Kinetoterapia Gonartrozei LA Pacient DE Varsta A Iii CU Complicatii Metabolice

KINETOTERAPIA GONARTROZEI LA PACIENT DE VÂRSTA A III CU COMPLICAȚII METABOLICE

CUPRINS:

INTRODUCERE

Motivarea alegerii temei

Ipotezele cercetarii

Obiective

Sarcini

CAPITOLUL I BAZELE TEORETICE ALE LUCRARII

I.1. ASPECTE ANATOMORFOLOGICE ALE GENUNCHIULUI

1.Anatomia genunchiului

2.Biomecanica genunchiului

3. Incidența,etiologia si etiopatogenia in gonartroză

4.Tratamentul medicamentos al gonartrozei

5. Complicatiile metabolice in tratamentul gonartrozei

6. Kinetoterapia la persoane de vârsta a III a in recuperarea gonartrozei

7. Influiențe ale complicațiilor metabolice asupra programului de recuperare kinetic la pacientul de vârsta a III a

CAPITOLUL II ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE LUCRĂRII ȘI PREZENTAREA PROGRAMELOR DE TRATAMENT

II.1 ORGANIZAREA CERCETĂRII

1.Locul de desfășurare și condițiile de bază materială

2.Metodologia de lucru

3.Anamneza

II.2 CONȚINUTUL PROGRAMULUI KINETOTERAPEUTIC

1.Planificarea programului kinetoterapeutic pe săptămâni

2. Programul kinetoterapeutic în primele 3 luni

CAPITOLUL III PREZENTAREA, PROCEDURA ȘI INTERPRETAREA STATICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII

1.Rezultatele finale

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

SURSE BIBLIOGRAFICE PE SUPORT ELECTRONIC

INTRODUCERE

Motivarea alegerii temei

Gonartroza se situează printre cele mai frecvente localizări ale reumatismului degenerativ.Evoluția bolii este cronică și accentuează deteriorarea statică și dinamică a articulației. Are predilecție feminină în 70% – 80% din cazuri și o frecvență crescută după menopauză, între 40 -70 de ani, fiind des întâlnite asocierile cu obezitatea și cu varicele.

Plecând de la aceste premize și generalizând apoi la numărul de persoane venite la tratament cu această afecțiune am considerat că este necesar un studiu aprofundat, atât teoretic, dar mai ales practic, în ceea ce privește eficiența tratamentului prin kinetoterapie în încetinirea procesului evolutiv al bolii.

Observând îndeaproape implicațiile sociale, profesionale și familiale, pe care această suferință o are în viața pacienților, restricțiile pe care le impune, nu pot decât să mă alătur celor care s-au străduit și se străduie in continuare să descopere noi și eficiente posibilități de frânare a evoluției bolii.

Considerentele de mai sus m-au determinat să-mi îndrept eforturile către această categorie de bolnavi și prin studiul meu să încerc să găsesc noi modalități de scurtare a suferinței bolnavilor și de asigurare a durabilității rezultatelor obținute.

Lucrarea de față își propune să verifice următoarele ipoteze :

Dacă mijloacele și procedeele selectate și aplicate după principiile metodologice ale kinetoterapiei sunt eficiente;

Dezvoltarea forței musculare și amplitudinii articulare, având ca obiectiv principal reducerea durerii;

În ce măsură tratamentul kinetoterapeutic aplicat va ajuta în redresarea afecțiunii existente.

Obiectivele cercetării:

În vederea verificării ipotezelor, obiectivele cercetării sunt :

Evidențierea dificiențelor prin examinare vizuală și funcțională a subiectului, ce se regăsește în studiul de față;

Verificarea ipotezelor prezentate la începutul lucrării;

Identificarea și alegerea celor mai bune mijloace, procedee, programe și tehnici kintoterapeutice pentru programul kinetoterapeutic, ținând cont de particularitățile subiectului: vârsta, sexul, stadiul afecțiuni și capacitatea de efort a acestuia;

Centralizarea informațiilor de la începutul programului de recuperare cu informațiile de la terminarea programului.

Sarcini:

Sarcinile acestei cercetări sunt de a evidenția rolul și eficiența kinetoterapiei în programul de recuperare a pacientului de vârsta a III a cu gonartroza, punând accentul pe obținerea rezultatelor cât mai apropiate de obiectivele stabilite pentru o recuperare cât mai eficientă.Ele sunt următoarele:

Documentare de specialitate;

Evaluarea corectă a subiectului;

Realizarea unui program de kinetoterapie;

Efectuarea programului corect;

Preluarea, prezentarea precum și interpretarea statistică a datelor și rezultatelor obținute în urma cercetării.

CAPITOLUL I BAZELE TEORETICE ALE LUCRĂRII

I.1 ASPECTE ANATOMORFOLOGICE ALE GENUNCHIULUI

I.1.1 ANATOMIA GENUNCHIULUI

Genunchiul reprezintă partea membrului inferior în care gamba se unește cu coapsa. Funcționarea sa este complexă. Articulația genunchiului trebuie să fie mobilă și suplă pentru a permite flexia și extensia membrului inferior. Ea trebuie, de asemenea, să fie stabilă, având în vedere că ea susține toată greutatea corpului.

„ Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului omenesc.Acesta unește femurul cu tibia, peroneul neavând nici un rol în constituirea acestei articulații. Suprafețele articulare sunt reprezentate prin epifiza inferioară a femurului,epifiza superioară a tibiei și patelei.” [CIOROIU;2006;pag 67]

Articulația genunchiului este cea mai mare și mai complexă articulație din corpul uman fiind o diartroză de tip trohleo-condiloartroză. De aceea permite doar mișcări de flexie-extensie, iar dupa ce s-au efectuat 60˚ de flexie mai sunt posibile și mișcări ușoare de rotație medială și laterală.

Această articulație are o serie de formațiuni speciale ce îi conferă particularități diferite:

Meniscurile- sunt două, de formă semilunară, sunt fibro-cartilagii ce sunt învelite de cartilaj hialin și se interpun între platoul tibial și condilii femurali. Menuscurile aderă prin periferia lor către capsula articulară prin ușoare mișcări de alunecare înainte și înapoi pe platoul tibial.

Condilii femurali sunt înegali ca formă, cel intern fiind alungit și cel extern rotund, datorită faptului ca au o formă elipsoidală determină existența mai multor raze de rotație. Cel intern parcurge o circumferință mai mare decât cel extern, în timpul miscărilor de rostogolire.

Ligamente puternice ce întăresc capsula articulară.

[IFRIM,ILIESCU; 1978,pag 144]

Din punct de vedere biomecanic, genunchiul, este un trochoginglymus, format de condilii femurului și tibiei, împreuna cu patela. Suprafețele articulare nefiind perfect congruente, adaptarea lor este mijlocită de meniscurile intraarticulare, cel medial (meniscus medialis) având o formă de semilună cu diametrul sagital mai mare, iar cel lateral (meniscus lateralis) fiind aproape circular. Capetele meniscurilor se fixează de eminența intercondiliară, iar marginile lor anterioare sunt unite printr-un ligament cu direcție transversală (lig transversum genus). Meniscul medial aderă de capsula articulară pe o arie mai largă decît meniscul lateral. Ele sunt elemente dinamice, care își schimba poziția și forma în raport cu mișcările efectuate în articulația genunchiului.

În contrast cu suprafețele incongruente ale condililor femurali si tibiali, suprafața patelei se mulează mai bine pe fața patelară a femurului.

[CERBULESCU; IFRIM; 1993 ;pag 132]

Mijloacele de unire sunt reprezentate printr-o capsulă si o serie de ligamente:

Capsula se prezintă ca un manșon care unește cele trei oase : femurul,tibia și patela. În partea anterioară, capsula este perforată de patelă pe marginile căreia se și inseră.Inserția femurală a capsulei pleacă din depresiunea aflată deasupra feței patelare si descinde pe laturile condililor până sub epicondili. Aceștia rămân extracapsulari. De acolo, capsula intră în fosa intercondiliană, unde confundă cu ligamentele încrucișate și reprezintă porțiunea profundă, de învaginare intercondliană, a capsulei.

Capsula articulară mai prezintă o particularitate importantă: ea aderă de la baza meniscurilor și este imparțită în două porțiuni: una suprameniscală si alta submeniscală. Capsula este constituită din fibre longitudinale, mai evidente pe parțile marginale, din aceste unele fibre merg de la femur până la tibie, iar altele sunt întrerupte de meniscuri. Pe lângă fibrele longitudinale mai există fibre transversale si oblice. Capsula este slabă pe fețele marginale și pe partea anterioară ,dar mai densă pe partea posterioară unde este întărită de două calote fibroase, care se mulează pe condilii femurali.

[PAPILIAN ;1982 , pag 153-154]

Ligamentele genunchiului:

Ligamentul transvers al genunchiului este reprezentat de o serie de fibre transversale ce unește extremitățile anterioare ale celor două meniscuri.

Ligamentele încrucișate, poartă această denumire datorită dublei încrucișări în plan

sagital și frontal dar și datorită încrucișării cu ligamentele colaterale. Aceste ligamente sunt formațiuni puternice, puțin extensibile a căror lungime deține controlul poziției normale a femurului față de tibie și de asemenea controlează și stabilitatea articulară în plan anteroposterior, reprezentând pivotul principal al genunchiului. Acestea sunt acoperite doar pe fața anterioară de membrana sinovială.

Ligamentul încrucișat anterior se inseră în partea inferioară pe aria interconiliană anterioară a tibiei, între cele două coarne meniscale anterioare, mai exact în apropierea cornulului meniscal lateral. Apoi se îndreaptă lateral spre superior, se inseră pe fața medială a condilului femural lateral.Rolul acestui ligament este de a bloca mișcarea de translație anterioară a tibiei sub femur.

Ligamentul încrucișat posterior este mai gros și vertical, are inserție inferioară în partea posterioara a intercondilului posterior, în spatele cornului posterior al meniscului medial și pe fața posterioară a tibiei. Urcă apoi pe direcție oblica medială până în sectorul posterior al suprafetei laterale a condilului medial unde se inseră. Acest ligament reprezintă axul față de care se realizează rotația automată a genuchiului, fiind necesară blocajului articular la sfârșitul extensiei.

[POPESCU,TRANDAFIR,1998, pag140-141 ]

Ligamentul patelei sau ligamentul rotulian este o formațiune fibroasă, puternică, lungă de circa 5-6 cm și lată de 2-3 cm, are forma unui triunghi ce se inseră cu baza pe vârful patelei și cu vârful pe tuberozitatea tibiei în partea inferioară.Acest ligament are două fețe și două margini, fața anterioară răspunde fasciei femurale, iar cea posterioară corpului adipos infrapatelar, și mai jos unei burse sinoviale.Ligamentele patelei se pot vedea și palpa sub piele.

Ligamentul popliteu oblic reprezintă o expansiune largă și sidefoasă care pleacă din tendonul muschiului semimembranos spre calota fibroasă corspunzătoare condilului lateral.

Ligamentul popliteu arcuat se prezintă ca o bandă fibroasă cu cavitatea superioară ce pornește de pe condilul lateral și merge medial către fosa intrecondiliană, trecând pe sub ligamentul popliteu oblic pentru a se pierde în capsulă. Are o margine superioară concavă și una inferioară convexă.[PAPILIAN,2003, pag 133-134]

Ligamentul colateral tibial unește condilii mediali ai femurului și tibiei.

