Kinetoprofilaxia In Lehuzie

INTRODUCERE

GENERALITĂȚI

"Nasterea naturală are un scop și un plan; cine s-ar gândi să rupă o crisalidă în timp ce fluturele este în curs de dezvoltare? Cine ar sparge coaja oului pentru a trage puiul afară?"

Nașterea naturală (vaginală) este cea mai veche metodă de a aduce pe lume un copil. Cu toate că operația de cezariană a luat amploare și a început să adune tot mai multe adepte, se construiește noua tendință de întoarcere la metoda naturală. Acest fapt se datorează beneficiilor din ce în ce mai cunoscute și răspândite pe care acest tip de naștere le are atât asupra mamei cât și asupra nou-născutului și totodată dorinței femeilor de a fi conștiente și în control asupra propriului corp în aceste momente unice.

Datorită informațiilor care au devenit tot mai accesibile și apariției a numeroase metode naturale de a ameliora durerile din timpul travaliului și al nașterii, femeile aleg metoda naturală pentru nașterea copilului lor în detrimentul panicii și a fricii ce ar putea să le îndemne către metoda chirurgicală.

Nașterea prevalează cursul vieții printr-un abandon al sinelui pentru o înțelegere mai profundă a ființei.

Nașterea naturală presupune renunțarea la orice administrare de medicamente pentru ușurarea procesului, precum și înlocuirea medicației cu tehnici naturale de relaxare și de control asupra respirației, toate acestea având ca scop final diminuarea durerilor. Așadar, nașterea presupune un control total pe care mama îl exercită asupra propriului corp, ea fiind asistată și îndrumată pe tot parcursul procesului de personal specializat.

Într-o altă ordine de idei, nașterea naturală este o metodă prin care natura este lăsată să îți urmeze cursul, fără nicio intervenție tehnologică. Viitoarea mămică deține mai multe opțiuni atunci când se decide să nască pe cale vaginală. Ea poate trece prin travaliu fără intervenția medicamentelor de tipul anesteziei epidurale. Are posibilitatea de asemenea să facă sau nu apel la anumite intervenții ce ar putea să îi îmbunătățească nașterea, precum monitorizarea fetală sau epiziotomia (tăierea perineului pentru prevenția ruperii nodului perineal). Nașterea astfel permite mămicii să conducă procesul nașterii și să îl adapteze în funcție de necesități.

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

Modelul reproductiv format în țările vest-europene a influențat modelul reproductiv din România din ultimele trei decenii și anume cuplurile își doresc un număr de copii aduși pe lume la o vârstă mai înaintată și în proporție foarte mare din mame necăsătorite.

În anul 2010 se înregistra o natalitate de 9,9 nou-născuți vii la o mie de locuitori cu tendințe de creștere până în anul 2014.

În mediul urban se prezintă un număr mai redus al familiilor cu mulți copii, foarte multe cupluri familiale limitându-se la cel mult doi copii. În mediul rural în schimb s-a păstrat proporția în care familiile au un număr crescut de copii și la vârste din ce în ce mai fragede.

Din punct de vedere al distribuției nou-născuților pe grupa de vârstă a mamei s-a remarcat o scădere a ponderii nou-născuților la femeile între 20 și 24 de ani (24,4% în 2010 față de 37,3% în 1980) și creșterea ponderii nou-născuților la femeile cu vârste cuprinse între 25 și 39 de ani.

Aceste statistici indică faptul că femeile oferă mult mai multă atenție actului de a naște, iar direcția este către remediile cele mai puțin intruzive. În același timp schimbarea dinamicii vârstei la care femeile aleg să facă un copil influențează capacitatea organismului de a se reface în mod natural care scade direct proporțional cu înaintarea în vârstă. Necesitatea reabilitării postnatale crește din ce în ce mai mult dată fiind etatea la care acestea rămân însărcinate și datorită preocupării generale a mediului actual pentru un fizic prezentabil și sănătos.

Specific României înainte de 1990 era faptul că cele mai multe dintre nașteri se înfăptuiau în cadrul căsătoriilor (aproape 97%), iar în 4 din 5 căsnicii în cadrul primei. Natalitatea era legată în mare măsură de nupțialitate. Aceasta curbă a descrescut enorm în ultimii 10 ani până la 7‰ fapt ce sugerează că femeile vremurilor actuale vor să se mențină în formă până la o vârstă cât mai înaintată în eventualitatea unei căsătorii, chiar dacă au la activ una sau mai multe nașteri.

Conform Centrului Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică, în anul 2012 se înregistra un număr de 129 380 de gravide în România din totalul de 9 764 011 de femei la același moment.

Până la vârsta de 39 de ani, 7 din 10 femei vor fi trecut deja prin minim o experiență a nașterii ceea ce indică în mod clar actualitatea și necesitatea temei alese.

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

NOȚIUNI DE ANATOMIE

Bazinul osos

Bazinul este format din trei osoase: oasul iliac, sacrul și coccisul. Aceste oase se reunesc posterior prin simfizele sacro-iliace și anterior prin simfiza pubiană.

Liniile nenumite împart bazinul în două porțiuni:

Superioară, sau marele bazin, format din crestele iliace. Nu are interes obstetrical

Inferioară, sau micul bazin, care este bazinul obstetrical. La acest etaj se descriu trei etaje:

Strâmtoarea superioară – este un cilindru;

Excavația – are dimensiuni superioare capului fetal;

Orificiu inferior, cu marele ax sagital.

Strâmtoarea superioară

Diametrele strâmtorii superioare

Anteroposterioare:

Promonto-suprapubian = 11 cm

Promonto-retropubian = 10,5 cm (diametru util)

Promonto-subpubian = 12 cm

Transverse:

Transvers median = 12,5 cm (util)

Transvers maxim = 13,5 cm

Oblice:

Oblic stâng = 12,5 cm (cel mai des utilizat de către prezentație)

Oblic drept = 12 cm

Diametrul de referință = 9 cm

Excavația

Peretele anterior: scurt, format din partea posterioară a simfizei și pubis, la nivelul căruia se află un punct mai proeminent (Crouzat)

Peretele posterior: este format din sacru. Curbura sacrului are un rol esențial în rotația anterioară a prezentației.

Pereții laterali: sunt formați din suprafața osului coxal ce corespunde fundului cotilului, spinele sciatice și corpul ischionului.

Orificiul inferior al bazinului

Este definit ca spațiul cuprins între planul strâmtorii mijlocii și cel al strâmtorii inferioare. Acest apațiu are formă de prismă triunghiulară, având trei fețe:

Fața superioară: reprezentată de planul strâmtorii mijlocii, care trece prin marginea inferioară a pubisului, spinele sciatice și sacru

Fața anterioară: oblică în jos, de la marginea inferioară a pubelui la ischioane, urmând cele două ramuri ischio-pubiene și cuprinzând arcada pubiană

Fața posterioară; oblică în sus și posterior, delimitată de cele două ischioane și vârful coccisului.

Organele genitale externe

Vulva – este situată la capatul extern al vaginei, imediat în afara himenului.

Labiile mari – reprezintă doua cute largi de grăsime acoperite de tegument, conținând foliculi piloși, glande sebacee și sudoripare.

Labiile mici – se găsesc intern față de labiile mari. Sunt alcătuite din țesut conjunctiv și tegumente. Acestea nu prezintă depuneri de grăsime și nu conțin foliculi piloși.

Clitorisul – are o lungime de 2-3 cm, reprezintă organul copulator erectil al femeii. Este susținut de simfiză prin ligamentul suspensor al clitorisului.

Himenul – membrană circulară în interiorul labiilor mici care delimitează intrarea în vagin. Reprezintă o barieră elastică care închide parțial vaginul. Este din punct de vedere anatomic un țesut fibros vascular acoperit pe ambele părți cu un epiteliu. După naștere resturile himenului se atrofiază și iau aspectul carunculilor mitriformi, semn medico-legal că femeia a născut.

Perineul – reprezintă o formațiune musculo-aponevrotică romboidală. Este delimitată de reperele osoase ale celor două tuberozități ischiatice, vârful coccisului și marginea inferioară a simfizei pubiene. Încrengătura musculară este străbătută uretră, vagin și rect.

Anatomia perineului:

Piele

Aponevroza superficială

Mușchii perineului:

Stratul superficial – mușchiul transvers al perineului, mușchiul sfincter al uretrei membranoase

Stratul profund – mușchiul bulbo-spongios, ischio-cavernos, transvers superficial al perineului, sfincter al vaginului.

Sfincterul uretral

Fibre din tunica musculară vaginală

Sfincterul anal extern

Apoevroza perineală profundă

Nodul tendinos al perineului este situat între orificiul anal și comisura posterioară vulvară.

Organele genitale interne

Ovarele – glande genitale feminine de formă ovoidă ce determină caracterele sexuale primare. Sunt situate în pelvis, intraperitoneal.

Trompele (salpingele) – reprezintă o pereche de canale peristaltice de 10-12 cm lungime. Au o direcție postero-laterală de la coarnele uterine și se deschid în cavitatea peritoneală posterior și lateral de ovar.

Trompa prezintă următoarele porțiuni:

Intrauterină (interstițială) – 2,5 cm cu diametrul de 1 mm

Istmică – 2,5 cm cu diametrul de 2,5 mm

Ampulară – cu o lungime de 5 cm și diametrul de 6 mm

Infundibulară (pavilionară) – prezintă orificiul tubar abdominal.

Funcții:

Captarea ovulului

Transportul ovulului

Fertilizarea

În treimea externă a trompei se produce fecundația. Trompele sunt acoperite de peritoneu.

Uterul – organ cavitar, nepereche cu funcție de procreere. Găzduiește oul după a 5-a, a 6-a zi de fecundație. Are o lungime de 7,5 cm și o lățime de 5 cm la nivelul fundului. Grosimea pereților săi este de 1-2 cm. Este alcătuit dintr-un corp de formă triunghiulară și un col fusiform.

Poziția normală a organelor genitale interne la o femeie care nu a născut este anteversie de 95-100° (unghiul dintre axa uterului și a vaginului) și de anteflexie (unghiul dintre axa corpului uterin si a colului uterin de 100-110°).

Uterul, pentru a fi menținut în această poziție, prezintă o serie de structuri de:

Susținere: planșeul perineal, mușchii ridicători anali;

Suspensie: ligamentul rotund, ligamentul larg;

Ancorare: parametrul, ligamentele cardinale (ligamentul Mackenrodt), Ligamentele uterosacrate.

Cavitatea uterină este triunghiulară, se continuă cu canalul cervical și este tapetată cu endometru.

Musculatura uterină este dispusă în arc de ceasornic, spiralele fiind cu atât mai mari cu cât se apropie de colul uterin.

Vaginul – formațiune tubulară fibro-musculară care se întinde de la vestibul la cervix. El permite copulația și realizează canalul de naștere, având o lungime de 6-9 cm. Superior, vaginul se inseră pe colul uterin, delimitând porțiunea intravaginală a colului.

Vaginul este extensibil. Când apare canalul de naștere, acesta are un diametru de 10 cm, căptușește canalul osos și protejează fătul.

