Kinetoprofilaxia Obezitatii Infantile

=== 0256ef528d9808ecba1ea3f1fbe8c67b72a65d7c_609178_1 ===

CAPITOLUL 1

PARTEA INTRODUCTIVĂ

Despre obezitate s-a scris mult în ultimul timp,nu numai în cărți medicale ,ci și cărți de popularizare.Obezitatea este o boală cronică de metabolism care se moștenește sau se dobândește în cursul vieții și care afectează predominant metabolismul , manifestându-se prin creșterea în greutate.Obezitatea pune accent pe alimentație deoarece aceasta constituie un factor cu acțiune permanentă care determină desfășurarea proceselor metabolice deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

Literatura de specialitate menționează faptul că Hipocrate, părintele medicinei cunoștea bine rolul alimentelor în menținerea sănătații spunând acum 2 000 de ani „lăsați mâncarea să vă fie medicament ,, .Cercetătorii japonezi definesc alimentele (F.O.S.H.U.–Foods of Specific Health Use) ca fiind acele alimente care pot scădea costul sănătății la nivel național, scăzând riscul de boală și influențând pozitiv starea de sănătate.

Prelungirea vieții active și a mediei de viață, ca și necesitatea scăderii costurilor imense ale îngrijirii medicale, au obligat cercetătorii nutriționiști să găsească acel „optim nutrițional” care să scadă riscul de boală. Așa s-a ajuns la teoria că o alimentație nesănătoasă trebuie să realizeze un echilibru între nutrienți și nonnutrienți pentru promovarea și menținerea sănătății și a puterii de muncă .

Convingerile specialiștilor asupra necesității înteprinderii unei prezentări a obezității infantile pleacă de la următoarele motivații։

●Faptul că obezitatea este una din principalele tulburări de nutriție a copilului ,cu o importanță crescândă în țările standard de viață tot mai ridicat.Însemnătatea obezității ca boală cronică de nutriție a copilului reiese și din rezultatele care au conturat această perioadă de vârstă ca un moment însemnat și în condiționarea obezității la vârste ulterioare ,la adult;

●Acceptarea unanimă că studiile efectuate în domeniul obezității se conjugă cu alte cercetări moderne în sectoare ca nutriția copilului-și în special alimentația rațională-bolile metabolice,factorii de risc în determinarea bolilor cardiovasculare la adult,patogenia multifactorială a bolilor cornice ale copilului și adultului , încât ele se află pe poziții de vârf ale cercetării biologice și medicale.

1.1.Importanța și actualitatea temei

Lucrarea KINETOPROFILAXIA OBEZITĂȚII INFANTILE tratează o temă de actualitate, ținând cont de faptul că , recuperarea constituie un câmp larg de aplicații pentru recuperarea acestei afecțiuni. Kinetoprofilaxia, văzută ca activitate fizică și sportivă, practicată supravegheat, adaptat, progresiv și sistematic, are efecte benefice asupra stării de sănătate, ca agent terapeutic important pentru evitarea decondiționării la efort, promovarea stării de sănătate, creșterea perioadei active de viață și prevenirea unor boli caracteristice societății contemporane.Kinetoprofilaxia este de multe ori principalul ,,medicament,, indicat atât pentru tratamentul curativ, cât și pentru recuperarea medicală a unui pacient cu obezitate infantilă .Kinetoprofilaxia, este aplicarea exercițiilor aerobice pe principiile științei antrenamentului medical

În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care este implicată obezitatea infantilă.

Menționez că partea finală este complexă prin analiza subieților prezentați și încheie lucrarea, nu însă înainte de a fi trecute în revistă principalele concluzii succeptibile.

Bibliografia este selectivă și de actualitate ,dând posibilitatea acestei lucrări să fie prezentată în anul 2018.

1.2.Motivația alegerii temei

Lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează personalului angajat în activitatea de recuperare funcțională și, în egală măsură, studenților și masteranzilor secțiilor de kinetoterapie deoarece aici sunt abordate o paletă largă de manifestări patologice, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate.Motivul acestei lucrări este:

●Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților kinetoprofilactice pentru prevenirea și recuperarea obezității infantile;

●Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în kinetoprofilaxie necesare prevenirii și recuperării obezității infantile;

●Realizarea evaluării inițiale, aplicarea tratamentului de recuperare și evaluare finală;

●Analiza diferențelor existente între datele de referință, din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .

Apare deci necesitatea tratării ,printr-o acțiune concertată, kinetoprofilactică care să realizeze o recuperare locală pentru a preveni apariția recidivelor și a tulburărilor provocate de obezitatea infantilă.

1.3. Scopul, sarcinile și ipoteza lucrării

1.3.1.Scopul cercetării

Ca scop general mi-am propus investigarea ratei de obezitate la nivelul copiilor și experimentarea unor mijloace de acționare specifice gimnasticii în funcție de particularitățile de vârstă și exersarea acestora în vederea îmbunătățirii capacității funcționale, indicilor somatici și a capacității motrice specifice kinetoprofilaxiei ce vizează obezitatea infantilă, precum și evaluarea progreselor înregistrate. Scopul acestei lucrări a fost de a verifica ipotezele formulate pe baza rezultatelor obținute de a contribui la îmbunătățirea procesului recuperator în sensul reducerii timpului de recuperare și creșterea eficienței sale.Prin urmare scopul fundamental a fost dublu:

●alcătuirea unui model de evaluare clinico-funcțională;

●alegerea unui program terapeutic optim,bazat pe kinetoprofilaxie;am încercat să stabilesc aportul exercițiilor kinetice aplicate precoce și corect pentru recuperarea acestui tip de patologie.

1.3.2.Ipoteza cercetării

În elaborarea ipotezei acestei lucrări am pornit de la presupunerea că: capacitatea funcțională, indicii somatici și capacitatea motrică specifică gimnasticii a copiilor obezi poate fi îmbunătățită prin mijloace specifice gimnasticii. Lucrarea își propune să dovedească următoarele ipoteze:

1.În ce măsură aplicarea tratamentului precoce recuperator prin kinetoprofilaxie asigură optimizarea rezultatelor și scurtarea timpului de refacere pentru cazurile prezentate;

2.Dacă prin aplicarea unui program de recuperare, conceput special , putem obține o scurtare a timpului de tratament în obezitatea infantilă cu ajutorul mijloacelor kinetoprofilactice;

3.În ce măsură aplicarea precoce a tratamentului kinetoprofilaxiei poate influența evoluția scăderii în greutate .

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICO-ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

Obezitatea este un sindrom, care cuprinde un grup heterogen de tulburări metabolice, care pot avea o etiologie diferită,asociată cu modificări lipidice și proteice la fel de importante.De aceea ,aici vom prezenta succinct această boală ,deși importanța ei este foarte mare ,iar regimul alimentar are un rol deosebit ,nu numai pentru echilibrarea bolii ,ci și pentru prevenirea unor complicații grave.Așadar obezitatea reprezintă o boală nutrițională-metabolică caracterizată de acumularea grăsimilor care determină o creștere > 20 % față de greutatea ideală.Iar greutatea ideală reprezintă greutatea corespunzătoare statistic celei mai mari speranțe de viață.Obezitatea reprezintă o problemă de sănătate publică deoarece afectează peste 20-30 % din populația general.Obezitatea a crescut în SUA de la 13,4 % în 1960 la 30,9 % în anul 2000 (C.Arion,D.Dragomir,V.Popescu-Obezitatea la sugar,copil și adolescent,Editura ALL,2013,pg.8)

2.1.Factorii care influențează apariția obezității

Factorii declanșatori ai obezității sunt în ordinea frecvenței și importanței:

●Supraalimentația;

●Lipsă sau reducerea activității fizice;

●Profesiuni sedentare;

●Factori psihologici (drame care duc la găsirea refugiului în satisfacția alimentară, refulări, nereușite în viață);

●Alcoolismul;

●Mediul urban, unde acești factori sunt mai evidenți;

●Cauze endogene (endocrine): sarcina, boala Cushing, hipotiroidia, etc

Supraalimentația reprezintă abuzul sau excesul alimentar și este prezentă la 80%-90% dintre obezi. De obicei, este un exces global al tuturor principiilor alimentare, dar cea mai mare importanță revine aportului glucidic excesiv, care influențează atât lipogeneza, care crește pe seama carbohidraților în exces, cât și lipoliza, care scade, deoarece nu este necesară eliberarea lipidelor din depozitele constituite.

O altă cauză este reprezentată de numărul meselor: masa unică, luată seara, favorizează obezitatea. În comportamentul alimentar al obezilor s-au observat inițial una sau două prize abundente, pentru ca ulterior, odată cu instalarea modificărilor anatomice și funcționale ale tubului digestiv și cu creșterea toleranței la glucoză, numărul meselor și cantitatea de alimente ingerate să crească.

Supraalimentația în copilărie. Rata gormării de noi celule adipoase este extrem de mare în primii câțiva ani de viață, și cu cât este mai mare rata depunerii de grăsime, cu atât devine mai mare numărul de celule adipoase. La copii obezi numărul de celule adipoase este deseori de 3 ori mai mare decât la copiii normali.

Sedentarismul este prezent la mare parte dintre obezi, putând fi cauză sau efect: mobilitatea generală se reduce treptat, din cauza adipozității și greutății suplimentare, pe care masa musculară activă trebuie s-o mobilizeze, dar lipsa efortului, în condiții de aport alimentar crescut, va determina acumularea unor depozite suplimentare, agravând obezitatea.

Stresul și traumele psihice au rol demonstrat în modificarea obiceiurilor alimentare, fiind citat apetitul exagerat pentru dulciuri (ciocolată). Fenomenul se explică prin stimularea eliberării de serotonină și endorfine, la nivel cerebral. Aceste substanțe induc o stare de bine (euforie), explicând dependența generală de dulce a obezilor.

Cauze endocrine:Sistemul endocrin prin glandele sale anabolizante implicate în sistemul de reglare metabolică a organismului este angrenat în mecanismul de producere a oricărei obezități sau este el însuși elementul declanșator al acestui mecanism. creșterea ponderală apare în multe afecțiuni ale glandelor cu secreție internă, între acestea și obezitate existând relații multiple, datorate tulburării metabolismelor intermediare. Cele mai frecvente afecțiuni endocrine, care evoluează cu creșterea greutății corporale sunt:

●Sindromul Cushing (sindromul suprarenometabolic);

● Hiperinsulinismul organic;

●Sindromul adiposogenital (distrofia adiposogenitală sau sindrom Babinski – Frolich) – asociază hipogonatismul și obezitatea.

Afectează ambele sexe în aceeași măsură, apare mai frecvent la copii, datorită leziunilor hipotalamice sau tumorilor hipofizare extraselare, cu interesarea centrilor metabolici. Pe parcursul evoluției, apar alte tulburări glandulare, care sunt consecința ci nu cauza obezității. Pentru aprecierea eficienței tratamenului instituit pe o perioadă de trei luni, am utilizat, atât valorile inițiale și finale ale greutății corporale și circumferința abdominală, și a coapsei, înainte și după tratament, cât și indicele, inițial și final, de masă corporală.