Ligamentul colateral fibular unește condilul lateral al femurului cu capul tibiei. Este singura legatură a fibulei cu articulația genunchiului.Ligamentul popliteu oblic este situat posterior și unește condilul medial al tibiei cu condilul lateral al femurului.

Ligamentul meniscofemural anterior unește partea superioară a ligamentului încrucișat anterior, cu cornul posterior al meniscului lateral, trecând anterior de ligamentul încrucișat posterior.

Ligamentul meniscofemural posterior unește condiliul medial al femurului,cu cornul posterior al meniscului lateral ,trecând posterior de ligamentul încrucișat posterior.

[ ENCIULESC ; 2013 ; PAG 116 ].

[http://www.opentenis.ro/sanatate/instabilitatea-genunchiului.html]

Muschii membrului inferior ce interesează articulația genunchiului:

Mușchii coapsei :

Anterior: cvadriceps și croitor;

Posteriori: biceps femural, semitendinos și semimembranos

Mușchii gambei :

Anteriori: tibial anterior

Posteriori: tricep sural(gastrocnemian, solear)

Bursele genunchiului sunt asemănatoare unor pungi mici și conțin lichid sinovial, au rolul de a proteja de uzură și rupturi structurile interne ale genuchiului. Se găsesc între un os și un tendon ce seteral fibular unește condilul lateral al femurului cu capul tibiei. Este singura legatură a fibulei cu articulația genunchiului.Ligamentul popliteu oblic este situat posterior și unește condilul medial al tibiei cu condilul lateral al femurului.

Ligamentul meniscofemural anterior unește partea superioară a ligamentului încrucișat anterior, cu cornul posterior al meniscului lateral, trecând anterior de ligamentul încrucișat posterior.

Ligamentul meniscofemural posterior unește condiliul medial al femurului,cu cornul posterior al meniscului lateral ,trecând posterior de ligamentul încrucișat posterior.

[ ENCIULESC ; 2013 ; PAG 116 ].

[http://www.opentenis.ro/sanatate/instabilitatea-genunchiului.html]

Muschii membrului inferior ce interesează articulația genunchiului:

Mușchii coapsei :

Anterior: cvadriceps și croitor;

Posteriori: biceps femural, semitendinos și semimembranos

Mușchii gambei :

Anteriori: tibial anterior

Posteriori: tricep sural(gastrocnemian, solear)

Bursele genunchiului sunt asemănatoare unor pungi mici și conțin lichid sinovial, au rolul de a proteja de uzură și rupturi structurile interne ale genuchiului. Se găsesc între un os și un tendon ce se freacă constant unele de altele.

În jurul genunchiului există o serie de burse ce protejează tendoanele în timpul mișcărilor :

Bursa suprapatelară- se gasește deasupra cavității articulare, între capătul inferior al femurului și mușchiul cvadriceps

Bursa prepatelară și infrapatelară- înconjoara rotula și ligamentul rotulian, aceasta permite pielii să se miște deasupra rotulei.

[http://www.corpul-uman.com/2011/05/bursele-genunchiului.html]

I.1.2 Biomecanica articulației genunchiului:

Anatomia funcțională a membrului inferior, în care poziția-cheie o deține genunchiul, este direcționată pentru a satisface trei funcții principale:

Stabilitatea ortostatică în repaus și în mișcare;

Mobilitatea articulară;

Diminuarea uzurii componentelor articulare.

La realizarea stabilității genunchiului, atât în timpul efortului cât și în timpul repausului, contribuie o serie de elemente, dintre care cele mai relevante sunt :

Forma scheletului care este adaptată pentru susținerea bazinului osos în condițiile unui ortostatism stabil. În timpul ortostatismului fix și ortostatismului de mișcare stabilitatea este ținută de existența unor mișcări de rotație ale tibiei, în jurul axului ei longitudinal.

Starea elementelor capsulo-ligamentare intra și periarticulare. În viața de zi cu zi, mișcarea implică frecvent deplasarea pe teren neregulat,pe teren moale,urcat și coborât scări, sărituri, în aceste circumstanțe genunchiul este supus unor solicitări mecanice complex cărora trebuie să le facă față și în care, pe lângă mișcările de balama și de rotație, acesta trebuie sa se și incline lateral sau să alunece în sens antero-posterior.

Calitățile fizico-chimice ale structurilor interpuse între capetele osoase care formează articulația.

Forța muschilor periarticulari- dintre muschii stabilizatori ai genunchiului cel mai important e cvadicepsul

[ANTONESCU, 2010, pag 312]

Articulația genunchiului este reprezentată de o structură biarticulară, formată din articulațiile femurotibială si femuropatelară, legate într-o unitate anatomică și funționala. Deși mișcarile celor două articulații sunt cuplate reciproc, solicitările mecanice la care sunt expuse atunci când are loc procesul de transfer al greutății corpului și producerii momentelor de mișcare necesare locomoției sunt extreme de diferite.

Kinematica genunchiului studiază mișcarea articulară fără nici o referință la mărirea maselor sau forțelor implicate.Articulația bicondiliară femurotibială funcționează ca o balama transversală care permite mișcari în plus față de un ax longitudinal.

Amplitudinea de mișcare:

Mișcarea de flexie-extensie realizată in plan sagital poate fi considerată mișcare principală.De la extensia completă la flexia maximă ea se desfășoară pe o amplitudine de 0-140 º.

Mișcarea de rotație în articulația femurotibială este dependentă de gradul de flexie al articulației. Ea se realizează în plan orizontal, față de un ax longitudinal care trece prin condilul femural medial.

În plan frontal sunt posibile mișcări de abducție-adducție față de un ax sagital. Având genunchiul în extensie nu se poate realiza în mod normal mișcări în planul frontal.

[POPESCU; TRANDAFIR ;1998; pag 181-183 ]

Mișcările secundare (asociate celorlalte) sunt rotația internă și rotația externă.

Rotația este mișcarea de răsucire a coapsei pe gambă sau a gambei pe coapsă, se realizează într-un plan orizontal și se asociază mișcărilor de flexie-extensie. Rotația poate avea loc numai când gamba este flectată sau când gamba este în poziție atârnând și ligamentele colaterale se întind.

Rotația externă are 40 º amplitudine și cea internă 5-10 º.

Flexia este mișcarea prin care fața posterioară a gambei se apropie de fața posterioară

a coapsei, amplitudinea mișcarii este de 20-130 º.

Extensia este mișcarea prin care fața posterioară a gambei se îndepărtează de fața posterioară a coapsei,amplitudinea mișcării este de 160-180 º.

[FLEANCU; SECHEL; 2012 ; 207-210]

Mecanica mișcărilor de flexie a gambei este efectuată de două grupe musculare:

Mușchii ischiogambieri, bicepsul femural, semitendinos și semimembranos care

mânuiesc un brat scurt de pârghie, ceea ce înseamnă că lucrează cu pierdere de forță dar cu câștigare de amplitudine.

Tricpsul sural prin cei doi gemeni care prin tendonul lui Ahile mânuiesc extremitatea distală a pârghiei și își epuizează rapid forța.

Mecanica mișcărilor de extensie a gambei este efectuată de muschiul cvadriceps care manipulează un brat scurt de pârghie și astfel pierde multă forță dar câștigă amplitudine.Această este foarte frecventă în activitățiile zilnice ale omului deoarece in cadrul lanțului muscular al triplei extensii asigură implusia de la sol, alergarea, săriturile, iar din activitatea sportive nu lipsește din nici un act motor al membrelor inferioare.

Mecanica mișcărilor de rotație la nivelul genunchiului sunt posibile numai în condițiile în care gamba este anticipat flectată. Ele sunt active în momentul în care permit pivotarea condililor pe meniscuri și deci a întregului corp, sau pasiv cand se efectuează în poziția culcat având genunchiul ușor flectat și relaxat și se fac ușoare rotații manualeale gambei.Mișcarile de rotație au o amplitudine mica, fiind limitate de ligamentele puternice ale articulației și de ligamentele colaterale și încrucișate.

Rotația externă este asigurată de mușchiul biceps și geamănul lateral iar rotația interna de semitendinos,semimembranos și geamănul medial.

I.1.3 Incidența, etiologia si etiopatogenia în gonartroza

Gonartroza reprezintă localizarea reumatismului degenerativ la nivelul articulației genunchiului, este considerată cea mai frecventa formă de reumatism degenerativ. Incidența crescută a acestei boli, cât și efectele pe care le are asupra pacientului prin limitarea funcțională a acestuia, conferă bolii o importanță crescută. Deși nu este o condiție medicală cu un rezultat letal, aceasta este cea mai frecventă boală articulară și o cauză majoră de scadere a calității vieții și de invaliditate. Boala apare mai ales la persoanele peste 40 de ani, fiind mai frecventă la barbații pana în 45 de ani și la femeile peste 55 de ani.

[http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Rolul-kinetoterapiei-in-tratamentul-conservator-al-gonartrozei.html ].

Etiologie:

Din punct de vedere etiologic gonartroza poate fi primară sau secundară iar după compartimentul afectat poate fi: femuro-patelară, femuro-tibială sau interesând ambele compartimente ( femuro-patelo-tibial);

Gonartroza primară:

Cel mai frecvent gonartroza afectează ambele articulații (cei doi genunchi-deși uneori cu gravitate diferită) fiind asociată frecvent cu alte localizari primare.

Alți factori incriminați în etiopatogenia gonartrozei primare sunt:

Hipotiroidismul, obezitatea,menopauza, tulburările circulatorii (foarte frecvent persoanele cu boală varicoasă fac artroze de genunchi dar nu boala varicoasă declanșează artroza).

Gonartroza secundară:

În minoritatea cazurilor în care afecțiunea este unilaterală este clar caracterul secundar, pe leziuni articulare preexistente (leziuni de natură traumatică, infecțioasă, reumatică) și se datorează creșterii presiunii pe unitatea de suprafață .

Artroza genunchiului este un proces sectorial, cel puțin inițial, putând rămâne o perioadă limitată de timp la un singur compartiment al articulației genunchiului. Numai in formele avansate articulația poate fi afectată în totalitatea;

Degenerarea cartilajului articular prezintă două etape evolutive:

-un stadiu precoce (preartrozic) cu ramolisment de cartilaj;

-un stadiu tardiv (artrozic) cu interesare osteocartilaginoasă – fisurarea si distrugerea cartilajului, osteofitoză;

[http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza_genunchi/etiopatogenie_gonartroza.html]

Instalarea gonartrozei primitive se face în mai multe stadii:

Stadiul 1:

Cartilajul articular este prima structură afectată de boală.Sub influența unor factori etiologici necunoscuți se produce pierderea progresivă a troficității și elasticității cartilajului, care astfel se usează mai repede. Cartilajul capătă un aspect opac, moale, gălbui, acesta își pierde capacitatea de a controla mișcarea lichidului sinovial, astfel articulația pierde unul din sistemele importante de protecție a cartilajului și anume calitatea lubrifierii articulare.

Osul subcondral este privat de protecția elastică a cartilajului dispărut și începe să primescă direct șocurile mecanice provocate de mișcarea genuchiului.Se produc astfel microfracturi locale ce proveacă dureri mai.

Stadiul 2:

În acest stadiu sinoviala se îngroașă prin proliferarea celulelor sinoviale, eroziunile cartilajuluin devin confluente și în articulație circulă corpi liberi osteocartilaginoși. În jurul vaselor congestionate din sinovilă apar zone de infiltrări limfoplasmocitare. Se produce asimetria menisco-cartilaginoasă și scleroza capsulară care produc dezaxarea femuro-tibială (genuflexum sau genuvarum)

Stadiul 3 este marcat de denudarea osoasă pe arii mari, cartilajul rămas este modificat macroscopic(galben, fără luciu, erodat).Osul este eburnat, scleros și rar se găsesc focare de osteoliză geodică în osul subcondral. Apare redoarea articulară și dificultate la mers.