Vascularizația organelor genitale interne

Sistemul arterial:

Artera uterină (ram din artera hipogastrică) se găsește în parametru. La nivelul fundului de sac vaginal se despart ramuri cervico-vaginale care irigă 1/3 superioară și medie a vaginului. Ramura ascendentă a arterei uterine dă ramuri paralele în miometru și ramuri în endometru.

Artera ovariană (ram din aortă): irigă ovarul pe calea ligamentului lombo-ovarian. Există patru tipuri de irigare după modalitățile de anastomoză dintre cele două artere ovariene și tubare. Zonele neirigate duc la distrofie ovariană.

Sistemul venos urmează traiectul arterial, caracteristică fiind prezența a numeroase plexuri venoase.

Drenajul limfatic – este separat pentru colul și corpul uterin, ceea ce presupune existența unor stații ganglionare.

Stația I: colul, ganglionii parasacrași, ganglionii arterei uterine, ganlionii iliaci externi, ganglionii interni

Sația II: ganglionii iliaci primitivi, ganglionii promontoriali, ganglionii presacrați

Stația III: ganglionii pericavi, ganglionii lomboaortici, anglionii lateroaortici

Inervația – prezintă două căi:

Superioară – plexul hipogastric superior.

Inferioara – plexul hipogastric inferior.

Examenul clinic

Studiul clinic al unui bazin permite evaluarea diferitelor forme, a căror dimensiuni pot fi apreciate numai radiopelvimetric.

Interogatoriul

Interogatoriul caută antecedentele medicale și chirurgicale care pot influența morfologia bazinului, mai ales patologia osoasă. Esențiale sunt antecedentele obstetricale: numărul de nașteri, modalitatea nașterii, prezentația, greutatea feților, eventuale intervenții obstetricale.

Inspecția

Se face din față, spate și profil. Talia este un element important pentru prognosticul obstetrical. Se caută anomaliile coloanei vertebrale lombare, a femurelor. Inspecția se termină cu mersul.

Pelvimetria

Pelvimetria externă se realizează cu ajutorul pelvimetrului și a centimetrului. Se măsoară:

Diametrul antero-posterior ≈ 20 cm

Diametrul bispinos ≈ 24 cm

Diametrul bicret ≈ 28 cm

Diametrul bitrohanterian ≈ 32 cm.

Diametrul prepubian măsoară distanța dintre cele două pliuri inghinale la marginea superioară a simfizei. El este de 12 cm. Acest triunghi este în mod normal isoscel.

Rombul lui Michaelis apreciază forma și gradul de înclinare al sacrului. Este delimitat de apofiza spinoasă a lui L5, marginea superioară a pliului interfesier și de spinele iliace postero-superioare. Normal, rombul este simetric, având diagonala mare de 11 cm iar cea mică de 10 cm. Triunghiul superior este isoscel, înălțimea acestuia fiind de 4,5 cm.

Diametrul biischiatic a lui Tarnier: în poziție ginecologică se măsoară distanța între cele două tuberozități ischiatice (9 cm la care se adaugă 1,5 – 2 cm părțile moi).

Pelvimetria internă se realizează cu ajutorul tușeului vaginal. Se măsoară:

Strâmtoarea superioară – în mod normal promontoriul nu este abordabil;

Excavația și strâmtoarea mijlocie – degetele examinatoare apreciază înălțimea și înclinarea simfizei, apoi explorează sacrul;

Strâmtoarea inferioară – se poate aprecia diametrul antero-posterior.

Examenul paraclinic

Examenul radiografic

Este metoda care măsoară dimensiunile reale a diametrelor bazinului. Această explorare presupune două clișee (față și profil).

Clișeul de profil permite vizualizarea exactă a capului fetal și raporturile sale cu strâmtoarea superioară.

Clișeul de față se poate realiza în două maniere:

Poziția Thoms în poziție semișezândă;

Radiografia de față în incidență postero-anterioară în decubit ventral.

Pelvimetria radiografică este singura metodă care estimează cu exactitate dimensiunile bazinului.

Inconvenientul acestei metode constă în iradierea fetală și maternă, dozele fiind de 0,3-0,9 rad.

Indicații: suspiciune de bazin strâmtat, anomalii alea coloanei vertebrale, a centurii pelvine, claudicația, traumatism pelvin etc.

Pelvimetria prin CT sau RMN sunt metode imagistice alternative, utile dar scumpe. Acestea au avantaje certe față de radiopelvimetria cu raze X însă numai asociat cu date referitoare la dimensiunile mobilului fetal obținute ecografic.

SARCINA

GENERALITĂȚI

Definiție: totalitatea fenomenelor biologice care cooperează în cadrul organismului matern la realizarea unui echilibru funcțional corespunzător acceptării, creștereii și dezvoltării oului.

Diagnosticul de sarcină se stabilește pe baza unor simptome, semne clinice și examene delaborator.

Durata sarcinii: 9 luni (39 de săptămâni) divizate în 3 perioade numite trimestre.

Simptomele: grețuri, congestie mamară, senzație de oboseală, greutate în membrele inferioare.

Semne clinice:

Prezumive: amenoreea, creșterea temperaturii (peste 37°), vărsături, modificări ale sânilor, modificări ale tegumentului, creșerea în greutate, tulburări de micțiune.

De probabilitate: mărirea în volum a abdoenului, balonarea fetală etc.

De certitudine: detectarea bătăilor fetale, perceperea mișcărilor fetale.

MODIFICĂRILE ORGANISMULUI MATERN ÎN TIMPUL SARCINII

Sarcina reprezintă pentru mama o suprasolicitare la care aceasta se adaptează printr-o serie de modificări anatomice, fiziologice, biochimice și psihologice.

Modificările endocrine

HIPOFIZA – lobul anterior crește cu circa 50% . Se produce o hipersecreție de STH, TSH, ACTH.

Prolactina: secreția crește cu vârsta gestațională.

După primul trimestru de sarcină fătul devine independent de hipofiză prin secreția a doi hormoni proprii: HGG și HPL.

CORTICOSUPRARENALA crește secreția de aldosteron (crește considerabil concentrația de hidrocortizon).

PLACENTA secretă estrogeni (crește continuu pe parcursul sarcinii, la sfârșitul acesteia ajungând la circa 200 mg/24 ore), progesteroni (cel mai important gestagen natural) și relaxină.

Coriogonadotropina (HCG) începe să fie secretată din a doua zi a concepției. După luna a V-a valorile scad foarte mult.

Hormonul lactogen placentar (HPL): concentrația în ser crește continuu în timpul sarcinii, având maximul în trimestrul al III-lea.

Androgenii pot fi găsiți în cantitate mai mare în timpul sarcinii mai ales sub formă de testosteron și androstendion.

Cantitatea de piroxină liberă din sânge scade în timpul sarcinii deoarece, ca urmare a secreției estrgenice crescute, se elaborează mai multe proteine care leagă piroxina.

Modificări metabolice

Interesează toate metabolismele: hydroelectric, proteic, glucidic și lipidic.

Creșterea în greutate este în general de 10-12 kg. Ea se face prin creșterea fătului și a anexelor, mărirea organelor materne, a volumului sanguin și volumului umoral matern.

Bilanțul apei se modifică prin creșterea volumului sanguin cu aproximativ 1,5 L și reprezintă o adaptare a organismului la creșterea vascularizației.

Metabolismul mineral. Scade concentrația electroliților în serul gravidelor. Scăderea concentrației de CO2 și a cationilor din plasma maternă ușurează cedarea de electroliți spre făt. În sarcină crește necesitatea de fier.

Metabolismul bazal crește în a doua parte a sarcinii cu 20℅, această creștere fiind provocată de cererea mai mare de oxigen în regiunea vaselor placentare (de aproximativ 15℅)

Metabolismul protidic. Bilanțul azotat este pozitiv. Globulinele circulante cresc mai mult decât albuminele. Scade hematocritul și hemoglobina, precum și concentrația proteinelor în ser, care determină scăderea presiunii coloidosmotice și predispoziția la edeme. Betaglobulinele cresc mai mult decât alfaglobulinele, iar gamaglobulinele râmân constante. Fibrinogenul plasmatic crește continuu în timpul sarcinii.

Metabolismul glucidic și lipidic. Scade toleranța la glucoză, asimilarea de glucoză și acțiunea insulinei, crește lipoliza și acizii grași liberi neesterificați în ser, cresc lipidele totale și concentrația trigliceridelor, fosfolipidelor și a altor fracțiuni lipidice.

Echilibrul acido-bazic. Apar alcaloze respiratorii primare ca urmare a hiperventilației alveolare care este compensată parțial sau total de sistemele tampon.

Modificările organelor genitale

Uterul crește în volum și greutate. Concomintent are loc și o hipertrofie și hiperplazie a vaselor, mai ales a arterelor spiralate ale uterului și deciduei.

Tractul genital se modifică și își intensifică vascularizația, ceea ce duce la colorația violacee a vulvei, vaginului și colului uterin. Secreția vaginală este mai abundentă. Vaginul devine ai lung, mai larg și mai elastic prin hipertrofia fibrelor musculare. Glandele cervicale prezintă hipersecreție.

Modificări pe aparate și sisteme

Aparatul cardiovascular Crește capacitatea inimii pe minut,cu o creștere de 1,5 l a masei sanguine. Ritmul cardiac crește cu 20 bătăi / minut. Scade diferența de oxigen arterio-venoasă. Prin creșterea fibrinogenului și a altor factori coagulanți există o predispoziție mai mare spre coagulare.

Aparatul respirator. Apare o hiperventilație alveolară. Frecvența respirațiilor crește cu 10℅, volumul respirator crește cu 40℅, iar capacitatea pe minut crește cu 60℅. Scăderea presiunii CO2 este compensată de menținerea constantă a pH-ului cu ajutorul rinichilor.

Aparatul renal. Crește diureza (1500-1800 ml/zi). Modificarea funcției renale determină pierderea unor substanțe ca: glucoza, aminoacizii, acidul folic și compușii iodurați.

Aparatul digestiv. Apar modificări ale gustului și mirosului, sialoree, creșterea apetitului și arsuri gastrice.

Aparatul locomotor. Centrul general de greutate se deplasează anterior în ortostatism și apare astfel o lordoză compensatorie progresivă. Se produce o suprasolicitare musculo-ligamentară. Se pot depista și decalcifieri și aplatizarea bolții plantare.

Modificările tegumentelor. Constau într-o hiperpigmentație mai ales în regiunea mameloanelor, a vulvei, anusului și liniei albe. Pot apărea vergeturi ca urmare a întinderii pasive crescute a pielii.

Modificările psihice

De la începutul sarcinii pot apărea dereglări vegetative, afective și temperamentale. Apar: creșterea afectivității, irascibilitatea, oscilații de dispoziție (euforie sau depresie ușoară), refuzul de a stabili noi contacte, iar apoi din nou sociabilitate.

FIZIOLOGIA NAȘTERII

Definiție: nașterea reprezintă eliminarea spontană, naturală sau artificială a fătului și a anexelor sale din uter, la sfârșitul evoluției sarcinii.