Factorii genetici. În majoritatea cazurilor obezitatea este de natură primară produsă de un aport caloric excesiv ,care depășește cheltuielile organismului și mult mai rar de natură secundară,produsă de tulburări endocrine- metabolice,așa cum ar fi sindromul Cushing,hipotiroidismul și hipogonadismul.În cazul unui părinte obez, șansele copiilor de a deveni obezi sunt de 50%. În cazul ambilor părinți obezi, șansele copiilor, de a deveni obezi cresc la 80%.În aceste cazuri trebuie luați în discuție, pe lângă factorii ereditari și tradiția, și obiceiurile alimentare deviante ale părinților. Frecvența obezității este mai mare la sexul feminin, mai ales în fazele importante ale vieții sexuale (pubertate, sarcină, menopauză), adică în situații în care se produc modificări neuro-endocrine, psihice, sociale, care le condiționează pe cele alimentare.În obezitatea primară pot interveni o serie de factori genetici.Așa spre exemplu ,s-a constatat că peste 70 % dintre obezi au rude supraponderale. ( Analele Universității Spiru Haret ,Importanța kinetoterapiei,2006,pg.336)

De factori neuropăsihici ,de factori endocrini și de factori metabolici,precum și de o serie de factori legați de stilul de viață,de stilul de alimentație,de sedentarism,de consumul de alcool,de consumul de medicamente,de obiceiurile alimentare și altele.Rolul factorilor genetici în etiologia obezității este departe de a fi elucidat;incriminarea lor a fost legată de caracterul familial al multora din cazurile de obezitate infantilă.Este însă clar în prezent că,mai sigur decât o anumită predispoziție metabolic, se ,, moștenesc,, obiceiurile alimentare legate de preferințele alimentare și cantitatea de alimente ingerate.

Totuși,intervenția factorilor ereditari este susținută de։

a.studiul obezității la gemenii monozigoți;frecvența obezității infantile este sensibil egală,chiar în condițiile în care unul din germeni s-a dezvoltat în alt mediu,și deloc comparabilă la alte rude;

b.frecvența obezității infantile este legată și de tipul constituțional, caracteristică sigur transmisă ereditar։mai mare pentru tipul endomorfic,decât pentru cele ecto-și mezomorfe.( C.Arion,D.Dragomir,V.Popescu-Obezitatea la sugar,copil și adolescent,Editura ALL,2013,pg.10)

2.1.1.Factorii ce condiționează balanța energetică a individului

Obezitatea este rezultatul unui bilanț energetic pozitiv ca urmare a dezechilibrului dintre aportul și consumul de energie al organismului .Iar acest dezechilibru poate fi produs fie prin creșterea ingestiei alimentare,fie prin reducerea consumului de energie.Creșterea ingestiei alimentare poate fi rezultatul tulburării mecanismelor neurohormonale de reglare a aportului alimentar în cadrul căruia intervin o serie intreagă de hormoni și de neurohormoni,dintre care unii,așa cum ar fi noradrenalina,opioidele ,factorul de eliberare al hormonului de creștere ,hormonul melanostimulent,neuropeptidul y,și orexinele,stimulează aportul alimentar.

Iar altele așa cum ar fi serotonina ,dopamina,calecistochinina,factorul de eliberare al hormonului corticotrop ,neurotensina ,bombesina , polipeptidul pancreatic,enterostatina ,glucagonul și leptinele ,inhibă aportul alimentar. Dintre acestea un rol deosebit în reglarea aportului alimentar îl au neuropeptidul Z și orexinele ,care sunt cei mai puternici stimulatori ai aportului alimentar.

Dar pe lângă creșterea ingestiei alimentare,dezechilibrul energetic al organismului mai poate fi produs și de scăderea consumului energetic,datorită reducerii activității fizice,creșterii randamentului energetic,scăderii mobilizării rezervelor energetic ale organismului ,scăderii tonusului simpatico,scăderii activității lipazei adipocitare și altele.Creșterea masei țesutului adipos se poate face prin creșterea numărului de adipocite,sau prin creșterea masei adipocitelor.Dacă bilanțul energetic pozitiv survine în perioada de creștere a organismului,când adipocitele sunt capabile să se multiplice,se ajunge la o obezitate hiperplazică.

Iar dacă bilanțul energetic pozitiv survine la adulți,când adipocitele nu se mai multiplică,se ajunge la o obezitate hipertrofică,ceea ce subliniează importanța prevenirii obezității hiperplazice care survine în timpul copilăriei.

Obezitatea reprezintă o problemă de sănătate publică nu numai pentru că afectează calitatea vieții bolnavului,ci și pentru că reprezintă un factor de risc pentru alte boli și pentru că poate produce complicații foarte grave,așa cum ar fi complicațiile cardiovasculare,metabolice, osteoarticulare,oncologice,cutanate și altele.

În stadiul actual al cunoștințelor,etiologia obezității pare a fi legată de modificarea balanței energetic ,în sensul unui import de calorii superior cheltuielilor bazale și pentru creștere și activitate.Analiza componentelor balanței energetic la individual normal și în condiții de obezitate ne furnizează următoarele informații esențiale ։

Aportul de energie.Aportul excesiv caloric al dietei ,în mod prelungit ,este cauza cea mai probabilă a marii majorități a cazurilor de obezitate la sugar și copil deși este greu de demonstrat în toate cazurile, existând o mare variabilitate a aportului chiar la persoanele normale. (C.Arion,D.Dragomir,V.Popescu-Obezitatea la sugar,copil și adolescent,Editura ALL,2012,pg.12-13)

După P.Aimez și colaboratorii sunt descrise două mecanisme de reglare a comportamentului alimentar:

1.Reglarea psihosenzorială,pe termen scurt.Ea determină volumul meselor.Mecanismul de reglare cuprinde centrii subcorticali (hipotalamici) ai foamei și sațietății,precum și centrii superiori ( corticali) de integrare .

Volumul meselor,prin excitațiile pornite de la nivelul receptorilor gastrici (distensia gastrică) stimulează centrul sațietății (localizat probabil în fasciculul ventral al substanței reticulare hipotalamice) și determină apariția senzației de sațietate,conducând la întreruperea actului alimentar și la inhibarea senzației de foame.

Influențele corticale au un rol important în reglarea pe termen scurt a comportamentului alimentar la om;ele influențează alegerea hranei (preferințele alimentare) și aportul caloric al dietei (volumul la care apare senzația de sațietate).

2.Reglarea pe termen lung ,metabolică .Determină intervalul între mese.Mecanismul cuprinde aceleași nivele de integrare ca cele responsabile de reglarea pe termen scurt.

Reglarea se realizează însă prin intermediul mesagerilor umorali [concentrația glucozei ,AGL, a unor aminoacizi (AmA)] rezultați în urma proceselor de digestie și absorbție intestinală și a metabolismului intermediar.

Ei acționează la nivelul centrilor de reglare din hipotalamus ,de care depind senzațiile de sațietate și de forme.

Realitatea acestui mecanism a fost demonstrată prin evidențierea de receptori sensibili la modificările utilizării intracelulare a flucozei a unui mecanism feed-back sensibil la mărimea depozitelor corporale de grăsimi.Indiferent care este cauza modificării comportamentului alimentar la obezi ,efectul este același:aport caloric excedentar,inadecvat consumului de energie.

Consumul de energie.Au existat încercări de a explica dezechilibrul balanței energetice a copilului obez prin modificările randamentului de utilizare a energiei bazale.Se recunoaște însă că depozitarea de energie în exces, caracteristică obezității,nu se datorează acestui gen de tulburare a balanței energetice.

Metabolismul bazal este expresia sumei cheltuielilor de energie necesare turnover-ului proteic,sintezei de noi țesuturi,efectuării termoreglării și exercitării altor funcții autonome. Turnover-ul proteic, sinteza țesuturilor și exercitarea funcțiilor autonome se produc cu cheltuieli normale de energie la copilul obez.

În ceea ce privește termoreglarea ,s-a demonstrat că supraalimentația este însoțită de pierderi crescute de energie sub forma termoreducției.Există evidențe biochimice care sprijină acest concept:activitatea crescută a α-glicerofosfat dehidrogenazei mitocondriale în celulele adipoase după supraalimentație.

Această enzimă acționează în ciclul α-glicerofosfat,care deviază H+ din NADH citoplasmatic în flavoproteinele FAD ale mitocondriei. α-glicerofosfatul este astfel sustras de la formarea trigliceridelor și derivat pe o cale metabolică mai puțin eficientă,excesul de energie fiind eliberat sub formă de glucoză.

Fenomenul descris este,în mod cert ,încă unul din fenomenele disadaptative în cadrul obezității;în orice caz intensitatea limitării termoproducției din excesul de calorii al dietei nu poate reprezenta patogenia obezității. (C.Arion,D.Dragomir,V.Popescu-Obezitatea la sugar,copil și adolescent,Editura ALL,2012,pg.18)

Depozitarea energiei în exces;rolul particularităților metabolice ale țesutului adipos în inducerea obezității.Una din ipotezele emise în legătură cu producerea obezității infantile a fost aceea a realizărilor unor depozite crescute de grăsimi corporale ,în condițiile unui aport caloric al dietei normal sau scăzut,datorită particularităților metabolice ale adipocitelor la copii predispuși.Studiile extensive efectuate în ultimul timp au invalidat justețea acestei ipoteze.Deoarece cunoașterea metabolismului adipocitelor are importanță și în ceea ce privește terapia obezității infantile,voi exemplifica datele legate de particularitățile țesutului adipos la copilul obez.

Cauzele favorizante ale obezității sunt:

1.Predispoziția constituțională.

a.În primul rând apare factorul ereditar, și anume: dacă unul din părinți este obez, există aproximativ 50 % șanse ca și copilul să fie obez, iar dacă ambii părinți sunt

obezi, probabilitatea este de 80 %.

b.În al doilea rând frecvența obezității este mai ridicată la sexul feminin, mai ales în fazele critice ale activității genitale (pubertate, sarcină, menopauză, etc.) când au loc modificări neuro-endocrine, psihice, sociale și alimentare.

Supraalimentația are un caracter general la cei mai mulți obezi, se referă la:

●conținutul glucidic al rației (abuzul de zahăr, dulciuri, făinoase, pâine etc.);

●numărul meselor: s-a demonstrat că masa unică (luată în general seara) favorizează constituția obezității.

2.2.Principii și obiective în combaterea obezității

Se apreciează în present că,pentru rezolvarea acestei problem complexe de sănătate ,atenția trebuie îndreptată în primul rând spre identitatea promtă a indivizilor susceptibili de a devein obezi (copiii supraponderali) și spre prevenirea creșterii ponderale excessive la vârsta de școlar și mic copil,împreună cu instituirea unei alimentații raționale.

Prevenirearea obezității.Se adresează mai ales subiecților care au antecedente heredo-colaterale de obezitate, subiecților care au înregistrat creșteri ponderale peste 5 % peste greutatea de fond, subiecților sedentari,sau care prezintă alți factori de risc care ar putea favoriza apariția obezități.În toate aceste cazuri se face o educație sanitară a individului privind alimentația rațională,privind pericolul excesului alimentar,calcularea valorii calorice a rației alimentare și combaterea sedentarismului.

Combaterea sedentarismului.Pentru a obține negativarea bilanțului energetic,pe lângă dieta hipocalorică,este necesară creșterea activității fizice. În acest sens se vor putea efectua ,plimbări, alergări ușoare,înot și ciclism,câte 20-30 de minune /zi,sau cel puțin de 3 ori pe săptămână,cu un efort submaximal,sau cel puțin de 3 ori pe săptămână,cu un efort sumbaximal individualizat.Mersul pe jos crește consumul energetic cu 300 kcal /oră .Dar exercițiul fizic este necesar nu numai pentru creșterea consumului energetic,ci și pentru combaterea rezistenței la insulină. (C.Arion,D.Dragomir,V.Popescu-Obezitatea la sugar,copil și adolescent,Editura ALL,2012,pg.19)

Modificarea comportamentului alimentar.În general obezii au un comportament alimentar necorespunzător care duce,într-un fel sau altul, la un bilanț energetic pozitiv.

