Jurnalismul Online.publicatii de Succes la Un Click Vanzare

Jurnalismul online.

Publicații de succes la un click vânzare

Cuprins

Introducere

Capitolul I ISTORIA MIJLOACELOR DE COMUNICARE ÎN MASĂ

1.1 Comunicarea de masă. Definiție, funcții

1.2 Incursiune în istoria mass media

1.3 Apariția canalelor comunicaționale

1.3.1 Presa scrisă

1.3.2 Filmul și teatrul

1.3.3 Radioul și televiziunea

1.3.4 Internet

Capitolul II SECOLUL XXI ȘI SETEA DE INFORMAȚIE. JURNALISMUL

OFFLINE VS. JURNALISMUL ONLINE

2.1 Cum se vede astăzi, mass media?

2.2 Jurnalismul offline vs. Jurnalismul online

2.3 Online: sursa de informare fără frontiere a secolului XXI

2.3.1 Web 2.0 și libertatea de exprimare

Capitolul III PUBLICAȚII DE SUCCES TRANSFERATE ÎN MEDIUL ONLINE

3.1 Jurnalismul tematic

3.1.1 Reviste de profil

3.2 Valorile website-ului. Publicații online

3.3 Succesul siteurilor de profil între tendințe și cerințe

Capitolul IV STUDIU DE CAZ

4.1 Metodologie

4.2 Retrospectivă. Ipoteza de lucru

4.3 Revista Men’s Health

4.4 Publicația online Men’s Health

4.5 Internetul ca mijloc de comunicare al revistei Men’s Health

4.6 Impactul folosirii internetului asupra publicației Men’s Health

4.6.1 Men’s Health, publicație de succes la un click vânzare

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Un click. Atât valorează succesul unei publicații din România. Internetul s-a îndepărtat mult față de momentul apariției sale iar evoluția sa a surprins întregile societăți ale planetei, din ce în ce mai atașate de această nouă formă de comunicare. Astăzi, numeroși cercetători nu se mai preocupă de cum funcționează această tehnologie ci care este impactul ei asupra vieților oamenilor și cum influențează acesta, societățile în care activează.

Informația a devenit în zilele noastre un necesar al evoluției care face imediat diferența între prezent și viitor. A deține controlul informațiilor care ne vizează direct sau indirect ajută la felul în care privim societatea actuală și ne ajută în lupta cu necunoscutul. „Nașterea” mass mediei din nevoia de a fi informați, a adus cu sine și o serie de tehnici care intervin asupra produselor informaționale în lupta pentru câștigarea audienței. Astfel, putem spune că suntem un public răsfățat care face sensul unor programe TV ce se întrec în campanii sociale care mai de care, cu intenția de a ne implica în viața publică (o viață care se vrea democratică și de bun augur pentru cetățeanul implicat). Internetul rămâne și astăzi un mijloc de comunicare în masă care ne încântă din ce în ce mai mult și fără de care constatăm că întâlnim tot mai multe obstacole în a fi pe deplin informați sau distrați.

Când vorbim despre evoluție inevitabil, trebuie să aducem în discuție un trecut și un prezent. În afara tuturor avantajelor pe care jurnalismul le arată mândru, astăzi, în întreaga lume, reținem importanța comunicării rapide și impactul acesteia peste ceea ce înseamnă relații, afaceri, succes, viitor etc. De-a lungul anilor, am fost martorii direcți sau indirecți ai unor evenimente ce au schimbat istoria comunicării, internetul devenind în secolul XXI o formă nouă de exprimare cu care ne asociem existența. Jurnalismul, a adoptat imediat această nouă formă tehnologică de comunicare, în speranța că astfel, indivizii unei societăți care folosesc zilnic internetul (indiferent de motivul acestora) nu vor înceta să se informeze, renunțând la publicațiile scrise, posturile de radio ascultate sau programele TV cu care, până mai dăunăzi, ocupau într-un procent destul de mare, timpul liber. Dar când internetul mai este și o opțiune modernă pentru ziarele și revistele obișnuite a cărei menire este de a a se asocia tendințelor și a crește profitul publicației, atunci tindem să spunem că rezultatul este la fel de rapid ca și viteza de accesare a informațiilor pe web 2.0. Această afirmație susține idea unei nevoi concentrate de a înțelege necesitatea descifrării unei comunicări aparte pe care internetul (fondatorul mass mediei moderne) o folosește astăzi, nu pentru a informa ci pentru a atrage atenția și loialitatea publicului țintă, câștigându-l prin spectacolul care însoțește informațiile furnizate, în vederea atingerii unor obiective, de cele mai multe ori, de ordin financiar.

Astfel, realitatea zilelor noastre ne provoacă să ridicăm întrebări precum: cine deține puterea jurnalismului: offline-ul sau online-ul? Pierd mijloacele de comunicare tradiționale teren în fața celor moderne? Transferarea unei publicații în mediul virtual este o alegere forțată sau o startegie cosmopolită? Mai citește consumatorul de media, hârtiile tipărite sau a devenit adeptul unui ecran, plin cu de toate? Este internetul, apogeul unei evoluții tehnologice ale comunicării sau, mai urmează? Care este rolul comunicării online, într-o societate în care oamenii nu mai au timp de relații sociale? Cât poate ajuta site-ul, o publicație pentru a menține relația cu vechii cititori dar și a câștiga pe cei noi? Este internetul cheia succesului oricărui produs media? Dar a jurnalismului viitor? În idea de a răspunde la toate aceste frământări am realizat lucrarea de licență: Jurnalismul online. Publicații de succes la un click vânzare.

Suntem cu toții consumatori de informație și atunci când aceasta este transportată fără bariere într-o perioadă scurtă de timp, parcă ne atrage și mai mult. Internetul este astăzi, un fenomen capcană, în fața căruia nu putem rezista tocmai pentru că suntem atrași de doza uriașă de avantaje pe care ni le poate oferii. Astfel, până și toate celelalte media (presa scrisă, radioul și televiziunea) au înțeles garanția pe care internetul o asigură în cadrul societăților în curs de dezvoltare, și au ales să își construiască un drum sigur în rândul publicului țintă, prin a se folosi de acest mijloc de comunicarea (vezi numărul din ce în ce mai mare de publicații online, radiouri care se pot asculta live pe internet și televiziuni care promovează siteuri unde poți urmări programele pe nu ai apucat să le vezi la momentul difuzării acestora, din diverse motive). Și cum domeniul comunicării se reduce din ce în ce mai des la mass media, publicațiile fizice au devenit imediat, publicații online.

Lucrarea de față își propune, de-a lungul a IV capitole, să evidențieze începutul jurnalismului născut ca evoluție a comunicării în masă, evoluția acestuia încă de la prima carte tipărită către apariția internetului (cel mai modern mijloc de comunicare) și într-un studiu de caz relevant acestei teme, voi analiza impactul pe care internetul îl are asupra jurnalismului de astăzi. Revista tematică, Men’s Health va reprezenta suportul unei analize ample, în care se vor evidenția avantajele pe care această tehnologie le oferă, unei publicații care până nu de curând, exista doar pe hârtie. Faptul că Men’s Health există și pe suport electronic nu doar că, actualizează publicația la vremurile în care trăim, dar aduce numeroase beneficii, pe care, probabil publicația tipărită, nu ar fi reușit să le atingă. Cercetarea actuală pornește de la următoarea ipoteză de lucru și caută ca pe parcursul tuturor paginilor (ajutată de surse bibliografice, studii de specialitate, exemple pertinente și argumente solide) să fie infirmată sau confirmată în concluzia finală: dacă internetul reprezintă cel mai rapid, sigur și atrăgător mijloc de comunicare al secolului XXI, atunci internetul este cheia succesului și pentru celelalte mijloace tradiționale de comunicare în masă.

Cred cu tărie că noile tehnologii ne-au creat o societate modernă iar consumatorul de media devine încet-încet, un produs 100% conectat online. Este impactul internetului asupra jurnalismului unul benefic sau contrar? Intenția este de a crede că internetul nu poate fi un dezavantaj atunci când spre exemplu, un post de radio cunoscut își lansează un site oficial în care vor putea fi vizualizate știrile, topurile muzicale, informațiile despre concursurile actuale, posibilitatea unui forum de dezbatere etc. Dar dacă ascultătorii ar fi captați atât de mult de internet, ce s-ar mai întâmpla cu aparatele de radio existente pe rafturile magazinelor? Dacă avem la dispoziție toate programele canalelor TV, în mediul online, unde vor ajunge televizoarele din dormitoarele românilor? Dacă am citi publicațiile online, ce se va întâmpla cu tirajul ziarelor și revistelor din tipografii?

Lucrarea de față își propune o lărgire a cunoașterii impactului pe care internetul îl are astăzi asupra consumatorilor media, asupra societății românești și a jurnalismului, cu precădere, asupra publicației tipărite Men’s Health.

Capitolul I

ISTORIA MIJLOACELOR DE COMUNICARE ÎN MASĂ

1.1 Comunicarea de masă. Definiție, funcții

Puterea stă în informație; această paradigmă a devenit o condiție sine-qua non a epocii contemporane. Informația, de oricare natură, ne ajută să dobândim avantaje într-un proces sau într-o acțiune aflate în derulare. Informația se obține prin intermediul comunicării. În acest mod, comunicarea devine mijlocul principal prin intermediul căruia putem să ne adaptăm la realitățile generate de social. Analizând comunicarea din punct de vedere etimologic, Mihai Dinu conchide: „acțiune de a face comun, a fi în relație cu”. Dacă ar fi să privim astăzi felul în care comunicarea a devenit un element esențial în procesul de recunoaștere a relațiilor (de toate tipurile) constatăm că impactul pe care comunicarea îl are la nivel internațional reprezintă mai mult sau mai puțin, o teză a imperialismului media. Privind importanța acesteia în lumea în care trăim, constatăm că în procesul socializării comunicarea este instrumentul fără de care omul nu ar putea interacționa. Comunicarea devine astfel, baza unei societății sănătoase în care, procesele sociale rezistă în prezent și durează într-un viitor cât mai îndelungat. „Comunicarea umană are rolul de a da sens unei informații verbale (fie că informația are loc prin scris sau oral) dar și a informației non verbale, prezentată în acțiunile paralimbajului, mișcării corpului și folosirea spațiului. Noțiunile de limbaj, limbă și comunicare au mai multe sensuri, fiind considerate polisemantice. Acest fapt se datorează complexității pe care acestea le au, devenind discipline științifice studiate (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica).” Autorul român, Emilian Dobrescu, propune mai multe definiții ale comunicării ce implică automat și un set de caracteristici care cataloghează avantajele utilizării acesteia:

„- procesul prin care individualitățile observă stimulii și reacționează în grade diferite la perceptarea lor;

mecanismul prin care relațiile umane există și se dezvoltă;

toate simbolurile gândirii, împreună cu mijloacele de propagare și conservare a

lor.”

La baza oricărei manifestări a comunicării stă informația. În procesul comunicării, aceasta este practic, mesajul care circulă de la emițător la receptor și care dă sens activității propriu zise.

Astăzi, informația se află în mâna tuturor, iar acest fapt ne face să fim din ce în ce mai competitivi și răi uneori; pentru că există tendința ușoară de a exagera cu puterea pe care informația ne-o aduce. Dacă acum câteva decenii bune, societățile erau conduse de una sau două persoane care dețineau puterea informației și conduceau cu ajutorul acesteia pe toți ceilalți, acum putem vorbi despre o societate informațională în care fiecare din noi posedă, într-o mai mare sau mai mică măsură, informații care pot aduce pe loc avantaje poziției noastre în societate și în raport cu ceilalți. Înțelegem nu doar că sens unei informații verbale (fie că informația are loc prin scris sau oral) dar și a informației non verbale, prezentată în acțiunile paralimbajului, mișcării corpului și folosirea spațiului. Noțiunile de limbaj, limbă și comunicare au mai multe sensuri, fiind considerate polisemantice. Acest fapt se datorează complexității pe care acestea le au, devenind discipline științifice studiate (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica).” Autorul român, Emilian Dobrescu, propune mai multe definiții ale comunicării ce implică automat și un set de caracteristici care cataloghează avantajele utilizării acesteia:

„- procesul prin care individualitățile observă stimulii și reacționează în grade diferite la perceptarea lor;

mecanismul prin care relațiile umane există și se dezvoltă;

toate simbolurile gândirii, împreună cu mijloacele de propagare și conservare a

lor.”

La baza oricărei manifestări a comunicării stă informația. În procesul comunicării, aceasta este practic, mesajul care circulă de la emițător la receptor și care dă sens activității propriu zise.

Astăzi, informația se află în mâna tuturor, iar acest fapt ne face să fim din ce în ce mai competitivi și răi uneori; pentru că există tendința ușoară de a exagera cu puterea pe care informația ne-o aduce. Dacă acum câteva decenii bune, societățile erau conduse de una sau două persoane care dețineau puterea informației și conduceau cu ajutorul acesteia pe toți ceilalți, acum putem vorbi despre o societate informațională în care fiecare din noi posedă, într-o mai mare sau mai mică măsură, informații care pot aduce pe loc avantaje poziției noastre în societate și în raport cu ceilalți. Înțelegem nu doar că este un avantaj să deții o informație, pentru a reuși mai bine decât ceilalți sau a te menține într-un ritm care oricum pare din ce în ce mai alert, dar din exemplele vieții, trebuie să reținem că informația este esențială în lupta supraviețuirii. Astfel, informația nu mai este doar un avantaj, ea este o condiție a existenței.

Autorul Berger, declară în celebra carte Semiotics and Consumer Culture, într-un capitol intitulat Language and speech că „la început, cuvântul a fost direct comunicat, chiar unei audiențe în masă." Comunicarea de masă este puțin diferită față de toate celelalte tipuri de comunicare datorită faptului că receptorul informației este nu doar o singură persoană ci un număr mai mare („același emițător dispune de posibilități de transmitere a aceluiași mesaj la un număr foarte mare de receptori potențiali”); Faptul că aceasta se adresează mai multor indivizi, folosește un canal de transmitere susținut de elemente ale retoricii și transportă un mesaj specific, definește comunicarea de masă ca fiind o comunicare publică. „Comunicarea de masă, ca orice comunicare reprezintă un transfer de informație, prin intermediul unui mesaj și cu ajutorul unui canal de comunicație; ea facilitează atât circulația socială a informației, cât și denaturarea și standardizarea ei.”

