Jurnalismul Economic

CUPRINS

INTRODUCERE 5

CAPITOLUL I 8

JURNALISMUL ECONOMIC. CADRU GENERAL 8

1.1 Jurnalismul economic 8

1.1.1. Importanța jurnalismului economic 8

1.1.2. Sursele de informații economice 10

1.1.2.1. Tipologia surselor jurnalistice 10

1.1.2.2. Gestionarea surselor de informații 11

1.2. Caracteristicile jurnalismului economic 13

1.2.1 . Caracteristici comune 13

1.2.2. Caracteristici și exigențe specifice 13

1.3. Specificul informației în presa economică 17

1.3.1. Definiția informației economice 17

1.3.2. Tipologia informației economice 18

1.4. Principalele domenii ale jurnalismului economic 20

1.4.1. Domeniul bancar și valutar 21

1.4.2. Domeniul imobiliar 22

1.4.3. Activitățile de distribuție și comercializare 22

1.4.4. Tehnologia 24

1.4.5. Ocuparea forței de muncă 24

CAPITOLUL II EVOLUȚIA PRESEI ECONOMICE ÎN ROMÂNIA 26

2.1. Presa românească în perioada interbelică 26

2.1.1. Presa românească de la 1918 până la 1938 26

2.1.2. Primele publicații românești 27

2.1.3. Jurnalistul român Pamfil Șeicaru (1894 – 1980) 32

2.1.3.1. Autocaracterizare 34

2.1.3.2. Citate din Pamfil Șeicaru 34

2.2. Evoluția presei economice în România (mediul on-line) 35

2.2.1. Jurnalism online sau jurnalism digital. O privire retrospectivă: jurnalism 1.0. jurnalism 2.0. jurnalism 3.0. 35

2.2.2. Forme alternative de jurnalism 38

2.2.3. Blog, blogging, blogosferă și jurnalismul actual 39

CAPITOLUL III GENURILE PRESEI 41

3.1. Știrea 41

3.1.1 Ce este știrea? 41

3.1.2. Cum se redacteză o știre economică. Piramida inversată sau răsturnată. 42

3.2. Editorialul 44

3.3. Reportajul 45

3.3.1. Definiția reportajului 46

3.3.2. Tipologia reportajului 47

3.4. Relatarea 47

CAPITOLUL IV ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTREZIARUL FINANCIAR ȘI ZIARUL CAPITAL 49

4.1. Scurtă prezentarea a cotidianului ”Ziarului Financiar” 49

4.1.1. Informații generale privind Ziarul Financiar 49

4.1.2. Publicații pachet de presă a Ziarului Financiar 50

4.2. Surtă prezentare a revistei ” Capital” 51

4.2.1. Informații generale privind revista Capital 51

4.3. Analiza comparativă a celor două publicații: ”Ziarul Financiar” și ”Capital” 52

4.3.1. Analiza din punctul de vedere stilistic a publicațiilor 53

4.3.2. Analiza din punctul de vedere a conținutului știrilor publicate 57

4.3.2.1. Analiza conținutului știrilor apărute în Ziarul Financiar 58

4.3.2.2. Analiza conținutului știrilor apărute în cotidianul Capital 62

4.3.3. Analiza opiniilor și a comentarile cititorilor cu privire la ziarele analizate 64

4.3.3.1. Opinii și comentarii cu privire la Ziarul Financiar 65

4.3.3.2. Opinii și comentarii cu privire la ziarul Capital 67

CONCLUZII 69

BIBLIOGRAFIE 72

INTRODUCERE

Jurnalismul catalogat ca noțiune sau ca proces, semnifică un ansamblu de activități legate de presa scrisă și media, sau de elemente din orice domeniu și care sunt în strânsă legătură cu actualitatea recentă sau imediat viitoare. Jurnalism mai înseamnă și activitate de colectare elaborare, și editare de materiale ce conțin informații și evenimente de interes public.

În ultimele decenii jurnalismul a ajuns să se schimbe atît de mult, încât mulți dintre oamenii de marcă ai domeniului, intelectuali precum Howard Good auajuns să afirme faptul că ei însăși ”cultura populară”. Acest gen de sintagme fac de multe ori referire la un jurnalism modern , în care uneori chiar și știrile sunt considerate a fii forme de divertisment și un așa zia instrument de manipulare în masă.

Alexandru Tulbure afirma pe blogul său faptul că ”practic, jurnalismul este suma tuturor activităților, persoanelor sau rezultatul colectării, analizării și disiminării unoe anumite informații și care sunt fie de interes general, fie de o importanță minoră pentru societate, dar majoră pentru un grup restrâns de persoane”.

Jurnalismul economic reprezintă un tip de jurnalism care este practic de-a lungul anilor în întreaga lume. Fără jurnalism economic, publicul nu va reușii niciodată să găsescă informația necesară repid, corect atunci când ea este dorită. Nu există un standard de definiție a jurnalismului economic pentru a putea fii prezentată aici dar funcție principală pe care acesta o deține este cea de informare, având ca rol colectarea de informații din mediul social înconjurător și difuzarea acestor elemente de cunoaștere și judecată spre consumatori cu principalul scop de a-i ajuta să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor. Această funcție de informare are ca ideea de bază faptul că oamenii au nevoie de cunoaștere și de informații prin care pot evolua sau pentru a-și construii un capital informațional necesar în desfășurarea activităților lor.

Principalul motiv pentru care am ales acestă temă ”Jurnalismul economic în presa românescă” este pasiunea mea pentru jurnalismul economic. Jurnalismul a străbătut un drum lung de inițiere. Dacă la începuturile sale a fost considerat drept hobby sau pasiune pentru foarte mulți intelectuali ai vremurilor, acesta a evoluat ajungând în zilele noastre să devină un important pion în informarea publiculului din tote domeniiile sale de activitate.

În prezenta lucrarea de licență mi-am propus să efectuez o cercetare cât mai elaborată și mai precisă asupra jurnalismului economic. Pentru mine acest lucru a reprezentat o provocare mai ales din perspectiva studiului de caz.

Ziarul ne învață, ne spune povești, ne face să râdem, ne înfurie, ne conduce într-o întreagă serie de lumi diferite și ne obligă să ne stabilim o poziție față de ele.

Întotdeauna am considerat că ziarul reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informații disponibile în societatea noastră. Articole în șir, un flux continuu de informați, de știri și imagini pătrund prin intermediul ziarului, atât în format tipărit cât și on-line, în majoritatea caselor oamenilor. Acesta este unul din motivele alegerii temei cercetării acestei lucrări. O cercetare efectuată prin comparație între două ziare cu profil economic existente pe piața presei românești, anume cotidianul Ziarul Financiar și revista Capital. Reprezintă studiul de caz al lucrării de licență prezentate în cele ce urmează.

Prezenta lucrare în primul capitol intitulat Jurnalismul economic. Cadru general, își propune să trateze un segment al jurnalismului specializat și anume jurnalismul economic. De asemenea, vor fi luate și discuție elementele definitorii ale jurnalismului economic, tematica și problematica economică pe care o abordează, particularitățile acestui tip de jurnalism. Am ales să descriu sumar câteva din domeniile principale din jurnalismul economic.

În capitolul al II-lea am efectuat o descriere a evoluției presei românești din perioada interbelică până în zilele noastre. Am ales să prezint o evoluție a presei românești între ani 1918 – 1938, dar și o scurtă prezentare a primelor publicațiilor existente în acea perioadă în România, publicații precum Ziarul Universul sau Curentul. De asemenea tot aici am efectuat și o scurtă descriere a unui jurnalist din acea perioadă a presei și anume Pamfil Șeicaru. Acest nume nu a fost ales la întâmplare, Pamfil Șeicaru fiind fondatorul trustului Curentul. Tot aici am efectuat și o prezentare a evoluției presei românești de la primele articole publicate până la stirile și articolele din mediul on-line astăzi.

Am continuat cu capitolul III în care am dorit să trecîn revistă principalele genuri ale presei. Știrea, editorialul, relatarea, sau reportajul sunt genurile alese pentru a le prezenta printr-o descriere succintă.

În ceea ce privește capitolul IV al lucrării de licență, am ales să efectuez o cercetare comparativă între cele două publicații amintite mai sus, cotidianul Ziarul Financiar și revista Capital. Cercetare s-a bazat pe studierea în amănunt a diferitelor ediții ale publicațiilor avute spre documentre, dar și urmărirea îndeaproape, pe o perioadă de timp, a celor două site-uri ale publicațiilor prezentate. În cadrul cercetării s-a dorit efectuarea unei analize comparative din punctul de vedere al styling-ului publicațiilor, aspectul general și așezarea în pagină a știrilor, dar și din punctul e vedere al conținutului știrilor prezentate în cadrul publicațiilor. Pentru efectuarea scestei analize comparative au fost alese anumite știri publicate în ambele cotidiane și interpretarea acestora dintr-un punct de vedere personal. În încheierea studiului de caz am ales să efectuez o scurtă prezentare prin comparare a opiniilor și cometarile cititorilor ambelor ziare.

Lucrarea de licență se încheie cu concluziile extrase în urma elaborării studului de caz, concluzii formulate dintr-o perspectivă personală.

Toate aspectele prezentate mai sus m-au determinat să aleg acest titlu al acestei lucrări de licență, iar în cele ce urmează am dorit să întocmesc o lucrare cât mai elaborată și detaliată a subiectului ales, dintr-un motiv anume, – dorința de a descoperii lucruri noi, străine mie, care să mă determine să merg pe acest drum pe viitor în clădirea unei cariere profesionale în jurnalismul economic.

CAPITOLUL I

JURNALISMUL ECONOMIC. CADRU GENERAL

1.1 Jurnalismul economic

Trăim într-o societate globalizată, în care domină aspectele economice și cele de relaționare și interacționare, comunicarea fiind considerată un lucru esențial în aceste timpuri. Jurnalismul economic este parte a acestui proces, iar lucrarea de față își propune să explice și să sublinieze acest lucru. Am ales să descriu sumar câteva din domeniile principale din jurnalismul economic.

Importanța jurnalismului economic

În jurnalismul economic subiectele sunt inepuizabile de aceea jurnaliștii care activează în domeniul economic abordează o arie extinsă de subiecte, de la prezentarea de produse cu diverse particularități, până la profilul unor lideri mondiali de piață, de la prezentarea unor firme mici, a unor rezultatele trimestriale ale firmelor, până la date fundamentale privind economia națională, economiile altor țări sau economia mondială. La articolele strict informative, jurnaliștii adaugă diverse alte materiale publicistice, cum ar fi editoriale, comentarii și analize, prezentând atât opinii proprii, cât și ale altor specialiști. Toată această muncă, deosebită de alte tipuri de jurnalism, presupune un efort substanțial, ce impune însușirea unor cunoștințe solide din domeniul economic.

Orice jurnalist, în principiu, are posibilitatea de a scrie despre orice subiect pe care îl consider a fi interesant pentru cititor, făr să aibă în prealabil o pregătire special, cel puțin așa spune regula. În jurnalistică orare acestă regulă mai este valabilă atunci când vine vorba despre jurnalismul economic? E absolut necesar ca jurnalistul economic să aibă pregătire de specialitate? În toate aceste răspunsuri stă o parte din esența meseriei de ziarist: despre orice subiect ar scrie ziaristul, nu este obligatoriu să fie de specialitate, nici în drept dacă scrie despre justiție, nici în administrație dacă scrie despre acest domeniu, nici economist, dacă practică jurnalismul economic. Jurnalistul este liber, atât cât i se permite, sau poate, să scrie despre orice. Acesta se poate specializa oricând într-un domeniu sau o profesie anume.

Singura deosebire în ceea ce privește jurnalismul economic îl reprezintă faptul că specializarea economică este mult mai greu de abordat și în cele ce urmeză îmi propun să arăt acest lucru. Economia în general este un domeniu care nu poate fi stâpânit de toată lumea. Trebuie să cunoști foarte bine mersul economiei, cui se adresează ea, informația economic.

O primă deosebire ține de limbaj. Prin natura lucrurilor, textul jurnalistic în acest caz este mai tehnic, presupune utilizarea unor termeni economici, folosirea de concept și noțiuni care nu țin de uzul comun. Jurnalistul îndeplinește în acest caz două roluri la fel de importante:

în primul rând, el trebuie să-și însușească suficient de bine limbajul specific, să înțeleagă corect fenomenele și procesele economice despre care scrie (nu întotdeauna foarte ușor de înțeles);

în al doilea rând, jurnalistul trebuie să accesibilizeze informația, să o „traducă” în termeni accesibili inclusiv celor care nu sunt specialiști.

Așadar, presa economică nu poate fii considerată o presă de tip exclusivist, elitist, scrisă de specialiști pentru specialiști. În cel mai rău caz, ea poate fii considerată o presă de nișă, scrisă de jurnaliști obișnuiți, cu o specializare ușoară în domeniul economico-financiar, pentru un public cât mai numeros, pentru un public cu interese, sau pentru un public cu un apetit mai sporit pentru acest domeniu. Este relativ cunoscut faptul că, anumiți jurnaliști tineri se simt inhibați în pragul optării pentru o astfel de specializare din cauza lipsei unei pregătiri fundamentale în domeniu economic, pe care o simt ca pe un handicap insurmontabil. Însă tocmai acest handicap poate fi transformat în atu: jurnalistul tânăr prin lipsă lui de experiență poate transpune subiectele despre care scrie la un alt nivel de accesiblitate decât un specialist, un economist/finanțist/contabil veritabil. Astfel spus jurnaliști tineri la început de drum trebuie încurajați să abordeze un astfel de domeniu pentru că satisfacțiile pe care le vor culege vor fi pe măsura aștepărilor.

