Jurnalismul social din Republica Moldova: proces de creație, cadru relațional și [630457]

1
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U: [070:659](478)(043.2)

STEPANOV GEORGETA

JURNALISMUL SOCIAL DIN REPUBLICA MOLDOVA: PROCES DE CREAȚIE,
CADRU RELAȚIONAL ȘI PRODUSE MEDIATICE

571. 01 JURNALISM ȘI PROCESE MEDIATICE

AUTOREFERAT
al tezei de doctor habilitat în științe ale comunicării

CHIȘINĂU , 2016

2
Teza a fost elaborată în cadrul Departamen tului Teoria ș i Practica Jurnalismului,
Universitatea de Stat din Moldova.
Consultant științific: MALCOCI Ludmila, doctor habilitat în sociologie, conferențiar
universitar , Academia de Ș tiințe a Moldovei .

Referenți oficiali:
1. MARINESCU Constantin Gheorghe, doctor în științe politice, profesor universitar ,
academician. Universitatea Ap ollonia, Iași, România.
2. BLAJCO Vladimir, doctor habilitat în sociologie, conferențiar universitar, Institutul de
Cercetări Juridice și Politice , Academia de Științe a Moldovei .
3. SOLOMON Constantin, doctor habilitat în politologie, profesor universitar,
Universitatea de Stat din Moldova .

Componența consiliului științific specializat:
1. ROȘCA Alexandru, doctor habilitat în filosofie, academician, președinte .
2. GUZUN Mihail, doctor în filol ogie, conferențiar universitar, secretar științific .
3. MORARU Victor, doctor habilitat în politologie, profesor universitar .
4. MARIN Constantin, doctor habilitat în politologie, profesor universitar .
5. ȚURCAN Nelly, doctor habilitat în sociologie, conferențiar universitar .
6. MOȘNEAGA Valeriu, doctor habilitat în politologie, profesor universitar .

Susținerea va avea loc la 22 aprilie 2016, ora 1 4.00, în ședința Consiliului științific
specializat DH 30.571.01 – 01 din cadrul Universității de Stat din Moldova, mun. Chișinău, str. A.
Mateevici, 60, MD -2009, Republica Moldova, blocul IV, aula 222.
Teza de doctor habilitat și autoreferatul pot fi consultate la biblioteca Universității de Stat
din Moldova și la pagina web a C.N.A.A. ( http://www.cnaa.md ).
Autoreferatul a fost expediat la data de _____________________
Secretar științific al Consiliului Științific Specializat ,
doctor în filologie, conferențiar universitar GUZUN Mihail
Consultant științific,
doctor habilitat în sociologie , conferențiar univ ersitar MALCOCI Ludmila
Autor ,
doctor în politologie, conferențiar universitar STEPANOV Georgeta

 Stepanov Georgeta, 2016

3
REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII

Actualitatea și importanța temei abordate . În tranziția de la sistemul totalitar spre cel
democratic, Republica Moldova s -a confruntat cu transformări globale care au cuprins toate
segmentele societății. Noua realitate socială – subiect de reflecție a mass -mediei – a perturbat
relațiile tradiționale ale presei cu statul, cu puterea, cu societatea, în ansamblu, și a generat
schimbarea funcțiilor, rolurilor, obiectivelor mass -mediei și substituirea unor subiecte de acoperire
media tică, a unor tehnici și tactici vechi de activitate cu altele noi. În condițiile nou -formate,
jurnalismul social – proces și produs cu o energie individuală, cu un concept propriu și cu un
caracter funcțional particular – s-a manifestat ca unul dintre cele mai eficient e mijlo ace de
modelare a atitudini lor, acțiuni lor și comportamentelor sociale. Actualmente, e l a luat amploare și
a deveni t o dimensiune jurnalistică de interes maxim pentru consumatorul de produse media tice
din Republica Moldova . Tocmai din astfel de considerente abordarea temei este cât se poate de
actuală. Cu toate acestea, jurnalismul social ca fenomen mediatic cu specific propriu, determinat
de contextul istoric în care s -a afirmat și de cel sociopolitic în care activează de moment, nu a fost
cercetat integral, ci doar tangențial. Actualitatea și importanța cercetării jurnalismului social este
determinată de necesitatea identificării specificității lui ca activitate mediatică cu identitate
distinctă, elabor ării modelului teoretico -explicativ al naturii funcționaliste a jurnalismului social
autohton și elucidării tendințelor principale în evoluția acestui a în contextul științelor
contemporane ale comunicării.
Descrierea situației în domeniul de cercetare și iden tificarea problemelor cercetate.
Jurnalismul social se află în atenția teoreticienilor din do meniul mediatic -comunicațional relativ
recent. Deși sporadice și tangen țiale, abordările științifice privind semnificațiile c onceptului de
jurnalism social au constituit obiect de cercetare pentru o serie de oameni de știință din Occident,
Rusia, Ucraina, România etc. Menționăm însă caracterul generalist al lucrărilor existente , fapt care
a sugerat oportunitatea realizării unui studiu fundamental, ce ar conț ine o viziune integratoare
asupra f enomenului de jurnalism social. Amploarea subiectului cercetat necesită o dezbatere
științifică pluridimensională, studiul de față venind, la rândul său, cu propria abordare a unor
aspecte constitutive ale comunicării mediatice pe domeniul social, care a permis conceptualizarea
noului model de comunicare mediatică – jurnalismul social. Teza se axează pe o problematică
importantă, interpretată, inclusiv , prin prisma specific ului proces ului de creație și al produselor
mediatice puse în circuit prin intermediul jurnalismului social , precum și prin prisma percep țiilor
jurnaliști lor în raport cu cadrul lor relațional și acțional .
Scopul și obiectivele tezei . Scopul lucrării constă în cercetarea specificului jurnalismului
social din Republica Moldova ca proces și ca produs mediatic cu identitate distinctă . Pentru
atingerea acestui scop ne -am propus realizarea următoarelor obiective:

4
– cercetarea baze i teoretico -metodologice a jurnalismului social și elaborarea metodologiei
proprii de cercetare;
– studierea abordărilor teoretico -conceptuale ale fenomenului jurnalism social ;
– identificarea subiecte lor majore de reflecție în jurnalismul social din Republica Moldova ;
– studierea proces ului de creație în jurnalismul social ;
– studierea cadrului relațional și acțional al jurnali știlor care abordează realitatea socială ;
– analiza produselor mediatice puse în circuit prin intermediul jurnalismului social autohton;
– elaborarea recomandărilor practice în vederea eficientizării jurnalismului soci al.
Metodologia cercetării științifice. Metodologia cercetării jurnalismului social se bazează
pe aplicarea conjugată a diverselor metode, cum ar fi: metoda istorică, metoda sistemică, metoda
comparativă și metoda structural -funcțională . De asemenea, au fost aplicate metode și principii
care țin de instrumentarul intelectual de cunoaștere științifică, și anume: documentarea,
conceptualizarea, inducția și deducția, interpretarea datelor, analiza și sinteza, modelarea,
abordarea sistemică e tc. Pentru studierea aplicativă a fenomenului de jurnalis m social au fost
utilizate metode și tehnici sociologice, cum ar fi: chestionarea, analiza de conținut, observarea,
focus -grupul . Totodată, au fost aplicate și diferite tipuri de cercetare științific ă, inclusiv: cercetarea
extensivă, intensivă, longitudinală și transversală. Pentru realizarea scopului investigației au fost
aplicate: principiul cronologic , principiul obiectivității și cel al imparțialității . Metodele utilizate
au contribuit la confirmarea ipotezelor de lucru și au facilitat finalizarea cercetării cu anumite
concluzii și recomandări care au pus în valoare rezultatel e obținute.
Noutatea științifică și originalitatea rezultatelor obținute. Sub aspectul noutății, lucrarea
pentru prima dată abordează conceptual și metodologic cercetarea unei probleme de valoare,
orientată, în primul rând, spre introducerea în circuitul științific a informațiilor care oferă
posibilitatea conceptualizării fenome nului jurnalism social . Noutatea științifică a lucrării constă în
elucidarea integrală a specificului jurnalismului social, precum și a evoluției acestuia pe tot
segmentul diacronic propus . Originalitatea rezidă în cercetările realizate de autor, rezultate le
cărora au permis conturarea tabloului general a ceea ce, actualmente, constituie jurnalismul social
din Republica Moldova ca proces și ca produs. Problema științifică soluționată ține de elucidarea
complexă a procesului de creație în jurnalismul social, a cadrului relațional și a celui acțional al
jurnaliștilor care practică acest gen de activitate, a produsului mediatic care formează fluxul
informațional în jurnalismul social din Republica Moldova , precum și a reacțiilor consumatorilor
de media în raport cu calitatea serviciilor mediatice pe domeniul social .
Rezultatele principial noi pentru știință și practică obținute. Lucrarea sistemati zează,
ordon ează și dispune diac ronic informațiile cu referire la procesul de creație în jurnalismul social
și la produsel e mediatice pe acest domeniu , ea fiind , de fapt , o primă încercare de acest gen.

5
Totodată, rezultatele principial noi rezidă în: stabilirea bazei teoretico -metodologice a
jurnalismului social și elaborarea metodologiei proprii de cercetare ; elucidarea integrală a
specificității jurnalismului social; modelizarea procesului de creație și a circuitului informațional;
elucidarea evoluției jurnalismului social din Republica Moldova ca proces și ca prod us;
conceptualizarea funcțiilor, roluril or și a modelelor de acțiune a jurnalismului social; identificarea
strategiilor și a practicilor operaționale în jurnalismul social autohton; stabilirea cadrului relațional
și identificarea modelelor de comportament profesional al jurnaliștilor specializați pe domeniul
social ; fundamentarea științifică a jurnalismului social și determinarea unei noi direcții de
cercetare în cadrul științelor comunicării .
Semnificația teoretică. Semnificația teoretică a lucrării rezidă în: conceptualizarea
jurnalismului social ca fenomen mediatic cu identitate distinctă ; crearea unui cadru teoretic de
analiză a caracterului funcțional al jurnalismului social ; elaborarea modelelor de abordare a
realității sociale bazate pe diverse strategii și practici operaționale. Studiul pune începutul unui
nou domeniu de cercetare, atât mediatic, cât și interdisciplinar, neexplorat până la momen t, dar
care prind e contur prin intermediul unor lucrări publicate de către autor și prin problematica
investigată în cadrul acestei teme de doctorat. În plan teoretic, studiul lansează noi vectori de
cercetare privind po tențialul jurnalismului social de reflectare a realității sociale, impactul și
efectele lui asupra diverselor categorii sociale , modelele de comportament profesional aplicate în
procesul de reflectare a realității sociale și poate servi în calitate de punct de reper pentru elaborări
științifice noi în domeniile subiectelor care vizează jurnalismul socia l ca proces și ca produs.
Valoarea aplicativă a lucrării . Valoarea aplicativă a studiului constă în cercetăril e
sociologice complexe asupra: a) produsului jurnalistic autohton pe domeniul social, b) opiniilor
jurnaliștilor privind procesul de realizare a produselor jurnalistice pe domeniul social, c) reacțiilor
publicului privind calitatea reflectării realității so ciale. Valoarea lucrării este de natură științifico –
didactică și practică propr iu-zisă. Sub aspect didactic, ea este util ă pentru perfectarea manualelor,
predarea cursurilor academice existente, conceptualizarea și elaborarea unor cursuri academice
noi. În plan practic, concluzii le și recomandările pot fi aplicate în calitate de suport concepțional
pentru implementarea standardelor deontologice în procesul de abordare a problemelor sociale și
pentru identificarea soluțiilor de eficientizare a jurnalismului social autohton . Noțiunile,
categoriile și aspectele funcționale abordate pot servi ca bază pentru elaborarea de către instituțiile
mass -mediei autohtone a politicilor editoriale, a strategiilor și a tehnicilor de mediatizare a
realității sociale pe princi pii noi, iar rezultatele care au fost obținute, grație semnificației practice
indiscutabile, pot fi utilizate de către sectorul asociativ al mass -mediei pentru conceptualizarea
noilor proiecte mediatice și perfectarea documentelor în domeniul mediatic, ele fiind în măsură să
solicite atenția factorilor de decizie.

6
Rezultatele științifice principale înaintate spre susținere. În mediul științific autohton a
fost întreprinsă pentru prima dată o abordare complexă și holistică a fenomenului jurnalism social .
Rezultatele științifice principale înaintate spre susținere rezidă în faptul că jurnalismul social : (1)
reprezintă un ansamblu de activități mediatice cu identitate distinctă prin care este valorificată
realitatea socială ; (2) asigură construcția publică a realității sociale, identifică , explică problemele
sociale și propune soluții necesare rezolvării acestora; (3) explică reacțiile și acțiunil e sociale ale
consumatorilor de media în raport cu realitatea reflectată ; (4) realizează anumite funcții, roluri și
obiective, determinate de specificitatea lui; (5) este concomitent și proces, și produs cu o energie
individuală, cu un concept propriu și cu un accentuat caracter funcțional particular; (6) generează
modele proprii de acțiune mediatică ; (7) generează cadre relațional e și acțional e specific e în
procesul de colectare a informațiilor ; (8) folosește strategii și practici operaționale specifice .
Imple mentarea rezultatelor științifice. Rezultatele și opiniile exprimate în lucrare au fost
aplica te la elaborarea Codului deontologic al jurnalistului din Republica Moldova, la realizarea
expertizelor proiectelor mediatice din domeniul jurnalismului social , precum și în procesul de
predare a disciplinelor de formare profesională a viitorilor jurnaliști în învățământul universitar .
Datele obținute sunt utile atât pentru cercetătorii c are au ca obiect de studiu evoluția fenomenului
mediatic contemporan, cât și pentru jurnaliștii și managerii din mass -media autohtonă.
Aprobarea rezultatelor. Rezultatele științifice ale studi ului au fost implementate în
activ itatea de cercetare desfășurată în cadrul Universității de Stat din Moldova, Facultatea
Jurnalism și Științe ale Comunicării și au stat la baza realiz ării unei lucrări monografic e; a peste
60 de studii în diverse publicații științifice de profil din Republica Moldova , România , Germania ;
a peste 20 de comunicări la div erse foruri științifice internaț ionale și naționale. Teza de doctor
habilitat în științe ale comunicării a fost examinată și recomandată în ședința comună a
Departamentului Teoria și Practica Jurnalismului și a Departamentului Radio și Televiziune ale
Facultății Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM, în seminarele științifice de profil din ca drul
Institutului de Cercetări Juridice și Politice al Academiei de Științe a Moldovei ( specialitatea
561.01 – Teoria, metodologia și istoria politologiei; instituții și procese politice ) și din cadrul
Universității de Stat din Moldova ( specialitatea 571.01 – Jurnalism și procese mediatice ).
Volumul și structura tezei : Lucrarea este expusă în 2 45 de pagini de text de bază, este
alcătuită din : Adnotări în limbile română, rusă, engleză ; Introducere; 5 capitole structurate în
subcapitole ; Concluzii generale și recomandări , Bibliografie din 348 de titluri ; include 5 tabele, 1
figură și 6 anexe.
Cuvintele -cheie : jurnalism social, domeniu social, problemă socială, produs mediatic,
proces mediatic, practică operațională, genuri jurnalistice, c omportament profesional, standard
deontologic.