În Sociologia comunicațiilor de masă, George Friedmann atribuie comunicării de masă calitatea de „agent de întărire a valorilor și atitudinilor existente.” Ceea ce poate fi contestat în folosirea comunicării publice este întârzierea feedback-ului. Astăzi este impropriu să facem o istorie a comunicării de masă pentru că, spun Denis McQuail și Sven Windahl „a elabora istoria unui domeniu este un neîndoielnic semn de maturizare a studiului acelui domeniu". Nu trebuie uitat totuși importanța pe care cuvântul o are în relația omului cu lumea prin procesul comunicării; fără de care nu ar putea fi posibilă.

Funcțiile comunicării de masă sunt următoarele:

a) 1. informativă;

2. de exprimare și cristalizare a opiniilor;

3. de instruire și educare;

4. de distracție, destindere, deconectare și folosire a timpului liber;

5. de convingere, integrare socială și întărire a participării sociale a individului.

Desigur, o definiție mai clară și amplă a acestor funcții ne-o oferă Karin Wahl Jorgensen și Thomas Hanitzsch:

primirea, stocarea și transmiterea mesajelor;

prelucrarea informațiilor;

amorsarea și modificarea proceseor psihologice;

influențarea și dirijarea unor evenimente exterioare.

Pe de altă parte, Ivan Cury adaugă:

supravegherea mediului;

corelarea segmentelor societății;

transmiterea moștenirii culturale.

Și totuși, știind ce este comunicarea și ce transmitem (informația), cum putem realiza procesul comunicării către mase? Prin ce transmitem? Canalele comunicaționale sunt mijloacele și căile prin care se transmite o comunicare de la un emițător către un receptor. Dar înainte de a merge mai departe și de a trece în revistă cum se manifestă comunicarea mediatică, funcțiile și rolul acesteia pentru public, amintim importanța comunicării de masă ca fiind una dintre cele mai puternice forme de a transmite un mesaj. Astăzi ne confruntăm cu o necesitate a exprimării unui mesaj către un public larg pentru că astfel putem atinge mai multe ținte la un loc. Publicul cere astfel, să se formuleze o idee mai clară, concisă și sigură despre informația comunicată. Impactul comunicării către o masă este avantajul principal al canalelor de comunicare deoarece acestea poate cuprinde zeci de informații transmise, economisind timp și spațiu.

1.2 Incursiune în istoria mass media

Așa zisa epocă a semnalelor și semnelor, parte a preistoriei omenirii, duce cu gândul că atât comunicarea, mijloacele de comunicare dar și difuzarea informațiilor au o vechime impresionantă, având în vedere că le regăsim de acum 2 milioane de ani î. Chr. Deși omul s-a dezvoltat datorită limbajului pe care îl folosește pentru a articula comunicarea iar sociologii numesc vorbirea ca reprezentând istoria mijloacelor de comunicare în masă, scrierea alfabetică este totuși punctul de plecare al întregii ere comunicaționale. Acesta a apărut datorită dezvoltării comerțului și întemeierea coloniilor feniciene care a necesitat o metodă de comunicare; sistemul format din 22 de semne, indicând doar consoane. Pentru a putea fi folosit așa cum trebuie, alfabetul a adus cu sine și apariția unor suporturi portabile pentru scrieri, cum este de exemplu papirusul din trestie folosit de egipteni sau scoarța de ficus tratată, utilizată de maiași. Acesta reprezintă prima modalitate de stocare a informațiilor mult mai ușor și sigur. Prima lecție de jurnalism vorbește despre introducerea tiparului ca și bază a înființării primelor gazete românești și prima carte a lui Gutenberg – Biblia latină din 1456 – în tipografia lui Macarie, la Târgoviște. Jurnalismul românesc apare la începutul secolului al XIX-lea (calendarele, almanahurile sau albumele reprezintă primele manifestări ale presei scrise în românește) din urma mai multor factori precum: diversificarea mijloacelor de comunicare, acumulările și izbânzile din cultura națională, experiența jurnalistică a precursorilor, nevoia tot mai mare de informații economice, culturale, politice și religioase etc. Începutul secolului al XX lea întâlnea presa ca pe un fenomen socio – cultural, gata oricând să își asume obiective naționale (putem spune că evoluția presei românești a venit odată cu istoria românilor). Pe zi ce trece, nevoia de a fi informați despre ceea ce se întâmplă pe plan politic a deschis orizontul poporului român spre a vrea să fie informat. Publicațiile creșteau cât vedeai cu ochii asigurând o balanță echitabilă între presa conservatoare, presa politică și cea independentă. Majoritatea, preferau presa independentă, evitând subiectivismul presei de partid, având totodată parte și de știri mai diverse și mai obiective (ziarele românești aveau ca model pe cele franceze, printre care, „Le Matin”, „Le Petit Journal”, „Le Journal”, „Le Petit Parisian”). Presa vorbită (radioul) a câștigat foarte repede audiență, iar ascultarea radioului a devenit principala preocupare pentru un număr impresionant de români. Un rival pe măsură al presei scrise dar și a celei audio a fost apariția televiziunii, care s-a impus vertiginos încă de la apariție. Au apărut repede și agențiile de presă care s-au bucurau de prilejul liberei exprimări, iar acest decret le-a adus o mai mare liberatate de alegere a subiectelor și desigur, o notă personală în a le redacta (istoria agențiilor de presă din România a început la data de 1 august 1854, când telegraful a transmis prima telegramă de la București la Viena vorbind despre operațiunile militare de pe frontul din Crimeea). Pe de altă parte, prima agenție de publicitate în România a fost fondată în 1880 de către un negustor evreu, pe nume David Adania în București.

Evoluția fulger a acestor canale comunicaționale a fost culminat cu apariția internetului (mai întai ca o formă de divertisment și informare astăzi, lider în procesul comunicării moderne). Acest mijloc de comunicare a cunoscut o evoluție trepidantă, devenind astăzi, o prezență comună în viața a cât mai multor oameni. Fie că este folosit ca instrument de campanie electorală, vehicul al mesajelor publicitare, transmiterea informațiilor sau doar un intrument de divertisment, internetul favorizează în realitate, tipuri de comunicare pe care oricare alt mijloc nu le mai poate stimula. Se vorbește în prezent, despre o diferențiere majoră între mijloacele de comunicare în masă (radioul, presa scrisă și televiziunea) fiind desemnate mijloace tradiționale, în timp ce internetul este un mijloc modern, în plin proces de inovare. Informațiile online beneficiază de un set de avantaje, precum ar fi convergența media transpusă prin sunet, imagine, text scris, posibilitatea revenirii asupra arhivelor, o navigare mai rapidă și ușoară, interactivitatea, diversitatea, gratuitatea informației și posibilitatea de individualizare. Fără îndoială, internetul are un impact extraordinar asupra comunicării. Temerea cea mare a epocii jurnalismului constă în faptul că internetul va înlocui într-un timp nu foarte îndelungat, mass media tradiționale pentru că mediul online a devenit o sursă de informare fără frontiere, oferind publicului larg posibilitatea navigării globale în vederea obținerii informațiilor dorite.

Parcurgând toată această scurtă analiză a presei românești, de la începuturile ei și până în zilele noastre, am evidențiat importanța jurnalismului, prin necesitatea existenței lui. Presa a fost, practic, un ochi vigilent pe care l-a aruncat tot timpul asupra evenimentelor istorice ce au consacrat România; jurnaliștii făcându-și datoria de a da un sens și o semnificație evenimentelor prin harul și inteligența lor. Presa și-a câștigat repede încrederea publicului, care la rându-i, este atras de seriozitatea jurnaliștilor, respectul acestora pentru adevăr, pentru om și drepturile sale, pentru societate. Astfel, putem vorbi astăzi despre un jurnalism online și un jurnalism offline care, în spatele tuturor funcțiilor amintite în subcapitolul 1.1, are rolul de a construi un stat român modern.

1.3 Apariția canalelor comunicaționale

Neașteptatele apariții ale telefonului, radioului, televiziunii, filmului, teatrului etc. duc la mijlocirea comunicării și la apariției comunicări indirecte („exagerăm dacă spunem că evoluția relațiilor sociale, nu a avut absolut niciun efect asupra apariției jurnalismului. Desigur, acest fenomen s-a concretizat treptat dar iată rezultatul!"). În acest sens, autorii Karin Wahl Jorgensen și Thomas Hanitzsch, punctează faptul că apariția canalelor comunicaționale au venit ca răspuns al unei nevoi de a fi în relație cu ceva (informația, societatea, cultura, etc.) și că totul se datorează relațiilor sociale care păreau că sunt într-un stadiu de impas. „Consumatorul de media de astăzi nu mai are de ales numai între posturile de radio pe care le poate capta aparatul radio sau între cele 30-40 de canale TV difuzate de rețeaua de TV prin cablu la care s-a abonat. Pe internet, se poate alege orice post de radio/TV, din orice zonă geografică și se pot viziona programe de TV care nu sunt preluate de rețeaua lui de TV prin cablu.” Există, de asemenea și o diferență ale acestor canale, împărțite în medii tradiționale de comunicare și noile media de comunicare, pe care le putem clasifica după cum urmează:

– media autonome: audio și video casete, videodiscuri, discuri și echipamente

informatice etc;

– media de teledifuzie: care permit conectarea la diferite rețele de difuzare (radio,

tv, convenționale, tv prin cablu, videotransmisie);

– media de telecomunicație: în care volumul schimburilor este posibil în ambele

sensuri (fax, poștă electronică etc.)

În ceea ce privesc noile canale media folosite în comunicarea de masă, trecem în revistă presa scrisă, radioul, televiziunea, internetul etc. Epoca modernă mulțumește unei istorii succesive ale principalelor mijloace de comunicare în masă. Fiecare mijloc a debutat furtunos, găsindu-ne plini de uimire și lăsându-ne cu un set de facilități care ne fac viețile mai ușoare (chiar interesante, am putea spune). Astăzi, privim cum mass-media roiesc în jurul identității individului sau instituțiilor, dând naștere la "vieți" sau distrugând altele. Ziarul, radioul, televiziunea, internetul – rând pe rând au apărut, au înregistrat un moment de apogeu, apoi si-au ocupat locul în ceea ce numim mijloace de comunicare în masă sau mass-media. Dicționarul de Comunicare, Mass-media și Știința Informării definește acest termen ca fiind un suport, mijloc. „Ea desemnează mijloacele de comunicare în masă (presă, radio, televiziune)" Nu contestăm faptul că ele au luat naștere din nevoia de informare. O dată cu mass-media, s-a născut și importanța acestora în fiecare societate, adaptate desigur, la fiecare regim. Chiar dacă despre funcțiile cu adevarat atribuite s-a vorbit concret, mult mai târziu. Inițial, atat jurnaliștii cât și consumatorii, prevedeau importanța acestora doar în simplul fapt că se transmiteau informații. Astăzi, numeroși autori vorbesc fără rețineri despre mai multe funcții pe care mass-media le îndeplinește. Când vorbim despre acestea, inevitabil, vorbim de influența lor în anumite domenii. Prin fiecare funcție, nu se face altceva decât să se urmărească anumite efecte ce pot fi regăsite atât la nivelul individului cât și la nivel de grup sau al întregii societăți. Cel mai bun argument este acela cum că mass-media, nu ne obligă să gândim într-un anumit fel, dar ne impune subiecte asupra cărora avem de reflectat. În cele ce urmează propun o scurtă caracterizare a fiecărui mijloc de comunicare în ordinea apariției acestora.

1.3.1 Presa scrisă

Acesta este cel mai vechi mijloc de informare, însă vârsta ei de aur s-a sfârșit o dată cu cel de-al doilea război mondial. Faptul că imediat după, au apărut radioul, televiziunea, respectiv internetul, a determinat ziarul să facă tot posibilul pentru a naște dorința sau nevoia de a citi. Presa scrisă cuprinde toate publicațiile cotidiene și periodice. Astfel că, în 1989 din 495 de titluri pe piața românească, 36 erau cotidiene. Lucrurile au evoluat rapid, iar în 1998 din 1550 de titluri, 95 reprezentau nume de cotidiene. În aceași continuă evoluție au fost și paginile ziarelor. La început ele erau "pictate" cu texte înghesuite. Apoi, acestea, aveau titluri mari, articole scurte și multe ilustrații. Pe atunci, sporuri de audiență au înregistrat publicațiile specializate, magazinele pentru femei și, mai recent, cele cu temă erotică, destinate publicului masculin, dar și cele economice sau financiare, în condițiile unei relative stabilizări a cadrului legislativ și de afaceri. Astăzi, spune autorul francez Jean Claude Bertrand „putem distinge cel puțin trei categorii cu gusturi foarte diferite: oamenii cu un înalt nivel cultural, de obicei mai bogați, dar puțin numeroși, la extrema cealaltă, săracii, sub-educați. Între acestea două se situează clasele medii, importante atât prin numărul, cât și prin veniturile lor". Presa reprezintă un mijloc de vehiculare a unei sume de informații într-o societate. Aceasta a apărut în urma unei necesități și are rolul de a urmări o eficiență socială.

Rolul presei scrise este acela de a influența și educa opinia publică, de a transmite informații și cunoștințe ce țin de toate domeniile. Eugen Samoilă afirma în 1928 că: „presa este cel mai puternic mijloc de difuziune și de infiltrație a ideilor, a opiniilor, a curentelor de gândire. Nici un altul nu poate fi atât de util, dar și atât de primejdios". Lucrările de specialitate au reușit de-a lungul timpului să aducă la suprafață, un număr mare de definiții ale presei scrise, unele simple, altele, deopotrivă, complexe. Din acest proces de definire, s-au născut și câteva caracteristicii ale acesteia. Iată așadar, care sunt acestea:

apariția periodică;

reproducerea mecanică;

publicitatea;

varietatea sau universalitatea conținutului;

interesul general;

actualitatea;

caracterul economic.

Apreciem că presa scrisă are patru mari motive să existe: pentru a informa, a interpreta, a educa și de a distra.

