Kinetoterapia ÎN Meniscectomia Artroscopică

CAPITOLUL 3 KINETOTERAPIA ÎN MENISCECTOMIA ARTROSCOPICĂ

3.1. Obiective și mijloace de tratament

Obiectivele tratamentului recuperator

Reducerea durerii, e factorul determinant în cadrul recuperării deoarece îngreunează sau face imposibilă aplicarea programului recuperator;

Recîștigarea stabilității, principala funcție a genunchiului. Stabilitatea articulară reprezintă: o articulație indolară; o articulație fixată pe o musculatură puternică; o articulație protejată de mobilități anormale prin capsule si ligamente interne. Se va obține prin tonifierea musculaturii cu ajutorul exercițiilor izometrice.

Recîștigarea mobilității; reprezintă obiectivul principal al recuperării sechelelor articulare posttraumatice si postoperatorii. Se realizează prin miscări pasive si active,având ca rol principal dezvoltarea abilitatații miscărilor.

Coordonarea mișcării membrului inferior.

Mijloace folosite

Prin programul de recuperare a genunchiului operat, se urmăresc patru obiective esențiale:

Indoloritatea care se obține prin: administrarea unei medicații antiinflamatorii si antialgice generale; crioterapia sau termoterapia după caz; electroterapia; repaus articular;

Stabilitatea genunchiului are două aspecte:

Stabilitate pasivă – stabilitate ortostatică; poate fi obținută prin:

tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului;

cresterea rezistenței ligamentare;

evitarea cauzelor care afectează genunchiul cum ar fi: obezitatea, ortostatism si mers prelungit, mers pe teren accidentat, flexie puternică, flexie – extensie liberă, în momentul trecerii de la o poziție de repaus la ortostatism, etc.

aplicarea unor orteze care să preia stabilitatea laterală sau posterioară a genunchiului

Stabilitate activă – stabilitate în mers; se realizează prin tonifierea mușchilor interesati.

Mobilitatea genunchiului operat, este limitată. Pentru redarea mobilității genunchiului operat se urmăresc reducerea flexum-lui și creșterea amplitudinii flexiei. În timpul imobilizării genunchiului după operație, se pot face:

– mobilizări pasive asistate, care se execută în relaxare partială sau totală de kinetoterapeut în toate sensurile, cu mișcării ample articulare;

– mobilizări autopasive, care sunt o combinație de exerciții pasive foarte des utilizate, deoarece pacientul are posibilitatea să le repete de mai multe ori pe zi;

– mobilizări active executate de pacient care se fac în scopul creșterii treptate a amplitudinii, mișcării în toate planurile de mobilitate ale articulației.

Recuperarea continuă cu:

– electroterapie antalgică si antiinflamatorie;

– tonifierea cvadricepsului;

– masaj coapsă – gambă, cu evitarea genunchiului;

– mobilizarea articulației;

– crioterapia.

Exercițiile vor fi executate cu multă blandete si fară durere, după fiecare set de exercții pacientul având o pauză de relaxare.

3.2. Exerciții fizice utilizate în recuperare

Postoperator, pacientul ramâne internat în spital 1-2 zile până va fi externat. Va primi pe durata spitalizării medicamente pentru durere si antibiotice. Membrul este bandajat cu o fasă elastică, iar in primele 3-4 zile trebuie aplicată gheată pe genunchi.

De a doua zi, timp în care durerile si tumefacția s-au ameliorat, pacientul va începe kinetoterapia:

În prima săptămâna:

Pacientul se află în decubit dorsal pe planul patului și execută contracții izometrice ale mușchiului cvadriceps, fiecare contracție va avea o durată de 5 secunde.

Pacientul se află în decubit dorsal pe planul patului, kinetoterapeutul stabilizează articulația gleznei cu o mană, iar cu cealaltă mobilizează pasiv articulația piciorului pe toate planurile de mișcare executând: flexii- extensii, inversii- eversii si circumducții;

Figura 3.1 Mobilizări pasive de flexie-extensie

Figura 3.2 Mobilizări pasive de inversie-eversie

Pacientul se află în decubit dorsal pe planul patului, kinetoterapeutul stabilizează cu o mână fața posterioară a gleznei pacientului pentru a-l ajuta în primele grade ale mișcării. Pacientul execută flexia articulației coxofemurale pîna la 45 0 cu genunchiul exte extins unde mentine o izometrie timp de 5 secunde , mișcarea se produce pasivo-activ. După fiecare ridicare pacientul își relaxează musculatura 2-3 secunde.

Figura 3.3 Mișcarea pasivo-activă de flexie a articulației coxofemurale cu genunchiul extins

Pacientul se află în decubit lateral pe planul patului, cu sprijin pe membrul sănătos. Kinetoterapeutul se plasează în spatele pacientului si susține treimea inferioară a gambei. Pacientul execută abducția membrului inferior până la 10 0 cu genunchiul extins si menține o izometrie timp de 6 secunde , mișcarea se produce pasivo-activ. După fiecare ridicare pacientul își relaxează musculatura 2-3 secunde.