7
CONȚINUTUL TEZEI

Introducere a reprezintă e sența suportului argumentării temei alese pentru cercetare . În
această direcție s -a făcut referire la: actualitatea temei , importanța ei pentru științele comunicării
contemporan e, gradul de cercetare a temei, scopul și obiectivele tezei, metodologia de lucru,
noutatea științ ifică a rezultatelor obținute, semnificația teoretică, valoarea aplicativă a lucrării,
modalit atea de aprobare a rezultatelor cercetării , precum ș i la importanța acestora pentru evoluția
ulterioară a jurnalismului social din Republica Moldova.
Capitolul I , întitulat Bazele teoretico -metodologice ale jurnalismului social , conturează
aspectele teoretic e și pe cele metodologice ale cercetării fenomenului jurnalism social . Paradigma
cercetării, la fel ca elementele asupra cărora a fost foc alizată cercetarea, îndreaptă autorul spre o
digresiune problematică a discursului istoriografic, astfel devenind posibilă o înțelegere mai
apriată și deslușită a investigațiilor care au abordat acest segment tematico -mediatic. Referindu -ne
la istoriografia pr oblemei, este necesară trecerea în revistă a unei serii de lucrări cu caracter
general cu referire la dimensiunea socială a comunicării mediatice, care în expozeul lor conțin
informații utile pentru cercetarea de față și sunt necesare pentru conceptualizar ea jurnalismului
social ca model jurnalistic în teoria științelor comunicării . Analiza acestor a scoate în evidență
faptul că concep tualizarea rolului jurnalismului în societate se datorează nu doar specialiștilor în
comunicare, ci și, sau în primul rând, r eprezentanților unor domenii științifice foarte variate,
precum: sociologie, politologie, psihologie, lingvistică, filosofie etc., fapt care demonstrează
caracterul interdisciplinar al comunicării mediatice. Și pentru că astfel de lucrări există într -un
număr impunător, noi vom stărui doar asupra celor relevante pentru subiectul cercetării noastre,
care au formulat raționamente privind misiunea socială a comunicării mediatice . Acestea ,
simbolic, pot fi clasificate în câteva categorii:
1. Studii care au pus în circuit abordări sociologice – importante, întâi de toate, grație
instrumentarului și metodelor de cercetare, unele dintre care au fost aplicate în lucrarea respectiv ă
pentru a determina specificitatea jurnalismului social ca proces și ca produs. Abordarea
sociologică a comunicării mediatice are la bază cercetările exponenților școl ii teoretice de la
Chicago, care au servit temei pentru apariția ulterio ară a diverse lor modele și teorii ale
comunicării .
2. Studii care au pus în circuit abordări psihologice – ele au constituit baza teoretico –
metodologică pe care s -a axat cercetarea comportamentului profesional al jurnaliștilor. Abordarea
psihologică are la bază cercetările ex ponenților ș colii teoretice de la Palo Alto care, de asemenea,
au contribuit la apariția diverselor mo dele și teorii ale comunicării .
3. Studii care au pus în circuit abordări filosofice – ele au constituit suportul teoretic pentru
analiza și concluziile noastre privind locul, rolul și caracterul funcțional al jurnalismului social în

8
societatea contemporană. Abordarea filosofică a comunicării mediatice are la bază cercetările
exponenților școli i teoretice de la Toronto și a celei de la Frankfurt .
Studii relevante privind teoria comunicării mediatice au fost semnate și de c ercetătorii din
Occident: D. McQuail și S. Windahl [22], M. DeFleur și S. Ball -Rokeach [6 ], J.-C. Abric [1], A.
Mattelart și M. Mattelart [21], J. B. Thompson [31 ], G. Lochard și H. Boyer [12], J. L ohisse [13];
din România: I. Drăgan [ 8], P. Dobres cu, A. Bârgăoanu și N. Corbu [7 ], D. Pop [24 ], V.
Marinescu [20], D. Rusti [29 ], V. Tran și I. Stănciugelu [32 ]; din Ucraina: В. Иванов [42 ], Є.
Цимбаленко [ 61], В. Рiзун [ 55], T. Приступенко [ 53], O. Koновец [46 ], В. Владимиров [ 39],
О. Гриценко [40 ], din Rusia: С. Koрконосенко [ 47], E. Вартанова [38 ], В. Березин [ 37], Е.
Прохоров [54 ], precum și din Moldova: C. Marin [ 18, 19 ], V. Moraru [23 ] ș. a.
Analiza teoretică a jurnalismului social ca model cu identitate distinctă în comunic area
mediatic ă reprezintă în sine o provocare. Cauza constă în faptul că până în anii ’90 ai secolului al
XX-lea elaborările teoretice au tratat jurnalismul social drept un element constitutiv al
diapazonului tematic al producțiilor jurnalistice. Puținele stud ii nu puneau în valoare conceptul de
jurnalism social ca o activitate mediatică autonomă, ci îl reprezentau drept o subdisciplină în
cadrul problematicii mass -mediei. Interesul redus, abordarea tangențială, fragmentată și sporadică
a diverselor manifestări și aspecte ale jurnalismului social în științele occidentale derivă din
caracterul, mai mult sau mai puțin, stabil al situației social -economice și politice din țările situate
în această parte a lumii , care nu a generat contexte favorabile pentru amplificarea jurnalismului
social . Or, acest tip de jurnalism se impune ca o necesitate socială tocmai în perioadele marilor
transformări, când societățile se confruntă cu grave probleme de ordin social, economic, politic,
cultural, spiritual etc. Stabilit atea economică și ordinea socială din țările occidentale au orientat
interesele cercetătorilor contemporani din ace ste state spre alte fenomene și tendințe mediatice,
între care jurnalismul civic, supranumit public, participativ, reflexiv, cetățenesc, care implică
reacțiile cetățenilor, pe de o parte, la procesele și fenomenele ce se produc în societate, iar, pe de
altă parte, la modalitatea de reflectare a acestei realități de către mass -media tradițională. În raport
cu jurnalismul social, acest fenomen se manifestă ca sursă de informare c e poate modifica agenda
comunicării mediatic e pe domeniul social și ca reacție a public ului la activitatea mass -mediei care
demonstrează feedbackul materialelor jurnalistice. Astfel, tipul respectiv de activitate mediatică ,
într-o măsură mai mare sau mai mică, se regăsește ca element constitutiv sau comple mentar al
jurnalismului social.
Din rândul oamenilor de știință care au cercet at jurnalismul social ca pe o activitate
mediatică cu identitate distinctă iese în evidență num ele T. Фролова . Cercetătoarea a abordat
jurnalismul social drept un fenomen mediatic autonom, complex, pluridimensional, cu
problematica și cu instrumentarul său specific de reflectare a problemelor și a proceselor sociale –
idee care se regăsește în toate lucrările dedicate probleme i respective , semnate de aceasta [59, 60 ].

9
Т. Фролова enunță ideea că subiectul de reflecție a jurnalismului social sunt însele societatea și
procesele sociale care se produc în diverse sectoare ale realității. Ea identifică elementele
constitutive ale acestuia, între care: mobilitatea socială, instituțiile sociale, sistemul de valori
sociale, identitatea socială a individului și capitalul social . În aceeași cheie este determinată natura
jurnalismului social la Г. Makaшина [51 ], care propune o abordare trilaterală a acestuia , pe care îl
califică drept instrument de reflectare a realității sociale și a relațiilor care se stabilesc între
sectorul public, cel comercial și cel neguvernamental al societăți i; la В. Березин, în opinia căruia,
jurnalismul social abordează problemele care interesează întreaga populație, indiferent de
apartenență la grupuri și pături sociale [37]; la И. Дзялошинский , care definește jurnalismul
social drept activitate de im plicare în procesele sociale [41 ]; la E. Прохоров, care afirmă că el este
„o verigă analitică de legătură a relațiilor între diferite gru puri sociale” [54]. V. Vâlcu, a utorul
studiul ui Jurnalismul social , susține că definiția practică a jurnalismului social poate fi dedusă din
diapazonul tematic al produselor mediatice care oscilează între social și societate [33].
În contrariu, alți cercetători propun abordări mai înguste ale fenomenului de jurnalism
social. M. Бережная, de exemplu, promovează ideea că subiectul de reflecție în jurnalismul social
îl formează procesele de reprod ucere a realității so ciale [36 ]. Ea afirmă că jurnalismul social este o
ideologie profesională specială care a apărut la intersecția dintre jurnalism și asistența socială.
Aceeași idee este susținută de cercetătoarea Р. Иванян care a studiat interdependența instituțională
a jurnalismului cu asistența socială și a pus în corelație specificitatea acestor două tipuri de
activități sociale [43]. O altă viziune o găsim la П. Баутина . Cercetătoarea tratează jurnalismul
social drept activitate de mediatizare implicită a realității înconjurătoare, orientată spre
soluționarea problemelor de ordin individual și comunitar. În opinia ei, jurnalismul social nu se
reduce la simpla și neutra abo rdare a problemelor sociale, or, implicarea plenară a jurnaliștilor în
rezolvarea acestora este una dintre caracteristicile generale ale tip ului respectiv de jurnalism [ 35].
Ținem să menționăm abordarea oarecum unilaterală propusă de П. Баутина pentru fenomenul de
jurnalism social, pe care îl substituie cu fenomenul de jurnalism civic, care s -a afirmat în teoria și
practica mijloacelor de comunicare în masă din SUA în anii ’80 ai secolului trecut.
Analiza jurnalismului social ca proces a avut ca bază te oretică lucrările cercetătorilor din
Occident, între care: D. Ell iot [9], M. Voir ol [34], M. E. Figueroa , D. L. Kincaid, M. Rani, G.
Lewis [10], J. H. Gans [11], C. D. MacDugall [15] ș.a., precum și pe cele ale cercetătorilor din
România: M. Coma n [4], M. Cernat [3], D. Popa [25 ], C. Lucacsi [ 14], V. Vâlcu [33 ] și din
Republica Mold ova: G. Stepanov și I. Guzun [30], V. Moraru [23 ].
Dintre lucrările savanților din Rusia , care s -au axat pe procesul de creație în jurnalism, ne -a
atras atenția monografia Журналистика. Методология журналистского творчества
(Jurnalismul. Metodologia creației jurnalistice ), în care autorul M. Kим susține că specificul
procesului de creație în jurnalism presupune activități ce extind limitele cunoașterii și permit

10
jurnalistulu i să identifice relații noi pe care le stabilește sau în care există subiectul/obiectul
cercetat și să creeze un produs jurnalistic original [44 ]. În aceeași cheie este abordată creativitatea
în jurnalism de către: О. Чернега [62], M. Ма гронт [5 0], А. Шестерина [63], Н. Кодола [45],
М. Лукина [49], Ю. Погорелый [52 ].
Jurnalismul ca proces a constituit obiectul de studiu și pentr u alți cercetători , între care: M.
Guzun, Al. Bohanțov, M. Tacu, G. Stepanov, I. Guzun, D. Țurcanu, M. Lescu, B. Parfentiev, A.
Dumbrăveanu, S. Grossu, A. Peru, D. Cosma , M. Kunzler , S. Livingstone, I. K. Sorenssen și A.
M. Gab rielsen, F. Shennan , В. Рiзун, И. Михайлин, В. Здоровега, В. Владимиров ș. a.
Dintre autorii autohtoni care au studiat jurnalismul ca proces, iese în evidență numele
cercetătorului V. Moraru. Rezultatele cercetărilor întreprinse de acest autor și -au găsit reflectare
într-o serie de lucrări pe acest domeniu, între ca re: Mass -media vs politica , Mass -media între
incertitudini și aspirații , Publicistica moldovenească contemporană , Labirinturile politicii. În
timp ce V. Moraru propune, în general, o abordare politologică a jurnalismului ca proces, L.
Malcoci abordează acest subiect prin prismă sociologică. Studiul Mass -media și opinia publică în
societatea în tranziție [17] constituie o valoroasă cercetare privind starea mass -medi ei
moldovene ști în tranziția spre democrație și rolul acesteia în formarea și modelarea opiniei
publice. Acest studiu se remarcă prin faptul că aduce informații de ordin conceptual -arhitectonic
privind procesele jurnalistice, iar pu nctarea momentelor legate de impactul și efectele m ass-mediei
asupra opiniei publice permite și o serie de concluzii referitor la practicile utilizate în jurnalismul
din Republica Moldova.
Jurnalismul social ca produs a fost analizat prin prisma formelor d e expresie pe care el le
solicită pentru abordarea realității. Teoria genurilor jurnalistice și tendințele de evoluție a acestora
și-au găsit reflectare într -o serie de lucrări semnate de : J. B. Thompson [ 31], J.-C. Bertrand [ 2], D.
Randall [28 ], M. Voirol [34], C. D. MacDougall [ 15], C. F. Popescu [ 26], S. Preda [27 ], M.
Cvasnâi -Cătănescu [5], D. Rusti [ 29], D. Popa [ 25], М. Ким [44], A. Терты чный [57 ], Н.
Кодола [45 ], А. Лонская [ 48], М. Лукина [ 49], М. Магронт [ 50], Ю . Погорелый [ 52], О.
Сотникова [56 ], М. Уланова [58 ] ș. a.
De un real folos pentru cercetarea și analiza percepțiilor jurnaliștilor privind jurnalismul
social ca proces și ca produs, precum și a percepțiilor cititorilor asupra produselor jurnalismului
social care abordează problemele sociale a fost studiul sociologic semnat de L. Ma lcoci
Percepțiile populației din Republica Moldova privind fenomenul discriminării , care a pus în
circuit date statistice relevante privind fenomenul discriminării în contextul altor probleme di n
Republica Moldova [16]. Rezultatele cercetării relevă faptul că discriminarea și marginalizarea
anumitor grupuri de persoane sunt fenomen e reale în Republica Moldova, care ia u amploare în
ultimii ani. Studiul conține și o serie de recomandări practice privind diminuarea efe ctelor
fenomenului de discriminare, iar rezultatele la care ajunge autoarea semnalează necesitatea

11
amplificării funcției educativ -instructive a jurnalismului social în scopul formării culturii
toleranței și nediscriminării față de persoanele cu nevoi speci ale.
Studiile dedicate ca lității produselor jurnalistice au fost în atenția noastră datorită faptului că
ele au conturat fundamentul pentru identificarea standardelor etice și deontologice utilizate în
jurnalismul social. Între autorii autohtoni , care au s emnat studii dedicate problemelor de etică și de
deontologie a mass -medi ei, se numără: D. Țurcanu , A. Peru. M. Lescu, I. Bunduchi și V. Dorogan,
M. Guzun , G. Stepanov, I. Guzun ș. a.
Concluzia generală care se impune este că analiza și reevaluarea lucrărilor istoriografice
permit reconstituirea bazei teoretico -metodologice a jurnalismului social și conceptualizarea lui ca
fenomen mediatic cu identitate distinctă .
Capitolul II, întitulat Conceptualizarea fenomenului de jurnalism social , cuprinde
abordările teoretice ale fenomenului jurnalism social și conceptualizarea acestuia ca model cu
identitate distinctă în comunic area mediatic ă. Totodată, aici sunt identificate obiectivele, funcțiile,
rolurile caracteristicile și particularitățile jurnalismului social . În opinia noastră, jurnalismul social
poate fi definit drept „un ansamblu de activități mediatice de documentare, de producere și de
diseminare a informațiilor cu referire la realitatea socială și la problemele sociale existente în
această realitate, la evoluția și efectele potențiale ale acestora; de identificare și explicare a
reacțiilor și acțiunilor sociale; de comunicare direct ă/indirectă a ansamblului de soluții necesare
rezolvării unor probleme sociale; de monitorizare și analiză a politicilor sociale, a deciziilor și a
actelor normative cu referire la activitatea socială a persoanei sau a grupurilor sociale, în vederea
susțin erii sau abrogării acestora; de asigurare și de stimulare a dialogului social pe verticală și pe
orizontală întru asigurarea armoniei sociale”.
Subiectul de reflecție a jurnalismului social reprezintă totalitatea realizărilor, eșecurilor și a
problemelor s ociale care definesc viața cotidiană a indivizilor și a grupurilor sociale în toată
dinamica dezvoltării ei, precum și relațiile sociale pe verticală și pe orizontală existente într -o
societate. Realitatea socială se prezintă a fi subiect de reflecție a ju rnalismului social, precum și
obiect asupra căruia el își exercită impactul și efectele, iar activitatea mijloacelor de informare în
masă definitivează și, într -un fel, conturează realitatea și modalitățile de percepție a cititorilor în
raport cu aceasta.
Jurnalismul social abordează problemele care interesează întreaga populație, indiferent de
apartenența la grupuri și pături sociale, iar produsul finit al acestuia se încadrează în categoria
informațiilor funcționale . Natura funcțională a jurnalismului soc ial asigură: coparticiparea
cetățenilor la luarea deciziilor, integrarea lor în viața socială, promovarea strategiilor sociale,
perfecționarea legislației în domeniu etc. Caracterul funcțional al jurnalismului social este
structurat astfel încât să acțione ze atât asupra individului, cât și asupra comunității și societății.
Complexitatea vieții contemporane impune necesitatea abordării realității prin prisme diferite, precum

12
și racordarea ei la realitatea socială, or, evenimentele economice, politice sau cul turale obțin valoare
doar dacă sunt raportate la societate.
Caracterul funcțional al jurnalismului social reiese din obiectivele generale ale acestuia, între
care: promovarea informației relevante pentru clarificarea valorilor sociale supreme; mediatizarea
factorilor și a priorităților care însoțesc orice problemă publică; asigurarea unui grad înalt de
participa re socială a cetățeanului; crearea unui public imaginar cu aceleași valori sociale și viziuni
comunitare; promovarea valorilor democratice în viața civică etc.
Obiectivele conturează sfera de competențe generale care îi revine jurnalismului social, între
care: integrarea individului social în grup, a grupului social în societate, a societății în comunitatea
mondială; propagarea normelor morale, social e; asigurarea particip ării cetățeanului în viața
comunitară/socială; implicarea cetăț eanului în luarea deciziilor; mobilizarea populației pentru
soluționarea în comun a problemelor sociale; coagularea societății prin făurirea rețelelor sociale;
definirea ș i ierarhizarea priorităților sociale comunitare și naționale; propagarea obiectivelor,
valorilor și intereselor comunitar -sociale etc.
Activitățile mijloacelor de comunicare în masă reprezintă alternative funcționale, or, apar și
se manifestă ca răspuns la multitudinea de interese și de necesități individuale, colective sau
sociale ale publicului. În scopul satisfacerii nevoilor informaționale ale indivizilor, jurnalismul
social pune în circuit produse mediatice care, fiind valorificate, generează faptul că publicul este
informat. Analiza jurnalismului social, în înțelesul de influență pe care el o exercită asupra întregii
societăți, ne permite să identificăm aceste funcții, între care: conexiunea, prin informare, între
diverse grupuri și straturi sociale – mediatizarea nevoilor , promovarea intereselor, formarea
imaginii anumitor straturi sociale și asigurarea dialogului social ; social advocacy – reflectarea și
protejarea intereselor grupurilor social -defavor izate sau potențial vulnerabile; social lobby –
promovarea unor inițiative (de obicei ale societății civile) cu privire la anumite grupuri sociale ;
monitorizarea politicilor, proiectelor și programelor sociale – diseminarea informației privind
conceptualizarea politicilor sociale și modul de implementare a acestora ; reflectarea tehnologiilor
sociale, necesare soluționării raționale a problemelor sociale – mediatizarea activităților de
parteneriat social între reprezentanții puterii, reprezentanții mediului de afaceri și masele largi ;
promovarea valorilor so ciale – producerea materialelor care pot influența formarea abilităților de
autoidentificare și autorealizare a individului social și pot preveni comportamentel e deviante ;
socializarea cetățenilor – activități jurnalistice orientate spre armonizarea relațiilor interpersonale,
a relațiilor dintre individ și grupul social din ca re acesta face parte sau chiar di ntre individ și
societate ; conexiunea între domeniul social și alte sfere ale vieții public e – asigur area schimbul ui
de informații între toate sferele vieții publice .