1.3.2 Filmul și teatrul

Aceste două concepte sunt primele forme complexe ale jurnalismului. Teatrul este prezent printre noi, încă din antichitate, fiind perfecționat de-a lungul secolelor ce au urmat. În ceea ce privește filmul, acesta s-a născut din perfecționarea și dezvoltarea tehnicii fotografierii (J. Daguarre a descoperit în 1935 tehnica developării și fixării fotografiei iar industriașul american George Eastman a fabricat în 1899 filmul de nitroceluloză). În 1895, pe data de 25 decembrie, Auguste Lumière, prezintă la Grand Cafè, prima reprezentație cinematografică din lume (s-au proiectat 10 filme a câte 2 minute fiecare, vizionate de 35 de spectatori ce au plătit un franc de aur pentru intrare). Aruncând un ochi în istoria românească, aflăm că prima proiecție cinematografică de pe teritoriul României, a avut loc pe data de 27 mai 1896, în saloanele ziarului L' Indépendance romaine. Trebuie remarcat faptul că acest eveniment a avut loc înaintea multor alte capitale europene. Cronologic, frații Louis și Auguste Lumière, realizează în 1903, primul procedeu comercial de fotografie în culori. În anul 1920, doar Louis Lumière, propune fotografia în relief și tot acesta pune la punct metoda anagliefelor pentru cinematograful în relief în 1935. Astfel, filmul și cinematograful a cunoscut un apogeu incredibil, atins cu o viteză mare, având în vedere că în primii 25 de ani de după cel de-al doilea război mondial, erau elaborate aproximativ 2.500 de lucrări științifice despre acest subiect, citează UNESCO. În acest sens, întărim afirmația anterioară cu definiția lui J. Duvignaud "cinematograful reprezintă mijlocul de expresie a mesajului transmis al epocii noastre, care caută să atingă elemente până acum neexplicate ale vieții noastre și al cărui exemplu este urmat și de celelalte arte." De reținut este faptul că atât în teatru cât și în film, modalitățile de expresie ce însoțesc mesajul transmis, reprezintă un element esențial. Descoperirea electricității ce a avut loc către jumătatea secolului al XIX- lea, a reprezentat punctul care a declanșat apariția următoarelor forme extraordinare de comunicare.

1.3.3 Radioul și televiziunea

Radioul și televiziunea devin astfel, următorul pas al culturii, făcând trecerea de la presa scrisă, la presa audio – vizuală. Datorită faptului că televizorul dispune atât de imagine cât și de sunet, acesta prezintă o influență mai mare. "Un copil născut în anii '80 într-o țară industrializată are o speranță de viață de mai mult de 17 ani. El își va petrece o treime din viață dormind și celelalte două treimi dedicându-se sutelor de activități diferite. Dintre acestea doar două reprezintă mase mari de timp, adică o altă treime: munca și, mai ales, televiziunea". Astăzi, acest mijloc de comunicare în masă a ajuns să joace între două extreme; cea în care televiziunea ca și instituție îi culturalizează pe cei care știu mai puțin și cealaltă, în care aceasta îi imbecializează pe cei deștepți. Și dacă privim în urmă, ajungem să accesăm punctul care a făcut ca acest proces să fie posibil; în 1938, Franța și Marea Britanie experimentează propriul standard tv de 455 lnii și SUA de 525 linii. După cel de-al doilea război mondial, TV-ul începe să evolueze, astfel, din 1950, Franța emite un program regulat de 28 de ore pe săptămână. Anii '60 au reprezentat nașterea televizorului tv. Anii '70 a introdus noile media precum tv prin satelit, prin cablu, etc. Anii '80 a adaptat sistemele audiovizuale naționale în fața invaziei programelor de din afară. Anii '90 reprezintă apogeul informațiilor transmise creând diversificare fără precedent a programelor. În momentul de față, televiziunea și radioul, schimbă comportamentele oamenilor, dezvoltă societăți civile, modifică vieți individuale, sociale sau de grup, precum și valorile pe care un individ sau mai multe persoane, le au.

1.3.4 Internet

Internetul joacă în zilele noastre, rolul revoluționarului în impulsionarea comunicării interumane. S-a demonstrat de atâtea ori de către lucrările de specialitate că internetul susține efectiv prezența informației. O dată cu apariția internetul s-a diminuat importanța întâlnirilor face to face, crescând astfel interesul pentru o comunicare mascată, dar care ajută pe cei care folosesc internetul, să se exprime mai bine, neexistând factori care să îi intimideze. Modurile tradiționale de transmitere a informației au găsit un rival în prezența internetului, care se dovedește afi mai sigur și rapid. Tinerii, în special, acceptă mai ușor idea de a accesa internetul pentru a afla ceea ce îi interesează decât să meargă în bibliotecă, de unde trebuie să caute cărți și apoi să le citească. Lumea virtuală, deși adoptă o altă formă de prezentare și structurare a informației, a devenit cu mult mai interesantă decât a fost presa scrisă, radioul sau televizorul la început.

Astăzi, totul se învârte în jurul internetului. Vorbim aici despre instituții care comunică prin internet, studenți care învață la distanță, afaceri care se mențin numai cu internetul etc. O evoluție spectaculoasă de la lumea clasică la cea virtuală se datorează ființei care este gata să se deschidă oricărui orizont; o ființă care dorește doar să se conecteze pur și simplu la o rețea cât mai largă de informație. Internetul a devenit un mijloc de a scăpa de plictiseală și de a evada din lumea reală iar faptul că internetul a reușit să schimbe în mod fundamental modul în care oamenii comunică, lucrează sau doar trăiesc, nu mai este de mult o noutate (Givani Sartori rezumă această manifestare printr-un singur cuvânt: multimedialitate). Pentru o companie, realizarea unui site de web devine nu doar o afacere profitabilă, ci o cheie secretă către un profit inimaginabil și pe termen lung. A avea propriul site de web al afacerii tale a devenit în timp, o modă. Investiția în media online beneficiază mai mult ca niciodată de o atenție sporită. Astfel, pe zi ce trece, observăm, nevoia companiilor de a avea un site, dar și a consumatorilor de a accesa informații de tot felul pe internet (detectându-se astfel, un moment de bun augur pentru jurnalismul online care a devenit cu viteză, un rival demn de luat în seamă, pentru toate celelalte mijloace de comunicare în masă).

Capitolul II

SECOLUL XXI ȘI SETEA DE INFORMAȚIE. JURNALISMUL

OFFLINE VS. JURNALISMUL ONLINE

2.1 Cum se vede astăzi, mass media?

Știm așadar, că mass media creează agenda cetățeanului și nu întotdeauna, invers. Iar agenda media induce efecte diferite, în funcție de interesele, preferințele, nivelul de instrucție al audienței. Autorii Karin Wahl Jorgensen și Thomas Hanitzsch susțin această informație, în De ce și cum ar trebui să facem studii despre jurnalism?: "jurnalismul și-a deschis ochii din prima clipă în care oamenii au recunoscut nevoia de a împărtăși informații despre ei, cu alții", astfel că oferim mass mediei, valoarea de a lua parte activ la construirea înțelesului vieții sociale, reprezentând agenți activi care selectează, interpretează, scoate în evidență și, uneori, chiar distorsionează fluxul de informație. Presa formează credințele publicului dar au și capacitatea de a-i influența pe cei care iau decizii, de a stabili, inclusiv pentru aceștia, ordinea priorităților ("indiferent care este obiectul unei negocieri, succesul va fi de partea celui care știe să comunice mai eficient, influențând astfel decizia finală in favoarea sa"). În acest fel, mass media poate schimba societatea, implicit, viața socială a oamenilor ei. Interesul mass mediei pentru un eveniment este diferit de cel al publicului. Accidentul unui salariat la locul de muncă, nu trezește interesul tuturor (în afara apropiaților victimei), însă implicarea mass mediei în acest eveniment poate face din această știre un adevărat proces în urma căruia se vor lua măsuri drastice. Media ajută evenimentul pentru a-l impune atenției. Aceasta creează evenimentul pentru a atrage atenția asupra unor probleme pe care evenimentul respectiv le simbolizează și în cazul în care sunt interesate, ele ridică un amănunt sau un lucru obișnuit la rang de eveniment prezentându-l ca atare. Prin urmare, importanța reală a unui eveniment și importanța acordată de cei din jur, este dată de felul în care mijloacele de comunicare în masă îi conferă atenție. Această afirmație naște suspiciuni dar și temeri în ceea ce privește poziția publicului ca țintă directă a tuturor manifestărilor mass mediei de astăzi; însă publicul poate alege. El nu este un condamnat. Acesta trebuie să înțeleagă că oricând poate decide asupra a ceea ce să asculte, citi sau viziona. Trebuie să recunoaștem puterea mass mediei de a ne influența credințele, deciziile și comportamentele (în completarea acestei idei, Arthur Asa Berger descrie stilul consumatorului, creat după "chipul și asemănarea" mass media). Presa nu face altceva decât să implementeze credințe noi în rândul conștiințelor celor avizați și a le oferi știri despre care să vorbească a doua zi. Astfel, presiunea mass mediei care difuzează știrile într-un mod personal, a devenit atacatorul individului, care, de teama de a nu fi izolat va pica în capcana efectului de grup și va cocheta însuși cu aceasta.

2.2 Jurnalismul offline vs. Jurnalismul online

Mass media are o puternică influență asupra publicului. Decidem să cumpărăm ceea ce reclamele ne arată că este mai bine; gândim în funcție de felul în care ne sunt prezentate situații și ajungem astfel, să facem parte dintr-o societate care aparține, neoficial, unei puterii deși strajnic simțite, nevăzută. Folosirea excesivă a mijloacelor de comunicare în masă (abuzul, am putea spune) face publicul să adopte o poziție de comoditate în gândire, renunțarea la un exercițiu care presupune cercetare, analiză, spirit critic etc. Iar acest fapt a devenit un fenomen care a atins pe toți cei care urmăresc cu atâta interes programele pe care mass media le propune. Paul Lazarsfeld îl numește conformism social, în urma căruia, rămân fapte concrete de stereotipizare, omogenizare și standardizarea comportamentelor. Mass-media reprezintă suma tuturor mijloacelor de informare în masă, adică toate mijloacele prin care un mesaj ajunge într-un timp foarte scurt la o masă largă de public. Dezvoltarea acestor mijloace de comunicare în masă a condus la o largă răspândire a informației (subiectele dezbătute sunt din ce în ce mai diverse). Această dezvoltare este produsul dorinței noastre de a fi informați. Mass media promovează ceea ce noi oamenii creăm; ceea ce tot noi vrem să transmitem. Nu putem condamna mass media că transmite fel și fel de mesaje, în special pentru că noi suntem devoratori de informație. Constatăm atât efecte pozitive cât și negative pe care mijloacele de comunicare în masă le au asupra noastră. Prezintă adevărul cu obiectivitate și numai acestea au meritul de a ne face conștienți de lumea în care trăim. Pe de altă parte, excesul cu care aleg să transmită, ne forțează parcă să decidem în sensul dorit de ei. Astfel, mass media face tot posibilul să ne creeze impresia că sunt de partea societății numai pentru a câștiga votul nostru. Însă, procesul transmiterii unui mesaj nu promite de cele mai multe ori eficacitatea acestuia. Să nu uităm că publicul încă are calitatea de a judeca și selecta în conștiința acestuia oferta. Faptul că una este lumea de afară și alta imaginile din mințile noastre, sau realitatea că percepem numai ceea ce suntem pregătiți să percepem, ne face să afirmăm că, da, există un factor care intervine în procesul de conștientizare a lucrurilor care ne înconjoară. Trăim în aceeași lume dar se pare că simțim în lumi diferite. A cui este vina, așadar? Cu toții am avea tendința să spunem că mass media și jurnalismul pe care îl fac este de vină.

Încă de la apariție, jurnalismul offline (presa scrisă, radioul și televiziunea)

reușește să fie prezentă în viața socială a individului creându-i impresia că este de partea acestuia, de unde și încrederea pe care românii în special, o au mai degrabă în presă decât în instituțiile statului. Această încredere s-a câștigat și datorită știrilor pe care media le difuzează despre corupție și neregularitățile din țara noastră, blamând guvernul pentru ceea ce se întâmplă. Conceperea campaniilor sociale au adus un câștig și mai mare pentru jurnalismul offline, deoarece, publicul a simțit imediat sprijinul și protecția pe care acesta o oferă în lupta cu ilegalitățile care se întâmplă. Dacă la început, internetul era mai degrabă un gadget de care nu toți dispuneau sau îl puteau folosi („un studiu european a arătat că țara noastră face parte din țările Uniunii Europene cu cei mai mulți oameni care nu au folosit niciodată internetul. Astfel, 42% dintre romani nu au navigat niciodată în mediul virtual, în condițiile în care 62% dintre europeni folosesc zilnic internetul") în 2008 mai mult de un sfert din gospodăriile din România aveau acces la internet dintre care, ce-i drept, 88,1%, se găseau la orașe. Ce urmăreau românii pe internet? Tradiționalul Zeitgest (tradus și ca spiritul vremurilor, reprezentând un top care arată tendințe bazate pe căutări efectuate pe portalul Google) a publicat pentru anul 2013, un clasament oferind o perspectivă asupra evenimentelor majore și a noilor trenduri despre care românii au căutat informații, astfel că în top 10 cele mai populare căutări sunt (cele care încep cu întrebarea Cum să …?): Cum să slabesc? Cum să pozez? Cum să coși? Cum să meditezi? Cum să zugrăvești? Etc. Pe de altă parte, un studiu efectuat de organizația "Salvați copiii", citat de ziarul Adevărul, arată că „aproximativ 92% din tinerii cu vârste cuprinse între 13 și 22 ani din România socializează pe internet. Întrebați ce fac după ce intră în rețea, internauții spun că citesc presa (12%), discută pe Messenger sau lasă un mesaj pe Twitter, intră pe Hi5 și Facebook (12%) sau citesc și scriu informații pe bloguri (11%). 19% din tinerii patriei joacă diferite jocuri online, citesc benzi desenate sau urmăresc seriale de desene animate și își petrec mai bine de șase ore pe zi în fața calculatorului doar ca să-și omoare timpul." Astfel, apariția internetului nu reprezintă numai un rival al întregii epoci a mass mediei ci și declanșarea jurnalismului online. Observăm astfel cum jurnalismul trece ușor, ușor în mediul online tocmai pentru că tinerii găsesc internetul ca fiind un mijloc de comunicare atractiv, eficient și sigur, iar mass media a intuit această calitate; astfel încât, astăzi, foarte multe programe tv, posturi de radio și ziare, au un site. Termenul de jurnalism online a intrat în limba engleză prin 1950 desemnând acel jurnalism care are ca suport noile media, în special internetul, dar și telefonia mobilă.

Marile avantaje ale jurnalismului online pentru cel care îl folosește sunt

diversificarea informației, documentarea largă la care pot apela, rapiditatea informațiilor de ultim moment și publicitatea. Pentru o companie, a folosi internetul ca mijloc de menținere a relațiilor, ca metodă de comunicare modernă, reprezintă o necesitate astăzi, pentru a putea ține pasul cu cerințele și exigențele unei piețe în permanentă expansiune; o piață care parcă, întoarce din ce în ce mai mult spatele tradiționalismului. Un articol publicat online, stă ca declarație de onoare a acestei afirmații: „Oare noi, cei ce avem internet la degete, mai suntem capabili să ne bucurăm de minunata lume de la țară sau am devenit conexiuni online?"