O altă diferență a jurnalismului economic ține de conținut și de modul de documentare. Materialele economice vor fi întotdeauna mai încărcate de date și de cifre, conținut care trebuie corect gestionat pentru a nu speria cititorul și a-l aglomera cu prea multe informații de acest fel. Așa cum este cunoscut, mediul economic este unul concurențial, în care informația incorectă poate avea un efect amplicat. Din acest motiv, documentarea cere o anume exigență și rigoare de la care jurnalistul nu trebuie să se abată. Sursele documentere sunt deosebite față de alte specii jurnalistice, pornind de la cele de natură statistică și ajungând la lideri de companii extrem de bine plasați, la nivel național sau internațional.

Nici publicul țintă nu este cel obișnuit pentru o oarecare instituție de presă, aici fiind vorba de un public cu un anume interes pentru afaceri, oameni implicați direct sau indirect în diferite business-uri, mediul de afaceri în general, dar nu numai. La aceștia se adaugă o anume parte din publicul larg care citește presa economică, mai mult sau mai puțin sistematic, pentru a satisface diferite interese punctuale, din instinct intelectual sau din pură curiozitate. Deși nu este regula, e posibil totuși ca jurnaliștii economici și financiari să aibă pregătirea de bază chiar în domeniul economic, urmând – complementar, în măsura în care au înclinații și aptitudini – cursuri de jurnalism. Este mai ales cazul publicațiilor specializate pe probleme economice și financiare, unde se impun, într-adevăr, cunoștințe aprofundate în domeniu.

Sursele de informații economice

Mai întâi termenul de ”sursă” a prins, între jurnaliștii de teren, acei jurnaliști care intră nemijlocit în contact cu sursele. Acestă noțiune nu s-ar fi consacrat dacă nu ar fi avut forță și magie. Dar i s-a dat și valoare de întrebuințare, a fost cultivață și întreținută, extinsă iar practica i-a dat o amploare mai mult decât așteptată.

Tipologia surselor jurnalistice

Se pot distinge mai multe tipuri de surse după natura și suportul acestora.

a). După natura surselor

Sursele oficiale: este vorba de ansamblul instituțiilor publice cu fundament constituțional, sursele guvernamentale (președinția, ministerele), sursele parlamentare, sursele judiciare și sursele administrative.

Sursele neoficiale: sunt considerate instituțiile și organismele internaționale (FMI, Banca Mondială), operatorii economici privați și diferitele lor asociații, organizațiile societății civile, școli, universități, institute, economiști etc.

b). După suport

Sursele materiale (scrise): prezentate pe suport de material, acestea pot fi studii, rapoarte, ziare, reviste, reviste științifice, hotărâri și decizii administrative, rapoarte financiare, bugete, memorii etc. De exemplu, rapoartele rapoartele Comisiilor de anchetă parlamentare pe diferite filiere economice constituie adevărate mine de informații prețioase pentru jurnaliști.

Sursele umane (orale): acestea furnizează informații în mod verbal. Accesul se face prin întreținere verbală directă, ascultarea sau urmărirea emisiunilor de audiovizual (dezbateri radiodifuzate, mărturii etc.). De exemplu, urmărirea unui interviu acordat unui lanț de televiziune de către ministrul de interne – o personalitate care nu este ușor de intâlnit pentru un interviu – despre starea economiei poate furniza jurnalistului informații despre economia națională care ar cere cel puțin o lună de muncă.

c). După conținutul informațiilor

Surse care furnizează date macroeconimice al căror principali indicatori sunt PIB, PNB (produsul național brut, rata de creștere etc). Surse care furnizează date despre piața financiară și situația monetară:

configurarea sectorului bancar,

structura micro finanțelor,

cursul monetar,

dobânda, etc.

Surse care furnizează date, pe de-o parte, despre activitatea economică cotidiană din punctul de vedere al producției, a distribuției și al consumului de bunuri și servii, pe de altă parte, despre intercațiunile diverșilor actori din câmpul economic.

Gestionarea surselor de informații

Nu este suficient să cunoști diverse surse de informații; trebuie, în plus, să știi să le girezi. Gestionarea trece prin trei etape care se suprapun: elaborarea unei partofoliu de surse utile, utilizarea surselor și întreținerea acestora.

Constituirea portofoliului. Se face pe bază de criterii precise: interesul pe care în prezintă sursa pentru jurnalist; centrele de interes ale sursei (tematica asupra căreia ea poate furniza informații, facilitatea de contact cu sursa etc. Instrumentul cel mai utilizat la acest nivel este carnetul de adrese care cuprinde, în ordine alfabetică, numele și adresa de contact a surselor. Se poate face de asemenea un carnet tematic de adrese care prezintă, pe teme și în ordine alfabetică în interiorul fiecărei teme („femei operatori economici”, „corduri de parteneriat economic”, „integrare regionale” etc.) sursele ce urmează a fi contactate. Jurnalistul economic poate să cumpere câteva clasoare, clasificate după un criteriu tematic și aranjate nu doar după contactele sursei, ci și după diverse documente.

Utilizarea surselor. A doua fază este utilizarea surselor care, pentru că jurnalistul este foarte grăbit, neglijent etc. nu trebuie să pună în pericol sau să complice munca de clasificare a datelor recomandată în etapa precedentă. A folosi înseamnă a ști să alegi sursele spunându-și, ca și jurnalist, că nu poți garanta fiabilitatea unei informații obținută dintr-o singură sursă. Dimpotrivă, trebuie controlată și verificată, în măsura posibilului, prin mai multe surse.

Întreținerea surselor. În privința celei de-a treia faze, adică întreținerea, aceasta consistă din optimizarea utlizării surselor prin trei operații: a facilita accesul jurnalistului la baza de date (carnetul de adrese trebuie să fie purtat asupra sa, fișierul cu adrese trebuie să fie accesibil în toate calculatoarele redacției etc.); îmbogățirea carnetului sau fișierului de adrese (introducând contacte noi), apoi actualizarea (producând modificările necesare, după ce sursele și-au schimbat numele, contactele)

Dar, a întreține sursele înseamnă și a ști să păstrezi foarte bune relații cu acestea. Fiecare instituție de presă sau fiecare jurnalist are tehnica sa în această privință. ”Surselor” le place în general să lege relații bine clădite și durabile cu jurnaliști sau instituții care fac dovadă de:

Profesionalism: credibilitatea instituției de presă sau a jurnalistului depind de calitatea informațiilor pe care le difuzează și de gradul său de respect față de Codul deontologic

Curtoazie: jurnalistul trebuie să-și respecte sursele, oricare ar fi rasa, etnia, clasa socială, religia, partidul politic sau sexul, punctele de vedere ale acestora din urmă

Solicitudinea: nimic nu împiedică instituția de presă să sune din timp în timp să salute o sursă, s-o întrebe de sănătate, să-i facă urări la sfârșit de an etc.

Dacă aceste precauții sunt comune jurnaliștilor, ele sunt și mai mult cerute jurnaliștilor economici. Două motive justifică această stare de lucruri. Pe de-o parte, este vorba aici de o materie sensibilă – economia – unde cea mai mică eroare poate să fie fatală unui sector de activitate. Pe de altă parte, reticențele surselor sunt foarte puternice, informațiile economice având un cost de colectare mai ridicat decât cele de informare generală. Dar exigențele sunt tot atât de puternice în materie de tehnică redacțională.

Caracteristicile jurnalismului economic

Din mai multe puncte de vedere, materialul jurnalistic de factură economică se aseamană cu articolul scris pe un subiect general: este real și corect scris, este obiectiv, bine documentat, îndeplinește condițiile de concizie și precizie care se cer oricărui material de calitate, respectă, cu alte cuvinte, toarte normele deontologice cerute.

1.2.1 . Caracteristici comune

a) Toate articolele de presă sau emisiunile audiovizuale de natură economică poartă amprenta unui journalist Ca și alte producții mediatice, articole de presă sau emisiuni economice sunt redactate/realizate de un jurnalist. Mai puțin important dacă acesta din urmă este un universitar, un operator economic, un expert contabil, un filosof etc. Din această caracteristică esențială decurg toate celelalte.

b) Toată producția mediatică de natură economică vizează trei obiective:

Un obiectiv cognitiv: este un obiectiv principal căci este vorba de a informa publicul (sau a spori nivelul său de cunoștințe) într-un mod corect și onest despre economie

Un obiectiv afectiv: este primul obiectiv secundar care consistă în a suscita interesul crescut al publicului pentru subiecte economice

Un obiectiv conativ: a conduce publicul să contribuie la o mai bună animație a vieții economice (în acest fel, jurnalistul contribuie indirect la atingerea celui de al doilea obiectiv secundar)

c) Toată producția mediatică de natură economică este rezultatul datelor brute colectate de la diverse surse, tratate și publicate după regulile profesionale

1.2.2. Caracteristici și exigențe specifice

Față de aceste exigențe comune, jurnalismul economic prezintă câteva particularități demne de a fi reținute.

Articolul sau emisiunea economică se distinge prin:

a). Obiectul și modul său de tratare. Obiectul aici este materia economică. Este vorba de ansamblul de domenii sau subiecte care acoperă economia. Există domenii sau sectoare de activitate care funcționează clar ca economice: bănci, transporturi, bursa, comerțul, hoteluri și restaurante, turismul, agricultura etc. Pe de altă parte, alte domenii par mai puțin economice:

sănătate,

cultură,

mediu și ecologie,

political, etc.

Și totuși, se pot identifica probleme și implicații economice ale unor subiecte non economice

b) Jargonul economic. Este unul dintre semnele distinctive ale articolelor și emisiunilor economice care sunt presărați cu termeni și sigle precum rata de creștere, PIB (Produs Intern Brut), balanța de plăți, balanța comercială etc. O întreagă nomenclatură puțin accesibilă publicului, dar pe care jurnalistul nu le poate ocoli.

c). Folosirea datelor statistice. Este evident că folosirea statisticii este mai frecventă în jurnalismul economic decât în alte forme de jurnalisme. Aceasta se explică foarte ușor prin puternica dependență a economiei de știința matematică, căreia îi împrumută tehnici și instrumente de analiză a realității, trecând prin formule, date și cifre. Veritabile sinteze, statisticile permit cuantificarea, precizarea și sesizarea în timp scurt și în puține cuvinte a unor fapte care altfel ar fi mai dificil de înțeles.

Exemplu: Evoluția PIB a unei populații sau indici de dezvoltare umană durabilă. Jurnalistul poate el însuși să găsească statistici grație analizei informațiilor deschise, la fel cum poate obține date și cifre de la diverse surse.

Pentru materialele economice, datele statistice și cifrele în general au o importanță capitală. E de neconceput un articol despre o societate, despre o ramură, despre un produs sau despre un manager în care să nu specifice nici o cifră de referință, nici o dată orientativă. Date privind cifra de afaceri, date referitoare la valoarea sau preț, cifre ce privesc experiența sau locul într-un anumit top sunt inevitabile în cea mai neînsemnată știre economică. Dar îndeosebi, orice articol de acest fel stă sub semnul lui cât, întrebarea cheie, nelipsită din niciun context. Căci fie că e vorba de o nouă societate, de un produs nou, despre rezultate financiare sau despre profit ori pierderi, orice finalitate conduce către același răspuns: cât câștigă, cât pierde, cât costă, acesta fiind, de altfel, și rațiunea oricărui business. Iar locul comun al tuturor acestor subiecte sunt banii. Un journalist economic va pune întotdeauna întrebări legate de bani, costuri, cheltuieli, prețuri. Răspunsurile nu vin întotdeauna de la sine și nu sunt disponibile pentru publicul larg, iar pentru a le obține va trebui chiar să investigheze, să caute, să aprofundeze.

d) Perspectiva pe care o oferă jurnalistul asupra subiectului tratat. În general, într-un domeniu ca acesta, punctele de vedere, perspectivele din care poate fi privită o afacere, o temă, o problemă economică, modurile de abordare sunt variate și multiple, astfel încât jurnalistul are de ales. Interesul specific și perspective specializată se văd cel mai bine într-un exemplu. Astfel, într.un proiect de construire a unor locuințe subvenționate de stat; jurnalistul generalist va scrie un articol general, de informare asupra acestui subiect, interesat fiind în primul rând de numărul apartamentelor ce urmează a fi date în folosință, când se va produce aceasta, de criteriile de selecție a viitorilor chiriași, de nivelul al chiriei, de sprijinul sau opoziția diverselor grupuri de interese. Jurnalistul economic va dori să afle, în primul rând, informații mai detaliate despre costurile globale și unitare ale construcției si ponderea subvenției statului, despre contractul de execuție a construcției, firma de construcții executantă și furnizori, precum și despre criteriile selectării acestora. În plus, va dori să știe numărul de angajați implicați în proiect, sursele de proveniență a fondurilor necesare, și, nu în ultimul rând, costurile și beneficiile pentru toți cei are ar putea fi afectați de realizarea proiectului. Asemenea date există, se pot procura și pot să apară în orice articol, dar, de regulă, articolele cu character informativ omit apariția acestor elemente, și, mai ales, a cifrelor și datelor statistice, concentrându-se asupra informațiilor pe care dorește să le afle cititorul de rând. La urma urmei, tocmai pentru furnizarea acestui tip de date și informații există jurnalismul economic, pentru a aborda și consolida subiectul respectiv din perspectivă economică.

e). Folosirea surselor de informare. O primă remarcă privește varietatea și multitudinea acestor surse, din care decurge necesitatea selectării lor. Principiile după care s-ar face selectarea acestor surse ține de nivelul de încredere pe care îl inspiră și de nivelul de informare și de acces la informații al sursei. De aici decurge că orice jurnalist economic (și așa trebuie să fie) își dorește să folosească ca și sursă de informare liderii, persoanele plasate în nivelurile de vârf ale ierarhiei instituției în cauză. Acestea sunt persoanele cu cel mai bun acces la informație, sunt factorii decidenți într-o instituție și sunt persoanele cu cel mai mare grad de încredere.