[ANTONESCU,2010, pag 574,575]

Etiopatogenia:

Artroza este rezultatul unui dezechilibru funcțional între rezistența structurilor articulare și eforturilor unitare de presiune exercitate asupra lor.În cazul îmbătrânirii pure nu există un dezechilibru articular, cartilajul de încrustare se atrofiază,poate fi neregulat,subțiat sau chiar erodat, osul subiacent se decalcifiază, dar nu apar niciodată fenomenele de regenerare, care coexistă ca un proces obligatoriu al artrozei.S-a considerat multă vreme că leziunile cartilajului articular sunt ireversibile, deoarece elemente lui celulare (controcitele) nu sunt capabile să raspunda adecvat unei leziuni. De asemenea s-a demonstrat că aceste controcite sunt capabile să sintetizeze mai mult colagen dupa lezarea cartilajului.Cartilajul lezat este apt să reacționeze prin creșterea activității celulare,care are drept efect repararea tuturor componentelor lui majore.

Cauzele ce duc la fragilitatea cartilajului nu sunt foarte cunoscute. Cercetarile ultimilor ani au pus în evidență o serie de amănunte asupra vieții cartilajului articular, facându-ne o viziune mai dinamică asupra metabolismului său.

[DENISCHI ; 1977 ;pag 51

Cel mai adesea,gonartroza apare ca o boala degenerativă, prin degradarea cartilajelor articulației genunchilui. În acest caz se poate vorbi de gonartroza primara, când boala poate fi legată de înaintarea în vârstă, fără să fie cauzată direct de îmbatrânire. Pe măsură ce organismul îmbatrânește cantitatea de apa conținută în catilajul articular scade și ea.Alături de apă scade și concentrația unor substanțe cu rol nutritiv si protector pentru articulații.

Daca gonartroza nu este primară, ci este o afecțiune secundară, ea poate fi indusă de infecții locale sau de traumatisme vindecate vicios.Pe lângă infecții și leziuni fizice, există și anumiți factori de risc ce pot influența apariția gonartozei:

Factorii genetici- pot influența dezvoltarea acestei afecțiuni dacă există posibilitatea de aparitie a unor mutații genetice ce predispun persoana respectiva la osteoartrită;

Vârsta- influențează capacitatea cartilajului de a se regenera și de a lupta împotriva leziunilor și infecțiilor;

Sexul- boala apare cel mai frecvent la femeile peste 50 de ani ;

Traumatismele repetate – in special când pacientul are sau a avut o profesie ce necesită efort intens,ridicare unor gretutăți;

Greutatea- pacienții supraponderali sunt predispuși la formarea gonartrozei în timp;

Alte boli sistematice cum ar fi guta, diabetul, hemocromatoza;

[http://www.sfatulmedicului.ro/Artrita/gonartroza-osteoartrita-genunchiului_4803

Cauze intra-articulare:

traumatismele ce determină neregularități în articulație;

microtraumatismele ;

suferințele meniscale – când nu se mai produce extensia cu rotația externă terminală;

meniscectomiile totale – în 10-15% din cazuri dau artroze întrucât în lipsa meniscurilor cresc presiunile articulare;

meniscectomiile parțiale (menisc intern) cu genu varus dau în procent de 90% gonartroză;

leziunile ligamentare cu instabilitatea genunchiului și atrofia musculară consecutivă;

condromalacia;

condrodistrofia;

maladia Konig (osteocondroza disecantă).

Cauze extra-articulare:

genu varum, genu valgum, genu flexum, atroza coxo-femurala;

[http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza_genunchi/etiopatogenie_gonartroza.html]

Clasificarea gonatrozei se face pe baza examenului clinic, radiologic si examenului artoscopic:

Stadiul 1 : în care modificările sunt minime, simptomatologia constă în redoare articulară de repaus, durere moderată și uneori edem local, radiologic nu există modificări, artroscopic există semne de degenerare cartilaginoasă.

Stadiul 2 : simptomele sunt moderate, cu durere locală permanentă, de intensitate medie, redoare articulară matinala, impotență funcțională ușoară, tumefacție, radiologic apare îngustarea spațiului articular, artroscopic apare fibrilarea cartilajului si degenerare meniscala.

Stadiul 3 : simptome moderate, redoare matinală și după repaus, limitarea mobilității articulare, zgomote articulare, radiologic – îngustarea spațiului articular, osteofite, artoscopic – frgmentarea cartilajului, corpi liberi intraarticulari, leziuni degenerative meniscale.

Stadiul 4 : simptome severe, durere in repaus, noaptea, la schimbări de vreme, deformare articulară în var sau valg, instabilitate, radiologic – spațiu articular redus, scleroză osoasă în punctele de sprijin, osteofite, dezaliniere, artroscopic – dezgolirea osului subcondral pe zone întinse.

[ http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/ ]

Semne clinice:

Debutul de cele mai multe ori se manifestă prin dureri de genunchi apărute după un efort fizic mare, poate avea debut brutal prin apariția hidartrozei sau hematrozei, prin instalarea blocajului articular. Blocajul articular poate fi provocat de interpunerea unui corp liber osteocartilaginos între femur și tibie.

Simptome subiective

Durerea fiind cel mai des întâlnit simptom, având anumite particularități:

Este localizată interatrticular, în spațiul politeu sau sub patelă,mai târziu se extinde în tot genuchiul;

Poate iradia spre gambă sau coapsă;

Este accentuată în timpul mișcării și diminuată în timpul repausului;

Este intensificată de urcat și coborât scări, de mers pe teren moale,în pantă;

Mersul poate fi șchiopătat, uneori chiar dificil.;

Instabiliatea genuchiului poate provoca căderea bonlavului

Simptome obiective: examinarea se poate face din ortostatism sau culcat dorsal și prezintă:

Genunchi mărit ca volum;

Hipotrofia mușchilor coapsei scoate în evidență hipotrofia genunchiului;

Hemohidartroză prezentă doar în puseele acute, provocate de efort;

Temperatura cutanată este normală, cu excepția perioadelor acute;

Dezaxarea genunghiului în plan frontal sau sagital;

Mers schiopătat, conservarea integrală a mobilității sau reducerea unor grade de flexie și extensie;

[ANTONESCU,2010, pag 576]

I.1.4 Tratamentul medicamentos al gonartrozei

Goanrtroza poate fi privită din mai multe unghiuri.Din punctul de vedere al anatomopatologului, ea este un proces ce apare ineluctabil, crescând în incidență odată cu trecerea anilor, pentru a deveni constantă la vârste înaintate. Pentru biochimist,gonartroza este consecința unor modificări ale condrocitelor și al substanței fundamentale, deosebite de modificările ce intervin în cursul îmbătrânirii. Clinicianul privește gonartroza prin prisma durerilor și a jenei funcționale.[DENISCHI; ANTONESCU; 1977; pag 123 ]

Tratamentul gonartrozei constă în : antiinflamatoare locale (unguent sau gel), cu aplicare locală fără a masa zona dureroasă. În cazul în care simptomatologia persistă se poate trece la folosirea antiiflamatoarelor nesteroidiene (AINS) neselective sau selective. Tratamentul poate fi complet cu un relaxant muscular. Se recomandă folosirea Synotabs, combinație unică de glucozamină(sulfat),condroitin sulfat și un complex de vitamine și minerale. Aceste tablete conțin :

Glucozamină(sulfat) : 500 mg/tb.

Condroitin(sulfat) : 175 mg/tb.

Calciu : 100 mg/tb.

Vitamina D : 0,85 mg/tb.

Vitamina C : 33,5 mg/tb.

Mangan : 1 mg/tb.

2X1 tablete filmate/zi(doza zilnică de glucozamină este de 1000 mg ) –minim 3 luni/an.

[http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/]

Antialgice si antiinflamatoare: Salicilații, și în special aspirina,aceasta și-a dovedit, printr-o indelungată experiență clinică, eficacitatea în combaterea durerilor și fenomenelor inflamatorii articulare.Cercetariile arată că aspirina interferează în metabolismul substanței fundamentale a cartilajului.Această proprietate mărește interesul utilizării acestuia în gonartroză.

[DENISCHI; ANTONESC;1977 ;pag 124 ]

Derivații pirazolonici. Constituie medicamente de bază mai ales sub formă de fenibutazonă (reumazol) sau irgapirină (butamin).Aceste medicamente au o acțiune analgezică și antiinflamatoare putând fi administrate cu bune rezultate în perioadele de activitate a artrozelor.

Preparatele de iod sunt cele mai vechi medicamente folosite în tratarea artrozelor deoarece au un efect analgezic si un efect hipocolesterolemint.Administrarea acestor preparate se face oral sau parental.Medicamentele folosite sunt iodura de sodiu, cea de potasiu, tinctura de iod , soluția Lugol.

Medicamentele vasodilatatoare.Injecțiile de novocaină,pe lângă sedarea durerilor și combaterea contracturilor musculare, contribuie la ameliorarea circulației locale. De asemenea vitaminele (B1,B12,D2) sunt folosite ca sedativ asupra durerilor.

[BERONIADE; BULIGESCU ; pag 226]

O altă clasă de medicamente sunt produsele vascoelastice injectabile pe baza de acid hyaluronic. Acest tratament constă în 3-5 injecții intraarticulare (1 injcție pe săptamană). Acidul hyaluronic este o substanță ce se găsește în mod normal în articulație și are rol lubrefiant. În gonartroză cantitatea de acid hyaluronic prezentă în articulație este scazută, adesea insuficientă pentru a-și exercita rolul. Acest tratament scade coeficientul de frecare la nivelul articulației, scade durerile, îmbunatațeste mobilitatea si proprietațile cartilajului articular.

În toate stadiile afecțiunii sunt utile infiltrațiile cu soluții vasco-elastice, sau cu plasmă îmbogațită cu trombocite și factori de regenerare, care au rolul de a lubrefia articulația, de a îmbunatății proprietățiile cartilajului articular. Tratamentul constă în 3 injecții efectuate la interval de 7 zile în cazul soluțiilor vascoelastice, sau la 2 luni în caz de PRP. Ele se fac direct in articulație, nu dor, procedura fiind extrem de simplă. În ziua tratamentului pacientul nu are nici o restrictie. Noi vă recomandam ca soluții vascoelastice: Synocrom forte.

In stadiile foarte avansate, pentru a scădea durerile și a crește mobilitatea articulară se efectuează infiltrații cu un corticosteroid de ultimă generație. Procedura este simplă,nedureroasă, iar efectele dureaza cateva luni,în funcție de particularitatea cazului.

[http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/]

Tratamentul pacienților cu gonartroză este foarte complex. Se recomandă combinarea tratamentului farmacologic cu kinetoterapia, și in cazurile avansate, chiar intervenția chirugicală. Dacă însă pacientul este supraponderal si nu slabește, adesea terapia nu este eficientă deoarece articulația este supusă în continuare unui stres semnificativ. Scopul terapiei este ameliorarea simptomelor, reducerea durerii și a inflamației locale, ameliorarea mobilității în articulație și păstrarea pentru o prioada cât mai îndelungată a funcționalității ei, iar în final, îmbunatățirea calității vieții acestor pacienți. 