13
Schimbările ce s -au produs în societatea noastră în ultim ele două decenii au generat
modificări s emnificative în domeniul social care, în esența sa, este predispus să conserve relațiile
și ordinea tradițională. Ele au impus un sistem variabil care a condiționat limitarea
responsabilităților statului în administrarea domeniului social și implicarea tot mai activă în
construirea real ității sociale a cetățenilor, a societății civile și a mass -mediei. Cercetările privind
interacțiunea ju rnalism social – domeniu social sunt importante în vederea determin ării
mecanismelor și proceselor prin care jurnalismul se implică în domeniul social și invers.
Implicațiile jurnalismului social în domeniul social se manifestă în faptul că, reflectând realitatea
și asigurând astfel circuitul informațional pe verticală și pe orizontală, el contribuie l a construcția
raporturilor între individ și grup, între grup și mediul social . Totodată , el particip ă la reglarea
proceselor sociale și influenț ează structurile și instituțiile sociale, precum și factorii de decizie să
acționeze, în general, în interesele societății, și, în particular, în interesele individului social.
Analiza implicațiilor jurnalismului social în domeniul social ne permite să afirmăm că
acțiunile acestuia sunt orientate în două direcții: către factorii de decizie și către masele largi , fapt
care generează două modele de acțiune mediatică . Primul model include activitatea de mediatizare
a problemelor sociale la nivel de individ social, grup social sau societate și de oferire a soluțiilor
practice pentru depășirea acestora în vederea formării culturii sociale de implicare și de ajutor
reciproc . În acest context, obiectul -țintă al jurnalismului social î l constituie componentele
domeniului social care țin de infrastructura socială, serviciile sociale și de larg consum, procesele
sociale privind educația, sănătatea etc. Modelul respectiv de acțiune transformă mass -media dintr –
un element neutru într -un element implicat în viața publică, care încearcă să faciliteze dialogul
dintre oamenii de rând și autorități, fiind pregătit, în același timp, să of ere și soluții pentru
problemele cu care se confruntă societatea. Mediatizarea proceselor de soluționare a variatelor
probleme sociale este un motiv în plus de a susține că obligația primară a jurnalismului social este
să prezinte problemele astfel, încât cetățenii să înțeleagă obiectivele propuse, pentru a acționa în
mod corespunzător. Din această perspectivă, se impune un jurnalism care trebuie să -i unească pe
oameni în procesul rezolvării diverselor probleme care îi preocupă.
Cel de -al doilea model incl ude activitatea de mediatizare a inițiativelor legislative și a
deciziilor administrative, monitorizarea evoluției și punerii în aplicare a politicilor sociale,
evaluarea executării deciziilor etc. În acest caz, jurnalismul ține în vizorul său acțiunile instituțiilor
care concep și gestionează baza legislativă și mecanismele de reglementare a activității sociale a
oamenilor și a grupurilor umane , precum și acțiunile instituțiilor și agențiilor care realizează
managementul social. Această activitate mediatică contribuie la realizarea nevoii de securitate
socială a unei societăți și ajută instituțiile statului să se autoresponsabilizeze în privința

14
corectitudinii deciziilor, a politicilor și a programelor inițiate de ei în acest dome niu. Elaborarea și
implementarea noilor concepte ale mecanismelor de manevrare socială se realizează cu suportul și
concursul structurilor noi, generate de unele schimbări social -politice și economice, precum și
grație implicării active a celor moștenite d e la vechiul sistem. În cadrul elaborării și implementării
politicilor și programelor sociale sunt implicate instituțiile principale ale statului, care trebuie să -și
coordoneze și să -și delege responsabilitățile sociale într -un mod foarte riguros. Mediatiz area
acestui aspect, de asemenea, se încadrează în activitățile jurnalismului social, din perspectiva celui
de-al doilea model de acțiune mediatică.
Interacțiunea dintre mass -media, sectorul guvernamental, cel neguvernamental și indivizii
sociali este de natură pluridimensională. Instituțiile de profil social care pun în aplicare
mecanismele sociale se încorporează în jurnalism prin publicarea materialelor despre anumite
decizii pe care le iau în raport cu o problemă socială sau alta; prin reflectarea acțiunilor pe care ele
le organizează și le întreprind în scopul reducerii impactului sau chiar soluț ionării unor anumite
probleme; prin abordarea mediatică a inițiativelor; prin elaborarea proiectelor comune cu mass –
media, prin publicitatea socială etc. La rândul lor, reporterii apelează la reprezentanții acestor
organizații pentru a obține informații fa ctologice, date statistice, opinii, expertize etc. Există mai
multe forme de cooperare a instituțiilor de presă cu instituțiile care au misiunea de a pune în
aplicare politicile sociale, între care: activități de promovare a valorilor sociale; proiecte soc iale
mediatice; maratonuri radio, TV și de presă; campanii sociale; concursuri, seminarii, ateliere de
lucru etc. Conlucrarea eficientă dintre instituțiile de presă și actorii -cheie ai activității sociale:
instituțiile de stat, simplii cetățeni și organiza țiile neguvernamentale este determinantă pentru
realizarea cu succes a acestor obiective și promovarea unui jurnalism social de calitate .
În acest capitol, d e asemenea, sunt analizate problemele sociale ca subiecte potențiale de
reflecție a jurnalismului social și natura acestora, precum și sursele ce dețin informații despre
diferite tipuri de probleme sociale. Construcția publică a problemelor sociale se datorează
configurării mediatice a acestora care începe cu punerea în circuit a informațiilor primare despre
evenimentele propriu -zise, despre categoriile sociale afectate și cerințele lor de soluționare a
situațiilor create . Frecvența și felul în care mass -media reflectă afirmațiile -cerințe și tratează
problemele sociale influențează percepțiile publiculu i și formează cunoștințele lui în raport cu
aceste probleme, iar cunoștințele sunt importante pentru materializarea acțiunii sociale. Mass –
media însă nu poate transmite fidel originalul problemei sociale, pentru că reflectarea acesteia se
face fragmenta t și selectiv. Procesul de transformare a informației sociale cu privire la o problemă
socială în informație de presă modifică afirmațiile -cerințe, astfel încât ele să corespundă tipului de
canal de transmisie , formatului instituției jurnalistice și le transformă în reprezentări mediatice. În
presa tipărită , de exemplu, reprezentările mediatice ale afirmațiilor -cerințe se materializează în

15
formă de știri și articole de analiză, iar în audiovizual acestea servesc drept subiecte pentru
emisiunile in teractive, de dezbateri, talk -show -uri. Astfel, configurarea publică a problemei
sociale se realizează prin reprezentări mediatice care pot influența conceptualizarea și asumarea
socială a acest eia.
Pentru mediatizarea problemelor sociale foarte importante sunt sursele și resursele
informaționale pe care le utilizează jurnaliștii. Sursele de date necesare reflectării problemelor
sociale se regăsesc nu doar în ministerele și instituțiile de profil pe domeniul social, ci în mai
multe sfere. Acest lucru demons trează, odată în plus, caracterul intersectorial al domeniului social,
care, pentru buna lui funcționare, solicită și dezvoltă relații cu alte domenii ale activității umane și
care ne permite să clasificăm sursele de date în două categorii:
1. Surse instit uționale primare, direct implicate în gestionarea problemelor sociale, care se
află în subordinea ministerelor de profil: Ministerul Muncii Protecției Sociale și Familiei,
Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, Ministerul Tineretului și Sportului.
2. Surse instituționale secundare, indirect implicate în gestionarea problemelor sociale, care
se află în subordinea altor ministere, precum: Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor,
Ministerul Tehnologi ei Informați ei și Comunicațiilor, Ministerul Justiți ei, Ministerul Afacerilor
Interne, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene etc.
Sursele de date , de asemenea, pot fi clasificate în funcție de domeniul în care se manifestă
problema . Conform acestui criteriu deosebim surse de date pentru probl emele ce țin de domeniul
sănătății, calității vieții și nivelului de trai al populației, forței de muncă, ocupației și șomajului,
proceselor demografice, educației, migrației.
Analiza și mediatizarea problemelor sociale impune utilizarea nu doar a informaț iilor
oficiale, ci și a celor din surse neoficiale. În acest context, un rol important le revine organizațiilor
neguvernamentale care, activând în paralel cu instituțiile statului, monitorizează nu doar evoluția
problemelor sociale, ci și activitățile fact orilor de decizie. De aceea, datele primare, furnizate de
organizațiile neguvernamentale, în foarte multe cazuri, sunt mai complexe, aproape de realitate și
vizează mai mulți actori implicați în problemă.
În capitolul III, Jurnalismul social ca proces mediatic în Republica Moldova , este abordată
problema evoluției jurnalismului social în Republica Moldova , precum și contextul social -politic
și economic în care acesta s -a afirmat ca activitate mediatică cu identitate distinctă . Fenomenul
care a modificat fundamental conceptul jurnalismului moldovenesc de la sfârșitul anilor ’80 –
începutul anilor ’90 a fost pluralismul de opinii. În scurt timp, pe piața informațională autohtonă
au apărut mai multe cicluri de emisiuni î n care erau prezentate și chiar confr untate diferite opinii
referito are la realitatea înconjurătoare , valoarea cărora este incontestabilă, or, anume ele au stat la
baza apariției ulterioare a emisiunilor radiotelevizate analitice, de dezbateri și a talk -showurilor
autohtone. Tipologia produs ului jurnalistic radiotelevizat a suportat modificări, în grilele de emisie

16
fiind incluse emisiuni specializate pe domeniul social, printre care: emisiuni pentru minoritățile
naționale din R epublica Moldova , pentru persoanele în etate, pentru persoanele cu nevoi speciale
etc. S-a diversific at și tipologia presei tipărite, prin apariția noilor categorii de publicații periodice ,
precum: presa particulară; presa de divertisment; presa confesiunilor religioase; presa societăților
de tip SRL, SA , presa publicitară e tc. Merită să fie amintită, în acest context, presa comunitară –
fenomen sporadic ce se atestă periodic și în prezent. Anume presa comunitară, prima, a promovat
de pe poziții noi valorile comunitare și a cultivat spiritul civic – obiective ale jurnalismului social.
În tranziția de la sistemul totalitar spre cel liberal, Moldova s -a confruntat cu transformări
globale care au condus la apariția unui șir de fenomene negative, precum: destrămarea
infrastructurii sociale și a principiilor morale, stratificarea socială, „tenebrizarea ” sferei sociale,
devalorizarea banilor, sărăcia, migrația, traficul de ființe umane, criminalizarea societății, criza
demografică etc. , care au generat noi subiecte de reflecție pentru presă. Dacă l a începutul anilor
’90, mass -media moldovenească acorda atenție, prioritar, problemelor care până nu demult erau
„tabu” și care readuceau în albie istoria neamului, precum și problemelor care reflectau noile
realități politice , în a doua jumătate a anilor ’90, mass -media și -a focalizat atenția, prioritar, pe
problemele sociale, pe impactul și efectele acestora, precum și pe acțiunile concrete ale
guvernanțil or în raport cu ele, socialul devenind unul dintre elementele -cheie ale discursului
mediatic. Agenda mass -mediei s -a extins treptat prin completarea cu subiecte despre problemele
sociale care amenințau bunăstarea economică, ordinea socială și morală; despr e cele care
amenințau potențialul de sănătate a indivizilor; despre cele care aduceau prejudicii mediului fizic
sau ecologic; despre problemele care se refereau la acțiunile globale cu impact internațional etc.
Totodată, s -a modificat substanțial rolul pre sei în societate, funcțiile și tehnicile ei de mediatizare
a realității sociale, toate acestea formând identitatea unui nou tip de jurnalism – jurnalismul social.
Procesul de creație și fluxul informațional în jurnalismul social autohton este o altă
dimens iune a capitolului respectiv. Specificul jurnalismului social rezidă în faptul că el este
concomitent și produs, și proces. Natura dublă a acestui fenomen impune cercetarea lui prin
prisma progresului individual și social care se află în relație de interde pendență și are caracter
evolutiv. Jurnalismul social ca proces presupune activități de mediatizare a realității sociale la
nivel de individ social, grup social sau societate, ajustate la specificul de moment al acesteia și are
un caracter gradual în deven ire. Iar ca produs, acesta reprezintă o sinteză proces ată a
evenimentelor, fenomenelor, tendințelor, stărilor și problemelor sociale dintr -o anumită perioadă
de timp și dintr -un anumit spațiu/teritoriu. Calitatea jurnalismului social ca proces și ca produs
depinde de calitatea selectării și procesării informației.
Informația mediatică – produs al gândirii jurnalistice de care beneficiază indivizii sociali, în
particular, și societatea, în general, – se manifestă și ca factor de influență asupra acțiunii sociale,
precum și ca factor motivațional pentru acțiunea socială. Factorul motivaț ional variază și este

17
direct proporțional cu statutul pe care îl ocupă persoana în cadrul grupului și colectivității, cu
poziția de bază a ei în structura socială. În acest context, valorizarea evenimentelor, fenomenelor
și problemelor sociale trebuie făcu tă luându -se în calcul variatele statute sociale pe care acestea le
afectează sau/și le implică. Această situație impune o abordare diferențiată nu doar din punctul de
vedere al tehnicilor jurnalistice utilizate, ci și al frecvenței apariției materialelor pe acest subiect,
al volumului acestora și al spațiului în care ele sunt amplasat e etc. Această concluzie justifică
ipoteza că valoarea acțiunii sociale este direct proporțională cu volumul, frecvența, calitatea,
însușirea și fructificarea informației jurn alistice.
De menționat faptul că, totodată, acțiunea socială se manifestă ca subiect de reflecție a
jurnalismului, iar acest lucru impune identificarea și reflectarea ansamblului de condiții care
alcătuiesc contextul praxiologic și sociocultural al acțiu nii. Contextul praxiologic și sociocultural
reprezintă totalitatea factorilor dobândiți și stăpâniți de om, care condiționează la un moment dat
acțiunea acestuia: cadrul obiectiv natural și social în care se desfășoară acțiunea; valorile și
criteriile de v alorizare acceptate de actorii implicați în problema abordată; mijloacele de ordin
tehnic, cultural, uman etc. care pot interveni și modifica anumite situații și stări; sistemele de
norme (morale, politice, juridice etc.) ce reglementează și califică sub a numite aspecte activitatea
indivizilor și grupurilor sociale. Totalitatea informațiilor selectate și prelucrate de către jurnaliști și
difuzate, prin intermediul unui canal mediatic , publicului larg formează fluxul informațional.
Fluxul informațional în jurnalismul social se organizează ca un sistem multifazic care
include coordonatele temporale: trecut, prezent și viitor și coordonatele spațiale: local, național,
internațional , ce pune în circuit produs e cu valoare socială și cu caracter de noutate , care exercită
un anumit impact asupra consumatorilor media, generând reacții și, ulterior, acțiuni sociale în
raport cu problemele reflectate. Aceste acțiuni sociale , odată identificate și selectate , sunt
prelucrate mediatic și puse în circuitul informațional care este unul continuu și neîntrerupt .
Circuitul informațional în jurnalismul social este un proces multiplu, care presupune câteva
activități de bază, între care: evaluarea masivului informațional potențial; selectarea evenimentu lui
care urmează a fi mediatizat; producerea materialului jurnalistic; distribuirea produsului finit prin
intermediul unui canal mediatic; asimilarea și transformarea informației potențiale în informație
reală; identificarea reacțiilor și acțiunilor social e ale consumatorilor de produse mediatice în raport
cu realitatea mediatizată; completarea masivului informațional potențial cu evenimente noi.
Aflându -se în conexiune permanentă și concomitentă, aceste cicluri de activități formează circuitul
informaționa l în jurnalismul social, modelul căruia este unul circular și tranzacțional.
Circuitul informațional, simbolic, poate fi structurat în două etape: selectarea și prelucrarea
materiei brute și distribuirea și asimilarea produsului mediatic. Etapele respectiv e formează cicluri
separate, independente și autonome, fiecare cu actorii , acțiunile, procesele, fenomenele sale și cu

