Kinetoterapia In Lombosciatica Discala
CUPRINS
I. INTRODUCERE……………………………………………………pag. 3
II. PARTEA GENERALĂ
ISTORICUL……………………………………………………………………..pag. 5
ETIOPATOGENIE.EPIDEMIOLOGIA…………………………….pag. 6
TABLOUL CLINIC…………………………………………………………..pag. 8
ASPECTE ANATOMO-PATOLOGICE……………………………pag. 11
DIAGNOSTIC POZITIV , DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL.pag. 15
DIAGNOSTIC FUNCȚIONAL………………………………………….pag. 17
-TESTARE ARTICULARA
-TESTARE MUSCULARĂ
7. EXPLORĂRI PARACLINICE………………………………………….pag. 28
– RADIOGRAFII,CT,RMN
8. PROGNOSTIC…………………………………………………………………….pag. 29
9. TRATAMENT ……………………………………………………………………..pag. 29
– IGIENO-DIETETIC
– MEDICAMENTOS
– RECUPERATOR (FIZIOKINETOTERAPIE)
– BALNEOTERAPIE
– CHIRURGICAL
10. REINSERȚIE SOCIO-FUNCȚIONALĂ……………………………..pag. 37
III. CERCETĂRI PERSONALE
IPOTEZĂ DE LUCRU…………………………………………………………pag. 43
MATERIALE ȘI METODE DE LUCRU………………………………pag. 44
REZULTATE ……………………………………………………………………..pag. 63
DISCUȚIA REZULTATELOR…………………………………………….pag. 72
CONCLUZII………………………………………………………………………..pag.73
IV. BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………..pag.75
I. INTRODUCERE
Motivația alegerii temei
Durerile localizate în regiunea lombară afectează in medie între 70 si 80% dintre adulții activi, într-un anumit moment al vieții lor. Studiile actuale subliniază faptul că discopatia vertebrală se regăsește la persoane din ce în ce mai tinere.
Coloana vertebrală este o lungă coloană mediană și posterioară formată din suprapunerea vertebrelor.Îndeplisește trei roluri majore:protecția măduvei,rolul static și rolul biomecanic. De aceea orice traumatism sau leziune la acest nivel va aduce o serie de tulburări funcționale senzitive de statică și grave handicapuri care presupun o limitare a autonomiei individului.
Lombosciatica reprezintă durerea lombară cu debut brutal, cu limitarea severă a mișcării și afectarea sensibilitații.Alături de durerea lombară este prezentă și durerea iradiată pe traseul nervului sciatic reprezentînd nevralgia membrului inferior.
Suferintele coloanei lombosacrate apar tot mai frecvent in coditiile vietii moderne, ele reprezentand o cauza importanta, si in continua crestere, de morbiditate pentru populatia adulta a intregii lumi. Faptul ca omul modern se confrunta cu solicitari fizice tot mai mici, datorita automatizarii si cibernetizarii intregii vieti socio-profesionale si familiale, face ca deconditionarea la efortul fizic sa reprezinte o constanta, care se exprima in mod deosebit la nivelul musculaturii antigravitationale, centura musculara a rahisului reprezentand o zona de maxima vulnerabilitate; asa se explica de ce solicitarile uneori chiar moderate, exercitate insa pe un teren vulnerabil prin lipsa antrenamentului cotidian, declanseaza frecvent suferinte care se cronicizeaza, dezechilibrand si decompensand functional coloana vertebrala, si in primul rand, segmentul lombosacrat.
Scopul lucrarii este acela de a evidentia importanta si beneficiile kinetoterapie in prevenirea si tratarea lombosciaticii discale.
II.PARTEA GENERALĂ
1.Istoricul afecțiunii
Lombosciatica este o durere de coloană vertebrală lombară care iradiaza pe membrul inferior si care cel mai adesea este data de suferinta discului intervertebral. Spre deosebire de lumbago, in caz de lombosciatica sint afectate si radacinile componente ale nervului sciatic.
"Lombosciatica se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara, care iradiază de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei, extinzindu-se uneori in directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic)".
Lombosciatica este consecinta iritarii mecanice a radacinilor nervului sciatic de catre inelul fibros degradat sau de un fragment din nucleul pulpos. Lombosciatica poate fi generata si in afara leziunilor discale, de catre boli neurologice infectioase, proliferative sau toxice, care afecteaza radacinile (radiculite) sau nervul (nevrite).
Pentru scurtarea evolutiei lombosciaticii trebuie adoptat imediat repausul la pat. De aceea, in cazul aparitiei starii dureroase lombosciatice, este necesar consultul medical, pentru a se stabili diagnosticul cauzal si tratamentul. In formele simple, care traduc fisurarea inelului fibros, unde predomina semnele de lumbago, despovararea coloanei prin repaus la pat si evitarea eforturilor fizice timp de 14 zile asigura vindecarea fara a mai fi necesare alte tratamente.
Din nefericire, in aceasta faza se comit imprudente regretabile din partea bolnavilor care amina consultul medical, continuindu-si activitatea si efortul fizic. Continuarea activitatii supune zona lezata la presiuni mari ce pot atinge valori pina la 120-180 kg, ajungindu-se astfel la hernia de disc.
2.Etiopatogenie.Epidemiologia.
Boala este provocata, in 80 – 90% dintre cazuri, de compresiunea radacinilor L5 si S1 ale nervului sciatic, in spatiul interdisco-ligamentar. Teoretic, agresiunea radacinii nervului sciatic poate fi provocata de mai multe cauze, dar cel mai important mecanism este conflictul disco-radicular, respectiv compresiunea nervului prin protruzia sau hernierea discului intervertebral in spatiul interdisco-ligamentar.
Hernia discala se produce printr-un proces de degenerescenta a discului. Se stie ca discul intervertebral este format din inelul fibros, o pasla fibroasa alcatuita din lamele concentrice – care inconjura nucleul pulpos – al doilea element al discului, constituit din tesut semilichid, incompresibil. Incepand din decada a II-a a vietii in nucleul pulpos apar leziuni degenerative de deshidratare si eventual fragmentare, iar in inelul fibros, manifestari de involutie (fisuri, calcificari). Pierzandu-si capacitatea de deplasare, mobilitatea, nucleul pulpos nu mai transforma presiunea in distensie, ci o transmite ca atare inelului fibros
Alte cauze frecventele lombosciaticii sunt artrozele articulatiilor interapofizare,
Stenoze de canal spinal fractura de corpi vertebrali, boli infectioase ale coloanei, boli inflamatorii ale coloanei, boli metabolcecum ar fii osteoporoza, osteomalacia, boala Paget si tumorile maligne.
Solicitarile maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutatilor in pozitii incorecte (cu spatele flexat sau in hiperextensie) solicita la maximum inelul fibros al discului intervetebral si acesta se poate fisura. Bolnavul simte o durere violenta care-l imobilizeaza si care nu-i mai permite redresarea coloanei sau miscari de flexiune, rotatie sau extensie. Acesta este primul simptom al deteriorarii discului.
Cea mai frecventa lombosciatica este de cauza mecanica, prin alterari degenerative ale discului intervertebral, favorizate de obezitate,tulburari de statica si de munca fizica.
Lombosciatica discala este frecventa mai ales la barbati din cauza solicitarii coloanei, datorita efortului depus.
La eforturile fizice cu flexia importanta a coloanei vertebrale, ridicarea greutatilor si eventual torsiune, fisurile inelului fibros se largesc si e posibila angajarea nucleului pulpos in doua etape:
1.protuzia nucleului pulops pana la nivelul fibrelor perifrice ale inelului fibros in contact cu ligamentul posterior bogat inervat.acesta ar putea genera durerea de tip lumbago.
2.hernia discala sau prolapsul discal ;nucleul pulpos, prolabeaza in afara nucleului fibros, cu ruperea completa a acestuia si iritarea radacinilor nervului sciatic.
In hernia de disc foarte frecvent, tesutul discal patrunde in spongioasa corpilor vertebrali, tesutul adiacent suferind un proces de remodelare.
Durerea lombara poate fi cauzata de anumite afectiuni interne cum ar fi dureri ginecologice sau urologice, boli digestive, care iradiaza in segmental lombar.
Epidemiologia
Sindromul lombosciatic ramane o problema de actualitate cu o frecventa deosebita, incapacitate de munca foarte ridicata, dificultate de a pune un diagnostic precis de cauzailitate, prin lipsa unei abordari unitare si sistematice interdisciplinare si de aici inconstanta terapiei adecvate, complexe, cu repercusiuni socio-economice in toate tarile. Lombosciatica afecteaza ambele sexe dar cu un procentaj diferit. Studiile noastre au demonstrate ca frecventa aparitiei acestor discopatii este mai mare la barbati datorita efortului fizic depus si a solicitarii coloanei vertebrale in exces. Frecventa lombalgiei este de 70-80% din populatia adulta. Frecventa globala este de 90%, care creste cu varsta pacientilor.
3.Tabloul clinic
Cel mai comun simptom aparut in faza incipienta a afectarii degenerative a discului intervertebral este de obicei durerea de spate care iradiaza in fese si talie.
Intensitatea senzatiei dureroase difera in functie de intensitatea sistemului declansator, de locul si momentul aparitiei, de perceptia individuala. Din punct de vedere al modului de inserare si evolutiei, durerea poate fii clasificata in acuta si cronica.
Durerea acuta este cea care are o finalitate protectoare, comandand reactii de evitare a agresiunii cauzale, sau impunand imobilizarea regiunii afectate, pentru a favoriza vindecarea si recuperarea. Acest tip de durere se incadreaza in reactia generala de aparare manifestata prin tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, midriaza, transpiratie palmara, accelerarea miscarii respiratorii.Sindromul psihic de insotire este anxietatea. Durerea lombara acuta netratata poate conduce la tulburari somatice si psihice grave, ducand la diferite complicatii si spre cronicizare.
Durerea discogenica se refera la afectarea discului intervertebral. De obicei cauzeaza durere resimtita in partea inferioara a spatelui. Mai poate parea ca durerea provine din zona feselor sau partea superioara a coapselor.
Durerea lombara poate avea un caracter moderat, ameliorata de repaus, sau dimpotriva devine intensa din fazele initiale ale bolii ,cu limitarea miscarii coloanei vertebrale. In alte cazuri se remarca crize dureroase permanente.
Sciatalgia apare din momentul in care protruzia discala duce la atingerea si intindera radacinilor, cu iradiere de-a lungul membrului inferior.
Simptomele si semnele sciaticii in functie de tipul de radacina afectat:
S1-Durerea iradiaza la nivelul fesei, fata posterioara a coapsei si gambei,tendonul lui Achile, calcai, marginea externa a piciorului, pana la degetul 5 si fata plantara a piciorului;
L5-Durerea cuprinde fesa , fata postero-externa a coapsei, fata antero-externa a gambei ,regiunea dorsala a piciorului si haluce;
L4-Durerea iradiaza pe fata externa a soldului, antero-externa a coapsei, anterioara a genunchiului si antero-interna a gambei, pana la glezna;
L3-Durerea iradiaza in regiunea antero-externa a soldului, fata anteroara a coapsei si genunchi;
L2-Durerea intereseaza portiunea superioara a coapsei,anterior, medial, lateral.
In ceea ce priveste tulburarile de sensibilitate, acestea se manifesta sub forma de parestezii, hipoestezii sau chiar anestezia totala in dermatomul radacinii afectate.
Datorita scaderii fortei musculare si a hipotrofiei musculare afectarea radacinii L5 face ca mersul pe calcai sa fie dificil, in timp ce afectarea radacinii S1 va face dificil la mersul pe varfuri.
In cazul proiectiei mediane posterioare a nucleului pulpos al discului se produc parestezii in zona perianala, fese si sacru, tulburari de defecatie, de erectie, si retentie urinara.
Examenul obiectiv al bolnavului cu lombosciatica evidentiaza atitudn zona feselor sau partea superioara a coapselor.
Durerea lombara poate avea un caracter moderat, ameliorata de repaus, sau dimpotriva devine intensa din fazele initiale ale bolii ,cu limitarea miscarii coloanei vertebrale. In alte cazuri se remarca crize dureroase permanente.
Sciatalgia apare din momentul in care protruzia discala duce la atingerea si intindera radacinilor, cu iradiere de-a lungul membrului inferior.
Simptomele si semnele sciaticii in functie de tipul de radacina afectat:
S1-Durerea iradiaza la nivelul fesei, fata posterioara a coapsei si gambei,tendonul lui Achile, calcai, marginea externa a piciorului, pana la degetul 5 si fata plantara a piciorului;
L5-Durerea cuprinde fesa , fata postero-externa a coapsei, fata antero-externa a gambei ,regiunea dorsala a piciorului si haluce;
L4-Durerea iradiaza pe fata externa a soldului, antero-externa a coapsei, anterioara a genunchiului si antero-interna a gambei, pana la glezna;
L3-Durerea iradiaza in regiunea antero-externa a soldului, fata anteroara a coapsei si genunchi;
L2-Durerea intereseaza portiunea superioara a coapsei,anterior, medial, lateral.
In ceea ce priveste tulburarile de sensibilitate, acestea se manifesta sub forma de parestezii, hipoestezii sau chiar anestezia totala in dermatomul radacinii afectate.
Datorita scaderii fortei musculare si a hipotrofiei musculare afectarea radacinii L5 face ca mersul pe calcai sa fie dificil, in timp ce afectarea radacinii S1 va face dificil la mersul pe varfuri.
