іnhɑlɑrеɑ ɑреlοr dіn іzvοɑrеlе nɑturɑlе сu сοnсеntrărіі dе ѕărurі mіnеrɑlе.
Anamneza se deosebește a fi deosebit de valoroasă pentru orientarea diagnosticului etiologic.
Din acest punct de vedere se investighează în antecedente eventualitatea existenței unor displazii congenitale ale șoldului, osteonecroze cefalice ischemice, corticoterapii prelungite care pot determina osteonecroze, terenuri predispozante familiale dismetabolice (obezitatea si guta) ca și fondurile poliartrozice, varicele, sedentarismul.
Coxartroza primară nu înregistrează factori etiopatogenetici evidenți. Această entitate tinde să se diminueze astăzi datorită posibilităților de explorare mai amplă. Totuși coxartroza esențială rămâne o suferință importantă, care reprezintă aproape o treime din afecțiunile chirurgicale ale șoldului.
Mersul este posibil și în condiții patologice legate de anumite deficiențe musculare. În aceste cazuri, mecanismele de deplasare se modifica atât segmentar, cât și în totalitate, și întregul sistem biomecanic al locomoției se adaptează pentru a fi posibilă deplasarea cu ajutorul forțelor musculare restante și prin punerea în joc a mecanismelor de stabilizare pasivă.
Mecanismul de stabilizare pasivă a membrului inferior în mers,prin punerea în tensiune a ligamentului Bertin-Bigelow, a capsulei și ligamentelor posterioare ale genunchiului
Fiind complexă, locomoția umană găsește aproape totdeauna posibilitățile cele mai economice de adaptare la situațiile cele mai dificile. La această contribuie faptul că mersul pretinde o utilizare minimă de forță și odată mișcarea începută, continuitatea ei intră sub dependenta forțelor externe în special a inerției. Înaintările succesive ale membrelor inferioare pot ajunge astfel să acționeze ca două pendule care lucrează în contratimp.
Totuși, posibilitățile de mers ale bolnavilor cu deficiențe musculare rămân legate de o serie de condiții minime din partea grupelor musculare. Aceste condiții pot fi sumar redate în felul următor:
Se poate merge fără sprijin pe baston sau cârje, cu o paralizie totală a unui membru inferior (cu excepția marelui fesier sau a psoasului care trebuie să fie cel puțin parțial funcționali), cu condiția de a avea celălalt membru sănătos sau suferind numai de o paralizie de cvadriceps și de gambier anterior.
Este necesar un baston atunci când baza de susținere se reduce la o linie prin paralizia celor doi mari fesieri , prin paralizia bicepșilor femurali sau prin paralizia marelui fesier de o parte ori a tricepsului sural de cealaltă parte.
Este nevoie de două bastoane în cazul paraliziei mușchilor șoldului de ambele părți. În acesta situație bolnavul proiectează gambele înainte printr-o mișcare de torsiune a trunchiului și trebuie să ia sprijin alternativ pe fiecare baston.
Se poate merge cu două cârje, având membrele superioare sănătoase chiar în cazul unei paralizii totale a membrelor inferioare, dar cu o conservare relativă a mușchilor abdominali sau cu paralizia flancului de o parte și conservarea mușchilor șoldului de aceeași parte.
Recomandarea bastonului său cârjelor este legată însă și de capacitatea funcțională a membrelor superioare. Bastoane se recomandă numai bolnavilor care au o musculatură suficient de puternică (în special flexorii degetelor , tricepsul brahial și adductorii brațului). Cârjele canadiene se pot recomanda bolnavilor cu deficinte mai mari, cu condiția ca tricepsul brahial și adductorii să fie buni. Cârjele cu sprijin axilar se recomandă celor care au deficiențe și mai mari ale membrelor superioare, dar își mențin totuși un grad oarecare de mișcare la flexorii degetelor și a adductorilor brațului
.
EVALUAREA MERSULUI
Aprecierea mersului este necesară și completează examinarea aparatului locomotor la oricare pacient care trebuie să performeze un program de recuperare.
Testarea este oarecum standardizată, cuprinzând următoarele aspecte, riguros examinate din punct de vedere al duratei și al modului de efectuare:
-pacientul este poziționat în șezând scurtat, pe un scaun;
-i se solicita să se ridice și să înceapă derularea mersului;
-mersul pe o distanță prestabila (în general distanța este de 10 m);
-i se solicita să se întoarcă cu 180o la capătul distanței;
-revenirea la scaun și așezarea din nou pe scaun.
Se poate spune ca evaluarea mersului este o apreciere global-analitica căci poate furniza date importante atât analitice pe segmente limitate cât și globale asupra unui complex funcțional neuro-mio-artrokinetic static și dinamic ca și aspecte extrem de importante ale echilibrului.
Evaluarea mersului se va face în principal prin observația kinetoterapeutului care consideră tipul de mers al pacientului.
Exemplu: subiectului i se solicita să execute variate modalități de mers:
-mers normal
-mers rapid
-mers în lateral
-mers în tandem
-mers peste mici obstacole
-urcat – coborât scări.
Se urmăresc o serie de aspecte precum:
-echilibru
-simetria
-pozitia piciorului
-comportarea lanțului chinematic al membrului inferior
-parametrii măsurabili ai mersului
-miscarile bazinului
-miscarile trunchiului
-miscarile membrelor superioare.
În acest capitol al evaluării mersului nu vom rămâne doar la simpa testare ci vom prezenta și o serie de noțiuni despre mers care sunt deosebit de importante. Importanta evaluării mersului este triplă.
Pe de o parte pentru că mersul poate reprezenta exteriorizarea unei afecțiuni punând în unele cazuri chiar diagnosticul. Prof. Gh. Marinescu a fost primul care a înțeles valoarea studierii mersului patologic la bolnavii neurologici pentru stabilirea diagnosticului. În al doilea rând, analiza mersului reprezintă înregistrarea deficientelor articulare, musculare sau de coordonare de la nivelul membrelor inferioare asupra cărora se va concentra planul de recuperare. În al treilea rând, nu trebuie uitat că mersul este una din principalele metode kinetice în recuperarea multor deficite.
Steindler definește mersul ca „bipedalism alternativ”, căci într-adevăr mersul este format dintr-o alternantă de mișcări și poziții de sprijin ale câte unui membru pelvin pe care le repeta apoi identic celălalt membru.
Se consideră „ciclu de pășit”, ca unitate demăsură a mersului, distanța între punctul de contact cu solul al unui picior și următorul punct de contact al aceluiași picior. „Pasul” este distanța între punctul de contact al unui picior (stâng) și punctul de contact al celuilalt picior (drept). Deci un „ciclu de pășit” are doi pași.
Iată în continuare care sunt parametrii mersului:
-lungimea pasului este cca. 38-40 cm (între vârful piciorului din spate și călcâiul celui din față) sau 70-80 cm. măsurată între linia de mijloc a piciorului;
-lungimea unui ciclu este de cca. 150-160 cm de la călcâiul primului pas la vârful celui de-al doilea;
-distanta între picioare la nivelul solului este de 8 cm +/- 3,5 cm;
-ritmul de mers este de 90-120 pași pe minut;
-unghiul de deviație în afara a piciorului față de linia dreaptă imaginară dintre picioare pe direcția de mers este 6,7- 6,8o;
-inaltimea ridicării piciorului față de sol în timpul pășirii este minim 1,5 cm între degete și sol sau privind din spate să vedem cca. 2/3 din talpa;
-un ciclu durează 1,05+/- 0,10 sec.;
-viteza de traversare a unei străzi este de 1,4 m/s;
-consumul energetic în mers este de 0,8 cal/m/kg corp la o viteză de 60-75 m/min sau 4,3 kcal/min considerând 80 m/min mersul cel mai econom.
Mersul are trei momente funcționale de bază:
1.Sprijin pe ambele picioare;
2.Sprijin pe un picior;
3.Balansul sau avansarea unui picior.
Cum primele două momente înseamnă perioada de sprijin pe sol se consideră că ciclul de mers este format din două perioade distincte:
-sprijinul;
-balansul(oscilarea, pendularea)
Sprijinul este împărțit în următoarele faze: contactul inițial (cu călcâiul), încărcarea, sprijinul median (cu mijlocul tălpii), terminarea sprijinului (încărcare spre antepicior), desprinderea (de sol).
Balansul este și el împărțit: oscilația inițială, oscilația de mijloc și cea terminală.
Într-o formă comprimată a acestor faze se consideră suficientă pentru evaluare existenta a patru secvențe:
a).Atacul cu talonul
b).Poziția medie de sprijin
c).Desprinderea
d).Pendularea
În mersul normal, 60 % din durata unui ciclu de mers este reprezentată de sprijin și 40 % de balans. În continuare vom prezenta procentele de durată într-un ciclu întreg (100 %) a diverseslor secvențe:
-0 % începe atacul cu călcâiul;
-15 % sprijin pe tot piciorul;
-30 % călcâiul părăsește solul;
-45 % sprijin pe antepicior (momentul în care șoldul și genunchiul se flectează pentru a accelera începutul pendularii);
-60 % desprinderea degetelor de la sol cu terminarea perioadei de sprijin și începerea celei de balans;
-fara procent mijlocul perioadei de pendulare când se produce dorsi-flexia piciorului;
-100 % călcâiul revine pe sol.
Din cele 60 procente de sprijin dintr-un ciclu dublu sprijin (ambele picioare) durează 11-20 % aceasta durată variind foarte mult în funcție de viteză de mers, scăzând cu creșterea vitezei și ajungând ca în alergare să nu mai existe deloc dublu sprijin. Astfel putem spune că acesta este diferența între mers și alergare.