De aceea pentru a obține rezultatele așteptate este necesară schimbarea comportamentului alimentar al bolnavului.Pentru modificarea comportamentului alimentar al bolnavului.

Pentru modificarea comportamentului alimentar trebuie identificați factorii comportamentali care au dus la apariția obezității . Prevenirea trebuie să înceapă încă din perioada prenatală,prin identificarea părinților cu risc familial crescut pentru obezitate.La aceștia trebuie începută educația în sensul asigurării unei alimentații adecvate și a unui nivel adecvat de activitate al copilului.Este necesară o supraveghere strictă a creșterii și obiceiurilor alimentare începând de la vârsta de sugar. (conf.Dr.Florin Iordăchescu, Pediatrie ,vol.I,Editura Național, București,2010 ,pg.124)

Alte indicații ce vizează direct combaterea obezității infantile sunt։

●monitorizarea creșterii în lungime și greutate va indica perturbările în exces ale curbei ponderale.

●se va încuraja alimentația naturală în primele 6 luni de viață;

●în diversificare,se vor evita alimentele hipercalorice cu valoare nutrițională redusă-cartofi, făinoase;

●se va evita supraalimentația prin respectarea apetitului sugarului.

La copilul mai mare principiile profilactice ale obezității sunt reprezentate de:

●alimentația rațională,cu evitarea excesului de dulciuri concentrate,făinoase,băuturi răcătoare îndulcite

●asigurarea echilibrului psihologic (familie,școală)

●promovarea activității fizice.

Menținerea unei greutăți corporale ideale este un deziderat,nu numai din considerente estetice,dar mai ales pentru prevenirea complicațiilor obezității.

Pe lângă liberalizarea activității fizice,în scopul creșterii cheltuielilor energetice,sunt recomandate o serie de măsuri care să evite instalarea supraponderii și obezității.Combaterea obezității urmărește oprirea creșterii în greutate,menținerea greutății corporale scăzute,prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea calității vieții copilului.

Scăderea greutății corporale se poate obține prin combaterea factorilor de risc,reducerea aportului caloric,schimbarea comportamentului alimentar,practicarea exercițiilor fizice.

Strategia terapeutică de combatere a obezității trebuie să țină seama de toți factorii care intervin în etiopatogenia bolii ,de la comportamentul alimentar până la gradul obezității,etiologia obezității,complicațiile obezității și comorbiditatea care o însoțește.Tratamentul obezității trebuie să pornească de la stabilirea unor obiective realiste în funcție de particularitățile fiecărui bolnav în parte.

Așa spre exemplu, la copii supraponderali cu IMC între 25-29,9 ,fără boli asociate se recomandă modificarea comportamentului alimentar ,reducerea consumului de grăsimi,sub 30 % din valoarea caloric a rației alimentare ,reducerea glucidelor concentrate ,asigurarea unei alimentații echilibrate și creșterea activității fizice.

La copii obezi cu IMC > 30 se recomandă aplicarea unor măsuri de monitorizare a consumului caloric,respectarea unor măsuri de monitorizare a consumului caloric,respectarea unor diete hipocalorice , practicarea unei activități fizice mai susținute ,modificarea comportamentului alimentar și la nevoie aplicarea unui tratament medicamentos. (conf.Dr.Florin Iordăchescu, Pediatrie ,vol.I,Editura Național, București,2010 ,pg.127)

Tratamentul igieno-dietetic începe de obicei cu un regim mai puțin restrictiv.Deși de multe ori pacientul ar dori să scadă repede în greutate,o scădere de 8-10 % din greutatea inițială reprezintă obiectivul cel mai realizabil,care poate fi menținută o lungă perioadă de timp .O scădere în greutate de 10 % în 6 luni ar reprezenta o scădere de 0,5 kg /săptămâni și s-ar putea obține cu o reducere a rației calorice cu 500 kcal /zi.

După scăderea cu 10 % a greutății corporale ,este necesară este necesară menținerea noii greutăți care poate fi realizată prin respectarea în continuare a dietei hipocalorice și prin creșterea activității fizice .La baza tratamentului igieno-dietetic se află dieta hipocalorică.Dieta hipocalorică reprezintă principalul mijloc de obținere a unui bilanț energetic negativ.Dieta hipocalorică trebuie să fie fundamentală științific,lipsită de nocivitate,adecvată nevoilor și echilibrată din punct de vedere alimentar. (conf.Dr.Florin Iordăchescu, Pediatrie ,vol.I,Editura Național, București,2010 ,pg.129)

Obiectivele pentru combaterea obezității sunt:

●Creșterea forței și rezistenței musculare;

●Scăderea greutății corporale și prevenirea complicațiilor;

●Modificarea comportamentului alimentar;

●Inducerea și menținerea unui regim de viață activ;

●Îndepărtarea din dietă a alimentelor cu conținut caloric ridicat;

●Activarea lipolizei și aportul caloric;

●Menținerea greutății corporale scăzute;

●Aport corespunzător de proteine necesare creșterii normale;

●Ameliorarea parametrilor respiratori și circulației vasculare generale;

●Creșterea consumului de energie prin favorizarea și încurajarea activității fizice;

●Suportul psihologic;

●Ameliorarea capacității de efort;

●Combaterea factorilor de risc și a simptomelor supărătoare ;

●Obținerea mobilității și coordonarea mișcării;

●Prevenirea hipotoniei gastrice;

●Îmbunătățirea comportamentului alimentar;

● Recâștigarea mobilități;

●Creșterea organismului la efort și stimularea proceselor catabolice (Analele Universității Spiru Haret ,Importanța kinetoterapiei,2006,pg.338; Ion Stroescu Mihai , 2008,pg.224)

2.3.Tratamentul obezității prin mișcare și exercițiu fizic

Menționăm de la început că trebuie făcută o diferențiere netă între obezitatea obișnuită și cea de natură endocrină. Atât măsurile de kinetoprofilaxie secundară cât și cele de tratament kineto a celei din urmă trebuie instituite numai cu avizul și indicațiile medicilor endocrinologi.

Kinetoprofilaxia primară și secundară are o largă aplicare în prevenirea instalării obezității ca și în profilaxia agravării acesteia. Ea folosește un ansamblu de exerciții a căror formă, amplitudine, intensitate, durată și viteză de execuție sunt subordonate scopului pe care dorim să-l realizăm. Un accent deosebit în cadrul kinetoprofilaxiei se va pune pe gimnastica abdominală și gimnastica respiratorie.

Obiectivele kinetoprofilaxiei sunt:

●stimularea proceselor de dezasimilare prin activarea consumului de energie a organismului, mărind durata și activitatea reacțiilor de oxidare celulară;

●tonifierea generală a musculaturii abdominale, îmbunătățirea respirației și mărirea ventilației pulmonare;

●stimularea circulației pentru prevenirea tulburărilor circulatorii;

●prevenirea hipotoniilor gastrice și intestinale;

●obișnuirea cu un regim de viață activă.

Obiectivele kinetoterapiei trebuie grupate, în funcție de etapele de acțiune ale tratamentului. Ca și în cazul creșterii greutății corporale, scăderea acesteia se realizează în etape.

Corespunzător primei etape, cea de lipoliză, trebuie să urmărim în paralel și reconstrucția corporală, prin tonifierea musculaturii. În caz contrar, prin pierdere în timp scurt a masei adipoase, tegumentele rămân fără suport și formează riduri, cute sau falduri inestetice.Corespunzător celei de-a doua etape, de stare, în faza a doua a tratamentului kinetic, se urmărește consolidarea rezultatelor obținute în faza de scădere accelerată a greutății corpului, chiar dacă în această perioadă pierderele nu sunt atât de evidente.

Stagnarea poate fi falsă, deoarece greutatea masei adipoase pierdute este mai mică decât cea a masei musculare câștigate. Programele vor fi introduse treptat, după testarea obligatorie a capacității de efort. Ele constau în programe de mers, de minim 1h/zi. Ulterior se va trece la cură de teren.

Indicații metodice privind aplicarea kinetoprofilaxiei

Pentru selecționarea mijloacelor kineto în vederea prevenirii agravării complicațiilor obezității, trebuie să luăm în considerație tabloul clinic al obezului. În acest scop este nevoie să cunoaștem: etiologia obezității (endogenă sau exogenă), dacă au apărut sau nu tulburări cardiovasculare și respiratorii, dacă sunt prezente afecțiuni reumatismale, gradul și localizarea obezității, capacitatea fizică a obezului, sexul, vârsta.

●Programul de kinetoprofilaxie secundară va ține cont ca volumul și intensitatea efortului să fie dozate strict în raport cu particularitățile individuale;

●Nu se va trece la executarea unui program de kinetoprofilaxie secundară fără avizul medicului specialist care trebuie să constate exact forma de obezitate a pacientului precum și existența altor complicații în care efortul fizic este contraindicat.

●În selecția exercițiilor vom ține cont și de particularitățile de sex. Pentru femei sunt recomandate ex. de mobilitate, suplețe, care vor antrena în mod deosebit membrele inferioare și centura abdominală, ex. cu rezistență și aparate portabile (gantere mici, mingi medicinale).

Pentru bărbați se vor folosi ex. de forță, rezistență, viteză. Se vor folosi obiecte portabile grele (gantere 2-3 kg, extensoare puternice, mingi medicinale grele).

●Organismul va fi supus gradat efortului dându-i posibilitatea să se adapteze. În cazul în care pacientul nu are o pregătire fizică anterioară se va lucra cu foarte multă precauție pentru a evita suprasolicitările și accidentele.

●Atenție deosebită în întocmirea programelor de kinetoprofilaxie secundară va fi acordată modului de dispunere a țesutului adipos.

●Pentru obezitatea localizată la trenul superior se va pune accent pe prelucrarea musculaturii centurii scapulo-humerale, a trunchiului și a centurii abdominale. Se vor executa exerciții active analitice, ex. cu obiecte portabile, ex. la aparate, ex. de târâre care să se adreseze cu precădere musculaturii trenului superior.

●În obezitatea localizată la trenul inferior vom selecționa exerciții care se vor adresa prelucrării musculaturii membrelor inferioare, abdomenului, bazinului, punând accent pe târâre în cele mai diverse forme și poziții.

●Pentru obezitatea generalizată se vor prelucra aproximativ egal toate grupele musculare.

●În toate formele de obezitate vom acorda o atenție aparte exercițiilor de abdomen executate izotonic, cu un număr crescut de repetări pe parcursul antrenării organismului, în vederea tonifierii centurii abdominale și diminuării stratului adipos de la acest nivel, precum și pentru profilaxia ptozelor viscerale, constipațiilor tulburărilor circulatorii.

Etapele de lucru în kinetoprofilaxia secundară a obezității vor fi diferite, în funcție de scop după cum și mijloacele care se vor aplica vor fi diferite.

În prima etapă lipolitică sau de topire a grăsimilor, scopul mijloacelor kinetoprofilactice constă din activarea consumului de energie al obezului. La început vom urmări reacția organismului la efort și numai pe baza creșterii capacității fizice a obezului putem să mărim intensitatea și volumul efortului în limite strict individualizate.

Obiective: Activarea consumului de energie al obezului.

Mijloacele principale din această etapă vor fi exercițiile fizice cu efect lipolitic. Conținutul lipolitic al exercițiilor rezidă în antrenarea unui consum energetic crescut, mărind durata și intensitatea reacțiilor de oxidare la nivelul celulelor și țesuturilor, consum realizat pe seama rezervelor adipoase din vecinătatea și din interiorul grupelor musculare solicitate.