Kinetoterapia este și ea o parte importantă a tratamentului si recuperării pacientului. Gonartroza poate duce în timp la atrofia muschiului cvadriceps. Dacă acesta este antrenat în exerciții,poate proteja articulația de stresuri fizice ulterioare. Specialiștii recomandă exerciții aerobice efectuate după un plan realizat de către un terapeut, dar și hidroterapia sau masajul.

[http://www.sfatulmedicului.ro/Artrita/gonartroza-osteoartrita-genunchiului_4803]

Tratamentul chirurgical:

Artroliza(emondajul)- prin artrotomie largă, se pătrunde în articulație și se îndepărteză toate structurile afectate de boală: osteofite marginale, cartilaj ramolit si desprins de substratul osos, corpi liberi osteocartilaginoși, meniscuri și ligamente degenerate.

Forajele condro-codiliene(boala Pridie)- se forează tunele osoase în codilul femural până se pătrunde în maduva osoasă a epifiei femurale.După câteva luni, tunelele osoase sunt invadate de fibro-cartilaj ce se extinde pe toată suprafața osului și o netezește.

Artroscopia- se depărtează zona compromisă și se plombează cu autogrefă cartilaginoasă recoltată din același genuchi, dar dintr-o zonă mai puțin expusă tensiunilor mecanice.

Osteotomia de corecție axială- se aplică o proteză chirurgicală care permite realizarea corecției axiale necesare.

Artroplastia genunchiului- poate fi îndepărtată întreaga suprafață articulară ce compune genunchiul pentru a fi înlocuită cu metal sau plastic și se numeste artoplastie toatală sau poate fi înlocuită numai jumatatea internă sau externă a articulației femuro-tibiale, și se numeste artropalstie parțială.

[ANTONESCU,2010, pag 581]

I.1.5 Complicații metabolice în tratamentul gonartrozei

Diabetul zaharat reprezintă o boală de metabolism cu evoluție cronică,transmisă genetic sau caștigată în cursul vieții, caracterizată prin perturbarea metabolismului glucidic (hiperglicemie si glicozurie), însoțită sau urmată de perturbarea celorlalte linii metabolice ale organismului. Manifestări clinice:

simptome cardinale (polidipsia);

infecții cutanate rebele la tratament;

prurit genital;

polinevrite;

angiopatie,tulburări de vedere;

astenie, anxietate, depresii , impotență, frigiditate;

toate simptomele in prezența hiperglicemiei și a glicozuriei.

Tratament: dietă alimentară, insulinoterapie, psihoterapie, balneoclimateric (ape minerale alcaline,sulfuroase,sulfurate,calcice).

[Marcu; Dan ; 2007 ; pag 271]

Diabetul zaharat a devenit una dintre cele mai frecvente boli endocrine, fiind considerate una din cele mai des întâlnite boli ale civilizației. Aceasta este influențată de nivelul de trai, profesiune, sedentarismul, mediul geographic. Epidemiologia diabetului în Romania este puțin cunoscută, necesitând finalizarea unor studii științifice.În diabetul adultului s-a observat hialinoza insulară în 45-50% din cazuri, iar la diabetul juvenile se observă o reducere cantitativă a tesutului insular, în special a celulelor beta.

Patogenie:

Factorii genetici- deficitul insulinic ce stă la baza apariției diabetului zaharat își poate avea originea în perturbarea sintezei,transportului, eliberării și activității periferice a insulinei.

Infectia virală constă în distrugerea celulelor beta datorită procesului de pancreatită printr-o posibilă invazie virala sau un process autimun declanșat de virusuri.

Obezitatea aceasta duce la diabet printr-un mecanism mai complex (hipersecreție initial de insulină care duce la suprasolicitarea aparatului beta-pancreatic cu epuizarea acestuia și scăderea secreției)

[BANCU, 2004, pag 138]

În cazurile tipice, diabetul zaharat se manifestă clinic prin: polifagie, polidipsie și poliurie, toate acestea alaturi și de astenie și scăderea în greutate. Polifagia are rol sa înlocuiască pierderi din alimentație. Polidipsia se instalează treptat, mai rar în mod brusc și se datorează unor traume psihice sau altor factori declanșatori. Poliuria se instalează în mod insidios de aceea pentru o perioadă poate fi trecută cu vederea.

Aspecte clinice particulare:

Diabetul juvenil apare la varsta de 15-25 ani, iar în cazul în care apare înainte de 15 ani se numește diabet infantil. Cauzele apariției diabetului juvenil sunt predominant cele ereditare, infecțiile, stresurile emotionale, sarcinile multiple.

Diabetul maturității sau diabetul insulinoindependent apare mai frecvent între 40-60 de ani. Acesta evoluează fără acidocetoză, dar, în timp, datorită suprasolicitării funcționale și epuizarea insulelor Langerhans, se poate transforma într-un diabet insulinopriv sever. Cu cât diabetul apare la o vârstă mai tânără, cu atât evoluția lui este mai severă.

[FODOR, 1973,pag 951,953,955]

Cauza exactă a diabetului clinic spontan nu este cunoscută.Circumstanțele care determină incidența acestei boli în unele grupe ale populației (de exemplu familiile diabetice sau indivizi obezi), ca și diversele metode de producere a diabetului experimental sunt etiologice, ereditare, obezitatea, lezarea sau reducerea numerică a celulelor insulare (producătoare de insulină), dezechilibrele endocrine si alti factori.Printre aceștia din urma trebuie menționate gradele extreme de insulinorezistentă. Distrugerea progresivă a țesutului insular prin leziuni infiltrate, tumori , fibroza determinată de hemocromatoză sau consecutivă calculilor pancreatici poate duce, de asemenea, la instalarea unui diabet.

[ DUNCAN; 1966; Pag 1133]

Boala este rezultatul unor factori multipli,uneori a unor factori imposibil de determinat.Cei mai importanți sunt:

Alimentația bogată în glucide (zaharuri,dulciuri foarte concentrate);

Profesia de asemenea are o influiență, mai ales la cei ce au o profesie care preteaza la supraalimentație(bucătari,cofetari) sau la profesiile sedentare sau supra solicitări psihice permanente;

Leziunile inflamatorii pancreatice acute sau cornice;

Ereditatea este cea mai important în etiologia diabetului;

[PĂUN;1982; Pag 290]

Simptomele diabetului zaharat variază de la caz la caz. În general, diabetul se caracterizează prin creșterea peste normal a concentrației de glucoză în sange (hiperglicemie), cu sau fară eliminarea de zahăr prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot să apară sunt: setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente în cantități mari. Aceste trei simptome, cunoscute în terminologia medicală ca polidipsie, poliurie și respectiv polifagie,sunt în general cauzate de hiperglicemie. La pacienții care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multă vreme, nefiind astfel diagnosticați, se poate întampla ca prima manifestare remarcată sa fie coma diabetica.

Diabetul de tip 1 își face simțită prezența de regulă înainte de 40 de ani, dar există și pacienti la care diabetul de tip 1 survine în mod atipic, târziu în viață, la vârsta de 50 de ani sau chiar mai tarziu, în cazuri rare.Acest tip de diabet  poate debuta brusc, cu sete, urinare în exces, apetit crescut și pierdere în greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, în functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor.

Diabetul de tip 2 debutează de obicei la mijlocul vieții sau mai târziu. De regulă, pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acești diabetici, simptomele apar și se manifestă treptat. Dacă pacientul reușește să-și controleze greutatea corporală prin măsurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este necesară administrarea insulinei. Există destul de mulți pacienți cu diabet de tip 2 la care se aplică insulinoterapia.

[http://www.sfatulmedicului.ro/Diabetul-Zaharat/diabetul-zaharat_894 ]

Indivizii cei mai predispuși la contractarea unui diabet fac parte din familii de diabetici,sunt supraponderali și au vîrsta intre 45 si 60 de ani si duc o viață sedentară. Ereditatea constituie cauza esențială a diabetului,determinând sensibilitatea la această boală.Obezitatea este, din punct de vedere clinic, cauza declanșantă cea mai des intalnita la diabetic, fiind întâlnită la 75-85 % din cazuri.Obezitatea tinde să producă insulinorezistență bonlavului diabetic probabil prin accentuarea lipogenezei, ca si prin creșterea metabolismului general,producând un efect asemanator postului.

Examenul obiectiv:

Mulți dintre diabetici nu prezintă manifestări obiective ale bolii cornice de care suferă. Totuși, cu cît mai atent va fi examenul, cu atât mai frecvent vor fi descoperite diversele modificari,care, prin corelarea lor cu simptomatologia subiectivă,devin mai mult sau mai puțin caracteristice; este vorba în special de apariția asteniei,a unei laxitați si ridări fine a pielii- la bonlavi care au scăzut în greutate.

Pielea multor diabetici se caracterizează printr-o usoara paloare a pielii, în special la indivizii supraponderali si cu leziuni arteriale avansate. La baza acestei palidități stă afectarea vasculară, și nu anemia, fenomenul fiind intîlnit mai ales la bonlavii coronarieni.

Orice diabetic trebuie sa acorde o atenție deosebită alimentaței sale,dacă dorește să obțină rezultatele optime.Restricțiile dietetice nu sunt foarte mari in această boală. Caracteristica cea mai importantă în tratarea diabetului o constituie menținerea constantă la un regim adecvat, decît restricțiile severe ce se practicau în trecut.

Kinetoterapia în afecțiunile metabolice – Obiective:

Ameliorarea controlului glicemic;

Controlul obezitații;

Controlul hipertensiunii arteriale;

Prevenirea bolii cardiovasculare;

Testarea la efort a diabeticului dacă: vechimea diabetului este mai mare de 10 ani,vârsta pacientului este peste 30 de ani, apar semnele afectării cardiovasculare (testul se efectuează la covor rulant, bicicletă ergometrică, dinamometru. Se efectuează cu intensitate submaximala dar nu mai mult de 60 % din frecventa cardiaca maximă teoretica) .

[Marcu; Dan ; 2007 ; pag 271]

Exercițiul fizic constituie o importantă masură profilactică,care impiedică instalarea obezității si dezvoltarea muschilor (consumatorii de glucide , „economisind” în același timp insulina). Acumularea țesutului adipos crește pe de altă parte metabolimul global, într-un mod cu totul diferit, care marește nevoia de insulină.Acest fapt nu este surprinzător, dat fiind că mai multă insulină se consumă pentru transformarea glucidelor în grăsimi decât în glicogen. La un bonlav cu diabet care pastrează un program regulat de exerciții active zilnice observăm că necesitățile sale insulinice scad iar unul care crește considerabil în greutate observam că nevoia sa de insulina sporește. [DUNCAN ; 1966; Pag 1178]

Diabtul zaharat necesită un tratament individualizat în funcție vârsta pacientului, vechimea și evoluția bolii. Scopul principal trebuie să fie obținerea unui echilibru metabolic cât mai apropiat de cel fiziologic.

Regimul alimentar trebuie să asigure un aport suficient din principalele necesare organismului, mai ales vitamine și săruri, dar să se țina socoteală de toleranța la glucide, e tipul diabetului, de eventualele complicații ale fiecărui diabetic. Necesarul de glucide trebuie raportat la activitățiile ce le desfășoară diabeticul, la consumul total de calorii, repausul la pat necesitând un aport mai scăzut de calorii.

Regimul alimentar ideal trebuie să țină cont de proporția în care proteinele și lipidele trebuie să intre în compoziția acestuia, inclusiv caloriile totale. La un adult sănătos, lipidele reprezintă apoximativ 35%, proteinele 25% din totalul de calorii consumate pe 24 de ore. La diabeticii obezi, proteinele se administrează în cantitate normală (50% trebuie sa fie reprezentate de proteinele animale) , se administrează în cantitate normală, dar se reduc mult lipidele care sunt reprezentate de 50% grăsimi vegetale.