Analiza kinematica a mersului arata că există 6 mișcări determinante ale mersului: rotația pelvisului, înclinarea pelvisului, flexia genunchiului, mișcarea piciorului și genunchiului, deplasarea laterală a pelvisului.Primele cinci mișcări au un rol important în controlul deplasării centrului de greutate al corpului. În mers se produc și alte mișcări, ale trunchiului, capului, balansul brațelor, dar acestea nu determina kinematica mersului, ci doar o urmează.
1.Rotarea pelvisului în mers este de 4o într-o direcție și 4o în cealaltă direcție, deci pelvisul rotează cu 8o în total. Rotația devine maximă într-o parte (pe partea de pendulare) în momentul dublului sprijin, adică în momentul în care centrul de greutatte este cel mai coborât pe curba sinusoida pe care o descrie în mers. Rotația pelvisului ridică cel mai coborât nivel al centrului de greutate al corpului cu aproape 10 cm.
2.Înclinarea (bascularea) pelvisului se produce în sprijinul pe tot piciorul. Pelvisul cade cu 4-5o pe partea membrului în balans antrenând și centrul de greutate al corpului. Căderea pelvisului este contrabalansată de abductorii membrului de sprijin. Deoarece membrul în pendulare are șoldul și genunchiul flectat, acest fapt blochează căderea centrului de greutate (care se afla pe o linie ce trece printre cele două coxofemurale).
3.Flexia genunchiului apare tot în momentul de sprijin pe tot piciorul , când de la extensia completă a genunchiului în momentul contactului cu călcâiul se produce apoi în sprijinul de mijloc o flexie de 15o a genunchiului care va pregăti apoi desprinderea. Aceasta flexie coboară centrul de gravitație. Aceste trei mișcări pe care le-am prezentat până acum realizează o reducere a mișcărilor centrului de greutate al corpului cu cca. 5 cm.
4.Mișcarea piciorului și genunchiului aduce o amorsare a curbei sinusoidale tot cu cca. 5 cm. Glezna pivotează pe călcâiul posterior în faza inițială de contact ca apoi punctul de pivotare să avanseze spre piciorul anterior în faza de sfârșit a sprijinului. Această acțiune determina o ridicare a centrului de gravitație chiar în momentul în care el era coborât în punctul cel mai de jos. Astfel genunchiul și piciorul realizează o netezire a curbei sinusoidale făcută de mișcările pe verticală ale centrului de greutate.
5.Deplasarea laterală a pelvisului respectiv mișcarea pe un plan orizontal a centrului de gravitate se face spre piciorul de sprijin căci firul de plumb trebuie să cadă pe acest picior (momentul unipodal). Aceasta înseamnă că centrul de greutate trebuie să treacă când pe stânga când pe dreapta pe piciorul respectiv de sprijin. Această mișcare totalizează cam 15 cm.
Dar valgul anatomic (fiziologic) al genunchiului în combinație cu adductia șoldului plasează membrele inferioare unul lângă lațul. Dacă aceste corecturi nu ar exista distanța minimă între picioare ar fi egală cu lățimea pelvisului în lateralele căruia sunt plasate coxofemuralele. Aceste corecturi reduc mult deplasările laterale ale bazinului. O legănare însă de cca. 5 cm este totuși necesară.
Așadar centrul de gravitate nu descrie o mișcare sinusoidală doar pe verticală ci și una pe orizontală (dreapta – stânga).
În momentul dublului sprijin centrul de greutate este pe mijloc în punctul cel mai de jos. În sprijin pe un picior el se urcă în punctul cel mai de sus și cel mai lateralizat (mișcarea pe orizontală). Dar chiar în momentul în care centrul de greutate este cel mai ridicat (sprijinul complet pe un picior) înălțimea totală a corpului este mai mică decât în stând ortostatic. Aceasta datorită flectării genunchiului și inclinării pelvisului în mișcare.
În mers membrul inferior este supus la rotații importante de cca. 25o provenite din rotațiile: pelvis 8o, femur 8o, tibie 9o. De la începutul ciclului (atacul cu călcâiul) și până la desprindere se produce o rotație internă care atinge maximum în mijlocul fazei de sprijin. Apoi rotația se inversează radipd spre extern din momentul terminării sprijinului. În mersul pe nisip ud acesta este momentul în care piciorul aruncă nisipul.
Analiza kinematica a mersului este importantă deoarece ea este în strânsă corelare cu consumul energtic din timpul mersului. Consumul energetic determină apariția oboselii la mers. El este în raport direct cu mișcările centrului de greutate în sus și jos și pe orizontală. Cu cât aceste mișcări vor fi mai ample, că atât consumul energetic va fi mai mare. Cea mai mică energie s-ar consuma când alunecam pe roți sau pe patine deoarece centrul de greutate are în acest caz o traiectorie paralelă cu solul.
Așa cum se știe, centrul de greutate al corpuli se afla cam în dreptul vertebrei a doua sacrate la 5 cm mai anterior. Mișcarea lui este în mod normal cam de 5 cm pe axul vertical și tot de 5 cm pe cel orizontal adică chiar mai puțin de jumătate din cât ar fi putut fi dacă nu ar exista cele 6 mișcări determinante ale mersului. În lipsa lor mișcările centrului ar depăși 10 cm.
Amplitudinea mișcărilor variază în mod normal cu înălțimea și lungimea pasului individului, dar indiferent de valoarea acestei amplitudini ea rămâne tot jumătate față de ce ar putea fi. Există două momente de consum energetic maxim în timpul ciclului de mers:
a). În faza de pendulare spre finalul ei când se instalează o decelerație a întregului corp care era pornit spre o mișcare înainte;
b). În momentul atingerii solului cu călcâiul se realizează o absorbție de energie, centrul de greutate având tendința să să deplaseze înainte în continuare.
Există o impresie greșită ca mersul cu bastonul sau cârje determina o scădere a consumului energetic al mersului. Un subiect sănătos care merge cu baston sau cârje cu încărcare parțială a unui membru consuma de fapt cu 18-36 % mai mult energie pe unitatea de distanță. Mersul în cârje cu sprijin de antebraț fără încărcarea deloc a membrului cere o creștere de energie cu 41-61 %. Același consum crescut este realizat și când se utilizează cârje axilare.
În continuare vom vedea care forțe musculare relizeaza mișcările membrelor inferioare:
– în faza de atac cu călcâiul cei mai activi mușchi sunt tibialul anterior și peronierii (grupul pretibial). Cvadricepsul este și el activat ca și abductorii și adductorii coxofemurali.
– în faza de sprijin sunt activați mușchii gambei (inclusiv inversorii și eversorii piciorului) mai ales în jumătatea a doua a acestor faze. În prima jumătate, fesierul mare este activat.
-in faza de pendulare intra în joc ischio-gambierii, iar la început și adductorii coapsei.
Evaluarea mersului se va realiza așadar pe baza analizei kinematicii și kineticii mersului.
Mai departe vom prezenta cele patru faze ale mersului pornind de la schema normală, posibilele perturbări ivite și ce evaluări trebuie făcute pentru a înțelege cauzele acestor tulburări.
Faza I: atacul cu talonul
-capul și trunchiul, verticale; brațul opus este proiectat înainte;
-bazinul face o ușoară rotație anterioară;
-genunchiul membrului de atac este extins ;
-piciorul respectiv este în unghi drept cu gamba.
Perturbări ale fazei I:
-Capul și trunchiul se apleacă înainte.
Se controlează: extensorii genunchiului.
-trunchiul alunecă spre dreapta și șoldul se rotează extern – pasul se scurtează . Se controlează rotatorii interni ai șoldului, extensorii genunchiului și eversorii piciorului .
-bazinul se rotează posterior.
Se controlează extensorii șoldului și flexorii coapsei
-soldul în abducție
Se controlează adductorii
-genunchiul în extensie blocată sau în hiperextensie
Se controlează extensorii și flexorii genunchiului
-piciorul este pe plat, pe sol (căderea antepiciorului)
Se controlează flexorii dorsali ai piciorului .
Faza ÎI: poziția medie
– capul și trunchiul verticale;
– brațele apropiate de axă corpului;
– bazinul foarte ușor rotat anterior și ușor înclinat spre stânga;
– coapsa dreaptă moderat rotata extern;
– genunchiul drept extins, iar cel stâng ușor flexat
Perturbări ale fazei ÎI:
-capul și trunchiul se apleacă înainte, cu o rotație anterioară crescută a bazinului.
Se controlează extensorii genunchiului.
-capul și trunchiul se apleacă înapoi, cu o rotație posterioară a bazinului.
Se controleza extensorii șoldului.
-capul și trunchiul se apleacă spre dreapta, bazinul se ridică pe partea stângă,
în timp ce brațul drept se îndepărtează de corp („mersul fesierului mijlociu”)
se controlează abductorii coapsei drepte.
-bazinul este în rotație anterioară exagerată
Se controlează abdominalii și extensorii coapsei (trebuie verificată amplitudinea extensiei coapsei)
-bazinul este înclinat spre partea stângă („mersul tip Trendelenburg”)
Se controlează abductorii coapsei drepte.
-soldul în rotație externă exagerată
Se controlează abductorii și rotatorii interni ai copasei, extensorii genunchiului și eversorii gleznei
-genunchiul în extensie sau în hiperextensie
Se controleza flexorii și extensorii genunchiului, flexorii dorsali ai gleznei (evaluarea amplitudini flexiei dorsale a gleznei)
-genunchiul are o flexie exagerată
Se controlează flexorii plantari ai gleznei.
Faza III: desprinderea de sol a piciorului
-capul și trunchiul verticale;
-bratul drept înaintea axului corpului, cu cotul ușor flectat, brațul stangusor înapoia axului corpului, cu cotul extins;
– bazinul în rotație anterioară;
– coapsa dreaptă în ușoara rotație externă;
– genunchiul drept ușor flectat;
– glezna dreaptă în flexie plantara;
– piciorul se sprijină pe partea anterioară;
– degetele în extensie din MTF.
