Kinetoterapia In Pregatirea Sportiva A Atletilor Sprinteni

=== 022796d19ec010a1f2368baad7d82fae0c55dc89_310262_1 ===

Continuare

3.3. RECUPERAREA TRAUMATISMELOR INDUSE DE SUPRAEFORT LA SPRINTERI

3.3.1.Baia kinetoterapeutică

Baia kinetoterapeutică este baie caldă la care se asociează mișcări în toate articulațiile .Se efectuează într-o cadă mai mare decât cele obișnuite care se umple cu ¾ cu apă la temperatura de 36-37 ° c și mai rar 38-40 ° C .Atletul sprinter este invitat să se așeze în cadă și timp de 5 minute este lăsat să stea liniștit .După aceea tehnicianul execută ,sub apă, la toate articulațiile mișcările posibile .De menționat faptul că tehnicianul trebuie să stea în dreapta atletului sprinter.Aceste mișcări se execută într-o perioadă de 5 minute ,după care atletul sprinter va sta în repaus 5 minute după care este rugat să repete singur mișcările imprimate de tehnician .Durata băii este de 20-30 minute după care atletul sprinter este șters și lăsat să se odihnească .Mobilizarea în apă este mai puțin dureroasă din cauza relaxării musculare care se produce sub influența apei calde și pierderii greutății corpului conform legii lui Arhimede .Modul de acțiune al acestei băi este :resorbtiv,analgezic ,antispastic

Recuperarea igieno-posturală cuprinde repausul absolut în suferințele acute pe o perioadă de 4-5 zile. In formele comune se recomandă repaus pe pat tare. Și alimentația este importantă.

3.3.2.Tratamentul prin hidro-termoterapie

Prin hidroterapie se înțelege aplicarea în scop profilactic și curativ a unui număr variat de proceduri , care au la bază apa la diferite temperaturi și sub difrite stări de agregație , ca și unele tehnici strâns legate de acestea . Imersia este simplă când se limitează doar la schimbul de căldură și devine hidrokinetoterapie când este însoțită de mobilizări.Mediul acvatic oferă avantaje incontestabile procesului recuperator, prin factori mecanici, chimici și termici.Principalele căi prin care apa acționează asupra organismului uman sunt :

●excitația termică, care depinde exclusiv de temperatura apei ;

●excitația mecanică, ce este dată de presiunea apei asupra corpului.

Pielea, fiind bogat vascularizată și cu o rețea abundentă de terminații nervoase, receptează impactele termice și mecanice ale băilor hidroterapeutice, prelungind în organism acțiunea lor binefăcătoare.Cele mai importante procedee de tratament cu ajutorul apei sunt :compresele ;împachetările ;fricțiunile ; băile terapeutice .

Dușul cu aburi constă în proiectarea vaporilor încălziți asupra regiunii limitate .

Durata dușului cu aburi este de 3-6 minute , poate să fie ca procedură de sine stătătoare și poate să prevadă o baie generală sau se poate asocia cu masaj .La sfârșit se poate aplica o procedură de răcire-spălare sau duș de 18-20° C .Dușul cu aburi are o acțiune puternică asupra circulației ,provocând hieremie și resorbție locală .

Dușul – masaj constă în aplicarea mai multor dușuri rozetă la temperatura de 30-40 °

Cconcomitent aplicându-se și masajul conform tehnicii obișnuite .Ca mod de acțiune trebuie specificat faptul că dușul masaj provoacă hipertermie importantă mai ales în regiunea tratată având un important efect resorbant și tonifiant .

3.3.3.Tratamentul balneologic (ape minerale, nămoluri)

Tratamentul balnear vizează următoarele obiective:

-Încetinirea procesului degenerative

-Combaterea manifestărilor ce actualizează sau reactivează durerile

-Îmbunătățirea circulației locale si generale

-Ameliorarea sau menținerea mobilității articulare și a forței musculare periarticulare.