[FODOR, 1973,pag961]

În ansamblul modificărilor morfofuncționale normale ce se produc pe măsura trecerii ani lor, este inclusă și îmbătrânirea osteoarticulară, caracterizată prin regresul biologic la nivelul țesutului conjunctiv al aparatului locomotor, îmbătrânire ce se realizează din punct de vedere cantitativ si calitativ.

Cercetările au dovedit că sub aspect cantitativ procesul de involuție osoasă începe din a doua decada a vieții, prin diminuarea țesutului osos. La bărbați se pierde cam 27 % din cantitatea de țesut osos până la 80 de ani, iar la femei, aproximativ 42 % din cantitatea de țesut osos prezent la 20 de ani.

Din punct de vedere calitativ structura osoasă este modificată cu posibilități reduse de reparație osoasa.Cauzele afecțiunilor reumatismale sunt leziunile la nivelul articulațiilor, ce pot avea un caracter inflamator sau un caracter degenerativ.

[http://www.physiotherapy.ro/noutati/25Avectiuni%20reumatismale%20la%20varsta%20a%20III-a.html]

I.1.6 Kinetoterapia la persoane de vârsta a III a în recuperarea gonartrozei

Kinetoterapia in recuperarea gonartrozei are ca obiective si mijloace:

posturări pentru corectarea flexumului la genunchi, cu călcâiul pe un suport, lăsând ca genunchiul să se extindă prin propria greutate;

menținerea sau recâștigarea forței musculare prin exerciții de extensie a gambei cu rezistență;

menținerea sau recâștigarea mobilității articulare (mobilizări pasive si active, scripetoterapie);

refacerea stabilității genunchiului prin exerciții în lanț kinetic închis;

refacerea rezistenței la efort a musculaturii de extensie;

refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru, stabilitate);

menținerea unei bune funcționalităti mio-artro-kinetice;

Terapia ocupațională– în funcție de stadiul evolutiv. este o formă a kinetoterapiei active, care continuă sub aspecte variate si atractive, exercițiile de mobilitate articulară. Ca sporturi indicate menționam înotul.

Sporturi: ciclism, înot, canotaj.

[http://www.esanatos.com/ghid-medical/reumatologie/Gonartroza85621.php]

Măsuri igienico-dietetice:

Menajarea genunchiului

scăderea în greutate este foarte importantă în cazul persoanelor hiperponderali

să aibă grijă la îmbrăcămintea purtată, mai ales în sezoanele reci, nu au voie sa ridice sau să poarte greutăți, să nu poarte tocuri, să evite urcatul și coborâtul scărilor, evitarea poziției ortostatice timp îndelungat, repaus la pat, evitarea deplasării pe distanțe lungi.

Aplicarea locală de căldură prin: infraroșii, ultrascurte, împachetări cu parafina,băi termale

[ANTONESCU,2010, pag 581]

Recuperarea stabilității active si pasive. Stabilitatea pasivă se obține prin integrarea și funcționalitatea structurilor articulare (oase și țesuturi moi ) în extensie 0 (zero) și la diferite grade de flexie. Stabilitatea activă este dată de musculatura care trebuie să fie perfect funcțională de valori ale forței cât mai apropiate de 5 (scara 0-5). Valorile de 4 și +4 sunt insuficiente. Cea mai mică valoare care este în același timp functională este -5;

Recuperarea tonusului muscular se face pe grupele de muschi antigravitaționali (prin contracția lor se asigură menținerea centrului de greutate a corpului în ortostatism, mers și alergare, la înalțimea bazinului osos în interiorul poligonului de sprijin );

Recupererea mobilității genunchiului ceea ce înseamna în primul rând extensia 0 (zero). Orice deficit de extensie înseamna diminuarea stabilității pasive ceea ce duce la întrebuințarea excesivă doar a stabilității active (oboseala musculară), de asemenea înseamna 145 º de flexie .Este important ca mișcarea flexie-extensie (deflexie) să se facă cu ușurință și fără durere deoarece o asemenea alternanță înseamna trecerea armonioasă dinspre sensibilitate activă spre cea pasivă si invers. Se știe ca la membrul inferior primează stabilitatea, urmată apoi de mobilitate.

[Marcu. ;Dan ; 2007 ; pag 204]

Pentru reușita tratamentului gonartorzei trebuie sa avem în vedere următoarele:

Ameliorarea durerii

Menținerea/corectarea mobilității articulare la nivelul genunchiului

Corectarea atitudinilor vicioase instalate

Tonifierea musculaturii

Refacerea stabilității articulației genunchiului

Reeducarea mersului , coordonării si echilibrului

[NEMES; ONOFREI ; 2010 ;pag 15]

Tehnici si metode in tratamentul si recuperarea kinetica a genunchiului reumatic:

În faza acută (dacă are vreo formă de artroză ) sunt recomanate tehnicile akinetice de imobilizare și posturare conservând cât mai bine integritatea articulară și tonusul muscular (prin exerciții izometrice).

Începând din faza subacută și apoi în cea cronica se pot întrebuința tehnici care utilizează contracția izometrică sau combinații de contracții izotonice (concentrice și excentrice) cu contracții izometrice pe diferite grade de flexie si extensie.

Tehnici FNP:

Inversarea lentă cu opunere (ILO) – este o acțiune ce presupune efectuarea unei mișcări intr-o direcție cu schimbarea spre direcția opusa fără pauză sau relaxare, este o contracție izometrică atât pe agonist cât și pe antagonist.Prima mișcare se face in sensul musculaturii slabe.Obiectivele ILO sunt să faciliteze musculatura slabă și să coordoneze mișcarile.

Contracții repetate (CR) – Se execută numai pe musculatura unei direcții de mișcare, ce este slabă.Este recomandată facilitarea musculaturii agoniste prin contracții izotonice.CR inișiază răspuns muscular si rezistența unei contracții anterioare.

Secvențialitate pentru întărire(Si) – inseamna aplicarea rezistenței în timpul contracțiilor izometrice alternante. Scopul acestei tehnici este că prin aplicarea unei rezistențe a musculaturii mai puternice influxul nervos va iradia spre componenta mai slabă facilitându-i activitate.

Obiectivele sunt:

îmbunătățirea stabilității segmentului;

îmbunătățirea posturii și echilibrului;

creșterea coordonării intre agonist și antagonist;

Inversare agonistică (IA) – se foloseste de alternanța contracției concentrice cu cea excentrică pe aceiași schemă de mișcare.

[CIOROIU; 2012;pag 180-185]

Mișcarea activă de relaxare și opunere(MARO) – se aplică în cazurile hipotoniei musculare ce nu permite mișcarea pe o direcție .Se execută pe musculatura slabă, in zona medie spre scurtată, dar acolo unde există o forță mai mare se execută o contracție izometrică.Când se simte că această contracție a ajuns maximă, se solicită pacientului o relaxare bruscă, după care kinetoterapeutul execută rapid o mișcare spre zona alungită a musculaturii.

Relaxare-contracție(RC) – se realizează în caz de hipertonie musculară.Se aplică doar antagonistului; este dificil de aplicat în caz de durere. În puctul limită al mișcării se realizează o izometrie pe mușchiul hiperton și concomitent o izotonie executată lent si pe toată amplitudinea de mișcare de rotație.

Rotație ritmică(RR) – este utilizată în situații de hipertonie cu dificultăți de mișcare activă. Se realizează rotații ritmice stânga-dreapta, pasiv sau pasivo-activ, în axul segmentului, lent,câteva secunde.

Izometrie alternantă (IzA) – reprezintă executarea contracțiilor izometrice scurte,alternative, pe agoniști și antagoniști, fără să se schimbe poziția segmentului si fără pauză între contracții.Se realizează pe toate direcțiile de mișcare și în toate punctele arcului de mișcare.

Contracția izometrică în zona scurtată (CIS) – se execută contracții izometrie repetate,cu pauză între repetări, atât pe agoniști cât și pe antagoniști, la nivelul de scurtare a musculaturii.

[MARCU ; DAN ; 2007 ; pag 108,109]

Ca metode se recomandă hidro-kineto-terapia – in mod deosebit pt recuperarea mersului

Metoda Kabat aplicată creativ pntru problemele membrului inferior;

Metoda Klapp si metoda Bobath mai ales pentru câștigarea echilibrului în mers;

Metoda Kabat:

Herman Kabat a dezvoltat o metodologie de recuperare neuromotorie pornind de la studiile neurofiziologice ale mișcării, comportamentul motor și învățării motorii.Aceasta se numește de “facilitare neuroproprioceptivă”. Folosirea unor stimuli proprioceptivi variați, care se adaugă la eforturile voluntare ale bonlavului, are ca urmare facilitarea funcției și o contracție musculară mai puternică decât cea care poate fi provocată numai prin efort voluntar.Facilitarea maxima se obține prin exercișiu intens, cu maximul de efort si rezistență.

Principii:

Dezvoltarea comportamentului motor este legată de dezvoltara receptorilor senzitivi,vizuali, auditivi.

Întregul comportament motor este caracterizat de mișcări ritmice, reversibile, executate în amplitudini complexe de flexie și extensie

Dezvoltarea motorie implică mișcarea combinată a membrelor bilateral simetric

[CIOROIU; 2012; pag 216]

Conceptul Bobath:

Berta și Karel Bobath spun că : “ Baza tratamentului este inhibiția mișcărilor exagerate și facilitarea mișcărilor fiziologice voluntare”.

Fundamentarea științifică a conceptului Bobath:

Creierul este un organ al percepției și al integrării,adică preia informații și senzații din mediu și din propriul corp,le prelucreză,reacționând și răspunzând la ele.

Creierul funcționează ca un întreg,ca o unitate.

Creierul este capabil să invețe pe tot parcursul vieții datorită plasticității lui.

Mișcarea conform celor spuse de Bobath,nu este o contracție izolată a unei grupe de mușchii, ci este declanșarea unei engram tipice omului.

Mișcarea unui segment este influențată de postura și tonusul mușchilor segmentelor adiacente.

Un organism sănătos se poate adapta oricărei senzații primate din periferie.Efectul forței gravitationale asupra controlului postural este de o importanță majoră la om.

Mecanismul de control postural normal funcționează datorită reflexelor spinale,reflexelor tonice,labirintie,reacțiilor de redresare si reacțiilor de echilibru.

Pentru un răspuns motor corespunzător, pe lângă o cale motorize funcțională și fiziologică trebuie să existe și o cale senzitivă intactă.

Senzitivul și motricitatea se influențează reciproc atât de puternic încât se poate vorbi de senzoriomotric.

Inhibarea sau suprimarea acesteia este generatoare de hipertonie, dar daca utilizam mișcarile sau posturile reflex inhibitorii se suprimă sau reduce reacțiile postural normale.

Mișcările anormale se datorează eliberării reflexelor tonice de sub controlul nervos superior.Datorită leziunii centrilor nervoși reflexele tonice posturale care sunt integrate de la un nivel inferior la sistemului nervos central devin eliberate și supraactive.

Orice mișcare făcută de corpul omenesc are ca scop o atitudine.Aceasta fiind rezultanța unui raport între forța musculară și forța gravitațională.

Redresarea si îndreptarea. Ontogenetic aceste reacții apar primele,încă de mic copil.

Reacțiile de echilibrare apar după ce o atitudine este obținută și trebuie menținută.Acest lucru se realizeaza prin mecanismele de echilibrare.