Actualizarea în timp real, personalizarea paginilor și informațiilor în funcție de preferințele și obișnuințele utilizatorilor, targetare bine definită etc. toate acestea reprezintă avantajele companiilor care decid să folosească internetul ca pe un mijloc de comunicare (măsura reușitei unei companii care folosește internetul ca metodă de comunicare este dată de trafic și de feedback-ul vizitatorilor).

2.3 Web 2.0 și libertatea de exprimare

"În ciuda faptului că se bazează pe o întreagă serie de noi tehnologii, Web 2.0 nu este o nouă tehnologie, ci un fel de termen generic pentru cel de-al doilea val al World Wide Web. Noțiunea se referă în special la două schimbări fundamentale. În primul rând, la tranziția de la web-ul în care se citește la web-ul în care se scrie/citește, plin de conținuturi generate de utilizatori." Pe de altă parte, o definiție oficială este pronunțată de siteul Wikipedia care dezminte astfel: "Web 2.0 este un termen care desemnează o mulțime întreagă de aspecte interactive și colaborative ale Internetului, și aici în special ale World Wide Web, de natură foarte recentă – apărute prin anii 2004 – 2005. Deci la Web 2.0 nu este vorba de versiunea a doua a unui software sau a unei tehnici web. Web 2.0 desemnează noi căi de a implementa și exploata posibilitățile organizatorice ale webului. Conform acestora, conținutul și informația din web nu mai e oferită vizitatorilor numai de către mass media, guverne și companii particulare, ci și de persoane particulare, legate între ele prin rețele informale bazate pe Internet, și care contribuie și participă activ la punerea la dispoziție și răspândirea informațiilor pe întregul glob."

La începutul apariției internetului a fost ca un spectacol al inovației reprezentat de

un punct foaret înalt al evoluției tehnologice. Nevoia de informare pentru a trăi sănătos într-o societate care se schimbă pe zi ce trece dar și tendința de a fi în trend cu țările occidentale a dus la împletirea mijloacelor de comunicare în masă tradiționale cu cele noi, astfel încât web 2.0 a dat naștere jurnalismului online. Acest început a fost perceput chiar și de publicul țintă, (tinerii) un mijloc de comunicare haotic, contradictoriu și ezitant. Acestea fiind spuse, web 2.0 se concentrează pe abillitatea oamenilor de a colabora și împărtăși informații online.

A devenit tot mai limpede faptul că internetul nu mai este doar un produs, ci un

simptom al unei schimbări tehnologice fundamentale, cu efecte grele și incalculabile efecte (aceste schimbările tehnologice sunt colosale iar efectele deja se observă; priviți rețeaua de socializare Facebook și avantajele ei; "Limita maximă de prieteni ai unui utilizator Facebook este de 5.000. Cei care ating această limită au posibilitatea de a-și transforma profilul Facebook într-o  pagină de fani, unde interacțiunea continuă prin like-uri și comentarii." Presa tipărită dispare în falimente zgomotoase sau reorientări tematice disperate, în timp ce manualele de jurnalism din străinătate, abia mai țin pasul cu manualele despre web 2.0 și jurnalismul online, tot mai numeroase. Trăim un timp plin de evenimente și contorsiuni provocate de noua tehnologie. Până și termenul acestei noi forme de jurnalism suferă modificări de la o zi la alta: multi-media, jurnalism on-line, jurnalsim web, numeric, digital, electronic etc., în timp ce utilizatorii se declară a fi internauți sau netățeni (combinație între cetățean și net). Evident, este greșit să se creadă că tinerii de astăzi, nu mai citesc. Se citește foarte mult, dar pe alt suport și în alte condiții. Mediul s-a schimbat. S-au schimbat totodată fundamental ritmul, logica și morfologia lecturii. Tinerii s-au săturat de lectura pasivă, oferită de-a gata de către o televiziune sau un ziar cu presupuse interese și orientări politice. Tinerii vor să fie ei autorii. Vor să li se cunoască numele și opinia. Vor să fie luați în seamă, de aici și realizarea atâtor bloguri, despre care autorul Horea Mihai Bădău declară: „cel mai ușor mod de a citi bloguri este abonamentul prin Boglines, Google Readers sau serviciile News Gator."

Jurnalismul on-line, cu toate defectele lui, oferă ceea ce nici un alt mediu nu a

fost în stare să dea cu adevărat ziaristului: libertate absolută și spațiu nelimitat. Internetul promite o libertate de expresie care nu întâlnește limite iar acest fapt a conferit curaj tuturor utilizatorilor. Web 2.0 susține un nou tip de știri, situate la un standard mai înalt, într-un context nou. Rețeaua noii media poate fi interactivă și, la cerere, nișabilă. Utilizatorii vor încorpora noi combinații de text, imagine, film și sunet. Spațiul virtual oferă posibilități nelimitate în ceea ce privește profunzimea actului reportericesc, amplitudinea și contextul – lucruri care, într-un alt domeniu, nu ar fi posibile. Având toate aceste avantaje de oferit, noua media poate transforma radical jurnalismul.

2.3.1 Online: sursa de informare fără frontiere a secolului XXI

"Internetul reprezintă o combinație ispititoare și irezistibilă de ținte pentru narcisiști" Acest mijloc s-a transformat într-un timp foarte scurt într-un mare suport al „nimicului”. A devenit un spațiu enorm de expunere pentru reclamele care promovează virtuțile a numeroase forme de „nimic”, inclusiv produsele media. În acest fel, nu găsesc ușor să produci „nimicul”, ci mai degrabă să declanșezi la nivel global atenția asupra lui și asupra motivelor pentru care acesta trebuie cumpărat. Mass-media, îndeosebi cele care sunt condiționate de profit, preferă materiale cât mai sărăcăcioase în conținut sau cu un format cât mai generic, pentru a declanșa interesul unui numeros public. Web 2.0 reprezentat de un spațiu infinit este ca o baghetă magică care te duce în mijlocul evenimentelor, în același timp, făcându-te să îți păstrezi confortul casnic. Ceea ce era un ideal la început, a devenit o realitate a timpurilor noastre. În România existau 8,9 milioane de utilizatori de internet dintre care, bărbații sunt cei care petrec mai mult timp online, în comparație cu femeile (într-o lună, femeile petrec aproximativ 22 de ore, cu 9 ore mai puțin decât sexul masculin care ce-i drept, vizitează des, siteurile de sport și jocuri). Cele mai vizitate siteuri de către utilizatorii români sunt Google (știri și informații), Facebook (pentru comunicarea cu prietenii) și Yahoo (mailuri). Pe locul patru în acest clasament realizat în cadrul unui studiu făcut de gemiusAudience, se află Youtube. „Printre cele mai populare site-uri locale se numără atât site-urile de știri ca Realitatea.net, Știrileprotv.ro, Gândul.info, cât și portaluri Rol.ro sau site-uri de e-commerce și anunțuri: Emag.ro, Tocmai.ro și Mercador.ro."

Trăim într-o lume tot mai greu de înțeles (o lume postmodernă, fracturată, nevrotică, parodică, veselă și uneori autodistructivă). În aceste condiții, teoreticienii vorbesc tot mai apăsat despre o „geopolitică a haosului” (Ignatio Ramonet) sau de o „dezordine bine controlată” (Baudrillard). Web 2.0 este un prilej de care ne bucurăm cu atâta ardoare; tot mai multe persoane ajung să trăiască în mediul virtual – într-o nouă dimensiune în care totul este posibil. Web 2.0 nu mai prezintă lege, sancțiuni sau control asupra libertății de exprimare. Ne place sau nu, puterea trece prin economie, finanțe, dar și prin mediile de comunicare, câtă vreme ne aflăm într-un univers în care există tot mai multă informație și tot mai puțin sens.

Avem tendința de a spune că internetul este exclusiv tinerilor, dar este o ipoteză greșită. Într-adevăr, tinerii sunt cei care accesează mai des internetul, datorită timpului liber, dar internetul nu se adresează în mod categoric numai tinerilor. Traian Năstase, Online Project Manager GFK România comentează: „Apariția gadgeturilor expansiunea furnizorilor de internet, deschiderea consumatorilor care înainte erau reticenți față de acest mediu de comunicare sunt doar câțiva factori care susțin creșterea accelerată a utilizării internetului. Internauții deja nu mai reprezintă un target de nișă. Multe companii își regândesc businessul, construind strategii de abordare a consumatorului digital."

Jurnalismul on-line, cu toate defectele lui, oferă ceea ce nici un alt mediu nu a fost în stare să dea cu adevărat ziaristului: libertate absolută și spațiu nelimitat pentru toate categoriile de vârstă. În afara spațiului pe care jurnalismul online îl oferă informațiilor rapide, există un loc în care reclamele devin din ce în ce mai multe, tocmai pentru că ele prind foarte bine publicului consumator de internet (amintim, cumpărăturile care se fac online). Astăzi, majoritatea publicațiilor au trecut pe suport electronic tocmai pentru că publicul se schimbă odată cu timpul și nevoile acestuia devin pretențioase. Amintim ziare precum Cancan, Click, Adevărul, Libertatea ce au realizat cât de important este să deții și un website în care aceleași informații să fie distribuite altfel. Și ziarele tematice, de specialitate au urmat exemplul acestora (Joy, Playboy, The one, Viva, Men's Health etc). Nu mai este o noutate că programele TV sunt susținute de informații suplimentare pe care telespectatorii le pot revedea de câte ori doresc, numai pentru că fiecare canal tv a reușit să își exprime identitatea și altfel, prin internet. Radiourile au și ele siteurile unde sunt postate ultimele melodii difuzate, comentarii, invitații la emisiunile matinale etc. Iar acesta este cu desăvârșire procesul în care media online ia amploare (și putem susține că suntem abia la început).

Deși s-a constatat o scădere a nevoii de a relaționa face to face, observăm pe zi ce trece o exagerare a modului în care indivizii caută să comunice între ei, online. Dacă acest fenomen a putut fi schimbat cu ajutorul internetului, este lesne de închipuit până unde ar ajunge toate celelalte schimbări.

Capitolul III

PUBLICAȚII DE SUCCES TRANSFERATE ÎN MEDIUL ONLINE

3.1 Jurnalismul tematic

Jurnalismul se împarte în două mari categorii: jurnalismul general și jurnalismul tematic. Prima categorie cuprinde toate producțiile sau produsele care informează/distrează un număr mare de cititori. Ca subiecte, jurnaliști acestui gen, au o largă paletă de alegere, pentru că pot scrie despre sport, cultură, artă și monden în același timp. Pe de altă parte, jurnalismul tematic este doar o categorie clară a jurnalismului, bine definit, cu reguli stricte dar și mai bine apreciat.

Un ziar sau o revistă de profil vorbește numai despre teme ce are legătură cu un singur subiect. Ele sunt alcătuite din articole asemănătoare ca sentiment de transmitere. Astfel, astăzi jurnalismul tematic este un domeniu pe cât de întins, pe atât de puternic și sigur pe sine. Acesta satisface întru cu totul anumite dorințe sau nevoi ale cititorilor, tocmai pentru că au tot timpul dedicat acestui lucru. În cărțile de teorie, mai găsim jurnalismul tematic și sub numele de presă specializată.

Acest gen este un fenomen de mare complexitate și amploare, reunind acele publicații ale căror grupuri țintă sunt caracterizate printr-o apropiere de preocupări, de așteptări sau de spațiu de viață. De aceea, presa specializată mai este întâlnită și sub denumirea de presă de grup sau presă de proximitate, deoarece pătrunde în detaliile de interes (social, cultural, politic, ideologic, economic, profesional, utilitar, de divertisment, de intimitate) pe care nu le poate cuprinde întru totul presa de informare generală. Cunoașterea trăsăturilor caracteristice publicului-țintă devine utilă și obligatorie, pentru ca performanța pe care o presupune specializarea cititorului să corespundă performanței jurnalistice oferite acestuia. După definiția presei specializate găsesc oportun amintirea tipologia acestui gen de presă și anume:

Presa de informare, sinteză și atitudine;

Presa economică, financiar-bancară;

Presa culturală, artistică și istorică;

Presa de informare despre mass-media și spectacol;

Presa specializată, umoristică;

Presa politică, presa de partid;

Presa genurilor.

În contextul lucrării de față, ne vom opri la presa genurilor pentru că acesta face obiectul nostru de cercetare, chiar dacă este doar un suport. În viziunea lui Jean Cazneuve, presa genurilor este „un vehicol al satisfacției compensatorii”, prin trăirea în raport cu modelele existențiale superficiale, identificarea cu ficțiuni și realități, demitizarea celebrităților, narcisismul suportabil și visarea ca evadare. Această presă a iluziilor are cea mai mare diversitate în titlurile pentru femei și bărbați, unde rubricile de inimă, pictorialele, moda și curierul sentimental fac un succes de piață. Denumită în trecut presa sexelor, s-a afirmat în ultima vreme sub numele de presă a genurilor, observându-se tendința de a trece de la diferențele biologice dintre bărbați și femei la o dimensiune socială, de parteneriat și solidaritate. Tot despre presa specializată ne vorbește și Andrei Păunescu în Jurnalism tematic; În privința publicului țintă, se știe că bărbații citesc presa pentru femei, ceea ce, mai nou, se întâmplă și invers. În funcție de gen, publicațiile sunt dedicate femeilor și bărbaților, un loc aparte ocupându-l revistele dedicate unui singur gen, dar care se știe cu claritare că va fi citit și de celălalt gen.

În presa genurilor, s-a consemnat cel mai fidel import de formate și metode de elaborare, existând mai multe titluri de publicații internaționale în edițiile românești. În funcție de condiția materială a cititorilor, publicațiile genurilor sunt:

Populare (primează trimiterea la exemplele personalităților de succes,

preocupările de economisire, sfaturile practice pentru găsirea căilor de a avea un trai mai ieftin, de a prepara rapid mâncarea, de a realiza haine pe cont propriu, de construcții-bricolaj);

De lux, elitiste (care pun accentul pe succesul profesional, pe modalitățile de

impunere, pe preocupări de lux: gastronomie complicată sau rapidă, dar din lipsa de timp, nu de bani, modă, hobby-uri, auto, personalizare a locuinței, seducție). Toate acestea în pictoriale, interviuri, articolele cu grafică sofisticată, pe hârtie scumpă, cu tehnoredactare generoasă și desigur, la un preț de vânzare mare.