Perturbări ale fazei III:
-bratele sunt la distanțe diferite pe axa corpului; coatele sunt flectate.
Se controlează flexorii plantari și extensorii coapsei și genunchiului.
-bazinul cu rotație anterioară exagerată.
Se controlează abdominalii și extensorii coapsei; trebuie verificată amplitudinea extensiei coapsei.
-soldul în rotație externă exagerată.
Se controlează flexorii plantari și extensorii coapsei și genunchiului
-genunchiul este parțial flectat și/sau flexia plantara este limitatat, glezna putând fi în dorsiflexie.
Se controlează flexorii plantari.
Faza IV: balansarea .
-capul și trunchiul, verticale ;
-bratele în apropierea axei corpului;
-bazinul cu foarte ușoară rotație anterioară;
-soldul în ușoara rotație internă;
-coapsa și genunchiul drept flectate;
-membrul de sprijin este aliniat vertical la bazin;
-piciorul în unghi drept pe gamba și ușor eversat.
Perturbări ale fazei IV:
-trunchiul alunecă spre stânga în timp ce bazinul se ridică pe dreapta.
Se controlează flexorii coapsei și genunchiului, flexorii dorsali ai gleznei.
-bazinul rotat posterior.
Se controlează extensorii și flexorii coapsei, și se verifică amplitudinea flexiei.
-coapsa în abducție.
Se controlează flexorii coapsei și genunchiului, ca și flexorii dorsali ai piciorului și se verifică amplitudinea adductiei și flexiei coapsei ca și flexia genunchiului.
-soldul în rotație externă.
Se controlează rotatorii interni ai coapsei și eversorii piciorului.
-flexia coapsei și a gambei este exagerată, iar antepiciorul cade (stepaj).
Se controlează flexorii dorsali ai piciorului.
-degetele se târăsc pe sol.
Se controlează flexorii coapsei, gambei și cei dorsali ai piciorului.
Faza I (A): atacul cu talonul;
Faza a II-a (B): poziția medie;
Faza a III-a (C): desprinderea de sol;
Faza a IV-a (D): balansul.
Mersul disfuncțional este clasificat în două mari categorii:
A.Mersul nedureros se subclasifica în:
1.Mers osteogenic
2.Mers artrogenic
3.Mers miogenic
4.Mers neurogenic
5.Mers senil
În mersul nedureros este afectat mai ales aspectul mersului decât ritmul lui.
B.Mersul dureros
Are în special perturbat ritmul de mers decât aspectul mersului. Această perturbare este dată de transferul rapid al greutății corpuli de pe membrul inferior dureros pe cel sănătos. Dacă durerea este foarte mare se merge cu șoldul, genunchiul, piciorul flectați, se pune ușor piciorul pe pământ și se „țopăie ” repede pe celălalt picior .
În general mersul patologic se datorează inegalității membrelor, limitării mobilității articulare, instabilității articulare, paraliziilor, ataxiei, durerilor. Există câteva tipuri de mers relativ caracteristice, tipice pentru unele boli. Evaluarea acestor tipuri de mers reprezintă practic observarea și cunoașterea simptomatologiei bolilor respective.
Tipuri de mers patologic :
-mersul dureros;
-mersul stepat este un mers compensator utilizând o excesivă flexie a șoldului și genunchiului pentru a atenua un membru inferior „prea lung funcțional” datorită căderii labei piciorului (în equin). Apare fie în spasticitatea gastrocnemianului, fie în paralizia dorsoflexorilor piciorului;
-piciorul equin în faza de balans se datorează retracturii tendonului ahilian, spasticitatii solearului, gastrocnemianului sau tibianului posterior și scăderii forței (parezei) tibialului anterior;
-genunchi recurvat în faza de susținere apare în contractura flexorilor plantari, pareza cvadricepsului, spasticitatea flexorilor plantari, spasticitatea cvadricepsului;
-mersul cu semnul Trendelenburg, înclinarea laterală a trunchiului pe partea piciorului de sprijin;apare în scăderea forței abductorilor șoldului și în durerea de șold în mers; bilateralitatea semnului da mersul legănat (de rață);
-mersul cu hiperextensia trunchiului, mers legănat spre spate (pentru a împiedica căderea înainte) ce apare în paralizia extensorilor șoldului;
-mers târșâit care reduce mult faza de balans sau realizând-o cu menținerea unui ușor contact cu solul; apare la bătrâni , persoane cu slăbire severă , etc;
-mers bradikinetic, rigid (ca în parkinson) este un mers cu pași mici, țepeni etc;
Observarea se face printr-o testare standardizată: bolnavul sta pe scaun – se ridică – începe să meargă (inițierea mersului ) – merge 10 m – se întoarce 180o – merge până la scaun – se așează.
În ultimi 10-12 ani studiile asupra mersului s-au înmulțit datorită importanței tot mai mari care s-a acordat patologiei și respectiv recuperării mersului.
Echilibrul în mers este cel mai precar, dată fiind altemanta unipodala cu o suprafață mică de sprijin și cu CG-ul cel mai ridicat și care descrie o traiectorie sinusoida în timpul mersului, cum se vede în figură alăturată.
Mersul cu baston mărind baza de susținere ușurează mult echilibrul.
Antrenarea echilibrului mersului se face micșorând suprafața de sprijin (mers pe vârfuri, pe călcâie, pe marginea piciorului), mergând cu pașii pe aceeași linie (în tandem) sau cu pași încrucișați. Mersul pe o bară de asemenea cere un bun echilibru, ca și mersul pe un teren alunecos (astfel de terenuri se creează și artificial pentru antrenament). Creșterea vitezei de mers este un important mijloc de progresie a antrenamentului, motiv pentru care covorul rulant a devenit cel mai utilizat aparat de antrenament.
Schimbările de ritm în mers intră de asemenea în programul de antrenament, ca și mersul în timp, ce se citește sau se privește în jur – reținând însemnele puse special.
Traiectoria centrului de gravitate în ciclu de mers
CG= centrul de gravitate; CP= centrul de presiune în mers; CCD= contact călcâi drept; CCS= contact călcâi stâng; RHD= ridicarea halucelui drept; RHS= ridicarea halucelui stâng ( după Patla A.
vÂrsta este un factor etiologic important, artrozele apărând la o vârstă ceva mai înaintată, este, după cum spun unii, reumatismul ,,uzurii” și ,,senescenței precoce”. Deși îl întâlnim mai frecvent la femei de la 40 de ani în sus, iar la bărbați de la 55 – 60 de ani, totuși îl putem găsi și la o etate mai tânără, chiar în adolescență. În aceste cazuri, uzura se poate constitui ca urmare a celui de-al 2-lea factor etiologic: traumatismul.
La genunchi pot fi întâlnite toate tipurile de traumatisme și lezarea tuturor structurilor anatomice:
1. – Leziuni ale părților moi: – tegumente și țesut celular subcutanat (contuzii – plăgi – arsuri);
– tendon – mușchi (întinderi – rupturi – secționări – dezinserții);
– vase, nervi (rupturi – secționări).
2. – Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale:
– epifizelor femurale, tibiale, peroniere;
– rotulei;
3. – Leziuni articulare: – plăgi articulare;
– rupturi ligamentare;
– entorse, luxații;
– leziuni meniscale;
Microtraumatismele sunt de cele mai multe ori de origine profesională (încărcători, perforatori cu ciocanul pneumatic, strungari, sportivi).
Amintim în continuare câteva din traumatismele ge-nunchiului care tratate necorespunzător sau netratate duc în timp la instalarea gonartrozei secundare.
Fracturile supracondiliene
ale femurului, extraarticulare, care se produc mai frecvent printr-un mecanism direct, în caderile pe genunchi sau în picioare. Aceste fracturi pot fi fără deplasare și cu deplasare. În fracturile supra-condiliene fără deplasare se va recomanda imo-bilizare în aparat gipsat pehipedios timp de 6-8 săptămâni, contracții izometrice ale mușchiului cvadriceps sub ghips, kinetoterapie pe articulația genunchiului (Fig.24).
În fracturile cu deplasare tratamentul va urmări reducerea ortopedică și imobilizarea fracturii, reducerea chirurgicală cu placă Blount, după care nu este necesară imobilizarea în aparat gipsat.
Mersul se va reîncepe după 10 – 12 săptămâni. În timp pot apărea complicații precum:
redoare articulare;
pseudoartroză;
gonartroză;
atrofia mușchiului cvadriceps;
Fracturile condililor,
sunt fracturi intraarticulare grave din punct de vedere funcțional. Ele se produc în căderile pe genunchi. Aceste fracturi pot fi unicondiliene, care se produc în căderile cu gamba în varus sau valgus și bicondiliene. Complicațiile care pot apărea sunt hemartrozele, impotența funcțională (Fig.25).
3. Fractura de rotulă
Rotula se fracturează printr-un mecanism:
direct (căderile pe genunchi);
indirect, cel mai adesea prin flexie forțată a gambei→ baza rotulei fiind fixată prin contractura cvadricepsului;
Complicațiile tardive ce apar în fractura rotulei sunt: pseudoartroza rotulei, calusul rotulian hipertrofic, gonartroza și atrofia cvadricepsului.
Tratamentul ortopedic se aplică numai fracturilor fără deplasare.
Aparatul gipsat care fixează gamba și coapsa, va fi menținut 2 – 3 săptămâni, după care începe tratamentul de recuperare funcțională.
Tratamentul chirurgical este indicat în fracturile cu deplasarea fragmentelor.
4. Leziuni traumatice ale ligamentelor încrucișate
leziunile ligamentare se vor repercuta în primul rând asupra stabilității în flexie a genunchiului;
După funcția elementului sau elementelor interesate rezultatul va fi pierdere a controlului :
felxie-valgum-rotației externe;
a flexiei-varum-rotației interne;
leziunile izolate ale ligamentelor încrucișate vor duce la apariția unui sertar anterior sau posterior, în poziție de rotație neutră;
Leziunile pivotului central sunt de o gravitate deosebită prin rolul func-țional al ligamentelor încrucișate și prin lipsa tendinței de cicatrizare spontană a acestor leziuni.