Ceilalți angajați, posibile surse, responsabilii cu "cifrele" sunt și ei o sursă foarte valoroasă, deoarece sunt cei mai în măsură să ofere informații si să explice o serie de chestiuni legate de bilanțul contabil, contul de profit și pierderi, bugetele de venituri și cheltieli, sau alte raportări financiare. Mai mult decât atât, pentru că lucrează cu date publice, dar și de dragul acurateții și rigurozității, aceștia sunt adesea dispuși să coopereze, poate mai mult decât alte categorii de angajați. Se întâmplă adesea ca atunci când doresc să discute cu managerul general al unei companii, jurnaliștii să fie direcționați către departamentul de relații publice sau către biroul de presă, neputând cu nici un chip să ajungă mai departe. De reținut că există totuși situații, în care singura persoana avizată, în măsură să ofere anumite informații, este directorul general al companiei. De multe ori reușita în obținerea unui interviu cu managerul ține de reputația, tenacitatea, puterea de convingere și chiar originalitatea jurnalistului, și face, în ultimă instanță, parte din meseria sa. De aceea, jurnaliștii economici trebuie să facă eforturi – atât în mod oficial cât și neoficial – pentru a intra în contact cu lideri de companii, dar și cu reprezentanți ai mediului de afaceri, și de a cultiva aceste relații. Acestea sunt cele mai importante surse, fiind în măsură să comunice nu doar știri de ultimă oră, ci și explicații, perspective, posibile evoluții, și, nu în ultimul rând, recomandări în domeniul economic.

f) Spiritul de inițiativă, mobilitatea, incisivitatea. Asta înseamnă că jurnalistul nu așteaptă să-i vină subiectele gata făcute în redacție, într-un comunicat sau într-o conferință de presă. El trebuie să vină în întâmpinarea acestor subiecte, să le caute, să investigheze, să se afle în contact permanent cu mediul de afaceri în care să-și creeze surse solide și sigure. De multe ori, comunicatul de presă sau conferința de presă pe un anumit subiect constituie doar prilejul pentru un articol de o altă perspectivă sau profunzime. De menționat că în jurnalismul economic, arareori un subiect se epuizează, pentru a nu mai avea ce să adaugi sau cu ce să revii.

Există subiecte perpetui care trebuie urmărite sistematic, asupra cărora trebuie revenit, insistat, comparat, analizat. Exemplu: dacă se scrie un articol despre inflație și șomaj, acest subiect prezintă interes în orice situație: dacă cresc, se consemnează acest lucru ca fapt semnificativ din punct de vedere economic; dacă scad este la fel de important și semnificativ și trebuie consemnat; dacă rămân constante, iarăși e un fapt de presă notabil cu implicații economice majore. Desigur că, vorbind de cele două fenomene economice, ele nu pot crește sau scădea în același timp, fiind invers proporționale.

1.3. Specificul informației în presa economică

Jurnaliștii economici și cei financiari acoperă o arie foart largă de subiecte, de la particularități ale produselor nou apărute și până la prezentarea liderilor pieței în diverse domenii, de la deschiderea sau închiderea unor filiale locale, la reyultatele trimestrile ale firmelor. Pe lângă articole cu caracter informativ, acești jurnaliști elaborează editoriale, realizează comentarii și analize, prezintă opinii proprii su ale altor specialiști. Toate aceste lucru implică cunoașterea cât mai bine a domeniului economic jurnaliștii trebuind să dețină cunoștințe elaborate cu privire la economie în general. În acest caz una dintre ele mai mari probleme cu care se confruntă jurnalismul specializat inclusiv cel economic este aceea că jurnaliștii sunt preocupați aproape exclusiv de conținutul textelor pe care le elaborează, de o manieră considerată chiar școlărească, dorindu-și cu oice preț să convingă.

De cele mai multe ori, jurnaliștii economici și cei financiari au pregătirea de bază în domeniul economic, urmând în complementar dacă au abilități în domeniu, cursuri de jurnalism. Această practică o întâlnim mai ales în cadrul publiațiilor specializate în expunerea problemelor economice și financiare, unde se impun într-adevăr cunoștințe temeinice în domeniu. Chiar dacă jurnalismul economic poate părea de multe ori intimidant pentru un jurnalist datorită nevoilor pe care informația de tip economic o cere, un bun report poate învăța și elabora excelente articole de profil. Un bun jurnalist economic este în primul rând considerat un bun comunicator, un bun reporter, nu doar o persoană care stîpânește subiectul economic. Prin urmare jurnalistul economic nu este nevoie să fie un bun expert în domeniul economic pentru a scrie despre acest subiect, el trebuie să fie un bun jurnalist care știe să folosescă informația și să o expună publicului exact, la obiect, așa cum este necesar și cerut.

1.3.1. Definiția informației economice

Informația este o serie de date mai mult sau mai puțin precise despre un subiect anume. Aceasta este căutată de toată lumea, indifferent de statutul persoanei, domeniul de activitate, sau scopul vizat. În jurnalism, informația are un dublu sens. Ea desemnează mai întâi una din informațiile deținute de o sursă dată și la care jurnalistul vrea să aibă acces, ținând cont de interesul pe care îl prezintă pentru instituția sa sau pentru public. Este informația considerată a fi brută, materia primă asupra căruia se exercită munca de jurnalist. Apoi, cuvântul informație se folosește pentru a se aplica tot timpul la o „serie de date”, dar prelucrate de jurnalist și difuzate de media. Aceste informații se referă la diverse domenii ale cunoașterii: cultură, sănătate, mediu, politică, TIC, fapt divers etc.

Pentru a înțelege mai bine ce este informația economică, trebuie mai întâi să știm ceea ce este economia. Aceasta este „știința care are ca obiect de cunoaștere fenomenele ce privesc producția, distribuirea și consumul resurselor, a bunurilor materiale dintr-o societate”este „ansamblul faptelor ce privesc producția, distribușia și consumul bogățiilor dintr-o colectivitate”.

Informația este numită economică atunci când se referă la „producția, distribuția și/sau consumul avuției unui popor”. Ea mai este numită economică când, colectată, prelucrată și difuzată după normele jurnalistice, ea informează publicul despre evoluția activității agenților economici, despre efectele și problemele economice ale diverselor decizii, despre producție, distribuție și consumul resurselor, despre bunuri și servicii.

Exemple: Bugetul general de stat în exercițiu, votat de parlament, acuză o creștere de aprox. 8% față de cel în curs

1.3.2. Tipologia informației economice

Diversitatea rubricilor și a informațiilor arată că economia este un domeniu de cunoaștere restul de vast, așa cum atestă componentele sale: producția, distribuția și consumul. Pentru a stabili tipologia informațiilor economice se pot lua în calcul mai multe criterii, din care sectorul sau tipul de activități ca și nivelul de ierarhizare al economiei.

După sectorul sau tipul de activitate, pot fi:

Informații agricole (agricultura și șeptel etc.)

Informații industriale (despre viața industrială)

Informații comerciale (ex. Evoluția cursului materiilor prime pe piețele internaționale)

După nivelul ierarhizării economiei, informațiiile și datele pot fi:

Macroeconomice (venituri, investiții, consum, rata șomajului): Macroeconomia este considerată aceea parte a științei economice care își propune să explice relațiile între părțile unei economii ținând cont de evoluțiile economice globale

Microeconomice (comportament, producția și consumul agenților economici): Microeconomie este acea ramură a științei economice ce studiază comportamentul individiual al agenților economici.

Toate ceste date pot fi furnizate de către diverși agenți economici. Informațiile economice regrupate în acest fel dau caracteristica articolului sau a emisiunii economice. Atunci se pune următoarea întrebare: Ce trebuie să cunoască jurnalistul economic și care sunt primii pași ai inițierii lui?

Primul pas ar fi să-și înșusească noțiunile și conceptele economice de bază cu care urmează să opereze. Deși pare complicat și sună pretențios, este o condiție accesibilă fiecărui jurnalist preocupat, cu atât mai mult cu cât unele din aceste noțiuni țin de cultura generală. Nu e atât de pretențios să știi care e diferența dintre o societate pe acțiuni (S.A.) față de o societate cu răspundere limitată (S.R.L.) sau dintre acțiuni și părți sociale. De asemenea, e obligatoriu de știut ce este aceea o societate de investiții sau un fond mutual, ce este piața de capital, cum se face o tranzacție bursieră, alte chestiuni legate de bugete, impozite, taxe, etc. Pentru aceasta e suficient să se parcurgă un curs de introducere în economie, un curs de jurnalism economic, cursuri de tip inițiere sau manual, studiate toate intr-o formulă autodidactică.

Un al doilea pas concret de inițiere ar fi revizuirea noțiunilor de matematică și nu atât cele de matematici superioare, cât mai ales cele de matematică elementară. Înafară de acestea, sunt utile câteva cunoștințe de bază de statistică, pentru a putea înțelege o medie aritmetică ponderată, și cunoștințe legate de calculul procentual, pentru a înțelege rezultatele unui sondaj sau nivelul unei rate a profitului

O altă condiție pentru jurnalistul care dorește să abordeze jurnalimul economic este de a citi și aprofunda presa economică. Exercițiul e folositor pentru familiarizare cu domeniul și cu limbajul, pentru a observa tematica, modul de abordare, frecvența unor teme, dimensiunea materialelor, etc. E util dacă se studiază atât presa internațională de prestigiu, fie că e Financial Time sau The Economist, fie că este Wall Street Journal, La Tribune cât și presa autohtonă de profil: Ziarul Financiar, Capital, Bursa, Business Standard, Săptămâna Financiară, Monney Express și altele.

Pasul următor ar fi o documentare corespunzătoare, mai ales pentru un domeniu nou. Redactarea unui articol economic sau financiar implică un volum mai mare de muncă de documentare, de cercetare, decât un articol obișnuit de știri: jurnalistul trebuie să citească cât mai mult despre compania, ramura, industria, persoana, produsul, etc. despre care scrie. Dacă există neclarități cu privire la un anumit aspect, acesta va fi eliminat din articol, după ce s-au făcut toate eforturile pentru elucidarea lui.

1.4. Principalele domenii ale jurnalismului economic

Unul dintre subiectele frecvent abordate de către jurnaliștii economici îl reprezintă mediul de afaceri, universul companiilor ce activează pe piața locală, națională și chiar mondială, prezentând uninteres major pentru cititori dat fiind faptul că oricare din ei este un potențial investitor , angajat, consumator de prodese ale respetivelor firme, sau un întreprinzător preocupat de evoluția pieței locale sau naționale.

Din punctul de vedere al conceperii artiolului, în multe privințe un articol cu conținut economic se aseamănă cu orice alt articol cu caracter general: el trebuie să fie obiectiv, precis, exact, bine documentat, corect. În articolele economice, totuși cifrele și datele statistice au o importanță esențială. Cea mai frecventă întrebare care există într-un articol economic, considerată întrebare – cheie, este clar cât? Spre exemplu, diferența între un articol economic și cel obișnuitasupra unei noi proceduri medicale rezidă în utilizarea cifrelor, și anume: Cât costă noua procedură?. Un jurnalist economic care își cunoaște bine meseria știe că pentru a redacta un articol bun trebuiesă pună întotdeauna întrebări legate de bani, costuri, heltuieli, investiții, prețuri, chiar dacă de multe ori pentru a obține răspunsul dorit și cel real, trebuie să ”sape” după acestea când nu sunt disponibile pentru publicul larg.

Sursele la care poate recurge jurnalistul economic sunt extrem de numeroase și variate așa încât se impune selectarea riguroasă a acestora. Această selecie ține seama în principal de două criterii:

Gradul de încredere, pe care îl prezintă o anumită sursă;

Gradul de informare sau de acces la informații al sursei.

Un bun jurnalist economic nu se bazează niciodată pe comunicate sau conferințe de presă pentru a afla ultimele noutăți și a face rost de informații. Din contră, el este acela care ”sapă” după știri, este primul care le află, prin intermediul unor variate surse din mediul local de afaceri.

Unde și cum să găsească subiecte economice de interes reprezintă două aspecte dificile ale muncii jurnaliștilor economici, mai ales ale celor aflați la început de drum. Articolele pot apărea practic din orice domeniu al economicului, însă delimitarea principalelor arii de interes este extrem de utilă în a oferii o imagine de ansamblu mai ușor de urmărit, sporind vigilența reporterilor și a editorilor, care ”pândesc” în permanență apariția unui potențial subiect.

Pornind de la premisa de mai sus, în continuoare doresc să propun o asemenea clasificare, prezentată sub forma de subpuncte, așa cum se regăsește și în viziunea lui Tarța M.și Tașnadi A. (București,2006), cu mențiunea că ea nu este în nii un az exhaustivă.