În funcție de conținut, presa genurilor, care se întrepătrunde întrucâtva, cu presa

mondenă, se împarte în publicații:

De inimă care cultivă povestirea reală sau imaginară, compasiunea,

romantismul, dramatismul, evadarea din real, prin visare, corespondența cu cititorii, totul cu o finalitate optimistă;

Militante care cultivă emanciparea sau păstrarea situațiilor favorabile ale

genului respectiv;

Pentru întreaga familie care cultivă relația partenerilor din ambele unghiuri

de vedere, caută soluții de ieșire din impas prin dezvăluirea de secrete și rețete de atitidine, răspunsuri și teste, sprijină informarea în ceea ce privește creșterea copiilor de către ambii soții sau în parte, legătura, petrecerea timpului liber, întreținerea sănătății, educația.

Aspecte importante ale succesului actual al acestui tip de presă sunt lejeritatea

lecturii, tranziția prelungită a societății care predispune la izolare și presupune neîmplinitiri ale unor largi categorii sociale, precum și durabilitatea mare a multor texte (gastronomie, pshihologia partenerilor, viața de cuplu, sfaturi practice), ce se pot tezauriza pe o perioadă îndelungată în colecții personale, pentru a fi relecturate periodic. Exemple din contemporaneitate: sunt „Tango”, „Avantaje”, „Viva”, „Unica” etc. (pentru femei), „Men’s Health”, „Playboy”, „FHM” etc. (pentru bărbați); „Familia mea”, „Copilul meu”, „Povești adevărate” etc. (pentru toate genurile).

De altfel, în tipologia presei specializate se mai numără și presa utilitară, casnică, presa mondenă, presa erotică, presa vârstelor, presa sportivă, presa divertismentului, presa socio-profesională, presa disporei, presa minorităților etnice, presa confesiunilor, presa ad-hoc, presa promoțional-publicitară etc. În cele ce urmează, voi analiza caracteristicile revistelor de profil pentru a înțelege mai bine cum funcționează și duportul nostru de analiză, revista Men′s health.

3.1.1 Reviste de profil

Revistele reprezintă o subcategorie a publicațiilor mediatice informative al căror specific constă în aria tematică pe care o abordează, care e întotdeauna mai restânsă decât cea a cotidienelor (fie ele ziare sau tabloide). Revistele sunt publicații specializate în anumite domenii: cultură, politică, modă, tehnică, artă, lifestyle etc. Frecvența de apariție a acestora este săptămânală, lunară, trimestrială, etc.

Istoria revistelor începe în sec. al XVIII-lea când aceste publicații erau niște

depozite pentru tot felul de subiecte, de unde și numele de magazine. Peste tot, astăzi, magazinele se specializează din ce în ce mai mult și unde, prin urmare, publicitatea este rară, găsim aceste periodice peste tot. Cel mai adesea, ele au apariții săptămânale sau lunare, sunt naționale, ilustrate, tipărite pe hârtie de cea mai bună calitate, capsate și relativ, scumpe. Magazinele apar și dispar rapid, după bunul plac al modelelor și evoluțiilor societății, dar numărul lor total crește. Spre deosebire de sectorul cotidienelor, cel al magazinelor se prezintă bine, în asemenea măsură încât, începând cu anii ′60, aproape peste tot în lume numeroase cotidiene au început să includă un magazin generalist în edițiile lor de sfârșit de săptămână.

Aspectul grafic al revistelor este strâns legat de nivelul de dezvoltare al tehnologiei

tipografice și a celei de prelucrare a imaginii, deoarece revistele (în special cele de format A4) sunt rezultatul unei anumite nevoi de consum imaginal al receptorilor. Revistele realizează un echilibru și o armonie între limbajul textual și limbajul imagistic. În ceea ce privește dimensiunile paginilor revistelor, acestea variază în jurul mărimilor standard A3, A4 și A5. Pentru revistele în format A4, cel mai adesea este folosită hârtia lucioasă. Specific acestor publicații este faptul că au un număr mai redus de coloane decât paginile de ziar. Reducerea numărului de coloane, este posibilă deoarece tematica revistelor este mai restrânsă decât a ziarelor și nu pretind lecturarea rapidă din partea cititorilor. Sumarul unei reviste îl anunță pe cititor despre subiectele pe care le conține respectiva ediție. Copertele sunt specifice revistelor, iar în afara numelui publicației, pe prima copertă se prezintă întotdeauna o cover story. Imaginea de pe prima copertă este în consonanță cu tema principală.

Citind editorialele din diferite revistele de profil veți observa că un anumit tip de subiect desfășurat pe parcursul lecturii din editorial se va găsi ca temă în întreaga revistă.

Indiferent că acest subiect își va propune amprenta într-un articol în imagini, în produsele care se formează ca reclamă, destinații turistice, idei sau sfaturi. Acest "edito" așa cum mulți autori îl mai numesc, pare extrem de simplist la prima vedere, dar în același timp el este scris cu noi aspecte, impulsuri. În ceea ce privește editorialul, autorul începe prin punerea într-o lumină mai deosebită a propriei pasiuni, cu scopul ca auditoriul să se regăsescă. În acest fel se crează o oarecare strategie. Dacă în cazul ziarelor, titlurile trebuie să fie scurte, la obiect și cât mai puțin poetice, în ceea ce privesc titlurile articolelor din cadrul revistelor de profil își permit folosirea unor metafore, jocuri de cuvinte, expresii etc. pentru a atrage atenția cititorului. Ele nu ating așa numitele „cote maxime” decât ca punct de atingere spre lectură. Această diferență mai poate fi evidențiată și astfel:

Titlurile articolelor din ziare sunt informative – conține esențialul unei informații, știrea în sine, rezumatul ei, informează despre conținutul articolului.

Titlurile articolelor din reviste sunt incitative – propune o formulă frapantă, care

să suscite interesul și să îndemne la lectură, trebuie să surprindă, să intrige, să stârnească zâmbetul, să îndemne la refecții. Este mai puțin informativ și mai scurt (3-5 cuvinte).

Conținutul articolelor din reviste marchează pregnant tematica pe care o abordează, producând așa-zisele „dosare tematice” pentru fiecare apariție. Cititorul unei reviste, pentru că va avea parte de mai puține știri și mai multe articole, va fi surprins cu un sumar incitativ, bine speach-uit, cu idei personale adunate și pronunțate într-un context colectiv. Stilul și tonul sunt unele antrenante, amuzante, amicale, ambientale și politicoase. Ca și construcție, textele au în componență foarte multe substantive și adjective. Din punct de vedere al discursului lingvistic acesta este cu mult mai bogat. În plus, atrage și mai mult, tocmai pentru că ceea ce susține o face cu cele mai frumoase mijloace lingvistice.

Astăzi, revistele de profil se bucură de un segment al pieței media, foarte larg. Ele apar pe zi ce trece, fiind într-o creștere continuă. Multe din ele pentru audiență, altele ca afaceri aducătoare de bani. În oricare din cazuri, ele sunt reprezentate de dorința de a fi un prieten minunat atât pentru cititor cât și pentru timpul lui liber. Dacă revista inspiră soluții, un anumit stil de viață, sfaturi etc., atunci cititorii vor cumpăra revista tocmai pentru ceea ce este. Astfel, cu cât temele abordate sunt cât mai bine construite atât din punct de vedere al scrierii cât și ca discurs, acestea vor vinde revista.

3.2 Valorile website-ului. Publicații online

Jurnalistul este numitorul comun al lumii reale și al lumii de imagine. Toți vorbesc despre ceea ce el trebuie să facă, să îndeplinească, să satisfacă, dar puțini sunt cei care țin cont de ceea ce jurnalistul este mereu îndemnat să nu facă; aceea cum că el trebuie să nu depășească limita de predare a știrii. În viziunea lui David Randall, fiecare publicație ar trebui să aducă în atenția publicului, zilnic o precizare de genul: "Aceată ediție a revistei pe care o țineți în mâinile dvs., cu zeci de mii de cuvinte și imagini pe care le conține a fost produs în circa 15 ore de un grup de oameni supuși greșelii, care lucrează în birouri aglomerate și încearcă să afle ce se întâmplă în lume de la persoane ce uneori ezită să le furnizeze informații, iar alteori îi obstructurează pur și simplu".

Unul dintre rolurile jurnalistului este acela de a informa, explica și convinge. Acestea sunt roluri cu efecte directe asupra publicului, dar în spatele oricărui teme, oricărei invitații, în spatele oricărei idei, jurnalistul educă. Educă prin impunerea unei culturi proprii lui sau revistei. De aceeași părere este și Randall, din nou, în Jurnalistul universal. El declară astfel: "cultura jurnalistică dictează atitudinea morală a unei publicații și prin aceasta are o influență mai mare decât orice canoane teoretice asupra principiilor deontologice după care se ghidează angajații unei reviste".

Revistele au avut momentul lor de glorie, moment ce a fost zguduit de apariția internetului, fapt pentru care majoritatea cititorilor s-au simțit atrași de numeroasele avantaje (accesarea rapidă și uneori gratuită a oricărei informații, divstismentul, noutatea, prezentarea unui volum infinit de informații etc.) iar astfel, cumpărarea revistelor a devenit un act din ce în ce mai rar împlinit. Pentru a nu-și pierde clienții dar și din impactul asupra societății românești, un număr mare de reviste tematice (dar și cele generaliste) s-au simțit nevoite să deschidă și un nou format, publicând online.

3.3 Succesul siteurilor de profil între tendințe și cerințe

Se vorbește mult despre globalizare. Termenul de globalizare este de origine anglo-saxonă, sinonim cu francezul modialisation. În scurt timp, cuvântul a devenit un clișeu și puțin par dispuși acum să lămurească acest termen. Adevărul este că, din diferitele definiții ale globalizării, niciuna nu este deplin satisfăcătoare. Dincolo de diferitele interpretări existente, nu mulți sunt cei care interpretează corect globalizarea ca un dat și o realitate culturală ce presupune răspândirea pe tot globul nu doar a unor practici economice ci și extinderea relațiilor dincolo de limitele continentelor și organizarea vieții sociale la scară globală. Viața de zi cu zi, mai ales în domeniul consumului, devine din ce în ce mai globalizată. Tehnologia joacă un rol fundamental în acest proces și deloc întâmplător, conectată la ultimele facilități comunicaționale moderne, mass-media devine, pe zi ce trece, o forță globală, iar internetul și calculatorul (toate tehnologiile de vârf ale informației) contribuie și deopotrivă provoacă schimbarea revoluționară a omenirii. Anumiți teoreticieni merg mai departe și consideră că, din cauza internetului, culturile se schimbă radical, astăzi asistând deja la o uniformizare culturală la nivel global și la o asimilare brutală, în direcția societăților dominante. Însă conținutul informatic pe care internetul îl susține se datorează în totalitate globalizării și a cererilor umane și nu numai. Dacă la început, accesarea unei pagini web era o tendință scumpă, astăzi, ea a devenit o necesitate accesibilă oricui.

Tot mai multe ziare, inclusiv celebrul New York Times, au trecut pe suport electronic; această decizie nu mai este o modă, ci o formă revoluționară prin care presa încearcă să se reinventeze. Aproape pste tot pe planetă, presa tipărită este într-o criză fără ieșire. Deja unii sociologi mai sceptci anticipează că, în foarte scurt timp, ziarele imprimate tipografic vor dispărea, vor deveni obiecte de muzeu, stocate în colecții pline de praf, abandonate în depozite și subsoluri. Cu toate că plăcerea și intimitatea răsfoirii unui jurnal nu pot fi înlocuite, trebuie să recunoaștem că tirajele scad galopant, iar falimentele se înmulțesc de la lună la lună. În mod cert, presa „on-line” câștigă teren. Până unde, până în ce punct – nimeni nu poate spune cu certitudine. În momentul de față, în România – cel puțin, se constată o neclară perioadă de tranziție, în care ziarele tipărite își cultivă dublete electronice și se bucură de avantajele noului suport: își fac publicitate, pot urmări numărul de accesări al unui articol, pot măsura audiența oricărui redactor, au ocazia de a intra într-un anume dialog cu cititorii și, implicit, de a primi sugestii interesante și constructive. Dezavantajele sunt greu de estimat încă. În orice caz, prin ediția „on-line”, ziarele tipărite pierd cititori, pierd publicitate, încurajând stilul rezumativ și senzațional, lipsit de personalitate.

O altă constatare vizează publicațiile „on-line” de sine stătătoare. Deși se pretind a fi ziare electronice de nișă, ele ezită încă, neștiind cu precizie ce ton, ce stil, ce tematică să adopte. Marele avantaj, care va susține dezvoltarea acestui nou tip de presă, îl reprezintă caracterul interactiv al publicației. Dincolo de comoditatea oferită de calculator, de prețul nesemnificativ, de rapiditatea cu care putem trece de la o publicație la alta, pentru a ne face o idee cât mai corectă despre un eveniment sau altul, oamenii au nevoie să discute între ei, să facă schimb de opinii, să ceară sfaturi sau ajutor. Deși „on-line”-ul se adresează tot lecturii vizuale ca și ediția tipografică, noile formate electronice conțin în ele căldura iluzorie a convivialității, a dialogului și a evenimentului în timp real – lucru de neatins la celelalte suporturi.

Suntem doar la început. Încă nu putem estima consecințele acestei invazii electronice – ultima etapă fiind (spun vizionarii) „ziarul personal”, ziarul scris de fiecare cititor în parte. Un lucru e sigur – atunci când o singură persoană, fără studii jurnalistice, fără mari posibilități de documentare și de triere a informației, ajunge să depășească în audiență giganți precum CNN, înseamnă că definiția clasică a mass media nu mai este valabilă pentru internet. Legăturile electronice, link-urile, index-urile și motoarele de căutare permit nu doar receptorului să sară de la un document la altul și să alcătuiască propria sa listă de articole dar și o revoluție a lecturii, a conceperii și realizării produsului mediatic.

Capitolul IV

STUDIU DE CAZ

4.1 Metodologie

Atunci când îți propui să demonstrezi o ipoteză de lucru, (indiferent de domeniu) cercetarea trebuie să aibă în vedere o analiză pertinentă și obiectivă, tocmai pentru a evita orice formă de subiectivitate și înlăturare de la firul epic al temei dezbătute. Alegerea unei metode de lucru conferă siguranță studiului și asigură calitativ rezultatele obținute. În cartea sa, Metodologia elaborării unei lucrări științifice, Septimiu Chelcea propune un set de întrebări la care trebuie să ne răspundem de fiecare dată înainte de finalizarea unei lucrări:

„ – este problema cercetată semnificativă?

abordarea este originală?

Sunt instrumentele de investigare satisfăcător de reliabile (fidele și solide?)