18
un anumit ca dru relațional și instituțional . Ciclurile respective se află în relații de interdependență ,
fiecare dintre ele fiind influențat de diverși factori intramediatici și extramediatici.
Analiza procesului de creație în jurnalismul social scoate în evidență următoarele tipuri de
abordări a realității sociale : psihofiziologică – orientată spre expunerea multitudinii de
caracte ristici psihologice ale individului, precum și a relațiilor lui cu societatea; conflictogenă –
orientată spre descoperirea celor mai complicate și controversate relații dintre grupurile și
comunitățile umane și care se axează, de regulă, pe situația de pro blemă sau de conflict; juridică –
orientată spre reconstrucția compoziției crimelor, săvârșite de anumiți oameni sau grupuri , în care
accentul nu se pune pe crimă, ci pe aspectul ei moral, fapt care poate ajuta oamenii să
conștientizeze fenomenele răului omenesc și acele condiții și împrejurimi care determină persoana
să comită infracțiuni; sociologică, care este aplicată pentru expunere a faptelor în dinamica
dezvoltării lor și pentru reflectarea în timp și în spațiu a fenomenelor sociale; filosofică , care
reprezintă, de obicei, reflecții ale jurnaliștilor asupra unor fenomene, probleme, stări, asupra
influențelor pe care le au a cestea asupra indivizilor și grupurilor sociale, în particular, și asupra
societății, în general, precum și asupra reacțiilor sociale.
Fluxul jurnalistic, care formează circuitul informațional în jurnalismul social, include în sine
două tipuri de produse: materiale informative și analitice pe domeniul social – elemente ale unui
produs mediatic de natură generalist ă și produse mediatice specializate pe domeniul social.
Produsul specializat pe domeniul social este o practică specifică mai mult audiovizualului . Or,
portalurile de știri și publicațiile periodice, în mare parte, au un caracter generalist, cu toate că
primele pun accentul, prioritar, pe jurnalismul de informare, iar celelalte – pe cel de opinie și
comentativ. Excepție sunt, în cazul presei tipărit e, publicațiile periodice comunitare, instituționale
sau școlărești, ele însă sunt de circulație închisă, au tiraje reduse și nu modifică, practic, în niciun
fel opinia publică.
Analiza produsului jurnalistic specializat pe domeniul social a scos în eviden ță faptul că î n
jurnalismul de televiziune, c el mai mare număr de cicluri de emisiuni specializate pe domeniul
social – 32 – se regăsește în grila de emisie a postului public de televiziune Moldova 1 , pe poziția
a doua se situează Jurnal TV cu 10 cicluri, după care urmează Vocea Basarabiei cu 9 cicluri,
Publika TV cu 8, EuTV cu 3 . Diapazonul acestora este foarte variat și include: emisiuni de
dezbateri ale problemelor sociale; emisiuni pentru minoritățile naționale din R epublica Moldova ;
emis iuni de divertisment social; emisiuni pe ntru copii, adolescenți, tineri; emisiuni ca re
promovează practici pozitive; emisiuni care conturează portrete sociale ; emisiuni de investigații
sociale.
În jurnalismul radio, cel mai mare număr de cicluri de emisiuni specializate pe domeniul
social produce postul public Radio Moldova Actualități – 35, pe poziția a doua se situează
Național FM cu 7, urmat de Radio Chișinău cu 4 cicluri .

19
Un element al jurnal ismului social îl constituie campaniile sociale care reprezintă, în
general, încercări de a preveni sau de a educa publicul larg în privința unor probleme care îi
vizează în mod direct existența, scopul fiind de a influența, sensibiliza opinia publică asup ra
problemelor care există în societate, promovând valori sociale, precum: receptivitatea, ajutorul,
solidaritatea socială etc. În funcție de obiective le pe care urmează să le realizeze, deosebim mai
multe tipuri de campanii de presă: de binefacere, de promovare a valorilor naționale, de
promovare a valorilor europene, de promovare a practicilor în domeniul incluziunii, de
sensibilizare etc.
O altă compone ntă a jurnalismului social o constituie materialele pe domeniul social
integrate în produsele generaliste. Pentru conturarea tabloului integral al j urnalismului social
moldovenesc a fost realizat studiul Specificul activității de creație în jurnalismul soc ial din
Republica Moldova . Cercetarea s-a axat pe 12 instituții mediatice autohtone: 3 posturi de radio, 3
posturi TV, 3 ziare, 3 portaluri de știri. Astfel, pentru analiza produsului social televizat, am
selectat fluxurile informative de la posturile TV: Moldova 1, Jurnal TV și Publika TV ; pentru
analiza produsului social radiofonic am selectat fluxurile informative de la posturile: Radio
Moldova Actualități , Radio Vocea Basarabiei și Radio Chișinău ; pentru analiza produsului social
din presa tipărită am selectat ziarele generaliste: Moldova Suverană, Jurnal de Chișinău și Timpul ;
pentru analiza produsului social pus în circuit de către portalurile de știri am selectat: Noi.md,
IPN.md și Ziarulnation al.md .
Analiza calitativă a fost realizată în baza următoarelor variabile: mesajul materialului
jurnalistic, genul jurnalistic , categoria de vârstă despre care se relatează, sexul personajelor,
mediul în care s -a produs evenimentul. Monitorizarea celor 12 instituții media a fost realizată în
perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2015.
În șase luni de activitate, instituțiile mediatice menționate au produs 15 719 materiale
jurnalistice pe domeniul social, dintre care: știri – 10 548, ceea ce constituie 67, 11 % ; interviuri –
113, ceea ce constituie 0, 72 % ; reportaje – 4 463, ceea ce constituie 28, 39 % ; materiale analitice
– 595, ceea ce constituie 3, 78 % .
Analiza din perspectiva mesajului jurnalistic a fluxul ui informațional pe domeniul social a
demonstrat că în această perioadă au apărut: materiale jurnalistice care reflectă problemele sociale
– 56, 73 % , materiale care relatează faptul divers – 29, 4 7%, materiale ce reflectă practicile
pozitive – 13, 80 %. Acest lucru scoate în evidență faptul că societatea noastră, actualmente, se
confruntă cu probleme majore care afectează și, respectiv, interesează întreaga societ ate, iar
jurnalismul social este unul dintre cele mai eficiente instrumente de diseminare și de dezbatere a
acestui tip de informație , de identificare a soluțiilor de rezolvare a acestora și de socializare a
maselor. Totodată, numărul redus de materiale care promovează practicile pozitive este determinat

20
nu atât de lipsa acestora, cât de interesul sporit al jurnaliștilor pentru alte tipuri de evenimente,
îndeosebi de natură politică sau cu caracter de senzație.
Analiza fluxul ui informațional pe domeniul social din perspectiva vârstei protagoniștilor
materialelor jurnalistice demonstrează că mai mult de jumătate din produsul total îl reprezintă
materiale ce relatează despre maturi , ele constituind 59, 69 % . Materialele care nu indică categoria
de vârstă a protagoniștilor reprezintă 28, 91 %, ceea ce constituie circa 1/4 din fluxul
informațional, m ateriale ce relatează despre minori constituie 8, 24 %, iar cele care relatează
despre pe rsoanele în etate – 3, 16 %. Iese în evidență faptul că atenția pe care o acordă mass –
media persoanelor de diferite vârste, periodicitatea abordării mediului în care e i trăiesc, a modului
în care ei se raportează la realitatea din care fac parte este foarte neomogenă. Astfel, minorii și
pensionarii destul de rar devin protagoniști ai materialelor jurnalistice. De obicei, aceste categorii
de populație sunt abordate tange nțial, în contextul unor evenimente în care, prioritar, se vorbește
despre cei maturi. Materialele care au ca protagoniști copiii și pe rsoanele în etate , în cele mai dese
cazuri, relatează despre situații ieșite din comun: violuri, omucideri, suicide, crime, jafuri, tâlhării
comise de aceștia, abuzuri sexuale și fizice etc. Din mass -media autohtonă aproape că lipsesc
materialele cu încărcătură pozitivă despre minori și pensionari. Dar, în paralel cu problemele
comune, fiecare categorie de vârstă se conf runtă și cu probleme specifice. Construcția mediatică a
problemelor sociale specifice înseamnă scoaterea lor din anonimat și includerea în agenda publică
a societății, fapt care catalizează factorii de decizie să se implice în soluționarea acestora.
Totoda tă, construcția mediatică a problemelor sociale, în funcție de accentele pe care le pun
jurnaliștii, sensibilizează opinia publică și oferă posibilitatea implicării întregii societăți în
rezolvarea lor.
Din perspectiva sexului protagoniștilor, fluxul info rmațional pe domeniul social analizat a
inclus : materiale în care nu este indicat sexul protagoniștilor – 40, 58 % , materiale ce relatează
despre bărbați – 30, 17 % , materiale ce relatează despre ambele sexe – 21, 31 % și materiale care
relatează despre fe mei – 7, 94 % . Conform rezultatelor, categoria cea mai numeroasă s -a dovedit a
fi materialele care nu fac referință la sexul protagoniștilor. Mediatizarea neutră se utilizează, de
cele mai multe ori, fie în cazul evenimentelor fără implicare umană directă, fie când mediatizarea
poartă un caracter informativ -generalist, fie când sexul protagoniștilor nu are nicio valoare pentru
fabula evenimentului, fie când aceștia sunt reprezentanți ai diverselor profesii, meserii, confesiuni
religioase, minorități naționa le, sexuale etc. Discrepanța între numărul materialelor despre bărbați
și cel despre femei demonstrează faptul că în mass -media autohtonă egalitatea de gen încă nu este
o valoare profesională. Situația este departe de a fi una bună nu doar din punct de ved ere
cantitativ, ci, mai ales, din punct de vedere calitativ, or, în timp ce bărbații sunt mediatizați,
prioritar, în calitate de cetățeni activi, specialiști de performanță, experți sau promotori ai
practicilor pozitive, femeile, cel mai des, sunt mediatiz ate ca mame, profesoare sau victime ale

21
abuzurilor, violenței domestice și sexuale, crimelor etc. Astfel, femeile ca actori sociali activi sunt
defavorizate în produsele mediatice autohtone, la fel și problemele cu care acestea se confruntă.
Menționăm fapt ul că marginalizarea femeii în mass -media este nu atât rezultatul atitudinii
jurnaliștilor față de această categorie, c ât, mai curând, o consecinț ă a fenomenului de
marginalizare socială a femeii în societatea moldovenească.
Fluxul informațional pe domeniul social analizat din perspectiva mediului de trai este
constituit din: materiale care relatează despre mediul urban – 42, 18 % , materiale în care nu este
indicat mediul de rezidență a protagoniștilor – 39, 49 % , materiale care relatează despre medi ul
rural – 18, 33 % . Aceste date demonstrează că mass -media autohtonă își concentrează atenția,
prioritar, pe realitatea urbană, îndeosebi pe cea din Chișinău, și aceasta datorită faptului că, în
primul rând, intensitatea producerii evenimentelor sociale e ste mai mare în capitală decât în
oricare alt oraș, centru raional sau sat din Moldova. În al doilea rând, în Chișinău se află
majoritatea instituțiilor responsabile pentru politicile sociale și cele abilitate cu dreptul de a
gestiona și soluționa probleme le sociale , la care mass -media apelează în scopul obținerii
informației oficiale. În al treilea rând, majoritatea instituțiilor mass -medi ei activează în capitală,
respectiv mediatizarea evenimentelor din acest mediu este mai operativă și se face cu mai puț ine
cheltuieli de producție.
Analiza respectivă ne -a permis să conturăm o viziune de ansamblu asupra jurnalismului
social autohton ca proces și ca produs, care ne va permite să iden tificăm practicile operaționale
utilizate în jurnalismul social, pe care le vom descrie și explica în capitolul ce urmează.
În următorul capitol , întitulat Cadrul relațional și acțional în jurnalismul social autohton ,
se pune în discuție actul jurnalistic în dinamica dezvoltării sale. Varietatea semantică, structurală,
pragmatică a subiectelor de reflecție a jurnal ismului social solicită jurnaliș tilor mobilitate și
flexibilitate comportamentală maximală. În procesul de mediatizare a fenomenelor pozitive, dar,
mai ales, a diverselor anomalii sociale , activități le de colectare, sistematizare, ierarhizare și analiză
a informației brute se desfășoară în condiții excepționale, când comportamentul mass -mediei, în
general, și al jurnaliștilor, în particular, comportă grave modificări psihologice, sociale,
profesionale e tc. Starea de lucruri respectivă impune jurnaliștii și instituțiile mediatice să
stabilească diverse relații și să adopte diferite linii comportamentale adecvate momentului și
situației. Organizarea relațională și comportamentul jurnalistic sunt dictate de caracterul
imprevizibil și imediat al evenimentelor, de necesitatea de a avea acces larg la informații și de a
primi operativ aceste informații și presupun un contact prioritar cu sursele de informare.
Semnificația responsabi lității sociale a instituțiilo r media tice, care stabilește modelul de
comportament profesional al jurnaliștilor, devine clară și prioritară anume în procesul de reflectare
a problemelor sociale, când judecățile de valoare nu derivă direct din principiile normative, ci
reprezintă un con glomerat de obligații asumate față de anumite segmente ale societății.

22
Capacitatea de a stabili contacte informaționale este o competență importantă în jurnalismul
social, or, caracterul pluridimensional al evenimentelor și fenomenelor sociale impune o abo rdare
multiaspectuală atât din perspectiva diverșilor actori sociali care se confruntă sau care suportă
consecințele acestora, cât și din perspectiva instituțiilor care controlează evoluția lor și realizează
managementul social. Din aceste considerente, su rsele de informare tradițional folosite în
jurnalismul social trebuie să fie variate, cuprinzătoare, din diferite sfere care, direct sau tangențial,
au legătură cu subiecte le de reflecție. Cadrele de referință ale surselor de informare sunt : cadrul
social, administrativ, economic, politic, juridic, cadrul intern și cel general .
Întru stabilirea cadrul ui relațional și acțional al jurnaliștilor în procesul de colectare a
informațiilor a fost realizată o cercetare științific ă de tip calitativ care a demonstrat că m odul de
abordare a realității sociale și g radul de implicare a jurnaliștilor în reflectarea evenimentelor sunt
dimensiun ile ce impun diverse tipuri de comportament profesional c are, la rândul lor, generează
așa-numit ele reprezentări sau ideologii comportamentale, precum: cea bazată pe principiul
neutralității, cea care admite implicarea jurnalistului în rezolvarea problemelor sociale și are un
caracter paternalist și cea care recunoaște rolul mass -mediei în armonizarea relațiilor sociale la
nivel comunitar, global și în socializarea maselor. Asimilarea și promovarea unei sau altei
ideologii comportamental -profesionale depinde de politica editorială a instituției mediatice,
îndeosebi de c omponenta politică a acesteia. Or, atitudinea instituțiilor de presă față de forțele
politice ale societății este determinantă în alegerea ideologiei profesionale, care impune
comportamentul profesional necesar realizării obiectivelor politicii editoriale. Astfel, mass -media
pro-putere adoptă cel de -al treilea tip de ideologie, pe când presa de opoziție mizează pe cel de -al
doilea tip. Primul tip de ideologie este utilizat, de la caz la caz și în funcție de situație, de către
toate instituțiile mediatice.
Organizarea relațională se efectuează conform schemei clasice de definire a țintelor. Sursele –
țintă ale jurnaliștilor pot fi: i ndivizii sociali și grupurile sociale – actorii primi sau cei secunzi ai
evenimentului sau fenomenului abordat ; factorii de decizie , responsabili pentru domeniul în care
se manifestă fenomenul sau se produce evenimentul, care concep și implement ează strategiil e de
reducere a impactului și de soluționare a probleme lor sociale existente; a dministrația publică
centrală sau locală , responsabilă de executarea deciziilor și de realizarea programelor, proiectelor
naționale pe domeniul social; reprezentanții societății civile; experții naționali și internaționali.
Relațiile pe care le stabilesc jurnaliștii în procesul de abordare a real ității sociale impun
diverse tipuri de comportamente profesionale, care sunt direct proporționale cu tipul de surse
contactate. Din această perspectivă, relațiile jurnaliștilor cu sursele pot fi divizate simbolic în:
relații oficiale și neoficiale.
Sursele neoficiale solicită jurnalistului un comportament mai lejer, relațiile dinte acești doi
actori purtând un caracter informal, spontan și adesea paternalist. Modelul de comportament