Mijloace:

● gimnastica de întreținere;

● exerciții cu efect lipolitic executate în ritm viu, susținut, intercalat cu pauze și exerciții de relaxare;

●exerciții analitice și apoi globale;

●automasaj umed și uscat;

●exerciții libere de trunchi și membre;

●exerciții cu obiecte portative;

● exerciții de mers;

●elemente din sport ( alergare cu viteză accelerată, alergare de rezistență, sărituri în lungime, pentru copii obezii);

● exerciții de respirație libere sau corelate;

● terapie ocupațională;

●plimbări;

●hidroterapie;

● activități sportive.

Aceste exerciții lipolitice vor fi alcătuite respectând următoarele cerințe:

●ritm alert susținut, intercalat cu pauze de odihnă și de relaxare;

●structura tehnică a exercițiilor trebuie să îmbine lucrul muscular izotonic cu cel izometric;

●exercițiile vor fi analitice la început, dar pe măsura însușirii tehnicii mișcărilor se vor folosi exerciții care să antreneze în mișcare grupe și lanțuri musculare cât mai multe, cu un volum cât mai mare;

●exercițiile se vor executa din poziții care să determine o schimbare permanentă a centrului de greutate al corpului, în așa fel încât membrele inferioare să suporte greutatea corpului sub acțiunea gravitației cât mai mult din timpul programului.

Exemple de exerciții:

1.Sărituri susținute la coardă (pe ambele picioare, alternativ, pe fiecare picior un anumit număr de repetări).

2.Pedalare susținută la bicicleta ergometrică.

3.Din așezat, târâre cu deplasare înainte și înapoi cu mâinile la spate.

În etapa a II-a sau musculo – poetică se va urmări în principal dezvoltarea morfofuncțională a musculaturii trunchiului (spate, abdomen, torace) și a membrelor inferioare și superioare.

Obiectiv: Dezvoltarea morfologică și funcțională a musculaturii trunchiului și membrelor;

Efectele musculo – poetice ale exercițiilor fizice vor fi obținute prin următoarele procedee:

●exerciții cu amplitudine mare obligând grupele musculare să lucreze în interiorul și în afara segmentului de contracție, concentric sau excentric;

●exerciții cu rezistență periferică mărită progresiv, folosind atât lucru muscular izotonic cât și izometric;

●exerciții analitice din poziții cu suprafață mare de sprijin;

●exerciții efectuate într-un ritm lent sau cu tensiuni finale;

●vor fi prelucrate toate grupele musculare în toate planurile și axele de mișcare.

Mijloace: Exemple de exerciții:

1.Din culcat, cu tălpile pe sol și ușor depărtate, se execută îndoirea trunchiului înainte cu mâinile la ceafă.

2.Din poziția pe genunchi cu sprijin pe antebrațe, extensia coapsei pe bazin cu genunchiul flectat.

3.Din poziția pe genunchi cu sprijin pe călcâie, trecerea în poziția „cavaler servant”, se repetă alternativ pe fiecare membru.

●exerciții libere de trunchi și membre;

●exerciții cu obiecte portative: minge medicinală, gantere, haltere;

●exerciții la aparate fixe: spaliere, bancă, bară, paralele, aparate cu scripeți;

●exerciții aplicative ca purtare de greutăți, tracțiuni, împingeri, cățărare, târâre;

●exerciții de respirație;

●exerciții cu rezistență;

●exerciții atletice ușoare;

●activități cu caracter ocupațional, recreativ;

●automasaj parțial sau general;

●procedee fizioterapice (hidroterapie, aeroterapie, helioterapie).

În etapa a III-a etapa de întreținere: Această etapă urmărește păstrarea și consolidarea rezultatelor obținute prin mijloace kinetoprofilactice în primele două etape și prevenirea recidivelor.

Obiective:Păstrarea și consolidarea rezultatelor obținute;

Pentru a obține rezultatele scontate, adică acelea de a menține o greutate normală și o musculatură tonică și trofică este nevoie de o participare constantă și activă la efectuarea programelor de kinetoprofilaxie.

Aceste programe se vor axa pe următoarele forme metodice de aplicare a mijloacelor kinetoprofilactice:

●programe de gimnastică de înviorare;

●programe de kinetoprofilaxie bazate pe exerciții active libere, cu rezistență, cu obiecte, la aparate, aplicative, care să ducă la tonifierea grupelor musculare ale trunchiului, și membrelor;

●activități cu caracter corectiv și ocupațional;

●activități de practicare a unui sport.

Mijloace: Exemple de exerciții:

1.Din culcat costal, rotări ale membrelor inferioare cu genunchii extinși în sensul și inversul acelor de ceasornic.

2.Așezat cu sprijin pe antebrațe, ridicări și coborâri laterale repetate ale membrelor inferioare la un unghi de 45° față de sol.

3.Din culcat cu gantere de 1 kg. în mâini, se execută îndoiri înainte ale trunchiului cu rotări ale trunchiului stânga – dreapta.

● gimnastica de întreținere;

● automasajul umed;

●program de gimnastică medicală axat pe exerciții care să ducă la tonifierea grupelor musculare mari și mijlocii;

● program de antrenament sportiv;

●activități cu caracter recreativ și ocupațional. (Analele Universității Spiru Haret ,Importanța kinetoterapiei,2006,pg.339-340; Ion Stroescu Mihai , 2008,pg.227)

Recuperarea spontana. Aceasta forma de refacere, de reechilibrare a organismului se face fizic dupa fiecare solicitare, fără vreo acțiune asupra organismului din afara, prin odihna pasiva, repaos, somn.

Recuperarea dirijată. Este acea refacere care face uz de mijloace naturale sau artificiale fiziologice provenite din mediu intern sau extern avand ca scop restabilirea homeostazei si chiar depășirea acestui prag. Refacerea dirijată reprezintă o accelerare a refacerii naturale prin compensare și se impune în situațiile în care intensitatea efortului pacientului obez este mare .

Recuperarea post efort a pacientului obez, se realizeaza în 3 faze succesive, respectiv, refacerea spontană, refacerea dirijată si refacerea lunga.Principiul este ideea sau legea de bază pe care se fundamentează o teorie științifică.Solicitările psihofizice stresante,care extind limitele fiziologice și psihologice ale persoanelor obeze,impun măsuri speciale direcționate spre refacere,restabilirea condiționării biologice și asigurarea potențialului energetic pentru următoarele eforturi. (Anghel Diaconu -Kinetoterapie ,Editura Polirom,București ,2009,pg.20)

2.3.1.Exercițiul fizic terapeutic

Este mijlocul de bază al kinetoterapiei care are o structură completă ca descriere și mod de execuție precum și un sens terapeutic.Când se fac referiri la exercițiul fizic practicat de pacienții obezi ,se iau în vedere două aspecte :

-poziția de lucru , mișcările efectuate din această poziție ;

-tipul de contracție musculară (concentrică, stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare).

Exercițiul fizic terapeutic se aplică cu respectarea strictă a principiului progresivității.Atunci când are ca scop tonifierea musculaturii, creșterea coordonării, aplicarea ei se va orienta după următoarea metodologie:

a.Pentru tonifierea musculaturii:

-eliminarea treptată a ajutorului dat la executarea unei mișcări;

-creșterea amplitudinii unei mișcări executate contra gravitației sau cu o greutate adăugată;

– modificarea ritmului unei mișcări;

-creșterea rezistenței aplicate;

-prelungirea duratei exercițiilor și a numărului de repetări;

b.Pentru creșterea amplitudinii:

-modificarea ritmului și executarea cu maximum de amplitudine;

-adăugarea unor tensiuni finale la limita sectorului de mobilitate articulară;

c.Pentru îmbunătățirea coordonării:

-trecerea progresivă de la mișcări în articulații mari la mișcări în articulații mici ;

-creșterea preciziei mișcării;

-combinarea mișcării în diverse articulații și segmente .

Din aceste exerciții se pot folosi:

a. Mișcările pasive – mișcarea poate fi executată de o altă persoană sau cu segmentele sănătoase. Mișcările pasive nu pot dezvolta forță musculară dar vor îmbunătăți mobilitatea articulară.

b.Exercițiile combinate (pasive și active) – reprezintă urmarea firească a recâștigării forței musculare.

c. Exerciții în care se folosesc aparate cu sisteme de pârghii și greutăți ce se constituie în metoda denumită mecanoterapie.

d.Exerciții efectuate din poziții favorabile din punct de vedere biomecanic. Fiind imposibil de efectuat din pozițiile ,,0,, ele devin posibile numai cu o ușoară modificare a poziției inițiale a segmentului.

e.Exerciții efectuate în apă – folosind principiul lui Arhimede scade rezistența la mișcare. Mișcările sunt în toate articulațiile și în toate planurile.

Mobilizarea activă se face în scopul creșterii treptate a amplitudinii , mișcării în toate planurile de mobilitate a articulațiilor .Se execută mișcări ritmice de flexie -extensie ale picioarelor și exerciții gestice uzuale pentru reducerea funcțională a genunchilor . Un bun exemplu pentru prelungirea exercițiilor de mobilizare vor fi evidențiate în cele ce urmează,necesare pentru sănătatea pacienților obezi.( Anghel Diaconu -Kinetoterapie ,Editura Polirom,București ,2009,pg.22)

2.3.2.Gimnastica

Gimnastica medicală dispune de mai multe tipuri de exerciții care au rolul de a crește forța musculară pentru anumiți pacienți cu deficiențe. Toate aceste exerciții presupun creșterea progresivă a rezistenței care se opune unei mișcări.Gimnastica medicală este una dintre formele de aplicare ale kinetoterapiei și constă din exerciții, procedee și metode speciale organizate și puse în slujba prevenirii și corectării deficitelor fizice, organice sau psihice.

Exercițiul fizic este mijlocul de bază al gimnasticii terapeutice, aceasta constituindu-se, ca urmare a experienței practice și teoretice acumulate, în diferite procedee care se aplică identic în toate cazurile analoage.

Efecte morfogenetice și morfoplastice- mișcarea determină o bună irigație sangvină și nutritivă a oaselor solicitate în efort, acestea dezvoltându-se normal .

În cazul articulațiilor determină și întreține forma, condiționează întinderea suprafeței articulare, grosimea cartilajului articular, lungimea și rezistența ligamentelor, a capsulei articulare în funcție de tensiunea exercitată la nivelul acestora.

Gimnastica medicală dispune de mai multe tipuri de exerciții care au rolul de a crește forța musculară pentru pacienții cu fractură bazin.Toate aceste exerciții presupun creșterea progresivă a rezistenței care se opune unei mișcări.

La pacienții obezi, gimnastica,exercită o influență deosebit de binefăcătoare.Ea întârzie atrofierea mușchilor,creează condiții bune pentru circulația sângelui,respirație și metabolism,favorizează păstrarea agilității mișcărilor și îmbunătățește activitatea nervoasă superioară,contribuie la diminuarea greutății.Această mare varietate de mișcări angrenează în efort întreg organimul,ca urmare a efectuării lor în toate planurile,solicitând în special sistemele osteoligamentare și musculare.

Dar nu numai atât,în gimnastică ,participă în mișcare,într-o anumită proporție,atât forțele interne ale corpului cât și cele externe,dar îmbinarea lor reieșind complexitatea mișcării.Față de complexitatea repertoriului motric ,se poate aprecia că mișcările în efortul fizic făcut de pacienții obezi sunt îmbinări complexe ale diferitelor reflexe condiționate motorii,având ca rezultat final deprinderea motrică.(Anghel Diaconu -Kinetoterapie , Editura Polirom,București ,2009,pg.58-59)

Acestea la rândul lor,sunt părți componente ale actelor motrice voluntare ,iar din punct de vedere fiziologic sunt deprinderi de mișcare,reflexe condiționate motorii cu un înalt grad de stabilitate,rezultate în urma interacțiunii senzoriale și verbale,adică pe un plan mai general,al interacțiunii dintre primul și cel de al doilea sistem de semnalizare.