Determinismul nașterii și al travaliului

S-a considerat că nașterea începe atunci când debutează travaliul. Până în prezent mecanismul care inițiază în mod spontan nașterea, fie la termen, fie înainte de termen, nu este cunoscut.

Au existat o serie de teorii care au încercat să explice declanșarea nașterii și a travaliului:

Teoria mecanică – consideră că rolul declanșator îl are distensia uterină

Teoria genetică – consideră că rolul declanșator îl are funcționalitatea ciclică a hipotalamusului

Teoria imunologică – consideră că nașterea ar fi declanșată datorită ăndepărtării blocajului imunologic realizat pe parcursul celor 40 săptămâni de gestație

Teoria ocitocică – consideră că rolul determinant îl are oxitocina

Teoria progesteronică – consideră că rolul determinant îl are îndepărtarea blocajului progesteronic.

Modificările uterine legate de procesul nașterii au fost împărțite în 4 faze: 0, 1, 2 și 3. Aceasta s-a făcut ținând cont de modificările morfologice și funcționale ale uterului caracteristic fiecărei faze.

Faza 0 – absența contractilității musculaturii netede uterine, colul este închis, rigid. Pe toată această perioadă, uterul nu răspunde la stimuli naturali mecanici sau chimici.

Se caracterizează la nivel uterin prin:

Inhibarea contractilității celulelor miometrale;

Limitarea acțiunii uterotoninelor față de miometru;

Limitarea propagării contracției celulelor miometrale

Faza 1 – intervalul de timp în care are loc prepararea uterului pentru instalarea și derularea travaliului, având loc modificări funcționale la nivelul miometrului și colului, necesare desfășurării travaliului:

Înmuierea

Maturarea colului

Cresterea frecvenței contracțiilor uterine nedureroase

Dezvoltarea segmentului inferior

Excitabilitatea miometrului

Faza a 2-a – perioada travaliului, în care contracțiile uterine dureroase produc dilatarea colului, coborârea prezentației și nașterea fătului.

Travaliul este împărțit în 4 stadii:

Stadiul 1: începe când contracțiile uterine au o frecvență, intensitate și durată suficientă pentru a determina dilatarea colului și se termină când orificiul uterin are o dilatație de 10 cm;

Stadiul 2: începe când dilatarea orificiului uterin este completă și se termină cu expulzia fătului. În acest stadiul nivelul oxitocinei este crescut.

Stadiul 3: după expulzia fătului.

Faza a 3-a – involuția uterului și restabilirea fertilității. Se caracterizează prin:

Contracția și retracția uterină în scopul prevenirii hemoragiei în postpartum;

Inițierea lactației și eliminarea laptelui;

Involuția uterului;

Restabilirea fertilității

Fenomenele nașterii

În cursul nașterii au loc mai multe fenomene ce se pot împărți în active și pasive.

FENOMENELE ACTIVE

Contracția uterină

Este proprietetea esențială a uterului gravid. Particularitățile contracțiilor uterine în timpul travaliului sunt:

Dureroase: durerea este mai scurtă decât contracția uterină.

Involuntare

Intermitente și ritmice: contracțiile cresc prigresiv în intensitate, frecvență și durată.

Totale: interesează tot uterul.

Contracția mușchilor abdominali

După ce dilatarea colului este completă, forța responsabilă de expulzia fătului este produsă de creșterea presiunii intraabdominale generate de contracția voluntară a mușchilor abdominali.

Deși contracția voluntară a musculaturii este necesară expulziei fătului, ea este inutilă dacă dilatația nu este completă.

FENOMENELE PASIVE

Sunt reprezentate de: completarea formării segmentului inferior, ștergerea și dilatarea colului, formarea pungii apelor, dilatația canalului pelvigenital, modificări plastice ale fătului.

Adaptările în timpul travaliului

În timpul travaliului, efortul depus de mamă este impresionant, fiind comparabil cu o ascensiune la 2000 m sau cu alergarea unui maraton.

Adaptările din timpul travaliului sunt pregătite de totalitatea modificărilor cardiovasculare, renale, respiratorii și metabolice materne din timpul sarcinii, finalizarea adaptării producându-se în preajma travaliului.

Hemodinamica utero-placentară în timpul travaliului

Fuxul sangvin scade semnificativ (30-50%). Când intensitatea CUD (contracțiilor uterine dureroase) depășește 60 mm Hg fluxul sangvin poate scădea chiar și până la 100%.

Adaptările placentare în travaliu

Se caracterizează prin:

Creșterea activității enzimatice în special a ocitocinazei

Creșterea secreției de hormoni proteici, hormoni sterolici și tiroidieni

Adaptările placentare se întâlnesc la nivel vascular, tisular, la nivelul metabolismelor și sistemelor endocrine, iar calitatea acestor modificări repercută asupra stării fetale.

Adaptările materne în travaliu

Sunt pregătite de adaptarea organismului matern pe tot parcursul sarcinii.

Între săptămânile 28-34 are loc o solicitare maximă a aparatului cardio-vascular care determină creșterea frecvenței cardiace, a debitului cardiac și a întoarcerii venoase.

La nivelul aparatului respirator cresc volumul respirator și debitul cu până la 30% precum și consumul de oxigen cu 25%.

Se modifică toate funcțiile renale cu creșterea secreției și reabsorbției în tubi, precum și cu creșterea consumului de oxigen, ceea ce duce la modificarea echilibrului acido-bazic și hidroelectrolitic.

LEHUZIA

Definiție: lehuzia este perioada care urmează nașterii fătului și care începe odată cu terminarea perioadei a IV-a a nașterii și durează până dispar fenomenele generale și locale induse de sarcină. În mod practic, ea se încheie atunci când reechilibrarea organismului permite reluarea unui nou ciclu gestațional.

Perioade

Lehuzia are 3 perioade:

Lăuzia imediată – primele 24 de ore de la naștere;

Lăuzia secundară – primele 10-12 zile de la naștere;

Lăuzia tardivă – până la 6 săptămâni.

Lehuzia imediată se caracterizează prin astenie, oboseală, adinamie și somnolență. Există o bradicardie trecătoare, o hipertermie relativă.

De urmărit:

Sângerările tardive

Episoade de disgravidie tardivă, chiar eclampsii ce se pot instala până la 72 ore post-partum

Funcția vezicală (retenții, traumatisme uretro-vezicale)

Lehuzia propriu-zisă este dominată de fenomenele involutive uterine, uterul devenit organ pelvin fiind semnul definitor al acestei perioade.

De urmărit:

Infecțiile puerperale

Accidentele trombo-embolice

Lehuzia tardivă constă din redresarea organismului până la starea pregestațională.

De urmărit:

Fenomenele aferente alăptării.

Aspectul lohiilor (scurgeri vaginale ce apar după naștere, schimbându-și aspectul și cantitatea de la o zi la alta)

Lohiile sanguinolente: caracterizează primele 2-3 zile, conținând sânge necoagulat și fragmente de țesuturi lizate.

Lohiile sero-sanguinolente: apar între ziua 3-5. Au miros fad și culoare brun-deschisă, conținănd mai puțin sânge și mai multă plasmă.

Lohiile seroase, de culoare roșiatică apoi galbenă până în ziua 14-15, au caracter cremos.

Lohiile albe: caracterizează etapa între 2 săptămâni și sfârșitul lehuziei.

MODIFICĂRILE ANATOMICE ȘI FIZIOLOGICE DIN LEHUZIE

Modificările organelor genitale

Uterul

La sfârșitul sarcinii, înălțimea fundului uterin (IFU) este de 30-35 cm, iar greutatea sa de 1500g (în afara sarcinii IFU = 6 cm, iar greutatea =60 g). Involuția uterină începe la 2 zile de la naștere și este mai intensă în primele 2 săptămâni, când scade zilnic cu 1-1,5 cm, astfel încât în 10-12 zile ajunge dintr-un organ abdominal, unul pelvin. Uterul revine la dimensiunile pregravidice în circa 2 luni. Segmentul inferior va fi rapid reîncorporat în corpul uterin, redevenind istm uterin.

Colul

Revine la dimensiunile sale de 1,5-2 cm și la consistența dinaintea sarcinii într-o săptămână. Orificiul său intern persistă deschis câteva zile, în timp ce orificiul extern poate rămâne dehiscent permanent, mai ales la multipare.

Datorită unor rupturi la nivelul comisurilor, orificiul extern devine punctiform, în fantă transversală, iar mucoasa endocervicală poate deveni vizibilă. În mod normal, se va reduce în 3-6 luni până la un an.

Endometrul

Involuează în 4 etape:

Regresia după expulzia placentei – constând din eliminarea stratului superficial decidual, prin citoliză și necrobioză (5-10 zile)

Cicatrizarea fără stimulare hormonală (zilele 5-25)

Faza de proliferare sub efectul stimulării estrogenice (zilele 25-45)

Reluarea ciclului menstrual normal

Uneori, în jurul zilei 18-20 poate apărea o mică hemoragie trecătoare (”mica menstruație”).

Vaginul și vulva

Revin la dimensiunile normale treptat. Eroziunile superficiale ale mucoasei vaginale se refac, dar cele mai profunde pot conduce la dispariții ale pliurilor, scăderea elasticității sau chiar dispareunii.

În primele zile postpartum, se poate constata un ușor colpocel prin slăbirea peretelui posterior, care va retroceda spontan.

Planseul pelviperineal

Își recapătă rapid rezistența. În cazul unei cicatrici de episiotomie, fenomenele pot fi îndelungate sau incomplete. Alteori, modificări structulare duc la formarea unui hiatus urogenital deschis persistent.

Plaga perineală, în mod normal, se prezintă: suplă, cu tegumente nemodificate, nedureroasă.

Modificările sistemice

Cardio-vasculare

Volemia, după o ușoară creștere, revine la normal în prima săptămână. Debitul cardiac crește în primele zile postpartum, revenind la normal în 2 săptămâni. Pulsul marchează 2-3 zile bradicardie, apoi revine la normal, dacă însă anemia este marcată, se instalează tahicardie.

Tensiunea arterială crește în timpul travaliului, apoi scade la normal. Uneori însă, pot apărea puseuri hipertensive în lehuzia imediată, chiar crize eclamptice, mai ales pe un fond ușor hipertensiv anterior nașterii.

Hemoglobina și hematocritul ajung la valori mai mici decât antepartum datorită pierderilor de sânge perineale. Limfocitoza crește suplimentar postpartum în prima săptămână, ca și VSH-ul.

Temperatura

Poate înregistra o creștere ușoară în primele zile, datorită catabolismului din postpartum (37,1-37,2), iar în ziua a 3-a a 4-a prin angorjarea sânilor. Totuși, o temperatură de 38 trebuie interpretată ca patologică posibil o infecție puerperală.

Sistemul excretor

Imbibiția de sarcină dispare prin eliminare urinară (poliurie 2-3 zile) și transpirații. Urme fine de albumină în urina lehuzei pot persista 7-8 zile.