In cazul proiectiei mediane posterioare a nucleului pulpos al discului se produc parestezii in zona perianala, fese si sacru, tulburari de defecatie, de erectie, si retentie urinara.
Examenul obiectiv al bolnavului cu lombosciatica evidentiaza atitudine antialgica , trunchiul fiind inclinat de partea opusa celei dureroase. Aceste elemente asociaza limitarea miscarii de flexie si a inclinarii laterale la nivelul coloanei lombare.
Obiectivarea durerii lombare se obtine prin manevrele de elongatie a nervului sciatic, care sunt urmatoarele:
-Semnul Laseque: ridicarea membrului inferior extins cu pacientul in decubit dorsal ; apare durere in coapsa si gamba la diverse unghiuri.
-Semnul Lasegue contralateral: apare la herniile de disc voluminoase care au deposit linia mediana si consta in provocarea durerii in ridicarea membrului inferior de partea sanatoasa.Apare durerea la nivelul membrului inferior bolnav la ridicarea membrului inferior sanatos.
-Semnul Lasegue inversat: pacientul este asezat in decubit dorsal pe planul patului si este rugata sa vina in pozitia de sezut, va aparea durerea lombara.
-Manevra Bragard: flexia pe bazin a membrului inferior cu dorsiflexia piciorului ; flexia dorsala a piciorului provoaca durere.
-Se va testa de asemenea mersul pe varfuri si mersul pe calcaie pentru determinarea radacinii nervoase afectate.
-Testul Schober:este o metoda utila de apreciere a flexiei coloanei lombare. Pacientul sta in picioare cu calcaiele apropiate si se marcheaza doua puncte la o distanta de 10 cm intre ele si se flecteaza trunchiul. Din cauza limitarii coloanei vertebrale,distanta creste cu mai putin de 5 cm la cei cu lombosciatica discala. Proba indice-sol evidentiaza flexia ventrala a trunchiului si este pozitiv la 95%din cazuri; extensia este dureroasa la 35%din cazuri, flexia laterala dreapta-stanga este prezenta la 99%din cazuri, mai putin miscarea de torsiune.
Examenul neurologic: – tulburari de sensibilitate,parestezii permanente sau intermitente.Topografia lor distala da indicatii asupra localizarii herniei,si anume:la nivelul halucelui hernia L4-L5,in calcai,planta si degeteL5-S1.
– tulburari de sensibilitate superficiala: hiperestezie mai frecventa in formele hiperalgice si hipoestezie interesand mai mult sensibilitatea tactila si dureroasa, mai rar termica. Sensibilitatea profunda nu este afectata.Uneori este prezenta o hiperalgezie a tendonului lui Ahile.
– tulburari motorii-se intalnesc in propotie de 34% din cazuri sub forma de pareze, paralizii, hipotonii si atrofii musculare, cu instalarea progresiva, mai rar brutala cand nu au prognostic nefavorabil. Prezenta unei pareze sau paralizii are valoare diagnostica topografica.
– tulburari de reflexe. Reflexul ahilian poate fi diminuat sau abolit in 60% in herniile L5-S1.Reflexul medioplantar se gaseste uneori abolit inaintea celui ahilian. Reflexul rotulian,diminuat sau abolit, denota afectarea prin hernie de disc a L2-L3 sau L3-L4.
Explorari paraclinice: pacientul va trece printr-o serie de investigatii amanuntite radiologice din fata si profil. Tomografia computerizata a castigat un loc deosebit datorita evidentierii herniei de disc, sediul si eventual a unor patologii asociate.
Probele biologice ale pacientului cu lombosciatica discala sunt in limitele normale.In cazul in care pacientul prezinta schimbari de valori normale ale probelor biologice, se va face o investigatie amanuntita pentru depistarea acestor cauze.
4.Aspecte anatomo-patologice
Coloana vertebrala mentine echilibrul vertical specific numai oamenilor. Rolul sau important se datoreaza si faptului ca are in alcatuire un canal vertebral ce contine maduva spinarii, o parte componenta a sistemului nervos central de la care pleaca cei 31 de nervi spinali ce parasesc maduva prin gaurile intervertebrale.
Coloana vertebrala a omului este alcatuita dintr-o insiruire de vertebre si discuri intervertebrale. Curburile normale dau coloanei o mare elasticitate, permitandu-i sa se comporte in cadere ca un resort, amortizandu-le, spre deosebire de spatele plat. Tot curburile, pastreaza proiectia centrului de greutate in interiorul poligonului de sustinere.
Discurile intervertebrale sunt formate din tesut conjunctiv, adica dintr-un cartilaj, ce are rolul de a permite miscarea si de a amortiza socurile mecanice. Aceste socuri pot avea loc cu prilejul caderilor in picioare de la inaltime, sariturilor, ridicarii si purtarii unor greutati, a miscarilor de aplecare si torsiune efectuate la nivelul trunchiului, precum cele din momentul ridicarii greutatilor, a franarilor bruste sau a practicarii activitatilor sportive intr-o maniera neadecvata.
La randul sau, discul este inconjurat de un inel fibros, care se poate rupe. Toate discurile inconjurate de inelul fibros propriu, precum si vertebrele de deasupra si de dedesubt, sunt consolidate de ligamente si muschi paravertebrali.
Rahisul lombar este in mod obisnuit compus din 5 vertebre si constituie baza coloanei vertebrale, care suporta cea mai mare parte din greutatea corpului.Vertebrele lombare au corpul cel mai voluminos dintre toate vertebrele, diametrul lor transversal depasindu-l pe cel antero- posterior.
Forma vertebrelor lombare difera in partea superioara fata de cea inferioara.
Portiunea superioara de deasupra vertebrei L4, constituie o zona de tranzitie oarecum libera, intre partea inferioara lombara legata de bazin si blocul toracic. Lombalgiile intalnite in aceasta regiune, insotite uneori de nevralgii, constituie un procent foarte mic, de numai 3% si sunt numite lombalgii inalte. Cea mai mare parte a lombalgiilor, 97% se intalnesc insa de la vertebra L4 in jos, reprezentand lombalgiile joase.In statica de ansamblu a coloanei vertebrale, segmentului lombar ii revine rolul cel mai important, ca segment situat la baza rahisului .In ortostatism, greutatea corpului, a bratelor si a trunchiului este transmisa prin coloana lombara spre membrele inferioare, greutate la care se adauga cea a oricarei sarcini purtate de partea superioara a corpului. In pozitie sezanda cu bratele sprijinite, incarcarea segmentului lombar se reduce considerabil, pentru a dispunerea complet in clinostatism. In suportarea acestor sarcini, rolul principal revine coloanei, corpilor si discurilor, articulatiile interapofizare participand numai in proportie de 20% la mecanismele de sustinere a coloanei. Rahisul lombar poseda miscari de flexie, extensie, inflexiune laterala si rotatie, care sunt de fapt rezultatul activitatii fiecarui segment spinal mobil. Din punct de vedere biomecanic, amfiartroza are 5 grade de libertate: 3 active-flexie extensie in jurul unui ax transversal, inclinare laterala in jurul unui ax sagital si rotatie in jurul unui ax vertical si 2 pasive-alunecare pe axe paralele a corpilor vertebral, datorita elasticitatii discului .In timpul miscarii coloanei vertebrale, fortele impuse rahisului favorizeaza aparitia degenerescentei osoase. Se pot distinge leziuni prin tractiune sau forfecare legate de utilizarea excesiva a mobilitatii rahidiene si leziuni prin compresiune, legate uneori de cresterea sarciniolr de suport.
Daca exista un joc anormal al discurilor sau al vertebrelor intre ele, are loc lovirea ligamentului care le consolideaza, iar durerea lombara care apare se mai numeste si lombalgie, putand evolua spre criza de lumbago. Aceasta e insotita de blocajul zonei prin contractura musculaturii paravertebrale. Se vorbeste despre discopatia aflata in faza nechirurgicala.
Socurile sau loviturile, mentinerea timp indelungat a unor posturi sau pozitii neadecvate, precum statul pe scaun la birou, in fata calculatorului, statul in picioare (ortostatismul prelungit), ridicarea si purtarea de greutati, inclusiv ghiozdanul sau geanta de catre copii si adolescenti sau gentile, plasele grele purtate de catre , adulti, alcatuiesc conditii favorizante degradarii bruste sau progresive a discului intervertebral, cu ruperea inelului.
Degradarea consta in fragmentarea sau migrarea discului sau a unui fragment rupt al acestuia dincolo de inelul fibros. Cand apare hernierea sau deplasarea discurilor sau a fragmentelor provenite de la acestea, sunt presate tesuturile din jur, in special radacinile nervoase care pleaca de la maduva spinarii spre membrele inferioare. Avem de-a face astfel cu criza de lombosciatica. Criza este insotita de durere de spate care coboara pe un picior sau este asociata cu amorteala sau furnicaturi. Durerea poate duce la imposibilitatea mersului, cat si la dificultatea odihnei, a somnului.
O alta cauza a discopatiei vertebrale lombare este reprezentata de degradarea lenta in timp, a structurii discurilor, cu scaderea distantei si apropierea vertebrelor. Ca urmare, incep sa se formeze osteofite sau ciocuri pe marginile sau pe conturul vertebrelor, la locul in care se lipesc ligamentele dintre vertebre. Discurile degradate se fragmenteaza si pot da si ele criza de lombosciatica.
5.Diagnostic pozitiv , Diagnostic diferential
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe existenta sindroamelor vertebral si radicular.
Sindromul radiular consta in durere, tulburari de sensibilitate si semne de deficit motor. Durerea este semnul cel mai caracteristic si urmeaza un traiect continuu: lombar, sacrat, fesa, coapsa, molet, picior. Mai rar durerea este discontinua, spastica sau sub forma de parestezii. Uneori, durerea este foarte intensa, marcand deficitul motor. Alteori diminua in repaus. De obicei se exacerbeaza in ortostatism prelungit, aplecare, redresare, tuse, stranut. Poate aparea dupa un traumatism, efort mare care solicita coloana sau chiar o miscare simpla. Tulburarea de sensibilitate mai frecvent intalnita este hipoestezia.
Obiectivarea durerii se face printr-o serie de semne:
– semnul Neri: aparitia de dureri sacrate, cu iradiere in sezut si membrul inferior, la flexia capului, bolnavul aflandu-se in decubit dorsal, cu gambele intinse;
– semnul Naffziger. aparitia durerilor in regiunea sacrata si gambe, la compresiunea jugularelor;
– semnul „calcaiului": durere ce apare la mersul pe calcai (flexia dorsala a piciorului sau flexia dorsala a haluceului), in Sindromul vertebral la nivelul lui L4-L5
– semnul „varful piciorului"; durere ce apare la mersul pe varful picioarelor (flexia plantara a piciorului sau flexia ventrala a halucelului),
– semnul Bonnet: dureri ce apar la adductia coapsei pe bazin, cu gamba in flexie;
– semnul Lasegue (cel mai caracteristic si folosit): dureri pe traiectul nervului-sciatic prin ridicarea, de catre examinator, a membrului inferior cu genunchiul in extensie: cand este bilateral sau controlateral, sugereaza o compresiune medulara.
Sindromul vertebral se caracterizeaza prin atitudini vicioase si limitarea miscarilor coloanei vertebrale. Contractura musculaturii paravertebrale, care apare reflex, ca raspuns la agresiunea radacinii nervului, este un semn precoce. La palpare, musculatura este contractata, proeminenta, reliefata de partea convexitatii.
Diagnosticul diferential al sciaticii radiculare pune in discutie trei categorii de compresii:osoasa, epidurala, subdurala.
-compresiuni de natura osoasa:cancerul vertebral lombar metastatic
anomalii vertebrale tranzitionale
lombalizarea vertebrei S1
sacralizarea L5
spina bifida
spondilolistezis
stenoza congenitala a canalului lombar
spondilartroza lombara
osteopatii rarefiante
spondilite infectioase
osteoartropatia tabetica
compresiuni ligamentare
fibroze de teaca radiculara
-compresiuni din spatial epidural: varice epidurale
anomalii congenitaleale sacului dural
granuloame,tumori,lipoame
-compresiuni in spatial subdural: tumori ale cozii de cal
arahnoidite ale cozii de cal
anomalii ale sacului dur
Nu trebuie uitata sciatica simulata observata la persoanele care ascund de obicei un interes si la care numai un examen complet poate sa stabileasca simptomatologia exacta, daca durerile sunt precis localizate si provocate prin diverse metode si teste de catre medic, daca exista modificari de reflexe si hipotonie musculara.Poate fi util semnul Neri: daca se cere subiectului sa ridice un obiect de pe sol, tinand memrele inferioare intinse, aplecarea va provoca dureri si il oblige pe pacient sa flecteze membrul inferior dureros.
6.Diagnostic functional:testare articulara
testare musculara
Mobilitatea intervertebrala diminua rapid cu varsta
Pozitia zero, de start, este pozitia anatomica,in rectilinie: membrele superioare pe langa corp, palmele privesc inainte, gambele formeaza cu picioarele un unghi de 90 de grade sau sezand, pozitie in care bazinul este fixat.
Bilantul articular:
Flexia: masoara 80-90 de grade,50 de grade pentru coloana dorsala si 40 de grade pentru cea lombara.