Una dintre etapele conceptului Bobath este definită prin exerciții de formare,obținere și menținere a echilibrului.În cadrul tratamentului se folosește mingea mare si balansoarul pentru stimularea vestibulară și proprioceptivă.

Obiectivul principal al terapiei, după Bobath, este de a facilita activitatea motrică controlată și a inhiba simptomele patologice ale hemiplegiei cum sunt:spasticitatea, reacțiile asociate, mișcări în masă.

[MARCU; DAN ; 2007 ; pag 111,112]

Metoda Klapp a fost inițiată de Rudolf Klapp și optează pentru poziția patrupedă pentru o activitate musculară, în condițiile unei coloane orizontale, neîncărcate.

Principii de execuție:

Relaxare in poziția inițială(sprijin pe genunchi), cu menținerea acesteia pe tot parcursul execuției;

Ritmul de execuție al exercițiului se adaptează obiectivului urmărit;

Deplasarea membrului superior precede de obicei deplasarea genuchiului,pentru a crea spațiu și a evita tasarea;

Vârful piciorului nu va pierde contactul cu solul;

Centurile revin obligatoriu la orizontală,cu excepția exercițiilor de derotare a centurilor;

Se verifică permanent echilibrul între tracțiunea exercitată asupra coloanei de greutatea capului și contra-tracțiunea pelvi-podală,care asigură o întindere axială maximală;

[CIOROIU ; 2012 ;pag 196]

Tratamentul gonartrozei în străinătate :

În străinătate se consideră că o bună metodă pentru reducerea inflamației și a durerii articulare este odihna. Repausul la pat reduce inflamația și durerea articulară și este utilă atunci când sunt afectate mai multe articulații și oboseala este o problemă majoră.Odihna este cea mai utilă atunci cand artrita implică una sau mai multe articulații.

O altă metodă poate fi cea terxmală,aplicarea de pungi cu gheață sau a unor comprese calde, precum și energia termică în adancime,furnizată de ultrasunete, poate ajuta la ameliorarea durerii locale. Căldura relaxează de asemenea, spasmele musculare din jurul articulațiilor inflamate. Articulațiile și muschii pot fii încălziți cu o baie caldă sau un duș înainte de a efectua exerciții.

Exercițiul este o parte importantă a tratamentului artrozei, acesta este mai eficient atunci când este făcut în mod corespunzător în fiecare zi. Medicul și terapeutul va prescrie un program personalizat, care poate să varieze atunci când nevoile pacientului se schimbă.

[ http://www.webmd.com/osteoarthritis/guide/physical-occupational-therapy ]

De asemenea, în strainatate se folosește și Prolotherapy pentru tratarea gonartrozei. Aceasta este o procedură în care soluțiile proliferative sunt injectate în structurile ligamentare pentru regenerare. Soluția injectată cauzează inflamație la țesutul conjunctiv. Răspunsul imun la inflamație regenerează compuși ligamentari și rezolvă laxitatea ligamentară care apare în timpul artrozei.

Motivul de degenerare al cartilajului articular sinovial, care are rol în patologia artrozei nu a fost bine stabilit încă. În acest caz, Prolotherapy a fost de succes la inversare degenerări. Astfel, structurile ligamentare pot fi considerate ca având un rol esențial în formarea de artrită. Stabilitatea articulației este menținută de către structurile ligamentare. Deprecierii la mecanica comună din cauza relaxări și degenerarea acestor structuri poate provoca greutate excesiva în țesuturile sinoviale. Degenerarea cartilajului, ar putea fi ultimul pas al degenerării pe cale patologică dar nu înseamnă debutul artritei.

Motivul pentru care terapiile privind doar cartilajul sinovial oferă doar îmbunătățiri temporare, este că aceste terapii nu consolideză structurile ligamentare importante. Ameliorarea după regenerare acestor structuri ligamentare poate rezulta cu regenerare sinovială.

[ http://anesthpain.com/?page=article&article_id=9171 ]

Tratamentul unui pacient de vârsta a III a cu gonartroza în Praga :

Tehnici și metode:

tehnici ale țesuturilor moi după Lewit;

tehnici de relaxare isometrică după Lewit ;

diverse exerciții de fortă;

De asemenea, pacientul a fost instruit pentru a efectua auto-terapia, învățată în timpul sesiunilor de terapie.

Repararea cartilajului poate fi realizată prin chirurgie, cu toate acestea, are cea mai bună capacitate de vindecare. Repararea cartilajului este indicată doar pentru defectele cartilajului focal, care se dezvoltă înainte de artrita actual.

Artroplastia este o tehnică utilizată frecvent deoarece este sigură și nu foarte costisitoare, în același timp.

Artroplastia este folosită mai ales la pacienții în cazul cărora alte tratamente nu au reușit sau alt tratament este contraindicat. Componentele protetice utilizate în prezent, de obicei, nu durează mai mult decât 20 de ani, ceea ce face tratamentul mai puțin frecvent la pacienții sub 60 de ani.

Preoperator: În ceea ce privește ameliorarea durerii, electroterapie, cum ar fi TENS

(stimulare electrică transcutanată) sau EMS (stimulare musculară electric). Terapia cu ultrasunete este de asemenea potrivită pentru ameliorarea durerii pentru aceste tipuri de pacienți

[ https://is.cuni.cz/webapps/zzp/detail/126920/?lang=en ]

I.1.7 Influiențe ale complicațiilor metabolice asupra programului de recuperare kinetic la pacientul de vârsta a III a

Pentru o persoană diabtică ce suferă de astenie ( stări de oboseală intensă și prelungită, slăbiciune fizică ) este foarte greu sa aplicăm un tratament kinetoterapeutic pentru tratarea gonartrozei. Acesta v-a fi mai greu de aplicat decât în cazul unei persoane sănătoas deoarece trebuie sa avem mereu în vedere starea fizică și psihica a pacientului. În cazul în avem un pacient obez acestuia îi v-a fi mai greu sa efectueze anumite exerciții, de asemenea este necesar ca acesta să țină și un regim alimentar pentru a pierde din greutate. Trebuie sa realizăm un program de kinetoterapie care sa îi atragă pe pacienți și să nu ii obosească foarte tare.

Contraindicații ale exercițului fizic :

când glicemia este sub 80 mg% sau peste 300mg%;

în prezența cetoacetozei;

imediat după administrarea insulinei;

în perioada de vârf a activității insulinice;

seara târziu;

Indicații:

Controlul glicemiei înaintea programului de kinetoterapie;

fișarea subiectului;

verificarea glicemiei de 4 ori/zi când se crește intensitatea și durata exercițiului;

În primele 2 saptamâni de kinetoterapie :

sedința se desfășoară sub supraveghere;

aport de lichide înainte și după exercițiu;

o mică gustare sau glucagon la îndemână;

încălțăminte protectoare;

creșterea consumului de carbohidrați;

scăderea dozei de insulina.

Mijloace:

gimnastică de înviorare pe grupe musculare mari,pe loc sau din deplasare, cu obiecte portative;

pedalat ușor;

înot ;

mers,alergare;

sărituri;

cățărare,târâre;

Exerciții pentru membrele inferioare:

dinamometru;

pedalat;

scripetoterapia ușoară cu ritm rapid;

exerciții de creștere a forței musculare pentru membrele inferioare ;

exerciții de abdomen izometrice si izotonice ;

masajul,automasajul general sau parțial;

Exerciții de respirație cu accent pe expirație;

Exerciții la spirometru;

Activitați fizice cu caracter ocupațional si recreativ;

sport cu limitarea intensității și duratei efortului.

[ MARCU ;DAN ; 2007 ;pag 272 ]

CAPITOLUL II ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE LUCRĂRII ȘI PREZENTAREA PROGRAMELOR DE TRATAMENT

II.1. ORGANIZAREA CERCETARII

II.1.1 LOCUL DE DESFĂȘURARE ȘI CONDIȚIILE DE BAZĂ MATERIALĂ

Studiul l-am efectuat începând cu data de 14.06.2014 până în data de 10.10.2014 la centru de recuperare Hotel Magura din Târgu Ocna, Județul Bacău.Pacienta P.M a fost examinată inițial și la 3 luni pentru a constata eficiența programului ales.

Durata tratamentului a fost de 3 luni, realizându-se în medie două ședințe pe săptămână.Menționez că recuperarea se realizează la Hotel Măgura,centru de recuperare sub atenta supraveghere atât a mea, cât și a kinetoterapeului și altor persoane specializate în recuperarea prin electroterapie și masaj. Acest centru oferă toate posibilitățile de explorare si evaluare, dispunând de mijloace de tratament prin valorificarea izvoarelor minerale (apa sulfuroasă) existente în zonă.

Dotarea sălilor de kinetoterapie este următoarea: spaliere, bancă de gimnastică, saltele, saci de nisip, aparatură de electroterapie, stepper, bicicleta ergometrică, gantere, masa pentru elongații.

Pentru explorarea și evaluarea pacienților dispunem de goniometre, banda metrica, cântar, fișe speciale de înregistrare a datelor culese.

II.1. 2 METODOLOGIA DE LUCRU

În realizarea cercetării am urmat următorii pași:

Colectarea informațiilor:

metoda documentării;

metoda studiului de caz;

metoda observației;

metoda convorbirilor directe;

metoda experimentului;

metoda testelor.

Metoda analizei;

Documentarea a reprezentat parcurgerea surselor bibliografice existente și atent selecționate ce prevedeau recuperarea sternului înfundat, precum și analizarea și consemnarea rezultatelor.

Observația-fiind o metodă de investigație directă, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor ce au constituit baza studiului de caz.

Conversația directă cu kinetoterapeuții și celelalte cadre medicale s-a desfășurat conform unui program bine stabilit de comun acord, având ca scop obținerea unor date cât mai exacte despre pacient și pentru a stabilii un program de recuperare adecvat deficienței în cauză.

Metoda testării pacientului a urmărit obținerea unor rezultate exacte asupra deficienței si a altor deficiențe ce ar putea fi generate de un program de recuperare inadecvat, date ce au fost înregistrate în fișa de tratament.

Metoda analizei a constat în urmărirea recuperării pacientului după aplicarea tratamentului kinetoterapeutic.

Planul general de tratament recuperator în gonartroză.

Combaterea durerii

Refacerea stabilității pasive si active

Refacerea mobilității articulare

Respectarea regulilor de profilaxie secundară

Mijloace, principii, tehnici și metode

Tratament medicamentos – antalgic si antiinflamator

Hidrokinetoterapia – pentru sedarea durerii, creșterea mobilității articulare.

Electroterapia -pentru combaterea fenomenelor inflamatorii folosind curenți de joasa frecventa, diapulse, unde scurte cu impulsuri în dozaj atermic.

Masajul membrului inferior – insistându-se pe zonele de inserție tendinoase și ligamentare.

Gimnastica medicală – combaterea flexumului de genunchi și păstrarea extensiei pot fi realizate prin adoptarea unor posturi din decubit sau din șezând, de asemenea este necesară și tonifierea musculaturii prin contracții izometrice și exerciții cu încarcare progresivă .

II.1.3 ANAMNEZA

NUME ȘI PRENUME: P.M

VÂRSTĂ:70 ANI;

SEX: feminin;

PROFESIE: pensionară;

LOCALITATE: TÂRGU-OCNA, jud Bacău;

DIAGNOSTIC LA PREZENTARE: gonartroză primară bilateral;

DIAGNOSTICE SECUNDARE: diabet zaharat;

MOTIVUL PREZENTĂRII:

Mers dificil,durere la urcatul și coborâtul scărilor;

Dureri reumatismale cu caracter inflamator;

Impotență funcțională;

Dureri in ortostatism și în repaus;

Examenul subiectiv:

Durere localizată în regiunea internă a genunchiului stâng care apare la mers după 30 minute, iar la genunchiul drept sub 30 minute, la urcatul și coborâtul scărilor și dispare când membrul nu este încărcat.