23
paternalist presupune, pe de o parte, abordarea problemei mediatizat e din perspectiva și prin
prisma trăirilor sentimentelor omului simplu, iar, pe de altă parte, protecția, în caz de necesitate, a
personajelor materialelor jurnalistice. Uneori, din anumite motive, de cele mai multe ori
întemeiate (frica să nu fie eticheta te, marginalizate, excluse din comunitate, învinuite sau
disprețuite de societate etc.), acest tip de surse refuză să comunice cu jurnaliștii. Respectarea
deciziei sursei de a furniza sau nu informații este o condiție de principiu în jurnalismul social.
Dreptul la intimitate și confidențialitate îl are oricare subiect din această categorie, de aceea
stabilirea și punerea de comun acord cu intervievații a modului în care va decurge discuția , „on the
record/off the record” , este foarte importantă.
În raport c u sursele oficiale , jurnalistul adoptă un comportament precaut -insistent care
presupune, pe de o parte, insistența acestuia de a obține toată informația pe care trebuie s -o
cunoască societatea în raport cu problema socială mediatizată, iar, pe de altă parte, verificarea
perm anentă a informației obținute. Deși relațiile pe care le stabilește jurnalistul cu factorii de
decizie sunt de natură obiectivă și absolut necesare pentru procesul de creație, între acești doi
actori există tensiuni conceptuale permanente , generate de înțe legerea diferită a noțiunii de
informație publică și a efectelor pe care le produce aceasta asupra sănătății organismului social.
Relația jurnalist – experți (ultimii pot face parte atât din categoria surselor oficiale , cât și din
categoria celor neoficiale) impune o altă relație comportamentală și comunicațională. Tipul de
comportament pe care îl adoptă jurnaliștii în raport cu experții, în categoria cărora se includ, de
obicei, persoanele publice sau profesioniștii în domeniu, este comportamentul jurnalistic neutru.
Natura comportamentului jurnalistic depinde nu doar de tipurile de surse, ci și de
caracteristicile individual -psihologice ale jurnalistului, pe de o parte, și ale int erlocutorului, pe de
altă parte: de star ea lor psihică, de atitudinea și interacțiunea acestora, de specificul situației de
moment etc. Uneori, din lipsă de timp sau din alte motive, jurnaliștii nu reușesc să -și adapteze
comportamentul la situațiile noi, din care cauză pot apărea neînțelegeri sa u obstacole în relațiile pe
care le stabilesc cu sursele. Cadrul relațional în jurnalismul social are un caracter potențial –
conflictual datorită varietății și diversității surselor ca pondere, statut social, caracter,
temperament, consistență informațional ă etc. Acest lucru solicită jurnaliștilor adaptarea la situație
și adoptarea rapidă și spontană a diverselor modele de comportament, fapt care reduce
flexibilitatea comportamentală a acestora.
Modul în care jurnaliștii percep, pe de o parte, realitatea soc ială pe care o valorifică, iar, pe
de altă parte, rolul lor social în această realitate este un indice al culturii profesionale și al
ideologiei ocupaționale pe care o împărtășesc. Identificarea percepțiilor și a opiniilor jurnaliștilor
specializați în dom eniul jurnalismului social vizavi de procesul de creație și de calitatea serviciilor
de mediatizare pe care ei le prestează a constituit obiectivul general al cercetării Nivelul și gradul
de percepere a procesului de creație în jurnalismul social de către reprezentanții mass -mediei .

24
Cercetarea în cauză a fost realizată în perioada 14 – 24 aprilie 2015, pe un eșantion de 100 de
jurnaliști din diferite media: presa tipărită, televiziune, radio, on -line. Criteriul principal de
selectare a acestor persoane a fost practicarea jurnalismului social. Au fost selectate câte 25 de
persoane în fiecare grup, pentru a putea efectua comparația între grupuri. Această cercetare a fost
axată pe identificarea transformărilor valorice, ocupaționale și identitare ale jurnaliș tilor care scriu
pe teme sociale și a inclus studierea ur mătoarelor aspecte: funcțiile și rolurile mass -mediei în
reflectarea realității sociale , gradul de implicare a auditoriului în formarea agendei mediatice pe
domeniul social, tematica problemelor soci ale mediatizate mai frecvent, sursele de informare ale
jurnaliștilor, genurile utilizate de către jurnaliști, obstacolele cu care se confruntă jurnaliștii în
mediatizarea realității sociale etc.
Cercetarea a demonstrat o unicitate, mai mult sau mai puțin constantă, a viziunilor
jurnaliștilor referitor la : selectare a evenimentelor care urmează a fi mediatizate , identificarea
surselor utiliz ate în procesul de documentare și de c olectare a informațiilor , genurile jurnalistice
care sunt utilizate cel mai des, numărul de surse folosit în diverse tipuri de materiale, calitatea
serviciilor prestate și obstacolele în procesul de mediatizare a realității sociale.
În contrariu, gradul de percepție și părerile jurnaliștilor din audiovizual și ale celor din presa
tipărită sunt foarte diferite în raport cu : sursele care semnalează existența unor evenimente sau
probleme, factorii care stabilesc agenda mediatică , gradul lor de satisfacție pentru volumul și
frecvența produselor mediatice pe domeniul social puse în circuitul informațional, funcțiile și
rolurile mass -mediei în reflectarea realității sociale și gradul de implicare a auditoriului în
formarea agendei mediatice pe domeniul social . Acest fapt demonstr ează că procesul de creație în
jurnalism obține anumite particularități în funcție de suportul sau de canal ul prin care, ulterior,
este distribuit produsul finit , iar tipul de instituție media tică influențează percepțiile jurnaliștilor,
determin ând cadrul valoric și acțional al acestora .
Percepțiile jurnaliștilor diferă și în funcție de statut ul profesional . De regulă, cu cât statutul
jurnaliștilor în ierarhia redacțională este mai înalt, cu atât mai mare este gradul l or de satisfacție în
raport cu procesul jurnalistic și calitatea serviciilor prestate . Aceste rezultate demonstrează că
statutul profesional condiționează gradul de implicare a jurnaliștilor în procesului decizional , în
formarea agendei media și asigură vari abila independenței profesionale în procesul de creație .
De asemenea, percepțiile sunt influențate de vârsta și stagiul de muncă în mass -media al
jurnaliștilor. Rezultatele au demonstrat că gradul de satisfacție a jurnaliștilor este direct
proporțional cu aceste criterii : cei mai puțin satisfăcuți de starea de lucruri din mass -media sunt
jurnaliștii în vârstă de până la 25 de ani, care activează în presă 1-5 ani și invers, cei mai
satisfăcuți sunt jurnaliștii în vârstă de 45 de ani și mai mul t, stagiul d e muncă în presă al cărora
este circa 20 de ani. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că jurnaliștii începători , de obicei,

25
depun mai multe eforturi pentru realizarea atribuțiilor sale și înfruntă mai multe obstacole în
procesul de creație, determinate de lipsa unei rețele complexe de surse de informare, de cunoștințe
și abilități profesionale mai modeste decât ale celor care au o anumită experiență de muncă în
domeniu. Totodată, stagiul de muncă influențează și remunerarea angajaților, salariile tineril or
specialiști fiind mai mici decât ale celor consacrați. Așadar, ponderea în ierarhia redacțională
depinde, pe de o parte, de vârsta jurnaliștilor, iar, pe de altă parte , de stagiul lor de muncă în mass –
media și poate evolua concomitent cu aceste două criterii și/sau în funcție de ele. Astfel, peste 90
la sută dintre managerii chestionați lucrează în mass -media de peste 10 ani, vârsta medie a
acestora fiind de 45 de ani.
Jurnalismul social revendică, în plan operațional, un anumit set de strat egii și procedee de
mediatizare care solicită cunoștințe din toate domeniile de activitate umană. Or, tipul, caracterul și
amploarea evenimentelor și problemelor sociale influențează direct și necondiționat abordarea lor
mediatică, determinând obiectivele, practicile operaționale, tehnicile mediatice, modelele de
comportament profesional care vor urma, precum și specificul produselor jurnalismului social.
Totodată, m odul în care indivi zii sociali se familiarizează și percep realitatea socială depinde întru
totul de procedeele pe care le aplică jurnalismul social. Alegerea corectă, în corespundere cu
necesitățile și așteptările tuturor actorilor sociali, a strategiilor de mediatizare car e să asigure
promovarea valorilor și acțiunilor ce însoțesc problema, este un factor esențial, or, determină
implicațiile și efectele jurnalismului social în realitatea socială. Strategiile de mediatizare a
realității sociale, d in perspectiva impactului și a reacțiilor pe care le gener ează, pot fi divizate,
simbolic, în două categorii: pozitive, cu efecte constructive, și negative, cu efecte distructive. În
prima categorie sunt incluse strategiile care iau în calcul interesul public și așteptările sociale a le
indivizilor și care asigură o abordare mediatică corectă și responsabilă. Printre acestea se numără:
strategia de însoțire, de maximalizare a efectelor, de minimalizare a efectelor, de atac . Aceste
strategii aplică diverse pr actici, î ntre care: „de alarmizare”, „de calmare”, de simplificare, de
sensibilizare etc.
Strategiile negative, spre deosebire de cele pozitive, au la bază , de cele mai multe ori,
interesul privat al instituțiilor de presă (economic, politic, financiar). Ele reprezintă pract ici
deformate din punct de vedere etic, iar activitatea instituțiilor mediatice care aplică aceste strategii ,
deseori are drept scop nu informarea, ci manipularea maselor. Acompanierea mediatică este una
părtinitoare, unilaterală și iresponsabilă. Există mai multe strategii negative, printre care: strategia
negării, cea a tăcerii, a „învinovățirii”, a „intrării în grație”. Aplicarea strategiilor negative
generează dispute informaționale care apar ca reacție la comportamentul incorect al instituțiilor
mass -medi ei. Disputele sau războaiele mediatice formează viziuni di ametral opuse asupra
situației, dezmembrează și polarizează acțiunile sociale, generează confruntări de idei, creând

26
incidente capabile să agraveze, să amplifice dimensiunile și ritmul de evoluț ie a problemelor
sociale.
Cercetarea jurnalismului social din Republica Moldova ca proces, ce a avut drept scop ,
inclusiv, identificarea strategiilor, tehnicilor de mediatizare și a practicilor operaționale utilizate, a
demonstrat că folosirea, accidentală sau intențional ă, a strategiilor negative și a tehnicilor de
mediatizare deviate a generat o serie de fenomene distructive care afectează grav calitatea
jurnalismului social autohton. Fiind aplicate, acestea au contribuit la faptul că uneori jurnalismul
social autohton: face speculații politice și înclină spre ideologizarea abordării problemelor ; se
transformă în instrument de răfuială cu forțele politice rivale; face speculații economice;
selectează subiectele cu precădere din zona municipiulu i Chișinău sau, în cel mai bun caz, și din
raioanele de centru; ignoră conștient evenimentele nefavorabile sau chiar le elimină din spațiul
informațional; include pe agenda mediatică evenimentele lipsite de valoare; abordează formal
problemele prin simpla expunere a faptelor; manipulează prin limbajul mediatic utilizat ;
manipulează prin intermediul structurii materialelor; face înclinație spre senzație; nu creează o
imagine obiectivă a realității și nici un tablou reprezentati v al problemelor și tendințelor specifice
timpului și locului; ficționalizează realitatea socială; dezinformează. Astfel, actualmente, în
mass -media moldovenească se înregistrează tendințe certe de transformare a jurnalismului social
într-un „jurnalism de acoperire” pentru cei care vor să -și facă imagine politică, să -și vândă reușit
marfa, să -și asigure un statut social influențabil etc., fapt generat, fără îndoială, de utilizarea
strategiilor negative.
În jurnalismul social, tipul și calitatea mediatizării depinde nu doar de strategiile aplicate, ci
și de atenția pe care o acordă jurnaliștii la: tonalitatea și caracterul mesajului, unghiul de abordare,
consistența/dimensiunea mesajului, lizibilitatea mesajului, limbajul relatării mediatice, iconografia
adiacentă textului , echilibrul între forma și conținutul produsului mediatic.
Ultimul c apitol al tezei, întitulat Produse ale jurnalismului social din Republica Moldova ,
își propune realizarea a două obiective majore: (1) analiza formelor de expresie a produselor
jurnalistice pe domeniul social și a tendințelor de evoluție a acestora și (2) evaluarea calității
produselor jurnalistice pe domeniul social din perspectiva respectării standardelor deontologice .
Actualment e, în jurnali smul social autohton se afirm ă unele stări de tranziție a formelor de
expresie, în circuit fiind puse produse mediatice ce nu pot fi atribuite exact unor genuri
tradiționale, existente în teoria și practica presei, or, acestea cumulează elemente specifice mai
multor genuri jurnalistice. Și, deși fiecare gen jurnalistic își are specificul său care reiese d in
obiectivele propuse, din mijloacele utilizate și din structura produsului mediatic, astăzi se face din
ce în ce mai resimțită tendința de cooptare a unor elemente compozițional -structurale specifice
unui gen de către alte genuri.

27
Interferențele între te xtele jurnalistice devin mai accentuate și mai perceptibile nu atât
datorită conținutului, ci, mai degrabă, grație formei de expunere a informației. În acest context,
putem menționa că unele genuri tradițional informative tot mai frecvent cumulează element e
analitice, astfel că, de rând cu relatarea, interviul, reportajul, sondajul – toate aparținând familiei
de genuri informative – în paginile publicațiilor periodice apar relatări analitice, interviuri
analitice, reportaje analitice, sondaje analitice etc.
Interferențele de genuri se manifestă la nivel ul de prezentare a semnelor comune. Semnele
comune apar datorită faptului că unele genuri jurnalistice, precum: interviul, sondajul, relatarea,
investigația sunt, în același timp, și forme de expresie, și metode de colectare a informațiilor.
Totodată, semnele comune pot apărea în rezultatul utilizării unor procedee jurnalistice , precum
narațiunea și interpretarea , pe care jurnaliștii le folosesc pentru realizarea diverselor tipuri de
produse mediatice . Și stilul auto rilor poate contribui la interferențele de genuri, care se manifestă
prin prezentarea semnelor comune în diferite specii ale materialelor jurnalistice .
Noile tehnologii informaționale care s -au afirmat la finele secolului trecut , de asemenea, au
contribuit la modificarea formelor de expresie a materialelor jurnalistice. P e de o parte, ele au
generat convergența elementelor clasice ale sistemului mass -medi ei, iar, pe de altă parte, au
contribuit la afirmarea unui tip de jurnalism nou , ce a impus re guli de activitate și de producere a
textelor jurnalistice pe principii noi, care au solicitat și noi forme de expunere a lor.
Teoria genurilor de presă și practica jurnalistică scot în evidență unele fenomene deja
afirmate, precum și unele tendințe noi ca re se înregistrează tot mai frecvent în evoluția de ultimă
oră a formelor de expresie jurnalistică . Cercetarea jurnalismului social, realizată în perioada 1
ianuarie – 30 iunie 2015, în baza posturilor de televiziune: Moldova 1 , Publika TV și Jurnal TV ,
posturilor de radio: Radio Moldova Actualități , Radio Chișinău și Vocea Basarabiei , portalurilor
de știri: Noi.md , IPN.md și Ziarulnational.md și publicațiilor periodice: Moldova Suverană ,
Timpul și Jurnal de Chișinău , ne-a oferit o viziune clară asupra modului în care instituțiile mass –
medi ei exploatează genurile jurnalistice pentru mediatizarea realității sociale.
În șase luni de activitate , instituțiile mediatice menționate au produs 15 719 materiale
jurnalistice pe domeniul social , 67, 11 % dintre ace stea fiind știri, 0, 72 % – interviuri ; 28, 39 % –
reportaje și 3, 78 % – materiale analitice.
Dintre acestea, 5 355 de materiale au fost puse în circuit de către posturile TV, fluxul
informațional fiind constituit din : 61, 66 % de știri, 0, 11 % de interviuri și 38, 23 % de reportaje.
Menționăm că în această perioadă niciunul dintre posturile de televiziune analizate nu a inclus în
produsul său generalist materiale analitice. Acest tip de materiale se regăsește, prioritar, în
emisiunile specializate pe domeniul social sau în emisiunile analitice care dezbat anumite
probleme, fenomene, procese sau tendințe sociale.