Mobilitati de apreciere:
Distanta indice-sol: pacientul se afla in pozitie anatomica,cu membrele inferioare extinse si executa flexia (fig.1), in mod normal, degetele ating solul.
• Distanta deget 3-haluce: cu pacientul culcat in decubit dorsal, genunchii extinsi, se va masura distanta dintre degetul cel mai lung si haluce inainte si dupa flexie. In aceste cazuri intervine si flexia din articulatia coxo-femurala.
• Testul Schober: masurarea distantei dintre C7si S1 inainte si dupa flexie (fig.2). In mod normal, aceasta creste cu 6-8cm.
2.Extensia are 20-30 de grade si nu se poare masura clinic. Eventual cu goniometrul ca si la flexie,
3.Lateralitatea masoara 20-35 de grade. Se apreciaza locul unde degetul trei atinge coapsa, in miscarea de inclinare laterala sau distanta deget trei-sol in aceasta situatie. Cu goniometrul: din pozitie de start de ortostatism, goniometrul se aseaza pe linia spinelor iliace superioare sau pe linia bicreta, iar bratul mobil urmeaza sirul apofizelor spinoase, intreS1-C7; care se va inclina.(fig.3)
4.Rotatia: masoara 30-45 de grade. Se apreciaza din ochi dupa unghiul format intre linia umerilor in miscare si linia bicreta a pelvisului.(fig4.)
Toate aceste valori reprezinta medii variabile cu sexul, varsta, tonusul muscular, tipul de afectare a aparatului locomotor.
Pozitia de functionare a coloanei dorso-lombare este pozitia anatomica, aceasta avand urmatoarele curburi masurate pe radiografii:
Lordoza cervicala=36 de grade(1)
Cifoza dorsal=35 de grade(2)
Lordoza lombara=50 de grade (3)
Bilantul muscular:
Muschii abdominali sunt: marele drept abdominal,marele oblic abdominal, micul oblic abdominal, transversal abdominal.
Functia de ansamblu a muschiilor abdominali:
Functia dinamica:
flexori cand actioneaza sinergic
rotari ai coloanei dorso-lombare cand actioneaza in sinergie incrucisata
inclina lateral coloana dorso-lombara cand se contracta unilateral
Functia statica:
Echilibrare sagitala a coloanei dorso-lombare si a bazinului (delordozanti) si echilibrare transversala a spatiilor costo-iliace.
3.Functia expiratorie:
Ca muschi principali expiratori in expirul fortat si in tuse
4.Functia de expulzie in travaliu si in defecatie.
I. Flexia:
Muschii drepti abdominali. Insertia de origine sa face pe partea externa a cartilajelor costale 5,6,7,pe apendicele xifoidian, iar terminatia este pe marginea superioara a pubelui de spina pana la simfiza.
Inervatia este metamerica , prin ultimele sase perechi de nervi intercostali. Muschii accesori ai functiei statice:marele fesier, lordozant.Marele drept abdominal face retroversia bazinului si diminueaza lordoza lombara.Actiunea sa este de flexie,rotatie si inclinare a trunchiului.
Stabilizam bazinul si membrele inferioare prin priza pe glezne sau genunchi.
Pozitia FG si AG:in decubit dorsal, cu bratele pe langa corp, membrele inferioare intinse:
F1-palpam muschii drepti abdominali pe linia paraombilicara(intr-un effort de tuse sau stranut).
F2-miscarea de flexie a trunchiului pana la decolarea spinelor omoplatului de pe planul patului.
F3-miscarea pana la unghiul inferior al scapulei.
F4-ridicarea completa a trunchiului, bratele intinse inainte si genunchii flectati.In aceasta situatie muschii principali care actioneaza fiind flexorii coapsei.(fig.5 test.flexiei)
Functia de fixare a bazinului de catre muschii abdominali se poate testa astfel:
Pozitia AG:decubit dorsal cu membrele inferioare intinse;
F3-ridicarea membrelor inferioare la 70 de grade
F4-ridicarea la 45 de grade
F5-ridicarea lor la 15 grade si se opune rezistenta.
(fig.6 testarea functiei de fixare a bazinului)
2. Extensia:Muschii iliocostal, erector spinae, lomgissmus thoracis(lungul dorsal)multifidus,interspinali.
Inervatia: este realizata de ramurile posterioare ale nervului rahidieni.
Functia: -staiunea bipeda,rectitudinea coloanei vertebrale si echilibrul, alaturi de curburile coloanei vertebrale.
-in sinergie homeolaterala, iliocostalul si lungul dorsal produc o inclinare laterala a coloanei dorso-lombare,in timp ce transversal este rotator.
Testarea:stabilizam bazinul si membrele inferioare.
Pozitia FG:in decubit ventral, bratele pe langa corp
F1-palpam masa comuna paravertebrala
F2-extensie din coloana dorso-lombara limitata
Pozitia AG-in decubit ventral,bratele pe langa corp
F3-extensie completa,cu decolare pana la ombilic a trunchilui de pe pat,coloana vertebrala in rectilinie;
F4,5-rezistenta pe toracele inferior si pe toracele superior pentru testarea coloanei lombare superioare.
(fig.7 Testarea extensiei)
3. Rotatia:
Muschii oblic mare si oblic mic, inervati de nervii costali 8-12 si de nervii mare
si mic abdominogenitali, origine D7-L1.
Muschiul oblic mare sau extern se insera pe fata externa a ultimelor 8 coaste,iar
terminatia se afla pe jumatatea anterioara a crestei iliace pe pube si simfiza
pubiana.
El constituie orificiul superficial; al canalului inghinal.Micul oblic sau intern
se insera pe creasta iliaca si se termina pe marginea inferioara a ultimelor cartilaje costale, pe aponevroza anterioara a oblicului mic si pe pube prin
tendonul onjunct.
Functia:-in sinergie bilaterala, ei sunt flexori ai trunchiului
-in sinergie incrucisata sunt rotatori ai trunchiului.Marele oblic roteste
trunchiul de partea lui iar micul oblic de aceeasi parte cu el.
Testarea:-stabilizam bazinul si membrele inferioare
Pozitia FG:in sezand, cu bratele pe langa corp.
F1-palpam muschii pe marginile laterale ale abdomenului
F2-rotatia trunchiului,in timp ce bazinul e fixat pe testator.
Pentru testarea marelui ombilic drept si a micului ombilic stang se va efectua o rotatie la stanga a trunchiului.
Pozitia AG:decubit dorsal, membrul inferior drept intins, iar membrul inferior stang flectat, cu plant ape pat.
F3:-rotatia trunchiului si ridicarea umarului drept,pana la desprinderea omoplatului pe pat ,catre stanga. Antebratele pe piept,mainile pe umeri.
F4:-rotatia trunchiului si flexia lui, membrele superioare intinse inainte.
F5:-rotatia trunchiului si flexia lui, membrele superioare sunt la ceafa.
Testarea muschiului transvers abdominal:
Insertia de origine se afla pe fata interna a ultimelor coaste ,pe apofizele transversale asle vertebrelor lombare sip e creasta iliaca.Terminatia se afla pe pube prin tendonul conjunct sip e aponevroza dreptilor abdominali.
Inervatia este data de ultimele patru perechi de nervi intercostali si de nervul iliohipogastric si ilioinghinal, din radacinile D9-L1.
Constituie centura fiziologica a abdomenului, este cel mai profound muschi.
Abdominal, functia sa este de muschi expirator principal si antagonist al dia-fragmului.
Testarea sa este dificila,se practica testul cvadrupedic:masurarea perimetru-lui abdominal in cursul relaxarii peretelui abdominal si apoi in cursul contr-actiei sale,in mod normal apare o diferenta.
Testarea musculara pentru ridicarea bazinului:
Muschiul patrat lombar: este un muschi inter-ilio-costal,situate in partea posterioara a trunchiului, care face parte din grupul muschilor mari ai
abdomenului .Insertia superioara este pe marginea inferioara a coastei a 12-a si pe
apofizele costiforme ale primelor trei vertebre lombare.
Inferior se termina pe buza interna a crestei iliace si pe fata anterioa-ra a apofizelor transversale ale primelor patru vertebre lombare.
Inervatia sa provine din al 12-lea nerv intercostal si din primele trei ramuri anterioare din plexul lombar.radacinile D12-L1.
Functia : -cu bazinul fixat produce inclinare homolaterala a coloanei lombare coborarea coastei a 12-a.
-cu coloana lombara fixate produce ridicarea hemibazinului
homolateral
-echilibreaza lateral bazinul. In caz de paralizie apare o as-
censiune a bazinului de partea predominanta, este un bazin
oblic de origine inalta.
-in caz de paralizie a muschilor membrului inferior, poate realiza pasul.
Testarea:stabilizam coloana dorso-lombara.
Pozitia FG:in decubit dorsal, mainile apuca marginile mesei.
F1:-palpam zona lombara profunda
F2:-se ridica hemibazinul catre coastele flotante
F3:-se ridica hemibazinul cu coastele flotante cu o usoara
opozitie
Pozitia AG:-rtostatism,i n sprijin unipodal, se ridica hemibazinul
opus .
F4,5:-se prinde piciorul de parteacaruia se ridica hemibazinul.
7.Explorari paraclinice:radiografii,CT,RMN;
Orice lombosciatica trebuie in principiu investigata cu un RMN sau in caz ca nu se poate examina cu un tomograf computer pentru a se pune un diagnostic corect, daca este cazul, de hernie de disc. In multe cazuri, simtul clinic nu este suficient pentru diagnostic, intrucit multe sciatici ascund tumori sau compresii externe. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice și paraclinice: radiografii de coloană lombară, tomografia computerizată și RMN. Rezonanța magnetică nucleară (RMN) pune diagnosticul precis al gradului de afectare a discului intervertebral și a rădăcinii nervoase. Se impune, de asemenea, diagnosticul diferențial. Lombosciatica trebuie diferențiată în primul rând de durerile renale (care sunt însoțite de simptome urinare) sau de durerile de natură digestivă sau ginecologică.
Examenele radiologice sunt frecvente fiind realizate modern cu aparate mobile de radiologie. Se vor face radiografii ale coloanei lombare pentru evidentierea unor posibile fracturi sau complicatii ale corpilor rvertebrali. In cazul afectiunilor coloanei vertebrale, diagnosticul se stabileste pe baza radiografiilor. Lombosciatica nu este o boala cronica, ea fiind cauzata in urma unei miscari bruste a corpului, de statul in curent, trepidatii, umezeala. Nu este insotita de modificari osoase.
Computertomografia, este folosita din ce in ce mai mult in explorarea politrumatismelor, necesita o aparatura de ultima generatie si folosirea substantelor de contrast permit obtinerea de rezultate excelente. Se va evidentia canalul vertebral.
Rezonanta magnetica nucleara indica date definite despre structura organelor si vaselor,este eficienta pentru diagnosticarea leziunilor mielo-radiculare.
8. Prognostic
Lombosciatica discala este o durere de spate ,mai precis a zonei lombare.Foarte frecvent apare dupa un efort fizic.Incidenta este mai crescuta la barbatI decat la femei .Nu are granite de varsta,in consecinta poate sa debuteze la orice varsta.Varsta medie este de 25-60 de ani.
Nu prezinta modificari osoase decat in cazurile avansate unde se ajunge la hernie de disc.
Lombosciatica debuteaza cu crize de lumbago, care netratate vor trece in lombosciatica discala.
Tratamentul consta in aplicarea anumitor unguente si crème antialgice. Este important repausul la pat.
Este caracterizata de aptitudini si pozitii vicioase, abordate de pacient pentru a nu produce durere. Pacientul va gasi pozitia antialgica.
Afecteaza viata sociala deoarece pacientul nu se va putea misca sau nu isi produce durere.
Daca lombosciatica este tratata si tinuta sub control, nu afecteaza viata cotidiana a pacientului.
9.Tratamentul igieno-dietetic
Pacientul va fi informat, despre principalii factori de risc, cum ar fi miscarile bruste, eforturile fizice intense ,frigul, umezeala, purtarea greutatilor in mod neobisnuit, statul sau dormitul in pozitii vicioase si incorecte, obezitatea, sedentarismul.Se vor evita factorii emotionali, cum ar fi stresul, anxietatea, frica, depresia. In majoritatea cazurilor s-a demonstrat ca inaintea aparitiei durerii lombare, pacientii au suferit de factori emotionali.
Pacientul va fi rugat sa faca repaus la pat pe un plan plat si dur care sa nu solicite coloana vertebrala, timp de 5-10 zile.
Se va cauta o pozitie antialgica, confortabila pentru pacient . In majoritatea cazurilor pacientii abordeaza pozitia de decubit dorsal cu genunchii flectati,in pozitie de cocos de pusca.
Tratamentul medicamentos
Principalele clase de medicamente utilizate în tratamentul nevralgiei sciatice sunt:
– antialgice
– antiinflamatoare nesteroidiene
– steroizi
– miorelaxante
– narcotice
– antidepresive
– medicamente pentru osteoporoză
– vitamine din grupul B
– trofice musculare
Antialgice:algolcalmin, paracetamol, sunt forme simple de compusi de tip analgezice.
Antiinflamatoare nesteroidiene: aspirina, piroxicam, diclofenac, ibuprofen ,indometacin. In faze mai avansate se poate apela la decontracturante musculare, diazepam, clorzoxazon, mydocalm sau muscalm,indometacin.
Medicatia antialgica si antiinflamatoare este eficace si este justificata de fenomenele congestive periherniare si radiculare.