Examenul obiectiv:

Articulațiile genunchilor sunt mărite ca volum, tumefiate, deviate iar la mobilizare apar durerile;

Mobiltatea articulară este limitată în privința extensiei, de asemenea am putut constata un flexum de genunchi bilateral accentuat;

S-a constatat de asemenea și o hipotrofie musculară a musculaturii extensoare a genunchiului;

II.2 CONȚINUTUL PROGRAMULUI KINETOTERAPEUTIC

II.2.1 PLANIFICAREA PROGRAMULUI KINETOTERAPEUTIC PE SĂPTĂMÂNI

II.2.2 PROGRAMUL KINETOTERAPUTIC ÎN PRIMELE TREI LUNI

Recuperarea pacientei s-a început în data de 14 iulie 2014, de 2 ori în fiecare săptămână. În cele ce urmează o să prezint programul de recuperare pentru 8 din cele 12 ședințe, cu mențiunea că fiecare ședință durează 30 de minute apoi creștem numarul de repetari și durata până la 45 de minute, iar exercițiile au fost create special pentru a nu depăși acest interval și de a nu suprasolicita pacienta.

SĂPTĂMÂNA 1:

ȘEDINȚA 1:

Hidrokinetoterapia în bazin cu apă caldă sulfuroasă având ca efect diminuarea durerii si creșterea mobilității articulare.

Electroterapie : ședințele de electroterapie au constat din următoarele forme de
curenți:

Curenți de joasă frecvență, laser, pentru combaterea inflamației;

Curenți de joasă frecvență și curenți interferențiali de medie frecvență
pentru stimularea contracției musculare ;

Masaj larg de la vârful piciorului până la rădăcina coapsei cu efect circulator, se folosesc manevre de tip fricțiune și vibrații efectuate pe zonele de inserție tendinoasă și ligamentară.

Programul kinetoterapeutic:

Se începe cu ușoare contracții izometrice pentru musculatura extensoare care este hipotrofiata și pentru ischiogambieri care au tendință de retractură, durata v-a fii de 5-6 secunde și se fac câte 4 repetari;

Pacientul în decubit dorsal, genunchii flectați, întinderea ușoară și controlată a picioarelor, tălpile pe sol și alunecă ușor,se fac 8 repetări;

Pacientul în decubit dorsal, picioarele întinse (în cazul în care pacientul nu poate să țina genunchii întinși i se v-a pune o perna sub articulația genunchiului), kinetoterapeutul execută flexii-extensii pasive cu genunchiul drept câte 8 repetări și apoi cu genunchiul stâng tot câte 8 repetări;

Pacientul în decubit lateral, kinetoterapeutul execută ușoare neteziri a zonei poplitee cu partea laterală a mâinii, încălzește astfel zona, genunchiul se flexează la 90 º și se posturează, se mentine 45 secunde;

ȘEDINȚA 2:

Electroterapie;

Masăm ușor genunchiul pentru înclălzirea zonei, inclusiv coapsa și gamba;

Programul kinetoterapeutic:

Pacientul în decubit dorsal,genunchii ușor flectați, se întind genunchii ușor și controlat, tălpile alunecă pe suprafața de sprijin, se fac 8 repetări;

Pacientul în decubit lateral, picioarele întinse (în cazul în care pacientul nu poate să țină genunchii întinși i se v-a pune o perna sub articulația genunchiului), kinetoterapeutul execută flexii-extensii pasive cu genunchiul drept câte 8 repetări și apoi cu genunchiul stâng tot câte 8 repetări;

Pacientul în decubit lateral, kinetoterapeutul execută ușoare neteziri a zonei poplitee cu partea laterală a mâinii, încălzește astfel zona, genunchiul se flexează la 90 º și se posturează, se mentine 45 secunde;

SĂPTĂMÂNA 2:

ȘEDINȚA 1:

Se execută aceleași proceduri ca în săptămâna precedentă,dar fără masaj în zona poplitee și se execută de 2 ori programul kinetoterapeuric, câte 8 repetări, cu pauză de 5 minute între ele;

ȘEDINȚA 2:

Se execută aceleași proceduri ca în săptămâna precedentă, însă se execută de 2 ori programul kinetoterapeuric, câte 8 repetări, cu pauză de 5 minute între ele;

SĂPTĂMÂNA 3

ȘEDINȚA 1:

Masaj;

Hidrokinetoterapie;

Kinetoterapie:

Pacientul în decubit dorsal,genunchii flectați,se întind controlat picioarele, tălpile alunecă ușor pe sol, 2X8 repetări;

Pacientul în culcat dorsal, cu un sac de nisip sub genunchi, pacientul ridică gamba și menține câteva secunde, se repetă de 8 ori;

Pacientul așezat pe un scaun, un picior este sprijinit pe sol, celalalt în aer, se execută întinderi ale piciorului înainte și înapoi în limita suportabilității, se repetă de 8 ori apoi se execută și cu celălalt picior;

Posturare- pacientul în decubit dorsal, se asează o pernă sub un genunchi și pe celălalt genunchi se așează un săculeț de nisip, se menține 45 secunde,apoi se schimbă piciorul;

ȘEDINȚA 2:

Masaj;

Electroterapie;

Kinetoterapie:

Pacientul așezat pe un scaun, un picior este sprijinit pe sol, celalalt în aer, se execută întinderi ale piciorului înainte și înapoi în limita suportabilității, se repetă de 8 ori apoi se execută și cu celălalt picior;

Pacientul în decubit dorsal, se asează un săculeț de nisip sub un genunchi, pacientul încearcă să extindă genunchiul, kinetoterapeutul opune rezistență-relaxare-rezistență;

Pacientul în culcat dorsal, genunchii sunt în flexie și lipiți puternic unul de celălalt,tălpile sunt așezate pe sol și pacientul extinde ușor genunchii;

Pacientul în decubit dorsal,genunchii flectați,se întind controlat picioarele, tălpile alunecă ușor pe sol, 2X8 repetări;

Pacientul în culcat ventral având gambele în afara patului, se așează un saculeț de nisip pe treimea inferioară a gambei și se menține extensie 45 de secunde și apoi se repetă cu celălalt picior;

SĂPTĂMÂNA 4

ȘEDINȚA 1:

Electroterapie;

Masaj;

Kinetoterapie:

Pacientul în decubit dorsal,genunchii flectați,se întind controlat picioarele, tălpile alunecă ușor pe sol, 2X8 repetări;

Pacientul așezat pe un scaun, un picior este sprijinit pe sol, celalalt în aer, se execută întinderi ale piciorului înainte și înapoi în limita suportabilității, se repetă de 8 ori apoi se execută și cu celălalt picior;

Pacientul în culcat dorsal, cu un sac de nisip sub genunchi, pacientul ridică gamba și menține câteva secunde, se repetă de 8 ori;

Pacientul în decubit dorsal, se asează un săculeț de nisip sub un genunchi, pacientul încearcă să extindă genunchiul, kinetoterapeutul opune rezistență-relaxare-rezistență;

Pacientul în culcat dorsal, genunchii flectați, talpa pe sol, se mișca ușor picioarele dar făra a se ridica talpa de pe sol,se execută timp de 1 minut;

ȘEDINȚA 2:

Electroterapie;

Masaj;

Kinetoterapie:

Pacientul culcat facial,se execută flexia genunchiului drept, kinetoterapeutul opune rezistență pe gambă-relaxare-flexie, se fac 8 repetări și apoi 8 cu piciorul stâng;

Pacientul în decubit lateral, ridicarea piciorului întins, se execută cu ambele picioare,2X8 repetări .

Pacientul în decubit dorsal, se asează un săculeț de nisip sub un genunchi, pacientul încearcă să extindă genunchiul, kinetoterapeutul opune rezistență-relaxare-rezistență,3X8 repetări;

Pacientul în culcat ventral având gambele în afara patului, se așează un saculeț de nisip pe treimea inferioară a gambei și se menține extensie 45 de secunde și apoi se repetă cu celălalt picior, 2X8 repetări ;

SĂPTĂMÂNA 5

ȘEDINȚA 1:

Electroterapie;

Masaj;

Kinetoterapie:

Pacientul în culcat dorsal, cu un sac de nisip sub genunchi, pacientul ridică gamba și menține câteva secunde, se repetă de 8 ori;

Pacientul așezat pe masă,se pune pe piciorul drept un săculeț de nisip de 1 kg si se execută ridicarea acestuia,se execută de 8 ori și apoi se schimbă piciorul;

Pacientul stă în așezat, genunchii ușor flectați și între genunchi se pune o minge medicinală și se strange mingea cu forță;

Pacientul în decubit dorsal,genunchii ușor flectați, se întind genunchii ușor și controlat, tălpile alunecă pe suprafața de sprijin, 2X8 repetări;

ȘEDINȚA 2:

Se execută aceleași exerciții ca la ședința 1.

SĂPTĂMÂNA 6

Ședința 1 și ședința 2 se execută exact ca în saptămâna 5,doar ca ședințele se fac de 2 ori cu pauza intre ele de 10 minute.

SĂPTĂMÂNA 7

Idem cu săptămâna 6.

SĂPTĂMÂNA 8

ȘEDINȚA 1:

Electroterapie;

Masaj;

Kinetoterapie:

Pacientul în decubit dorsal,genunchii ușor flectați, se întind genunchii ușor și controlat, tălpile alunecă pe suprafața de sprijin, 2X8 repetări;

Pacientul stă în așezat, genunchii ușor flectați și între genunchi se pune o minge medicinală și se strange mingea cu forță;

Mers pe banda de alergat timp de 10 minute;

Pacientul în decubit lateral, ridicarea piciorului întins, se execută cu ambele picioare,2X8 repetări;

ȘEDINȚA 2

Electroterapie;

Masaj;

Kinetoterapie:

Mers pe banda de alergat timp de 10 minute;

Pacientul în culcat dorsal, genunchii sunt în flexie și lipiți puternic unul de celălalt,tălpile sunt așezate pe sol și pacientul extinde ușor genunchii;

Bicicletă timp de 10 minute cu îngreuiere;

Pacintul așezat cu fața la scară fixă, execută ridicări pe vârfuri, 1X8 repetări;

Pacientul în culcat ventral având gambele în afara patului, se așează un saculeț de nisip pe treimea inferioară a gambei și se menține extensie 45 de secunde și apoi se repetă cu celălalt picior, 2X8 repetări ;

CAPITOLULIII. PREZENTAREA,PROCEDURA ȘI INTERPRETAREA STATICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII

III.1. REZULTATELE FINALE

Rezultatele obținute în urma aplicării programelor de kinetoterapie le-am prezentat în dinamica evoluției lor, pornind de la valorile înregistrate la prima examinare și cea de la încheierea programului kinetoterapeutic.

La începutul tratamentului prezenta dureri osteoarticulare,axiale și periferice accentuat lombar și genunchi bilateral.Toate acestea s-au ameliorat în urma aplicării tratamentului recuperator ce a constat în masaj, electroterapie și kinetoterapie.