28
Posturile de radio au transmis în acest timp 3 848 de materiale, fluxul informațional fiind
constituit din : 51, 09 % de știri și 48, 91 % de reportaje. Iese în evidență faptul că produsul
radiofonic total, la fel ca și cel de televiziune, în această perioadă nu a difuzat niciun material
analitic. Mai mult, acest produs mediatic nu a conținut nici interviuri, t oate intervențiile
interlocutorilor fiind încorporate ca elemente constitutive în știrile și în reportajele difuzate.
Produsul jurnalistic pe domeniul social, difuzat de ziarele analizate, a inclus 1 667 de
materiale, dintre care știrile au constituit 55, 07 %, interviurile – 3, 12 %, reportajele – 19, 74 %,
editorialele – 6, 54 %, materialele analitice 15, 53 %. Spre deosebire de produsul pe domeniul
social difuzat în această perioadă de către mediile audiovizuale, cel pus în circuitul informațional
de căt re publicațiile periodice analizate a inclus și materiale analitice în număr total de 368 de
materiale, ceea ce constituie circa 1/4 din fluxul total. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că
presa tipărită, datorită periodicității sale, relativ reduse, pune accentul pe jurnalismul analitic,
funcția de interpretare fiind prioritară pentru publicațiile periodice contemporane.
În perioada menționată, portalurile au difuzat 4 849 de materiale, fluxul informațional fiind
constituit din: 89, 96 % de știri; 1, 13 % de interviuri, 4, 23 % de reportaje, 4, 68 % de materiale
analitice. Observăm că portalurile de știri, deși dau prioritate jurnalismului de informare, produc și
materiale analitice. Acest lucru poate fi explicat prin tendința por talurilor de a -și extinde
auditoriul, pe de o part e, iar, pe de altă parte, prin i ntensificarea fenomenului de convergență, care
a influențat, fără excepție, toate elementele sistemului mediatic și care se face tot mai simțit în
mass -media contemporană.
Analiza cantitativă a fluxului informațional general demonstrează faptul că cel mai frecvent
gen jurnalistic utilizat este știrea. Cele mai multe știri au fost puse în circuitul informațional prin
intermediul portalurilor, fiecare portal zilnic producând cir ca 20 de materiale de acest fel.
Jurnalismul de televiziune se situează pe poziția a doua, iar jurnalismul radio – pe a treia poziție.
Menționăm că în audiovizual știrile intră într -o competiție acerbă cu reportajele, ultimele deseori
prevalând din punct d e vedere numeric. Pe a patra poziție se situează ziarele , care au produs cele
mai puține știri. Cercetarea a scos în evidență faptul că numărul de știri publicate într -o ediție
depinde de periodicitatea publicației. Astfel, cotidienele, în comparație cu să ptămânalele, produc
mai multe știri. Această tendință se datorează, întâi de toate, competiției existente între elementele
sistemului mass -medi ei de a furniza consumatorului cât mai operativ informația – competiție în
care cotidienele, volens nolens, sunt atrase. Apoi, și pentru că funcția de bază a unui cotidian, spre
deosebire de săptămânal, este cea de informare. Cotidienele, care concurează pen tru atenția
consumatorului cu portalurile de știri, cu radioul și cu televiziunea, își ajustează mesajul lor la
condițiile pieței informaționale, cooptând anumite tehnici de realizare și forme de expresie a
materialelor, specifice într -o măsură mai mare al tor elemente ale sistemului mass -medi ei.

29
Analiza a demonstrat existența unei diferențe izbitoare între știrile din presa tipărită și cele
din audiovizual sau din on -line. Astfel, știrile clasice care predomină în audiovizual, în ziare se
regăsesc într -un număr redus. Ele, de obicei, sunt preluate de la diverse agenții sau portaluri și sunt
amplasate la rubrici speciale. Majoritatea știrilor din presa tipărită reprezintă știri desfășurate,
semnate de autor. Elementul descriptiv, concentrat, de obicei, în ali neatul al doilea, es te
determinant pentru acest tip de știri, la fel ca numărul mare de surse utilizate. Există însă știri care
doar relatează despre un eveniment, fără a utiliza vreo sursă. Specifice, îndeosebi pentru
săptămânale, știrile desfășurate comp ortă modificări conceptuale, care uneori le apropie fie de
reportaje, fie de relatare.
Reportajul, deși, per ansamblu, cedează numeric în fața știrii, se bucură de atenția sporită a
jurnaliștilor din audiovizual. Constatăm că majoritatea reportajelor din a udiovizual sunt
informative, axate pe evenimente de actualitate, arhitectonica acestora fiind clasică. Deși mai rar,
în audiovizual, alături de reportajele informative, apar și reportajele de atmosferă. Acestea, grație
elementelor de decor și detaliilor de scriptive, cel mai bine sensibilizează consumatorul de produse
mediatice , de aceea ele sunt pe larg utilizate în campaniile de socializare.
Chiar dacă mult mai modest decât audiovizualul, publicațiile periodice, de asemenea, produc
reportaje, cele mai mult e fiind publicate în paginile săptămânalelor. În timp ce cotidienele publică,
în special reportaje informative, tipologia reportajelor care apar în săptămânale este foarte variată
și includ e: reportaje atemporale , reportaje -magazin și reportaje relocalizate. Ceea ce deosebește
în profunzime reportajul din presa tipărită de cel din radio, TV sau on -line este elementul
analitic. În perioada cercetată, în ziare au apărut mai multe tipuri de reportaje analitice,
printre care: reportajul de interpretare , reportajul -ecou sau de urmărire, reportajul -anchetă.
Jurnalismul on -line, spre deosebire de cel audiovizual și chiar cel din presa tipărită, foarte
rar apelează la reportaj pentru reflectarea realității sociale. Numărul redus de reportaje în on-line
este cauzat, considerăm noi, întâi de toate, de tendința de a furniza cât mai operativ posibil
materialul, iar realizarea unui reportaj solicită mai mult timp și mai mult efort jurnalistic. Apoi,
acest lucru este cauzat și de faptul că publicul -țintă al acestui segment mediatic își rezervă puțin
timp pentru a consulta presa, or, preferă să afle despre ultimele evenimente într -un interval
restrâns de timp. Aceste preferințe determină jurnaliștii din on -line să reflecte realitatea prin
reportajele de actualitate – texte reduse ca volum, lizibile și ușor asimilabile.
Cel mai rar gen utilizat în jurnalismul de informare s -a dovedit a fi interviul. Acest lucru se
întâmplă, deoarece, în audiovizual, interviul ca gen foarte rar este inclus în buletinele de știri și în
jurnalele radiotelevizate, iar în presa tipărită, cele mai multe interviuri sunt pe teme politic e sau a u
o profundă conotație politică și nu se încadrează în categoria jurnalismului social. Interviurile
sociale, alături de materialele cu caracter analitic, sunt exploatate destul de frecvent în emisiunile
specializate pe domeniul social.

30
Analiza a demonstrat faptul că, alături de genurile informative menționate, ziarele cercetate
au publicat, deși sporadic, și relatări, și portrete sociale, și sondaje.
În perioada cercetată, genurile analitice, în contrariu cu cele informative, au apărut într -un
număr mult m ai mic. Acest lucru se explică prin faptul că buletinele de știri din audiovizual nu
includ materiale de acest gen, ele fiind utilizate pe larg în emisiunile specializate, iar opiniile sau
comentariile participanților sau ale martorilor la eveniment se reg ăsesc ca elemente constitutive
ale știrilor și reportajelor. Iar portalurile de știri, deși produc analize și comentarii, fac acest lucru
foarte rar, materialele analitice din fluxul lor informațional total constituind 4, 68 %.
Cele mai multe materiale an alitice, cum e și firesc, au apărut în presa tipărită, ele constituind
22, 07 % din fluxul total al acesteia. Constatăm însă că ș i în presa tipărită , ca și în cea
audiovizuală sau în on -line, materialele de opinie și comentative sunt mai puține la număr decât
cele informative . Numărul redus de materiale analitice pe domeniul social în presa tipărită se
explică, în primul rând, prin faptul că realizarea acestora solicită eforturi mai mari și timp mai
mult – condiții care, de cele mai multe ori, lipsesc în mass -media, de aceea jurnaliștii optează
pentru genurile informative, pe care le completează cu comentarii, opinii și chiar elemente
analitice. Astfel apar genurile convergente, precum: știrile desfășurate, reportajele analitice,
interviurile de problemă etc. În al doilea rând, această situație este determinată și de interesul
sporit al managerilor din presa tipărită pentru evenimentele și problemele din domeniul politic
care, prioritar, devin subiecte pentru editoriale, comentarii și analize .
De menționat faptul că numărul de materiale analitice este direct proporțional cu volumul
publicațiilor periodice și invers proporțional cu frecvența acestora, or, cu cât volumul ziarelor este
mai mare, iar frecvența apariției mai mică, cu atât numărul de materiale an alitice este mai mare.
Analiza a demonstrat faptul că în ziare cele mai num eroase materiale analitice sunt articolele axate
pe diverse probleme sociale, urmate de editoriale , apoi de investigații de presă pe domeniul social.
Cel mai rar gen analitic utiliz at în jurnalismul social sunt comentariile, deoarece majoritatea
comentariilor, ca și interviuril e, sunt pe domeniul politic sau au o profundă conotație politică.
Deși carențele de natură deontologică se atestă destul de frecvent în jurnalismul social
autohton, în ultimii ani interesul breslei jurnalistice pentru calitatea informației de presă pusă în
circuit a sporit considerabil, organizațiile neguvernamentale pe domeniul media tic, inclusiv
Consiliul de Presă din Republica Moldova, inițiind activități de monitorizare a modului în care
sunt respectate principiile deontologice . Analiza activității Consiliului de Presă autohton se face
importantă, în contextul cercetării noastre, or, demonstrează, pe de o parte, calitatea produsului
mediatic din perspecti va respectării principiilor deontologie, iar, pe de altă parte, modul în care
societatea reacționează la încălcările deontologice ale presei. Așadar, a naliza cantitativă a
activităților de expertizare și de mediere a cazurilor de încălcare a principiilor d eontologice în
mass -media în primii patru ani de activitate a consiliului scoate în evidență dinamica pozitivă a

31
evoluției procesului de autoreglementare în jurnalism. Astfel, dacă în perioada octombrie 2009 –
decembrie 2010 au fost examinate 10 plângeri, în următoarea perioadă – ianuarie 2011 – iunie
2012 – numărul acestora s -a mărit de 3, 6 ori, constituind 36 de p lângeri. Iar în perioada iulie 2012
– august 2013 au fost examinate 43 de plângeri, ceea ce înseamnă că numărul activităților din
această perioadă a crescut de 4, 3 ori în comparație cu prima perioadă analizată și de circa 1, 2 ori
mai mult decât în cea de -a doua.
Evoluția cantitativă a adresărilor, plângerilor parvenite în adresa Consiliului de Presă de la
consumatorii produselor media tice demonstrează creșterea gradului de implicare și a nivelului de
participa re a acestora în activitatea mass -mediei. Astfel, dacă în perioada octombrie 2009 –
decembrie 2010 au fost examinate 3 plângeri cu privire la defăimarea prin mediati zarea
informațiilor eronate, în perioada ianuarie 2011 – iunie 2012 a fost examinată doar o p lângere, iar
în perioada iulie 2012 – august 2013 – 11 plângeri. Același lucru poate fi observat și în cazul
plângerilor privind neacordarea dreptului la replică. Totodată, c ercetarea demonstrează creșterea
interesului și încrederii jurnaliștilor în Consi liul de Presă. Dinamica evoluției plângerilor privind
plagiatul și preluarea neautorizată a conținutului editorial sau privind conflictul de interese este
mai mult decât elocventă în acest context. Astfel, dacă în perioada octombrie 2009 – decembrie
2010 a u fost examinate 3 plângeri de acest fel, în perioada ianuarie 2011 – iunie 2012 – 11
plângeri, iar în perioada iulie 2012 – august 2013 – 8 plângeri.
Analiza cazurilor care au fost examinate și mediate de către Consiliul de Presă în cei patru
ani de activ itate scoate în evidență faptul că toate sesizările, plângerile parvenite de la consumatori
și toate autosesizările au vizat, în exclusivitate, subiecte din jurnalismul social, autorii acestor
sesizări fiind cetățenii simpli, or, între aceștia nu s -au înre gistrat nici politicieni, nici oameni de
afaceri. Din totalul de 89 de cazuri analizate, doar cinci sesizări au fost semnate de funcționarii
publici care au semnalat încălcări ce, în opinia lor, au afectat imaginea instituției pe care o
reprezintă. Această situație demonstrează faptul că jurnalismul social este, întâi de toate,
jurnalismul pentru omul de rând, care influențează, în particular, individul social și societatea, în
ansamblu, mai mult decât oricare alt tip de jurnalism.
În jurnalismul social, abordarea zonei anormalității în scopul corectării realității este la fel de
importantă ca reflectarea zonei normalității – spre a o proteja de abuzuri. Or, dacă se urmărește ca
materialele jurnalistice despre problemele sociale cu care se confruntă indivi zii și grupurile sociale
ale unei societăți să aibă un impact benefic, să producă efecte de lungă durată, care să genereze
înțelegerea și corectarea nedreptăților, instituțiile mediatic e, în general, și jurnaliștii, în particular,
trebuie să abordeze reali tatea cotidiană responsabil, calitativ și corect din punct de vedere
deontologic.

32
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Demersul științific respectiv finalizează cu un șir de concluzii logic argumentate, urmate de
un sistem de recomandări, a căror natură te oretică și practică confirmă complexitatea și
oportunitatea studiului în cauză. În calitate de concluzie general edificatoare, autoarea invocă
rezultatele principial noi pentru știință și practică obținute: elucidarea integrală a specificității
jurnalismul ui social; modelizarea procesului de creație și a circuitului informațional; elucidarea
evoluției jurnalismului social din Republica Moldova ca proces și ca produs; fundamentarea
științifică a jurnalismului social și determinarea unei noi direcții de cerce tare în cadrul științelor
comunicării. În calitate de argumente sunt propuse următoarele concluzii generale:
1. Jurnalismul social reprezintă un domeniu al mass -mediei care, în scopul realizării
obiectivelor lui generale, interacționează cu toate sferele vieții publice și cu elementele
constitutive ale acestora, acționând atât pe verticală, cât și pe orizontală.
2. Jurnalismul social impune cumularea și realizarea simultană a unor activități specifice,
prin aceasta oferind societății anumite funcții mediatic -comunicaționale specifice doar acestui tip
de activitate mediatică.
3. Natura funcțională a jurnalismului social asigură integrarea cetățenilor în viața socială,
promovarea strategiilor sociale, perfecționarea legislației în domeniu etc., iar c aracterul lui
funcțional este structurat să acționeze atât asupra indivizilor, c ât și asupra societăților.
4. Specificul jurnalismului social rezidă în faptul că el este concomitent produs și proces.
Jurnalismul social ca proces presupune activități de mediatizare a realității sociale la nivel de
individ social, grup social sau soci etate, ajustate la specificul de moment al acesteia și are un
caracter gradual în devenire. Iar ca produs, acesta reprezintă o sinteză procesată a realității sociale
dintr -o anumită perioadă de timp și dintr -un anumit spațiu/teritoriu.
5. Jurnalismul soci al ca proces funcționează circular, fluxul lui informațional având un
caracter continuu și neîntrerupt . El contribuie la reproducerea realității sociale și influențează
sistemul social în care activează , fiind, la rândul său, influențat de acest sistem, precum și de
subiectul său nemijlocit de reflecție – domeniul social .
6. Fluxul jurnalistic, care formează circuitul informațional în jurnalismul social, include
două tipuri de produse: (1) materiale inf ormative și analitice pe domeniul social – elemente
constitutive ale produselor mediatic de natură generalistă și (2) produse mediatice specializate pe
domeniul social. Spațiul sau timpul de emisie pe care îl ocupă informația pe domeniul social în
produsel e generaliste variază de la o instituție de presă la alta, în medie acesta constituind circa
jumătate din durata/spațiului integral.
7. În produsele generaliste, cele mai multe materiale jurnalistice abordează problemele
sociale. Acest lucru demonstrează f aptul că societatea noastră se confruntă cu probleme majore

33
care nu pot fi soluționate decât cu implicarea întregii societăți, iar jurnalismul social este unul
dintre cele mai eficiente instrumente de diseminare și de dezbatere a acestui tip de informație.
Totodată, numărul redus de materiale care promovează practicile pozitive este determinat nu atât
de lipsa acestora, cât de interesul sporit al jurnaliștilor pentru evenimentele senzaționale.
8. Dintre produsele audiovizuale specializate pe domeniul socia l, cele mai multe sunt
emisiuni de divertisment social, urmate de emisiuni de dezbateri sociale, apoi de cele care
conturează portrete sociale și, în final, de emisiuni de investigații sociale.
9. Cele mai multe produse atât specializate, cât și generalis te sunt concepute pen tru
populația aptă de muncă (18 -55 de ani). Minorii și persoanele în etate foarte rar devin protagoniști
ai materialelor jurnalistice, aceste categorii fiind abordate tangențial, în contextul unor evenimente
în care, prioritar, se vorb ește despre populația aptă de muncă . Materialele care au ca protagoniști
copiii și persoanele în etate, în cele mai dese cazuri, relatează despre situații ieșite din comun:
violuri, omucideri, sinucideri, crime, jafuri, tâlhării comise de aceștia, abuzuri sexuale și fizice etc.
10. În toate tipurile de mass -media, cele mai multe materiale nu fac referire la sexul
protagoniștilor. Mediatizarea neutră se utilizează în cazul evenimentelor fără implicare umană
directă, când mediatizarea poartă un caracter info rmativ -generalist sau când sexul protagoniștilor
nu are nicio valoare pentru fabula evenimentului. Totodată, menționăm că ponderea materialelor
în care bărbații sunt protagoniști este mult mai mare decât ponderea materialelor în care femeile
sunt protagoni ste. Această situație demonstrează faptul că în jurnalismul social autohton egalitatea
de gen încă nu este o valoare profesională.
11. În mass -media națională bărbații sunt mediatizați mai frecvent în calitate de cetățeni
activi, specialiști de performanț ă, experți sau promotori ai practicilor pozitive, pe când femeile
apar, prioritar, în postură de mamă sau gospodină. Femeile, cel mai des, devin protagoniste ale
materialelor cu mesaj negativ care relatează cazuri de violență domestică și sexuală, abandon de
copii, crime etc. Astfel, imaginea femeilor ca actori sociali activi nu este reflectată suficient în
produsele mediatice autohtone, la fel și problemele cu care acestea se confruntă. Marginalizarea
femeii în mass -media este nu atât rezultatul atitudinii jurnaliștilor față de această categorie, ci
consecința fenomenului de marginalizare socială a femeii în societatea moldovenească.
12. Un element al jurnalismului social îl constituie campaniile sociale care reprezintă, în
general, încercări de a preveni sau de a educa publicul larg în privința unor probleme care îi
vizează în mod direct existența, scopul fiind de a influența, sensibiliza opinia publică asupra
problemelor care există în societate și de a promov a valori le sociale.
13. În jurnalismul social există trei tipuri de reprezentări/ideologii comportamentale cauzate
de modul de abordare a realității sociale și de g radul de implicare a jurnaliștilor în reflectarea
evenimentelor. Prima ideologie comportamentală are la bază pri ncipiul neutralității, cea de -a doua