Ele determină apariția unei subluxații anterioare sau posterioare a tibiei în raport cu femurul, împiedicând mm-ul cvadriceps să-și îndeplinească funcția de stabilizare a genunchiului în flexie.
Tratamentul entorselor ușoare va consta în:
exerciții de contracție ale cvadricepsului, zilnic;
încălțămintea se va ridica pe partea internă cu 5 – 6 mm pentru a nu forța genunchiul în timpul mersului;
În cazuri de ruptură a ligamentului colateral:
articulația trebuie imobilizată pentru 30 de zile în aparat gip-sat;
în tot acest timp bolnavul va face contracții regulate ale cvadricepsului, la fiecare oră 5-6 contracții izometrice pen-tru a preveni atrofia muscu-lară;
În entorsele grave este recomandată refacerea chirurgicală a ligamentului. În timp aceste leziuni duc la instalarea gonartrozei.
5. Leziuni de menisc
Rupturile de menisc se întâlnesc:
de obicei la vârsta adultă;
mai frecvent la bărbați decât la femei;
sunt strâns legate de practicarea unor sporturi (tenis, foot-bal, rugby), care le favorizează în mod special;
De asemenea, leziunile traumatice ale meniscurilor sunt întâlnite, mai frecvent, în unele profesiuni care reclamă poziția de genuflexie (mineri, parchetari).
Meniscurile se rup, de obicei:
în timpul unei rotații forțate a genunchiului semiflectat care susține greutatea corpului;
sau la trecerea bruscă de la poziția de flexie accentuată la cea de extensie completă a genunchiului;
O ruptură de menisc nu se vindecă niciodată, în timp apar leziuni articu-lare care duc la :
sinovită cronică;
sinovită proliferativă;
la gonartroză;
tratamentul este :
chirurgical
sau
se poate face deblocarea genunchiului și prin manevre ortopedice sub analgezie locală ;
se flectează articulația, apoi se duce lent în extensie;
se fac după aceea mișcări de abducție și adducție a gambei;
prin mișcări mici de rotație imprimate gambei reușim să dezinclavăm meniscul luxat intercondilian și să deblocăm articulația;
Se imobilizează genunchiul 2-3 zile pe atelă posterioară și se vor înce-pe imediat contracțiile active ale mm.cva-driceps.
6. Fractura platoului tibial are loc în timpul accidentelor de circulație (Fig27).
Ele se produc prin:
agresiune directă;
lovire laterală care antrenează un valgus sau un varus forțat;
fie prin transmitere longitudinală prin căderea pe picioare;
Cu tot tratamentul ortopedic-chirurgical corect executat, în cele din urmă fractura de platou tibial duce la:
redoare;
anchiloză;
instalarea unei gonartroze severe;
Factori metabolici: =obezitatea:
este o cauză destul de importantă în constituirea artrozelor. Ponderea corporală crescută peste greutatea ideală supune sistemul osos la un efort deosebit, exercitând o presiune continuă, o microtraumatizare permanentă, pe care trebuie să o suporte articulația și bineînțeles, osul.
Tulburările de statică:
malformațiile congenitale:
picior plat;
luxații congenitale de șold;
genu valgum;
genu varum;
malformațiile traumatice;
→duc la aparitia gonartrozei.
Tulburările endocrine:
insuficiența ovariană;
insuficiența tiroidiană;
→ duc la o creștere ponderală favorizând dezvoltarea reumatismului artrozic.
Factorii meteorologici:
frigul;
umiditatea;
prin tulburările vasomotorii produse, favorizează apariția leziunilor articulare degenerative.
Tulburările circulatorii pot determina:→dereglări în irigația locală a țesuturilor,fenomene ce pot duce mai ușor la procese de degenerescen-ță articulară coroborat cu vârsta.
Capitolul III
Obiectivele și metodologia cercetării
III. 1. Scopul, obiectivele, ipotezele și sarcinile cerecetării
obiectivele cercetarii sunt:
evaluarea cât mai eficientă și complexă a membrului inferior, a cărui genunchi este afectat de artroză;
reducerea analitică și globală a stabilității și mobilității genunchiului;
metodele și programul de exerciții privind recuperarea pacientului cu gonartroză sunt adaptate stadiului bolii, vârstei acestuia, fiind diferite de la caz la caz;
încadrarea bolnavului cu gonartroză într-un program de recuperare kinetic,cât mai devreme grăbește procesul de reabilitare;
sarcinile cercetării sunt:
să stabilească indicațiile și contraindicațiile programului kinetic în cadrul asistenței medicale complexe. Acestea să vizeze atât stadiul bolii, dar și patologia asociată (tulburări cardio-vasculare, neurologi-ce);
să stabilească numărul de ședințe optim programului de recuperare, durata acestora și intervalul la care vor fi făcute până la restabilirea completă sau aproape completă a funcționalității genunchiului și im-plicit recuperarea mersului;
să stabilească ce fel de exerciții se vor face în cadrul programului de recuperare, dacă vor fi cu încărcare, descărcare, în lanț cinetic închis, în lanț cinetic deschis, statice sau dinamice;
III.2. Metodele de cercetare utilizate
În cadrul studiului făcut în această lucrare am utilizat ca metode de cercetare:
Metoda studiului biliografie. Pentru realizarea acestei lucrări am studiat cartile de speciliatate.
metoda observației, este una dintre cele mai vechi metode de cercetare.
pe baza metodei de observație s-au strâns date care au fost prelucrate, in-terpretate și înscrise cu regularitate și sistematic în fișe de observație;
in concordanță cu scopul propus pe baza acestei fișe de observație am pu-ut fixa obiectivele și sarcinile urmărite în recuperarea pacientului cu go-nartroză;
metoda convorbirii, anamneza, este o metodă sociometrică foarte uti-lizată. În cadrul convorbirii am putut afla vârsta, profesia, starea socială, istoricul bolii, evoluția și tratamentul efectuat până la momentul începerii knetoterapiei;
metoda prelucrării statistico-matematice, a datelor obținute con-form metodelor de calcul, a tipologiei specifice și interpretarea rezulta-telor pe baza normelor standard existente.
III.3. Designul cercetării
Pentru aceasta cercetare am prezentat cazul a doua paciente cu dizabilități multiple. Recuperarea s-a făcut in cadrul Spitalului Judetean de Recuperare, Bistrita.
Programul de recuperare a fost respectat de ambele paciente monitorizându-se starea lor, după fiecare nivel.
III.4. Organizarea și desfășurarea cercetării
LOTUL CERCETAT
Subiectul I:
Femeie, 65 ani, 89 kg, 173 cm, 130/85 mmHg;
1984 Dg: fractură cominutivă de rotulă dr. post traumatism forte al genunchiului;
în 2005 Dg: GONARTROZĂ , COXARTROZĂ, STADIUL II, NEOPERAT
durere de tip mecanic;
redoare matinală;
dificultate la urcatul scărilor;
mobilitate articulară scăzută;
nu prezintă afecțiuni medicale asociate; nu există alte afecțiuni articulare supraadăugate;
bilanț articular:
bilanț articular:
flexie: 90o
extensie: deficit 5o
bilanț muscular;
Fischiogambieri = +3
Fcvadriceps = -4;
fizioterapie:
Curenți diadinamici: 15 min;
Ultrasunete: 20 min/ședință;
Ultrascurte: 15 min/ședință;
Ionizări: 20 min/ședință;
psihoterapie: 10 min/ședință;
masaj timp de 10 min/ședință (neteziri, fricțiuni);
mobilizări ale articulației genunchiului (telescvopare+întindere =5 min/ședință;
stretch-ing mm cvadriceps = 15 min/ședință;
stretch-ing mm ischiogambieri = 10 min/ședință;
tonifiere (izometrie):
repetate: 5 min/ședință;
cu opunere: 5 min/ședință;
inversare antagoniști: 5 min/ședință
pauză 3 ore;
exerciții fizice terapeutice 30 min/ședință;
după 8 ședințe zilnice a 90 min/ședință (total = 720 min):
scade redoare matinală;
durerea diminuează în intensitate și frecvență a crizelor;
mobilitatea articulară crește:
flexia: 90o 105o;
extensia: 5o 0o;
Fcvadriceps = -4 4;
Fischiogambieri = +3 4;
concluzii:
Pacientul a fost monitorizat pe întreaga durată a internării;
TA a fost constantă;
Nu s-au înregistrat incidente de natură medicală;
recomandări la externarea din spital:
se recomandă păstrarea regulilor de igienă a articulației genunchiului;
scăderea ponderală;
gimnastică de întreținere zilnică;
mers pe jos zilnic 4 – 5 km.;
SUBIECTUL II
1.sex feminin, 70 ani, 1,70 cm, 90 kg, TA = 140/90 mmHg.
2. în 1976
Dg. COXARTROZĂ, STADIUL II
În 2005
Dg.Gonartroză bilaterală, fără complicații
3. durere de tip mecanic
redoare matinală;
dificultate la mers;
mobilitatea articulară scăzută.;
nu prezintă afecțiuni cardiovasculare și respiratorii
bilanț articular:
flexie 100o
extensie, deficit de 8o;
bilanț muscular:
F.ischiogambierilor = +3;
F. cvadricepsului = +3;
6. fizioterapie:
Curenți diadinamici 15 min/ședință
Ultrasunete 20 min/ședință
Ionizări 20 min/ședință
7.masaj timp de 15 min (se insistă pe gambă)
8. mobilizări ale articulației genunchiului 5 min/ședință
strech-ing al mm ischiogambieri – 10 min/ședință;
strech-ing al trricepsului-sural – 10 min/ședință;
strech-ing al ischiogambierilor – 10 min/ședință.