Figura 3.4 Mișcare pasivo-activă de abducție a membrului inferior

Pacientul se află în decubit dorsal pe planul patului. Kinetoterapeutul introduce o mâna sub zona poplitee și cu cealaltă va prinde articulația picorului pe care o mobilizează spre a execută cu multă atenție o ușoară flexie a genunchiului la circa 30 0, având grijă ca talpa pacentului să ramană permanent pe planul patului.

Figura 3.5 Mobilizare pasivă a genunchiului

Pacientul se află în decubit dorsal pe planul patului.Kinetoterapeutul aflat lateral de pacient va ține o mană sub treimea inferioară a coapsei, pe partea ei posterioară, iar cu cealaltă va susține pe antebraț gamba pacientului. Kinetoterapeutul va flecta maxim coapsa pacientului după care va coborî gamba încet cu antebrațul având ca scop flexia ușoară a genunchiului pâna la limita durerii.

Figura 3.6 Mobilizare pasiva a coapsei si genunchiului

Pacientul se află în poziția așezat, la marginea mesei de kinetoterapie, genunchiul este susținut din articulația gleznei de kinetoterapeut si menținut extins. Kinetoterapeutul mobilizează rotula împingându-o spre în jos si execută flexia pasivă si apoi extensia pasivă a genunchiului.

Figura 3.7 Mobilizare pasivă a rotulei

Pacientul se află așezat la marginea mesei de kinetoterapie piciorul operat este lasat în jos pasiv sub acțiunea forței gravitaționale. Pacientul își va ridica gamba pentru a-și extinde genunchiul prin contracția mușchiului cvadriceps și prin ajutorul piciorului controlateral neoperat.

Figura 3.8 Mobilizare autopasivă de flexie – extensie a genunchiului

Pacientul va executa mers cu două bastoane canadiene cu talpa membrului operat pe sol dar fără sprijin.

Figura 3.9 Mers fără sprijin pe membrul operat

Din poziția stând depărtat, lateral de spalier cu sprijin pe membrul sănătos, pacientul va excuta activ flexii, extensii si abducții ale articulației coxofemurale de pe partea membrului inferior operat, având genunchiul extins.

Figura 3.10 Mobilizări active de flexie, extensie, abducție ale membrului operat

În a doua săptămână se vor continua exercițiile din prima, dar se vor executa activ și activ cu rezistență și se vor mai adăuga și alte exerciții noi. În ultima sedință pacientul va contacta solul cu planta piciorului operat cu sprijin de 30%.

Pacientul se află în decubit dorsal pe planul mesei și își va mobiliza activ articulația gleznei pe toate planurile de mișcare: flexii- extensii, inversii- eversii.

Figura 3.11 Mobilizări active de flexie plantară flexie dorsală

Pacientul se află în decubit dorsal și execută flexii extensii active de genunchi cu târârea calcâiului pe planul patului.

Figura 3.12 Mobilizări active de flexie – extensie ale genunchiului

Pacientul se află în decubit dorsal cu genunchiul operat flectat si execută flexii- extensii plimbând talpa pe perete.

Figura 3.13 Mobilizări active de flexie – extensie ale genunchiului

Pacientul se află în decubit dorsal pe planul ptatului si execută activ flexia articulației coxofemurale până la 45 0 cu genunchiul extins unde menține o izometrie timp de 5 secunde.

Pacientul se află în decubit lateral pe partea sanatoasă si execută abducția membrului operat cu genunchiul extins până la 30 0 unde menține o izometrie tip de 5 secunde.

Pacientul se află în decubit lateral pe partea cu membrul inferior operat, genunchiul celuilalt membru inferior este flectat și în abducție cu talpa în sprijin pe saltea și execută adducția membrului operat.

Figura 3.14 Mobilizare activă de adducție a membrului inferior

Pacientul se află în patrupedie pe planul patului cu membrul operat extins complet și execută extensia șoldului activ cu genunchiul extins.

Figura 3.15 Mobilizarea activă de extensie a șoldului și genunchiului

Pacientul se află în decubit ventral cu genunchiul atârnând liber în afara planului mesei și execută flexii – extensii active de genunchi.