34
are un caracter paternalist, iar cea de -a treia recunoaște rolul jurnaliștilor în armonizarea relațiilor
sociale și în asigurarea incluziunii sociale.
14. Cele mai frecvente tipuri de abordări în jurnalismul social din Republica Moldova sunt:
psihofiziologică, conflictogenă, juridică, sociologică, filosofică.
15. Jurnalismul social revendică, în plan aplicativ, un anumit set de practici operaționale.
Frecvența și modul lor de utilizare sunt determinate, pe de o parte, d e tipul, amploarea și
intensitatea evenimentelor, problemelor, fenomenelor sociale, iar, pe de altă parte, de gradul de
recunoaștere, de înțelegere a acestora și de atitudinea populației față de ele.
16. În jurnalismul social sunt aplicate atât strategii pozitive de mediatizare a realității
sociale, cu efecte constructive, cât și strategii negative, cu efecte distructive. Strategiile pozitive
iau în calcul interesul public și așteptările sociale ale indivizilor și asigură o abordare mediatică
responsabil ă. Printre acestea se numără strategi ile: de însoțire, de maximalizare a efectelor, de
minimalizare a efectelor, de atac .
17. Strategiile negative au la bază interesul p rivat al instituțiilor de presă și reprezintă
practici deformate din punct de vedere etic, care dezinformează și chiar manipulează opinia
publică, iar a companierea mediatică este una părtinitoare, unilaterală și iresponsabilă. Printre
acestea se numără strategi ile: negării, tăcerii, „în vinovățirii”, „intrării în grație”.
18. Utilizarea strategiilor negative a generat faptul că, actualmente se înregistrează tendințe
certe de transformare a jurnalismului social într -un „jurnalism de acoperire” pentru cei care vor să –
și facă imagine politică, să -și vândă reușit marfa, să -și asigure un statut social influențabil etc.
19. Formele de expresie utilizate în jurnalismul social contemporan se află într -o stare de
tranziție, fapt care generează produse mediatice ce nu pot fi atribuite concret unor genuri existente
în teoria presei . Interferențele de genuri au devenit realitate în jurnalism ul social autohton, iar
genurile care cel mai mult condiționează acest fenomen sunt: relatarea, interviul, sondajul,
portretul, investigația de presă .
20. Activitățile de monitorizare a modului în care mass -media din Republica Moldova
respectă principii le deontologice în procesul de reflectare a realității sunt realizate de diverse
organizații de profil , un rol esențial revenindu -i Consiliului de Presă , care se prezintă drept un
intermediar între consumatorii de media și mijloacele de informare în masă.
21. Produsul jurnalistic pe domeniul social este oferta mass -mediei pentru societate și, în
funcție de calitatea lui, calitate pe care o putem privi și ca o măsură a profesionalismului, poate
genera sau, dimpotrivă, poate îngrădi percepțiile cetățenilor în raport cu realitatea socială.
Concluziile demersului științific în cauză a u permis soluționarea unei probleme științifice
aplicative, întrucât au făcut posibilă elucidarea specificului jurnalismului social din Republica
Moldova ca proces și ca produs med iatic cu identitate distinctă. Pe lângă dimensiunea teoretico –
științifică a problematicii identificării specificului jurnalismului social, inclusiv al procesul de

35
creație, al cadrului relațional și acțional al jurnaliștilor, al produselor mediatice, au fos t identificate
percepțiile jurnaliștilor care scriu pe teme sociale, precum și reacțiile consumatorilor de produse
jurnalistice în raport cu calitatea serviciil or mediatice prestate de către mass -media autohtonă . În
conformitate cu concluziile expuse, propunem un șir de recomandări în vederea perfecționării
jurnalismului social autohton ca proces și ca produs :
Recomandări d e ordin general:
1. Schimbarea cursului circuitului informațional și abordarea problemelor sociale prin
prisma cetățenilor simpli, pentru a le dezvolta acestora abilități participative și decizionale. Acest
obiectiv poate fi realizat prin cumularea eforturilor sectorului public, ale sectorului comercial și
ale celui neguvernamental în vederea asigurării unui climat favorabil schimbări i mentalității atât a
managerilor și a patronilor instituțiilor de presă, cât și a consumatorilor de produse mediatice,
ultimii, prin alegerea de a consuma sau nu un anumit produs jurnalistic, având forțe reale pentru a
corecta procesele mediatice.
2. For tificarea și amplificarea funcției educative a mass -mediei prin extinderea de către orice
instituție de presă a spațiului sau a timpului de emisie rezervat materialelor care promovează
incluziunea socială și care pot contribui la formarea culturii civice a indivizilor sociali. Producerea
materialelor cu caracter integrator cultivă sentimentul apartenenței la un tot întreg și se manifestă
în calitate de factor de coeziune în societate.
3. Reorientarea eforturilor organizațiilor neguvernamentale din domeniul mediatic care
asigură instruirea și formarea continuă a jurnaliștilor – CJI, APEL, API – spre conceperea și
realizarea unor cluburi de presă și mese rotunde, în cadrul cărora să fie dezbătute problemele de
etică profesională și de etică managerială, în sc opul formării unei culturi instituționale
responsabile din punct de vedere social.
4. Diversificarea diapazonului tematic prin includerea unui număr mai mare de emisiuni
specializate pe domeniul social în grilele de emisie ale posturilor de radio și TV private, precum și
diversificarea tipologiei acestora prin includerea emisiunilor dest inate copiilor, adolescenților,
persoanelor în etate și minorităților naționale din țară.
5. Utilizarea strategiilor pozitive de comunicare mediatică pe domeniul social. În acest sens,
se impune monitorizarea și analiza calității produselor și serviciilor jurnalistice autohtone atât de
către CCA, cât și de către ONG -urile de profil. În temeiul rezultatelor obținute, instituțiile
respective pot și trebuie să elaboreze recomandări practice privind conceperea politicilor editoriale
ale instituțiilor de presă și implementarea strategiilor de mediatizare a realității sociale de pe
poziții principial noi.
6. Mediatizarea mai frecventă a practicilor pozitive. În acest sens, la elaborarea conceptului
fiecărei ediții audiovizuale sau a fiecărui număr de ziar/revist ă managerii instituțiilor mass -mediei
trebuie să aplice în practică principiul echilibrului între informația cu încărcătură negativă și cea

36
cu încărcătură pozitivă. Abuzul de informație negativă sau de natură demoralizatore poate provoca
reacții distructiv e care, la rândul lor, generează comportamente sociale deviante. Astfel, se impune
ca balanța dintre aceste două tipuri de informație să încline în favoarea celei cu încărcătură
pozitivă, or, agresivitatea informațională es te dezaprobată în majoritatea ță rilor democratice.
7. Promovarea consecventă și consecutivă a valorilor sociale în scopul formării abilităților
de autoidentificare și autorealizare a indivizilor sociali. Într -o societate bulversată de transformări,
precum Republica Moldova, mediatizarea valorilor sociale este importantă, pentru că dezvoltarea
structurilor sociale și asigurare a continuității acestora depinde de valorile sociale pe care le
împărtășește majoritatea cetățenilor. Valorile sociale se manifestă și ca elemente de bază ale
modelelor de acțiune socială și ca principii de apreciere a activităților umane, exprimând
umaniz area progresivă a omului.
8. Realizarea unui dialog permanent cu auditoriul pentru a fi la curent cu problemele sociale,
nevoile informaționale și așteptările acestuia.
Recomandări d e ordin legislativ :
1. Revizuirea Codului Audiovizualului prin includere a unor prevederi care ar stabili
cuantumul minim de timp de emisie destinat problematicii sociale în buletinele și jurnalele de știri
difuzate de Instituția Publică Națională a Audiovizualului Compania „Teleradio -Moldova ”.
2. Revizuirea Codului Audiovizualului prin introducerea unor prevederi care ar stabili
cuantumul minim obligatoriu de produse jurnalistice specializate pe domeniul social (producție
proprie) pentru companiile private.
3. Modificarea prin lege a statutului Consiliului de Presă ș i transformarea acestei instituții
într-un organ finanțat de stat, similar CCA, în atribuțiile căruia ar intra monitorizarea calității
produselor mediatice puse în circuit prin intermediul presei tipărite, jurnalismului on -line,
agențiilor de știri.
4. Subvenționarea de către Guvernul RM a ziarelor, revistelor și emisiunilor specializate pe
domeniul social, destinate copiilor, adolescenților, persoanelor în etate, precum și minorităților
naționale din țară. Or, conform teoriei responsabilității sociale a p resei, statul are datoria să
susțină, inclusiv financiar, anumite tipuri de produse și instituții mediatice, fără însă a se implica
în politica editorială a acestora.
5. Revizuirea Cadrului Național al Calificărilor și curriculei programului de formare
profesională la specialitatea Jurnalism prin includerea unor discipline de studiu, gen:
Responsabilitatea socială a jurnalistului , Responsabilitatea socială a instituției media , obligatorii
pentru toate instituțiile de profil – Facultatea Jurnalism și Științ e ale Comunicării, USM;
Facultatea Relații Internaționale, Științe Politice și Jurnalism, ULIM; Facultatea Jurnalism și
Științe ale Comunicării, USEM; Școala de Studii Avansate în Jurnalism etc., discipline care ar
cultiva viitorilor jurnaliști simțul resp onsabilității sociale și a celei profesionale. Totodată, se

37
impune revizuirea planurilor de studii prin extinderea numărului de ore practice la disciplinele de
specialitate, gen: Jurnalism social: știrea, Jurnalism social: interviul, Jurnalism social:
reportajul , în scopul formării gândirii pozitiviste și a atitudinii constructive a viitorilor jurnaliști
față de realitatea socială pe care urmează să o valorifice.
6. Elaborarea unor politici sociale în domeniul mass -mediei care ar favoriza jurnalismul
social și ar asigura ajustarea conținutului acestuia la rigorile democratice – obiectivitate,
echidistanță, imparțialitate, pluralism de opinii etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Abric J. -C. Psihologia comunicării – Teorii și metode. Iaș: Polirom, 2002. 206 p.
2. Bertrand C. -J. O introducere în presa scrisă și vorbită. Iași: Polirom, 2001. 264 p.
3. Cernat M. Conceperea și elaborarea ziarului. București: România de Mâine, 2002. 210 p.
4. Coman M. Introducere în sistemul mass -media. Iași: Polirom, 1999. 240 p.
5. Cvasnâi -Cătănescu M. Retorica publicistică: de la paratext la text. București: Universitatea
din București, 2006. 266 p.
6. DeFleur M. L., Ball -Rokeach S. Teorii ale comunicării de masă Iași: Polirom, 1999. 366 p.
7. Dobrescu P., Bârgăoanu A., Corbu N. Istoria comunicării. București: Comunicare.ro, 2007.
372 p.
8. Drăgan I. Comunicarea: paradigme și teorii. Vol. I, II. București: RAO International
Publishing Company, 2007. 724 p.
9. Elliot D. Responsable Journalism. Beverly Hillss: Sage Publication, 1986. 18 7 p.
10. Figueroa M. E. ș. a. Communication for Social Change: An Integrated Model for Measuring
the Process and Its Outcomes. New York: The Rockefeller Foundation, 2002. 42 p.
11. Gans J. H. Deciding what’s news: A study of CBS Evening News, NBC Nightly News,
Newsweek and Time. New York: Northwestern University Press, 2005. 416 p.
12. Lochard G., Boyer H. Comunicarea mediatică. Iași: Institutul European, 1998. 120 p.
13. Lohisse J. Comunicarea: de la transmiterea mecanică la interacțiune. Iași: Polirom, 2002. 200
p.
14. Lukacsi C. Mass -media și schimbarea socială: aspecte socio -politice, juridice și
organizaționale ale instituționalizării purtătorului de cuvânt. Rezumat la teza de doctorat.
București, 2010. 29 p. http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Iunie/ (vizitat 23.11.2014).
15. MacDougall C. D. Interpretative Reporting. New York: Mac Millan, 1982. 588 p.
16. Malcoci L Percepțiile populației din Republica Moldova privind fenomenul discriminării.
Chișinău: Cartier, 2011. 96 p.

38
17. Malcoci L. Mass -media și opinia publică în societatea de tranziție: interferențe. Chișinău:
AȘM, 2000. 156 p.
18. Marin C. Comunicarea instituțională. Chișinău, 1998. 180 p.
19. Marin C. Societatea civilă. Între mit politic și pledoarie socială. Chișinău: Epigraf, 2002. 182
p.
20. Marinescu V. Introducere în teoria comuni cării. Modele și aplicații. București: C. H. Beck,
2011. 346 p.
21. Mattelart A., Mattelart, M. Theories of Communication . 4 Short Introduction s. London: Sage
Publications , 1998. 192 p.
22. McQuail D., Windahl S. Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă.
București: Comunicare.ro, 2010. 186 p.
23. Moraru V. Presa în oglinda presei. Chișinău: Presa, 2005. 115 p.
24. Pop D. Introducere în teoria media. Cluj -Napoca: Dacia, 2002. 350 p.
25. Popa D. Mass -media, astăzi. Iași: Institutul European, 2002. 250 p.
26. Popescu C. F. Manual de jurnalism. Redactarea textului jurnalistic. Genurile redacționale.
Vol. I. București: Tritonic, 2003. 232 p.
27. Preda S. Tehnici de redactare în presa scrisă. Iași: Polirom, 2006. 224 p.
28. Randall D. Jurnalistul universal. Iași: Polirom, 1998. 272 p.
29. Rusti D. Mesajul subliminal în comunicarea actuală. București: Tritonic, 2005. 208 p.
30. Stepanov G., Guzun I. Jurnalismul în situație de criză, Chișinău: CEP USM, 2010. 229 p.
31. Thompson J. B. Me dia și modernitatea. O teorie socială a mass -media. Prahova: ANTET XX
PRESS, 1998. 280 p.
32. Tran V., Stănciugelu I. Teoria comunicării. București: Comunicare.ro, 2003. 260 p.
33. Vâlcu V. Jurnalismul social. Iași: Polirom, 2007. 286 p.
34. Voirol M. Guide de la r edaction. Paris: CFPJ Victoires -Editions, 1997. 112 p.
35. Баутина П. В. Журналистика как средство конструирования социальных проблем.
Autoreferatul tezei de doctor în filologie . Казань, 2009. 44 p.
36. Бережная М. А. Проблемы социальной сферы в алгоритмах телевиз ионной
журналистики. СПб: СПГУ, 2009. 330 p.
37. Березин В. М. Массовая коммуникация: сущность, каналы, действия. Москва: РИП –
холдинг, 2003. 174 p.
38. Вартанова Е. Л. Теория СМИ. Актуальные вопросы. Москва: Медиамир, 2009. 318 p.
39. Владимиров В. М. Журналістика, особа, суспільство: проблема розуміння. Київ:
Київський національний університет ім. Тараса Шевченка, 2003. 220 p.
40. Гриценко О. М. Мас -медіа у відкритому інформаційному суспільстві й гуманістичні
цінності. Київ: ВПЦ Київський університет, 2002. 204 p.