Este măsurarea strâns legată de variabilele vizate în cercetare?

Se testează în investigație pe deplin și fără ambiguitate ipotezele enunțate?

Este populația investigată reprezentativă pentru populația la care se face

generalizarea?

Respectă cercetarea standardele etice?

Este cercetarea într-un stadiu suficient de avansat încât să justifice publicarea

rezultatelor?

Au aplicabilitate rezultatele cercetării?

Publicarea raportului de cercetare (a studiului) are un impact social dezirabil?”

Toate aceste întrebări, acoperă practic, toate acele noțiuni de interes pe care tema

trebuie să le acopere. Însă, pentru a putea fi atinge nivelul unei cercetări realizate precum manualele cer, orice analiză are nevoie ca la baza sa să se reflecte o metodologie de lucru. Același autor, amintește faptul că avem la dispoziție următorul număr de metode prin care putem căuta confrmarea sau infirmarea ipotezei de lucru: chestionar, observația, experimentul, interviu, sondajul de opinie, ancheta sociologică, analiza de conținut etc. Oricare metodă aleasă trebuie să scoată în evidență obiectivele stabilite. Din schema obiectivelor raportate la seria de interogații care îi aparțin, amintesc:

În încercarea atingerii acestor obiective, am ales să demonstrez importanța internetului în revoluționarea jurnalismului tematic (prin cazul concret al publicației online Men's Health), folosind metoda analizei de conținut. Această opțiune reprezintă cel mai bun instrument de lucru deoarece, tema abordată face parte din domeniul științelor ale comunicării (cu precădere mass media) și pentru că analiza va avea în vedere dezbaterea discursurilor din presă, subcapitolul 4.5 Internetul ca mijloc de comunicare al revistei Men’s Health, va scoate în evidență toate elementele de construcție ale websiteului publicației pentru ca mai departe, să putem concluziona care sunt acei factori care garantează succesul vânzării (vezi subcapitolul 4.6 Impactul folosirii internetului asupra publicației Men’s Health).

Definită ca tehnică de cercetare pe baza unui eșantion concret, analiza de conținut va măsura în lucrarea de față, toate elementele poziționate pe interfața websiteului Men's Health (articole, poze, titluri, concursuri, categorii etc.). Etapele analizei de conținut sunt reprezentate de:

alegerea temei (publicația online Men's Health);

stabilirea materialului (interfața websiteului prezent la data de 9 mai 2015);

Eșantionarea (analiza concretă realizată individual, pe fiecare element de

construcție).

Având în vedere măsurarea unor date atât din punct de vedere cantitativ cât și

calitativ, analiza de conținut este definită de către sociologi ca: „o tehnică de cercetare care are ca obiect descrierea obiectivă, sistematică și cantitativă a conținutului manifest al comunicării.”

4.2 Retrospectivă. Ipoteza de lucru

Iată prin urmare perspectivele pe care încercarea de față, a vrut să le deschidă; în încercarea de a justifica teoria împărțită pe capitole, voi aminti importanța cronologică a celor trei capitole. Comunicarea nu este doar baza tuturor relațiilor sociale ci și motivul pentru care mijloacele de comunicare în masă, au găsit oportun să își dezvolte strategiile de a capta atenția și a servi prima dată ca metodă de informare, apoi, antrenare a spiritului civic, divertisment, protejare, transmitere a culturii, influență etc. Mass media de astăzi și-a atins relativ apogeul prin beneficiile pe care internetul le transportă zilnic tuturor adepților săi. Acest suport modern a intrat în casele oamenilor schimbând vieți, stiluri de viață, comportamente, atitudini, perspective. Internetul nu mai este demult doar un mijloc rapid de informare, devenind pe zi de ce trece o adevărată armă: împotriva societăți, apărând individul și în același timp, împotriva individului, servind intereselor ascunse ale societății. Astăzi, marile companii conduc afacerile prin prizma internetului și cum domeniul tehnologic, economic, insdustrial, cultural etc., a profitat de avantajele susținute de acesta, publicațiile cu titluri care atrag privirile trecătorilor au simțit nevoia de a fi în tendințe și pentru a nu-și pierde numărul de cititori, au deschis ediții online, pentru cei care activează în mediul virtual. Păstrând și ediția tipărită dar beneficiind și de avantajele publicației online, revista – suport de analiză – Men's Health, a mizat pe elementele cosmopolite pentru a menține numărul de cititori fideli dar și a atrage noi ținte. Conținutul acestor două ediții este susținut de un discurs mediatic care atrage interesul.

Discursul reprezintă mijlocul prin care un autor își poate transmite un mesaj. Mesajul mediatic poate fi înțeles ca un discurs general care amalgamează și focalizează cunoștințele și credințele despre ce a fost, este și ar trebui să fie, evident cu accentuarea prezentului, dar fără excluderea memoriei și prospectivei. Daniela Rovența-Frumușani vorbește într-una din carțile sale despre "discursul mediatic definit în sens larg ca enunțare despre realitatea socială și caracterizat de diversitate, polimorfism și ubicuitate". Discursul este, de fapt, structura profundă a textului căruia îi asigură linearizarea.

Investigarea discursului nu este posibilă decât prin intermediul "urmelor" lăsate în textele-performanță. În viziunea lui R. De Beaugrande și W. Dressler, cercetările privind frontierele textului, actualizările sale sintactico-semantice și pragmatice au permis identificarea unor standarde de textualitate:

Coeziunea ca relație de dependență gramaticală (acord, acțiune, selectarea unei

propoziții etc) la nivelul suprafeței discursive;

Coerența ca reacție de compatibilitate între elementul lumii textuale la nivelul

structurii de adâncime, mai precis modul în care aceste elemente sunt mutual accesibile și relevante;

Intenționalitatea ca atitudine a producătorului de text de a construi un text

coeziv și coerent;

Acceptabilitatea ca atitudine a receptorului de a considera setul de fraze drept un

text coerent;

Informativitatea ca organizare cognitiv-discursivă adecvată a raportului

cunoscut/necunoscut, așteptat/neașteptat;

Situaționalitatea ca ancorare corectă în contextul de comunicare;

Intertextualitatea ca raport între discursul prezent și discursurile anterioare

preluate, criticate, în orice caz modificate și inserate într-un nou context discursiv.

Când vorbim de discurs, din start implicăm limbajul.

"A înțelege limbajul discursului înseamnă a înțelege lumea care îl generează, iar pentru a înțelege lumea trebuie să depășim cadrele lingvisticii". Limbajul este mai mult decât un stoc de cuvinte, este un instrument și o emblemă a puterii ce încearcă să fie acaparată (Michel Foucault consideră că puterea asupra lumii este una dintre cele mai importante dimensiuni ale puterii). Întorcându-ne la analiza discursului observăm că înainte de construcția lui, autorul își pune problema efectului și a reușințelor acestuia. "Analiza discursului nu trebuie doar să explice de ce anumite enunțuri și nu altele au fost perfecte, ci să dea seamă despre modul în care acele anunțuri au mobilizat forțe, au influențat rețele sociale". Astfel, discursul își exprimă valoarea nu ca și construcție ci ca abordare și efect.

"De fapt, când vorbim astăzi de lingvistica discursului avem în vedere nu o disciplină cu un obiect bine determinat, ci un ansamblu de cercatări care abordează limbajul plasând în prim plan activitatea subiecților, dinamica enunțiativă, relația cu contextul social". Ceea ce observă autoarea Daniela R. Frumușani este că se simte pe zi ce trece, o tendință către juvenilizare, privatizare, sexualizare, desticizare, în schimbul sferei publice a epocilor luminilor. Tematicile viața privată, sănătate, modă, corporalitate, loisir, sunt percepute ca noul jurnalism. "Aceste aspecte au înlocuit discursul informativ modern organizat în jurul a patru nuclee narative: conflict (război, securitate internă și internațională, apărare), progres (buget, economie, industrie), competiție (de la sport la cultură), accidente (dezastre, anomalii, inovații)".

Diferența de discurs o face persoana la care acesta trebuie să ajungă. Men naturally think in abstract concepts, women think in pictures. Și din nou, ajungem la poziționarea unui text în fața sexelor (masculin și feminin). În concluzie, discursul este canalul de transmitere a ideilor (idei ce influențează odată trecute de granița construirii). În încercarea de a confirma teoriile despre internet și impactul acestuia asupra jurnalismului tematic, voi analiza în cele ce urmează, ediția online a revistei Men's Health, evidențiind elementele de construcție, precum conținutul și discursul websiteului.

4.3 Revista Men’s Health

„Men’s Health este cel mai mare brand de reviste de bărbați din lume, cu peste 46 de ediții diferite și cu o audiență cumulată de peste 20 de milioane de cititori”. Revista a început cu o forță extraordinară de a se clasa pe un anumit loc și astfel, încetul cu încetul și-au declarat intenția de a reprezenta nu doar o revistă de profil ci un adevărat mod de viață. La aniversarea primului an, componența revistei număra 32 de persoane. Astăzi, "pentru că nu poți exprima același lucru, în scris, cu 32 de minți" au rămas doar 6 oameni de baza., plus, un corector, 3 colaboratori și 8 specialiști.

Prezența specialiștilor este obligatorie în vederea scrierii în Men's Health. Fără

consultarea acestora, articolele nu ar avea credibilitate și nici succesul pe care îl are acum. Revista și-a confirmat nișa pe care o promovează încă de la început: bărbatul între 20 și 45 de ani, cu studii superioare definitivate sau în curs de desfășurare. Bărbatul care își clădește viața pe ceva solid: familie, prieteni, carieră – dar mai mult, care-și trăiesc viața cu optimism. Prima apariție a revistei a fost în aprilie 2005. Cinci ani de atunci a reușit performanțe pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Faptul că revista circula deja în întreaga lume reprezenta o adevărată responsabilitate pentru ediția română, pentru că trebuia să se ridice la așteptările celorlalte. Evident, deciziile se iau în colaborare cu revista din SUA. Ceea ce face ca revista din România să fie perfect construită și să răspundă unui public egal cu așteptările americanilor. Din punct de vedere tehnic, revista Men's Health are formatul de 210 mm × 280 mm; numărul de pagini este de 130 + 4; print Offset; hârtie interior LWC 70g/m2; copertă DCL 150/m2. Tirajul revistei este de 20.000 de copii/ediție. De-a lungul acestor ani multe vedete și modele au ținut prima pagină a revistei (Barack Obama, Alex Găvan, Ryan Reynolds, David Beckham, Jamie Foxx etc). În legătura cu datele demografice revista se prezintă astfel:

Profilul cititorului: cititorii Men’s Health sunt persoane active și interesate să-și

îmbunătățească stilul de viată;

Audiență totală: 82.000 cititori/ediție;

Bărbați/Femei: 92% bărbați, 8% femei;

Vârstă medie: 28de ani;

Stare civilă: 36.7% căsătoriți – 55.0% singuri.

Celelalte date demografice referitoare:

În ceea ce privește sexul, Men’s Health este o revistă cu adevărat masculină: are

cel mai mare procent de cititori bărbați de pe piața românească.

Vârstă/educatie; Men’s Health are o audiență mai matură decât concurența.

Cititorii Men’s Health sunt mai predispuși să răspundă pozitiv mesajului publicitar. Datele care arată procentul de cititori care a terminat o facultate sau colegiu o dovedesc.

Mărimea orașului; Cititorii Men’s Health provin în general din orașe mari.

Graficul arată procentul din audiența revistei care trăiește în orașe cu mai mult de 200.000 de locuitori.

Statut social/venituri; Men’s Health este revista perfectă pentru clienții de

publicitate care țintesc bărbați cu venituri mari și statut social înalt.

Duplicitatea audienței; un număr mare din procentajul audienței Men's Health,

nu citesc concurența.

Revista și-a poziționat brandul într-un spațiu bine declarat. Este revista bărbaților profesioniști, activi și de succes care-și doresc mai mult control asupra fizicului, mentalului și vieții personale. Ei dau bărbaților uneltele de care au nevoie pentru a-și face viața mai bună. Men’s Health vorbește cu și despre toate aspectele vieții unui bărbat, dându-le cititorilor informații despre sănătate, fitness, modă, nutriție, relații, călătorii, gadget-uri și bani. Fiecare poveste descrisă în Men’s Health este practică, pozitivă, personală, persuasivă și pasională.

Practică: "Noi facem lucrurile ușor de digerat și folositoare într-un mod ușor

comprehensibil. Revista noastră contine 95% informații folositoare, practice și doar 5% umor".

Pozitivă: "Noi nu motivăm folosindu-ne de povești de groază, în schimb oferim

metode pozitive prin care cititorii noștri vor putea face o schimbare în bine".

Personală: "Cititorii noștri sunt egalii noștri – nu le vorbim de sus și nu

considerăm că suntem “fratele mai mare” pe care ei nu l-au avut niciodată".

Persuasivă: "Poveștile noastre ar trebui să convingă cititorii că ne-am făcut

temele și prin urmare să-i motiveze să se comporte într-un mod pozitiv".

Pasională: "Pasiunea noastră este viața și această pasiune este contagioasă".

Conținutul revistei are o structură simetrică. Fiecare ediție prezintă titlurile mari la aceleași pagini cu care cititorii au fost obișnuiți. Este un element de identificare. „Pentru cititorii noștri Men’s Health este etalonul relevanței. De, pentru și despre bărbați, de la copertă la copertă fiecare număr prezintă cititorilor informații practice și antrenante, pe care le pot folosi zilnic, în fiecare aspect al vietii lor.”

Sport și fitness: Pentru cititorii Men’s Health sportul și fitness-ul sunt părți

esențiale ale existenței lor. În fiecare lună revista încearcă să livreze informație și inspirație relevantă pentru acest stil de viață activ.

Alimentație și nutriție: Având în spate un grup de experți recunoscuți la nivel

internațional nicio altă revistă nu va putea acoperi aceste subiecte în același mod profesionist pe care Men’s Health îl promovează număr de număr.

Modă: În fiecare lună cititorii se întorc la Men’s Health pentru sfaturi cu privire

la hainele și vestimentația personală, cât și pentru a găsi informații relevante pe care le vor folosi pentru a-și spori încrederea în sine și modul în care se prezintă în societate.

Relații: Men’s Health primește mii de scrisori și e-mailuri de la bărbați din jurul

lumii care caută consultanță și sfaturi legate de relațiile lor. Editorii revistei oferă bărbaților genul de informație venită din interior – informație în care pot avea încredere și care le va face relația mai puternică și mai de succes.