În lăuzia imediată apare o poliurie tranzitorie datorată eliminării surplusului de apă din sectorul interstițial. Hipotonia vezicii urinare este frecventă în primele zile după naștere, dar ea dispare fără măsuri specifice.

Restabilirea ciclului menstrual la femeia care nu alăptează apare la 6-8 săptămâni de la naștere. Primul ciclu este de obicei anovulatoriu. Dacă femeia alăptează, reluarea menstrelor are loc mai târziu, primele două cicluri fiind anovulatorii.

Modificări psihice

S-au descris cel puțin 3 entități psihopatologice mai frecvente:

Depresia imediată postpartum (”baby-blue syndrome”): pasajul rapid între stări de tristețe cu nuanță depresivă și exaltare nepotrivită, care apar pe un fond de labilitate emoțională. Ele apar în proporții variabile, de la 5-8% din lehuze și au un determinism plurifactorial, în care intervin:

Antecedente de stări psihotice sau psihopatii

Condiții deficitare socio-economice

Lipsa de suport familial

Scăderea nivelului de prolactină și progesterone

Depresia tardivă postnatală: aspect mai constant melancolic-depresiv al simptomatologiei și lipsa apariției pe fondul unei labilități emoționale. Consecințele la distanță sunt mult mai severe, inclusiv pentru psihoza infantilă cu debut precoce

Psihoza postpartum: episoade delirante polimorfe, cu aspect confuzional, hipertermic, deseori cu delir de persecuție și cu evoluție fluctuantă. Au risc însemnat suicidar și pruncucidar. Evoluția este favorabilă, dar există riscul recidivei la următoarele sarcini.

Alte modificări organice

Peretele abdominal își recapătă treptat troficitatea, alteori persistând o dehiscență a musculaturii abdominale.

Țesutul cutaneo-elastic rupt în timpul sarcinii (vergeturile violacei) se cicatricizează formând cicatrici alb-sudefii la nivelul peretelui abdominal, dar și a altor zone: fese, coapse etc.

Pigmentația feței și a liniei mediane abdominale dispar treptat.

KINETOPROFILAXIA ÎN LEHUZIE

ATITUDINEA TERAPEUTICĂ

Primele 2-3 zile

Trebuie urmăriți umătorii parametri:

T.A. (70-80/min) și pulsul: În prima oră după naștere tensiunea arterială și pulsul trebuie măsurate la un interval de 15 minute.

Diureza: retenția urinară cu distensia vezicii urinare este o complicație frecventă a lehuziei immediate. Tranzitul intestinal se reia mai greu, primul scaun apărând la 24-36 de ore de la naștere. Administrarea unor laxative este obligatorie la 48 de ore de la naștere dacă lehuza nu a avut scaun, precum și cele cu epifiziorafie.

Temperatura: controlul dimineața și seara este obligatoriu.

Externarea, dacă nu apar complicații puerperale, se poate face în a 3-a sau a 4-a zi de la naștere.

Lehuzia propriu-zisă

Supravegherea privește:

Involuția uterină: în ziua a 6-a este la jumătatea distanței între ombilic și simfiză, iar ulterior sub simfiză la sfârșitul perioadei.

Evoluția perineului: poate apărea în această perioadă edemul sau hematomul vulvo-perineal, dehiscența epiziorafiei.

Starea sânilor – trebuie apreciată orice fisură mamelonară, tumefiere sau indurație a sânului care poate fi preludiul unei mastite puerperale.

Examenul moletului: poate arăta semne precoce de tromboză (edem, roșeață, creștere unilaterală de volum a gambei, durere la palparea moletului sau la dorsiflexia piciorului)

Starea generală: evaluarea temperaturii, a pulsului și TA.

Principalele măsuri recomandate în această perioadă sunt:

Toaleta personală: toaleta vulvoperineală se face cu soluții antiseptice (cloramină) de două ori pe zi.

Îngrijirea mamelonului după fiecare supt

Mobilizarea suficientă pentru prevenția bolii trombembolice

Dacă după primele zile pacienta nu și-a reluat tranzitul, se recomandă un laxativ ușor asociat unui regim bogat în fibre și mobilizării suficiente.

Puseele hemoroidale în postpartum pot necesita un tratament antiinflamator local

Prescrierea de anxiolitice dacă sindromul de depresie se instalează.

Lehuzia îndepărtată

Supravegherea în continuare a lehuziei până în ziua a 42-a este asemănătoare celei amintite mai sus:

Involuția uterină

Măsurile igieno-dietetice recomandate cuprind:

Exerciții de reeducare perineală;

Igiena locală;

Reluarea activității sexuale, de regulă recomandată după finalul lehuziei;

Tratament ci Fe în cazul asocierii unei anemii sau unei nașteri cu pierderi sanguine semnificative;

Dieta: cât mai completă pentru femeile care au născut pe cale vaginală. Se recomandă initial o alimentație hidrică (ceai, lapte, sucuri de fructe) după care se continua cu o alimentație complexă.

Dieta la femeile care alăptează comparativ cu dieta din timpul sarcinii trebuie să fie bogată în calorii și proteine. Este recomandată suplimentarea dietei cu preparate din fier pentru încă 3 luni de la naștere.

Reluarea contactului sexual la femeile cu epifiziotomie se poate face la 2 luni de la naștere, în timp ce, la cele fără epifiziotomie, la 6 săptămâni.

Alăptarea, determină o supresie prelungită a secreției de estrogeni, generează atrofie vaginală, ducând la scăderea lubrificării vaginale în timpul contactului sexual.

Contracepția postpartum

Activitatea ovariană se poate relua de la 25 de zile postpartum. Nivelul crescut de prolactină și mai ales a vârfurilor de secreție determinate de supt, teoretic asigură inhibarea producerii de FSH. Dar răspunsul acesta scade în câteva săptămâni și chiar dispare la 3 luni postpartum, chiar dacă alăptarea continuă.

Supravegherea lehuziei se face la început în mediul spitalicesc, iar ulterior (după o perioadă variind între 24 ore și 6 zile de la țară la țară) după externare de rețeaua de asistență primară.

OBIECTIVELE

Perioada în care femeia revine la starea morfofiziologică anterioară sarcinii organismul trece de la o stare de adaptabilitate în vederea nașterii, la starea dinaintea sarcinii. Trecerea se face progresiv, până la revenirea anatomofuncțională completă.

Kinetoterapia postpartum are ca scop refacerea estetică a organismului, refacerea musculaturii perineale și a dezechilibrelor musculoarticulare survenite în urma sarcinii (musculatura spatelui, a abdomenului etc.)

Lehuzia imediată

În primele 24 de ore, kinetoterapia are ca scop:

Relaxare generală

Urmărirea lehuziei fiziologice

Prevenirea complicațiilor postpartum

Profilaxia trombozei

Lehuzia propriu-zisă

Următoarele 10-12 zile, kinetoterapia urmărește:

Observarea lehuziei fiziologice

Profilaxia trombozei

Reeducarea respirației normale

Reechilibrarea neuropsihică

Stimularea circulației de întoarcere

Tonifierea musculaturii membrelor inferioare

Lehuzia tardivă

Obiective:

Redobândirea tonusului muscular al peretelui abdominal

Autocontrolul și tonifierea planșeului pelvin – profilaxia incontinenței urinare

Supravegherea greutății corporale

Tonifierea musculaturii bolții plantare

Diminuarea lordozei accentuate dobândite în timpul sarcinii

Reluarea activității normale a femeii și reintegrarea sa.

MIJLOACE

MIJLOACE NESPECIFICE

Factori fizici naturali

Climatoterapie

Bioclimatul tonic stimulent specific zonelor montane (altitudine peste 600 – 700 m).

Caracteristici:

scăderea presiunii atmosferice;

scăderea temperaturii aerului;

umiditatea absolută a aerului scăzută;

puritatea aerului (lipsa alergenilor);

creșterea intensității radiației globale.

Efecte:

creșterea ventilației pulmonare;

deschiderea de noi capilare la nivel pulmonar, renal și al sistemului nervos central;

poliglobulie (prin mobilizarea eritrocitelor din rezervele medulare);

activarea metabolismului celular;

stimularea mecanismelor de termoreglare;

efecte descongestionante și antialergice la nivelul mucoaselor căilor respiratorii;

efecte asupra metabolismului calciului (sub acțiunea razelor ultraviolete, ergosterolul cutanat este transformat în vitamina D2).

Bioclimatul de litoral

Caracteristici:

Prezența brizei marine

Temperatură mai scăzută decât la șes

Gradul de umiditate ridicat (80%)

Presiunea atmosferică ridicată

Efecte:

Îmbunătățirea capacității de efort și scăderea rezistenței periferice

Efect hipocolesterolemiant

Îmbunătățește starea tegumentelor

Stimularea SNC și SNV

Creșterea capacității proceselor imunobiologice nespecifice de apărare

Peloidoterapia

Băile de nămol – efect antiinflamator și biostimulant. Nu se efectuează fără avizul medicului spacialist (Fig. 2.1.a).

Împachetările – aplicarea regională sau generală a nămolului (38 – 46°C). Efect de relaxare, detoxifiere (Fig. 2.1.b).

2.1. a – Băi de nămol; b- Împachetări cu nămol

Oncțiunile – aplicarea nămolului rece. Efect revitalizant, stimulare a întoarcerii venoase.

Mijloace psihoterapeutice

Datorită modificărilor psihice survenite în timpul sarcinii și totodată impactului evenimentului asupra ambilor părinți, perioada postpartum poate fi una de maximă vulnerabilitate. Acest fapt se explică fiziologic și prin scăderea bruscă a cantității de hormoni: estrogenul, progesteronul, relaxina, oxitocina etc.

Se pot folosi în acest scop o serie de tehnici de relaxare fizică, având ca scop final atingerea unei relaxări psihice.

Tehnici

Relaxarea analitică Jacobson (metoda contrastului)

Implică o succesiune de contrații musculare puternice, realizate de obicei dinspre distal spre proximal.

Etapa inițială: constă în contractarea și relaxarea alternativă a unei singure grupe musculare.

Etapa a doua: extinderea acțiunii de la un grup de mușchi, la teritorii musculare din ce în ce mai mari astfel încât, prin exerciții prgresive, să se ajungă la relaxarea întregului corp (Fig. 2.1.).

Tehnica se desfășoară în ortostatism

Încordarea maximă a unui mușchi (grup muscular) este urmată de relaxarea completă a aceluiași mușchi (grup muscular)

Fazele de tensiune și de relaxare se mențin pe durate relativ egale

2.2. Relaxarea analitică Jacobson

Metoda Schultz (antrenamentul autogen)

Este o metodă pasivă deoarece nu solicită nici un fel de efort muscular din partea pacientului. Se bazează pe o serie de exerciții prin care se obține o ”deconcentrare concentrativă”, vizând sistemul muscular, respirator și abdominal.

Se realizează pe baza mai multor exerciții grupate în 2 cicluri:

Ciclul inferior (bazal) – se obține starea de relaxare: exercițiul pentru liniște, greutății, căldurii (obținerea stării de calm, liniște, greutate și căldură), cardiac (calmarea bătăilor inimii), respirator (respirație calmă și profundă), plexului solar (obținerea senzației de căldură la nivelul plexului solar), răcelii la nivelul frunții (obținerea senzației de răcire la nivelul frunții).