39
41. Дзялошинский И. М. Журналистика соучастия. Как сделать СМИ полезным людям.
Москва: Престиж, 2006. 104 p.
42. Иванов В. Массовая коммуникация. Киев: Академия Украинской Прессы, 2013. 902 p.
43. Иванян Р. Г. Журналистика и социальная работа: природа и опыт институционального
взаимодействия: Россия, конец XX – начало XXI веков. Teză de doctor în științe politice .
СПб, 2007. 291 p.
44. Ким М. Н. Журналистика. Методология профессионального творчества. СПб:
Михайлова В. А., 2004. 496 p.
45. Кодола Н.В. Интервью: методика обучения, практические советы. Москва: Аспект
Пресс , 2012. 174 p.
46. Коновец О. Ф. Масова комунікація: теорії, моделі, технології. Київ: ЛГУ, 2007. 266 p.
47. Корконосенко С. Г. Основы журналистики. Москва: Аспект Пресс , 2004. 287 p.
48. Лонская А. Репортаж: От идеи до гонорара. Москва: Аспект Пресс , 2015. 334 p.
49. Лукина М. Технология интервью. Москва: Аспект Пресс , 2012. 192 p.
50. Магронт M. Новости как профессия. Москва: Аспект Пресс , 2015. 120 p.
51. Макашина Г. Социальная журналистика как новый тип журналисткой деятельности.
http://www.infohome -altai.ru/node/436 (vizitat 25. 10. 2014).
52. Погорелый Ю. А. Технология новостей от интерфакса. Москва: Аспект Пресс , 2013.
159 p.
53. Приступенко Т. О. Теорія журналістики, етичні та правові засади діяльності засобів
масової інформації. Київ: Інститут журналістики, 2011. 351 p.
54. Прохоров Е. П. Введение в теорию журналистики. Москва: Аспект Пресс, 2011. 351 p.
55. Різун В. В. Теорія масової комунікації. Київ: ВЦ «Просвіта», 2008. 260 p.
56. Сотникова О. П. Интернет -издание от А до Я. Руководство для веб -редактора. Москва:
Аспект Пресс, 2014. 160 p.
57. Тертычный А. А. Аналитическая журналистика . Москва: Аспект Пресс , 2013. 352 p.
58. Уланова М. А. Интернет -журналистика. Москва: Аспект Пресс , 2014. 238 p.
59. Фролова Т. И. Гуманитарная повестка российских СМИ. Журналистика, человек,
общество . Москва: МедиаМир , 2014. 352 p.
60. Фролова Т. И. Социальная журналистика и ее роль в общественном диалоге. Москва:
Пульс, 2003. 44 p.
61. Цимбаленко Є. Наукове розуміння інформатизації у теорії соціальних комунікацій .
Київ: Академія Української Преси, Центр Вільної Преси, 2012 . 189 p.
62. Чернега О. П. Типологические особенности социальной журналистики.
http://www.infohome -altai.ru/node/436 (vizitat 07.07.2015).
63. Шестерина А. М. Психология журналистики. Воронеж: ВГУ, 2010. 368 p.

40
LISTA SELECTIVĂ A LUCRĂRILOR ȘTIINȚIFICE PUBLICATE LA TEMA TEZEI:

1. STEPANOV G. Jurnalismul social: aspecte definitorii. Monografie. Chișinău: CEP USM, 2015.
246 p. ISBN 978 -9975 -71-714-4.
2. STEPANOV G. O bjectives of media action in the social journalism . În: International Journal of
Communication Research, 2015, volum e 5, issue 4, pp. 294 -299. ISSN 2246 -9265.
3. STEPANOV G. The media coverage of the political crisis in the Republic of Moldova between
2011 and 2013. The case of the periodicals „Timp ul” and „Moldova Suverană”. În: International
Journal of Communication Research, 2014, volume 4, issu e 4, pp. 377 -384. ISSN 2246 -9265.
4. STEPANOV G. Social Journalism: Qualitative and Quantitative Approaches. În: Studia
Universitatis Babeș -Bolyai. Ephemerides , volume 60 (XL), 2015, nr . 2, pp. 93 -102. ISSN 1224 –
872x.
5. STEPANOV G. Percepții privind abordarea problemelor sociale în presă. În: Convergențe
spirituale Iași – Chișinău , 2015, nr. 8 -9, pp. 211 -222. ISSN 2343 -9661.
6. STEPANOV G. Manipularea prin intermediul jurnalismului social. În: Studia Universitatis
Babeș -Bolyai. Ephemerides, 2008, anul LIII, nr. 2, pp. 29 -40. 209 p. ISSN 1224 -872x.
7. STEPANOV G. Produsul mediatic specializat pe domeniul social: abordări calitative și
cantitative. În: Confluențe Literare, 2015, ediția nr. 1748, anul V. ISSN 2359 -7593. București,
România. Disponibil: Confluente.ro.
8. MORARU V., STEPANOV G. Identitatea jurnalismulu i social din perspectiva problematicii
abordate. În: Revista de Filozofie, Sociologie și Științe Politice, 2015, nr. 3 (169), pp. 136 -146.
ISSN 1857 -2294.
9. STEPANOV G. Vocația socială a jurnalismului: abordări teoretice. În: Revista de Filozofie,
Sociologie și Științe Politice, 2015, nr. 1 (167), pp. 145 -158. ISSN 1857 -2294.
10. STEPANOV G. Factorul politic și evoluția cadrului lingvistic al mass -mediei în Republica
Moldova. În: Revista de Filozofie, Sociologie și Științe Politice, 2012, nr. 1 (158), pp. 172 -179.
ISSN 1857 -2294.
11. STEPANOV G. Cadrul de dezvoltare a jurnalismului social autohton. În: Studia Universitatis
Moldaviae . Seria Științe Sociale, 2015, 8 (88), pp. 3 -8. ISSN 1814 – 3199.
12. STEPANOV G. Premisele apariției jurnalismului s ocial în Republica Moldova. În: Studia
Universitatis Moldaviae . Seria Științe Sociale, 2015, nr. 3 (83), pp. 17 -23. ISSN 1814 – 3199.
13. STEPANOV G. Inserție în social – obiectiv primordial al mass -media. În: Studia Universitatis,
2008, nr. 1 (11), pp. 165 -167. ISSN 1857 -2081.
14. STEPANOV G. Cadrul evolutiv al cererii și ofertei presei scrise în Republica Moldova. În:
Studia Universitatis, 2007, nr. 6, pp. 316 -320. ISSN 1857 -2081.
15. STEPANOV G. Responsabilitatea socială a jurnalistului: valori și atitudini. În: Analele
științifice ale USM. Volumul II. Chișinău: CEP USM, 2005, p. 23 -29. ISSN 1811 -1668.
16. STEPANOV G. Conotația politică a reportajului social autohton. În: Analele științifice ale USM .
Volumul II, 2004, pp. 15 -20. ISSN 1811 -2668.

41
17. STEPANOV G. Reportajul social – între real și necesar. Tehnici de realizare. În: Analele
științifice ale USM, 2003, pp. 335 -337. ISBN 9975 -70-295-3.
18. STEPANOV G. Sondajele electorale în mass -media: viziune de ansamblu. În: Informarea vs
manipularea electoratului. Materialele Conferinței Științifice Internaționale. Chișinău: CEP USM,
2015, pp 14 -18. 216 p. ISBN 978 -9975 -71-694-9.
19. STEPANOV G. Mass -media și viaț a privată: Abordări etico -legale. În: Freedom of the Media –
Freedom Through Media? Materialele conferinței științifice internaționale. Germania, Passau:
Bochum/Freiburg, 2015, pp. 233 -243. 384 p. ISSN 1865 -1615. ISBN 978 -3-89733 -369-7.
20. STEPANOV G. Mas s-media and Privacy: Legal Etical Approach. În: Freedom of the Media –
Freedom Through Media? Materialele conferinței științifice internaționale . Germania, Passau:
Bochum/Freiburg, 2015, pp. 229 -232. 384 p. ISSN 1865 -1615. ISBN 978 -3-89733 -369-7.
21. STEPANOV G. Practici de reflectare a vieții private în jurnalism. În: Vector european. Revistă
de cercetări socio -umanistice. Materia le ale conferinței internaționale științifico -practice
„Abordări europene în cercetare și inovare ”, 2014, nr. 2, pp. 203 -208. 350 p. ISSN 2343 -1106.
22. STEPANOV G. Campania de presă – instrument de pro movare a valorilor sociale. În:
Sociologia și Asistența Socială: interferențe naționale și perspective de dezvoltare. Materialele
conferinței științifice internaționale. Chișină u: CEP USM, 2014, pp. 186 -192. 276 p. ISBN 978 –
9975 -71-514-0.
23. STEPANOV G. Modalități de mediatizare a realității moldovenești. În: Mass media în
tranziție: realități și perspective. Simpozionul științific int ernațional . Chișinău: CE USM, 2001,
pp. 233 -239. 292 p. ISBN 9975 -70-085-3.
24. STEPANOV G. Considerații asupra evoluției tipo logiei reportajului social. În: Învățământul
superior și cercetarea: piloni ai societății bazate pe cunoaștere. Conferința științifică intern ațională .
Chișinău: CEP USM, 2006, pp. 321 -322. 493 p. ISBN 978 -9975 -70-667-6.
25. STEPANOV G. Jurnalismul soci al – proces și produs. În: Inte grare prin cercetare și inovare.
Conferința științifică națională cu participar e internațională . Rezumate ale comunicărilor. Chișinău:
CEP USM, 2015, pp. 3 -5. 287 p. ISBN 978 -9975 -71-704-5.
26. STEPANOV G. Jurnalismul social: modalități de abordare a realității. În: Inte grare prin
cercetare și inovare. Conferința științifică națională cu participare internațională . Rezumate ale
comunicărilor. Chișinău: CEP USM, 2015, pp, 6 -8. 287 p. ISBN 978 -9975 -71-704-5.
27. STEPANOV G. Implicațiile mass media în sfera socială. În: Creșterea impactului cercetării și
dezvoltarea capacității de inovare. În: Conferința științifică cu participare internațională. Chișinău:
CEP USM, 2011. pp. 82 -84. 384 p. ISBN 978 -9975 -71-136-4.
28. STEPANOV G. Introducere în studiul jurnalismului. Studiu. Chișinău: CEP USM, 2010. 198 p.
ISBN 978 -9975 -70-942-2.
29. MORARU V.; STEPANOV G. Mass media din Republica Moldova 2004. Studiu. Chișinău:
CCRE Presa, 2005. 70 p. ISBN 9975 -9695 -6-9.
30. STEPANOV G. Reportajul social: aspecte definitorii. Studiu. Chișinău: CEP USM, 2004. 79
p. ISBN 9975 -70-483-2.

42
ADNOTARE
Autor: STEPANOV Georgeta
Tema: Jurnalismul social din Republica Moldova: proces de creație, cadru relațional și
produse mediatice. Teză de doctor habilitat în științe ale comunicării la specialitatea 571. 01 –
Jurnalism și procese mediatice. Chișinău, 2016.
Structura tezei: introducer e, 5 capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie din
348 de titluri, 245 de pagini text de bază, 5 tabele, 1 figură și 6 anexe. Rezultatele obținute se
regăsesc în peste 60 de lucrări științifice.
Cuvinte -cheie: jurnalism social, domeniu soci al, problemă socială, produs mediatic, proces
mediatic, practică operațională, gen jurnalistic, comportament profesional, standard deontologic.
Domeniul de studiu: Științe ale comunicării.
Scopul lucrării: conceptualizarea jurnalismului social ca fenomen m ediatic cu identitate
distinctă , determinarea specificului jurnalismului social din RM, elucidarea și analiza strategiilor
de abordare, a practicilor operaționale și a modelelor de comportament profesional.
Obiectivele lucrării: dezvăluirea esenței jurnalismului social ca fenomen mediatic cu
identitate distinctă ; identificarea strategiilor și tehnicilor utilizate; evaluarea produsului
jurnalismului social; studierea tipurilor de activitate mediatică și a comportamentelor profesionale.
Noutatea și originalitatea științifică constă în elucidarea complexă a fenomenului jurnalism
social și a evoluției acestuia pe tot segmentul diacronic propus . Originalitatea rezidă în cercetările
realizate de autor, rezultatele cărora au permis conturarea specificului procesului de creație, a l
cadrului relațional și a l produselor mediatic e puse în circuit prin intermediul jurnalismul ui social.
Rezultatele principial noi pentru știință și practică obținute rezidă în: elucidarea integrală
a specificității jurnalismului so cial; modelizarea procesului de creație și a circuitului
informațional; elucidarea evoluției jurnalismului social autohton ca proces și ca produs.
Semnificația teoretică a tezei rezidă în conceptualizarea fenomenului de jurnalism social și
în prezentarea unui cadru teoretico -metodologic al acestuia în contextul pluridisciplinarității, care
vine să puncteze deschiderea spre un nou domeniu de cercetare în științele comunicării.
Valoarea aplicativă a lucrării: implementarea recomandărilor propuse poate eficie ntiza
jurnalismul social din Republica Moldova, iar rezultatele studiului pot servi drept bază
metodologică pentru elaborarea politicilor editoriale ale instituțiilor mediatice.
Implementarea rezultatelor științifice: rezultatele științifice au fost implem entate prin:
publicarea unei monografii, a peste 60 de articole și studii; utilizarea lor sub formă de suport
didactic la cursurile universitare; contribuții la conferi nțe naționale și internaționale, la elaborarea
Codului deontologic al jurnalistului din RM , la realizarea expertizelor proiectelor mediatice.

43
АННОТАЦИЯ
Автор: СТЕПАНОВА Жеоржета
Тема: Социальная журналистика Республики Молдова: творческий процесс,
реляционная база и меди а продукты, диссертация на степень доктора хабилитат,
Кишинёв, 2016.
Структура диссертации: введение, пять глав, общие выводы и рекомендации,
библиография (348 наименовани й), 6 приложений, 245 страниц основного текста (до
библиографии), 5 таблиц, 1 схема. Результаты иссл едований опубликованы в 60 работах.
Ключевые слова : социальная журналистика, социальная сфера, социальные
проблемы, медиа продукция, журналистские процессы, оперативные методы,
журналистские жанры, профессиональное поведение, этические стандарты.
Область исследования: Коммуникационные науки.
Цель и задачи диссертации: концептуализация социальной журналистики как
медийного феномена; определение специфики деятельности социальной журналистики в
Республике Молдова, идентификация стратегий и методов освещения с оциальной сферы.
Новизна и научная оригинальность заключается в исследовании социальной
журналистики на протяжении предлагаемого диахронического сегмента, которое позволило
выявить специфику творческого процесса, реляционной базы и медиа продуктов.
Принцип иально новые результаты для науки и практики заключаются в
комплексной идентификации специфики социальной журналистики, в разработке модели
творческого процесса, в восстановлении эволюционной картины медийных процессов и
продукции социальной журналистики М олдовы.
Теоретическая ценность заключается в концептуализации феномена социальной
журналистики; в представлении его теоретической и методологической основы в
междисциплинарном контексте, с позиции эпистемологии, и знаменует появление новой
области журналис тского исследования в коммуникационных науках Республики Молдова.
Практическая ценность диссертации: работа предоставляет ценную информацию,
применение которой, наряду с предложенными рекомендациями, может оптимизировать
деятельность социальной журналистик и в Республике Молдова, а выводы могут служить
методологической основой для разработки редакционной политики СМИ.
Внедрение научных результатов: научные результаты, полученные в ходе
исследований, были использованы: для написания одной монографии и более 6 0 статей ; для
разработки учебных пособий, новой версии Кодекса этики журналистов РМ; для
экспертизы и оценки медиа проектов в области социальной журналистики.

44
ANNOTATION
Author: STEPANOV Georgeta
Theme: Social journalism in the Republic of Moldova: creative process, relational
framework and media products . PhD thesis in communication sciences, specialty 571. 01 –
Journalism and media processes. Chisinau, 2016.
Thesis structure: Introduction, 5 chapters, general conclusions and recommendations,
bibliography of 348 titles, basic text – 245 pages, 5 tables, 1 figure and 6 annexes. Obtained
results are published in more than 60 scientific papers.
Keywords : social journalism, social domain, social issues, media institution, media product,
media process, operational practice, journalistic genre, professional conduct, ethical standard.
Field of Study : Communication Sciences.
The aim of the work : conceptualization of social journalism a s a media phenomenon,
identification of peculiarities of social journalism in Moldova, determination and analysis of the
approach strategies, operational practices and professional behavior samples.
Objectives : to reveal the essence of social journalism in Moldova; to identify the directions
of its activity, to establish the operational practices used to reflect social reality; to evaluate the
social journalism product; to determinate the types of media activities and professional conduct.
Novelty and originality resides in the research of the phenomenon of social journalism for
the proposed diachronic segment, which revealed the specifics of the creative process, relational
framework and the media products of the social journalism.
Fundamentally new re sults obtained for science and practice resides in: the complex
elucidation of the specific of social journalism; modeling the informational flow; elucidation of
the evolution of social journalism from Moldova as a process and as a product.
The theoretica l significance of the thesis lies in: conceptualization of the social journalism
phenomenon; presentation of a theoretical and methodological framework of its multi -disciplinary
context that comes to point towards the opening of a new field of research.
The value of the work: implementation of the proposed recommendations can make
efficient social journalism in Moldova, and the scientific results can serve as a methodological
basis for developing the editorial policies of media institutions.
Implementation of scientific results: the scientific results have been published in a
monograph; more than 60 publications and scientific studies; the information can be used as a
scientific and didactic material for the university courses; contributions to national and
international conferences; the elaboration of Journalist Code of Ethics in the Republic of Moldova
in a new variant; the achievement of media projects expertise in the social journalism field.

45
STEPANOV GEORGETA

JURNALISMUL SOCIAL DIN REPUBLICA MOLDOVA: PROCES DE CREAȚIE,
CADRU RELAȚIONAL ȘI PRODUSE MEDIATICE

571. 01 JURNALISM ȘI PROCESE MEDIATICE

AUTOREFERATUL
tezei de doctor habilitat în științe ale comunicării

_________________________________________________________________________
Aprobat spre tipar: data Formatul hâ rtiei
Hârtie ofset. Tipar ofset. Tiraj 50 exemplare
Coli de tipar : 2,5 Comanda nr. 189

Centrul Editori al-Poligrafic al USM
Str. Al. Mateevici, 60. Chișinău, MD 2009