1.4.1. Domeniul bancar și valutar

Este probabil considerat cel mai important domeniu în care băncile sunt adesea cele mai influente instituții. De aceea, cititorii trebuie informați în permanență asupra statului și situației băncilor, de faptul că au cresut sau scazut dobânzile la diferite produse bancare, ce produse noi oferă banca, sau care este portofoliul de credite al băncii. Am ales să încep cu acest domeniu pentru că în mod tradițional, este cea mai cunoscută, cea mai accesibilă cititorului de rând.

Informațiile din sectorul bancar sunt de regulă caracterizate prin transparență, deoarece activitatea lor este foarte strict reglementată și supusă unor raportări financiare regulate.

Disponibilitatea și capacitatea băncilor de a acorda împrumuturi și condițiile de creditare sunt informații de mare interes atât pentru întreprinzători, cât și pentru consumatori, în multe situații, băncile fiind unica sursă de creditare disponibilă. Din acest motiv prezentarea evoluției produselor bancare și a modificărilor survenite în activitatea bancară este esențială pentru toate categoriile de cititori.

Principalele surse de unde jurnaliștii economici își pot extrage informațiile sunt disponibile la Banca Națională, site-urile băncilor și nu în ultimul rând informațiile oferite de bursele de valori asupra societăților cotate.

1.4.2. Domeniul imobiliar

Tranzacțiile imobiliare sunt considerate în general un subiect fierbinte de știri. După o scurtă analiză a paginilor economice ale ziarelor, se poate constata că un număr mare de articole le este consacrat. De la tranzacții scumpe la tranzacții foarte avantajoase, la speculații și sandaluri legate de tranzacții ilegale, aceset tipuri de articole acoperă o arie extreme largă, jurnaliștii economici acordându-le un interes sporit.Pentru a fi informat în timp real și în permanență un jurnalist trebuie să cunoască legislația tranzacțiilor imobiliare, să fie la curent cu toate modificările apărute în acest domeniu, locul și modul e înregistrare a tranzacțiilor și să consulte regulat arhivele existente pe aceste subiecte.

Este cunsocut faptul că în domeniul imobiliar informațiile circulă mult mai repede ”din gură în gură”, față de alte domenii, de aceea jurnaliștii trebuie să cunoasă artificile din această meserie pentru a cultiva relații care să vândă ”ponturi” din lumea imobiliară. Însă acest pont sau ”zvon” nu este in totalitate intotdeauna real și de încredere. De aceea el trebuie să știe foarte bine de unde provine informația și să o verifice, dacă acea personă care furnizează pontul este de incredere sau nu. Pontul sau zvonul reprezintă doar punctul de plecare, calitatea articolului va depinde de modul în care jurnalistul își face meseria, de abilitățile acestuia de a căuta informații pentru a îmbogății zvonul – punctul de plecare – , perfectând detaliile.

1.4.3. Activitățile de distribuție și comercializare

Activitățile de distribuție în special cele en-detail sunt probabil cele mai frecvente surse de inspirație pentru articolele economice. Multitudinea și varietatea firmelor implicate în astfel de activități comerciale este atât de mare încât jurnaliști găsesc cu ușurință, în orice moment, un subiect interesant de relatat.

De la supermarket-uri la magazine de antichități, de la magazine de îmbrăcăminte și încălțăminte până la cele de produse electronice și electrocasnice, de la saloane de înfrumusețare și până la magazine de jucării, toate acestea constituie puncte de interes pentru întreaga comunitate pentru fiecare cititor este, ăn același timp, consumator.

Cela mai simplu tip de articol întâlnit în presa economicpă pe acest subiect comercialeste acel articol care abordează deschiderea viitoare a unui nou magazin sau lanț de magazine, a unei noi unități de producție sau de prestări servicii, sau construirea unei noi fabricii. Astfel de articole au un impact major asupra publicului țintă, mai ales atunci când informația este furnizată de jurnalist în premieră înaintea chiar a apriției unui comunicat de presă.

În această categorie însă, cu adevărat interesante sunt articolele de trend. Acest tip de articole se concentreză fie asupra anumitor tipuri de retail, fie asupra modificărilor în strategia unor firme, a unor chestiuni legate de mixul de marketing, de politica de prețuri sau de competitivittea produselor firmei. Îmbrăcând adesea forma unui editorial, acestea pot fii considerate adevăratele articole de fond, interesante și de calitate, cu atât mai mult cu cât jurnalistul prezintă în premieră anumite tendințe, evoluții sau alte informații de interes pentru marea majoritate a consumatorilor.

Procesele sau dificultățile financiare, mergând până la faliment, activități pe care firmele le înregistrează în anuminte momente, sunt considerate o sub-categorie aparte, diferită de cele anterioare. Cel mai mare interes, pe care îl prezintă ca informație de relatat,este cel cu privire la falimentul sau probleme finciare ale comapniilor mari, din rațiuni lesne de înțeles. Ele contează adesea la bursă, au un număr mare de angajați, contribuie la dezvoltarea economică de ansamblu a regiunii. Într-un articol de acest gen, exclusivitatea în abordarea subietului este probabil cel mai dificil deziderat, pentru că astfel de informații sunt foarte greu de obținut.

Nu în ultimul rând, o categorie de aticole foarte frecventă și ”gustată” de cititori se concentrează pe urmărirea și prezentarea evenimentelor majore din lumea retail-ului cum ar fii campania de reduceri de prețuri de sezon sau sărbători, oferte speciale la produse noi apărute pe piață, etc. Acest tip de articole constituie o categorie aparte, acestea fiind de regulă scurte, succinte, practic se limitează la a puncta informația cât mai concis cu putință.

1.4.4. Tehnologia

Articolele vizând inovațiile și tendințele actuale în tehnologie presupun mai mult decât cunoașterea la suprafață a domeniului în cauză, precum și surse adecvate de obținere a informațiilor, pentru că majoritatea progreselor tehnologice sunt endogene și prin urmare specifice fiecărui domeniu în parte.

Cele mai multe și elaborate articole din domeniul tehnologic apar în publicațiile marilor orașe datorită amplasării companilor hi-tech existente aici. Însă, chiar dacă acest lucru este, în mare parte corect, progresele tehnologice ne afectează totuși pe noi toți.

Indiferent de domniul pe care un jurnalist îl acoperă, există o serie de puncte – cheie pe care va trebui să le abordeze atunci când își dorește să redacteze un articol legat de tehnologie, astfel:

Descrierea în mod precis a diferenței dintre vechea și noua tehnologie, cu accent pe elementele inovatoare pe care le aduce în plus noua tehnologie;

Estimarea costurile necesare adoptării și implementării noilor tehnologii sintetizând avantajele trecerii la noua tehnologie, inclusiv categoriile de beneficiari – direcți și indirecți.

Prezentarea atât a avantajelor competitive, cât și a dezavantajelor schimbării;

Analizarea în ce măsură va fi nevoie de o pregătire specială a personalului direct implicat în utilizarea noii tehnologii.

Precizarea impactului pe care noua tehnologie prezentată o va avea asupra consumatorilor de produse/servicii ale companiilor din domeniul tehnologic, acesta fiind considerat cel mai important aspect.

1.4.5. Ocuparea forței de muncă

Acest domeniul este un domeniu frecvent abordat în presa economică, cuprinzând numeroase și variate teme de interes astfel, pe lângă date statistice și analize cantitative privind nivelul ocupării și evoluția acestuia, jurnațiști se concentreză adesea și asupra modificărilor calitative ale pieței muncii.

Jurnalistul economic trebuie să cunoască un amănunt important și anume pentru a acoperii în mod corespunzător această zonă a economicului, este bine să întrețina legături atât cu reprezentanți și lideri sindicali, cât și cu angajatori reprezentativi pentru zona respectivă, pentru a putea surpinde de fiecare dată, ambele laturi ale aspectului prezentat. De asemenea agențiile de recrutare sunt o sursă foarte bună de informații atunci când se încearcă să se prezinte anumite tendințe ale pieței. Ocuparea forței de muncă este adesea punctu de plecare ideal pentru a discuta impactul în plan locaal al unor fenomene și tendințe națonale și internaționale, deoarece piața munii este sensibilă la astfel de fenomene și reacționează imediat.

Orice jurnalist care scrie articole din domeniul acesta trebuie să cunoască faptul că, orice afacere nouă, orice extindere a unei firme, dar și organizarea, restructurarea, restrângerea activității, etc., toate acestea implică i au consecințe asupra forței de muncă care trebuie integrate în textele redactate.

CAPITOLUL II

EVOLUȚIA PRESEI ECONOMICE ÎN ROMÂNIA

2.1. Presa românească în perioada interbelică

Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două Razboaie Mondiale (1918-1939).

A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau în stare latentă. Acum se concretizează cele două ideologii opuse care au schimbat fața lumii: fascismul, nazismul în special și comunismul. Aceste două ideologii câștigă tot mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea democrațiilor europene. Anii de după război au fost deosebit de grei pentru fostele Puteri Centrale, care pierduseră războiul, în special pentru Austro-Ungaria care se va destrăma și pentru Germania care va suferi din cauza obligației de a plăti daune de război. Rata șomajului va crește, inflația va atinge cote nebănuite, violența stradală va instaura o stare de asediu. Pentru celălalte state situația nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se reclădească după război. Statele Unite se vor confrunta cu un val de imigranți, în special italieni. Anii '20 vor fi dominați de luptele între bandele de gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de stradă și radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă.

2.1.1. Presa românească de la 1918 până la 1938

În perioada interbelică – 1918-1938 – România a traversat mai multe etape:

1919-1922 – etapa caracterizată prin resimțirea distrugerilor provocate de Primul Război Mondial;

1922-1928 – perioada dezvoltării relative, când România își reface potențialul economic, producția industrială și agrară crește treptat și se încheie procesul de unificare în plan politic și economic;

1929-1933 – marea criză economică caracterizată prin inflație, somaj, pauperizare;

1934-1938 – perioada relansării economice a României datorită politicii protecționiste și a intervenției statului în economie. În 1938 România a atins punctul maxim al evoluției sale.

România a fost în perioada interbelică o țară mediu dezvoltată, o țară în care ramura de bază era agricultura iar industria era în ascensiune. Societatea românească a fost și acum o societate a contrastelor, existând o mare diferență între mediul urban unde locuiau aproximativ 18% din totalul de locuitori și cel rural. Prefacerile, avântul, progresele Romaniei în perioada interbelică s-au datorat desăvărșirii statului național România Mare, ceea ce a sporit potențialul uman și material al țării. Perioada interbelică reprezintă una dintre cele mai intens rememorate și idealizate perioade istorice, în România acest fenomen dezvoltându-se cu rapiditate mai ales după anul 1989. Fără a încerca să prezinte un tablou complet și complex al acestui segment temporal, din presa scrisă, în special relamele, reprezintă o importantă sursă de informații cu privire la mentalitățile, obiceiurile, gusturile și activitățile populației României Mari.

Oglindă a compoziției socio-culturale a publicului cititor de ziare, dar și vehicul prin care se urmărea occidentalizarea unei pături cât mai mari a populației României, reclamele din presa interbelică uimesc astăzi prin elementele grafice de o reală valoare artistică, textele atent articulate și prin grija neîntreruptă de a comunica direct, personal, cu cititorul. Deși au o vechime de aproape opt decenii, reclamele interbelice au o vitalitate impresionantă, fiind mult mai actuale decât o mare parte din corespondențele lor din prezent.

2.1.2. Primele publicații românești

Presa interbelică a fost împărțită între gazetele neafiliate politic și jurnalele oficioase ale partidelor, care erau raspandite si populare (exemplele clasice fiind "Dreptate”, care propovăduia ideile PNȚ, și "Liberalul”, al Partidului National Liberal). Cel mai important cotidian de pe piață era "Universul” ziar de dreapta, condus în toată perioada dintre cele două războaie mondiale de Stelian Popescu. De cealaltă parte a baricadei ideologice, "Adevarul “și "Dimineața” se prezentau ca ziare de stânga, care încercau din greu să țină piept puterii financiare “Universul”.

Stangiștii (moderați) militau pentru evitarea exceselor de limbaj, dar și pentru extinderea cât mai largă a drepturilor cetățenești. Cele două cotidiene au fost suprimate în 1937 de guvernul Octavian Goga, "Adevărul” revenind după o absență îndelungată. Tabloul competiției dintre "Universul”, "Adevărul” și "Dimineața” era completat de căteva apariții jurnalistice care au dat culoare peisajului din presa interbelică: "Cuvântul” și "Curentul”.

Primul, fondat de Titus Enacovici în 1924, i-a avut printre colaboratori pe Cezar Petrescu, Nichifor Crainic și Lucian Blaga, dar a eșuat în a-și valorifica pe deplin "condeiele”, autoexilându-se sub "mâna” lui Nae Ionescu la extremă dreapta. Al doilea a apărut în 1928 și a beneficiat de figura, exponențială în epocă, a lui Pamfil Șeicaru, definit în memoria adversarilor săi prin sintagma "etajul și santajul, santajul și etajul”. Imaginea de gazetar venal nu a exclus niciodată talentul evident al celui care avea să devină, după 23 august 1944, un "dușman al poporului”.