Ciclul superior – concentrarea: pe culoarea preferată, pe culori impuse de către terapeut, pe obiecte concrete, pe obiecte abstracte, trăirea sentimentului propriu.

Relaxarea dinamică de tip sofrologic (Caycedo)

Relaxarea dinamică cuprinde într-un sistem gradat și bine structurat:

exerciții de respirație

mișcări simple

exerciții de relaxare musculară

exerciții de concentrare a atenției asupra funcțiilor organismului și de antrenare a unor particularități ale gândirii

Reglarea activă a tonusului (Stokvis)

Subiectul este solicitat să coopereze la ameliorarea senzațiilor sale printr-un efort de autoeducație, de unde și titulatura de reglare "activă". Din punct de vedere tehnic, metoda se aseamănă cu antrenamentul autogen, punându-se un accent deosebit pe responsabilitatea personală a subiectului și autodisciplină. Prin această metodă se urmărește mai puțin controlul obiectiv al rezultatelor relaxării, punându-se accent pe trăirile subiective ale individului care se relaxează.

Dieta

Alăptarea crește consumul energetic cu cca 20% datorită secreției lactate și excesului de țesut adipos. Necesarul energetic suplimentar pentru alăptare este de aprox. 600 kcal/zi (Fig 2.3.).

Aportul mineral este obligatoriu. Cele mai importante minerale sunt: calciul, fosforul, fierul, iodul, sodiul, clorul.

Vitaminele – dacă regimul alimentar este bogat în produse proaspete și crudități, nu se recomandă administrarea de vitamine sintetice.

Apa: 2l/zi. Se limitează consumul băuturilor dulci.

Este interzis consumul de: crustacee, pește afumat sau crud, carne crudă, branză din lapte nepasteurizat, vânat, viscere, mezeluri, cârnați, ouă crude etc. (pot conține bacterii, virusuri, paraziți).

Se interzice consumul de alcool, tutun, droguri ale căror efecte nocive au fost demonstrate.

2.3. Ingrediente din alimentația postnatală

MIJOACE SPECIFICE

MOBILIZAREA ACTIVĂ

Mobilizarea precoce în primele 24 de ore este obligatorie pentru a împiedica complicațiile uterine, constipația și boala tromboembolică. Încă din prima zi se recomandă mobilizarea, din ziua a 2-a și a 3-a se recomandă ameliorarea tonusului musculaturii abdominale și a altor grupe musculare prin gimnastică medicală.

Din ziua a 3-a trebuie început un program de gimnastică medicală recuperativă a tonusului muscular și a circulației generale.

Contraindicații ale exercițiilor fizice:

insuficiență cardiacă

tromboflebită

embolie pulmonară

boli infecțioase în stadiu acut

sângerare uterină sau ruptură de membrane

hipertensiune arterială severă

Recomandări:

încăperea bine aerisită

exercițiile se practică progresiv: de la ușor la greu, de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut

îmbrăcăminte adecvată și lejeră

de preferat cu o oră înainte de masă sau la 2 ore după

Gimnastica respiratorie

Alternarea într-o manieră corectă a inspirațiilor și expirațiilor favorizează o mai bună difuziune a gazelor respiratorii. Prin expir se eliberează gazul carbonic și toxinele acumulate, iar prin expir se reface necesarul de oxigen.

Prin respirație se solicită numeroase părți ale corpului (plămâni, diafragm, abdomen, spate, mușchi etc.) astfel că efectele se difuzează în tot corpul.

Consecințele unei respirații incorecte pot fi: migrene, apatie, tulburări de somn, tulburări de digestie, dispnee la eforturi mici etc.

Lehuza trebuie îndrumată să ajungă din nou la un tip de respirație abdominal anterior sarcinii. Orice program de exerciții trebuie să conțină și exerciții de respirație.

Gimnastica respiratorie se referă tocmai la învățarea tehnicilor de respirație corectă (Fig 2.4.a-b).

În inspirație:

musculatura abdominală se relaxează,

bombarea abdomenului (ușurează coborârea diafragmului)

În expirație:

musculatura abdminală se contractă (abdomenul se deprimă)

presiunea intraabdominală crește și împinge diafragmul spre cavitatea toracică, realizând o expirație activă.

2.4. a – Expir cu retragerea abdomenului; b – Exercițiu de respirație sub îndrumare

   Beneficiile unei respirați corecte:

oxigenarea corespunzătoare a organelor, creierului și mușchilor

recuperarea postefort

ameliorarea supleții mușchilor

relaxare

creșterea capacității de concentrare

îmbunătățirea tonusului psihic

îmbunătățirea digestiei.

Exerciții Kegel

Au fost gândite (acum 60 de ani de către ginecologul Arnold Kegel) pentru a ajuta la întărirea mușchilor din jurul platformei pelviene (Fig. 2.5. a-b). Femeile au două grupe musculare sexuale și ambele pot fi dezvoltate prin aceste exerciții.

Tehnici

Contracții lente (mișcarea de bază): încordarea mușchilor pelvieni (asemănătoare intenției de a opri fluxul urinar) timp de 3-5 secunde, urmată de relaxare 3-5 secunde.

Contracții rapide (pulsații): încordarea mușchilor pelvieni alternativ cu relaxarea lor (mișcare pulsatilă) efectuate într-un rimt alert și la o intensitate din ce în ce mai crescută.

Împingeri: este asemănătoare cu încercarea eliminării urinei sau cu efortul depus la mutarea unui obiect foarte greu.

”Liftul” / ”Seringa”: mișcări din musculatură pelvină asemănătoare unui ascensor.

2.5. a – Mușchi perineali slăbiți; b – Mușchi perineali antrenați

Beneficii:

grăbește procesul de recuperare postnatală

previne prolapsul genital

tratează incontinența urinară de cauză mecanică

necesită un efort mic cu un consum minim de energie

se efectuază în orice locație

ameliorează disfuncțiile sexuale.

Indicații metodice: exercițiile se efectuează în 3 serii a câte 15 de 3 ori pe zi, dar acesta este doar un indicator, putându-se adapta la particularitățile individului.

Gimnastica hipopresivă

Gimnastica hipopresivă (din greacă: ”hipo”= sub, ”presiv”= presiune, deci ”sub presiune”) are la bază principiul contractării musculaturii pelvine ca urmare a ridicării diafragmului.

Tehnica

Caracteristica principală a acestui tip de exerciții implică expirul cu expansiunea grilajului costal, paradoxal cu mișcarea fiziologică a coastelor în această fază a respirației. Presiunea negativă ce se formează în cavitatea toracică ridică diafragmul. Se menține apneea după expir. Ca efect al presiune scăzute din cavitatea abdominală, se produce contracția involuntară al planșeului pelvin și al peretelui abdominal (Fig. 2.6. a-c).

În timp ce contracția voluntară implică fibre musculare de tip II (contracții rapide), exercițiile hipopresive stimulează fibrele de tip I (contracții lente). Din moment ce planșeul pelvin este compus în mare parte din fibre involuntare, exercițiile tradiționale pot să scadă tonicitatea bazală a mușchilor acestei regiuni.

2.6. a – c Exemple de exerciții hipopresive

Caracteristici:

presiune scăzută în cavitatea toracică, abdominală și perineală

activitate electromiografică reflexivă la nivelul musculaturii principale a peretelui abdominal și planșeului pelvin

reactivitate neurovegetativă măsurată prin creșterea noradrenalinei.

Beneficii:

reducerea taliei

creșterea tonusului muscular la nivelul abdomenului și planșeului pelvin

scăderea congestiei pelvine

suport crescut asupra organelor pelvine

profilaxia și tratarea prolapsului urinar și a incontinenței urinare

profilaxia herniei organelor pelvine

corectarea posturală

scăderea durerilor de spate

stimulare simpatică

Pilates

Scopul principal al acestui tip de exerciții este creșterea rezistenței fizice și mentale, ameliorarea flexibilității, tonifierea musculaturii și cel mai important, coordonarea constantă a mișcării cu respirația (Fig. 2.7. a-c).

Principii

Pilates are la bază 6 principii: concentrarea, controlul, centrarea, fluența, precizia și respirația.

Concentrarea – mișcările se execută lent astfel încât atenția să se poată direcționa către mișcarea respectivă și către întregul corp.

Controlul – este definitoriu deoarece modul în care se execută exercițiile este mai important decât exercițiile propriu-zise. Controlul trebuie impus asupra fiecărui aspect al mișcării. Trebuie să conduci corpul și nu se te lași condus de el.

Centrarea – centrul reprezintă locul de pornire, fiind ax coordonator el energiilor dezvoltate de propriul corp. Direcția în Pilates este dinspre centru spre exterior.

Fluența – exercițiile obțin fluență prin tranzițiile dintre acestea.

Precizia – se preferă un număr mai mic de execuții cu o precizie mare în detrimentul unui numărexecutate incorect. Energia trebuie concentrată asupra unor eforturi precise.

Respirația – pentru rezultate optime este necesară creșterea cantității de oxigen și circulația sângelui oxigenat spre segmentele corpului în lucru. Expirul se face o dată cu efortul, iar expirul pe revenire. Concentrația este pe dilatarea plămânilor și nu pe diafragm.

2.7. a – c Exemple de exerciții postnatale cu bebeluși

Stretchingul

Reprezintă contracția, relaxarea, urmate de întinderea unui mușchi / grup muscular (Fig. 2.8. a-b). Stretchingul ameliorează elasticitatea musculară și crește mobilitatea articulară.

Indicații metodice:

contracția mușchiului (grupei musculare) se menține 10-30 secunde

relaxarea se face pentru 2-3 secunde

contracția și întinderea se mențin pe perioade egale de timp

se aplică atât pe musculatura agonistă cât și pe musculatura antagonistă

se efectuează la finalul programului de exerciții

pe durata stretchingului respirația se păstrează în parametrii normali

Beneficii:

Ajută la îmbunătățirea circulației

Întărește pătură vasculară

Previne acumularea acidului lactic în urma exercițiilor

Ajută la relaxarea locală și generală postefort.

2.8. a – b Exemple de stretching alături de nou-născut

MASAJ

Masajul se aplică în scop:

profilactic / de relaxare

terapeutic pentru tulburările postpartum.

Beneficii:

favorizează circulația venoasă și limfatică de întoarcere, prevenind apariția varicelor și edemelor de stază

amelioarează retențiile de apă ca urmare a ultimului trimestru de sarcină

determină secreția de oxitocină (hormon responsabil cu determinarea lactației și crearea unei conexiuni între mamă și făt)

ameliorează starea tegumentelor, crește calitatea structurilor colagene și elastice ale dermului.

Masajul clasic

Neteziri simultane și alternative cu ritm și intensitate crescute – pentru stimulare

Neteziri simultane și alternative cu ritm și intensitate scăzută, alături de vibrații, rulat, cernut – în vederea relaxării

Fricțiuni executate cu vârful degetelor (masaj uscat sau umed) – pentru efect asupra tegumentelor.