Din cele relatate până acum, reiese importanța pe care o au deprinderile motrice pentru menținerea condiției fizice ale pacienților obezi,iar importanța lor crește cu atât mai mult dacă este vorba de gimnastică.

Această observație o fundamentăm pe faptul că gimnastica medicală este un sport individual unde eficiența acțiunilor individuale este elementul hotărâtor pentru menținerea sănătății fizice și psihice ale pacienților obezi.

Și,legat de acest ultim un element,este demn de subliniat că în gimnastica medicală ,aprecierea se adrsează tocmai deprinderilor motrice,adică calității și cantității lor,într-un cuvânt eficienței lor.( C. Banciu – Programe de gimnastică medicală, Editura Științifică,București,2006, pg .226,)

Indicațiile pe care kinetoterapeutul le dă pacienților obezi, pentru o mișcare eficientă sunt:

-mersul pe jos în pas lent ,plimbare;

-gimnastică generală și respiratorie;

-gimnastica selectivă,masajul;

-reeducarea mersului .

Caracteristica esențială a motricității în gimnastica medicală este complexitatea.Din acest punct de vedere trebuie subliniat faptul că în gimnastică nu se folosesc mișcări izolate ,singulare ,ci grupe de mișcări legate ,care alcătuiesc de fapt exercițiul .

Caracteristica esențială a motricității în gimnastica medicală este complexitatea.Din acest punct de vedere trebuie subliniat faptul că în gimnastică nu se folosesc mișcări izolate ,singulare ,ci grupe de mișcări legate ,care alcătuiesc de fapt exercițiul .

Deprinderile motrice complexe sunt reflexe transferate în acțiuni biomecanice ,iar realizarea lor înlănțuită ,cu scopul formării deprinderilor motrice,este posibilă datorită semnalizărilor continue pe care scoarța le primește pe calea primului sau celui de al doilea sistem de semnalizare.

Cu fiecare repetare a mișcărilor,legărilor și combinațiilor de la receptor la scoarța cerebrală-pe calea celor două sisteme de semnalizare-se îndreaptă ,,un sistem de excitații ,, ce se constituie într-un stereotip extern.

La aceasta scoarța va răspunde ,prin activitatea sa de excitație și inhibiție ,cu un stereotip intern și va determina o anumită coordonare a contracțiilor musculare ,a mișcărilor în raport cu sarcina motrică de rezolvat și cu condițiile existente.Un exemplu elocvent îl constituie gimnastica Bürger – care poate fi efectuată astfel:

●3 minute antidecliv cu membrele inferioare la 20 – 30 o și mobilizări libere a degetelor și gleznei;

●3 minute postură suborizontală a membrelor inferioare;

●3 minute postură orizontală cu mobilizarea degetelor și gleznei.

Programul se repetă de 3 – 4 ori pe zi..( C. Banciu – Programe de gimnastică medicală, pg.228,București, 2006)

Obiectivele gimnasticii în obezitate sunt de a dirija scaderea ponderală în condiții cât mai apropiate de cele normale.De asemenea,gimnastica în obezitate urmărește ameliorarea funcțiilor vitale.

Principiile acestei gimnastici sunt următoarele:

-lămurirea bolnavului asupra formei și gravității bolii sale, precum și asupra modalităților de evoluție și de influențare a acesteia prin tratament susținut,de lungă durată.

-stimularea autocorecției bolnbavului atât prin mijloace statice,gimnastică posturală,cât și prin mijloace dinamice,în mișcare.

2.3.3.Hidrokinetoterapia

Numit corect și,,hidrokinetologie,,-metoda exercițiilor kinetic în apă-hidrokinetoterapia a luat o mare amploare .Există două modalități bine distincte de hidrokinetoterapie :

●parțială:imersia doar a unui membru sau segment de membru;

●generală:imersia întregului corp.

Hidrokinetoterapia generală se realizează prin imersia întregului corp în bazine individuale ,în bazine mai mari colective sau în piscine.Utilizarea kinetoterapiei în apă se bazează pe două fenomene :plutirea corpului și rezistența opusă de masa lichidioană pe anumite direcții de mișcare .Plutirea este consecința principiului lui Arhimede .

Descărcarea de greutate a corpului este determinată de raportul dintre greutatea specifică sau densitatea apei ,care este 1 ,și greutatea specifică ( sau densitatea relativă) a corpului.După calculul lui Dupertzins și Pitts ,greutatea specifică a corpului uman ,cu aer în plămân ,este de 0,974.

Diferența de 0,026 este suficientă pentru a asigura plutirea și a anhila aproape forțele gravitaționale.Datorită acestui fenomen ,hidrokinetoterapia permite utilizarea de forțe musculare reduse pentru mobilizarea articulară,creșterea capacității de relaxare musculare pentru postura ortostatică și mers (în leziuni musculară sau articulare severe ale membrelor inferioare),pentru scăderea durerii articulare prin diminuarea presiunii intraarticulare.

Fenomenul de plutire poate fi accentuat prin utilizarea de flotoare de ,diverse mărimi și materiale pentru întreg corpul sau doar pentru unele segmente.Un grad mai mare de flotație se obține în bazinele care utilizează apa minerală.Cu cât această apă minerală are o greutate specifică mai mare ,plutirea corpului va fi mai ușoară.

Orice mișcare executată de jos în sus,deci în sensul flotării,va fi facilitată,putându-se executa cu un minimum de forță musculară. Fenomenul de rezistență opusă de apă se manifestă la mișcările laterale sau la cele de sus în jos.Rezistența crește cu viteza mișcării și cu suprafața frontal de contact.

Această suprafață poate fi mărită prin aplicarea pe corp sau membre de plăci mai mult sau mai puțin late , care îngreunând mișcarea,determină creșterea forței și rezistenței musculare.Ca și în cazul hidrokinetoterapiei parțiale,căldura apei își exercită din plin avantajele descrise mai sus.Căldura apei scade vâscozitatea tisulară ( de unde rolul important în contracturile musculare sau în procesele de aderențiale),dar scade și vâscozitatea apei,ceea ce va scădea rezistența opusă de apă.În general se utilizează temperaturi între 33 și 360 .

Hidrokinetoterapia este baie caldă la care se asociează mișcări în toate articulațiile bolnavului . Pacientul este invitat să se urce în cadă și timp de 5 minute este lăsat să stea liniștit .După aceea tehnicianul execută mișcări,sub apă, la toate articulațiile mișcările posibile.De menționat faptul că tehnicianul trebuie să stea în dreapta pacientului .Aceste mișcări se execută într-o perioadă de 5 minute ,după care pacientul va sta în repaus 5 minute după care este rugat să repete singur mișcările imprimate.

Durata băii este de 20-30 minute după care bolnavul cu cifoză dorsală este șters și lăsat să se odihnească .Mobilizarea în apă este mai puțin dureroasă din cauza relaxării care se produce sub influența apei calde și pierderii greutății corpului conform legii lui Arhimede .Modul de acțiune al acestei băi este :resorbtiv, pecific ,antispastic.

Mediul acvatic oferă avantaje incontestabile procesului recuperator, prin factori mecanici, chimici și termici.Principalele căi prin care apa acționează asupra organismului uman sunt :

●excitația termică, care depinde exclusiv de temperatura apei ;

●excitația mecanică, ce este dată de presiunea apei asupra corpului.

Pielea, fiind bogat vascularizată și cu o rețea abundentă de terminații nervoase, receptează impactele termice și mecanice ale băilor hidroterapeutice, prelungind în organism acțiunea lor binefăcătoare.Cele mai importante procedee de tratament cu ajutorul apei sunt :compresele ;împachetările ;fricțiunile ; băile terapeutice .

Dușul cu aburi constă în proiectarea vaporilor încălziți asupra regiunii limitate .Durata dușului cu aburi este de 3-6 minute , poate să fie ca procedură de sine stătătoare și poate să prevadă o baie generală sau se poate asocia cu masaj .

La sfârșit se poate aplica o procedură de răcire-spălare sau duș de 18-20° C .Dușul cu aburi are o acțiune puternică asupra circulației ,provocând hieremie și resorbție locală .

Dușul – masaj constă în aplicarea mai multor dușuri rozetă la temperatura de 30-40 ° Cconcomitent aplicându-se și masajul conform tehnicii obișnuite .

Ca mod de acțiune trebuie specificat faptul vcă dușul masaj provoacă hipertermie importantă mai ales în regiunea tratată având un important efect resorbant și tonifiant .

Ungerile cu nămol își bazează acțiunea pe termic alterant , rece la început ,apoi cald datorită încălzirii nămolului la soare și din nou rece datorită băii din lac Un alt elemnent este reprezentat de acțiunea a substanțelor resorbite în organism.( Conf.Univ.Dr.Antonela Crețu-Ghid clinic terapeutic fizical și kinetic,Editura Polirom,București,2007,pg.23

2.3.4.Tratamentul prin electroterapie

Electroterapia este acea parte a fizioterapiei care studiează utilizarea acțiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului cu scop curativ sau profilactic.

Ultrasunetele terapeutice au o frecvență cuprinsă între 800-1000 KHz.

Tehnica de aplicare – vom urmări manipularea câmpului emițător și manevrarea aparatului. Undele ultrasonice sunt proiectate din capul emițător în linie dreaptă sub forma unui fascicul perpendicular pe suprafața de emisie a localizatorului. Pentru ca transmiterea undelor la bolnavi să fie continuă este nevoie de un contact perfect între suprafața emițătoare și tegument care se realizează folosindu-se un strat de gel, ulei sau apă. Ședințele au o durată variabilă cuprinsă între 15-30 minute și se reco-mandă zilnic sau la 2 zile.

Efecte: Antiinflamatorii;Termice locale;Fibrolitice.

Curentul galvanic. Este un mijloc clasic și fidel de sedare a durerilor. Electrodul pozitiv are o acțiune sedativă locală, ca și curenții descendenți și curenți ascendenți aplicați contralateral duc la o creștere a pragului de sensibilitate. Galvanizarea poate să utilizeze concomitent și introducerea de ioni cu acțiune antalgică (ionoforeză transversală cu novocaină, aconidină sau revulsiv cu histamină).Aplicarea electrozilor la pacient se face transeversal electrozii sunt situați de o parte și de alta a genunchiului. În mod obligatoriu trebuie să folosim un strat hidrofil între electrod și tegument, ce trebuie spălat după fiecare utilizare.Intensitatea curentului este strâns legată de sensibilitatea și de toleranța pacientului (30-50 mA).Durata este aproximativ de 30-40 minute. Numărul și ritmul ședințelor este de 18 – 20 sedințe în ritm zilnic. Influențează durerea și provoacă vasodilatație.

Ionizarea. Ionizare cu novocaină sau calciu are efect analgezice datorită scăderii excitabilității polului pozitiv la care se adaugă efectul substanței introduse (Novocaină, Calciu).Pentru ionizarea cu Ca se folosește o soluție constând ionul de Ca cu care se îmbibă stratul hidrofil de sub electrodul activ. De aici acesta migrează prin tegumentul intact, prin orificiile glandelor sudoripare și sebacee către polul opus, ajungând astfel în interiorul organismului de unde ionii sunt preluați de rețeaua limfatică și circulația sancvină zonală ajungând în circulația general.