Se folosesc atat medicatia antialgica cat si cea antiinflamatorie,care amelioreaza durerile si fenomenele congestive.
Steroizi:sunt lipide naturale sau sintetice,cu roluri foarte importante in organism.
Miorelaxante:myolastan,fenobarbital,diazepam,
Se folosesc si unguente sau crème ce contin substante antialgice sau antiinflamatoare.
Tratamentul recuperator:Fiziokinetoterapia
Fiziokinetoterapia este un domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale pierdute de catre un individ in urma unei boli sau traumatism, precum si dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care sa-i asigure posibilitatea de munca sau autoservire, respectiv o viata independenta economic si social.
Obiectivele de baza pe care si le propune fiziokinetoterapia sunt:
» combaterea durerii
» corectarea posturii si aliniamentului corpului
» relaxarea
» crestera mobilitatii articulare
» cresterea fortei musculare
» crestera rezistentei musculare
» coordonarea, controlul si echilibrul
» antrenarea la efort
» reeducare respiratorie
» reeducarea sensibilitatii, etc.
Kinetoterapia medicala analizeaza si corecteaza mecanismele deficitare ale miscarii asigurand activitati motrice normale si are in studiu aparatul neuro- mio- artro- kinetic. Aglomerarea de miscari fara sens si scop poate fi foarte periculoasa.
Este factorul esential pentru a asigura o reusita a tratamentului si pentru a combate recidivele.
Pentru tratamentul fizical-kinetic este utila o clasificare care sa permita sintetizarea mijloacelor de tratament in cateva scheme cu valoare orientativa.
Prin perioada acuta intelegem stadiul de evolutie al bolii in care durerile lombo sacrate cu iradiere sunt intense , nu se calmeaza nici in decubit , exista contractura musculara paravertebrala cu sau fara blocada.
In perioada sub acuta durerile din decubit au disparut , pacientul se poate misca in pat fara prea mari dureri , poate sta pe scaun un timp limitat si se poate deplasa cu conditia de a nu-si mobiliza coloana lombo-sacrata si a nu-si provoca astfel exacerbarea durerilor.
Perioada cronica permite bolnavului sa-si mobilizeze coloana , aceste mobilizari declansand durere moderata, suportabila.
Tratamentul are anumite obiective care trebuiesc urmarite:
Profilaxia activa a recidivelor
Educarea paientului pentru a utiliza pozitii corecte si nonalgice
Prevenirea pozitiilor vicioase indelungate
Reducerea contracturilor musculare
Corectarea dezechilibrelor musculare
Cresterea mobilitatii coloanei vertebrale in deosebi cea lombara
Combaterea si evitarea durerii
Reducerea si evitarea complicatiilor
Reinsertie socio-profesionala
Fiziokinetoterapia contine mai multe mijloace terapeutice cum ar fii:electroterapia,kinetoterapia,masajul,hidrotermoterapia.
Electroterapia: electroterapia inseamna folosirea curentului electric in scop terapeutic.contine mai multe tipuri de curenti cum ar fi:
-curenti de joasa frecventa(0-1000de HZ)
Curentul galvanic in scop terapeutic, sau galvanizarea se face dupa o anumita tehnica, dealtfel foarte usoara. Galvanizarile locale, care pot fi transversale (adica folosind poli opusi – de exemplu pozitivul – anterior pe coapsa, iar negativul – posterior pe coapsa) sau longitudinale (adica de-a lungul segmentului – de exemplu: pol pozitiv – lombar, iar negativ – pe gamba sau planta). Se mai pot face galvanizari si in apa, in niste vase speciale (celule), de unde si numele de bai galvanice bicelulare (de exemplu la maini) sau patrucelulare (maini
– picioare). Durata unei sedinte este de 15 – 20 de minute, in serii de 10 -15 sedinte.
Actiuni si indicatii: curentul galvanic are urmatoarele proprietati fizice, chimice si biologice:
Fizice: curentul galvanic are un efect termic constant, prin incalzirea tegumentelor.
Chimice: electroliza este efectul prin care ionii pozitivi (cationii) merg la catod, iar ionii negativi (anionii) merg la anod. Pe baza acestei proprietati se poate obtine disociatia electrolitica a unui medicament in solutie, medicament ce urmeaza a fi introdus in organism, cu ajutorul curentului electric.
Biologice sau fiziologice: local se produc, dupa cele 15 – 20 de minute de la aplicarea galvanizarii, o vasodilatatie si un eritem, care explica efectul termic al curentului; are un bun efect analgezic (la anod); electroforeza si electroendosmoza ;
-curenti cu impulsuri: Din acest tip de curenti fac parte: curentul diadinamic, care are o larga utilizare si o mare eficienta.
– curenti de medie frecventa:cea mai folosita fregventa este ccea de 4000-10000 de HZ
Actiuni si indicatii: efectul acestui curent este analgezic, excitomotor si trofic
Contraindicatii: se vor evita aplicatiile in regiunea precordiala (insuficienta cardiaca, H.T.A. evoluata), in starile febrile, neoplazii
-curenti de inalta frecventa: sunt curenti alterantivi, cu o frecventa peste 100 000 de oscilatii/sec.(150000-300000 de MHz)
Este contraindicate la persoanele carea au stimulatoare cardice.
Kinetoterapia.
Exercitiile trebuie facute sub indrumarea unui kinetoterapeut, cel putin pentru inceput, si ele sunt:
1. exercitii de postura
2. exercitii pentru muschii spinali
3. exercitii de relaxare.
Se utilizeaza atat tehnici akinetice cat si kinetice incepand de la postura si terminand cu exercitii de contrarezistenta.
In perioada acuta, kinetoterapeutul se va limita doar la scaderea contracturii musculare lombare si a iritatiei radiculare.
Se recomanda posturi antialgice si exercitii de facilitare.
In perioada subacuta, se vizeaza relaxarea musculaturii contracturate. Se vor face manevre decontracturante, se vor folosi exercitii isometrice si izotonice.
In faza cronica se va insista pe asuplizarea coloanei lombare, se vor face tonizari ale musculaturii, si se vor aplica exercitii liber-active, si cu rezistenta pentru cresterea fortei musculare.
Se vor realize posturi corectoare pentru constientizarea pozitiei corecte a coloanei lombare si a bazinului.
-Masajul: În prezent, terapia prin masaj, numită și terapie somatică presupune și aplicarea altor tehnici de masare asupra structurii musculare și a țesuturilor moi ale corpului, tehnici de constrângere, de producere a unor vibrații, legănare, fricționare, frământare și presare.
Toate aceste tehnici sunt folosite în beneficiul sistemului muscular și osos, al celui circulator sangvin și limfatic, precum și al sistemului nervos sau al altor sisteme din organism.
Masajul are efecte generale asupra pacientului,este benefic datorita relaxarii si decontracturarii zonei lombare.
Are efect miorelaxant, creste temperatura corporala locala, scade durerea.
In lombosciatica acuta se va efectua un masaj sedativ, care presupune efectuarea neteziriilor si vibratiilor si eventual a usoarelor frictiuni, antialgic,la nivelul regiunii lombosacrate si a membrului inferior cu sciatalgie.
Manevrele se vor efectua cu o intensitate redusa, scopul fiind de relaxare. Nu se produce durere.
-Hidrotermoterapia:
Este tratament complementar cu o eficacitate marita cu ajutorul proprietatilor fizice si chimice ale caldurii si ale apei.
Hidrotermoterapie se recomanda la pacientii cu lombosciatica discala numai inafara puseelor de acutizare,individualizat sub forma de:
dus subacval
bai cu bule
bai kinetice
bai cu plante
cataplasme umede si reci
bai cu aer comprimat
impachetari cu namol
impachetari de parafina
sauna
-Balneoterapie: tratarea bolilor prin întrebuințarea metodică a apelor termale sau minerale si a namolului;
In puseul acut al lombosciatiici discale este contraindicate balneoterapia deoarece intensifica durerea,insa,se vor face proceduri de balneatii in afara puseelor algice.
Este indicat ca pacientul cu lombosciatica discala sa frecventeze statiuni cu apa sulfuroasa, termala si sarata.
Va actiona asupra intregului organism atat in cura externa cat si in cura interna.
Se vor avea in vedere cei trei factori ai apelor:termic, mecanic, chimic;
Se vor utiliza ape termale acratoterme in cura externa. Actiunile si mecanismele sunt legate de efectul termic,mecanic si chimic prin absosbtie transtegumentara.
Statiuni recomandate ar fi:Baile 1 Mai, Baile Felix, Geoagiu, Toplita;
Apele sulfuroase: sulfatul este un element cu importante roluri in organism
Sulful patrunde in compozitia acidului condroitin sulfuric din cartilajul hialin si din lichidul sinovial.
Statiuni recomandate ar fi: Calimanesti,Olanesti,Pucioasa,Herculane;
Apele cloruro-sodice sau sarate: au efect antiinflamator si antialgic,favorizeaza programul kinetic datorita densitatii apei;
Statiuni recomandate ar fi: Sovata, Amara, Ocna Sibiului, Techirghiol, Slanic Prahova, Govora, Bazna si Olanesti . Mentionam aici si lacurile helioterme, formate din straturi de apa de concentratii diferite, care se incalzesc la soare in mod inegal, in profunzime fiind mai calde. Exemplu: Sovata, Lacul Ursu, lacurile de la Ocna Sibiului.
-Tratamentul chirurgical: Circa 85% din cazurile de lombosciatica se rezolva cu tratament conservator si numai 15% necesita o interventie chirurgicala. Este rezervat în mod special sciatalgiilor discale. Realizează extirparea nucleului pulpos, laminectomia decompresivă; prin această metodă se elimină materialul prolabat și se decomprimă rădăcina nervoasă interesată. Rezultateale pot fi excelente la aproximativ 80 % din bolnavi.
Tratamentul chirurgical este indicat în medie la 15 % din nevralgiile sciatice, reprezentate de forme clinice deosebite, caracterizate prin lipsa de răspuns la tratamentul medical corect efectuat:
– sciatica hiperalgică, rebelă la tratament medicamentos după 10-14 zile,
– sciatica prelungită, care durează mai mult de 3 luni sub tratament medicamentos,
– sciatica intens recidivantă,
– sciatica paralizantă cu sindrom radicular pur,
– sciatica paralizantă cu sindrom de coadă de cal.
În formele paralizante intervenția chirurgicală trebuie efectuată urgent (24-48 de ore). De puțină vreme se oferă o nouă posibilitate terapeutică – chimionucleoliza. Această tehnică presupune injectarea de chimiopapaină în discul prolabat identificat prin discografie; substanța injectată este o enzimă ce hidrolizează proteoglicanii și dizolvă o parte din nucleul pulpos, fără a leza colagenul inelului fibros. Acest tratament nu poate fi indicat decât în formele rezistente la tratamentul medical și după confirmarea diagnosticului prin sacoradiculografie. El comportă și contraindicații: sciatica paralizantă, sindromul de coadă de cal, canal lombar îngust, hernie foarte voluminoasă, hernii discale multiple, alergie la chimiopapaină
10.Reinsertie socio-profesionala:
Lipsa conditiei fizice predispune la lezarea spatelui,intrucat acesta nu este suficient de flexibil. Din acest motiv, pastrarea unei bune conditii fizice este importanta pentru prevenirea durerii lombare. Kilogramele in plus suprasolicita toate articulatiile care sprijina greutatea corpului, inclusive pe cel al coloanei vertebrale. Aceasta va duce la accentuarea curburilorei si la accentuarea uzurii articulare.
Postura corecta nu este posibila in absenta mobilitatii coloanei si a unui tonus muscular bun. Flexibilitatea coloanei si forta muschilor care o sustin sunt factori importanti, fata de care coloana vertebrala isi pierde din capacitatea de absorbtie a socurilor si devine mai vulnerabila la leziuni. Articulatiile trebuie folosite pentru a se mentine mobile,dupa cum si muschii, trebuie folositi pentru a-i mentine puternici.
Stilul de viata al multora dintre noi nu este de natura sa mentina o buna mobilitate articulara si un tonus muscular puternic, motiv pentru care adoptarea unui program de exercitii fizice este esential pentru mentinerea articulatiilor si muschilor in cea mai buna stare de functionare. Lucrul acesta poate fi realizat prin efectuarea exercitiilor generale cum sunt inotul,mersul pe jos…;care au in plus si avantajul de a creste forma fizica. Pe linga aceste exercitii generale,exercitiile prezentate mai jos, daca sunt efectuate o data pe zi vor asigura intretinerea mobilitatii coloanei si fortei musculare care ajuta la prevenirea leziunilor spatelui.
Aceste exercitii au rolul de a preveni durerea si pot fi practicate numai cu conditia sa nu existe dureri de spate inainte de a incepe.In caz contrar sau daca in timpul efectuarii lor apar dureri de spate va trebuii consultat medical sau fizioterapeutul pentru a putea fi siguri ca se poate continua.Exercitiile se vor efectua intr-o maniera lenta controlata incepand doar cu cateva repetitii pentru fiecare si crescand treptat,timp de mai multe zile pana la numarul de repetitii recomandate.
Activitatile gospoderesti presupun ridicari,purtari de greutati,aplecari,trageri,impingeri,si lucrul de la niveluri diferite.Executarea constanta a acestor activitati poate cauza durere de spate. Este important ca suprafetele de lucru si mesele sa fie astfel situate incat ustensilele sa fie cat mai la indemana.