Tipuri de ape:

●Ape termale algominerale ; Ape sulfuroase sărate și ape sărate iodurate

●Ape sărate concentrate și Ape sulfuroase termale

Obiectivele tratamentului balneofizioterapeutic sunt :

●Reducerea durerii, care este factorul determinant în cadrul recuperării deoarece analgia îngreunează sau face imposibilă aplicarea programului recuperator ;

●Obținerea stabilității ,care este de fapt principala funcție a genunchiului;

●Obținerea mobilității și coordonarea mișcării membrelor inferioare .

Remobilizarea articulară reprezintă obiectivul principal al recuperării sechelelor articulare posttraumatice și postoperatorii .

Mobilitatea articulară se realizează prin mișcări pasive și active .Rolul principal al mobilizării articulare este acela de a dezvolta abilitatea mișcărilor .

Stabilitatea și mobilitatea membrelor inferioare sunt cele două concepte contradictorii care explică atât complicitatea articulației normale cât și cele endoprotezate .Aceasta depinde de interacțiunea completră dintre geometria suprafețelor articulare , tensiunea structurilor capsulo—ligamentare și puterea mușchilor ce traversează articulația membrelor.Efectele balneofizioterapiei sunt din ce în ce mai bine cunoscute .Ele depind de cunoașterea acțiunii factorilor naturali și artificiali ai fiecărei stațiuni,de modul de aplicare a procedurilor și de reactivitatea particular a fiecărei persoane în parte.Cunoștințele recente au arătat că în cazul atleților sprinteri ,balneofizioterapia este o terapie de reacție,de reglare și de adaptare , exercitându-și acțiunea prin mijloace nespecifice.Supus unui program de cură ,organismul uman al unui atlet sprinter ,își mobilizează propriile forțe de recuperare și de autovindecare.Dacă terapia clinică se bazează în special pe repaus și asupra afecțiunii se acționează prin mijloace patogenice și etiologice –atunci când se cunoaște cauza-balneofizioterapia pune accentul pe excitare și pe ameliorarea mecanismelor reglatoare,de adaptare și de compensare.Este o terapie generală care urmărește ameliorarea funcțiilor deficitare,recâștigarea celor pierdute,precum și dezvoltarea unor mecanisme compensatorii și adaptative.Balneoterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice,ci numai le completează,intervenind fie simultan,fie,mai des,succesiv.

Cura balneară constă în utilizarea terapeutică a apei minerale sub formă de băi,cură internă (crenoterapia),inhalații,etc.La acestea se adaugă o dietă individualizată,efectuarea de exerciții,păstrarea (atât cât este necesar) repausului .

Indicațiile clinice ale curelor balneare și momentul trimiterii în stațiune sunt în funcție de traumatism,precum și de particularitățile stațiunii propuse.

Considerând că în cadrul tratamentului balnear se face și educație sanitară la nivel înalt și sub multiple aspecte în direcția balneologiei sociale ,urmărindu-se schimbarea comportamentului atletului sprinter pentru evitarea factorilor generali și a celor personali.

3.3.4.Recuperarea cu ajutorul curentului

Ultrasunetele terapeutice au o frecvență cuprinsă între 800-1000 KHz.

Tehnica de aplicare – vom urmări manipularea câmpului emițător și manevrarea aparatului. Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emițător în linie dreaptă sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafața de emisie a localizatorului.

Pentru ca transmiterea undelor la atletul sprinter să fie continuă este nevoie de un contact perfect între suprafața emițătoare și tegument care se realizează folosindu-se un strat de gel, ulei sau apă. Ședințele au o durată variabilă cuprinsă între 15-30 minute și se reco-mandă zilnic sau la 2 zile.

Efecte: Antiinflamatorii;Termice locale;Fibrolitice.