Durata procedurii-este de aproximativ 15 min. La efectul farmaco-dinamic al soluției medicamentoase se adaugă și efectul analgezic al curentului continuu. Efect de depozit—realizat de acumularea substanțelor farmacologice introduse la nivelul electozilor.

Efectul de patrundere pâna la stratul cutanat profund—are o actiune reflexă cutii viscerale la nivelul dermatoamelor. ( Kiss, I., Fiziokinetoterapia si recuperarea medicală., Editura Medicală, București, pg.222,2009)

Undele scurte a căror tehnică de aplicare constă în:Aplicarea în câmp condensator – introducerea bolnavului direct în câmpul rezonator între cele 2 plăci ale armăturilor condensatorului.Armăturile condensatorilor sunt izolate în capsule de sticlă sau cauciuc constituind de fapt electrozi.Acești electrozi sunt formați dintr-un disc metalic de 1mm, grosime și cu mărimi diferite în diametru fiind variabili. Electrozii se fizează la niște brațe sau suporturi ce le oferă posibilitatea aplicări lor la distanță de tegument (circa 3 cm).

Aplicarea în câmp inductor-folosește electrozi flexibili. Pot avea aspectul unei plase și cordon flexibil constituit din sârme de cupru. Ședințele au o durată de 10-15 minute, se aplică zilnic sau la 2 zile, se recomandă maximum 10 ședințe.

Efectele undelor scurte:•Termic, reprezintă prncipalul factor terapeutic; •Vasodilatator și metabolic;Antialgic.Aici trebuie să ținem seama de deficitul endocrin și tulburării vegetative, atunci când este cazul.

Razele infraroșii .Se pot aplica prin două metode: lămpile de tip Solux și băile de lumină. În afară de lumina solară, care este deosebit de bogată în radiații inflaroșii și care este utilizată în terapeutia sub forma așa –numitei helioterapii. Aplicațiile de radiații inflaroșii în terapeutia se pot face în două moduri: în spațiul închis, sub forma așa-numitelor băi de lumina proceduri intense termoterapice sau în spațiu deschis, în aer liber, sub forma așa-nummitelor aplicații de solux. În băile de lumina se realizează o încălzirea aerului până la temperaturi ridicate (60-70-80°C). În funcție de scopul urmărit, bolnavul va sta în baia de lumina între 5-20 minute. După expirarea timpului prescris se aplică bolnavului o procedură de răcire parțială.Efectul principal al acestor raze se bazează pe căldura pe care o produc. Ele străbat până la câțiva centimetri în profunzime, acționând atât asupra țesutului conjunctiv, cât și asupra glandelor și metabolismului general. Ele provoacă totodată și o vasodialatație la nivelul plexului venos.( Kiss, I., Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală., Editura Medicală, București, pg.224,2009)

Curentul diadinamic.Se prescrie în aplicații transversale sau longitudinale: o perioadă lungă, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 dată pe zi.Se recomandă 10-14 ședințe.Diatermia acționează asupra țesuturilor în profunzime, prin căldura pe care o produc curenții de înaltă frecvență, ca urmare a rezistenței pe care o opun țesuturile la trecerea energiei electrice. Căldura astfel produsă are un efect analgetic.

Curentul faradic .Se indică faradizarea cu periuța sau cu ruloul, plimbate pe regiunea dureroasă pudrată cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind tetanizat.Aceste proceduri sunt bine receptate și tolerate de pacienți pentru starea de bine pe care o degajă și modul în care, corectând dezechilibrul, se îmbunătățește funcționalitatea.

2.3.5.Masajul medical

Masajul este o manipulare terapeutică a părților moi ale corpului prin mijloace manuale și mecanice în scop fiziologic sau terapeutic.Masajul, este parte componentă a kinetoterapiei, fiind considerat metodă profilactico-terapeutică. Metodologia aplicării masajului, ca metodă de sine stătătoare, determină caracterul și scopul acestuia.

Un caracter relevant al aplicării masajului în obezitate îl constituie asigurarea unui mediu ambiant relaxant, prin eliminarea factorilor perturbanți. O altă caracteristică elocventă o constituie încrederea pacientului în tehnicianul care aplică masajul.După A.N.Ionescu, ,,masajul este o prelucrare metodică a părților moi ale corpului,prin acțiuni manuale sau mecanice ,în scop fiziologic sau curativo-profilactic,,Spunem că masajul este o ,,prelucrare ,deoarece se acționează din afară asupra corpului,pacientul masat nu cheltuie energie și nu i se cere o participare activă la efectuarea lui.Această prelucrare este ,,metodică,, deoarece este bine sistematizată ,se desfășoară după anumite principii și reguli,are un început ,o desfățurare prestabilită,un sfârșit.În ultimul timp,tot mai mulți specialiști pun accentul pe influențele reflexogene ale masajului ,acesta fiind numit chiar ,,arta de a produce reflexe de intensitate dorită ,într-o anumită zonă,bine delimitată,a corpului,,.Masajul influențează diferențiat terminațiunile nervoase periferice,cu aceleași manevre ( doar modificând tehnica și metodica aplicării lor),obținându-se efecte stimulante,sau efecte calmante,liniștitoare.De altfel,efectele determinate de masaj sunt nu numai senzitive ci și de ordin motor și trofic.( .( Anghel Diaconu – Manual de tehnică terapeutică a masajului , Editura Medicală , București 2001,pg.145)

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1.Obiectivele cercetarii

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece tratarea obezității infantile trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care vizează inițial menținerea și readucerea pacienților într-o stare fizică și psihică satisfăcătoare.La astfel de pacienți se impun o serie de exerciții în vederea unei recuperări cât mai eficiente .

Obiectivele urmărite au fost :

●Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate al temei și posibilitățile de intervenție terapeutică ;

●Selectarea celor mai eficiente cazuri și stabilirea celor mai noi metode de evaluare funcțională ;

●Cunoașterea complicațiilor obezitășii endogene și exogene;

●Aplicarea programelor de tratament kinetoterapeutice specifice  pentru cazurile prezentate ;

●Cunoașterea mijloacelor kinetoprofilactice de acționare în combaterea obezității, în funcție de etapa de lucru, în cadrul kinetoprofilaxiei secundare

● Efectuarea explorărilor periodice,în vederea scăderii în greutate ;

●Stabilirea strategiei de intervenție kinetoterapeutică, selectând mijloacele și metodele care influențează eficient recuperarea funcțională precoce ;

●Cunoașterea modului de stabilire a greutății ideale în raport cu vârsta, sexul și înălțimea corpului;

●Permanenta colaborare a kinetoterapeutului cu medicul specialist ,care a recomandat trastamentul medicamentos ;

●Cunoașterea cauzelor care generează obezitatea la nivelul diferitelor etape de vârstă ;

●Evaluarea parametrilor funcționali , compararea lor ,înregistrarea și interpretarea rezultatelor obținute pentru a confirma sau infirma ipoteza stabilită .

●Înregistrarea în permanență a rezultatelor obținute și interpretarea lor pentru a evidenția evoluția subiectului în dinamica sa;

●Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetări în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

●Prevenirea apariției recidivelor prin kinetoterapie secundară și terțiară și protejarea structurilor lezate prin programe kinetoterapeutice de întreținere.

3.2. Metode de cercetare utilizate

În vederea desfășurării cercetării, a acumulării datelor și prelucrării subiectului și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, am folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice.Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea lor, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute.Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre efectele exercițiilor fizice asupra organismului, a modalităților de aplicare a acestora în scop terapeutic și recuperator precum și a diferitelor caracteristici prezentate de pacienții obezi.

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza consultării fișei medicale al pacienților și a discuțiilor purtate cu personalul medical. Am folosit această metodă în scopul culegerii datelor necesare cunoașterii cât mai complexe a subiectului, în dinamica evoluției sale, și a decelării cauzelor care au generat afecțiunea.

În cadrul acestei metode am folosit interviul anamnestic.Prin întrebări scurte și concise, clar orientate, am obținut date referitoare la antecedentele personale, hetero – colaterale, la condițiile de muncă și stilul de viață al pacienților.

Am aflat de asemenea elemente legate de istoricul bolii, condițiile de debut și factorii ce au dus la apariția simptomelor, simptomele subiective și obiective ce au determinat prezentarea la medic, de diagnosticul stabilit, tratamentul prescris, de evoluția stării generale a pacienților.

Metoda observației a constituit una dintre metodele principale de investigație directă a realității, reprezentând punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei.

Pe parcursul convorbirilor pe care le-am avut cu pacienții în timpul aplicării tratamentului, aceștia fiind preocupați de relatarea simptomelor resimțite de ei, am observat atent aspectul tegumentelor și mucoaselor, coloritul tegumentelor, integritatea sistemului osteoarticular, atitudinea generală a corpului în repaus.

În timpul tratamentului am observat și m-am ghidat după reacțiile pacienților la tratament. Am văzut dacă și cum se modifică frecvența respiratorie, frecvența cardiacă, culoarea tegumentelor (la nivelul feței), dilatarea pupilelor, reacțiile pacienților la tratament.

Examenul clinic general mi-a dat posibilitatea urmăririi stării aparatului respirator (frecvență respiratorie, dispnee), a aparatului cardio-vascular (frecvența cardiacă, tensiune arterială), a sistemului nervos, a orientării temporo – spațiale, a stării psihice, a gradului de cooperare.

Metoda interviului și convorbirii directe cu cadrele medicale și cu pacienții s-a desfășurat după un plan dinainte stabilit urmărind obținerea datelor necesare despre subiectul în cauză și evoluția lui precedentă cercetării.

Metoda experimentului a constat într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce a prelucrat atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul a presupus o stare activă a subiectului și a implicat o activare metodică orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei.

3.3.Desfășurarea cercetării

În cadrul cercetării am prezentat un eșantion de 10 pacienți ( copii) obezi. Pacienții au efectuat tratament recuperator sub urmărirea personală și a echipei interdisciplinare din cadrul Spitalului de Recuperare și s-a derulat timp de 3 luni. Asistența medicală de recuperare a constat din 12 ședințe kinetice (antrenament fizic de 3 ori/săptămână ). Datele personale ale pacienților au fost culese din condicile de consultații și foile de observație aflate în arhiva spitalului.Au fost determinate frecvențele relative ale variabilelor înregistrate de studiu.Progresele înregistrate în terapia obezității de care sufereau pacienții,m-a îndreptățit să fiu optimist (ă) ,mie personal revenindu-mi rolul hotărâtor în a conferi pacienților,supuși cercetării ,o viață normală ,cu condiția să le pună la dispoziție o terapie completă și complexă.Activitatea practică mi-a demonstrat influența nefavorabilă a obezității asupra pacienților.

Date anamnestice . Anamneza a adus în discuție următoarele aspecte:

● vârsta apariției surplusului ponderal;

● circumstanțe de apariție a excesului ponderal;

●preocuparea copilului și a familiei față de excesul ponderal;

●motivația copilului și a familiei față de scăderea ponderală;

● cauza surplusului ponderal pe care o identifică de copilul sau familia acestuia;

●existența unor antecedentele familiale de obezitate și comorbidități asociate acesteia;

● modului de alimentație a copilului (aspecte cantitative și calitative);

●activitatea fizică, ore de sport, joc în aer liber, vizionare TV, activitate pe computer;

●tratament prin intervenții igieno-dietetice anterioare (regim alimentar, tratament medicamentos, tratament alternativ);

●dacă face sau nu mișcare sau exerciții fizice alternative;

●simptome asociate ca expresie a unor complicații precum:

-afectare respiratorie, apnee, astm;

-reflux gastric;

-tulburări ortopedice;

-tulburări psihologice: depresie, deficit de atenție, ADHD, anxietate, dificultăți școlare.