O ultimă apariție jurnalistică apreciată în epocă a fost ziarul "Timpul”, ieșit pe piață în mai 1937 sub conducerea lui Grigore Gafencu. Simpatiile țărăniste ale celui care avea să devină ministru de externe în perioada cea mai tulbure a epocii interbelice au marcat linia editorială a ziarului. Tăvălugul comunist, pe tancurile sovietice cățiva ani mai tarziu, nu-și putea permite coabitarea cu asemenea orientari. 1 mai 1948 este ziua în care "Timpul” a început să se conjuge definitiv la trecut. 23 august 1944 este pentru peisajul jurnalismului autohton momentul reaprinderii speranței. Înlăturarea dictaturii antonesciene permitea din nou presei să acceadă la libertatea în exprimare. Vocația opiniei necenzurate definea noua viață a gazetelor. Publicații interzise mulți ani reieșeau la suprafață. Printre ele, "Scanteia”, oficiosul comuniștilor. Era începutul sfârșitului.

Cotidianul Universul a fost unul dintre primele cotidiene de informație românești, care apărea la București. A fost fondat la 20 august 1884 de către Luigi Cazzavillan, unjurnalist italian venit în Vechiul Regat al României din anul 1877, în calitate de corespondent de război. Ziarul a apărut în două etape, cu o pauză înPrimul Război Mondial și anume 20 august 1884-5 noiembrie 1916 și 31 noiembrie 1918-20 iulie 1953. Ziarul a avut inițial un format mic, cele două pagini costând în epocă doar 5 bani. Descris de contemporani ca fiind „o foaie care nu făcea politică” și care era „destinat oricui, fără deosebire de pregătire culturală și clasă socială”.

Pe prima pagină alături de titlu erau două vignete, statuia lui Mihai Viteazul și un dorobanț în stânga, și respectiv statuia lui Ștefan cel Mare în dreapta și două devize „Dreptate pentru toți” în stânga și „Toți pentru dreptate” în dreapta. Subtitlul a fost „Foaie politică ilustrată”, apoi „Curierul dimineții”, înlocuit cu „Cele din urmă știri din lumea întreagă”, care a rămas până în 1953 (vezi fig. nr. 1).

Fig. 1 Cotidianul Universul – ultima variantă 1953

Una din cauzele succesului ziarului a fost faptul că apărea dimineața, în timp ce toate celelalte cotidiene apăreau după-amiaza, iar alta a fost introducerea rubricii „Faptul divers” în paginile sale, lucru ce a contribuit favorabil la tirajul ziarului. Universul a fost unul din primele ziare românești care a introdus mica publicitate, prin rubrica specială numită „Micul anunțător”. Cotidianul ,,Universul’’, fiind conectat la condiții de imprimare și de difuzare moderne (rotativă, servicii telegrafice directe), a fost un precursor al presei de marcă industrială.

Ziarul Vestitorul din 1 noiembrie 1937 scria următoarele:

” Universul a ajuns ziarul cel mai popular grație destoiniciei întemeietorului său, Luigi Cazzavillan. El l'a ieftenit, i-a înmulțit rubricile, a dezvoltat reportajul, l'a pus la îndemâna celor mulți cu o uimitoare repeziciune. Pe timpul celebrului proces Dreyfus, el își instalează legătură directă cu Parisul pentru a aduce în aceeași zi știrile ce pasionau mulțimea. A instituit și premii de cercei, braslete, ceasornice, etc. pentru abonați. În acest chip ajunsese să aibă de pildă într-un orășel ca Mizil peste o mie de abonați.”

A editat suplimentele: „Ilustrațiunea română", „Universul copiilor", „Universul literar", „Universul ilustrat", „Universul", „Duminica Universului", „Ziarul științelor populare și al călătoriilor", „Hoțul", precum și o colecție de romane și diverse alte scrieri de autori români și străini. La „Universul literar”, în perioada 1938-1946. După moartea lui Cazavillan, în 1903, soția sa a moștenit averea familiei și a devenit, implicit, proprietara celui mai mare cotidian al Capitalei. „Coana Tudorița” s-a recăsătorit în 1909 cu Nicolae Dumitrescu Câmpina, acesta preluând directoratul ziarului până la divorțul acestora, în 1914.

În perioada interbelică (1918-1943) ziarul a fost condus de Stelian Popescu și a avut o orientare de centru-dreapta. După naționalizarea din 1948, ziarul a continuat să apară sub conducerea unui "comitet de direcție".

Reclamele prezentate în paginile care urmează au apărut în ziarul „Universul”, pe parcursul anilor 1932 și 1936. De-a lungul perioadei interbelice. Fiecare număr al ziarului abundă în reclame: unele de mici dimensiuni, alcătuite aproape exclusiv dintr-un corp textual, altele ocupând o pagină întreagă, bogat ilustrate și conținând informații-cheie după care cititorii pot identifica brand-ul prezentat. În anii pe care îi analizăm, 1932 și 1936, se făcea publicitate la o gamă extrem de variată de produse și servicii: de la aparate radio și foto la produse de igienă orală, de la medicamente și cosmetice la țigări, de la automobile (vezi fig, nr. 2) și carburant la magazine celebre în epocă. Acești doi ani au fost aleși drept delimitare temporală a studiului în vederea realizării unei prezentări comparative a reclamelor care apăreau în perioada marii crize economice și cele din anii relativei prosperități economice prin care a trecut România.

Fig. nr. 2 – Reclamă apărută în cotidianul Universul

Medicamentele, cele mai promovate produse. Atunci, ca și acum, medicamentele erau promovate și cumpărate pe scară largă. Cele mai multe reclame din ziar sunt la medicamente sau la produse care tratau o sumedenie de afecțiuni, multe dintre ele având un pretins efect de panaceu. Există, astfel, nu mai puțin de 119 medicamente la care se face referire în „Universul”; iar diversitatea și natura variată a acestora ar putea constitui un subiect de studiu separat, urmărindu-se coordonate precum afecțiunile pe care aceste medicamente le tratau sau felul în care bolile erau percepute și combătute la nivelul societății românești interbelice.

Există nu mai puțin de douăzeci de tipuri de pastă de dinți la care se face reclamă în „Universul” în anii 1932 și 1936, acestora adăugându-li-se produsul Bon-Bon Oriental (bomboane cu gust mentolat pentru împrospătat respirația). Pasta de dinți (numită în mesajele publicitare și „săpun de dinți”) reprezintă un produs care nu a fost străin cititorilor ziarului, reclamele interbelice având mesaje și reprezentări grafice asemănătoare cu cele existente astăzi. Astfel, în anul 1932, sloganurile afișate în cadrul acestor reclame recomandă cumpărarea pastei de dinți pentru a avea „dinți albi și frumoși” (pasta de dinți Chlorodont, martie 1932, fig. nr. 3) sau pentru motive mult mai serioase, cum este cazul pastei de dinți Gibbs: „peste câțiva ani vă vor lipsi doi trei dinți. Evitați această neplăcere dacă din timp îngrijiți zilnic dantura cu pasta sau săpunul de dinți Gibbs” (martie 1932).

Produsele la care se făcea reclamă erau destinate în primul rând femeilor (74% din totalul reclamelor), în timp ce 16% dintre reclame nu erau destinate unui gen anume; restul de 10% erau produse folosite exclusiv de către bărbați. Produsele destinate uzului feminin cuprind: creme (Nivea, Simon, Mouson, Khasana Superb, Bourjois, Tokalon, Siamoise, Richard Hudnut, Scherk, Pond’s), pudre și farduri (Dorin, Ocean Blue, D’Argy, Salome, 5 Fleurs Forvil, Toucy, Trianon, Dorsay, Tho-Radia), rujuri de buze (Dorin, Salome, Vilchery, Michel, Ribo, Ravel, Invisible Dermophile, Caro, Ritz), parfumuri (Legrain, Lady, Fiancee, Lubin, Yardley, Chat Noir, Mon Atout, Jazz, Dorsay, Valse D’Amour, Douce, Les Creations, Sinaia, Diavolo, Oedipe, Noblesse), De asemenea, există reclame la produse care merită amintite separat, precum boneta ondulatoare de păr Ondula (și aparatul de ondulat părul Wella).

2.1.3. Jurnalistul român Pamfil Șeicaru (1894 – 1980)

Pamfil Șeicaru a fost cu siguranță cel mai cunoscut jurnalist român din perioada interbelică și cel care a ridicat primul trust de presă, "Curentul". A fost acuzat de dușmani că a fost doar un șantajist, un gangster de presă, un fascist și apoi chiar și colaborator al Securității. O lucrare apărută la Editura "Ars Docenti" din București oferă cititorului șansa de a cunoaște întreaga personalitate a jurnalistului

Pamfil Șeicaru (n. 1894, – d. 21 octombrie 1980, München/Germania) a fost un ziarist român, director al ziarului Curentul, cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Șeicaru a făcut studii juridice obținând licența în Drept. A luat parte ca ofițer la operațiile militare din primul război mondial, fiind citat cu Ordin de zi pe Armată. A fost deputat în parlamentul României în 1928, 1931 și în 1933. Ziarist de mare talent, a fost director al ziarului (Cernăuți) și a participat la editarea revistei Gândirea. În 1928 înființează ziarul Curentul, pe care l-a condus până la plecarea sa din în 1944. În 1939, a fost singurul ziarist român care a afirmat că așa-zisele garanții militare oferite de Marea Britanie și Franța pentru integritatea frontierelor României nu valorau nimic. În fața pericolului nazist, „ trebuie să se pregătească pentru propria apărare și abia după asta să garanteze și frontierele altor țări”. Într-un articol publicat la 15 aprilie 1939 a intuit inevitabila sacrificare de către marile puteri a țărilor mici și mijlocii din Europa acelui timp. În anii războiului, au rămas celebre polemicile lui cu comentatorul politic britanic Wickham Steed de la postul de radio Londra.

În august 1944 a părăsit țara cu ideea de a publica un ziar ce ar fi trebuit să susțină cauza României după încetarea războiului. A petrecut 30 de ani în Spania, unde, la Madrid, a publicat o ediție trimestrială a ziarului „Curentul” și, pentru câtva timp, publicația „Liberty and Justice”. Ultimii ani i-a petrecut în Germania, stabilindu-se la Dachau (Bavaria). La moartea sa, în octombrie 1980, Primul Ministru al Bavariei, Franz Josef Strauß, l-a omagiat într-un mesaj, descriindu-l drept „un patriot român și eminent ziarist…Moștenirea pe care a lăsat-o compatrioților săi este lupta pentru dreptate, omenie și pace”.

Atacat ca nimeni altul în perioada interbelică: „omul cu o mie de fețe”, „șacalul”, „șantajul și etajul”, „cea mai odioasă întruchipare a gazetarului necinstit, versatil, afacerist, adevărat rechin al presei”, așa cum era descries în presa timpului, Pamfil Șeicaru rămâne din punctul nostru de vedere cel mai important gazetar al României Mari. După cum notează și Mihai Pelin: „Activitatea sa publicistică nu a fost dintre cea mai comodă pentru autorități. În diverse arhive, civile și militare, există numeroase articole care i-au fost cenzurate, mai ales în timpul campaniei dinspre Răsărit. În aprilie 1939 a fost singurul ziarist român care a prezis că faimoasele garanții franco-britaniceaveau să se dovedească fără valoare. Figurează la loc de cinste în istoria încă nescrisă a presei române polemica pe care a purtat-o în paginile „Curentului” cu comentatorul britanic Wicham Steed, care, prin intervențiile sale în emisiunile postului de radio BBC, inducea în eroare opinia publică românească asupra rațiunii participării României la un război pe care și-l dorise”.

Lucid și rece într-un secol care parcă o luase razna, Șeicaru a știut și a simțit evenimentele care se derulau sub ochii lui. Până și detractorii ar trebui să admită că predicțiile și sentințele sale au fost confirmate de cursul postbelic al evenimentelor.  În privința activității jurnalistice semnalăm lucrarea „Istoria presei” de Pamfil Șeicaru, Editura Paralela 45, ediție îngrijită și prefațată de poetul și publicistul George Stanca.

2.1.3.1. Autocaracterizare

Pamfil Șeicaru: „Mă numesc Pamfil Șeicaru, născut în anul 1894, luna aprilie… Am intrat în presa cotidiană în aprilie 1918, după ce am fost demobilizat și de atunci am continuat să fiu comentator al evenimentelor politice interne și externe, colaborând succesiv la diverse ziare și reviste. În 1923 am fost angajat la ziarul Cuvântul, ca sef-redactor, proprietar fiind ing. Titus Enacovici. Articolul de fond (leit articol) era semnat de mine. În anul 1924 am fost ales presedinte al Sindicatului ziariștilor. În 1927 am demisionat de la ziarul Cuvântul si am luat conducerea ziarului Curentul, al unei societati anonime, unde am funcționat ca director și redactor-șef… Din ianuarie 1927 și până la 9 august 1944, când am plecat din țara, articolul de fond era semnat de mine. Am fost ales de trei ori ca deputat independent în Parlamentul țării…”

2.1.3.2. Citate din Pamfil Șeicaru

"Gazetăria este un gen bastard, produs al întâlnirii social-politicului cu literatura."

"Călimara unui gazetar de luptă nu poate fi umplută cu apa sălcie a amabilităților."

"Astăzi, măturătorul de pe stradă care își cumpără ziarul dimineața la chioșc este mai informat de ceea ce se petrece pe toată suprafața globului decât era Ludovic al XIV-lea într-un an."