Intrucat foarte mult dintre activitatile gospoderesti se executa in picioare, este foarte important ca suprafata pe care se lucreaza sa fie la inaltimea adecvata, adica jumatatea distantei dintre incheietura pumnului si talie, atunci cand se sta in picioare cu bratele atarnand pe langa corp. Daca suprafata de lucru este prea joasa, atat portiunea inferioara cat si portiunea cervicala a spatelui , precum si bratele si umerii sunt suprasolicitate in mod ne-necesar. Nu este intodeauna posibil sa se asigure conditii ideale de lucru, dar zona in care se lucreaza poate fi adaptata folosind putina imaginatie, de ex.daca chiuveta din bucatarie este prea joasa,se poate aseza in ea un mic lighean cu fundul in sus,deasupra caruia se plaseaza vasul care se spala. Inaltimea mesei de calcat poate fi ajustata .De asemenea avand vedere ca petrecem atat de mult timp stand in picioare , papuci de dormitor nu ar trebui purtati toata ziua.Cei mai potriviti sunt papucii cu tocul de 2,5-3cm.
Pentru a odihni spatele in timpul lucrului in picioare, se va aseza unul din picioare pe un scaunel sau intr-un sertar de dulap deschis.Nu se sta niciodata in picioare daca se poate sedea, de exemplu in timp ce se calca rufe, se curata zarzavatul, se mixeaza …
Prezenta unui scaun inalt in bucatarie este o necessitate.Exista scaune inalte care au partea pe care se sta usor inclinata inainte.Aceasta permite celui care sta pe el sa aplece talpile pe podea in timp ce spatele adopta o postura adecvata timului de lucru.
Principiile ridicarii greutatilor expunse mai sus se vor aplica intotdeauna.Ori de cate ori este posibil se evita ridicarea obiectelor direct de pe podea de ex. prin plasarea cosului de rufe pe un scaun inainte de a se umple, evitand astfel aplecarea ne-necesara.
Pentru ducerea greutatilor: se folosesc aceleasi principii de baza careau fost expuse mai sus. Se indoaie usor genunchii si se aduce unul din picioare usor mai in fata.Este preferabil ca in loc sa se apuce obiectele de sus, de deasupra capului,sa se foloseasca un scaun cu partea pe care se sta mai mica decat baza.
Tragerea si impingerea: se vor folosii aceleasi principii de baza ca cele expuse mai sus.In timpul tragerii sau impingerii obiectelor de ex.mobila , mentineti spatele drept ,desi aceasta nu inseamna ca el va fi in pozitia verticala.
Activitatile cotidiene: exista multe activitati care merita o mentiune specifica cum ar fi :mersul la cumparaturi. Aceasta activitate implica multe miscari care solicita spatele,cum ar fi ridicarea si transportul sacoselor cu cumparaturi ,transportarea lor pana acasa.Intr-o masina cu portbagaj spatios se impart cumparaturile, asizati apoi pe rand pe marginea portbagajului si coborati inainte prin indoirea genunchilor, cu un picior mai in fata.Daca se merge la cumparaturi cu caruciorul, se tine aproape de corp pentru a evita rasucirile non-necesare.
Facerea patului: in timpul facerii patului este bine sa se ingenuncheze sau cel putin sa se indoaie genunchii.
Sederea: indoiti genunchii pentru a ridica sticle cu lapte sau alte articole de acest fel.
Rufele: pentru a evita aplecarea sau rasucirea in timpul umplerii cu rufe,masina de spalat sau uscatorului cu umplere prin fata aplecati-va pe un genunchi.Sprijiniti-va la revenirea la pozitia normala.
Aspirarea prafului: sa va amintiti decele doua bazecand aspirati:-relaxati picioarele si tineti picioarele indepartate. Aceasta va determina ca greutatea corporala sa revina picioarelor sin u spatelui. Lasati ca piesa aspiratorului sa alunece pe covor.nu apasati in jos ca si cum ati sapa in covor.
Curatarea sobei: ingenuncheati in fata usii sobei si apropiati-va cat mai mult posibil in timp ce inlaturati cenusa din ea.
Ridicarea cosului de gunoi: cosurile mai mari vor fi ridicate de 2 persoane. Daca nu exista decat o singura persoana disponibila,se vor folosi cosuri mai mici si se vor aplica principiile ridicarii greutatilor expuse mai sus.
Ingrijirea copiilor: ingenuncheati intotdeauna atunci cand imbaiti sau uscati copilul.Nu mai purtati copilul in ham in data ce isi poate tine capul in sus singur.purtati-l in spate, alegeti un carucior usor rabatabil, si cu maner inalt.Indoiti genunchii atunci cand ridicati copilul de jos dau din patut.Alegeti un patut care sa aiba una din margini mobile.Coborarea ei va usura mult ridicarea si asezarea copilului in patut.
Autoprotejare in atacurile de lombosciatica: majoritatea pacientilor doresc sa revina rapid la modul de viata normal insa fie sunt nesiguri in ceea ce priveste modul de a se comporta cu durerea,se tem sa faca ceea ce ar putea inrautatii lucrurile,fie vor incerca sa functioneze normal,darn u neaparat correct,si deci vor irita si vor prelungi procesul vatamator.Daca pare sa existe un element inflamator al durerii,spatele trebuie trata orice tesut neted,cu gheata,odihna,de la activitatile complexe si medicatie antiinflamatorie.Daca durerea pare a fii de cauza mecanica,atunci pozitionarea corecta a spatelui poate fi cel mai pretios inceput.
Aplicatii cu gheata: aplicarea se face cat mai repede posbil,daca aceasta masura se ia in primele 15-20 de min.,ea putand scurta tratamentul cu zile sau poate cu saptamani.Este putin probabil ca pacientul va avea la indemana una dintre pachetele comerciale de gheata, dar pachetele de mazatre congelate sunt un substitute bun si sunt disponibile pentru majoritatea pacientilor.
Intre punga si tegument se va pune un prosop,pentru a preveni aparitia degeraturilor sau edemelor.Este contraindicate aplicarea la pacientii cu probleme sau la cei cu istoric recent de boli cardice,si nici la cei care au diminuata sensibilitatea pielii.Repusul, odihna:timpul necesar pentru acesta depinde foarte mult de gradul de afectare si de severitatea durerii. Poate varia de la o simpla evitare de a provoca durerea,pana la aplicarea repausului la pat,insa cel de-al doile caz este destul de rar.Pacientii trebuie incurajati sa-si continue modul de viata pe cat de normal este posibil, cu evitarea activitatiilor provocatoare de durere ,cum ar fii ortostatismul prelungit,perioadele mari de condus auto,activitatile sau sporturile manuale si cu o realizare totala de ingrijire a spatelui,ar trebuii sa se observe o inbunatatire zilnica.Repausul la pat trebuie realizat totusi correct,combinat cu schimbari de pozitie sau miscare, atat cat durerea va permite, fie in pat ,fie pe podea.Este acordat insa un timp pentru ca spatele sa se relaxeze in fiecare dintre pozitii,inainte de a trece la alta.
Iradierea durerii: este important sa se explice pacientului ca durerea din memrele inferioare provine de la cea a coloanei lombare, ca nu este nimic in neregula cu ele,si ca pozitionarea coloanei trebuie combinata cu cea a membrelor inferioare.vor fii prezentate pacientului posibilele pozitii care pot provoca durerea:a sta cu ambele picioare sprijinite pe un taburete,cu ele intinse in cada de baie, sau cu ele ridicate usor in pat. Caldura sau masajul picioarelor poate parea linistitor,darn u va ajuta la reducerea durerii;de fapt aplecarea in fata pentru a face acest lucru auto-pasiv poate chiar exacerba durerea.
Ridicarea in pat: se va efectua o rostogolire a ambelor picioare pe o parte, spre marginea patului,cu sprijin pe unul din coate; apoi mana va impinge in pat spre pozitia sezand in timp ce picioarele se coboara pe langa marginea patului. Se aluneca la marginea patului, cu ambii genunchi flectati,se indreapta spatele si apoi se extend genunchii, radicand astfel corpul in ortostatism.
Punerea sosetelor si pantofilor:o astfel de sarcina usoara poate constituii o mare dificultate in cazul unui atac acut de durere.Este sugerat ca pacientul sa stea in pat intins pe spate ,se ridica piciorul panacand este posibil ca sosetasa fie pusa,in timp ce spatele ramane sprijinit in pat.
III. CERCETARI PERSONALE
1.Ipoteze de lucru
Lombosciatica discala afecteaza diferite persoane cu diferite functii profesionale,de la sedentari,la cei care practica munci fizice intense si apare de regula la grupe de varsta medie intre 25-60 de ani.
Factorul esential care asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung cu reducerea reala a riscului de recidiva,consta din adoptarea unui program kinetic adaptat.
Individualizarea tratamentului in functie de particularitatiile pacientului reprezinta o necesitate pentru realizarea obiectivelor :
Profilaxia activa a recidivelor
Educarea paientului pentru a utiliza pozitii corecte si nonalgice
Prevenirea pozitiilor vicioase indelungate
Reducerea contracturilor musculare
Corectarea dezechilibrelor musculare
Cresterea mobilitatii coloanei vertebrale
Combaterea si evitarea durerii
Reducerea si evitarea complicatiilor
Reinsertie socio-profesionala
De aceea pacientii vor fi mereu supravegheati de un cadru medical. In cazul in care apar complicatii in timpul tratamentului kinetic, se va intrerupe sedinta si se va anunta medicul.
2.Materiale si metode de lucru
Tehnicile care stau la baza realizării unui program de kinetoterapie se clasifică în două mari categorii:tehnici akinetice si tehnici kinetice.
Din categoria tehnicilor akinetice fac parte: Imobilizarea (de punere în repaus, de contentie, de corectie)Psturarea(corectiva si de facilitare).
Din categoria tehnicilor kinetice fac parte: tehnici kinetice statice (contractia izometrică, relaxarea musculară); tehnici kinetice dinamice: active (reflexe si voluntare) si pasive (prin tractiuni, prin asistentă, sub anestezie, autopasivă, pasivo-activă, prin manipulare).
Tehnici akinetice
Tehnicile akinetice au două caracteristici de bază: absenta contractiilor musculare voluntare; nu determină miscarea segmentului.
Imobilizarea
Imobilizarea se caracterizează prin mentinerea si fixarea artificială, pentru anumite perioade de timp, a corpului în întregime sau doar a unui segment într-o pozitie determinată, cu sau fără ajutorul unor instalatii sau aparate.
Imobilizarea suspendă, în primul rând, miscarea articulară, ca si contractia dinamică voluntară, dar permite efectuarea contractiilor izometrice a muschilor din jurul articulatiilor respective.
Imobilizarea poate fi totală, dacă antrenează întregul corp, sau poate fi regională, segmentară, locală, dacă implică părti ale corpului.
Imobilizarea totală are ca scop obtinerea repausului general în: politraumatisme, arsuri întinse, boli cardio-vasculare grave, paralizii etc.
Imobilizările regionale, segmentare sau locale realizează imobilizarea completă a unor părti ale corpului, concomitent cu păstrarea libertătii de miscare a restului organismului. În functie de scopul urmărit, pot fi:
– imobilizare de punere în repaus – indicate în: traumatisme craniocerebrale, medulare, toracice, procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite, miozite, arsuri, flebite etc.) precum si alte procese ce determină algii intense de mobilizare. Imobilizarea se face pentru segmentul respectiv si se realizează pe pat, pe suporturi speciale, în esarfe, orteze etc.
– imobilizare de contentie – constă în mentinerea “cap la cap” a suprafetelor articulare sau a fragmentelor osoase; blochează un segment sau o parte dintr-un segment într-un sistem de fixatie externă (aparat gipsat, atelă, plastice termomaleabile, orteze, corsete etc.). Tehnica este utilizată pentru consolidarea
fracturilor, în luxatii, artrite specifice, discopatii etc.
– imobilizare de corectie constă în mentinerea pentru anumite perioade de timp a unor pozitii corecte, corective sau hipercorective în vederea corectării unor atitudini deficiente: devieri articulare prin retracturi (genu flexum, recurbatum etc. posttraumatic, paralitic, degenerativ etc.) deviatii ale coloanei vertebrale în plan frontal sau sagital (scolioze, cifoze etc.).
Imobilizarea de corectie se realizează cu aceleasi sisteme ca si cea de contentie. Nu pot fi corectate decât posturile defectuoase, care tin de tesuturi moi (capsulă, tendon, muschi etc.). Doar când osul este în crestere, anumite tipuri de imobilizare pot influenta forma sa. Imobilizările de contentie si corectie urmează în general unor manevre si tehnici fie ortopedo-chirurgicale, fie kinetologice (tractiuni,
manipulări, miscări pasive sub anestezie etc.).
Posturarea
Posturările corective sunt cele mai utilizate în kinetologia terapeutică sau de recuperare. În multe cazuri se recomandă preventiv în boli a căror evolutie este previzibilă, determinând mari disfunctionalităti.
Din patologie amintim câteva afectiuni în care posturarea reprezintă o tehnică de bază a kinetoterapiei: reumatismul inflamator cronic si în general artritele,
indiferent de etiologie, coxartroza, lombosacralgia cronică de cauză mecanică, paraliziile de cauză centrală sau periferică, deviatiile de coloană sau ale altor segmente etc. Posturările corective se adresează doar părtilor moi, al căror tesut conjunctiv poate fi influentat. Corectarea devierilor osoase nu este posibilă
decât la copii si adolescenti în crestere. Uneori se recomandă ca postura (mai ales cea liberă) să fie adoptată după o încălzire prealabilă a respectivei zone sau, eventual, să fie aplicată în apă caldă.