Cariere: Men’s Health ajută cititorii să-și depășească limitele in cariera lor. De

la metode de combatere a stress-ului până la câștigarea “meciului” cu superiorul, cititorii noștri primesc sfaturi care îi ajută să-și sporească încrederea în sine și să meargă mai departe.

Gadget-uri: Bărbații nu pot trăi fără cele mai noi descoperiri ale tehnologiei.

Men’s Health prezintă cele mai inovative produse pentru cititorii fideli ai revistei.

Aceste titluri sunt prezentate pe scurt, la începutul revistei, ca un sumar al așteptărilor cititorului. În funcție de cel interesează, va găsi mai departe capitole întregi cu materialele și articolele pe care le așteaptă. Din punct de vedere al competiției, revista Men's Health se situează în categoria quality, însă majoritatea competitorilor sunt îndreptați mai mult spre celebrități/high-life și pierd astfel calitatea editorială directă și instructivă cu care aceasta se mândrește.

Esquire – bazată pe modă și erudită atinge în general un public mai bătrân.

Prezintă povestiri lungi în locul jurnalismului direct care este mult mai ușor de descifrat de cititori. Vocea Esquire este arogantă și nu le vorbește cititorilor de la egal de egal.

GQ – O revistă cu caracter instructiv pentru tineri. Conținutul editorial se

bazează în principal pe modă și celebrități. Articolul în GQ nu este instructiv, relevant din punct de vedere al cititorului care dorește consiliere, sau îndreptat spre utilitate.

Revistele de divertisment, sunt axate pe atragerea unui public tânăr, 16-25 de ani, aceste reviste altădată extrem de populare pierd în mod constant din reputație încă din deceniul trecut încoace (posibil din cauza faptului că imagini similare sunt disponibile pe internet acum). Aceste reviste nu se pretează clienților mari de publicitate.

Maxim – Emblematică pentru clișeul american “beer and babes”. Circulația

revistei Maxim este scăzută, iar ultimele cifre arată că aceasta scade în continuare și mai mult. Folosită pentru audiență, publicitatea în Maxim este cu siguranță benefică brandurilor care nu sunt deranjate de conținutul ofensator al revistei. În aprilie 2003 Wal-Mart, cel mai mare distribuitor de ziare și reviste din SUA, a sistat difuzarea revistei Maxim din cauza plângerilor repetate venite de la clienți.

FHM – O altă revistă axată pe imagini feminine semi-nud și umor juvenil. FHM

nu mai este publicată în Statele Unite.

Playboy – Un brand global imens care și-a trăit momentul de glorie în anii “60.

Playboy este în principal cunoscută pentru jurnalismul descriptiv extrem și pozele pornografice soft.

Segmentul de piață devine din ce în ce mai confuz din cauza faptului că din ce în ce mai multe titluri sunt lansate an de an iar altele continuă să-și schimbe direcția. Men’s Health este singura opțiune pentru bărbații activi, influenți și dornici de performanță. Editorii acesteia au realizat că astfel de persoane nu au timpul si nici disponibilitatea de a citi o revistă dedicată doar modei, doar fitness-ului, tehnologiei sau aventurii; ei caută toate aceste lucruri într-un singur loc, și exact acest lucru este oferit de Men’s Health. Pentru că mulți s-au întrebat dacă revista se adresează unui public homosexual, revista a ținut să publice drept răspuns faptul că Men's Health este dedicată tuturor bărbaților care doresc să își sporească controlul asupra vieții personale, care doresc să arate mai bine, să se simtă mai bine și să aibă mai mult succes. Nu îi interesează lângă cine dorm aceste persoane, îi interesează doar ca partenerul lor să fie satisfăcut. Articolele de sex sunt în general destinate unui public heterosexual.

La început revista prezenta pe copertă câte un bărbat semi-dezbrăcat. Ideea era de a privi în spatele figurii: coperta Men’s Health arată mereu un corp bine lucrat, un look fabulos și o atitudine grozavă. Priviți-i expresia! Este încrezător, fericit și oferă inspirație. Modelele de pe coperta Men’s Health demonstrează prin expresia lor genul de emoție pe care o transmite bărbaților: pasiune, inspirație, motivație. Astfel, revista este o ofertă mult mai relevantă și mai apropiată de spiritul adevărat al unui bărbat. Men’s Health este unul din puținele locuri în care bărbații pot învăța cum să-și îmbunătățească viața sexuală. Dacă bărbatul își dorește pictoriale nud va avea destule opțiuni. Dacă-și dorește să știe cum să devină un partener mai bun, are o singură opțiune: Men’s Health.

În cele ce urmează vă sunt prezentate o serie de coperți internaționale ale revistei Men’s Health, tocmai pentru a face cunoștință cu acest tip de jurnalism, a observa poziționarea titlurilor, a înțelege care sunt informațiile furnizate, cine sunt modelele care inspiră cititorul și provoacă interesul de a citi, etc.:

Ediția Men's Health Brazilia Ediția Men's Health China

Ediția Men's Health Flipine Ediția Men's Health Italia

Ediția Men's Health România

Ediția Men's Health Australia Ediția Men's Health Spania

Ediția Men's Health Franța Ediția Men's Health Polonia

Ediția Men's Health Rusia Ediția Men's Health Africa de Sud

4.4 Publicația online Men’s Health

Încă de la apariția sa pe piața românească, revista Men's Health a beneficiat și de o ediție online, tocmai pentru că publicația era mai cunoscută în afara granițelor românești decât în țara noastră. Pentru „a-i face intrarea” cum se cuvine, specialiștii au mizat pe puterea internetului pentru a atrage atenția, a informa că această revistă importantă, există și în România și a ținti către un public care se identifică de cele mai multe ori cu genul individului care stă online. Ediția din mediul virtual nu consumă toate paginile revistei tipărite, în fapt, conținutul site-ului nu preia articolele revistei ci sunt publicate altele cu scopul de a stârni interesul pentru a merge și a cumpăra revista în format fizic. Websiteul pune la dispoziție pozibilitatea de a accesta categorii precum: fitness, sex/relații, sănătate, nutriție, provocarea „dă burta jos!”, noutăți și chiar, pot vizualiza coperta ultimei ediții a revistei în format fizic. Tocmai pentru că cercetarea acestui studiu de caz va avea în vedere analiza publicației online, consider oportun să continui dezbaterea acestui subcapitol, în următorul.

4.5 Internetul ca mijloc de comunicare al revistei Men’s Health

Existența internetului ca mijloc de comunicare a reușit să convingă până și domeniul jurnalismului de impactul pe care acesta ar putea să îl aibă asupra informației de oricare natură. Ba mai mult, concurența acerbă pe care toate canalele media o dau astăzi, în a-și asigura existența și pe acest suport electronic, a determinat revista Men’s Health să adopte o atitudine elegantă și serioasă în a reuși pe piața revistelor tematice. Se cunoaște faptul că femeile sunt cele care cumpără mai des reviste pe care le răsfoiesc mai apoi la serviciu, în pauza de masă, în mijloacele de transport în comun, acasă, în sălile de așteptare etc. În mod contrar, bărbații, cei care citesc mai puțin decât femeile, folosesc gadget-urile și internetul spre a se informa. Din această idee, s-a născut dorința revistei pentru bărbați, Men’s Health de a exista nu doar pe hârtie, cât și online. Internetul îi oferă publicației online Men’s Health, posibilitatea de a se exprima altfel și de a se face înțeles unui public căruia îi place mai mult să petreacă ore întregi în fața unui calculator, decât să meargă și să își cumpere personal revista pe care, mai apoi, va trebui să o citească, pagină cu pagină.

Site-ul publicației online oferă aceeași calitate a informațiilor întregului arsenal de cititori. Men’s Health știe că pentru a exista pe piață, este nevoie să țină pasul cu ceea ce vremurile aduc. Și dacă astăzi, trăim într-o eră a vitezei și a tehnologiei rapide, atunci, Men’s Health și-a asumat riscul de a fi confuz pe alocuri și a folosit internetul pentru a fi mai aproape de cititorii săi. În centrul internetului stă astăzi, o comunicare mai solidă. Această afirmație susține idea unei nevoi concentrate de a înțelege unul dintre avantajele de bază ale folosirii internetului pentru publicație, acela fiind curajul de a scrie și a spune lucrurilor pe nume, fără să te temi de reacții directe. Internetul a slabit considerabil relațiile de comunicare între persoane, din cauza barajului care intervine în comunicarea directă. Înțelegând acest dezavantaj, Men’s Health nu doar că a tratat cu încredere soluția pe care au propus-o în rezolvarea acestei dileme, dar a și reușit să convingă un număr mai mare de public să comunice și să intrevină, ori de câte ori simte nevoia, datorită sistemului care permite un forum în cadrul publicației online. Un forum unde părerile și întrebările cititorilor (sau mai bine spus, utilizatorilor) contează. În mare măsură, acesta reprezintă și feedback-ul pe care publicația îl primește.

Latura psihologică a a folosirii internetului este factorul care reușește să capteze rezultatele dorite în ceea ce privesc modificările de comportament la nivelul diferitelor categorii de cititori (trebuie menționat că site-ul publicației Men’s Health nu este vizitat doar de către bărbați). De asemenea, folosirea internetului, trebuie să asigure și menținerea fidelității cititorilor care până acum erau obișnuiți doar cu suportul tehnic, tipărit. Datorită demersului pe care acest fapt îl are asupra continuității publicației, există și anumite criterii pe care comunicarea prin internet trebuie să le respecte. Acestea sunt: decența, loialitatea și veridicitatea. Internetul s-a dovedit a fi cheia care i-a asigurat publicației Men’s Health, un

altfel de succes. Postarea a acelorași articole și o doză de informații suplimentare, care nu se regăsesc în publicația lunară tipărită, au reușit să atragă un număr și mai mare de consumatori (tinerii care, de regulă navighează mult pe internet, au descoperit în revista Men’s Health, un prieten ce trebuie luat cu tine, oriunde). De asemenea, publicitatea revistei, se vinde mai repede pe internet. Publicația își cultivă mesajele pe internet și se bucură de avantajele noului suport: își fac publicitate, pot urmări numărul de accesări al unui articol, pot măsura audiența oricărei postări, au ocazia de a intra într-un anume dialog cu consumatorii și, implicit, de a primi sugestii interesante și constructive. Dezavantajele sunt greu de estimat încă. Am putea spune totuși că ele există.

Trăim o lume care se schimbă tot mai des și care devine din ce în ce mai nebună. Afirmația dacă nu îi poți înfrunta, alătură-te lor, este valabilă în toate cazurile. „Grație noilor tehnologii, trăim tot mai mult în virtual, într-o dimensiune în care totul pare să fie posibil, în care creăm ființe umane prin tehnologii și tehnici referitoare la clonare, în timp ce bogății fabuloase se deplasează în ciberspațiul geoinflației, întreținând o sumă de iluzii cărora le conferim statut de realitate. Nu mai există contract social, lege sau cod moral care să fie respectat. Nu mai există control, nu mai există sancțiuni care să stăvilească avalanșa acestor desfășurări, pe care tânăra generație le intuiește foarte bine și la care încearcă să se adapteze, simțindu-se tot mai încorsetată de modelele noastre mentale și de sistemele noastre educaționale, pe care tinerii le vor spulbera atunci când vor avea ocazia și vor înțelege că ei sunt exponenții schimbării. Avem nevoie de surse noi de autoritate și pentru aceasta trebuie, în primul rând, să încercăm să înțelegem ce se întâmplă cu noi”. A coexista cu internetul înseamnă a pierde pe bună dreptate, pentru publicația scrisă Men’s Health. Astfel, cea mai amiabilă soluție a fost să se alăture lui. Iar astăzi, zeci de publicații pot fi găsite și online. Folosirea internetului ca mijloc nou de comunicare pentru o publicație care s-a consacrat prin tipărirea articolelor, a avut în vedere următoarele mize:

Miza informativă. Prima miză căreia încearcă să-i răspundă comunicarea publicației online Men’s Health, este miza informativă: orice comunicare conține și vehiculează informații. Funcția principală a comunicării este ce-i drept, aceea de a transmite informații, însă comunicarea Men’s Health nu poate fi doar o modalitate de informare. Aceasta reprzintă un proces mult mai complex decât un simplu schimb de informații, fiind o relație.

Miza de poziționare. Dacă privim ce se întâmplă într-o comunicare, remarcăm că

prin această activitate se asumă întâi de toate o identitate, pentru că faptul de a comunica are mereu ca finalitate generală, conștientă sau inconștientă, exprimarea acestei identități. Comunicând, pe internet, Men’s Health își afirmă ființa și deci se poziționează în raport cu celălalt. Într-adevăr, în orice situație de comunicare prin internet, fiecare actor interpretează un rol menit să-i asigure în final controlul situației, astfel spus capacitatea de a se face recunoscut în rolul său. Comunicarea online a publicației Men’s Health este atunci percepută ca proces complex în care informația și mesajul sunt mai puțin importante decât chestiunea centrală, care e aceea de a ști cui vorbești, cu cine instaurezi relația de comunicare. Așadar site-ul Men’s Health comunică nu numai pentru a se poziționa și a fi confirmat în această poziție; modalitatea aceasta de intervenție comunicativă fiind legată de existența socială. Men’s Health a dovedit că nu poți exista fără a fi definit în raport cu ceilalți, într-o lume interumană; comunicarea prin internet este așadar, unul dintre instrumentele acestei poziționări existențiale, iar situațiile limită reprezentate de toate întâlnirile cu necunoscuți subliniază importanța poziționării interlocutorilor într-o interacțiune. Problema identității este una generală, globală și permanentă.

Miza de mobilizare. Actul de comunicare este întotdeauna și o tentativă “de influențare” a celuilalt. Într-adevăr, doar propunându-i cititorului online, o idee (despre ce gândește, ce vrea să facă etc.), Men’s Health lansează în lume o informație în raport cu care el va trebui atunci neapărat să se poziționeze (orice identitate afișată are repercusiuni asupra celuilalt). Actul de comunicare prin internet pare așadar în primul rând destinat să producă efecte. El urmărește să-l determine pe utilizatorul site-ului să creadă, să gândească și să acționeze. Într-adevăr, așa-numita charismă pe care autorii articolelor Men’s Health, pubicația online o are în ceea ce postează pe web site-ul acesteia se referă în ultimă instanță la un mister ireductibil ce ține de harul magnetic de fascinare și de convingere aparținând unor persoane ce reprezintă pentru admiratorii lor o sinteză prestigioasă a valorilor de bază.