Curentul galvanic. Este un mijloc clasic și fidel de sedare a durerilor. Electrodul pozitiv are o acțiune sedativă locală, ca și curenții descendenți și curenți ascendenți aplicați contralateral duc la o creștere a pragului de sensibilitate. Galvanizarea poate să utilizeze concomitent și introducerea de ioni cu acțiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau revulsiv cu histamină).Aplicarea electrozilor la atletul sprinter se face transeversal electrozii sunt situați de o parte și de alta memrelui afectat.În mod obligatoriu trebuie să folosim un strat hidrofil între electrod și tegument, ce trebuie spălat după fiecare utilizare. Intensitatea curentului este strâns legată de sensibilitatea și de toleranța pacientului (30-50 mA).Durata este aproximativ de 30-40 minute. Numărul și ritmul ședințelor este de 18 – 20 sedințe în ritm zilnic. Influențează durerea și provoacă vasodilatație.

Ionizarea cu novocaină sau calciu are efect analgezice datorită scăderii excitabilității polului pozitiv la care se adaugă efectul substanței introduse (Novocaină, Calciu).Pentru ionizarea cu Ca se folosește o soluție constând ionul de Ca cu care se îmbibă stratul hidrofil de sub electrodul activ. De aici acesta migrează prin tegumentul intact, prin orificiile glandelor sudoripare și sebacee către polul opus, ajungând astfel în interiorul organismului de unde ionii sunt preluați de rețeaua limfatică și circulația sanvină zonală ajungând în circulația generală

Durata procedurii—este de aproximativ 15 min. La efectul farmaco-dinamic al soluției medicamentoase se adaugă și efectul analgezic al curentului continuu.

Efect de depozit—realizat de acumularea substanțelor farmacologice introduse la nivelul electozilor.

Efectul de patrunderepâna la stratul cutanat profund—are o actiune reflexă cutii viscerale la nivelul dermatoamelor.

Undele scurte a căror tehnică de aplicare constă în:Aplicarea în câmp condensator – introducerea membrului afectat direct în câmpul rezonator între cele 2 plăci ale armăturilor condensatorului.Armăturile condensatorilor sunt izolate în capsule de sticlă sau cauciuc constituind de fapt electrozi.Acești electrozi sunt formați dintr-un disc metalic de 1mm, grosime și cu mărimi diferite în diametru fiind variabili. Electrozi se fizează la niște brațe sau suporturi ce le oferă posibilitatea aplicări lor la distanță de tegument (circa 3 cm).

Aplicarea în câmp inductor-folosește electrozi flexibili. Pot avea aspectul unei plase și cordon flexibil constituit din sârme de cupru. Ședințele au o durată de 10-15 minute, se aplică zilnic sau la 2 zile, se recomandă maximum 10 ședințe.

Efectele undelor scurte:

●Termic, reprezintă prncipalul factor terapeutic;

●Vasodilatator și metabolic;Antialgic.

Curentul diadinamic.Se prescrie în aplicații transversale sau longitudinale: o perioadă lungă, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 dată pe zi. Se recomandă 10-14 ședințe.Diatermia acționează asupra țesuturilor în profunzime, prin căldura pe care o produc curenții de înaltă frecvență, ca urmare a rezistenței pe care o opun țesuturile la trecerea energiei electrice. Căldura astfel produsă are un efect analgetic.

Curentul faradic .Se indică faradizarea cu periuța sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat.Aceste proceduri sunt bine receptate și tolerate de pacienți pentru starea de bine pe care o degajă și modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătățește funcționalitatea.

3.3.5.Masajul

Masajul articulațiilor -reprezintă prelucrarea mecanică metodică a părților moi ale corpului printr-un ansamblu de procedee manuale sau instrumentale în scop terapeutic, igienic, de întreținere. Se poate realiza cu fața palmară sau dorsală a mâinii, una sau ambele mâini, presiunea exercitată fiind dependentă de profunzimea țesuturilor vizate. Sensul netezirilor este determinat de circulația în sistemul venos și limfatic (de la periferie spre centru), iar viteza mișcărilor trebuie să depășească cu puțin viteza sângelui prin vene. Se practică înainte și după alte tehnici de masaj.