Determinări antropometrice Determinările antropometrice sunt elemente definitorii în diagnosticul obezității a gradului excesului ponderal. S-a evaluat:

● Greutate, înălțime

● BMI

● Pliu cutanat (opțional)

Examenul fizic a urmărit:

● caracteristicile distribuției țesutului adipos;

● prezența unor tulburări de creștere (hipotrofie staturală) și de dezvoltare;

● existența unor dismorfii somatice (mai frecvente în obezitatea genetică);

●apariția unor modificări cutanate (xantomatoza, hirsutism, acantosis nigricans, vergeturi);

● prezența modificărilor care atestă o eventuală suferință de organ (ex: hepatomegalie datorată steatozei).

În utilizarea și dozarea tehnicilor propuse în programul de recuperare am ținut cont de stadiul evolutiv ,forma clinică ,vârsta pacienților și gradul de alterare a stării generale,recuperarea presupunând obiective precise ,în realizarea cărora,s-a urmărit îmbinarea kinetoprofilaxiei cu kinetologia de recuperare ,mai ales în cazul instalării deficiențelor caracteristice bolii.

În vederea întocmirii programului de recuperare ,dar și a urmăririi evoluției bolii și eficienței programului recuperator,am întocmit,pe baza manevrelor și metodelor de testare specifice ,fișa individuală,cu înregistrarea parametrilor obținuți.

Metoda de lucru utilizată a constituit-o ședințele individuale de recuperare folosind tehnicile de recuperare cu un program zilnic ,la început mai redus,la sfârșitul primei săptămâni de recuperare ajungând la o durată de aproximativ 30 minute.

Programul de recuperare propriu- zis a fost precedat de tehnici de relaxare și un program de gimnastică respiratorie ,care,de fapt ,au fost prezentate pe toată durata ședinței.

Fiecare ședință ,la rândul său, a urmat după proceduri pregătitoare ca baia termală,numărul mediu al ședințelor ,efectuat de pacienți fiind de 15.

Condițiile de bază materială de care dispune spitalul ,unde s-a efectuat activitatea de recuperare sunt următoarele:

●secție de electroterapie;

●secție de kinetoterapie;

●secție de masaj.

Etapele experimentului au fost următoarele:

În prima etapă – am studiat bibliografia existentă legată de tema propusă și modul de rezolvare al cazurilor, am discutat pentru aceasta cu specialiștii implicați în echipa interdisciplinară de recuperare (medici de specialitate, kinetoterapeuți) asupra metodelor și mijloacelor aplicate și rezultatelor lor, care mi-au oferit informații pentru alcătuirea programului de kinetorofilaxie.

În etapa a doua – am ales un 10 pacienți (copii) cu obezitate. Tot în această etapă am pregătit locul de desfășurare a experimentului, materialele și instrumentele necesare explorării și evaluării; apoi am trecut la alcătuirea fișei personale cu datele necesare pentru fixarea diagnosticului clinico-funcțional.

În etapa a treia – s-au aplicat metode și tehnici de kinetoprofilaxie în scopul observării evoluției pacienților în cadrul parametrilor investigați pentru a face o comparație între testările inițiale și cele finale,în vederea verifcării eficienței mijloacelor aplicate.

În etapa a patra – am avut în vedere aprecierea evoluției dinamice generale a pacienților (copii).

Kinetoprofilaxia obezității

Menționez de la început că trebuie făcută o diferențiere netă între obezitatea obișnuită și cea de natură endocrină. Atât măsurile de kinetoprofilaxie secundară cât și cele de tratament kineto a celei din urmă trebuie instituite numai cu avizul și indicațiile medicilor endocrinologi.

Obiectivele kinetoprofilaxiei au fost:

●obișnuirea cu un regim de viață activă

●stimularea circulației pentru prevenirea tulburărilor circulatorii;

●tonifierea generală a musculaturii abdominale, îmbunătățirea respirației și mărirea ventilației pulmonare;

●stimularea circulației pentru prevenirea tulburărilor circulatorii;

●prevenirea hipotoniilor gastrice și intestinale;

●stimularea proceselor de dezasimilare prin activarea consumului de energie a organismului, mărind durata și activitatea reacțiilor de oxidare celulară.

Indicații metodice privind aplicarea kinetoprofilaxiei

●Programul de kinetoprofilaxie secundară,aplicat celor 10 pacienți (copii) va ține cont ca volumul și intensitatea efortului să fie dozat strict în raport cu particularitățile individuale;

●În selectarea exercițiilor ,aplicate celor 10 pacienți (copii),voi ține cont și de particularitățile de sex.Pentru fete sunt recomandate exerciții de mobilitate, suplețe, care vor antrena în mod deosebit membrele inferioare și centura abdominală, exerciții cu rezistență și aparate portabile (gantere mici, mingi medicinale).Pentru băieți se vor folosi exerciții de forță, rezistență, viteză;

●Voi folosi obiecte portabile grele (gantere 1-1,5 kg, extensoare puternice, mingi medicinale grele);

● Voi acorda o atenție deosebită în întocmirea programelor de kinetoprofilaxie ;

●Pentru obezitatea localizată la trenul superior voi pune accent pe prelucrarea musculaturii centurii scapulo-humerale, a trunchiului și a centurii abdominale.

●Cei 10 pacienți (copii) vor executa exerciții active analitice, exerciții cu obiecte portabile, exerciții la aparate, exerciții de târâre care să se adreseze cu precădere musculaturii trenului superior;

●Organismul va fi supus gradat efortului dându-i posibilitatea să se adapteze. În cazul în care cei 10 pacienți (copii) nu au avut o pregătire fizică anterioară voi lucra cu foarte multă precauție pentru a evita suprasolicitările și accidentele;

●Pentru obezitatea generalizată se vor prelucra aproximativ egal toate grupele musculare;

●În obezitatea localizată la trenul inferior vom selecționa exerciții care se vor adresa prelucrării musculaturii membrelor inferioare, abdomenului, bazinului, punând accent pe târâre în cele mai diverse forme și poziții.

●În toate formele de obezitate voi acorda o atenție aparte exercițiilor de abdomen executate izotonic, cu un număr crescut de repetări pe parcursul antrenării organismului, în vederea tonifierii centurii abdominale și diminuării stratului adipos de la acest nivel, precum și pentru profilaxia ptozelor viscerale, constipațiilor tulburărilor circulatorii.

Etapele de lucru în kinetoprofilaxia obezității și mijloacele ,au fost diferite.

În prima etapă lipolitică sau de topire a grăsimilor, scopul mijloacelor kinetoprofilactice a constat din activarea consumului de energie al celor 10 pacienți (copii) obezi. La început am urmărit reacția organismului la efort și numai pe baza creșterii capacității fizice al celor 10 pacienți (copii) obezi am putut mări intensitatea și volumul efortului în limite strict individualizate.

Mijloacele principale din această etapă au fost exercițiile fizice cu efect lipolitic. Conținutul lipolitic al exercițiilor rezidă în antrenarea unui consum energetic crescut, mărind durata și intensitatea reacțiilor de oxidare la nivelul celulelor și țesuturilor, consum realizat pe seama rezervelor adipoase din vecinătatea și din interiorul grupelor musculare solicitate.

Kinetoterapia în sală va fi bazată pe:

●reeducare respiratorie;

●tonifierea musculaturii abdominale;

●exerciții active libere;

●ulterior exerciții active rezistive, cu îngreuierea realizată prin obiecte portative de gimnastică (bastoane, măciuci, gantere cu greutăți progresive, sisteme de scripeți-greutăți), doar dacă starea fizică a copiilor le permite;

●dacă copii sunt în primele faze evolutive ale bolii și nu nu sunt decompensați respirator și/sau cardiovascular, sunt indicate exercițiile de târâre, din decubit dorsal, lateral sau ventral, care sunt preferate, datorită consumului energetic mare, pe care îl realizează;

●pedalaj;

●hidrokinetoterapie;

●termoterapie cu dublu efect: prin vasodilatația masivă, pe care o produce, ajută la eliminarea apei prin transpirație, dar antrenează și o parte din grăsimile din hipoderm, ajutând scoaterea lor din depozite, dacă nu există patologie asociată, care să o contraindice;

●electrostimulare musculară (gimnastică pasivă);

●masaj anticelulitic și drenaj limfatic.

Tratamentul a fost individualizat în funcție de toleranța la efort individuală și de patologia asociată.

Programul de lucru pe o perioadă de 3 luni:

I.Decubit ventral sprijin pe palme și vârfurile picioarelor; ducerea genunchiului la cotul homolateral; 2 serii; 10 – 20 repetări; pauză activă (mers) 2 minute; fără încărcătură.

II.Ridicarea picioarelor la 45° din decubit dorsal pe saltea, brațele pe lângă corp; 2 serii; 10 – 15 repetări; pauză activă (mers) ;2 minute; fără încărcătură.

III. Fandări înainte – înapoi; 2 serii; 20 repetări; pauză activă (mișcări de relaxare a membrelor inferioare) 2 minute; fără încărcătură.

IV.Izometrie abdominali; 2 serii; 10 – 30 secunde; pauză pasivă 2 minute; fără încărcătură.

V.,,Pedalarea la bicicletă”; 3 serii, 30 repetări; pauză activă (mișcări de relaxare ale membrelor inferioare); fără încărcătură.

IV. Genuflexiuni până la punctul în care șezuta ajunge la orizontală; 3 serii, 10 – 15 repetări; pauză activă (mișcări de scuturare a membrelor inferioare); fără încărcătură.

Gimnastica recuperatorie a avut următoarele obiective :

● refacerea și controlarea mișcării membrelor inferioare

●scăderea în greutate

●refacerea genunchilor și stabilității cu ajutorul exercițiilor de rezistențe;

●combaterea durerii care s-a realizat prin corectarea poziției membrelor inferioare;

●efectuarea exercițiilor pasive sau active ,scopul fiind de refacere a mobilității umărului afectat.●scăderea tensiunii arteriale

● ameliorarea glicemiei bazale

CAPITOLUL 4

REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

În cadrul acestei cercetări au fost prezentate date legate de modul de producere a țesutului gras, tipurile de depuneri ale acestuia, cauzele declanșatoare și favorizante formării diferitelor tipuri de obezitate.

De menționat faptul că încă de la început a trebuit făcută o diferențiere netă între obezitatea obișnuită și cea de natură endocrină. Atât măsurile de kinetoprofilaxie secundară cât și cele de tratament kineto a celei din urmă au ținut cont de avizul și indicațiile medicilor endocrinologi. În acest sens au fost prezentate atât obiectivele kinetoprofilactice primare și secundare cât și etapele de lucru specifice în cadrul kinetoprofilaxiei secundare.

După examinarea clinică completă am constatat faptul că la cazurile prezentate, programul de kinetoprofilaxie a constituit un adevărat tratament de fond.Țin să menționez faptul că oricare ar fi metodele folosite, programele de kinetoprofilaxie le-am sistematizat, astfel:

● Prima dată le-am explicat copiilor (în unele cazuri și aparținătorilor) în ce constă defectul lor și prin ce mecanisme se poate corecta.

● Am aplicat sistematic programe de gimnastică (adoptarea de posturi de corecție în raport cu un plan fix, apoi fără reper).

În ultima etapă, programele de kinetoterapie le-am axat pe readaptarea funcțională la gesturile uzuale, fiind vorba de:

● o adevărată schimbare de stil a mișcării;

●o reeducare neuromotorie;

●o reeducare kinestezică și stereognozică.