De un mare interes în recuperarea functională sunt posturile seriate care se fixează cu orteze amovibile, pe măsură ce se câstigă din deficitul de corectat. Se consideră că noaptea este cel mai potrivit interval pentru posturi – imobilizări în diverse aparate, în scop corectiv sau de păstrare a amplitudinilor de miscare câstigate prin kinetoterapia din timpul zilei.
Din punct de vedere tehnic, posturile corective pot fi:
– libere (posturi corective) sau autocorective; Acestea sunt atitudini impuse pacientului si adoptate voluntar de acesta, pentru corectarea progresivă a limitărilor amplitudinilor articulare. Sunt indicate, mai ales, în hipertonii reversibile. Posturările autocorective folosesc greutatea unui segment sau a întregului corp, realizând posturări segmentare, mentinute prin greutatea unui membru sau a unui segment al acestuia.
– liber-ajutate (prin suluri, perne, chingi etc.) sau realizate manual;
– fixate (posturi exterocorective; instrumentale) cu ajutorul unor aparate sau instalatii. Acestea restabilesc mobilitatea articulară utilizând greutăti (încărcături): directe (săculeti de nisip, suluri, perne) plasate proximal sau distal de articulatia mobilizată; indirecte, aplicate prin intermediul montajelor cu scripeti.
Aceste posturări solicită intens articulatia, de aceea se folosesc mai ales pentru articulaiile mari –genunchi si sold, pentru celelalte putând fi chiar nefaste. Mentinerea nu depăseste 15-20 de minute.
Posturări de facilitare: Posturările induc efecte de facilitare asupra organelor interne. În vederea facilitării unui proces fiziologic perturbat de boală, pozitionarea corpului într-o anumită postură poate reprezenta un tratament de mare valoare.
Tehnici kinetice
Tehnicile kinetice statice: se caracterizează prin modificarea tonusului muscular fără să determine miscarea segmentului.
Contractia izometrică reprezintă o contractie musculară în care lungimea fibrei musculare rămâne constantă, în timp ce tensiunea musculară atinge valori maxime, prin activarea tuturor unitătilor motorii ale grupului muscular respectiv. Contractia izometrică se realizează fără deplasarea segmentelor, contra unei rezistente egale cu forta maximă a muschiului respectiv sau când se lucrează contra unei greutăti mai mari decât forta subiectului, dar imobile. În realitate, se produce o microdeplasare, neglijabilă, între momentul cresterii tensiunii musculare si cel al relaxării.
Relaxarea musculară: se realizează când tensiunea de contractie a muschiului respectiv scade, muschiul se decontracturează. Relaxarea poate fi considerată ca o atenuare a tensiunii de orice natură (nervoasă, psihică, somatică) cu schimbarea centrului de atentie, de concentrare sau de efort. Relaxarea reprezintă un proces psihosomatic, pentru că se adresează concomitent atât stării de tensiune musculară
crescută, cât si stării psihice tensionate, vizând o reglare tonico-emotională optimală.
Relaxarea musculară poate fi:
– generală – proces în legătură cu relaxarea psihică
– locală – se referă la un grup muscular
Relaxarea ca tehnică kinetică statică se referă la relaxarea locală.
Tehnicile kinetice dinamice: se realizează cu sau fără contractie musculară – ceea ce transează de la început diferenta dintre tehnicile active si cele pasive.
Miscarea activă: reflexă; voluntară; Mobilizarea activă se caracterizează prin implicarea contractiei musculare proprii segmentului ce se mobilizează.
Miscarea activă reflexă este realizată de contractii musculare reflexe, necontrolate si necomandate voluntar de pacient; miscările apar ca răspuns la un stimul senzitivo-senzorial în cadrul arcurilor reflexe motorii. Contractia reflexă se poate produce prin reflexe medulare si supramedulare.
Miscarea activă voluntară – caracteristica acestei tehnici este miscarea voluntară, comandată, ce se realizează prin contractie musculară si consum energetic. În miscarea voluntară contractia este izotonică, dinamică, muschiul modificându-si lungimea prin apropierea sau depărtarea capetelor de insertie.
Obiectivele urmărite prin mobilizarea activă voluntară, sunt: cresterea sau mentinerea amplitudinii miscării unei articulatii; cresterea sau mentinerea fortei musculare; recăpătarea sau dezvoltarea coordonării neuromusculare;
Modalitătile tehnice de mobilizare activă voluntară sunt următoarele:
Mobilizarea liberă (activă pură) – miscarea este executată fără nici o interventie facilitatoare sau opozantă exterioară, în afara, eventual, a gravitatiei.
Mobilizarea activă asistată – miscarea este ajutată de forte externe reprezentate de: gravitatie, kinetoterapeut, montaje cu scripeti etc., fără ca acestea să se substituie fortei musculare mobilizatoare.
Miscarea este denumită activo-pasivă atunci când pacientul initiază activ miscarea, însă nu o poate efectua pe toată amplitudinea, motiv pentru care este necesară interventia unui ajutor spre finalul miscării.
Denumim miscare pasivo-activă în cazul în care pacientul nu poate initia activ miscarea, dar odată ce este ajutat în prima parte a miscării, execută liber restul amplitudinii de miscare. Se utilizează:
– când forta musculară este insuficientă pentru a mobiliza segmentul contra gravitatiei;
– când miscarea activă liberă se produce pe directii deviate, datorită rotatiei capetelor osoase articulare sau suferintelor neurologice, care perturbă comanda sau transmiterea motorie;
Mobilizarea activă cu rezistentă – în acest caz forta exterioară se opune partial fortei mobilizatoare proprii.
Tehnica mobilizării active cu rezistentă are ca obiectiv principal cresterea fortei si / sau rezistentei musculare. În miscarea voluntară muschii actionează ca agonisti, antagonisti, sinergisti si fixatori.
Agonistii sunt muschii care initiază si produc miscarea, motiv pentru care se mai numesc “motorul primar”. Antagonistii se opun miscării produse de agonisti; au deci rol frenator, reprezentând frâna elastică musculară, care intervine de obicei înaintea celei ligamentare sau osoase. Muschii agonisti si antagonisti actionează totdeauna simultan, însă rolul lor este opus:
– când agonistii lucrează, tensiunea lor de contractie este egalată de relaxarea antagonistilor, care controlează efectuarea uniformă si lină a miscării, prin reglarea vitezei, amplitudinii si directiei;
– când tensiunea antagonistilor creste, miscarea initială produsă de agonisti încetează.
Astfel, prin jocul reciproc, echilibrat, dintre agonisti si antagonisti rezultă o miscare precisă coordonată. Agonistii si antagonistii desemnează o miscare concretă, dar actiunea lor se poate inversa în functie de grupul muscular considerat. Interactiunea dintre agonisti si antagonisti măreste precizia miscării, cu atât mai mult cu cât este angrenat un număr mai mare de muschi. În cazul unui muschi agonist normal, cu cât relaxarea antagonistilor este mai mare, cu atât miscarea agonistului este mai rapidă si mai puternică. Sinergistii sunt muschii prin a căror contracie actiunea agonistilor devine mai puternică. Acest lucru se poate observa în cazul agonistilor bi- sau poliarticulari. Sinergistii conferă si ei, precizie miscării, prevenind aparitia miscărilor aditionale, simultan cu actiunile lor principale. Fixatorii actionează ca si sinergistii, tot involuntar si au rolul de a fixa actiunea agonistilor, antagonistilor si sinergistilor. Fixarea nu se realizează continuu, pe întreaga cursă de miscare a unui muschi.
Muschii pot lucra cu deplasarea segmentului (producerea miscării) realizând contractii izotonice, sau fără, realizând contractii izometrice.
Contractia izotonică este o contractie dinamică prin care se produce modificarea lungimii muschiului determinând miscarea articulară. Pe tot parcursul miscării, deci al contractiei izotonice, tensiunea de contractie rămâne aceeasi.
Modificarea lungimii muschiului se poate face în 2 sensuri: prin apropierea capetelor sale, deci prin scurtare (contractie dinamică concentrică) si prin îndepărtarea capetelor de insertie, deci prin alungire, (contractie musculară excentrică).
Miscarea dinamică (izotonică) cu rezistentă este cel mai utilizat tip de efort muscular pentru cresterea fortei si obtinerea hipertrofiei musculare.
Miscările active cu rezistentă pot fi realizate în:
– cursă internă, sau interiorul segmentului de contractie – când agonistii lucrează între punctele de insertie normală; Miscarea executată în interiorul segmentului de contractie se realizează atunci când muschiul se contractă si din pozitia lui normală de întindere se scurtează apropiind pârghiile osoase de care este fixat. O astfel de contractie scurtează muschiul si-i măreste forta si volumul.
– cursă externă, sau exteriorul segmentului de contractie – când agonistii lucrează dincolo de punctele de insertie normală, în segmentul de contractie pentru antagonisti. Miscarea în afara segmentului de contractie se realizează numai cu acei muschi care pot fi întinsi peste limita de repaus. La acesti muschi avem la început o contractie până revin la pozitia lor de repaus, după care contractia continuă în interiorul segmentului de contractie. Este cazul miscărilor ce se fac în articulatiile: sold, umăr, mână, picior si coloană vertebrală. O astfel de contractie dezvoltă elasticitatea, lungeste muschiul si măreste amplitudinea miscării.
Limita dintre curse se găseste la punctul zero anatomic, în care unghiul dintre segmente este zero, agonistii sunt maxim alungiti (zona lungă), iar antagonistii maxim scurtati (zona scurtată).
– cursă medie, când agonistii au o lungime medie, situată la jumătatea amplitudinii maxime, pentru o miscare dată.
Contractia izotonică poate fi:
Concentrică – când agonistii înving rezistenta externă; muschiul se contractă pentru a învinge o rezistentă din afară, se scurtează apropiindu-si atât capetele de insertie, cât si segmentele osoase asupra cărora actionează. Acest fel de contractie scurtează muschiul dezvoltându-i tonusul si forta.
Contractiile concentrice se execută în:
– interiorul segmentului de contractie, când miscarea respectivă este initiată din punctul zero anatomic sau din diverse unghiuri articulare pozitive, se desfăsoară în sens fiziologic (muschiul se scurtează reusind să învingă rezistenta) si se opreste la amplitudini mai mari sau la sfârsitul cursei.
Pe parcursul miscării, agonistii îsi apropie capetele de insertie, se scurtează progresiv, pentru ca la sfârsitul cursei de miscare să fie maxim scurtati.
– exteriorul segmentului de contractie, când miscarea respectivă, initiată din diverse unghiuri articulare ale miscării opuse, numite unghiuri negative, se desfăsoară în sens fiziologic si se opreste la unghiuri articulare negative mai mici sau la punctul zero anatomic. Prin repetare, miscările concentrice produc hipertrofie musculară, urmată de cresterea fortei, iar la nivel articular cresc stabilitatea.
Excentrică – se realizează când agonistii, desi se contractă, sunt învinsi de rezistenta externă. Contractia excentrică se realizează atunci când muschiul fiind contractat si scurtat cedează treptat unei forte care-l întinde si-i îndepărtează atât capetele de insertie, cât si segmentele osoase asupra cărora lucrează muschiul respectiv. Prin actiunea ei dezvoltă elasticitatea si rezistenta muschiului.
Contractiile excentrice se execută în:
– interiorul segmentului de contractie, când miscarea respectivă, initiată din diverse unghiuri pozitive se desfăsoară în sens opus celui fiziologic (rezistenta externă învinge muschiul, care se alungeste treptat) si se opreste la unghiuri articulare mai mici sau la punctul zero anatomic.
Pe parcursul miscării, agonistii îsi îndepărtează capetele de insertie, se alungesc progresiv, în punctul zero anatomic fiind maxim alungiti.
– exteriorul segmentului de contractie, când miscarea respectivă, initiată din punctul zero anatomic sau din diverse unghiuri negative, se desfăsoară în sens opus celui fiziologic si se opreste la unghiuri negative mai mari. Prin repetare, contractiile excentrice produc lucru muscular rezistent sau negativ; cresc elasticitatea musculară, iar la nivel articular mobilitatea.
Contractia izokinetică este contractie dinamică, în care viteza miscării este reglată în asa fel încât rezistenta aplicată miscării este în raport cu forta aplicată pentru fiecare moment din amplitudinea unei miscări. Pentru o corectă izokinezie trebuie ca rezistenta să varieze în functie de lungimea muschiului, pentru a se solicita aceeasi fortă. Se realizează cu aparate speciale numite dinamometre.
Variantele tehnice de realizare a miscării active contra unei rezistente sunt următoarele: Rezistenta prin scripete cu greutăti ,segmente mari de membre superioare si inferioare; Rezistenta prin greutăti (metode de crestere a fortei muschilor De Lorme); Rezistenta prin arcuri sau materiale elastice (gimnastica
sportivă); Rezistenta prin materiale maleabile ex: lut, chit, plastelină – utilizate în recuperarea mâinii si a degetelor; Rezistenta prin apă; Rezistenta realizată de kinetoterapeut; Rezistenta executată de pacient (contrarezistentă) – cu membrul sănătos sau utilizând propria greutate a corpului.