"În fiecare zi – 5000 de zile – am început articolul cu emoția din prima zi. Mă socotesc debutant și încerc acel fior anonim, care se numește trac, gândidu-mă la neîndurații judecători anonimi. Să-ți respecți semnătura ca să te respecte cititorul, ca să-i păstrezi încrederea."

"Lupta între cele două propagande (germană și franco-britanică) s-a dat în jurul ziarului "Universul", și legația Germaniei s-a dovedit cu o mai sprintenă inițiativă. Metoda propagandei germane, ca și a propagandei franceze sau ruse era aceeași: dacă nu se putea cumpăra fondul comercial, al ziarului vizat, se corupea un redactor sau, dacă termenul este prea tare, i se capta bunăvoința. Fără îndoială a existat un adevărat târg al conștiințelor. Cucerirea ziarului "Universul" s-a făcut treptat, întâi redactorii principali și apoi directorul."

"Ziaristul ignorant este o pacoste a societății mult mai dăunător societății decât un politician ignorant."

"Nicolae Iorga avea însușiri extraordinare de gazetar: liric, vehement, patetic, găsind o formulă în care să sintetizeze o situație, dispunând de vastitatea unei culturi, servit de o memorie fenomenală, pasionat, de o capacitate de ură care dădea articolelor accentul pasional. Nicolae Iorga aducea în paginile "Neamului Românesc" o notă nouă în presa românească."

2.2. Evoluția presei economice în România (mediul on-line)

De-a lungul timpului, între instanța media și publicul consumator de producții jurnalistice s-a instituit un raport standardizat și inflexibil de forțe, în care canalul sau suportul mediatic a condiționa și a legitimat public statutul jurnalistului. Practic, media tradiționale erau singurele responsabile de construcția și difuzarea discursului mediatic ceea ce a determinat, în timp o relație ”asimetrică” și ”ierarhizată” între jurnalist și destinatarul său.

Intersecția jurnalismului românesc cu Internetul a apărut după anul 2000, cu toate că mediul online a început să fie cunoscut și folosit , la scară mică cei drept, încă din anii 1994-1995. Despre acestă relație dintre mas-media și internet s-a scris și cercetat relativ puțin, așa cum și Internetul și-a făcut simțită prezența în spațiul românesc.

2.2.1. Jurnalism online sau jurnalism digital. O privire retrospectivă: jurnalism 1.0. jurnalism 2.0. jurnalism 3.0.

Iată două dintre cele mai vehiculate sintagme în care cuvântului jurnalism i se atașează determinate lexicale generate de revoluția digitală.

E limpede pentru toți cei care vin din domeniu cu noțiunea de jurnalism, până mai ieri, cu accepțiuni clare și cu un nucleu semantic lipsit de ambiguitate în democrațiile consolidate, a intrat astăzit, într-un proces de redefinire sub presiunea noilor tehnologii comunicaționale și a fenomenului web-ului participativ. O privire retrospectivă asupra evoluției web-ului este lămuritoare în privința momentelor cheie care au marcat biografia elui mai important fenomen social și comunicațional de până acu. Dacă web 0.0. reprezintă momentul de start al rețelei informaționale, web 1.0. desemnează prima sa vârstă, numită și ”read-only Web”., un fel de preistorie a internetului. Web 2.0. este considerat pasul care schimbă definitiv sensul și rațiunea de a fi a internetului. Cuvintele de ordine ale acestei noi și fragede vârste vor fi : interacțiune, comunicare, colaborare, participare. Iar în cele din urmă web 3.0., uneori folosit ca sinonim pentru web semantic, este un "web de date", care permite calculatoarelor să înțeleagă semantica sau sensul, de informații pe World Wide Web. Web 3.0 extinde rețeaua resurselor existente pe internet (pagini web, documente text și multimedia, baze de date, servicii etc), care pot fi citite de către utilizatori.

Jurnaliștii noilor media trebuie să se întrebe permanent cine sunt consumatorii informației pe care ei o vehiculează în mediul electronic, cum ajung utilizatorii la această informație, prin ce obiceiuri de consum, cum citesc, cum procedează ceea ce consumă, cum reacționează, ce fac mai departe cu informația furnizată, etc.

Orice student de jurnalism astăzi știe că ”jurnalismul online este într-o formulare simplă, chiar simplistă, un jurnalist adaptat coreprunzător internetului . Ei învață că jurnalismul online înseamnă, un mod diferit de tratare a informației și un mod diferit e organizare a conținutului. Strucutra nonliniară, link-uri-le, elemente care simbolizeză interactivitatea, complementaritatea conținuturilor (text, audio, video) sunt câteva dintre atributele principale care disting jurnalismul online de jurnalismul tradițional. Jurnalismul online este definit ca reprezentând conținuturi sau produse media pentru World Wide Web, destinate unor comunități diverse, mobile, astăzi, cum ar fi, notebook-uri, smartphone-uri sau tablete. Cuvântul online trimite, inainte de toate, la ideea de rețea și de interconexiune activă, pe când cuvântul digital, din expresia jurnalism digital, aflat tot în câmpul lexical al revoluției informatice și tehnologie, trimite la terminale, dispozitive, tehnici multimedia , într-un cuvânt la o manieră de a practica jurnalismul pe noile platforme, marcate de convergența media și de interactivitate”.

Ce a schimbat iremediabil apariția și evoluția Internetului? Din punctul de vedere al triadei insolubile jurnalist – mesaj – public, constatăm că jurnalistul a pierdut monopolul exclusiv asupra accesului, prelucrării și distribuirii diverselor conținuturi media.

Fenomenul web-ului participativ continuă să ia prin surprindere teoreticieni și practicieni media, relaționiști, publicitari, specialiștiîn marketing, prin noutatea, imprevizibilul și provocările din ultimii ani.

Orice jurnalist, astăzi trebuie să cunoască și să înțeleagă specificul mediului online pentru a putea exploata resurselor Internetului cu rapiditate, corectitudine și eficiență. Deși există voci sceptice care au avansat ipoteza dispariției profesiei de jurnalist, considerăm că acum, mai mult decât oricând, e nevoie de jurnaliști profesioniști, care să abordeze responsabil, resursele informaționale în beneficiul și interesul milioanelor de utilizatori dornici să fie conectați la actualitate. Mediul digital, relaționat cu precădere de Internet și web, astăzi, reprezintă pentru orice jurnalist:

Cel mai rapid mijloc de informare și documentare, în care există date, statistici, studii elaborate, clasificări, ierarhizări, comparații, etc.

Cel mai exploatat mediu comunicațional și realațional (e-mail , chat, grupuri de discuții, social media)

Cel mai liber, democratic și dinamic spațiu de exprimare și de valorificare a ideilor proprii prin intermediul ”social media”

Un mediu colaborativ în care utilizatorii consumă informația în cel mai activ mod cu putință și în care tot ei generează cnținuturi cu potențial mediatic, încurajați și de instanțele media profesioniste.

Un mediu în care există o cantitate enormă de conținuturi false, trucate sau ielevante, opinii tendențioase etc.

Un mediu în care oamenii se solidarizează și se mobilizeză foarte repede în scopuri civice.

În concluzie putem spune că o abordare transdiciplinară a fenomenului digitalizării, dar care include, evident, sau cu atât mai mult, și poziționarea specialiștilor în Științele comunicării, trebuie să țină cont de posibilitățile oferite exclusiv de mediul online:

Simultaneitatea real-virtual în transmiterea evenimentelor sau informaților

Posibilitatea actualizării permanente

Interativitatea ca esență a paradigmei multi-direcționale, generată de web 2.0.

Convergența mediilor și exploatarea resurselor multimedia (text, imagine,sunet)

Hipertextualitatea și nonlinearitatea

Personalitatea consumului informațional de către produseri.

Astfel spus ”Internetul a făcut posibilă covergența tuturor mediilor (presă, scrisă, radio, TV, agenții de presă), devenind cel mai dinamic și flexibil spațiu de captare în timp real și apoi de gestionare (publicare, arhivare, transmitere la cerere, et. ) a celor mai diverse tipuri de conținuturi new media.”

2.2.2. Forme alternative de jurnalism

Amestecul dintre profesionalismul celor instruiți și legitimați ca jurnaliști pe piața media, pe de o parte, și elanul non – profesioniștilor de a colecta, produce și distribui conținuturi relevante pentru diverse categorii de receptori, de la cele mai specializate și mai omogene sub raportul intereselor, până la cele mai largi și mai eterogene, a dat nașterefie la diferite forme hibride, fie la forme autohtone de jurnalism.

În țările vestice cu tehnologie avansată, jurnalismul alternativ, în anumite variante ale sale, nu s-a născut doar spontan, ca o consecință firească a faptului că tehnologia comunicațională a devenit accesibilă oamenilor obișnuiți, ci, în anumite cazuri, practicarea sa a fost inițiată stimulată și încurajată de jurnaliști profesioniști.

Jurnalismul cetățenesc este considerat a fi un fenomen destul de controversat, însă imposibil de eludat de către oricine este peocupat astăzi de domeniul mass- media. Este limpede faptul că intevenția tot mai accentuată a oamenilor obișnuiți în procesul mediatic a devenit în ziua de azi o practică obișnuită care a transformat fundamental paradigma jurnalismului clasic. Jurnalismul cetățenesc nu trebuie să fie confundat nici cu jurnalismul comunitar sau cel civic. Pentru a nu se confunda aceste tipuri de jurnalism, oamenii specializați din domeniu au dorit să clarifice aceste concepte.

Astfel spus ”jurnalismul comunitar identifică și abordează temele prioritare de interes al comunității la care a aderat și pe care o reprezintă”. Jack Lauterer menționa în unul din articolele sale faptul că ”poți recunoaște jurnalismul de comunitate de cum îl vezi; el reprezintă pulsul jurnalismului american, e jurnalismul în starea sa naturală”. Într- o țară extrem de fragmentată din punct de vedere comunitar, cum este considerată America, s-a născut așa cum era firesc acest tip de jurnalism. Așadar jurnalismul comunitar reprezintă însăți esența jurnalismului de peste ocean, dat fiind contextul și circumstanțele sociale, politice și culturale care l-au generat.

În ceea ce privește jurnalismul civic, acesta reprezintă o filozofie și o practică totodată, care pleacă de la ideea că jurnalismul trebuie privit c parte integrantă a procesului democratic. Cu alte cuvinte, presa, societatea civilă și democrația se află într-un raport de interdependență. Jurnalismul civic este practicat tot de jurnaliști profesioniști care consideră că rolul presei nu este doar de a informa ci și de a activa ”în direcția angajării cetățenilor și impulsionării unor dezbateri publice”. Din aceste motive numeroși profesionițti din domeniul jurnalismului consideră utilă redefinirea statutuluijurnalistului profesionist, în condițiile apariției și evoluției acestor noi forme de jurnalism alternativ.

2.2.3. Blog, blogging, blogosferă și jurnalismul actual

Componentă esențială a social media, încă de la început, blogging-ul are o relație sinuoasă și un raport de suprapunere cu jurnalismul. Peste tot în lume evoluția fenomenului blogging a generat vii și aprinse discuții referitoare la intersecția sa cu jurnalismul clasic. O temere reală și destul de răspândită, după de blogosfera a prins contur, iar voci din interior s-au făcut auzite, reprezintă substituirea jurnaliștilor economici de către bloggeri.

O parte însemnată din social media, și anume blogosfera, a cunoscut un parcurs spectaculos de mai bine de un deeniu și jumătate de când s-au afirmat primele jurnale online. Primele bloguri, apărute inaintea apariției rețelelor de socializare cu aproape un deceniu, și-au făcut simțită prezența tot în America, fiind foarte repede percepute ca o alternativă soft și colorată la mass-media convențională. Desemnat ca fiind cuvântul anului în 2004 de dicționarul on-line Merriam – Webster, pe baza numărului mare de căutări, cuvântul ”blog” a intrat, conform aceleiași surse, în uzul curent al internauților, încă din 1999. Prima și cea mai cunoscută accepțiune a blogului este aceea de jurnal personal, adică, o publicație web ce conține articole periodice, cu o accentuată tușă subiectivă, articolele fiind afișate în ordine cronologică inversă postării.

În România, în perioada de copilărie a blogosferei, blogurile au fost privite cu scepticism și, în general, cu multe rezerve, mai ales din direcția mass-mediei clasice. Două caracteristici sunt proprii blogurilor, și anume.

Amprenta personală – mai atunci când se vorbește de bloguir de autor,

Interacțiunea cu utilizatorii – cu cât blogul respectiv este supus interacțiunii cu utiliztori cu atât mai mult șansele de succes sunt mai mari.

Primele domenii care au luat în calcul evoluția și impactul blogging –ului sunt relațiile publice, publicitatea sau marketingul. În aceste zone, blogul a devenit rapid un instrument prioritar, fapt consemnat în civinte simple de unul dintre veteranii blogging-ului ondial, Douglas Karr :”Fac blogging de mai bine de un deceniu și îi datorez succesul meu, cartea, firma și cariera pe care le am. În toți acești ani de blogging, am exercitat influență, autoritate și am ajuns la concluzia că suntem în stare să susținem o afacere înfloritoare, incurajându-n clienții în eforturile lor de a produce conșinut de marketing.”

De asemenea, trebuie remarcat că în blogosfera romînească o categorie aparte, în creștere, o constituie jurnaliști profesioniști, care întrețin un blog, dorind sî-și exprime proprile opinii independent de politicile publicațiior cu care ei colaborează.