Manevre blânde de netezire însoțite de ușoare tracțiuni ale mameloanelor – pentru pregătirea și stimularea lactației.

2.9. Masajul postnatal

POSTURARE

Rol:

Profilactic în timpul repausului

Terapeutic

Modele

Semișezând sau decubit dorsal cu membrele inferioare la 30º: efect relaxant, reduce contractura paravertebrală lombară, secundară hiperlordozei funcționale.

decubit lateral cu genunchii flectați: decongestionează coloana vertebrală lombară.

Exerciții

Primele 3 luni după naștere

Exercițiile se execută cu precădere din decubit dorsal (DD), decubit lateral (DL), așezat, spre final trecându-se la poziția stând.

Se aplică masaj inițial.

Se alternează cu plimbări ușoare pe măsură ce organismul permite.

Efortul se reia progresiv.

Se lucrează în regim de tonifiere pe musculatura membrelor superioare(Fig. 2.10 a-c).

2. 10. a – c Exerciții de tonifiere a musculaturii membrelor superioare

Stimularea întoarcerii venoase și prevenirea edemului (Fig. 2.11. a-d).

2.11. a – d Exerciții de stimulare a circulației de întoarcere

Dinspre distal spre proximal la musculatura planșeului pelvin se vor face exerciții ușoare.

Toate exercițiile vor fi corelate cu respirația.

Predomină gimnastica respiratorie (Fig. 2.12) .

2.12. Exercițiu de respirație din decubit dorsal

Se lucrează pe asuplizarea și decongestionarea coloanei vertebrale, în special a celei lombare.

2.13. a – c Exerciții de asuplizare a coloanei vertebrale

În pozițiile de menținere se încordează musculatura planșeului pelvin.

Accentul cade pe reeducare posturală (Fig. 2.14. a-b).

2.14. a – b Reeducare posturală

De la 3 până la 6 luni

Pozițiile adoptate: DD, DL, DV, așezat, stând și patrupedie.

Se reiau o parte din exercițiile din primele 3 luni (Fig. 2.15. a-c).

2.15. a – c Exerciții de 0-3 luni postnatal

În gimnastica respiratorie accentul cade pe conștientizare și control (Fig. 2.16. a-c).

2.16.a – c Controlul și conștientizarea posturii

Exercițiile au o intensitate mai crescută față de primele luni (Fig. 2.17. a-b).

2.17. a – b Exercițiu cu menșinere în poziția maximă

Se lucrează în regim de tonifiere și pe musculatura membrelor inferioare (Fig. 2.18).

2.18. Tonifierea musculaturii membrelor inferioare

Toate exercițiile vor fi corelate cu respirația. Astfel, expir pe efort, inspir pe relaxare (Fig. 2.19).

2.19. Extensia trunchiului pe inspir

Încep exercițiile cu menținere la momentul maxim de contracție (Fig. 2.20. a-b).

2.20. a – Triplă flexie a membrelor inferioare, menținere; b – Decubit dorsal, extensia brațelor, menținere

Se trece la exerciții complexe în care se lucrează mai multe grupe musculare concomitent (Fig. 2.21. a-b).

2.21. a – b Exercițiu pentru membrele inferioare și coloana vertebrală

Dacă organismul permite, se pot folosi mici greutăți (Fig. 2.22.a-b).

2.22. a – b Exercițiu cu greutăți din stând

Se efectuează atât contracții izotonice cât și izometrice.

Se introduc obiecte: physioball, gantere, mingi medicinale.

Se lucrează toate grupele musculare (Fig. 2.23. a-b).

2.23. a – Stretching pe musculatura extensoare; b – Exercițiu pentru musculatura membrelor inferioare

Se execută exerciții individuale pentru planșeul pelvin.

La finalul ședinței, se aplică stretching, revenirea respirației și relaxare (Fig. 2.24.a-d).

2.24. a – d Tipuri de stretching

După 6 luni

Rămân valabile exercițiile din faza anterioară (Fig 2.25. a-b).

2.25. a – b Exerciții 3-6 luni postnatal

Pozițiile de lucru: se pot adopta toate pozițiile (Fig. 2.26. a-d).

2.26. a – d Exerciții 6+ luni din diferite poziții

Se pot începe exercițiile de tonifiere pe musculatura abdominală (Fig. 2.27. a-f).

2.27. a – f Exerciții pentru musculatura abdominală

Se pune accent pe controlul posturilor și pe precizia mișcărilor (Fig. 2.28. a-b).

2.28. a – b Mișcări controlate

Exercițiile sunt complexe (Fig. 2.29. a-c).

2.29. a – c Exerciții ce lucrează mai multe grupe musculare concomitent

Toate exercițiile sunt corelate cu respirația (Fig. 2.30. a-c).

2.30. a – c Exerciții pe expir

Pot fi efectuate exerciții de rezistență.

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Scopul și ipoteza cercetării

Studiul de față dorește să sublinieze eficacitatea aplicării unui program ce include mijloace kinetice în perioada de lehuzie indiferent de particularitățile individuale și condițiile de desfășurare.

Cu toate că, beneficiile exercițiilor fizice în perioada postnatală de refacere sunt foarte cunoscute, ele nu sunt răspândite ca aplicabilitate și sistematizare.

Prin această cercetare comparativă, în care se observă atât subiecți ce urmează un program de reabilitare în condiții diverse, cât și subiecți care nu acționează în nicio manieră, se construiește imaginea unei refaceri anticipate și net superioare a celor care aleg să practice programul în perioada de lehuzie. Astfel, ei ajung la parametrii superiori într-un timp mult mai scurt, rata sechelelor fizice și psihice postnatale fiind una aproape nulă.

Subiecți

Tabel 3.1. Subiecți

Metode de evaluare și prelucrare

Tabel 3.2. Evaluarea parametrilor fundamentali inițiali

Alți parametri urmăriți: lehuzia fiziologică, starea tegumentelor, tipul respirației, circulația generală și periferică, tonusul musculaturii membrelor superioare și a membrelor inferioare, tonusul peretelui abdominal, controlul planșeului pelvin, tranzit intestinal, greutate corporală, musculatura bolții plantare, lordoza lombară, capacitatea de efort, integrarea în activitățile zilnice.

Metode și mijloace de acțiune

Studiul s-a realizat diferențiat. Astfel una dintre paciente a urmat programul de recuperare în cadrul clinicii Ortokinetic, două la domiciliu, uneia dintre ele i s-a prescris programul acasă (având domiciliu în altă localitate), cu vizite regulate la o lună, iar unei singure paciente i-a fost urmărită evoluția fără a urma vreun program.

Etape:

Documentarea teoretică

Selecția subiecților

Pregătirea materialelor pentru evaluare

Evaluarea inițială

Elaborarea programului de recuperare

Evaluarea periodică și înregistrarea rezultatelor intermediare

Interpretarea rezultatelor

Concluzii

Pe durata studiului s-au folosit diferite metode atât pentru asigurarea fundamentării teoretice cât și pentru recoltarea, înregistrarea și prelucrarea unor date ce vor susține activitatea desfășurată.

Documentarea teoretică

Este o activitate indispensabilă în cercetare întru cât aceasta trebuie să cunoască fundamentul disciplinei din care face parte tema și ultimele studii în descfășurare la momentul cercetării. Din acest motiv, informațiile regăsite în text provin din materiale publicate în țară și în străinătate.

Metoda anchetei

Această metodă are un rol deosebit în obținerea rezultatelor necesare și filtrarea informațiilor obiective corecte de cele subiective, cele din urmă putând denatura concluziile sau influența măsurile eficiente. S-a folosit metoda anchetei pentru anamneză. Aceasta a urmărit: cunoașterea subiecților, dinamica evoluției lor în timp, cunoașterea condițiilor și a cauzelor ce au determinat starea pacienților.

Metoda observației

Metoda observației este contemplarea în mod intenționat a unui subiect, proces utilizat cu scopul de a obține date concrete. Tipurile de observație folosite: directă și sistematică

Observația directă s-a folosit în condiții nespecifice, urmărindu-se: postura corporală, mișcările membrelor, caracteristicile mersului, dinamica greutății, tonusul muscular și cel psihic, capacitatea de efort, aspectul tegumentelor.

Prin observația sistematică s-au urmărit aceiași parametri, dar in cadrul unor activități impuse.

Metoda calitativă de tip descriptiv

Această metodă oferă numeroase informații ce contribuie la imaginea în ansamblu a cazului. Studiul fenomenului prin implicare activă și observare participativă redă totodată și o viziune proprie asupra subiectului.

Programul de refacere

PACIENTA 1

0 – 24 h

Metoda Schultz

Posturare: decubit dorsal cu membrele inferioare la 30° / semiașezat.

Masaj: neteziri simultane și alternative cu ritm și intensitate scăzută, alături de vibrații, rulat, cernut; manevre blânde de netezire însoțite de ușoare tracțiuni ale mameloanelor.

10 – 12 zile

Relaxarea progresivă Jacobson

Exerciții Kegel: contracții lente, ”liful”

Exerciții de tip Pilates:

Așezat, abdomenul retras către coloana vertebrală – menținere

Stând flexia șoldului menținută – flexii și extensii de picior. Exercițiul se execută cu ambele picioare.

≤ 1 lună

Alimentație cu fructe și legume bogate în Fe (spanac, sfeclă, piersici, stafide, prune, fasole)

Jacobson

Exerciții Kegel: contracții lente, contracții rapide, ”liftul”

Exerciții de respirație abdominală

Exerciții:

Poziția lotus, abdomenul retras către coloana vertebrală – abducția membrelor superioare cu menținere la finalul poziției

Aceeași poziție – adducția brațelor pe expirație

Stretching.

PACIENTA 2

0 – 24 h

Antrenamentul autogen Schultz

Aport mineral

Lichide 2-3 L / zi

Masaj de relaxare: neteziri blânde și ușoare tracțiuni ale mameloanelor

Masaj pentru stimularea tranzitului: neteziri alternative pe traseul colonului ascendent, transversal și sigmoid; neteziri alternative pe burtă de sus în jos.

10 – 12 zile

Metoda Schultz

Metoda Jacobson

Administrare de lichide minim 2-3 L / zi

Masaj de stimulare: neteziri simultane și alternative cu ritm și intensitate crescute

Exerciții Kegel: contracții lente

Exerciții Pilates:

Așezat pe pat, abdomenul retras, membrele superioare orizontale – menținere

Lotus – abducția membrelor superioare până la verticală pe inspir

Aceeași poziție, brațele abduse la 90° – flexia pumnului

Stând, sprijin cu mâna pentru echilibru – flexii / extensii, abducții / adducții ale membrului inferior.

Stretching

≤ 3 luni

Relaxarea dinamică de tip sofrologic (Caycedo)

Reglarea activă a tonusului (Stokvis)

Dietă îmbogățită în fibre și tărâțe (orz, ovăz, roscove, in)

Exerciții Kegel: contracții lente, contracții rapide, împingeri, ”liftul”

Exerciții din Pilates:

Așezat, abdomenul strâns – mers pe ischioane (mers pe șezut)

DD, genunchii flectați – inspir cu retragerea abdomenului către coloana vertebrală, expir cu bombarea abdomenului.