Mobilizarea pasivă mecanică – utilizează diverse sisteme mecanice de mobilizare tip Kinetic – adaptate pentru fiecare articulatie si tip de miscare în parte.
Aceste aparate permit miscarea autopasivă, sau realizează miscarea prin motorase electrice sau prin manevrarea de către kinetoterapeut.
Mobilizarea auto-pasiva – prezintă mobilizarea unui segment cu ajutorul altei părti a corpului, direct sau prin intermediul unor instalatii (de obicei scripeti). Această autoasistentă este o bună metodă de aplicat de către bolnav la domiciliu sau în intervalele dintre sedintele de kinetoterapie organizate la sală.
Exemplu de mobilizări autopasive:
– prin presiunea corpului – (sau a unui segment al corpului) – de exemplu: în cazul unui picior equin, prin apăsarea cu greutatea corpului pe piciorul posterior etc.
– prin actiunea membrului sănătos – de exemplu: într-o hemiplegie, pacientul, cu mâna sănătoasă, va mobiliza membrul superior si mâna paralizată;
– prin intermediul unei instalatii “coardă-scripete” – de exemplu: mobilizarea bratului în redori de umăr cu mâna opusă, care trage de o coardă prevăzută cu o chingă de prins bratul si trecută peste un scripete;
– prin intermediul unei instalatii de mecanoterapie mobilizată prin manivelă sau roată de către însusi pacient.
Mobilizarea pasivo-activă, denumită si “mobilizare pasivă asistată activ” de bolnav, pentru a o diferentia de “mobilizarea activă ajutată”, sau pe scurt, “mobilizarea activo-pasivă”, prezentată în cadrul mobilizării active. Metoda este utilizată pentru reeducarea fortei musculare, ca si pentru reeducarea unui muschi transplantat, în vederea perfectionării noului rol pe care îl va detine în lantul kinetic. În cazul unei forte musculare de valoare sub 2, când muschiul se contractă fără să poată deplasa segmentul, eventual doar în afara gravitatiei, mobilizarea pasivo-activă se indică pentru a ajuta efectuarea unei miscări sau a întregii amplitudini de miscare, conservând capacitatea de contractie pentru un număr mai mare de repetitii.
Manipularea: în principiu, este o formă pasivă de mobilizare, dar particularitătile de manevrare, de tehnică, este considerată ca făcând parte din grupul metodelor si tehnicilor kinetologice speciale.
Metode de relaxare
Relaxarea intrinsecă este cea prin care subiectul îsi induce el însusi, în mod activ, relaxarea. În cadrul acestui tip de relaxare se disting 2 mari linii metodologice: orientarea fiziologică (somatică) si orientarea psihologică (cognitivă, mentală).
Metoda Williams
Scopul acestor exercitii era de reducere a durerii si asigurarea unei stabilităti a trunchiului inferior prin dezvoltarea activă a muschilor abdominali, fesier mare si ischiogambieri, în paralel cu întinderea pasivă a flexorilor soldului si a muschilor sacrospinali.
În perioada acută se recomandă pozitii de flexie lombară (imobilizarea în pat gipsat Williams).
În faza subacută se trece la efectuarea programului exercitiilor pe flexie.
Faza I a programului:
Cuprinde 6 exercitii, din care primele 5 sunt efectuate din decubit dorsal, iar ultimul din asezat; ele urmăresc asuplizarea trunchiului inferior, tonifierea musculaturii abdominale si întinderea structurilor posterioare ale coapsei si coloanei lombosacrate; fiecare exercitiu al acestei faze se execută de 3-5 ori, de
2-3 ori pe zi. După aproximativ 2 săptămâni, în partea a doua a stadiului subacut, exercitiile devin mai complexe.
Exercitiul 1. Decubit dorsal – se flecteaza si se extind genunchii (mai intai cate unul si apoi concomitent). Acest exercitiu impune luarea unor masuri de precautie pentru varstnic atunci cand este executat cu ambele membre inferioare. Trebuie avut grija ca presa abdominala sa nu creasca tensiunea, nu se lucreaza in apnee.
Exercitiul 2. Decubit dorsal – se trage cu mainile un genunchi la piept incercan du-se atingerea lui cu fruntea numai daca este posibil fara a stanjeni respiratia; Se pot folosi variante fara implicarea trunchiului superior; se procedeaza la fel cu celalalt genunchi. Prin acest exercitiu se reduce lordoza lombara si se realizeaza stretching la nivelul spatelui, coapselor si articulatiilor sacroiliace.
Exercitiul 3. Tragerea genunchilor la piept ca la exercitiul 2, dar concomitent. Aceleasi indicatii cu atentie sporita asupra posibilitatii aparitiei apneei.
Exercitiul 4. Decubit dorsal – se trage un genunchi la piept, apoi celalalt, apoi ambii concomitent. Exercitiul este de fapt o combinatie intre exercitiile 2 si 3.
Exercitiul 5. Decubit dorsal cu bratele ridicate pe langa cap sus, genunchii flectati la 90 de grade , talpile pe pat – se impinge lomba spre pat -, se contracta abdominalii, se salta usor sacrul de pe pat; se revine si apoi se repeta exercitiul. Se poate incerca si cu bratele pe langa corp. Nu se urmareste prelungirea contractiei abdominalilor.
Exercitiul 6. In sezand pe un scaun cu genunchii mult depãrtati, se executã aplecãri cu mainile inainte, astfel incat sã atingã solul de sub scaun; se mentine aceastã aplecare 4-5 secunde, se revine, apoi se repetã.
In prima faza, fiecare exercitiu se executa de 3-5 ori, in functie de posibilitati, se repeta pe timpul zilei. Efecte notabile se inregistreaza de obicei la executarea programului dimineata ca o actiune care sa preceada orice activitate.S-a observat ca prin educarea flexiei lombare executata dimineata durerea scade. Educarea flexiei lombare este foarte importanta
Faza a II-a a programului:
Acestea cuprind încă 5 exercitii din pozitii libere, la care se adăugau exercitii din atârnat la scara fixă – exercitii de ridicare, ridicare + răsucire si pendulare a MI. Cam dupa 2 saptamani de la inceperea primei faze, se adauga noi exercitii cu grade de complexitate mai mari.
Exercitiul 1. Decubit dorsal cu genunchii flectati, talpile pe pat – se apleaca ambii genunchi spre dreapta si apoi spre stanga pana cand ating patul. Nu se forteaza sub nici o forma miscarea daca intervine senzatia de disconfort;
Exercitiul 2. Decubit dorsal – calcaiul drept se asaza pe genunchiul stang; se executa o rotatie din articulatia coxofemurala dreapta pana se atinge cu genunchiul drept patul, apoi se inverseaza picioarele. Exercitiul nu se realizeaza in cazurile de coxartroza coxofemurala.
Exercitiul 3. Decubit dorsal – se ridica alternativ cate un membru inferior cat mai sus, cu genunchiul perfect intins. Se pleaca de la amplitudini mici spre amplitudini mai mari in asa fel incat miscarea sa poata fi facuta corect, fara flectarea genunchiului si fara aparitia de tremuraturi (se controleaza concordanta respiratiei cu miscarea).
Exercitiul 4. In ortostatism – genuflexiuni cu mainile in sprijin pe spatarul scaunului, spatele drept, calcaiele pe sol. Se urmareste ca amplitudinea pe care se face flexia sa fie potrivita pentru a se reveni usor la pozitia initiala cu atentie asupra respiratiei. Amplitudinea creste treptat in functie de progresul inregistrat.
Exercitiul 5. Pozitia de “cavaler servant”, corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90 grade, sprijin pe sol cu mainile – se intinde genunchiul de sprijin, executand o balansare care trebuie sa intinda psoasiliacul. Nu se recomanda datorita complexitatii lui si a multitudinii de structuri solicitate!
Faza III a Programului Williams
În faza cronica se pune accentul pe bascularea bazinului, întinderea flexorilor soldului si tonifierea musculaturii trunchiului, respectiv a musculaturii abdominale, fesiere si extensoare lombare cu scopul mentinerii unei pozitii neutre a pelvisului si de creare a unei presiuni abdominale care să fie capabilă să preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale.
Exercitiul 1. Decubit dorsal cu genunchii flectati, se impinge lomba spre pat, se basculeaza sacrul in sus (lomba ramane mereu in contact cu patul), se contracta peretele abdominal.
Exercitiul 2. In ortostatism la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta; se aplica sacrul si lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat calcaiele de perete si se mentine contactul lombei cu acesta. Exercitiul este aproape la fel cu cel precedent, difera pozitia.
Exercitiul 3. Decubit dorsal – se executa bicicleta cu pelvisul mult basculat inainte. Exercitiul poate fi destul de complicat datorita faptului ca blocheaza respiratia. Se pot folosi totusi variante din decubit lateral cu un plan de sustinere in partea posterioara in asa fel incat sa imite decubitul dorsal.
Metoda McKenzie:
Conceptia lui Robin A. McKenzie în lombosacralgii porneste de la afirmatiile că factorii predispozanti în aparitia acestei patologii sunt în ordine:
– pozitia prelungită de asezat – cu coloana flectată;
– frecventă crescută a miscărilor de flexie lombară (acestea crescând presiunea pe elementele posterioare discale).
În consecintă lipsa extensiei lombare predispune la lombalgie.
Programul McKenzie este un complex de exercitii, cu eficientă atât în durerea cronică cât si în cea acută. Acest program foloseste o serie de exercitii progresive, menite să localizeze si în cele din urmă să elimine durerea pacientului. Regimul exercitiilor trebuie individualizat pentru fiecare pacient, încorporând numai acele miscări care determină neutralizarea simptomelor. Tipic pentru programul McKenzie este corectia oricărei deplasări laterale si exercitii de extensie pasivă, care să favorizeze deplasarea nucleului pulpos spre regiunea centrală a discului. Cheia protocolului este reducerea protruziei discului si apoi mentinerea structurii posterioare a discului, astfel încât să se formeze o cicatrice care să protejeze de
protruzii ulterioare. Pacientul trebuie să se retină de la orice activităti si pozitii care cresc presiunea intradiscală sau cauzează presiuni posterioare asupra nucleului (aplecarea înainte, exercitii cu flexie). De îndată ce protruzia pare a fi stabilizată, se impune restaurarea cât mai completă a mobilitătii. Exercitiile
pasive si mobilizările articulare sunt indicate atunci când există limitare de mobilitate, McKenzie urmărind o amplitudine complectă de miscare pe toate directiile.
McKenzie pune un accent deosebit pe profilaxia secundară, prin folosirea unor role (suluri) lombare si scaune speciale, pentru a mentine lordoza în timpul pozitiei de asezat si prin instruirea bolnavului privind mecanica corpului în timpul activitătilor zilnice.
McKenzie descrie un sindrom postural, caracterizat prin deformarea mecanică a tesuturilor moi, ca rezultat al stresului postural prelungit, care poate duce la durere si disfunctie. În acest caz suferinta este determinată de afectarea muschilor, ligamentelor, fasciei, articulatiilor interapofizare si discului intervertebral. Dintre acestea, factorul major este scurtarea (fixarea adaptativă a tesuturilor moi a
segmentului motor, cauzând deformarea si pierderea jocului articular). Tabloul clinic cuprinde: vârsta în general sub 30 de ani; sedentarism; durerea este produsă în pozitii si nu la miscări, are un character intermitent, dispare la miscări usoare; nu se prezintă deformări; nu este pierdere de mobilitate sau arc dureros; pozitia asezat este deficitară si poate fi dureroasă.
Tabloul clinic al disfunctiilor este următorul: de obicei persoane de peste 30 de ani, în afara cazurilor de traumatism; de obicei vor dezvolta deranjamente si vor favoriza traumatismele; initial pacientul descrie simptome de leziune, dar persistenta simptomelor denotă că ele sunt rezultatul pierderilor de mobilitate si functionalitate; redoarea vertebrală înaintează cu vârsta, iar extensia din decubit nu este tolerată; durerea este episodică semănând cu cea din deranjamente, dar de obicei dispare după o perioadă de repaus; durerea se datorează pierderii de amplitudinii de miscare si prin întinderea tesuturilor moi contracturate. La examinare observăm o proastă postură, cu o functionalitate asimetrică, pierderea extensiei cu usoară reducere a lordozei; se poate înregistra o pierdere a flexiei în timp ce coloana lombară rămâne în usoară lordoză; durerea apare la sfârsitul amplitudinii de miscare si de obicei dispare atunci când se revine în pozitie relaxată; durerea poate să persiste după examinare, dar numai pentru o scurtă perioadă de timp. Tratamentul disfunctiilor determinate de greseli posturale ce determină dureri cuprinde: corectarea pozitiei pacientului – durerea trebuie să scadă în 24 de ore; recorectati postura după 24 de ore; kinetoterapeutul ajută pacientul să efectueze stretchingul care însă trebuie continuat de către pacient, câte l0 întinderi din 2 în 2 ore – durerea trebuie să apară, dar să dureze doar cât tip durează stretchingul nu si după o perioada de timp; dacă nu se realizează un progres atunci probabil că nu se merge cu întinderea până la amplitudinea optimă sau există perioade de repaus prelungite; dacă apare durerea si ea se mentine în timp, se reduce amplitudinea si/sau frecvena stretchingului.