Evoluția pacientei poate fi observată din tabele și grafice de mai jos.Testele de mai jos ne arata mobilitatea articulației genunchilor și evoluția pe parcursul tratamentului. De asemenea se poate observa și testingul muscular al pacientei de la începutul tratamentului și evoluția sa.

Fișă de testare – GONIOMETRIE

Genunchiul drept

Genunchiul stâng

TESTINGUL MUSCULAR

Genunchiul drept

Genunchiul stâng

OBSERVAȚII:

Evoluția pacientei a fost foarte bună,dupa 3 ședințe s-a constatat o reducere a flexumului de genunchi datorat inflamației, durerea s-a redus semnificativ și s-a redus și instabilitatea.

Obiective:

Creșterea forței musculare;

Menținerea unei mobilități articulare cât mai bune;

Respectarea regulilor de igienă ortopedică a genunchiului.

Mijloace de tratament:

Hidrokinetoterapia

Masaj tonifiant al membrelor inferioare

Gimnastică medicală- se urmărește refacerea musculaturii cvadricepsului prin creșterea forței și rezistenței.

În realizarea programului kinetoterapeutic s-au folosit exerciții cu rezistență mică dar care au fost repetate de mai multe ori.Tonifierea mușchilor ischiogambieri,tensorul fasciei lata și tricepsul sural s-a realizat făcând exerciții globale și selective urmărind creșterea stabilității genunchiului.

Pentru ischiogambieri contrarezistența a fost aplicată pe primele grade de flexie, iar tensorul fasciei lata a fost tonifiat din decubit lateral cu abducția membrului inferior din șold și de asemenea flexii și extensii ale șoldului cu încărcare progresivă la nivelul gleznei.Tricepsul sural a fost tonfiat din șezând ridicări pe vârfuri în ortostatism și ridicări pe vârfuri pe un picior.Menținerea mobilității articulare s-a realizat folosind exerciții active libere.

Exerciții gestice

Pedalaj la bicicletă ergometrică

Genoflexiuni.

Observații:

S-a obținut o creștere a mobilității articulare simultan cu creșterea forței musculare și de asemenea durerea la nivelul articulației a dispărut.

CONLUZII

Concluziile la care am ajuns în urma efectuării acestei cercetări, demonstrează faptul că kinetoterapia este mijlocul de tratament pentru recuperarea fizică și a funcțiilor pierdute ce nu poate fii înlocuit de alte mijloace.

După terminarea unui program kinetoterapeutic ce are loc într-o instituție specializată trebuie continuat de către pacient și acasă, în masura în care este posibil acest lucru și în limitele permise de contraindicațiile traumatismului.

Alcătuirea și aplicarea exercițiilor fizice trebuie să aiba în vedere particularitățile de sex, vârstă, gradul de pregătire fizică și tipul de traumatism.

Datorită mijloacelor folosite și aplicarea corectă a programului de kinetoterapie s-a ameliorat vizibil disfuncționalitatea articulației femuro-tibială conferindu-i un mai bun echilibru static și dinamic al corpului și astfel pacientul iși poate relua activitățile și viața socio-profesională, acum poate urca și coborî scările fără ajutor și a observat că nu mai are dureri foarte mari și susține că are mai multă stabilitate, chiar dupa prima saptamână de recuperare.

Metode și principii utilizate în programul kinetoteraputic:

Electroterapia sub formă de curenți diadinamici, ionizări și galvanizări pentru combaterea durerii și a edemelor. Dupa primele 3 ședințe pacienta susține că a observat o ameliorare a durerii

Masaj larg de la vârful piciorului până la rădăcina coapsei cu efect circulator, se folosesc manevre de tip fricțiune și vibrații efectuate pe zonele de inserție tendinoasă și ligamentară;

Mobilizări articulare cu întindere prelungită pentru creștere elasticității țesuturilor moi și amplitudini articulare;

Exerciții cu rezistență pentru creșterea forței musculare;

Kinetoterapie;

După cîteva ședințe de recuperare, începând cu data de 15.12.2014, pacienta susține că a reușit să își reia o parte din activitățile zilnice doarece a simțit o ameliorare a durerii și acum poate sta mai mult timp în ortostatism fără să aiba dureri prea mari și are un echilibru mai bun. Acum poate să mearga singură la plimbare și să își facă cumpărăturile.

RECOMANDĂRI

Analizând fișa de observație a pacientei sintetizez urmatoarele recomandări:

Este recomandat un tratament kinetoterapeutic corect care să reducă încărcătura articulară, să redea mobilitatea articulatiei genunchiului și să reducă durerea.

Bonlavul este sfătuit să își menajeze genunchii, să evite ortostatismul și mersul excesiv, mai ales pe teren accidentat. În timpul zilei sunt recomandate scurte perioade de odihnă (cel puțin 30-40 minute) în decubit, de asemenea este indicată folosirea unui baston pentru sprijin.

Pentru menținere mobilității se recomandă exercițiul fizic zilnic, mai ales cele ce interesează reeducarea cvadricepsului, fără a solicita însă prea mult genunchii.Se recomandă de asemenea evitarea frigului, a umezelii, traumatismelor,flexiei lombare și efectuarea unui tratament de recuperare periodic.

Pentru bonlavii obezi este recomandat regimul dietetic deoarece excesul ponderal constituie o suprasolicitare permanentă pentru articulații.De asemenea pentru bonlavii ce suferă și diabet trebuie să țină un regim alimentar bogat în carbohidrați.

Tratamentul medicamentos constituie un ajutor pe lângă masurile kinetoterapeutice, mai ales medicamentația cu antialgice și antiinflamatoare, fiind un necesar în cauzele dureroase ale gonartrozei.

În cazurile unor pușeuri severe, cu revărsat sinovial abundent se recomandă infiltrațiile intraarticulare cu acetat de hidrocortizon și xilină 1%.

Fizioterapia poate fi folosită, însă cu prudență, deoarece în caz de revărsat sinovial sau de puseu inflamator,ultrasunetele pot intensifica suferințele bonlavulul. De asemenea, ultrasunetele sunt recomandate.

Bibliografie:

1.CERBULESCU,C ; IFRIM,M. – “Atlas de anatomie umană volumul I”,Editura Științifică si Enciclopedică București,1993 ;

2.CIOROIU, S.G. –“Esențial in anatomie și biomecanică” , Editura Universitații Transilvania , Brașov, 2006 ;

3. ENCIULESC,C-TIN.- „Anatomie – membrele VOL VI” , EDITURA UNVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE TARGU MUREȘ ,2013;

4. PAPILIAN,V.-„Anatomia omului vol I aparatul locomotor”, Editura didactică si pedagogică , Bucuresti ,1982;

5.MARCU,V. ;DAN,M. – “Kinetoterapie/Physioterapy”,Editura Universitatii din Oradea ; 2007 ;

6.DUNCAN,G. -„Bolile metabolismului vol II “, Editura Medicala București, 1966;

7. POPESCU,M. ; TRANDAFIR,T. “Artrologie și biomecanică”, Editura Scaiul București 1998;

8.NEMEȘ,D. , ONOFREI,R. –“Fizioterapia în afecțiunile musculo-scheletale” , Editura Lito U.M.F.T. ; 2010 ;

9.BRONIADE,V. , BULIGESCU,L. –“Terapeutică medicală – volumul II” , Editura Medicală București ;

10.DENISCHI,A.; ANTONESCU,D. –“Gonartroza” ; Editura Medicală Bucuresti;1977;

11. CIOROIU, S.G. –“Kinetoterapie de la teorie la practica” ; Editura Universitații Transilvania , Brașov,2012;

12. PĂUN,R. –“Terapeutică medicală”; Editura Medicală, București,1982;

Surse bibliografice pe suport electronic:

http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Rolul-kinetoterapiei-in-tratamentul-conservator-al-gonartrozei.html ;10.11.2014; ora 20:00;

http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza_genunchi/etiopatogenie_gonartroza.html; 10.11.2014;

http://www.sfatulmedicului.ro/Artrita/gonartroza-osteoartrita-genunchiului_4803; 10.11.2014 ;

http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/;1.11.2014 ; ora 15:32;

http://www.sfatulmedicului.ro/Diabetul-Zaharat/diabetul-zaharat_894; 10.11.2014;

http://www.physiotherapy.ro/noutati/25Avectiuni%20reumatismale%20la%20varsta%20a%20III-a.html;13.11.2014 ;

http://www.esanatos.com/ghid-medical/reumatologie/Gonartroza85621.php; 13.11.2014

http://www.webmd.com/osteoarthritis/guide/physical-occupational-therapy;14.11.2014;

http://anesthpain.com/?page=article&article_id=9171; 14.11.2014;

https://is.cuni.cz/webapps/zzp/detail/126920/?lang=en;14.11.2014;

http://www.corpul-uman.com/2011/05/bursele-genunchiului.html;13.06.2015; ora 17:51

Bibliografie:

1.CERBULESCU,C ; IFRIM,M. – “Atlas de anatomie umană volumul I”,Editura Științifică si Enciclopedică București,1993 ;

2.CIOROIU, S.G. –“Esențial in anatomie și biomecanică” , Editura Universitații Transilvania , Brașov, 2006 ;

3. ENCIULESC,C-TIN.- „Anatomie – membrele VOL VI” , EDITURA UNVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE TARGU MUREȘ ,2013;

4. PAPILIAN,V.-„Anatomia omului vol I aparatul locomotor”, Editura didactică si pedagogică , Bucuresti ,1982;

5.MARCU,V. ;DAN,M. – “Kinetoterapie/Physioterapy”,Editura Universitatii din Oradea ; 2007 ;

6.DUNCAN,G. -„Bolile metabolismului vol II “, Editura Medicala București, 1966;

7. POPESCU,M. ; TRANDAFIR,T. “Artrologie și biomecanică”, Editura Scaiul București 1998;

8.NEMEȘ,D. , ONOFREI,R. –“Fizioterapia în afecțiunile musculo-scheletale” , Editura Lito U.M.F.T. ; 2010 ;

9.BRONIADE,V. , BULIGESCU,L. –“Terapeutică medicală – volumul II” , Editura Medicală București ;

10.DENISCHI,A.; ANTONESCU,D. –“Gonartroza” ; Editura Medicală Bucuresti;1977;

11. CIOROIU, S.G. –“Kinetoterapie de la teorie la practica” ; Editura Universitații Transilvania , Brașov,2012;

12. PĂUN,R. –“Terapeutică medicală”; Editura Medicală, București,1982;

Surse bibliografice pe suport electronic:

http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Rolul-kinetoterapiei-in-tratamentul-conservator-al-gonartrozei.html ;10.11.2014; ora 20:00;

http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza_genunchi/etiopatogenie_gonartroza.html; 10.11.2014;

http://www.sfatulmedicului.ro/Artrita/gonartroza-osteoartrita-genunchiului_4803; 10.11.2014 ;

http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/;1.11.2014 ; ora 15:32;

http://www.sfatulmedicului.ro/Diabetul-Zaharat/diabetul-zaharat_894; 10.11.2014;

http://www.physiotherapy.ro/noutati/25Avectiuni%20reumatismale%20la%20varsta%20a%20III-a.html;13.11.2014 ;

http://www.esanatos.com/ghid-medical/reumatologie/Gonartroza85621.php; 13.11.2014

http://www.webmd.com/osteoarthritis/guide/physical-occupational-therapy;14.11.2014;

http://anesthpain.com/?page=article&article_id=9171; 14.11.2014;

https://is.cuni.cz/webapps/zzp/detail/126920/?lang=en;14.11.2014;

http://www.corpul-uman.com/2011/05/bursele-genunchiului.html;13.06.2015; ora 17:51