În încheierea acestui subcapitol doresc să prezint un enunț simplu și concis, ceea ce, în mediul on-line face diferența ăntre profesionalism și amatorism și nume faptul că ” Cei mai importanți factori de creștere a unui publisher on-line cred că vor fi conținutul de calitate și focusul pe cititor”

CAPITOLUL III

GENURILE PRESEI

3.1. Știrea

Așa cum s-a arătat de-a lungul timpului, mulți jurnaliști au încercat să de-a o definiție cât mai clară și concisă a noțiunii de știre, însă niciunul nu a reușit să se impună. Eu personal consider că ar fi o curată nebunie să pretind că am găsit o definiție exactă și reală știrii. De aceea în rândurile de mai jos doresc să expun sau mai precis să conturez totuși niște repre ale acestei noțiuni.

3.1.1 Ce este știrea?

Pentru a ne putea familiariza cu noțiune de știre trebuie cunoscute următoarele:

Știrea înseamnă informație pură. Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenția să existe. Elementul central al unei știri îl reprezintă fapta în sine (ce s-a întâmplat) și nici decum diversele opini apărute în urma faptei relatate.

ABC – ul știrii. Știrea constituie răspunsul la cîteva întrebări legate de fapta sau acțiunea relatată, astfel nu se poate vorbii despre o știre exactă și completă fără să existe răspunsuri la următoarele întrebări :

Cine? (a făcut),

Ce? (a făcut),

Când? (a făcut),

Unde? (a făcut)

De ce? (a făcut)

Cum? (a făcut)

Cum? (a făcut)

Nu orice fel de informație poate devenii o știre. Pentru a putea fii considerată o știre, informația găsită trebuie să conțină mai multe calități (news value). Poate cea mai importantă calitate pe care o informație trebuie să o dețină pentru a devenii o știre, este noutatea. La această concluzie s-a ajuns după mai multe încercări ale jurnaliștilor de a-și exprima punctul lor de vedere refritor la calitățile unei știri. Tocmai de aceea cea mai redusă definițiea știrii, pe care eu personal o agreez, ar putea fi : ceva despre care am aflat abia acum. Știrea este ca înghețata: dacă n-o manânci reprede, se topește.

Francezul Pierre de Noye oferă o caracterizare a știrii concisă și la suciect, și anume menționează că informația de presă trebuie să fie importantă, interesantă, nouă și adevărată. Însă puțini sunt aceia care se mulțumesc cu o caracterizare atât de scurtă.

În prezenta lucrare de licență știrea pe care doresc să mă axez este știrea economică. Este cunoscut faptul că știrea, economică în speță, este cel mai concis gen jurnalistic fiind considerată un gen de informare a opiniei publice.

Știrea economică reprezintă relatarea pe scurt a unui fapt sau eveniment produs cu puțin timp în urmă. Aceasta trebuie să fie relatată cât mai precis, fără greșeli, cât mai repede cu putință față de momentul producerii și să excludă orice opinie a jurnalistului.

3.1.2. Cum se redacteză o știre economică. Piramida inversată sau răsturnată.

De obicei știrile legate de un eveniment economic sunt știri relativ scurte și la obiect, însă este greșit să considerăm acest lucru dintr-un singur fapt și anume o jurnalistul nu trebuie să se ghideze după lungimea unui text atunci când expune o știre, chiar dacă în ziua de azi există acestă practică printre jurnaliști, de a spune că textele scurte sunt de fapt știri. Așa cum reiese din documentarea personală efectuată, există o practică, destul de discutabilă, în numeroase redacții de știri și anume atunci când unui jurnalist i se solicită să facă o știre sau un material dintr-un subiect anume, acesta își pune următoarea întrebare: ”Cât de extinsă ca dimensiune să fie știrea?”De aici putem extrage următoarea concluzie : ”în presă lungimea unei știri contează”. Tot aici intervine și principiul invers cum că ”cât mai scurtă este știrea, cu atât e mai bine”.

În mod corect, o știre poate ajunge să conțină și 2000-3000 de semne. În acest caz se vorbește despre o știre extinsă ca dimensiune. În general dimensiunea unei știri diferă de la publicație la publicație în funcție de format sau layout.

În ceea ce privește redactarea unei știri economice cea mai importantă tehnică utilizată este tehnica piramidei răsturnat. Această tehnică constă în acapararea atenție cititorului prin expunerea celei mai importante informații chiar în introducerea știrii, în primele 30 de cuvinte, după care urmează datele explicative, complementare, de context și alte detalii legate de evenimentul relatat. Redactarea unei știri sub forma piramidei răsturnate este o soluție adecvată cititorului modern, care aflându-se mereu în continuuă criză de timp dorește să afle repede ce s-a întamplat citind doar primele fraze ale știri și apoi, dacă timpul îi permite, citește și detaliile legate de subiectul prezentat, ce, cum și de ce s-a întâmplat.

Detaliile esențiale ale știrii economice sub forma piramidei răsturnate.În practica jurnalistică noțiunea de piramidă inversată reprezintă o tehnică de redactare, aplicată în special știrilor, prin care noțiunile cele mai importante sunt prezentate la inceputul articolului (știrii), urmând ca celelalte detalii care fac referire la conținutul știrii sunt detaliate descrescător în ordinea importanței avute.

Cele trei părți esențiale ale unei știri economice redactate sub forma tehnicii piramidei răsturnate sunt următoarele:

1.Lead – introducerea sau capul știrii;

2. Corpul știrii sau paragrafe de susținere – care dezvoltă introducerea;

3. Final – trebuie să fie memorabil.

Lead-ul considerat ca fiind ”atacul” sau primul paragraf al știrii, reprezintă nucleul esențial din punctul de vedere al informației transmise. Acesta trebuie să fie atât informativ cât și incitativ, deoarece rolul lui este de a capta atenția cititorului invitându-l la lectură.

Paragrafele de susținere conțin date care explică și aprofundează introducerea. Acestea sunt menite susținerii evenimentelor în contextul dat, fiind alcătuite dintr-o serie de date secundare care au rolul de a întregii imaginea faptului (situației relatate). Background-ul își are și el locul tot în cadrul ”corpului știrii”- (paragrafelor de susținere).

Final – reprezintă o verigă aproape la fel de importantă ca lead-ul. Acesta are rolul de a fixa în mintea cititorului informația esențială a știrii, prin urmare acesta trebuie astfel să fie conceput încât să devină memorabil.

Un element sensibil în acestă schemă o reprezintă șapoul. Acest element nu se regăsește printre elementele unei știri în general, însă este utilizat de regulă în cadrul știrilor de dimensiuni mari, el impundu-se ca obligativitate. Șaponul reprezintă un element al titrării care de obicei conține mesajul esențial al textului și are rolul de a incita făcând-ul pe cititor să-și continue lectura articolului. Cel mai important aspect al șapoului este faptul că, acesta funcționează ca un lead dar nu îl înlocuiește lead-ul propriu – zis al articolului.

Mitul piramidei inversate spune că ea îi ajută foarte mult pe jurnaliști care sunt în criză de timp. Dacă un articol este prea lung și trebuie să taie din el, dar nu au timp să îl mai citească, aleg să renunțe la paragrafele de la sfârșit.Numeroși jurnaliști fac o asociere a acestei proceduri de trunchiere a textului cu coada unei șopârle și anu7me prin faptul că poți să tai din coada șopârlei ,că aceasta tot nu moare. Pe același considerent, știrea nu ar avea de suferit dacă se pierd paragrafele din coadă.

3.2. Editorialul

Editorialul reprezintă poziția oficială a publicației față de un subiect de actualitate și important pentru public. În mod normal, nu ar trebui să poarte semnătura unei persoane, întrucat el reprezintă vocea unei instituții, cum ar fi ziarul/revista. Acest gen al presei, editorialul , este considerat ca fiind “coloana vertebrală” a unei publicații. De obicei, cel care își asumă responsabilitatea unui editorial este un jurnalist cu experiență, din conducerea ziarului, cu reprezentare culturală și generală aprofundată, un tip care are simțul umorului și al ironiei.

Câmpurile privilegiate ale editorialului sunt: politica, socialul, economicul, educația, criminalitatea-infracționalitatea. Asta nu însemnă ca ele sunt singurele câmpuri din care se poate scrie un editorial de succes, dacă ne gândim și la publicațiile specializate, care abordează teme specifice. Editorialistul are de ales dintr-o paletă foarte variată de tonuri: umor, sarcasm, satiră, parabolă, parodie.

De cele mai multe ori, cei care scriu acest gen de articole au impresia că vor schimba lumea. De fapt, acest lucru nu s-a confirmat foarte des. David Randall, amintește în lucrarea sa “Jurnalistul Universal”  două cazuri în care au fost luate decizii memorabile ca urmare a publicării unor articole de opinie: al lui Emil Zola, despre cazul Dreyfus, publicat în ziarul francez “L’Aurore” în ianuarie 1898 (de fapt, era vorba de o scrisoare deschisă, nu de un editorial) și cazul lui Alfred Nobel, care și-a schimbat testamentul și a lăsat ca averea sa să constituie Premiile Nobel pentru pace, literatură și știinte, aceasta în urma unui necrolog eronat (ce confunda moartea fratelui sau – Ludwing Nobel – cu a lui), care îl eticheta drept “negustorul morții”. Pe scurt putem amintii câteva caracteristici generale despre editorial:

Este considerat vârful genurilor de opinie;

Tratează o problemă importantă și de actualitate;

De obicei, este scris de un jurnalist cu experiență;

Editorialul doar punctează, nu analizează.

3.3. Reportajul

Întâi de toate, reportajul este considerat a fi o poveste. O poveste pe care, reporterul, o spune pentru că fost acolo, a văzut, a aflat, a auzit, a simțit, a mirosit, a gustat, în funcție de informația relatată. Cel mai important aspect în ceea ce privește reportajul este faptul că reporterul are obligația profesională de a-l face pe cititor “să simtă” ceea ce a simțit și el, “să audă” ce a auzit și el, “să vadă” ce a văzut si el.

Prin urmare prima condiție este, prezența reporterului la fața locului pentru colectarea informațiilor. De fapt, e redundant să spui asta, pentru că reporterul, prin definiție, trebuie să fie prezent în mijlocul oamenilor, în mijlocul evenimentelor. O știre o poți scrie de la birou, dând câteva telefoane, trimițând niște email-uri, însă pentru un reportaj trebuie neapărat ca reporterul în calitatea lui de jurnalist, să fie prezent la fața locului.

Michel Voirol în cartea sa dă și un contraexemplu:

“Sunt oameni care nu sunt făcuți să fie reporteri. Ei nu vor găsi niciodată apă în mare. Îi trimiți să facă un reportaj în uzină, și ei se întorc cu raportul financiar și cu catalogul de mașini”.

Reportajul în general este considerat un gen de informare, el se bazează pe fapte reale. Singura sa legătură cu literatura o reprezintă mijloacele de expresie, nicidecum informația și raportarea față de real. În reportaj nimic nu se inventează. Jurnalistul în calitatea sa de reporter trebuie să scrie doar ce vede, ce aude și ce simte, nimic mai mult. Singurul lucru care i se permite (neoficial) reporterului este adăugare de culoare atât cât este necesar, un pic de emoție, atâta tot. Cele câteva cuvinte cheie pe care un journalist trebuie să le aibă în minte atunci când are de scris un reportaj sunt: atmosferă, emoție, vizualizare, simțuri, descriere, narațiune, portret și nu în ultimul rând, prezența la fața locului.

3.3.1. Definiția reportajului

Din multitudinea de definiții ale reportajului găsite în numeroasele resurse cercetate pentru documentare m-am oprit la definiția clasică existent în DEX-ul limbii române: “Specie publicistică, apelând adesea la modalități literare de expresie, care informează asupra unor situații, evenimente de interes general sau ocazional, realități geografice, etnografice, economice etc., culese de obicei la fața locului.” În manualul de jurnalism se face o corecție acestei definiții și anume: culese “de la fața locului”, nu “de obicei de la fața locului”.

Jurnaliștii cu un renume în presă au emis câteva sfaturi pentru tinerii aspiranți la acest titlul, sfaturi prezentate mai jos:

Construiește imagini, arată-le cititorilor ce vezi, descrie. Dar evită pasajele lungi de descriere, cu siguranță sunt obositoare și irelevante;

“Într-o descriere nu neglijați oamenii. Ei pot fi prezenți și prin absența lor: blocuri abandonate, o curte de biserică năpădită de buruieni etc. (…) Sunt situații în care absența este mai puternică, mai evocatoare decât prezența.”

Exploatează vocile. Citatele dau viață textului și totodată autenticitate;

Fii atent la cifre. Nu spune nimeni că ele trebuie să lipsească, dar nu abuza. Nu ele sunt cheia reportajului tău. Nu pentru ele te-ai dus la fața locului, le puteai afla probabil și fără să ieși din birou. Vulgarizează cifrele. Ce înseamnă să spui 30 de milioane de dolari? Câți știu ce înseamnă acești bani. Ai putea să exemplifici ce se poate cumpăra cu ei;

Gândește-te că textul tău ești chiar tu. După ce scrii textul împrumuți cititorului ochii tăi, urechile tale, nasul tău. Practic te împrumuți pe tine pentru câteva momente de lectură. Apoi citește-ți textul ca și cum n-ai fi fost acolo, fii tu cititorul căruia te-ai împrumutat. Citește și vezi dacă simți exact ce ai simțit în momentele în care ai fost la fața locului.;

Ca ultim sfat, nu considera aceste sfaturi ca fiind absolute și valide în orice condiții. Experiența este cel mai bun sfat.