Tonifiere prin:
contracții repetate – 5 min/ședință;
mișcare de relaxare – opunere – 5 min/ședință;
tehnici de inversare a antagoniștilor (I.L.; I.L.O.) – 5 min/ședință.
9. pauză 3h
10. exerciții fizice terapeutice 20 min/ședință (datorită obezității și adaptării deficitare la efort intens).
*după 10 zile de ședințe zilnice de hidroterapie am obținut:
ameliorarea redorii matinale (durează mai puțin);
recuperarea instabilității genunchiului;
poate să urce și să coboare scările fără dureri.
Flexia 100120o
Extensia are un deficit pe ultimele 3o
F. cvadricepsului: +3 -4
F. ischiogambierilor: +3 +4
12. Concluzii: pacientul nu a suferit alte modificări ale aparatului locomotor pe timpul exercițiilor fizice terapeutice (luxații, subluxații, crize de cardiopatie ischemică datorită efortului, etc)
13. Recomandări:
un regim alimentar adecvat, în vederea scăderii ponderale;
mers 2 – 3 km zilnic;
evitarea statului în picioare timp îndelungat;
se recomandă de asemenea mers în stațiuni cu profil antireumatic în vederea folosirii nămoloterapiei și hidrokinetoterapiei;
PROGRAME DE RECUPERARE FOLOSITE
Exerciții fizice terapeutice folosite în cadrul programului de recuperare a pacientului cu gonartroză
Gonartroza se dezvoltă încet pe parcursul mai multor ani. Principalele simptome sunt:
durerea;
mărirea de volum a articulației;
limitarea mobilității genunchiului;
Gonartroza nu poate fi vindecată.
Tratamentul kinetic este condus în direcția diminuării simptomatologiei și încetării evoluției bolii. De asemenea se recomandă ca odată indicația operatorie stabilită, bolnavul să nu amâne luni și ani de zile, deoarece dezechilibrele care se instalează datorită mersului șchiopătat duc la apariția mult mai repede a gonartrozei la celălalt genunchi, care este suprasolicitat și chiar la alte nivele ale aparatului locomotor: șold, gleznă, coloană lombară.
Kinetoterapia reprezintă însă o modalitate terapeutică care reușește în mare poate corectarea perturbarilorr functionale de la nivelul genunchiului și refacerea acestora.
În cazul în care la nivelul genunchiului apar fenomene inflamatorii, un genunchi mărit de volum, cald, cu un revărsat lichidian intraarticular redus, cu limitarea mobilității datorită durerii, se recomandă repausul genunchiului în poziția funcțională.
După reducerea fenomenelor inflamatorii se poate începe:
mobilizarea articulară;
tonifierea cvadricepsului,care este esențială pentru menținerea genun-chiului în rectitudine și pentru poziția necesară pentru mers (o reducere în flexie de 10o la genunchi jenează mersul, iar peste 10o poate face mersul imposibil) (Fig.29).
În funcție de stadiul gonartrozei, exercițiile fizice terapeutice vor ține cont dacă avem o gonartroză secundară sau primară, dacă este sau nu însoțită de inflamație acuta.
posturările genunchiului
Posturările sunt libere și liber ajutate:
pentru preîntâmpinarea flexu-mului,membrul inferior se așează extins pe orizontală, cu un mic suport sub călcâie, iar pe genunchi se așează un săculeț de nisip. Membrul inferior fiind descărcat de greutate, suportarea săculețului cu nisip este ușoară,oarecum ea nu trebuie să producă dureri;
altă postură poate fi în decubit ventral, coapsa sprijinită pe pat, iar gamba în afara suprafeței patului atârnă liberă;
tonifierea musculaturii
Se face mai ales prin exerciții izometrice, exersând extensie și pretinzând un tonus crescut mușchiului cvadriceps mai ales pe ultimele 20o de extensie.
Ca exerciții izometrice amintim:
în ortostatism, cu sprijin pe piciorul sănătos, membrul inferior afectat cu genunchiul extins se duce puțin înainte și se execută contracția izo-metrică;
în decubit dorsal, asistentul cu o mână menține coapsa pe planul patului apăsând pe mm cvadriceps, iar cealaltă mână sub călcâi. Pacientul în-cearcă să ridice,extins,membrul inferior;
în decubit dorsal, cu genunchii flectați, lipiți puternic unul de altul se comandă contracția pentru extinderea gambei fără să se execute, con-tinuând să se țină strâns genunchii;
tot pentru tonifierea mm cvadriceps se execută exerciții cu contrarezis-tență:
pacientul se află în decubit dorsal;se execută extensia genunchiului, în timp ce asistentul opune rezistență la nivelul 1/3 inferioare a gambei.
Contrarezistența se va aplica la diverse grade de flexie a genunchiului.
șezând, gamba sănătoasă peste cea a membrului afectat execută contra-rezistență;
în patrupedie- sprijin pe mâini și pe genunchi. Se extind genunchii ca să se ajungă în sprijin pe mâini și vârfurile picioarelor (Fig.30).
În exercițiile cu contrarezistență, trebuie ținut seama de starea articulară, deoarece ele se execută cu mobilizarea articulației.
În exercițiile de tonifiere ale mușchiului cvadriceps, pentru creșterea stabilității active, trebuie să se țină seama și de mușchiul vastul intern care, așa cum s-a arătat se hipotrofiază repede în cazul imobilizărilor prelungite. El nu poate fi bine antrenat în exercițiile izometrice.În tonifierea cvadricepsului s-a constatat că are rol unghiul de flexie la care se află articulația coxofemurală.
Antrenarea mușchilor vaști (mediali, intermediari, laterali) se face cel mai bine șezând (șold la 90o).
Deși forța mușchilor ischiogambieri nu este mult compromisa in afectiunea de gonoartroza, în genunchiul instabil trebuie antrenați și ischiogambierii la nivelul celor 15o-20o de final de extensie prin exerciții izometrice și exerciții cu contrarezistență cum ar fi:
exerciții izometrice:
decubit ventral, sub gleznă anterior se pune un sac de nisip în așa fel încât genunchiul să flecteze cu 15o – 20o; Asistentul aplică o rezistență cu mâna în spațiul popliteu. Pacientul încearcă să extindă genunchiul contra rezistenței mâinii maxime. Contracția ischiogambierilor se poate controla cu cealaltă mână.
exerciți izotonice cu contrarezistență:
din decubit dorsal, instalație la scripeți sau benzi elastice (Fig.31)
din șezând, gambele încrucișate (cea a membrului afectat deasupra), se execută contrarezistența cu gamba sănătoasă (Fig32).
mobilitatea articulară
Vizează mai ales extensia până la 0o,iar flexia până la limite functionale aproximativ 120 – 130o.
Flexia pasivă a genunchiului este de 160o. Acest unghi nu se utilizează, practic, decât în condiții cu totul speciale:
poziție mahomedană;
statul pe vine;
Flexia activă a genunchiului este doar de 120o sau poate să ajungă la 140o când șoldul se flectează și el. În general unghiurile fiziolgice sunt unghiurile ,,de lux” căci în activitățile curente utilizăm genunchiul la unghiuri sub aceste valori.
În recuperarea mobilității genunchiului, ideal este să se recâștige amplitudinile maxime de mișcare, practic însă, se urmărește recuperarea unghiurilor ,,utile” activităților obișnuite.(Fig.33) De aceea kinetoterapeutul în recuperarealui trebuie să cunoască bine aceste unghiuri și să țină seama în aprecierea lor, de activitățile curente ale pacientului. Trebuie de asemenea să țină cont de variabilitatea unghiurilor de flexie de la individ la individ, în funcție și de înălțimea acestora (s-a observat că indivizii înalți au nevoie de unghiuri de flexie pentru genunchi mai mari pentru o aceiași mișcare, față de picmei).
Reducerea flexumului este un obiectiv funcțional primordial, deoarece pierderea mobilității pe ultimele grade de extensie privează genunchiul de sistemul de ,,ză-vorâre”, deci de stabilitatea în mers din momentul sprijinului (Fig.34).
Metodele recuperării conservatoare nu vor reuși o creștere a flexiei genunchiului în cazul :
calusuri vicioase;
a materialelor de sinteză metalică, care au interesat articulația;
a fragmentelor intraarticulare care blochează mișcarea (menisc cartilaginos sau osos);
a unor incongruențe articulare (consolidări defectuoase ca pozi-ționare a condililor sau platoului tibial);
Ca metode de recuperare privind creșterea amplitudinii flexiei amintim:
Căldura și masajul,
parafina, nămolul, apa caldă din bazin și vane.Masajul este cel clasic cu insistență pe mm cvadriceps și tendoanele ischiogambierilor,se execută a-tât în flexie cât și extensie.
b) Mobilizările pasive
În executarea lor trebuie să țină cont de câteva reguli generale:
să se cunoască bine starea structurilor ce vor fi supuse manipulărilor, pentru a nu crea dezagremente mai mari.Astfel o articulație inflamată sau o fractură incomplet consolidată contraindică momentan sau limi-tează intensitatea mobilizărilor pasive articulare
să cunoască bine mecanica articulară, pentru a se executa corect am-plitudinile și direcțiile de mișcare, ca și pentru a se utiliza ,,mișcări a-sociate de facilitare”.
să se asigure o poziție corectă a segmentului de mobilizat (membrul in-ferior), precum și prize și contraprize corecte ale kinetoterapeutului (o articulație nu se mobilizează prin intermediul alteia);
mobilizarea să nu provoace dureri, pentru a nu declanșa ,,reflexe de a-părare”, care ar limita și mai mult mobilitatea articulară;
parametrii mișcării pasive: forța, viteza, durata, frecvența, sunt variabile în funcție de starea clinică a articulației;
Mobilizările pasive se execută de preferat în apă. Mobilizările pasive cuprind:
mobilizarea pasivă a rotulei transversal și longitudinal, mobiliza-rea transversală a ligamentului lateral care asigură creșterea am-plitudinii de flexie a genunchiului;
mobilizarea genunchiului va evita durerea, deoarece astfel evităm reinstalarea procesului inflamator.Mișcarea va fi pasivă-activă sau activă-ajutată;nutilizarea instalațiilor cu scripete dirijate de gamba sănătoasă sau membrul superior al pacientului, va avea de aseme-nea o influență bună;
Se va utiliza cu bune rezultate și metoda întinderii sub greutăți progresive a genunchiului. Până la un unghi de 80-90o se poate executa la marginea patului, cu greutatea prinsă de gleznă. Peste această amplitudine se instalează o tracțiune pe scripete. Aceste întinderi se adresează aparatului muscular extensor contracturat sau retracturat și aderențelor intraarticulare.