Miza relațională Unul dintre fenomenele primordiale ce au loc în timpul întâlnirii dintre cei doi actori (editorialistul publicației și vizitator) este fenomenul de simpatie-antipatie. Acest fenomen ce ține de procesul de seducție apare cu mai multă forță, atunci când se reglează problemele de poziționare. Un asemenea fenomen este pus în evidență prin faptul de a îl pune pe celălalt la distanță, scutindu-l de a se prezenta. De altfel, adesea prezentarea se face sub forma unui pseudonim. Utilizatorul se poate folosi de un pseudonim pentru a se putea prezenta. Astfel, utilizatorul site-ului este acolo, dar nimeni nu-i cunoaște identitatea, și astfel acesta se poate simți eliberat de o anumită temere de judecată. Fenomenele de influență se îndreaptă atunci direct către un joc de seducție. Într-adevăr, fiindcă trebuie să-l “agăți” pe celălalt, conversațiile manipulează toate posibilitățile de seducție (jocuri de limbaj care cer mult talent și îndemânare). Astfel, comunicarea online apare ca fiind fundamentul existențial al relației Men’s Health și utilizator.

Miza normativă. Men's Health nu poate comunica online fără a se afla într-un sistem minim de reguli împărtășite. Regulile ce precizează condițiile schimbului preexistă și sunt construite reciproc în timpul schimbului. Orice comunicare care pleacă de la publicația online îi propune celuilalt o definiție a lumii, și, implicit, un ansamblu de norme ce vor susține interacțiunile viitoare. Comunicarea online devine, așadar, un fenomen global deoarece comunicarea este țesută dintr-un ansamblu complex de mize. Orice comunicare încearcă să influențeze, în grade diverse, informația semenilor noștri, poziționarea individuală, mobilizarea celuilalt, calificarea relației cu acest celălalt, precum și să specifice normele de referință ale situației de schimb. Stilul propriu de comunicare al publicației online Men’s Health va fi deci, modul său personal de a utiliza și de a combina limbajul; subiectivitatea lui, stimulată de situația în care se găsește, va participa la definirea mizelor comunicării sale. Pentru Men’s Health, site-ul nu înseamnă numai actualitate. Înseamnă deopotrivă un nou canal de vânzare și cel mai rapid instrument de construire și fixarea relațiilor de încredere și actualitate cu vizitatorii săi. Ca orice altă publicație care se respectă, publicația Men’a Health a acordat importanța cuvenită acestei lumi virtuale în care orice este posibil. Imediat după lansarea acestui site, o dată cu notorietatea numelui revistei, numărul de vizitatori a crescut substanțial, așteptările cititorilor de asemenea, articolele s-au diversificat etc.

4.6 Impactul folosirii internetului asupra publicației Men’s Health

www.menshealth.ro este site-ul publicației online Men’s Heatlh. Pagina home prezintă pe fundal reclama unui deodorant destinat atât femeilor cât și bărbaților (insinuîndu-se faptul că site-ul nu este vizitat doar de o prezență masculină, ci și feminină). Bara de sus, prezentată într-un chenar negru (culoarea care atrage atenția instantaneu) postează un mesaj care apare și dispare (procedeu care atrage atenția) anunțând marele eveniment Greenfest cu toate informațiile necesare despre acesta. Faptul că și publicația Men’s Health se alătură acestui eveniment estival denotă actualitatea și interesul pentru evenimentele sociale care se pregătesc atât de intens în România. Desigur, sunt prezentate numele revistei, pagina publicației tipărite, pe care vizitatorii site-ului o pot cumpăra de la chioșc și răsfoi, tradițional, și desigur, sistemul de identificare pentru utilizatorii fideli ai site-ului Men’s Health (numele utilizatorului și parola pentru autentificare). Pagina principală este compusă din șapte capitole, cu care utilizatorii se pot desfruta: fitness, sex/relații, sănătate, nutriție, lifestyle, Dă burta jos!, concursuri.

Secțiunea fitness, informează utilizatorii site-ului despre subiecte de sport care mențin bărbatul în formă, precum: Bătălia finală cu grăsimea, Ridică și slăbește, Provocarea tracțiunilor, etc. Secțiunea Fitness se întinde pe mai multe pagini, astfel încât, pentru bărbați, subiectul devine inepuizabil. Secțiunea următoare, prezentată în bara de sus a paginii home a publicației, sex/relații, ajută bărbatul să fie în pas cu așteptările pe care femeia de lângă el le are. Întinderea pe mai multe pagini a subiectelor gen manual de sex la purtător, fitness sexual ultra eficient, ritualuri domestice, compromisurile în cuplu, cele 12 etape ale seducției, atrag utilizatorul internetului spre o lume a seducției care îl excită mintal și care îl țin fără suflu în a citi și mai mult. Secțiunea Sănătate, dorește ca cititorii să se mențină sănătoși, într-o lume în care nimeni nu prea are timp de sport sau controale medicale. Pagina secțiunii Sănătate vine în întâmpinarea bărbatului cititor de Men’s Health online, cu sfaturi și îndrumări privind felul de a te menține într-un stil sănătos. Secțiunea nutriție pare a deschide o pagină cu adevărat interesantă spre deliciul bărbaților care nu prea își găsesc timp să mănânce sănătos, aruncând de regulă, ochii asupra mâncării fast food. Articole precum, Rămâi suplu, 8 stimulente pentru imunizare, Dă jos și Cele mai încăpățânate kilograme, par a fi subiecte care știu despre ce vorbesc și cui i se adresează. Imaginile spectaculos de colorate ale fructelor și legumelor captează cu atât mai mult atenția asupra articolelor. În secțiunea Lifestyle, publicația online indică utilizatorilor tendințele cu care aceștia ar trebui să se asocieze. Scapă de imperfecțiuni, vorbește utilizatorilor despre realitatea cu care bărbații se confruntă (nopțile pierdute, fast food-ul și certurile cu șeful) și propune remedii. Soluții pentru un păr perfect, promite că nu mai promiți sunt alte subiecte prezentate cu stil, celor care găsesc în internet un prieten mai bun decât foaia de hârtie.

Dă burta jos, este provocarea cu care revista Men’s Health reușește să câștige cititori fideli dar și parteneri într-un test care, până acum, a dat numai roade. Publicația Men’s Health își provoacă cititorii la un test de slăbit care își are istoria întinsă pe mai mulți ani. 8 bărbați vor fi aleși în urma unei preselecții și vor fi integrați în programul Dă burta jos, prezentat în revista Men’s Health. Aceștia vor beneficia de abonamente gratuite lunare la o sală de Fitnes, renumită li echipamente sportive compuse din costum sport, tricou, șorț, șosete, pantofi sport și geantă sport. Ultima secțiune, secțiunea Concursuri, informează utilizatorii site-ului de posibilitățile pe care le au pentru a câștiga produse sau excursii, servicii.

Revenind la pagina home a site-ului observăm un portal de căutare în care cititorii pot scrie cuvinte cheie, în încercarea de a găsi mai rapid articolele care îi interesează îndeosebi. O imagine centrală, aduce prin rotație, principalele articole prezente în secțiunile de mai sus. 19,568 de persoane apreciază Men’s Health. Dacă Facebook este la modă în a păstra relațiile cu cei cu care vii în contact, atunci și Men’s Health se înscrie în lista celor care există. Un film de câteva minute despre antrenamentele care au loc în sala Dă burta jos, este prezentat în partea dreaptă lateral. Acest lucru nu ar fi fost deloc posibil pentru publicația Men’s Health, tipărită. De asemenea, accesarea unui număr atât de mare de articole, într-un timp atât de scurt, este numai meritul utilizării internetului ca mijloc de comunicare pentru publicație.

Top articole populare și top articole comentate denotă fidelitatea cu care cititorii online, tratează articolele prezente pe pagina site-ului Men’s Health. Secțiunile Exclusiv, Interviu și Sfat, vin cu informații care au în prim plan, vedete care au reușit pornind de jos și care doresc acum, să dea o mână de ajutor celor care doresc să îi urmeze.

Absolut remarcabil în analiza noastră, în ceea ce privește impactul pe care internetul îl are asupra publicațiilor românești, cu precădere Men’s Health, este faptul că pagina de internet a revistei online îți dă posibilitatea de a aceesa în câteva secunde, publicațiile online Men’s Health, din alte zone, internaționale, precum: Australia, Brazilia, China, Croația, Franța, Germania, Grecia, India, Italia, Korea, Malaysia, Olanda, Philippine, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Slovenia, Africa de Sud, Spania, Turcia, UK, Ucraina.

4.6.1 Men’s Health, publicație de succes la un click vânzare

Dacă până acum, ipoteza acestei lucrări ne-a urmărit în fiecare frază, este timpul să dăm curs celor observate până acum: folosirea internetului ca suport electronic de transmitere a informațiilor este incredibil de accesibil celor care iubesc viteza și doresc să citească pe fugă, puțin câte puțin, în timpul lor liber; este mult mai sigur să poți deschide o pagină web în care poți citi revista preferată, fără ca nimeni să nu prindă ceea ce faci, decât atunci, cât îți aduci revista fizică, pe care o întinzi pe birou; accesarea cuvintelor pe care nu le înțelegi sau despre care doar vrei să știi mai multe, este un avantaj pe care numai prezența internetului ți le poate aduce; imaginile de o claritate și luminozitate plăcută, însoțesc articolele, scrise cu un fond mai mare decât cel pe care îl regăsim în publicațiile tipărite; titurile care provin din jocuri de cuvinte și pe care un cititor al publicației tradiționale, poate nu l-ar înțelege, devin elemente care stârnesc nu doar curiozitatea utilizatorilor ci și zâmbete; lipsa numerotării paginilor cu apariția click-urilor de câteva secunde fac citirea articolelor o distracție reușită; posibilitatea sistemelor de design în care imaginile apar sau dispar, a cuvintelor care se îngroașă și se subțiază, reclamele care apar și dispar, sau doar se plimbă de colo colo, antrenează utilizatorul într-o lume virtuală, în care nimic nu stă pe loc, creându-i impresia de agitație, continuitate, realitate.

Dezavantaje? Dacă tot s-a vorbit despre evoluție, raportându-ne la aceasta, declarăm că nu acestea nu există. Trăim era internetului chiar și atunci când legăm relații, când le întreținem, când lucrăm, când vrem să fim singuri sau în preajma altora. Alegem internetul oriunde, oricând. A fost necesar pentru toate canalele mass media să se treacă pe suport electronic, dacă și-au dorit să nu rămână în urmă. Când există un public atât de mare care utilizează internetul, net superior celui care merge și cumpără ziare de la chioșc, alegerea de a avea un site pentru cel mai bun post de radio, cel mai scandalos ziar, cel mai eficient post de televiziune, este cheia succesului. Tot mai multe canale media se reinventează și aleg internetul. Dacă la început folosirea internetului reprezenta o a doua opțiune, un supliment al jurnalismului tradițional, astăzi, tot mai multe produse media și-au mutat interesul spre internet, în care investește pe măsură. Presa tipărită este peste tot într-o criză fără ieșire. Revista Men’s Health are un succes mai mare pe internet decât publicând fizic, obsesia de a imprima tipografic dispărând încet, astfel încăt revista va deveni obiect de muzeu, stocată în colecții pline de praf, abandonată în depozite și subsoluri. Poate doar reputația și succesul pe care revista cu același nume, o are pe plan internațional, ar putea să mai îndemne la curaj, editorii români, să publice revista pe hârtie, în paralel cu întreținerea site-ului Men’s Health.

Cu toate că plăcerea și intimitatea răsfoirii revistei nu pot fi înlocuite, trebuie

să recunoaștem că tirajele au scăzut foarte mult, în termen foarte scurt. În locul acestora, jurnalismul online devine mai interesant pe zi ce trece, detronând fabulos, celelalte canale media. Forumurile în care poți discuta cu persoane care au aceeași pasiune ca și tine, dar fără ca tu să îi cunoști, reprezintă un avantaj direct pe care internetul l-a pus la dispoziție cititorilor online. Și acesta este doar începutul. Nu știm care va fi următorul canal media care va prelue toate produsele jurnalismului, dar cu siguranță ne așteptăm la o tehnologie mult mai spectaculoasă care să vină în întâmpinarea așteptărilor cititorilor, ascultătorilor, telespectatorilor, cu avantaje de care nu ne vom putea dezlipi. Până atunci, publicația online Men’s Health, continuă să mențină relațiile de fidelitate cu cititorii vechi, să câștige partea de cititori care cumpărau revista dar din cauza crizei economice, nu și-o mai permit, oferindu-le acum posibilitatea de a nu renunța la lectură și de a capta atenția celor care până acum nu obișnuiau să citească Men’s Health, dar care zilnic se întrebau în legătură cu subiecte de care se loveau des.

Publicitatea în schimb, prezentă într-o proporție mai mare pe pagina de internet a publicației, decât în revista propriu-zisă, se vinde cu o viteză covârșitoare; acest aspect fiind numai un avantaj celor care întrețin site-ul. Trebuie menționat că Men’s Health a existat inițial pe hârtie și apoi, electronic, fapt care denotă interesul stârnit de evoluția tehnologică aupra jurnalismului. Evoluând galopant, articolele site-ului www.menshealth.ro atrag și mai mult prin curaj, tendințe și poziția liniară pe care stilul revistei a cosacrat-o încă de la început. A te distra și a învăța în același timp, folosind pagina oficială a publicației Men’s Health, nu s-ar fi putut realiza dacă revista ar fi fost citită de pe suport tipografic. Ipoteza formulată în introducere "impactul internetului asupra jurnalismului este unul benefic și nu contrar!" este confirmată de analiza anterioară și concluziile ce urmează: vrem sau nu să credem, puterea trece prin economie, finanțe, dar și prin mediile de comunicare, atâta timp cât totul se învârte în jurul informațiilor. Secolul în care trăim aduce cu sine noi și noi metode de comunicare. Am putea spune că este un secol care se mișcă cu viteza comunicării. La început, presa arăta săracăcios în comparație cu mijloacele și instrumentele de care dispune azi jurnalismul, dar pentru aceea perioadă, fiecare apariție a canalelor media (presa scrisă, radio, televiziunea, cinematograful) reprezenta o adevărată minune tehnologică. Cum anii trec și aduc cu ei noutăți folositoare, am trăit impactul evoluției tehnologice asupra jurnaismului precum un război al ideilor, al liberei exprimării. Internetul reprezintă etapa la care am poposit astăzi, dar nu și ultima, în evoluția tehnologică a comunicării. Probabil, la următoarea invenție, și revista Men’s Health va adera, dar până atunci, aceasta se bucură de succesul inimaginabil pe care l-a dobândit cu doar câteva click-uri distanță de succes.

Concluzie