Masajul regional al articulației genunchiului începe cu partea posterioară a gambei ,a plicii genunchiului și a coapsei ,trecându-se apoi la partea anterioară .Când se prelucrează ambii genunchi,se începe cu partea posterioară a genunchiului drept și apoi a celui stâng și se continuă cu partea anterioară a genunchiului stâng și apoi genunchiul drept .

Poziția atletului :în decubit ventral cu sau fără pernă sub abdomen,cu sau fără rulou sub articulația gleznei sau,în funcție de diagnostic , în decubit lateral stânga, cu pernă între genunchi și glezne –pentru partea posterioară ;în decubit dorsal sau lateral- pentru partea anterioară .

Poziția maseurului :în ortostatism lateral, cu șoldul drept la nivelul articulației gleznei , cu piciorul stâng ușor în față .

Poziția atletului și a maseurului nu se descrie la fiecare manevră ,ci numai când se schimbă .Fiecare manevră ( cu formele ei) se repetă de 3-5 ori,pe aceeași linie și în cadrul acelorași limite ( în funcție de diagnostic ).În cadrul acestei regiuni ,se execută masajul zonal pe articulația genunchiului ,manevrele pe care se pune accentul fiind geluirea și fricțiunea .

Netezirea .Poziția atletului: în decubit ventral ,cu sau fără perină sub abdomen,cu sau fără rulou sub gleznă .

Poziția maseurului : în șezut sau în ortostatism ,cu șoldul drept la nivelul labei piciorului pacientului ,cu piciorul stâng ușor în față .

Netezirea cu două mâini :Linia I- grupa de mușchi posterioară .Palma mâinii drepte se fixează pe partea latero-externă a tendonului achilian ,iar palma mâinii stângi pe partea latero-internă (cu vârful degetelor orientat spre cap și cu policele pe tendonul achilian ) .Se efectuează netezirea pe partea posterioară a gambei ( pe plica genunchiului) și a coapsei până la plica fesieră .Se revine și se reia .

Linia II-grupele de mușchi latero-laterale .Palma mâinii drepte se fixează pe maleola externă ,iar palma stângi pe maleola internă ( cu vârful degetelor orientat spre cap ) .Se efectuează netezirea cu mâna dreaptă ,pe linia latero-externă până la creasta iliacă,iar cu mâna stângă ( concomitent cu mâna dreaptă ) pe partea latero-internă,până la plica pelvină ,de unde se alunecă cu ambele mâini ușor spre partea posterioară a coapsei .Se revine și se reia .

Netezirea cu mai multe degete:Linia I-grupa de mușchi latero externă .Palma mâinii drepte se fixează sub metoda externă ( cu vârful degetelor orientat spre cap ) :degetul 2 pe șanțul dintre grupele de mușchi posterioară și latero-externă ,degetele 3 și 4 pe șanțurile dintre mușchii grupei latero-externe ,iar degetul 5 pe șanțul dintre grupele de mușchi latero-externă și anterioară .

Linia II- Grupa de mușchi posterioară.Palma mâinii drepte se poziționează pe calcaneu (cu vârful degetelor orientat spre cap ):degetul 2 pe șanțul dintre grupa de mușchi posterioară și muchia posterioară a tibiei ,degetele 3 și 4 pe partea latero-internă , respectiv latero-externă a tendonului ahilian și ,în contiunuare ,pe șanțurile dintre mușchii grupei posterioare ,iar degetul 5 pe șanțul dintre grupele de mușchi latero-externă și posterioară.

Frănântatul : Linia I -grupa de mușchi latero-externă .Palma mâinii drepte se fixează sub mateola externă , cu policele pe șanțul dintre grupa de mușchi latero-externă și grupa de mușchi posterioară ,iar cu indexul pe șanțul dintre grupa de mușchi ,latero-externă și grupa de mușchi anterioară ( între deschiderea acestora se află mușchii de pe partea latero-externă).