Metoda întinderilor sub greutăți se aplică de 3 – 4 ori / zi timp de o oră (până la apariția durerii). Nu se utilizează această metodă în caz de genunchi inflamat sau sechelă postfractură incomplet consolidată.
c. Mișcările active
vor fi reprezentate prin mișcările de flexie, extensie ale genunchiului pe coapsă din pozițiile:
decubit dorsal;
decubit ventral;
din șezând;
din stând în picioare, cu sau fără greutăți;
Toate aceste mișcări se pot executa și în bazinele de hidrokinetoterapie. Instalațiile de scripeți permit din toate pozițiile de mai sus, exerciții cu contragreutăți care:
fie că ușurează mișcarea, determinând tracțiuni – întinderi pentru creș-terea flexiei;
fie ajută tonifierea musculaturii flexate;
În cadrul exercițiilor de flexie-extensie se vor intercala și mișcările de rotație (în timpul flexiei se va asocia rotația internă, în timpul extensiei se va executa o rotație externă).
Tehnicile si metodele folosite pentru cresterea amplitudinii de mișcare în segmentul afectat sint:
cu acțiune pe articulații:
mobillizări;
manipulări;
MOBILIZAREA ARTICULAȚIEI PERIFERICE
În interiorul capsulei, capetele articulare se mișcă dupa legi dinamice precise pentru a permite segmentului de membru să-și ia direcția de pendulare dorită (Fig.35). Mișcările jocului articular sunt:
• rulare;
• alunecare;
• răsucire;
• compresie; tracțiune (separație);
ALUNECAREA
Este o mișcare intracapsulară care se realizează numai în condițiile unei articulații congruente cu suprafețe articulare fie plate, fie lin curbe.
Daca kinetoterapeutul mișcă pasiv suprafața articulară respectând regula concavității-convexității, tehnica este denumită glisare având rolul de a evita durerea, în momentul în care se execută concomitent cu un stretching pasiv manual.
C. RASUCIREA
Este o rotație a segmentului, respectiv a capului osos articular, în jurul axului longitudinal al osului; Prin răsucire, un punct de pe suprafața care se rotește, realizează un arc de cere mai mare sau mai mic în funcție de gradul răsucirii. Se produce rar singură, de obicei în combinație cu alunecarea sau rularea.
D. COMPRESIA
Este o mișcare de apropiere a capetelor osoase articulare cu micșorarea spațiului articular.
Mișcările de compresie intermitente au rol important în mobilizarea lichidului sinovial. Compresia în ax, articulară, se pare că ar juca un rol foarte interesant și în valoarea forței musculare probabil prin intermediul reflexelor proprioceptive articulare.
E. TRACTIUNEA
Mișcarea de separare a capetelor osoase nu se produce spontan. Tracțiunea este însă o tehnică larg aplicată în refacerea jocului articular de obicei pentru facilitarea altei mobilizări (rulare, glisare).
Decoaptările capetelor articulare prin tracțiunea în ax reprezintă și o foarte eficientă tehnică mobilizatorie cu efect bun antialgic mai ales a face stretching-ul mai suportabil.
Procesele inflamatorii articulare beneficiază în mod evident de tracțiuni prelungite în timp.
De asemenea spasmul muscular periarticular este deseori rezolvat prin același tip de tracțiuni.
JOCUL ARTICULAR FIZIOLOGIC :
• asigură mișcările segmentelor în articulațiile periferice, printr-o repartiție fiziologică a lichidului sinovial, protejează cartilajul și fibrocartilajul intraarticular (ex.meniscul);
d. Exercițiile contracție – relaxare, exerciții izometrice facilitatoare ale mișcării unui segment.
Se execută din:
decubit ventral;
decubit dorsal;
din șezând;
Pacientul lasă relaxat membrul inferior afectat.
Kinetoterapeutul prinde gamba cu o mână, cu cealaltă fixează coapsa și execută lent, dar ferm, o flexie a gambei.
În momentul când pacientul simte durerea de întindere a genunchiului, va declansa o extensie a gambei cu toată forța de care este capabil mm cvadriceps. Asistentul se opune acestei încercări, contracția mușchiului devenind izometrică. Această fază durează 6 secunde după care pacientul relaxează brusc mușchiul cvadriceps inacest moment kinetoterapeutul mai forțează cteva grade pe flexie.După o pauză de 2 minute se reia exercițiul.
Într-o ședință se fac 3 – 5 exerciții de acest gen.
Pentru reeducarea funcțională a genunchiului se vor face exerciții gestice:
mers;
urcatul și coborâtul scărilor;
pășirea peste un obstacol;
Pentru a asigura mersul pe un teren plat trebuie să se câștige un unghi de flexie al genunchiului de minim 65o.
Mersul începe mai întâi între cârji fără încărcare, apoi cu încărcare 8 – 10% din greutatea corpului (în sprijin unipodal) până se ajunge la mersul cu baston. După reluarea mersului normal, se trece la exerciții de mers contrarezistență. Asistentul așezat în fața pacientului își ține mâinile pe umerii acestuia, contrându-l în timp ce merge. Sau cu o chingă trecută în jurul bazinului pacientului, asistentul din spatele acestuia ține capetele chingii, opunându-se avansului în mers.
Urcatul și coborâtul se începe pe pante înclinate, apoi se trece la trepte de înălțimi gradate. Pentru creșterea forței,exercițiile se repetă cu încărcare (halteră pe umeri).
Pășitul peste se exersează peste obstacole tot mai înalte și mai late.
Exercițiile de mobilizare vor fi completate cu terapia ocupațională, care inclu-de: înot,
ciclism,
mașini cu pedale,
baschet,
volei.
Pentru recuperarea deficitului de mobilitate articulară se realizează exerciții de întindere tisulară (stretching) care determină readucerea fibrelor de colagen și musculare la nivelul lungimii inițiale a lor.
Este de preferat ca întinderea să se realizeze sub căldură și să fie prelungită în timp. Întinderea nu trebuie să provoace durere. Atunci când se folosește sursă de căldură (pernă electrică, parafină), trebuie îndepărtată cu 10 – 12 minute înainte de suspendarea stretchingului pentru a lăsa țesuturile să se răcească sub tracține. Aceste ședințe trebuie repetate în timpul zilei.
Întinderea continuă este mult mai eficace decât cea alternativă, iar întinderea blândă a țesuturilor este mai indicată decât cea bruscă, rapidă, care pe de o parte declanșează reacția de apăsare a țesuturilor, prin creșterea rezistenței acestora la întindere, iar pe de altă parte duce la ruperi tisulare.
Țesuturile inflamate nu se întind decât după ce procesul inflamator începe să di-minue sub tratamentul medicamentos și fizic respectiv. Exercițiul de întindere trebuie să se facă cu multă prudență, pentru că datorită osteoporozelor instalate pot apărea fracturi parcelare.
Întinderea țesutului contractil al mușchiului se realizează prin stretching manual pasiv 15-30 secunde, executat lent pentru evitarea stretch-reflexului. În cazul gonartrozei stretching-ul este indicat pentru mușchii cvadriceps, ischiogambieri, care se află în stare de ,,încordare musculară”.
O deosebită importanță în recuperarea genunchiului cu gonartroză o au și tehnicile de facilitare neuro-proprioceptivă a inversării antagoniștilor care se folosește atunci când se urmărește ca secvențialitatea flexie-extensie din articulația genunchiului să se desfășoare la o viteză mai mare, favorizând activitatea de mers, în faza îmbunătățirii acestuia (după tonifierea cvadricepsului prin tehnica contracției repetate, contracție-relaxare).
În recuperarea mobilității articulare un rol important îl au exercițiile fizice în lanț kinetic deschis și închis.
Exercițiile în lanț kinetic închis includ contracții musculare coordonate prestabilite cu mișcări în multiple articulații și un membru ale cărui segmente în-tâmpină o rezistență fixă sau constrângere (poziția de genuflexiune). Genuflexiunile includ contracții:
ale cvadricepsului;
ischiogambierilor;
tricepsului în manieră funcțională;
Exercițiile în lanț kinetic închis sunt mai indicate față de cele în lanț kinetic deschis, deoarece în exercițiile în lanț deschis extensia genunchiului tinde să izoleze un grup particular de mușchi (mm cvadriceps) și include o mișcare distală de axa articulației.În ultimele 5-10o și hiperxtensie este posibilă lezarea ligamentului tibio-femural.
La flexia externă a genunchiului mai mare de 60o, apar forțe de compresiune patelo-femurală crescute, potențial periculoase.
Flexia și extensia excesive trebuie deci evitate în exercițiile în lanț deschis. Aceste exerciții sunt utile pentru cvadriceps izolat (extensia cu greutăți) pentru stabilizarea genunchiului.