La toate acestea, copii au fost nevoiți să învețe să-și ,, simtă,, diversele grupe musculare.Pentru copii supuși cercetării, metodele de kinetoprofilaxie au dominat programele de reeducare funcțională .În alegerea exercițiilor de gimnastică pe care le-am executat cucopii, am ținut cont de :

● greutatea corporală;

●greutatea masei muscular

● dacă exercițiile pe care le-am impus exagerează sau nu durerile spontane acuzate de copii.

Totodată, am încercat să evidențiez principalele tipuri de exerciții, care s-au dovedit a avea o valoare practică mai mare. Din Tabelele 1 și 2 se observă o scădere ponderală la toți pacienșii supuși cercetării, mai accentuată la fete. Pacientele care nu au urmat alte diete au înregistrat scăderi mai mari ale greutății.

Ritmul de scădere ponderală nu a depășit 0,5 kg pe săptămână, în condițiile în care copii au consumat 5 mese, moderate din punct de vedere cantitativ, pe zi, evitându-se astfel supraalimentația.

S-au recomandat cantități suficiente de fructe și legume, proteine cu valoare biologică superioară și carbohidrați complecși, pentru a fi acoperite necesitățile energetice și nutritive ale pacienților supuși cercetării.

Table 1.Informații despre pacienți

Tabel 2. Date privind Indicele de Masă Corporală și dimensiunile abdominale și ale coapselor pacienților înainte și după tratament.

Kinetoprofilaxia obezității infantile s-a dovedit a fi o metodă eficientă prin intermediul căreia copii care au luat parte la acest studiu au dobândit un tonus muscular superior celui pe care l-au avut în perioada anterioară tratamentului.

Limitările kinetoprofilaxiei au fost date de dificultatea expunerii acestor copii la un efort susținut sau la terapii care au favorizat scăderea ponderală (termoterapia) tocmai datorită patologiilor asociate obezității.

Copii supuși cercetării care au trecut la o categorie inferioară de obezitate li s-a recomandat activitatea fizică regulată ca metodă de continuare a scăderii ponderale.Toți copii supuși cercetării au înregistrat o îmbunătățire a tonusului neuro-psihic, cu rezultate evidente în raporturile socio educaționale și familiale.

Table nr.3.Clasificarea obezității în funcție de IMC

Rezumat concludent

În cadrul prezentei cercetări au fost prezentate date legate de modul de producere a țesutului gras, tipurile de depuneri ale acestuia, cauzele declanșatoare și favorizante formării diferitelor tipuri de obezitate.

De menționat că pentru începerea studiului s-a recurs la o diferențiere netă între obezitatea obișnuită și cea de natură endocrină. Atât măsurile de kinetoprofilaxie secundară cât și cele de tratament kineto a celei din urmă au ținut cont de avizul și indicațiile medicilor endocrinologi.

În acest sens au fost prezentate atât obiectivele kinetoprofilactice primare și secundare cât și etapele de lucru specifice în cadrul kinetoprofilaxiei secundare.

Analiza am efectuat-o pe un eșantion format din 10 copii, evaluând starea de nutriție a acestora . O influență majoră în clarificarea acestei probleme de actualitate o are și modul de dirijare al procesului de evaluare. Rezultatele obținute le-am supus unei interpretări logice și intuitive conturându-se următoarele concluzii:

●Evaluarea stării de nutriție a arătat o prevalentă crescută a deficitelor alimentare.

●Malnutriția este o problemă importantă de sănătate publică, afectând în general vârsta activă. Acest fapt a impus depistarea și prevenirea factorilor de risc și diagnosticul precoce a acestora. Astfel s-au putut contura obiectivele care au trebuit abordate pentru înlăturarea acestei „boli” instituindu-se mijloacele adecvate necesare tratării acesteia.

●Unul dintre cel mai important mijloc de corectare a malnutriției infantile este educarea de către părinți a unui stil de viață sănătos, în care să se puncteze în special informațiile asupra unui comportament alimentar corect și a importanței practicării independete a activitățiilor fizice zilnice.

●În prezent, copiii sunt din ce în ce mai puțini activi, marea majoritate a timpului fiind petrecut în fața televizorului și a calculatorului, luând amploare stilul de viață sedentar.

●Starea de nutriție a copiilor a reflectat bunăstarea acestora constituind în esență, expresia condițiilor socio-economice și de mediu în care trăiesc și se dezvoltă.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare concluzionez faptul că obezitatea infantilă are repercursiuni și relevanțe extreme de grave asupra sănătății , în cazul în care nu se respectă indicațiile medicale sau atunci când regimul igieno dietetic este profund ignorant .

Din nefericire, în secolul XXI-lea, societatea modernă, tehnologia avansată și industrializarea proceselor de muncă nu au făcut decât să scadă activitatea fizică a copiilor , iar odată cu acestea consecințele nefaste asupra organismului se resimt. Ca urmare, sedentarismul este tot mai des întâlnit în rândul copiilor iar adoptarea pozițiilor greșite și îndelungate în bancă favorizează apariția obezității,. Adoptarea unui stil de viață sănătos, alături de practicarea exercițiilor fizice în mod regulat pot preveni apariția obezității infantile.

Ca și adulților, nici copiilor nu le este deloc ușor sau comod să scadă în greutate și astfel mare parte din copiii obezi se transformă în adulți obezi. Primul obiectiv în aducerea copilului la o greutate sănătoasă nu ar trebui să fie într-o primă fază pierderea kilogramelor excesive, ci stoparea procesului de îngrășare și astfel, în timp, pe măsură ce copilul crește în înălțime, distribuția kilogramelor se va modifica.

În general, pentru scăderea ponderală trebuie să se reducă numărul de calorii consumate sub formă de alimente solide și lichide, să se facă mai multă mișcare și cel mai important, să se combine cele două. Ca idee, un kilogram de grăsime conține 7000 de calorii și deci trebuie să se ardă 7000 de calorii pentru a pierde un kilogram sau să înghită 7000 de calorii pentru a pune un kilogram.

Spre exemplu, pentru ca un copil să slăbească 1 kilogram la două săp- tămâni, trebuie ca el să reducă aportul caloric zilnic cu 500 de calorii. În acelasi timp, nu este necesar să se numere permanent caloriile; dacă se face un calcul săptămânal, se va observa unde este excesul.

Ajutarea copiilor supraponderali să slăbească este un lucru important, însă esențială este și prevenirea obezității.Acest proces trebuie să înceapă încă din copilarie și nu este simplu, mai ales dacă părinții sunt supraponderali.

Obiceiurile alimentare nesănătoase și lipsa activității fizice sunt primele manifestări comportamentale ale copilului cu tendința de îngrășare. Ne putem da seama în ce categorie ne încadrăm în cadrul obezității, calculându-ne indicele de masă corporală (lMC).

Referitor la sedentarism, în prezent, copiii sunt din ce în ce mai puțini activi, marea majoritate a timpului fiind petrecut în fața televizorului și a calculatorului. Copiii care își petrec mai mult de zece ore pe săptămâna în fața televizorului sunt mai predispuși să devină supraponderali.

Prin urmare relatările din această lucrare menționează faptul că principiile și obiectivele tratramentului în kinetoprofilaxia obezității infantile, are un rol bine definit pentru recuperarea copiilor și scăderea în greutate .

Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină procese patologice și clinice.Prin tehnici de modificare genetică se obține diminuarea sau eliminarea acestor factori antinutritivi din alimente.

Recomandări

Măsurile de prevenire a acestui fenomen negativ ar putea fi:

●Limitarea numărului de calorii provenite din lichidele pe care le consumă copii. Mulți copii beau zilnic prea multe sucuri îndulcite și lichide carbogazoase.

●Evitarea meselor frecvente de tip fast food.

●Încurajarea activității fizice zilnice trebuie să fie de asemenea o prioritate: plimbări cu părinții sau bunicii, joaca afară din casă, mersul pe bicicletă, practicarea sporturilor în echipă.

●Limitarea timpului acordat televizorului și calculatorului și evitarea consumului de alimente în timpul acestor activități.

●Comunicarea și discuțiile referitoare la alimentația sănătoasă sunt importante însă insistarea excesivă asupra noțiunilor de „calorie”, „grăsime” și „dietă” în general, poate să frustreze copilul și să conducă la dezechilibre. Este esențial ca părintele să fie un model pentru copil prin modul sănătos de alimentație și prin activitatea fizică desfășurată zilnic.

BIBLIOGRAFIE

Corneliu Borundel- Medicina Internă pentru cadrele medii,Editura All,București,2009

Adrian Restian ,Bazele Medicinei de familie,Editura Medicală, București,2013

conf.Dr.Florin Iordăchescu,Pediatrie ,vol.I,Editura Național, București,2010

Graur, M.- Obezitatea, Editura Junimea, Iași, 2004

Radovici, P., Stoenescu, G- Obezitatea și combaterea ei, Editura SportTurism, București,1999

Găleșanu, C.- Tulburări de creștere staturală și ponderală, Editura Gr. T. Popa, Iași, 2007.

Popa, I.- Obezitatea la copil, Editura UMF, Timișoara, 2009

Popescu, O.- Educația pentru sănătate în școală, Editura All, București, 2009

C.Arion,D.Dragomir,V.Popescu-Obezitatea la sugar,copil și adolescent,Editura ALL,2013

Analele Universității Spiru Haret ,Importanța kinetoterapiei,2006

Balint, T. -Kinetoterapia – o alternativă în combaterea obezității, Editura Edu Soft , Bacău,2006

Anghel Diaconu -Kinetoterapie ,Editura Polirom,București ,2009

C.Baciu – Programe de gimnastica medicală, Editura Științifică,București 2006

Conf.Univ.Dr.Antonela Crețu-Ghid clinic terapeutic fizical și kinetic,Editura Polirom,București,2007

Ion Stroescu Mihai Negoescu-Recuperarea funcțională,Editura Alnn, București,2008)

Kiss, I.,- Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală , Editura Medicală, București, 1999

=== 0256ef528d9808ecba1ea3f1fbe8c67b72a65d7c_609178_2 ===

FACULTATE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA

SPECIALIZARE –KINETOPROFILAXIE ȘI RECUPERARE FIZICĂ

KINETOPROFILAXIA OBEZITĂȚII INFANTILE

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2018

CUPRINS

CAP.1.PARTEA INTRODUCTIVĂ

1.1.Importanța și actualitatea temei…………………………………………………………2

1.2.Motivația alegerii temei…………………………………………………………………2

1.3. Scopul, sarcinile și ipoteza lucrării ……………………………………………………3

1.3.1.Scopul cercetării ……………………………………………………………………3

CAP. 2.FUNDAMENTAREA TEORETICO-ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

2.1.Factorii care influențează apariția obezității…………………………………………… 4

2.1.1.Factorii ce condiționează balanța energetică a individului …………………………..7

2.2.Principii si obiective in combaterea obezitatii ………………………………………10

2.3.Tratamentul obezității prin mișcare și exercițiu fizic ………………………………13

2.3.1.Exercițiul fizic terapeutic ……………………………………………………………19

2.3.2.Gimnastica ………………………………………………………………………….20

2.3.3.Hidrokinetoterapia…………………………………………………………………. 23

2.3.4.Tratamentul prin electroterapie ……………………………………………………26

2.3.5.Masajul medical …………………………………………………………………….28

CAP. 3.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1.Obiectivele cercetarii …………………………………………………………………29

3.2. Metode de cercetare utilizate …………………………………………………………30

3.3.Desfășurarea cercetării ………………………………………………………………..31

CAP. 4.REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR ……………………………….39

CAP. 5.CONCLUZII ȘI PROPUNERI ……………………………………………………………………43

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………….45