Linia II-grupa de mușchi posterioară .Palma mâinii drepte se fixează pe calcaneu, cu policele pe șanțul dintre grupa de mușchi posterioară și muchia posterioară a tibiei ,iar cu indexul pe șanțul dintre grupa de mușchi posterioară și grupa de mușchi latero-externă ( între deschiderea acestora se află grupa de mușchi posterioară) .

Masajul prin metoda fricțiunii .Se adresează în special țesutului celular subcutanat și structurilor moi periarticulare. Are rolul de a crește suplețea și elasticitatea lor. Pe cale reflexă are efecte circulatorii, trofice și de stimulare sau relaxare neuro-musculară. De asemenea determină analgezie locală.

a.Ea constă într-o comprimare blândă și o deplasare a țesuturilor moi pe planul osos.

b.Presiunea este aplicată cu vârful degetului mare sau a degetelor terapeutului pe pielea și mușchii atletului.

c.Principala tehnică a fricțiunilor constă în aplicarea unei presiuni ușoare care să întindă țesuturile, în special între doua tipuri de țesuturi(fascie-mușchi, mușchi-os).

d.Fricțiunile profunde mobilizează pielea de pe țesutul subadiacent ,presiunea resimțindu-se la nivelul țesuturilor profunde. Fricțiunile sunt frecvent utilizate pentru a preveni sau încetini formarea aderențelor țesutului cicatricial.

Fricțiunea : Linia I-grupa de mușchi latero-externă .Palma mâinii drepte se fixează sub mateola externă ( cu vârful degetelor orientat spre cap) :degetul 2 pe șanțul dintre grupele de mușchi posterioară și latero-externă ,degetele 3 și 4 pe șanțurile dintre mușchii grupei latero-externe ,iar degetul 5 pe șanțul dintre grupele de mușchi latero-externă și anterioară.

Linia II-grupa de mușchi posterioară .Palma mâinii drepte se poziționează sub calcaneu ( cu vârful degetelor orientat spre cap ):degetul 2 pe șanțul dintre grupa de mușchi posterioară și muchia posterioară a tibiei ,degetele 3 și 4 pe partea latero-internă, respectiv latero-externă a tendonului ahilian și , în continuare ,pe șanțurile dintre mușchii grupei posterioare,iar degetul 5 pe șanțul dintre grupele de mușchi latero-externă și posterioară.Se efectuează fricțiunea pe gambă ,pe plica genunchiului și pe coapsă ,pînă la plica fesieră .Se revine și se reia .

Baterea :Poziția maseurului :cu fața la regiunea de tratat .Pe gambă și pe coapsă ,se execută tate formele de batere : cu căușul ,cu partea cubitală ,cu pumnul și sub formă de ciupitură ( se evită plica genunchiului ).Maseurul revine la poziția anterioară .Se intercalează netezirea cu două mâini și se trece la vibrații.

Tehnica Cyriax numită și masaj transversal profund se execută în următoarele etape:

a.Se depistează punctul tendinos cel mai dureros, prin palpare directă sau prin creșterea tensiunii musculare obținută printr-o contracție izometrică;

b.Se aplică pe acest punct dureros fie policele fie indexul și mediusul suprapuse;

c.Se execută fricțiuni circulare concentrice sau excentrice de mică amplitudine antrenând pielea perpendicular pe direcția fibrelor;

d.Durerea produsă trebuie să fie suportabilă, presiunea este foarte ușoară la început și se intensifică pe măsură ce durerea scade;

e.Durata ședinței nu va depăși 20 minute.

Această observație o fundamentăm pe faptul că gimnastica medicală este un sport individual unde eficiența acțiunilor individuale este elementul hotărâtor pentru menținerea sănătății fizice șți psihice ale persoanelor vârstnice instituționalizate.Și,legat de acest ultim element,este demn de subliniat că în gimnastica medicală ,aprecierea se adrsează tocmai deprinderilor motrice,adică calității și cantității lor,într-un cuvânt eficienței lor.