Figura 3.16 Mobilizare activă de flexie a genunchiului

Comform Rodica Cotoman – Kinetoterapie Metodica desfășurării activității practice – 2005, izometrie alternantă este o tehnică de facilitare neuro-proprioceptivă, ce presupune executarea de contracții izometrice scurte, alternative, pe agoniști si pe antagoniști, fară a schimba poziția segmentului în timpul comenzilor. Pacientul se află în decubit ventral, cu genunchiul operat flectat 900 si în afara patului, kinetoterapeutul îmbraca cu ambele mâini ariculația gleznei. Comanda: Flectează genunchiul, flectează, flectează! și Extinde genunchiul, extinde , extinde! Apoi kinetoterapeutul va coborî genunchiul la un unghi de 450 și va repeta aceleași comenzi.

Figura 3.17 Izometrie alternantă pe musculatura genunchiului

Pacientul se află așezat la marginea patului, genunchiul atârna liber în afara patului. Kinetoteraputul este așezat pe un scaun lateral de pacient și asază glezna pacientului peste piciorul lui. La o comandă de pornire a kinetoterapeutului pacientul începe sa traga cu calcaiul piciorul kinetoterapeutului pentru a executa izometria mușchilor ischiogambieri.O izometrie va avea o durată de 5 secunde.

Figura 3.18 Izometrie pe flexorii genunchiului

Pacientul se află în ortostatism în fața scării fixe si execută flexia genunchiului ridicând piciorul pe a doua sipcă a scarii fixe.

Pacientul va executa mersul cu sprijin usor circa 30% pe piciorul operat.

În a treia saptămână, mișcările se vor face cu saculet de nisip de 500grame.

Din decubit dorsal:

– flexi – extensii ale articulațiilor gleznei si degetelor (metatarsiene, falangiene si interfalangiene);

– contracții izometrice de cvadriceps, fesieri si ischiogambieri;

– flexia gambei pe coapsă prin alunecare;

– flexii, abducții, circumducții din articulația coxfemurală cu genunchiul întins, mișcare activ-rezistivă cu săculeț de 500 grame.

Pacientul se află în decubit dorsal pe planul patului si execută bicicleta cu membrele inferioare în aer.

Figura 3.19 Mobilizare activă a membrelor inferioare

Pacientul se află în decubit ventral cu genunchii în afara palnului mesei și execută flexia genunchiului operat activ si cu rezistența unui săculeț de 500 de grame.

Figura 3.20 Mobilizare activă de flexie a genunchiului cu greutate

Pacientul se află în ortostatism cu fața la scara fixă, se va ține cu mâinile de șipca de la nivelul pieptuli si va executa flexia genunchiului operat cu un saculeț de 500grame.

Figura 3.21 Mobilizare activă de flexie a genunchiului cu greutate

Pacientul este așezat pe un scaun cu genunchiul operat flectat si cu talpa așezată pe o minge execută pompaje pe minge.

Figura 3.22 Mobilizare activă de pompare pe minge cu membrul inferior

Pacientul se află așezat pe scaun cu coapsa și gamba în sprijin pe mingea Bobath, poziția genunchiul va fi în flexie 30-450 și va efectua flexia trăgând cu calcaiul în mingea Bobath și mentinând o izometrie a musculaturii flexoare a genunchiului timp de 5 secunde cu revenire lentă .

Figura 3.23 Mobilizare activă de flexe a genunchiului contra rezistivă

Pacientul se află așezat pe un scaun în fața unei mingi Bobath si execută izometrii prin împingerea piciorului operat în minge.

Figura 3.24 Mobilizare activă de extensie a genunchiului contra rezistivă

Pacientul se află în ortostatism, cu fața la scara fixă, se va ține cu mâinile de șipca la nivelul pieptuli si va executa ridicări pe varfuri, membrul operat va fi în sprijin circa 60% .

Figura 3.25 Ridicări pe vârfuri cu sprijin circa 60% pe membrul operat

Pacientul se află în ortostatism, cu fața la scara fixă, se va ține cu mâinile de șipca la nivelul pieptuli și va executa joc de gleznă cu sprijin circa 60% pe piciorul operat.

Figura 3.25 Joc de gleznă cu sprijin circa 60% pe piciorul operat

În saptămâna a patra se continuă exercițiile mai sus menționate, continuând mișcările rezistive prin introducerea săculețului cu nisip. La sfârșitul acestei săptămâni pacientul se sprijină aproape în totalitate pe piciorul operat. Se continuă programul kinetic cu exerciții pentru mobilizarea articulară si tonifierea musculară, utilizând o serie de activitați complexe, distractive, care vor capta atenția si răbdarea pacientului pentru o perioadă mai lungă de timp. Se va face:

pedalaj de bicicletă;

alunecarea piciorului într-un jgheab rotund;

miscare laterală abducție-adducție ;

mers pe plan ascendent;

mers pe banda sau pe scara rulantă;

din șezut se vor face pedalări pe stepper;

diferite tipuri de mers: pe vârfuri, mers lateral, mers cu spatele,pașii vor fi normali.

Se recomandă practicarea înotului si hidrokinetoterapia cu efectuarea exercițiilor învațate în apă.