Deranjamentele (împărtite în 7 tipuri) sunt cauzate de deformările mecanice a tesutului moale ca rezultat a unor deranjamente interne si prezintă următorul tablou: bolnavi între 25 si 55 de ani, frecventă mai mare la bărbati; recidive în antecedente; deranjamentul poate fi declansat de o întindere bruscă sau de o flexie puternică (ridicarea din flexie); progresiv apare durerea antalgică cu limitarea miscărilor (a doua zi dimineata bolnavul nu se poate da jos din pat); frecvent apare după ora prânzului; durerea este în fazele initiale constantă, iar schimbările de pozitie pot ajuta temporar; pacientii cu dureri intermitente au de obicei un deranjament minor; ridicarea în ortostatism din asezat, de obicei agravează simptomele; dificultăi de găsire a unei pozi ii confortabile pentru somn. La examinare observăm deformările (spinele lombare sunt turtite, cifoză lombară, deplasare laterală sau scolioză lombară), întotdeauna pierderea miscărilor si functiei; prin testele de miscare se pot pune în evidentă deviatiile si pot produce/creste durerile; repetarea miscărilor au un efect rapid atât în sensul înrăutăŃirii cât si al îmbunătătirii stării pacientului.
Aplicarea tehnicii McKenzie care este o forma pasiva de manipulare a coloanei vertebrale si consta in:
Miscarea de extensie a coloanei lombare, ce se executa din culcat pe burta, in sprijinit pe coate, antebrate si palme; se impinge in punctele de sprijin si se extinde spatele, cat se poate de mult;
Miscarea de flexie a coloanei lombare, prin ridicarea genunchilor la piept, ajutat cu ambele maini si coborarea lor lenta, ce se executa din pozitia decubit dorsal.
Miscarea de flexie a coloanei se mai poate executa din sezand pe scaun, iar trunchiul si bratele se apleaca in fata, printre picioare, mainile atingand podeaua.
3.Discutia rezultate
Studiul a fost realizat in Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca,sectia de Balneo-fizio-kinetoterapie si Recuperare,pe un lot de 15 pacienti,care sufera de lombosciatica discala,in perioada 22 noiembrie 2006-27 mai 2007.
Analiza lotului de pacienti s-a efectuat in functie de: varsta, sex,activare profesionala,mediu de provenienta, nivelul discopatiei lombare;
Rezultatele studiului au fost apreciate dupa urmatorii parametrii:
Durerea in decubit dorsal
Durearea in pozitie sezanda
Durere in ortostatism
Durerea la efort
Durerea in anteflexie
Cotatia durerii sa facut dupa scala analog vizuala conform fiecarui bolnav si-a acordat o nota cuprinsa intre 0-10;
Indicele Schlober
Indicele de lateralitate
Evaluarea sa efectuat in zilele 0 de (internare),10 de (externare) de tratament.
In urma cercetarilor efectuate asupra pacientilor cu lombosciatica discala din Spitalul de Recuperare din Cluj-Napoca,am obtinut o serie de date si rezultate;
Analiza lotului de pacienti in functie de datele demografice:
Grafic 1:Analiza dupa sexe
Din studiul efectuat am observat ca lombosciatica discala apare mai frecvent la persoanle de sex masculine,in proportie de 60 %,in timp ce la persoanele de sex feminine proportia este de 40 %.
Grafic 2:Analaiza pe grupe de varsta
Am efectuiat analiza bolnavilor din punct de vedere al grupelor de varsta si am constatat ca lombosciatica discala este surprins de toate etapele de varsta.sondajul efectuat releva ca indicatorii de morbiditate cei mai importanti se intalnesc insa dupa varsta de 30 de ani,ceea ce rezulta si din statistica noastra.
Am obtinut urmatoarele rezulte:
In grupa de varsta 30-39 de ani, 3 din pacienti sufera de lombosciatica.
In grupa de varsta 40-49 de ani, 4 din pacienti prezinta lombosciatica.
In grupa de varsta 50-59 de ani, 6 din pacienti prezinta aceasta discopatie.
In grupa de varsta 59-60 de ani un singur pacient prezinta lombosciatica.
Aceste valori sau obtinut dintr-un lot de 15 pacienti internati in Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca;
Grafic:3 Analiza in functie de profesie
Activitatea depusa de fiecare persoana are mare influenta asupra staticii si dinamicii coloanei vertebrale.Sintetizand profesiile constatam ca orice activitate poate produce o discopatie a coloanei,doar ca in proportie variata.Analizand lotul de pacienti dupa activitatea fiecaruia,am ajuns la un anumit rezultat:
2 pacienti din lotul nostru sunt supusi la eforturi fizice usoare;
2 pacienti din lotul nostru sunt supusi la eforturi fizice medii;
6 pacienti din lotul nostru sunt supusi la eforturi fizice mari;
5 pacienti din lotul nostru sunt pensionari,dar care de asemeni executa eforturi usoare si medii.
Am remarcat ca incidenta cea mai ridicata se gaseste la persoanele care isi desfasoara activitatiile in locuri in care depun eforturi fizice mari,aceasta incidenta este urmata de pensionari care au un procentaj crescut in studiile efectuate;
Grafic 4: Analiza in functie de mediul social
Dupa statistica efectuata am constatat ca 8 pacienti prezinta lombosciatica discala si provin din mediul rural,pecand la mediul urban avem 7 pacienti;
Observam numarul crescut al pacientilor din mediul rural,datorita activitatilor de puse ;Solicitarea coloanei vertebrale in mod exacerat poate conduce la anumite complicatii,in cazul nostrum fiind lombosciatica discala;
Graphic:5 Analiza dupa nivelul discopatiei lombare
47% prezinta discopatie lombara la nivelul L5-SI;
27% din pacienti prezinta discopatie lombara la nivelul vertebrelor L4-L5,aceasta este sediul cel mai fregvent pentru hernia de disc;
20% din pacienti prezinta discopatie la nivelul L4-L5 si L5-S1,aceasta se numeste discopatie dubla;
6% din pacienti prezinta discopatie la nivelul L3-L4 si L5-SI,aceasta se numeste polidiscopatie vertebrala lombara;
Rezultatele studiului au fost apreciate dupa urmatorii parametrii:
Durerea in decubit dorsal
Durearea in pozitie sezanda
Durere in ortostatism
Durerea la efort
Durerea in anteflexie
Tabelul 1:durerea in decubit dorsal
Din lotul de 15 pacienti internati in Spitalul Cinic de Recuperare am ales 7 pacienti care prezentau durere la decubit;la inainte de tratamentul recuperator pacientii acuzau dureri intense si moderate,dupa tratamentul recuperator un pacient prezenta dureri moderate,la 3 pacienti durerea a scazut simtitor,iar la 3 pacienti durerea a disparut;
Tabel:2 Durerea in pozitia sezanda
Inainte de tratamentul recuperator 4 pacienti nu puteau sta in pozitia sezanda, 2 pacienti se putea uaseza cu dificultate si un pacient prezenta durere dupa un anumit timp in aceasta pozitie;dupa tratamentul recuperator 3 pacienti prezentau dureri dupa un anumit timp in aceasta pozitie,iar la 4 pacienti durerea in sezand dispare de tot;
Tabel 3: Durerea in ortostatism
Inainte de tratament 3 pacienti se plangeau de durere in ortostatism, 2 pacienti prezentau durere dupa un anumit timp in ortostatism, un pacient prezenta un anumit discomfort care aparea dupa 30 de minute;dupa tratamentul recuperator un pacient mentine durerea in ortostatism, 2 pacienti simt discomfort la un interval de 30 de minute,iar la 4 pacienti durerea dispare complet.
Tabel:4 Durerea la efort
Inainte de tratamentul recuperator 4 pacienti nu puteau depune efort din cauza durerii, 3 pacienti prezentau durere la efort;dupa trataentul kinetic, 2 pacienti prezinta durere la efort dar cu o intensitate mai moderata, iar la 5 din pacenti durerea la efort a cedat;
Tabel:5 Durerea in anteflexie
Inainte de tratament, 5 pacienti nu putea face anteflexia, 2 pacienti prezentau durere la aplecare;dupa tratamentul recuperator un pacint durea este de un rasunet maqi mare,nepermitand efectuarea muncilor intr-o pozitie de anteflexioe prelungita,la 2 din pacienti ,durea aparea dar cu o intensitate mai redusa,iar la 4 pacienti durerea dispare complet.
Cotatia durerii sa efectuat dupa scala analog vizuala conform fiecarui bolnav si-a acordat o nota cuprinsa intre 0-10;
Indicele Schlober
Indicele de lateralitate
Tabel:6 Indicele Schlober
Se evidentiaza ca flexia coloanei se imbunatateste mai vizibil si creste mobilitatea coloanei lombare la majoritatea pacientilor in diferite procentaje;
Tabel:7 Indicele de lateralitate
Dupa tratamentul recuperator indicele de lateraliate creste in medie de 2 cm la fiecare pacient,creste mobiliataea pacientilor si durerea este mai putin intense;
4.Discutia rezultelor
Tabel 8: Scala Queberc
Aceasta scala este pentru aprecierea statusului functional la pacientii cu durere lombaraa,mai precis a modului in care starea algica influenteaza viata cotidiana.Reprezinta o scala de autoevaluare functionala specifica pentru durerea lombara,constituindu-se initial ca un chestionar cu raspunsuri multiple.
Costa in 14 intrebari pe care pacientul le evalueaza dupa posibilitatea efectuarii a unei miscari inainte de tratament,la mijlocul tratamentului si la sfarsitul tratamentului recuperator.
La inceputul tratamentului majoritatea pacientilor nu puteau efectua miscarile din chestionar sau prezentau dureri intense;
La mijlocul tratamentului intensitatea durerii scade iar mobilitatea pacientilor creste,dar miscarile sunt efectuate cu dificulte.
La sfarsitul tratamentului recuperator pacientii pot efectua miscarile cu mai multa usurinta,durerea sete minima sau a disparut de tot.
5.Concluzii
Sindromul lombosciatic ramane o problema de actualitate cu fregventa deosebita cu un rasunet nefavorabil asupra capacitatii functionale,dificultatea de a pune un diagnostic precis de cauzalitate,cu repercursiuni socioeconomicce in toate tarile.Combaterea factorilor de risc este necesara,vizand profilaxia primara a lombosciaticii cat sia cauzelor de intretinere sau provocare a noilor recidive,unele dintre cele mai fregvente cause fiind supraponderalitatea,obeztatea,atitudinile vicioase ale coloanei vertebrale.
Lomboscitica este o afectiune care beneficiaza de un consult interdisciplinar si precoce complex in vederea scaderii incapacitatii de munca si a reincadrarii adecvate a pacientilor.
Factorul essential care poate asigura o reusita terapeutica pe termen mediu si lung,reducerea reala a riscului de recidiva,consta din adoptarea riguroasa a unui program de fiziokinetoterapie la elementele etiopatogenetice generatoare de suferinta.
Pentru a obtine rezultate satisfacatoare,pacientul trebuie sa faca dovada ca a inteles mecanismul intim al suferintei sale sis a se conformeze regulilor de igiena impuse de boala,urmand cu consecventa toate indicatiile medicului.
Pacientii cu lombosciatica trebuie sa urmeze niste swfaturi complementare care constau in adoptarea unor atitudini in cursul diverselor solicitari vertebrale cat si in aplicarea unor masuri cu character ergonomic in mediul familial si professional.
Manifestarile somatice depend atat de etiopatologia bolii,cat si de ineterpretarea psihologica a mesajului nocioceptiv,explicandu-se importanta componentei psihice in evolutia afectiunii.
In concluzie dorim sa insistam asupra caracterului invalidant al lombosciaticii,care apare.indeosebi la populatia tanara si activa.
IV. BIBLIOGRAFIE
Arseni C. Stanciu M. –“Discopatiile vertebrale lombare”-Editura Dacia Cluj-Napoca, 1978
Antonescu D.,Obrascu C.,Ovezea A.,-“Corectarea coloanei vertebrale”-Editura Medicala Bucuresti; 1993
Baciu C. –“Aparatul locomotor-Editura Medicala Bucuresti”; 1981
Chiriac R.-“Coloana vertebrala in reumatologie ;clinica si tratament”;-Editura Shakti, Iasi; 1995
Chiriac R.-“Reumatologie si recuperare medicala”; -Iasi; 1995
Dinculescu T. – “Balneofizioterapie” –Editura Medicala Bucuresti; 1963
Dumitru.D. –“Reeducarea functionala in afectiunile coloanei vertebrale” –Editura Sport-Turism,Bucuresti; 1984
Eugen D.Popescu & Ruxandra Ionescu –“Compediu de reumatologie” –Editura tehnica Bucuresti; 2002;
Lucian Tefas, Liviu Pop –“Bolile profesionale ale sistemului musculo-scheletal” –Editura Medicala Universitara Iuliu-Hateganu, Cluj-Napoca; 2004;
Radu Paun – “Tratat de medicina interna – reumatologie” ;
Sbenghe T. – “Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare” – Editura Medicala Bucuresti; 1987
Sdic L. – “Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala” – Editura Medicala Bucuresti; 1982
St.Suteanu – “Prevenirea si combaterea bolilor reumatice” – Editura Medicala Bucuresti; 1983
Jaroslav Kiss – “Fizio-kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile aparatului locomotor”- Editura Medicala Bucuresti; 1999
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Kinetoterapia In Lombosciatica Discala (ID: 151532)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.