3.3.6.Exercițiul fizic terapeutic

Este mijlocul de bază al kinetoterapiei care are o structură completă ca descriere și mod de execuție precum și un sens terapeutic.Când se fac referiri la exercițiul fizic practicat deatleții sprinteri se iau în vedere două aspecte:

-poziția de lucru , mișcările efectuate din această poziție ;

-tipul de contracție musculară (concentrică, stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare).

Exercițiul fizic terapeutic se aplică cu respectarea strictă a principiului progresivității.Atunci când are ca scop tonifierea musculaturii, creșterea coordonării, aplicarea ei se va orienta după următoarea metodologie:

a.Pentru tonifierea musculaturii:

-creșterea progresivă a lungimii și greutății brațului pârghiei;

-eliminarea treptată a ajutorului dat la executarea unei mișcări;

-creșterea amplitudinii unei mișcări executate contra gravitației sau cu o greutate adăugată;

– modificarea ritmului unei mișcări;

-creșterea rezistenței aplicate;

-prelungirea duratei exercițiilor și a numărului de repetări;

b.Pentru creșterea amplitudinii:

-modificarea ritmului și executarea cu maximum de amplitudine;

-adăugarea unor tensiuni finale la limita sectorului de mobilitate articulară;

c.Pentru îmbunătățirea coordonării:

-trecerea progresivă de la mișcări în articulații mari la mișcări în articulații mici ;

-creșterea preciziei mișcării;

-combinarea mișcării în diverse articulații și segmente .

Din aceste exerciții se pot folosi:

a. Mișcările pasive – mișcarea poate fi executată de o altă persoană sau cu segmentele sănătoase. Mișcările pasive nu pot dezvolta forță musculară dar vor îmbunătăți mobilitatea articulară.

b.Exercițiile combinate (pasive și active) – reprezintă urmarea firească a recâștigării forței musculare.

c. Exerciții în care se folosesc aparate cu sisteme de pârghii și greutăți ce se constituie în metoda denumită mecanoterapie.

d.Exerciții efectuate din poziții favorabile din punct de vedere biomecanic. Fiind imposibil de efectuat din pozițiile ,,0,, ele devin posibile numai cu o ușoară modificare a poziției inițiale a segmentului.

e.Exerciții efectuate în apă – folosind principiul lui Arhimede scade rezistența la mișcare. Mișcările sunt în toate articulațiile și în toate planurile.

Mobilizarea activă se face în scopul creșterii treptate a amplitudinii , mișcării în toate planurile de mobilitate a articulațiilor .Se execută mișcări ritmice de flexie –extensie ale picioarelor și exerciții gestice uzuale pentru reducerea funcțională a genunchilor .

=== 022796d19ec010a1f2368baad7d82fae0c55dc89_310262_2 ===

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare ,trebuie menționat faptul că principiile și obiectivele tratramentului kinetic, au un rol bine definit pentru recuperarea atleților sprinteni deoarece drumul spre înalta performanță,în atletism,este anevoios,îndelungat și presărat cu o mulțime de obstacole particularizate pe fiecare vârstă în parte.

Relația sport-sănătate cunoaște azi valențe neobișnuite față de ultimele decenii. Progresele realizate în științele biologice s-au revărsat din plin asupra sportului,acest vast laborator de fiziologie umană,de unde azi se răsfrâng o serie de concluzii cu valoare aplicativă în ocrotirea sănătății .

Astfel la atleții sprinteni,o bună sănătate implică nu numai integritatea anatomică și funcțională a fizicului și psihicului,dar și o stare funcțională economică (în repaus și efort),o capacitate de efort corespunzătoare,un echilibru neuro-vegetativ,o motivație și un tonus general adecvat.

Pentru atleții sprinteni, mișcarea este un fenomen complex ce însoțește orice formă de manifestare a vieții,mișcarea este însăși viața,iar recuperarea traumatismelor induse de supraefort la sprinteri are un rol bine determinat pentru sănătatea acestora.