Se întrebuințează foarte rar și în situații cu totul excepționale exercițiile pasive pentru flexie, în schimb se întrebuințează cu bune rezultate exercițiile autopasive și active cu îngreunări și cu propria greutate a corpului, așa numitele exerciții în lanț kinetic închis.
Exercitiul 1.
Poziția inițială a pacientului: decubit ventral, genunchii îndoiți,iar gamba mem-rului inferior sănătos va ajuta la efectuarea flexiei genunchiului afectat împin-gindu-l și obligându-l la o flexie accentuată peste 90o.
Este un exercițiu autopasiv.
Exercitiul 2.
Poziția inițială a pacientului:decubit ventral;de glezna membrului inferior afec-at este prins un cordon elastic; capetele cordonului sunt în mâinile pacientului care-l trage, obligând genunchiul bolnav la o flexie accentuată. Se poate adăuga și ajutorul membrului inferior sănătos care ajută la flexia genunchiului bolnav.
Este un exercițiu autopasiv.
Exercitiul 3.
Poziția inițială a pacientului:patrupedie. Se duce șezutul înapoi până spre căl-âie obligând ambii genunchi (fixați pe podea) la o flexie peste 90o. Acest exer-ițiu este în lanț kinetic închis realizând și încărcarea parțială a genunchiului.
Exercitiul4.
Poziția inițială a pacientului: stând cu fața la spalier, membrul inferior afectat așezat cu piciorul pe șipca a treia sau a patra de jos.
Se face mai întâi flexia membrului inferior afectat din genunchi până când a-cesta ajunge sprijinit de spalier, apoi se face întinderea lui până la realizarea ex-tensiei. Astfel genunchiul afectat poate fi flectat și încărcat mai mult sau mai puțin, poziția de asemenea este bună pentru a ajuta cu mâinile atât flexia cât și extensia genunchiului.
Exercitiul 5.
Pedalaj la bicicleta ergometrică. În reprize scurte, bicicleta nesolicitând efort prea mare la pedalare.
Nu se va insista prea mult cu aceste exerciții mai ales în condiții de încărcare a membrului inferior deoarece putem contribui la mai marea uzură a articulației, la sporirea durerilor, afectând eficiența programului. Se va insista mai mult pe exercițiile de tip izometric.
Exercițiile izometrice vor fi executate până la declanșarea stării de oboseală, întotdeauna evitându-se durerea. Nu se va urmări nici prin exercițiile izometrice nici prin cele izotonice hipertrofierea musculară ci doar obținerea unui tonus bun, aproape de 5 (pe scara valorilor forței musculare 0 – 5).
Exercițiile pentru creșterea mobilității vor fi de la o zi la alta reorientate în funcție de progresele pe care le face pacientul. Posturile de lucru vor fi concepute pornindu-se întotdeauna de la cele cu încărcare parțială și apoi totală.
Menținerea forței musculare ca și a mobilității articulare va constitui un obiectiv permanent pentru pacient, având în acest sens un program minimal pe care să-l poată executa și el individual zilnic, odată sau de mai multe ori, urmând ca programul complet să fie executat întotdeauna sub supravegherea kinetoterapeutului în bazin sau sală.
Exerciții de mobilizare (izometrice) fără încărcare:
din decubit dorsal se efectuează repetate flexii și extensii la nive-lul genunchiului, paralel cu flexie-extensie la șold;
din decubit ventral se efectuează flexie-extensie la nivelul genun-chiului;
din poziție șezând: flexie-extensie la nivelul genunchiului;
Toate aceste exerciții se pot efectua si cu contrarezistență gradată, prin intervenția kinetoterapeutului.
Exerciții de mobilizare cu parțială încărcare:
flexii și extensii din genunchi la bicicletă ergometrică;
din poziția șezând sprijinirea și împingerea unei mingi;
Exerciții de mobilizare cu încărcare
la spalier, pe vârful picioarelor, cu mâinile prinzând barele spalieru-lui, se efectuează flexii și extensii repetate la nivelul genunchilor;
din poziția ghemuit se fac extensii alternative la genunchi;
Mersul, urcatul și coborâtul scărilor, urcatul și coborâtul pe un plan înclinat, înotul completează exercițiile de mobilizare a genunchiului.
În artroza femuro-patelară externă se urmărește dezvoltarea mm-ului vast intern, care se opune deplasării externe a rotulei.
În cazurile de artroză patelo-femurală cu reducerea jocului rotulei, se pot efectua mobilizări pasive ale acesteia (lateral și vertical) înainte de începerea exercițiilor active.
Deviațiile genunchiului în plan sagital și frontal constituie condiții favorizante pentru dezvoltarea artrozei: în formele cele mai des întâlnite (genu-varum, genu-valgum) moderate, care nu se operează, reeducația poate juca un rol important.
În genu-varum: se tonifică planul muscular extern al genunchiului (biceps femural și tensor al fasciei lata):
pentru tonifierea mușchiului biceps femural se face flexie asociată cu rotație externă a segmentului gambier contra unei rezistențe manuale, alternând exerciții izometrice cu izotonice;
pentru mușchiul tensorul fasciei lata se face flexie a gambei asociată cu abducție-rotație internă a coapsei. În genu-vagnum se urmărește creșterea forței planului muscular intern (mușchii croitor, semiten-dinos, drept intern, semimembranos).
mușchiul semimembranos;
mușchiul semitendinos;
mușchiul dreptul intern;
sunt tonifiați concomitent prin flexie-rotație internă a gambei contra unei rezis-tențe manuale.
mușchiul croitor este tonifiat prin flexie-rotație internă a gambei asociată cu flexie-rotație externă a coapsei.
În gonartrozele însoțite de:
sinovite cronice;
hidrartroză repetate;
și blocaj articular;
unde se practică meniscectomia;
se recomandă ca pacientul să învețe preoperator exercițiile pe care le va efectua postoperator:
contracții izometrice ale cvadricepsului;
mișcări ale picioarelor;
exerciții respiratorii;
În ziua I și a II-a după operație, se repetă aceste exerciții.
În ziua a III-a pacientul va efectua exerciții de flexie-extensie ale genunchiului la marginea patului și exerciții izometrice pe cvadriceps.
În ziua a IV-a, a V-a se va putea sprijini pe cârje, va putea face flexii ale genunchiului din decubit dorsal sau pe marginea patului și exerciții pentru cvadriceps contra unei rezistențe progresive.
Exercițiile descrise mai sus sunt incluse într-o ședință de recuperare kinetică, care se poate desfășura pe o durată de 30 minute, cu pauză de 5 minute.
Fiecare set de exerciții se va repeta de câteva ori (în funcție de toleranța pacien-tului la efort și va respecta întotdeauna principiul progresivității exercițiului fi-zic.
Programul de recuperare va începe printr-o încălzire ușoară și se va termina totdeauna cu exerciții de relaxare musculară, relaxarea putându-se obține și prin masaj sau automasaj.
Exercițiul fizic de relaxare va fi asociat și cu exerciții de respirație.
La baza gimnasticii respiratorii stă respirația de tip abdominal, respirația alternantă a câte unui hemitorace, inspirările profunde sacadate, tusea controlată.
PROGRAM DE RECUPERARE
1.Posturări ale genunchiului: posturări liber și laber ajutate. Membrul infe-rior se așează extins pe orizontală, cu un mic suport sub călcâie, iar pe genunchi se așează un săculeț de nisip.
2.Tonifierea mușchilor cvadriceps și ischiogambieri prin tehnici de:
contracție repetată;
contracții relaxare – opunere;
tehnici de secvențialitate de întărire la 20o, 10o, 0o extensie;
3.Se fac mobilizări ale articulației genunchiului:
stretching al mușchilor cvadriceps;
stretching al mușchilor ischiogambieri;
tretching al mușchilor triceps sural;
Înainte de a face mobilizări, se face un masaj de circa 15 min., pentru a în-călzi articulația genunchiului.
După pauză de 2 – 3 ore, s-au început timp de 30 min exercițiile fizice te-rapeutice pentru pacienții care nu au avut boli cardiovasculare și doar 25 min. (cu o intensitate a efortului scăzută) pentru cei cu cardiopatie ischemică cronică.
Exercițiile fizice care s-au realizat în cadrul acestui program sunt:
Exercițiul 1.
Pacientul în decubit ventral. Membrul inferior întins, piciorul în flexie dorsală, vârful sprijinit pe pat. Pacientul execută extensia totală a genunchiului până la0o.
Exercițiul 2.
Pacientul în decubit ventral, membrele inferioare întinse, gamba în afara su-prafeței de sprijin. Pacientul execută extensia genunchiului până la maximum, prin atârnarea liberă a gambei la marginea patului obligând genunchiul la ma-ximum de extensie.
Exercițiul 3.
Pacientul în decubit dorsal, gamba atârnă la marginea patului. Se execută flexii și extensii ale gambei cu propria greutate.
Exercițiul 4.
Pacientul în decubit dorsal, gamba atârnă la marginea patului. Se execută flexii și extensii ale gambei cu greutatea fixată pe fața dorsală a labei piciorului sau cu rezistență opusă de Kinetoterapeut în 1/3 inferioară a gambei.
Exercițiul 5.
Pacientul în patrupedie. Sprijin pe vârfurile picioarelor și ridicarea genunchilor de pe suprafața patului până la extensia lor completă, șezutul se ridică mult, apoi revenire.
Exercițiul 6.
Pacientul stă cu fața spre scara fixă. Se ridică pe vârful picioarelor cu extensia maximă a genunchilor. Apoi se face coborâre pe călcâie, vârfurile în sus, menți-nând extensia genunchilor.
Exercițiul 7.
Pacientul stă cu fața spre scara fixă. Îndoaie genunchii în semiflexiune,iar apoi revine cu ridicare pe vârfuri.
Exercițiul 8.
Pacientul în decubit ventral. Execută exerciții într-un montaj cu 1/3 scripeți. Se vor face extensii urmate de flexii.