DD – rotire stânga-dreapta cu ducerea genunchilor pe saltea.

DD, pernă sub abdomen – inspir cu presiune pe pernă, expir cu ridicarea abdomenului de pe suprafață

DD, pernă sub abdomen, sprijin pe antebrațe – inspir, expir cu ridicarea abdomenului de pe suprafață

Aceeași poziție – expir concomitent cu încordarea planșeului pelvin

Stând în lateral la spalier – înclinarea trunchiului în lateral concomitent cu ducerea brațului către spalier

Stând – inspir, expir cu rotirea trunchiului concomitent cu ducerea brațului către partea respectivă

Stretching

3 – 5 luni

Relaxarea dinamică de tip sofrologic (Caycedo)

Dietă normal (nu alăptează)

Masaj drenaj limfatic

Exerciții Kegel: contracții rapide, împingeri, ”liftul”

Mobilizare activă:

Stând – inspir, expir cu flexia genunchilor și depărtarea vârfurilor

Stând – inspir, expir cu ridicare pe vârfuri

Stând cu spatele la perete, picioarele depărtate, genunchii flectați – inspir, expir cu retragerea abdomenului către posterior

Stând cu gantere de 1 kg în fiecare mână – inspir cu abducția brațelor, expir cu revenire

Așezat, un membru inferior extins, celălalt flectat și abdus – flexii ale trunchiului către piciorul întins

Așezat, palmele pe coapse – contracția mușchilor fesieri

DD – întinderea mușchiului pectineu

DD, picioarele sprijinite pe physioball – inspir, expir cu ridicarea șezutului

DD, membrele inferioare flectate la 30° – inspir cu ducerea unui genunchi la piept, expir cu retragerea abdomenului către coloana vertebrală și revenire

DV, sprijin pe antrebrațe și vârfurile picioarelor – inspir, expir cu retragerea abdomenului către coloana vertebrală și încordarea pelvisului

DL – inspir cu bombarea abdomenului, expir cu retragerea abdomenului către coloana vertebrală și adducția membrului inferior de dedesub

Patrupedie – inspir cu arcuirea coloanei vertebrale, expir cu relaxare

Patrupedie – inspir cu extensia unui membru inferior, expir cu revenire

Stretching.

PACIENTA 3

0 – 24 h

Metoda Schultz

Aport de lichide 2-3 L

Ridicare la marginea patului

Masaj de relaxare

Posturare

10 – 12 zile

Metoda Jacobson

Aport de lichide

Alimentație bogată în fibre și tărâțe și ușor hipercalorică

Masaj pentru tranzit

Exerciții Kegel: contracții lente, ”liftul”

Mobilizare activă

Lotus – abducția membrelor superioare cu menținere 5 secunde. Exercișiul se realizează pe expirație (Fig. 3.1. a).

Aceeași poziție, brațele abduse la 90° – flexia pumnului către podea (Fig. 3.1. b)

Stând – circumducții ale membrelor inferioare (pe rând) (Fig. 3.1. c).

Stretching (Fig. 3.1. d).

3.1. a – Extensia brațelor; b – Flexia pumnilor; c – Circumducții ale membrului inferior; d – Stretching

≤ 3 luni

Relaxarea dinamică de tip sofrologic (Caycedo)

Dietă hipercalorică

Exerciții Kegel: contracții lente, contracții rapide, împingeri, ”liftul”

Mobilizare activă:

Mers pe șezut

DD – inspir cu retragerea abdomenului, expir cu bombarea sa (Fig. 3.2. a)

DV – inspir cu presiune pe pat, expir cu retragerea abdomenului (Fig. 3.2. b)

DV – respirații cu flexii de genunchi și revenire. Mușchii abdominali sunt tensiunați (Fig. 3.3.b)

DV – inspir, expir cu încordarea planșeului pelvin (Fig. 3.3. a)

DV – inspir, expir cu extensia membrelor pe diagonală (Fig. 3.4)

Stând – rotiri ale trunchiului stânga-dreapta (Fig. 3.5. a-b)

Același exercițiu amplificând rotația din flexia genunchilor (Fig. 3.5. c-d)

Stretching

3.2. a – Mers pe șezut; b – Exercițiu de respirație

3.3. a – Respirații cu încordardea planșeului pelvin; b – Flexii de genunchi din DD

3.4. Extensia membrelor pe diagonală din DV

3.5. a – b Rotiri ale trunchiului stânga-dreapta; c – d Rotiri cu amplificare

3 – 6 luni

Relaxarea dinamică de tip sofrologic (Caycedo)

Dietă ușpr hipercalorică

Exerciții Kegel

Masaj drenaj limfatic

Masaj de stimulare

Mobilizare activă:

Stând la spalier – plié (Fig. 3.6. a)

Stând la spaier, picioarele depărtate, genunchii flectați – inspir, expir cu încordarea abdomenului (Fig. 3.6. b)

Stând – inspir cu abducția brațelor, expir cu revenire (Fig. 3.6. c)

Așezat – circumducții ale gleznei (Fig. 3.7. a)

DD – flexia membrelor inferioare pe trunchi (Fig. 3.7. b)

DD – abdomene (Fig. 3.8. a)

DD – bicicleta

DD, genunchii flectați – inspir, expir cu retragerea abdomenului către coloana vertebrală concomitent cu moara brațelor (Fig. 3.8. b)

DD – coșulețul

DV sprijin pe antrebrațe și vârfuri – menșinere 10 secunde, revenire.

Patrupedie – pisica (Fig. 3.9. a)

Patrupedie – inspir cu tragerea unui genunchi la piept, expir cu revenire (Fig. 3.9. b)

Stretching

3.6. a – Plié; b – Exercițiu de respirație; c – Abducția brațelor

3.7. a – Circumducții ale gleznei; b – Flexia membrelor inferioare

3.8. a – Abdomene; b – Moara brațelor

3.9. a – Pisica; b – Tragerea unui genunchi la piept din patrupedie

PACIENTA 4

Niciun program de exerciții

PACIENTA 5

0 – 24 h

Metoda Schultz

Aport de lichide 2-3 L

Alimentație: iaurt

Posturare în decubit lateral și șezând

Masaj de relaxare în zona lombară: blânde de netezire însoțite de ușoare tracțiuni ale mameloanelor

Masaj de relaxare pe burtă: neteziri alternative de sus în jos

Comprese calde

10 – 12 zile

Metoda Schultz

Metoda Jacobson

Aport de lichide sporit

Alimentație hipercalorică, bogată în lactate și fibre

Masaj pentru tranzit

Masaj asupra tegumentelor: fricțiuni cu vârful degetelor

Masaj revigorant pe membre și spate

Exerciții Kegel: contracții lente, contracții rapide

Mobilizare activă

Așezat pe physioball, abdomenul în tensiune, membrele superioare extinse la nivelul umerilor – menținere

Așezat pe physioballl – abducția membrelor superioare pe inspir, revenire pe expir.

Aceeași poziție, brațele abduse la 90° – circumducții de pumn

Stretching.

≤ 3 luni

Relaxarea dinamică de tip sofrologic (Caycedo)

Dietă ușor hipercalorică

Exerciții Kegel: contracții lente, contracții rapide, împingeri, ”liftul”

Mobilizare activă:

Așezat, spatele drept, picioarele talpă în talpă, mâinile pe glezne – ”fluturașul”

Așezat, spatele drept, mâinile palmă în palmă – împingeri ale mâinilor la nivelul nasului, la nivelul sânilor și la nivelul ombilicului

Așezat- răsuciri stânga-dreapta cu ducerea mâinilor în spate

Pe genunchi, palmele pe physioball – expir cu înclinarea trunchiului înainte și rularea palmelor pe minge, expir cu revenire

DD, genunchii flectați, picioarele pe saltea – respirații cu bombarea și retragerea abdomenului

DD – tripla flexie a câte unui membru inferior pe expir. Planșeul pelvin se contractă în momentul mișcării

DD, genunchii flectați, tălpile pe sol – se ridică bazinul

DD, genunchii flectați, tălpile pe sol – se balansează bazinul

DV, cu o pernă sub abdomen – rotiri ale trunchiului stânga-dreapta cu extensie și cu ajutorul brațelor

Aceeași poziție – inspir cu presiune pe pernă, expir cu retragerea abdomenului spre spate

Stând – înclinări laterale ale trunchiului cu ducerea brațelor spre direcția de mișcare

Stând depărtat, trunchiul aplecat – balansări ale corpului stânga-dreapta

Stând la spalier – ridicări pe vârfuri

Aerobic

Stretching

3 – 6 luni

Reglarea activă a tonusului (Stokvis)

Dietă ușor normală (ajută la revenirea la greutatea inițială)

Aport de lichide minimi 2-3 L / zi

Exerciții Kegel: contracții rapide, mențineri, împingeri, ”liftul”

Masaj de stimulare pe membrele inferioare și superioare

Mobilizare activă:

Aerobic pe melodii vesele

Tipuri de mers: mers pe călcâie, mers pe vârfuri, mers fandat, mers cu spatele etc.

Exerciții de tip Pilates cu bebe:

Stând cu bebe în brațe, călcâiele apropiate – pliéuri

Aceeași poziție – ridicare pe vârfuri

Stând cu bebe în brațe – rotiri ale corpului stânga-dreapta cu ducerea copilului în direcția de mișcare (legănat)

Stând cu spatele la perete – delordozarea coloanei lombare pe expir, inspir cu revenire. Bebe se ține la piept.

Stând cu bebe în brațe – ridicarea sa deasupra nivelului capului. Abdomenul este în tensiune

Lotus, bebe stă între coapse sprijinit de spate – înclinări laterale ale trunchiului stânga-dreapta

Aceeași poziție cu gantere în mâini – abducția brațelor la orizontală

Aceeași poziție, palmele pe genunchi – împingeri pe coapse

DD, bebe pe piept – flexia membrelor inferioare pe trunchi

DD, triplă flexie a membrelor inferioare, bebe între gambe – flexia capului și a gâtului

DD, triplă flexie a membrelor inferioare, bebe între gambe susținut cu mâinile – ”coșulețul”

DD, bebe pe piept, genunchii flectați, tălpile pe sol – ridicări cu balansări ale șezutului

DD, bebe ținut în brațe – inspir cu ridicarea copilului, expir cu revenire

DD, bebe pe abdomen – inspir și expir cu bombarea abdomenului

DV, sprijin pe antebrațe – extensia trunchiului pe inspir, expir cu revenire

DL, bebe ținut lângă abdomen – abducția membrului inferior aflat deasupra

Patrupedie, bebe pe saltea – inspir cu arcuirea coloanei vertebrale, expir cu relaxare

Sprijin pe antebrațe și genunchi, bebe pe saltea – semiflotări

Stretching.