Pentru atleții sprinteri,kinetoterapeutul trebuie să fie un ,,filosof al mișcării,, un practician pragmatic în același timp.El trebuie să facă ,,ceva,, din nimic,ceva care poate însemna la un moment dat totul pentru atleții sprinteri.

Valoarea incontestabilă și superioritatea acestei,,arte,, constă în faptul că îmbină cu succes cea mai naturală și universală formă de manifestare a vieții-mișcarea,cu unul de gesturile umane cele mai nobile:tratamentul omului suferind.

Când are în grijă atleți sprinteni,kinetoterapeutul primește de la medicii de specialitate (din specialitățile beneficiare) un bilet de trimitere,din care nu pot lipsi:

-diagnosticul clinic complet (care va face obiectul asistenței kinetice);

-eventualele atenționări ,precum și orice alte informații clinice ori paraclinice pe care medicul le consideră necesare kinetoterapeutului în organizarea programului kinetic al fiecărui atlet în parte.

Pentru realizarea unui tratament de recuperare funcțională eficientă este necesar să se facă apel la toate posibilitățile de care dispune terapia modernă, realizându-se așa-zisa recuperare multifuncțională ,rezultatele fiind pozitive.

S-e va avea în vedere instruirea atleților sprinteni încă de la începutul programului recuperator întrucât urmărirea obiectivelor și efectele exercițiilor fizice asupra organismului duc la optimizarea tratamentului prin participarea lor conștientă și activă.

Aplicarea precoce a tratamentului kinetoterapeutic la atleții sprinteni ,v-a duce la rezultate bune privind refacerea funcțională a zonei afectate într-un timp relativ scurt.

=== 022796d19ec010a1f2368baad7d82fae0c55dc89_310263_1 ===

FACULTATEA

LUCRARE DE LICENȚĂ

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

FACULTATEA

SPECIALIZAREA:

KINETOTERAPIA ÎN PREGĂTIREA SPORTIVĂ A ATLEȚILOR SPRINTENI

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENT

2016

CUPRINS

CAP.1.INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA TEMEI

1.1. Motivarea alegerii temei

1.2. Actualitatea temei

CAP. 2 .ALERGĂRILE ATLETICE DE VITEZĂ

2.1. Despre alergările atletice de viteză

2.2. Solicitarea specifică în alergarea de viteză

CAP.3.REFACEREA ȘI RECUPERAREA SPECIFICĂ ALERGĂTORILOR DE VITEZĂ

3.1. Refacerea alergătorilor de viteză

3.1.1.Refacerea echilibrului muscular

3.1.2.Refacerea mobilității articulare

3.1.3.Refacerea bolții plantare

3.1.4.Refacerea alinierii piciorului

3.2. Traumatismele specifice sprinterilor

3.2.1.Ruptura tendonului Achilian

3.2.2.Genunchiul dureros

3.2.3.Durere tibială

3.2.4.Dureri în mușchii coapsei posterioare

3.2.5.Entorse

3.2.6.Luxațiile

3.2.7.Fracturi

3.3. Recuperarea traumatismelor induse de supraefort la sprinteri

3.3.1.Baia kinetoterapeutică

3.3.2.Tratamentul prin hidro-termoterapie

3.3.3.Tratamentul balneologic (ape minerale, nămoluri)

3.3.4.Recuperarea cu ajutorul curentului

3.3.5.Masajul

3.3.6.Exercițiul fizic terapeutic

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

D.Alexandresu,Titus N.Tatu,T.Ardelean-Atletism,Editura

All,București ,2004

Anghel Diaconu -Kinetoterapie ,Editura Polirom,2009

Kiss I.-Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală. București, Editura Medicală, 1999

Popescu, R., Bighea, A.- Noțiuni practice de medicină recuperatorie. Craiova, Editura Agora, 1997

C.Baciu – Programe de gimnastica medicala, Editura Științifică,București 2006

Anghel Diaconu – Manual de tehnică a terapeutic masajului , editura medicală , bucurești 2001

SBENGHE, T.- Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare Bucuresti, editura medicala, 1987