Exercițiul 9.
Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior afectat ridicat în sus la vertica-lă, întins. Pacientul execută flexia și extensia membrului inferior afectat din ge-nunchi. Exercițiul continuă și cu celălalt membru inferior la fel.
Exercițiul 10.
Pacientul execută semifandări cu membrul inferior afectat așezat înainte și revenire în stând cu ridicare pe vârfuri. Exercițiul continuă, schimbând poziția picioarelor.
Capitolul IV
Rezultatele cercetării și interpretarea acestora
În urma studiului efectuat pe cele două loturi, am încercat să obțin o recuperare cât mai rapidă a mobilității articulare, a mersului.
Știm că mersul dureros are perturbat mai ales ritmul decât aspectul. Această per-turbare este dată de transferul rapid al greutății corpului de pe membrul inferior dureros pe cel sănătos. Dacă durerea este foarte mare se merge cu șoldul, genun-chiul și piciorul flectate, se pune ușor piciorul pe pământ și se țopăie repede pe celălalt picior. În general mersul patologic se datorează inegalității membrelor inferioare, limitării mobilității articulare și instabilității articulare.
Deci recuperarea a urmărit în primul rând ameliorarea limitării mobilității și instabilității articulare. Deși programul de kinetoterapie s-a făcut zilnic și a fost completat de tratament medicamentos, electroterapie, masaj și terapie ocupațională, în final, cea mai mare parte a pacienților rămân în continuare sub tratament kinetoterapeutic recuperator.
Durata ședinței de recuperare a crescut progresiv, de la 10-15 min – la 30 min și chiar o oră.
Durata ședinței de recuperare a ținut cont și de solicitarea aparatului respirator și de bolnavii sedentari.
Ședința de kinetoterapie a fost făcută cu intervale de pauză pentru a fi mai bine tolerată de bolnav.
Frecvența antrenamentului a fost de 5 ședințe pe săptămână.
Am demonstrat că intervalele de odihnă de 2-3 minute între exercițiile fizice terapeutice scade semnificativ oboseala musculară și crește aderența bolnavului la antrenament. De asemenea face să dispară teama bolnavului de eventualele complicații, teamă derivată din apariția senzației de epuizare, frecventă în cazul efortului continuu.
Am constatat că exercițiile din timpul programului de kinetoterapie ca și metodologia antrenamentului trebuie schimbate la o perioadă de timp, deoarece folosirea unui anumit tip de antrenament obosește bolnavul, prin monotonie, face să scadă interesul și aderența acestuia la antrenament,ca și starea de bine pe care acesta trebuie să o producă bolnavului.
Am utiliza efort izotonic în faza de încălzire și faza de revenire în cadrul ședinței de kinetoterapie, iar în cursul acesteia am folosit efort izometric care crește ca-pacitatea de efort a bolnavului.
Exercițiile au avut ca scop în primul rând dezvoltarea mobilității articulare și dezvoltarea forței musculare a mușchilor hipotrofiați. S-a arătat că contracțiile de minimum 1/3 din forța maximă și o durată de 6 secunde duc la mărirea forței musculare.
Menținerea îndelungată a tensiunii în mușchi este factorul care stimulează cel mai mult dezvoltarea forței.
Rezultate optime se obțin cu o intensitate a contracției de minimum 75% din forța maximă și o durată de 6-12 secunde. Este important ca executarea diferitelor exerciții și îndeosebi a celor pentru dezvoltarea forței, să fie coordonată cu respirația, evitându-se blocarea acesteia.
Alături de dezvoltarea forței musculare este necesar să se antreneze și rezistența grupelor musculare care vor fi mai mult solicitate în efortul profesional al unor bolnavi, prin contracții musculare repetate timp îndelungat. Antrenarea rezistenței musculare se poate face prin contracții musculare dinamice, ritmice, cu intensitate moderată și număr mare de repetări; 20-50-100 repetări consecutive.
Alegerea exercițiilor de gimnastică medicală trebuie să țină seama de pregătirea bolnavului pentru efortul profesional și de prezența eventuală a altor afecțiuni asociate.
Capitolul V
Concluziile și implicațiilecercetării în practică
Traumatismul și ,,boala postraumatică” (gonartroza) afectează toate vârstele, cu precădere pentru vârstele active.
Cauzele cele mai des întâlnite sunt traumatismele rutiere și cele de muncă. Pierderile de zile de muncă prin sechele postraumatice au ajuns pe locul II în lis-ta cauzelor de incapacitate de muncă. De aceea în ultimii ani au apărut tehnici și metode noi, mai adecvate pentru recuperarea funcțională a sechelelor lăsate de traumatisme, pentru a împiedica evoluția lor spre artroze.
În majoritatea cazurilor eficiența acestei asistențe este foarte bună, refăcând capacitatea funcțională, iar de cele mai multe ori și pe cea de muncă a acestor suferinzi.
Există o anumită particularitate a abordării asistenței de recuperare la un posttraumatic în comparație cu același gen de asistență a bolnavului cronic cu deficit funcțional. Într-o boală cronică asistența de recuperare se împletește strâns cu regulile de profilaxie secundară neputându-se separa într-o ,,vindecare” a bolii, cronice. Sechela postraumatică are deseori șansa să se vindece complet complet, iar deficitul funcțional determinat de ea să poată fi recuperat total.Deci, asistența de recuperare a sechelarului postraumatic trebuie organizată intensiv și conti-nuu până la realizarea rezolvării deficitului instalat.
Imposibilitatea rezolvării acestui deficit sau doar rezolvarea parțială denotă existența unei sechele grave, iar asistența medicală se va adresa eventualelor boli (artroze), ce apar secundar acestor traumatisme.
Din datele și observațiile capitolelor precedente se desprind următoarele con-cluzii
1. vârsta pacienților studiați a fost cuprinsă între 52 și 70 ani.
2. tuturor pacienților li s-a aplicat un tratament adecvat fizical-kinetic de recuperare.
3. exercițiile de tonifiere ale cvadricepsului și de stretching a musculaturii con-tracturate au fost foarte importante.
4. exercițiile au fost făcute progresiv și au beneficiat de metode ajutătoare (elec-troterapie antialgică și decontracturantă).
5. pacienții au fost învățați să respecte ,,igiena genunchiului”, care reprezintă un prim pas în recuperarea gonartrozei.
6. la persoanele care au suferit un traumatism la nivelul genunchiului (rezolvat ortopedic sau chirurgical) apariția gonartrozei secundare are loc în timp scurt;
7. în evoluția gonartrozei secundare, apariția complicațiilor se produce repede, în comparație cu gonartroza esențială (boală degenerativă ce însoțește înaintarea în vârstă);
8. vârstnicii cu gonartroză au nevoie de recuperare mai mult decât cei tineri;
9. rezultatele obținute în urma aplicării kinetoterapiei sunt mai bune la tineri, de-cât la bătrâni (asta însă și în funcție de cauzele și complicațiile care au dus la instalarea gonartrozei);
10. s-a observat o recuperare mai eficientă la bărbați decât la femei;
11. în urma evaluării subiecților cu gonartroză s-a constatat că cei care au făcut kinetoterapie asociată cu electrofizioterapie au obținut rezultate mult mai sa-tisfăcătoare spre deosebire de cei care nu au beneficiat de aceste programe;
12. repausul prelungit are efecte nefavorabile asupra bolnavului cu gonartroză, scade capacitatea de efort (mai ales la vârstnici), mobilitatea articulară scade, bolnavul poate avea o stare de anxietate. Kinetoterapia îl poate ajuta să devină activ social și familial, starea psihică a bolnavului este menținută, dă o stare de bine, se evită depresia și anxietatea, lucru foarte important mai ales la persoa-nele care locuiesc singure;
13. chiar dacă tratamentul kinetoterapeutic nu obține o reabilitate totală din punct de vedere fizic, totuși bolnavii cu gonartroză pot să se autoîngrijească, să facă munci casnice, să se deplaseze singuri;
14. s-a constatat că gonartroza netratată determină progresiv, intensificarea dure-rilor, accentuarea deformațiilor și limitarea mișcărilor. Pe fondul evolutiv cro-nic pot apărea episoade acute, traduse prin hidrartroză și exacerbarea simpto-tomatologiei algice;
15. în funcția de cauza gonartrozei (primară sau secundară) și de stadiul evolutiv al ei (preartroză, artroză inițială sau avansată), programul de recuperare va în-cerca oprirea evoluției afecțiunii;
16. în gonartrozele foarte avansate, cu mobilitate sub 50o, cu subluxații antero-posterioare sau laterale, cu mers aproape imposibil, artrodeza rămâne ultima re-sursă terapeutică;
17. gonartroza secundară necesită pentru recuperare, din punct de vedere kinetoterapeutic o durată mai mare față de lotul martor alcătuit din subiecți cu gonartroză primară;
18. s-a observat că deși pacienții din lotul studiat (cei cu gonartroză secundară), sunt mai tineri față de cei din lotul martor, recuperarea articulației genunchiului afectată de artroză se face în timp mai îndelungat;
19. gonartroza primară o întâlnim mai ales după 50 de ani, spre deosebire de gonartroza secundară care apare la persoane și sub 40 de ani;
20. gonartroza secundară este frecvent unilaterală, pe când gonartroza primară este frecvent bilaterală.
PROPUNERI
1. un număr mare de bolnavi ar putea beneficia de o mare autonomie de mișcare, dacă s-ar aplica la timp anumite măsuri simple de kinetoterapie, de aceea un program de recuperare trebuie început din primele zile de debut ale bolii;
2. datorită numărului mare de pacienți cu gonartroză, este imperios necesară o strânsă colaborare între medic și kinetoterapeut.
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Kinetoterapia LA Pacientii CU Afectiuni Multiple,indicatii Si Contraindicatii (ID: 117253)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.