6 – 11 luni

Relaxarea dinamică de tip sofrologic (Caycedo)

Alimentație normală

Masaj pentru tegumente

Aport de lichide minim 2 L / zi

Mobilizare activă:

Zumba

Aerobic

Exerciții de tip Pilates cu bebe:

DD, genunchii flectați, tălpile pe sol, bebe ținut pe coapse – abdomene.

Aceeași poziție – abdomene cu rotirea trunchiului stânga-dreapta.

DD, bebe pe abdomen, genunchii flectați, tălpile pe sol – ridicarea copilului peste nivelul capul pe expir, inspir cu revenire.

Aceeași poziție – delordozarea coloanei lombare cu lipirea de de suprafață, inspir cu revenire

Aceeași poziție – împingerea ombilicului în saltea cu flexia capului și gâtului pe expir, inspir cu revenire.

DD, bebe ținut cu mâinile, genunchii flectați, tălpile pe sol – expir cu ducerea genunchilor într-o direcție și brațele cu bebe în direcția opusă, inspir cu revenire.

DD, bebe pe piept – bicicleta în aer

DD, bebe pe piept – foarfeca membrelor inferioare

DD, bebe pe piept – circumducții în aer a unui membru inferior

DD pe physioball, bebe pe piept – rulări înainte-înapoi

DV, brațele în față, bebe între ele – inspir, expir cu extensia membrelor superioare și inferioare

DL, bebe lipit de abdomen, membrul inferior de deasupra flectat din genunchi cu sprijin pe saltea – adducția membrului inferior de dedesub

DL cu spatele la perete, bebe lipit de abdomen – retragerea abdomenului către spate pe expir, inspir cu bombare

Așezat, picioarele depărtate, bebe între coapse – inspir, expir cu flexia trunchiului înainte. Se trage și de brațe anterior.

Lotus, bebe pe coapse, sprijinit de abdomen – extensia unei benzi elastice la spate.

Așezat pe physioball, bebe în brațe – rulări înainte-înapoi, stânga-dreapta

Stând, picioarele depărtate, bebe în brațe – înclinarea și rotirea trunchiului în lateral.

Prezentarea, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

PACIENTA 1

Vârstă 17; copil 1 lună; program la domiciliu.

Tabel 3.3. Rezultate pacienta 1

PACIENTA 2

Vârsta 29; copil 5 luni; program singură acasă.

Tabel 3.4. Rezultate pacienta 2

PACIENTA 3

Vârsta 27; copil 6 luni; clinică.

Tabel 3.5. Rezultate pacienta 2

PACIENTA 4

Vârsta 17; copil 10 luni; fără recuperare.

Tabel 3.6. Rezultate pacienta 2

PACIENTA 5

Vârsta 31; copil 11 luni; recuperare la domiciliu.

Tabel 3.7. Rezultate pacienta 2

3.1. Tonus neuro-psihic

3.2. Tonus muscular

3.3. a – e Controlul planșeului pelvin

3.4. Evoluția greutății corporale

CONCLUZII

În cazul nașterii naturale, riscurile sunt mai mici atât pentru mamă cât și pentru făt, iar recuperarea postnatală este mai ușoară și mai rapidă decât în cazul cezarienelor.

Nu există un program universal acceptat pentru recuperarea postnatală, modalitatea de abordare fiind implementată de vârsta pacientei, numărul nașterilor, complicațiile la naștere, tipul constituțional și metabolismul propriu.

Recuperarea optimă necesită particularizarea programului kinetic, monitorizarea permanentă a subiectului și adaptarea continuă la datele obținute prin evaluări periodice.

Programul de refacere și profilaxie trebuie început încă din primele ore după naștere și continuat până în faza de revenire la parametri anteriori sarcinii.

Este obligatorie comunicarea între terapeut, psiholog și medicul care urmărește lehuzia, în scopul de a oferi pacientei un program de reabilitare complet cu rezultate pozitive.

Obiectivele refacerii sunt grupate pe perioade de timp (primele 24 de ore, zilele 10-12 de la naștere, primele 3 luni, între 3 și 6 luni, iar în final 6-12 luni), urmărind integrarea gradată în activitatea zilnică.

Programul kinetic postnatal folosește atât mijloace specifice (mobilizarea activă, posturările, masajul și stretchingul) cât și nespecifice (mijloace psihoterapeutice, dieta, factorul climatic).

Durata programului de reabilitare postnatală și prognosticul de recuperare funcțională depinde de complicațiile apărute în timpul nașterii, alte complicații din timpul sarcinii, predispoziția pacientei către boli sistemice, vârsta mămicii și capacitatea pacientei de a-și modifica activitățile zilnice.

Programul de recuperare postnatală se raportează constant la parametrii și schimbările specifice perioadelor lehuziei fiziologice.

Subiecții aleși au urmat programul de reabilitare separat ca formă și aplicație, pentru ca, în diversitatea factorilor, să se evidențieze efectele și beneficiile acestuia. Astfel, două paciente au fost îndrumate în cadrul ședințelor la domiciliu, o pacientă a ales orarul în cadrul clinicii, unei paciente i s-au prescris acasă pașii și exercițiile pe care le-a efectuat individual cu observația evoluției la 1 lună, iar una singură a fost doar urmărită, fără a beneficia de îndrumare.

Parametrii evaluați au fost în sadiu precoce starea nutrițională, starea sistemului excretor, nivelul de odihnă, temperatura, starea psihică. Pe parcursul programului au fost urmărite: starea tegumentelor, tipul respirației, starea neuropsihiccă, circulația generală și periferică, tonusul musculaturii membrelor superioare și inferioare, tonusul peretelui abdominal, musculatura bolții plantare, controlul planșeului pelvin, tranzitul intestinal, greutatea corporală, lordoza lombară, capacitatea de efort și în final integrarea în activitățile zilnice.

Toate pacientele care au urmat un program personalizat de exerciții fie el la domiciliu, singur acasă sau la clinică, au înregistrat progrese considerabile în raport cu perioada de timp, fără diferențe semnificative între ele.

Mijloacele kinetoterapeutice aplicate corect și sistematic s-au dovedit eficiente independent de vârstă, gradul nașterii, parametrii inițiali sau locație.

Deși refacerea organismului a avut loc și în cazul pacientei care nu a urmat kinetoterapia, indicii specifici de revenire au fost mai întârziați în comparație cu cei specifici perioadelor de lehuzie.

Cu toate că are avantajul vârstei și a primei nașteri, pacienta numărul 4 și-a revenit la caracteristicile anterioare sarcinii mult mai greu comparativ cu celelalte.

Kinetoterapia s-a dovedit eficientă cu rezultate satisfăcătoare și în cazul pacientelor mai în vârstă a căror capacitate de refacere scade proporțional cu îmbătrânirea, dar și în cazul pacientei cu 4 nașteri la activ.

Se evidențiază foarte bine efectele aplicării unui program de refacere între pacientele 1 și 4 de aceeași vârstă, prima pacientă urmând sistematic mijloacele date în vederea recuperării, iar cea din urmă fără nicio îndrumare. Rezultatele în cazul primei paciente sunt net superioare.

Pacienta numărul 5 care a susținut începând cu luna a 3-a după naștere un program de exerciții ce a inclus și copilul a avut o curbă ascendentă semnificativ crescută față de celelalte, în detrimentul vârstei (31 cea mai vârstnică dintre subiecte).

Alăptatul influențează pozitiv scăderea în greutate

BIBLIOGRAFIE

Alessandrescu, D., 1976, Biologia reproducerii umane (obstetrică normală și patologică), Editura Medicală, București

Ancăr, V., Crâncu, I., 2011, Obstetrică, Editura Medicală Națională, București

Binestock, J., Fox, H., Wallah, E., 2015, Johns Hopkins Manual of Gynecology and Obstetrics, First Edition, LWW

Bo, K., Berghams, B., Morkved, S., Van Kampen, M., 2007, Evidence-Based Physical Therapy for the Pelvic Floor: Bridging Science and Clinical Practice, 1e, Butterworth Heinemann Elsevier

Buzescu, A., 2001, Anatomia omului, Ed. Alexandru 27, București

Chan, P., Jonson, S., 2013, Obstetrics and Gynecology, Current Clinical Strategies Publishing

Cordun, M., 1991, Kinetologie Medicală, Ed. Axa, București

Cunningham et. Co., 2014, Williams Obstetrics, 24th Edition, McGraw Hill

Dumoulin C., Lemieux MC., Bourbonnais D. et al, 2004, Physiotherapy for persistent postnatal stress urinary incontinence: a randomised controlled trial, Obstetrics and Gynaecology

Errol, R.N., Arulkumaran, S., Symonds, I., Fowlie, A., 2007, Oxford American Handbook of Obstetrics and Gynecology, Oxford University Press

Fitz, F. F., Resende, A. P. M., Stupp, L., et al, 2012, Biofeedback for the treatment of female pelvic floor muscle dysfunction: a systematic review and meta-analysis, International Urogynecology Journal, Volume: 23

Frost, R., Goodheart, G., 2013, Applied Kinesiology, Revised Edition: A Training Manual and Reference Book of Basic Principles and Practices, Revised Edition, North Atlantic Books

Hagen, S., Stark, D., 2011, Conservative prevention and management of pelvic organ prolapse in women, Cochrane Database System Review

Holdevici, I., Vasilescu, I.P., 1988, Activitatea sportivă. Decizie, autoreglare, performanță, București

Irion, M.J., Irion, G.L., 2009, Women's Health in Physical Therapy, The Point

Johannes, H. S., 1932, Das Autogene Training (konzentrative Selbstentspannung, Edituri multiple, Leipzig

Magalhaes, R., Ana, P., Stueapp, L., Bernardes, B., et al, 2012, Can hypopressive exercises provide additional benefits to pelvic floor muscle training in women with pelvic organ prolapse?, Neurology and Urodynamics, Volume 3

Marie, F. M., 2005, HypnoBirthing: The Mongan Method: A natural approach to a safe, easier, more comfortable birthing, 3rd Edition, Health Communication

Munteanu, I., 2000, Tratat de obstetrică, Editura Academiei Române, București

Nanu, D., Marinescu, B., Matei, D., Isopescu, F., 2008, Esențialul în Obstetrică, Editura Amaltea

O’Young, B., Young, M., Stiens, S., 2007, Physical Medicine & Rehabilitation Secrets. Third Edition, Mosby

Poiană, C., Vârtej, P., Vârtej, I., 2010, Ginecologie endocrinologică, Ediția a III-a revizuită și completată, Editura All, București

Selby, A., Traducere de Vasilescu, Gh., 2006, Gimnastica Pilates pentru gravide – exerciții ușoare și eficiente pentru perioada sarcinii și pentru perioada postnatală, Editura ALL, București

Stephenson, R.G., O’Conor, L., 2000, Obstetrics and gynecologic care in physical therapy. Second edition, Slack Incorporated

Toy, E., Baker, B., Ross, P., Jennings, J., 2012, Case Files Obstetrics and Gynecology, Fourth Edition, McGraw-Hill Education / Medical

Weiss, L., Lenaburg, H., Weiss, J., 2013, Physical Medicine and Rehabilitation Q&A Review, Demos Medical

http://hypopresives.com/ – accesat la data de 20. 11. 2014