3.3.2. Tipologia reportajului

În general în journalism nu se ține seama de tipologii. Un reportaj e un reportaj și atât. Voi enumera mai jos totuși câteva dintre tipurile principale de reportaj.

Reportajul de eveniment

În cadrul acestui reportaj faptele și dramatismul lor au o importanța foarte mare. O răpire, un accident aviatic, un atac terorist, un act de eroism, toate pot face obiectul unui reportaj de eveniment. Nici aici jurnalistul nu trebuie să negijeze elementele de atmosferă, fiindcă dacă acest lucru este făcut atunci n-ar mai fi vorba de reportaj, însă amploarea acestor detalii trebuie să fie în plan secund. Reportajul de eveniment poate fi confundat ușor cu relatarea, în ambele fiind obligatorie prezența jurnalistului în mijlocul faptelor.

Reportajul de atmosferă

După cum îi spune și numele, accentul în acest tip de reportaj cade pe detaliile de atmosferă. Ziua de 1 mai la mare, un concert important, o zi într-un orfelinat, o zi în cel mai luxos hotel din lume, sau pur și simplu ce mai înseamnă o zi în parc, toate pot face obiectul unui reportaj de atmosferă. În principiu, el transmite cam același lucru ca și reportajul de eveniment, doar că prim-plan-ul este ocupat de atmosferă,  nu de fapte. Dintre tipurile enumerate, reportajul de eveniment este singurul pe care jurnalistul nu-l pote scrie oricând doreș, fiindcă el depinde foarte mult de fapte. Iar faptele se petrec sau nu se petrec, ele nu pot fi inventate. Important este ca atunci când se întâmplă un eveniment de natura celor enumerate mai sus jurnalistul să nu rateei momentul. Pe lângă tipurile enunțate mai sus, există multe clasificări. S-a auzit foarte des și termenul de “marele reportaj” (le grande reportage). Acesta însumează, de fapt, caracteristicile celorlalte tipuri de reportaje.

3.4. Relatarea

Relatarea este ceva mai mult decât o  știre propriu zisă și ceva mai puțin decât un reportaj. Din punctul meu de vedere el se situează undeva la graniță. Spune mai mult decât o știre, dar mai puțin decât un reportaj.Dar ce este de fapt o relatare? Este “povestirea” unui eveniment de către un jurnalist, la care acesta a fost martor. Este de fapt un rezumat al detaliilor semnificative ale evenimentului.Faptul prezentat este actual si de interes pentru public (are valoare de informare), iar relatarea trebuie făcută detașat, fără considerații personale, la fel ca știrea.Reporterul poate relata despre: un război, un accident, o competiție, o întâlnire, un spectacol, o bătaie, un scandal, o grevă, un marș, o paradă, etc.Pentru a cunoaște noțiunea de relatare și modul în care aceasta trebuie efectuată, trebuie stabilite niște limite.

De ce este considerată relatarea mai mult decât o știre?

Cu toate că respectă rigorile de informare ale unei știri, relatarea înseamnă ceva mai mult tocmai pentru că reporterul este neapărat prezent la fața locului. El prezintă, pe lângă detaliile strict informative, o notă de autenticitate (acel “Am fost acolo”). Jurnalistul poate adăuga detalii de atmosferă, deși nu trebuie să abuzeze de ele.

  De ce este considerată relatarea mai puțin decât un reportaj?

Asemănarea cu reportajul vine în primul rând de la faptul că prezența jurnalistului la fața locului este obligatorie. Totuși, relatarea înseamnă mai puțin decât un reportaj pentru că este centrată doar pe eveniment, în timp ce reportajul speculează mai mult atmosfera.În reportaj, jurnalistul poate fi mai mult decât un martor. El poate chiar să fie în mijlocul acțiunii faptelor despre care scrie (observație participativă). Să presupunem că face un reportaj despre minerit. Poate să încerce să fie pentru o zi miner și să scrie reportajul prin prisma propriei experiențe. În relatare, reporterul poate fi doar martor. Corespondentul special: Un caz aparte, dar elocvent. Sorin Preda în cartea sa, punctează foarte bine corespondența specială drept unul dintre cele mai bune exemple de relatare:

“Trebuie să facem o distincție netă între știristul de agenție (harnic și anonim) și corespondentul special. Unul transmite, să zicem, despre câte mașini și clădiri au fost incendiate în suburbiile Parisului de către tinerii arabi imigranți, altul vorbește despre nelămurirea uimită a parizienilor, despre mirosul înecăcios de fum și gaze lacrimogene care mai plutește încă pe străzile cartierelor mărginașe.”

Personal, cred că acesta este cel mai bun exemplu de relatare.

CAPITOLUL IV

ANALIZĂ COMPARATIVĂ ÎNTRE

ZIARUL FINANCIAR ȘI ZIARUL CAPITAL

Prezentul studiu de caz se dorește a fi un studiu comparativ între două ziare economice considerate în presa economică românescă ca fiind ziare de top. Metodele de cercetare utilizate în cadrul prezentului studiu de caz este observația și comparația.

Pentru elaborarea aceastei cercetări am apelat la observația directă. Pentru efectuarea documentării cât mai exacte și colectarea datelor necesare elaborării cercetării, am ales să studiez o serie de ediții, ale Ziarului Financiar și ale cotidianului Capital. De asemnea am urmărit pe o perioadă de timp și site-urile celor două publicații www.zf.ro și www.capital.ro pentru a putea să îmi creez o imagine de ansamblu asupra subiectelor prezentate și dezbătute în cadrul știrilor prezentate din diferitele ediții ale publicațiilor.

4.1. Scurtă prezentarea a cotidianului ”Ziarului Financiar”

Cotidianul ”Ziarul Financiar” este o publicație financiară care a luat ființă sub egida trustului de presă Media Pro în 16 noiembrie 1998. În prezent cotidianul Ziarul Financiar este editat de Publimedia International parte a Media Pro. Colectivul editorial al ziarului este condus de Cristian Hostiuc, în calitate de director editorial, iar Sorin Pâslaru în calitate de redactor șef.

Fig. nr. 5 Sigla cotidianului Ziarul Financiar

4.1.1. Informații generale privind Ziarul Financiar

Tipul ziarului: cotidian

Proprietar: Trustul de presă Media Pro

Editor: Publimedia

Redactor șef: Sorin Pâslaru

După lansarea pe piață a Ziarului Financiar, în anul 2003 s-a lansat un pachet de presă alături de ziar care conține un supliment cultural al acestuia și anume ”Ziarul de Duminică”, acesta fiind considerat, intenționat, ca supliment de week-end. Alături de suplimentul de week-end pachetul mai conține și revista ”După Afaceri ” și revista ”Descoperă”.

4.1.2. Publicații pachet de presă a Ziarului Financiar

Revista ”Descoperă” oferită în cadrul pachetului de presă a Ziarului Fianciar (ZF) reprezintă o premieră pentru piața românaescă media. Lucian Vasilescu, editor al diviziei de reviste din cadrul Publimedia menționa: ” La început am mizat pe curiozitatea cititorilor față de această ofertă ispititoare, însă sperăm că mai apoi această curiozitate să se transforme în obișnuință”.

Fig. nr. 6 Revista Descoperă

Revista Descoperă are un număr de 82 pagini și un tiraj de 20,000 de exemplare pe ediție, iar conținutul acesteia este comparativ cu cel al unei reviste situată la nivel de mass-market. ”Dacă cineva nu pricepe un articol din revistă, nu înseamnă că este un prost – înseamnă că n-am fost noi suficienți de deștepți să-l scriem cum se cuvine”, mai menționa Vasilescu în cadrul galei de lansare a revistei.

Începând cu anul 2004, Ziarul Fianciar a lansat o serie de Anuare intitulate Topul celor mai valoroase companii din România, Cei mai mari jucători de economie, Top Tranzacții și Cei mai importanți 1000 de oameni de business din România. În anul 2006 Zirul Financiar lansează ”Anuarul de Business al României” publicație editată tot sub egida ZF.

4.2. Surtă prezentare a revistei ” Capital”

Revista ”Capital” este o publicație financiară din România care apare săptămânal, fiind destinată așa cum și logo-ul revistei o spune ”revista oamenilor de afaceri”. Acestă revistă este deținută de trustul media Ringier. ”Capital” a apărut prima dată în 4 decembrie 1992 și a cuprins un număr de 24 pagini. Din comitetul de conducere al revistei inițial au făcut parte George Straton (director general) și Valentin Negoiță (redactor șef).

4.2.1. Informații generale privind revista Capital

În perioada iulie – septembrie 2007 revista a înregistrat vânzări de 34.485 de exemplare pe ediție, fiind catalogată cea mai bine vândută publicație săptămânală de business. În aceeași perioadă, publicațiile concurente precum Săptămâna Financiară și Business Magazin aveau vânzări de 27.937 și respective 11.620 copii pe apariție.

Fig. nr.7 Sigla cotidianului Capital

Informații generale:

Tip: săptămânal economic și financiar de tip tabloid

Proprietar: Bobby Păunescu

Editor: Editura Evenimentul și Capital

Redactor șef: Iulian Bortos – Redactor șef și Oana Osman – Redactor șef adjunct

În anul 2009 odată cu criza economică care a afectat și România, trusturile de presă au avut de suferit. Din rațiuni de reducere a costurilor, începând cu mai 2009, conducerea revistei Capital a ales să schimbe aspectul publicației, apărând într-un format mai mic, schimbându-și totodată și ziua de apariție din joi cum apărea de obicei în luni, astfel publicația urma să apară sâmbăta la București și luni în întreaga țară.

Un comunicat de presă apărut în 11 februarie 2010, aparținând trustului Ringier, anunța că Ringer România și Bobby Păunescu au ajuns la un accord în vederea transferării proprietății revistei Capital și a cotidianului Evenimentul zilei către o nou înființată companie Editura Evenimentul și Capital, al cărui principal acționar este însuși Bobby Păunescu.

În anul 2010 respectiv 2011 revista Capital s-a vândut împreună cu o colecție de cărți, cu titluri din literatura românească, beletristică în special, fapt ce a atras atenția cititorilor dornici să-și dezvolte colecția de cărți personală, sporind astfel notorietatea prin urmare și vânzările publicației.

4.3. Analiza comparativă a celor două publicații: ”Ziarul Financiar” și ”Capital”

Pentru acestă analiză, după cum s-a putut observa si din primele subcapitole de mai sus, am ales atât Ziarul Financiar cât și revista Capital. Acestea sunt publicații cu caracter economico-financiar cele mai importante pe piața presei românești. În ultimii ani în România interesul cititorilor pentru subiecte economice și financiare a crescut odată cu apariția crizei economice pe plan național și internațional. Oamenii de afaceri, antreprenorii, mici sau/și mari, investitori, în general oamenii interesați de mersul economiei și a situației financiare la nivel național, care doresc să fie informați cu privire la toate noutățile apărute pe piața economică din România. Aici intervin publicațiile economice care prin rolul lor doresc să prezinte cititorilor cât mai succint și la obiect evenimentele care se petrec la nivel economic național și internațional, satisfăcându-le astfel nevoia de cunoaștere și informare.

Știrile, în general sunt cele care dau tonul în concertul distinct susținut de fiecare publicație de presă indiferent de domeniul în care activează, funcționând ca un veritabil sistem nervos central al publicațiilor. Principala calitate a unei informații prezentată în cadrul unei știri este ca aceasta să facă referire la evenimente, fapte și opinii care interesează un număr cât mai mare de cititori. De asemenea este cunoscut faptul că, receptarea unui mesaj prin intrmediul știrilor este prin excelență instabilă, selectivă și subiectivă, fapt care necesită o determinare de structurare dinstinctă și precisă a informației ce urmează să devină știre de presă.

Pentru ca o știre să fie completă ea trebuie să răspundă la cele șase întrebări arhicunoscute și care fac parte din ceea ce s-ar putea numi ”prima alfabetizare în jurnalism”. Aceste întrebări sunt : Când ?, Unde ? , Cum ?, De ce ? și ele prin răspunsul pe care îl aduc reprezintă totalitatea elementelor semnificative care scot la iveală subiectul principal al știrii.

Mesajele pe care presa din România dorește să le transmintă nu sunt niciodată neutre. Nu există o știre sau o informație cu caracter neutru. Ele exprimă întotdeauna un punct de vedere particular asupra unui subiect prezentat, prin urmare jurnalistul, prin natura sa de reprezentat al presei și al mass-mediei în general, trebuie să-și adapteze stilul și organizarea informației prezentate în conformitate cu particularitățile concrete ale publicației alese, toate acestea pentru a evita eventualele probleme de percepție și de limbaj care pot surveni din partea cititorului.

4.3.1. Analiza din punctul de vedere stilistic a publicațiilor

Un prim aspect îl putem observa în momentul în care vizualizăm ambele publicații este culoarea folosită în titlul lor și anume cumoarea roșu. Ambele publicații au ales această culoare ca design al tilului așa cum putem observa in fig. 5 și 7 de mai sus. Culoarea roșu este o culoare puternică și este cunoscut faptul că, din punct de vedere psihologic este prima culoare observată de ochiul uman și la care creierul reacționează sub impulsul atracției. Dar asemănările în ceea ce privește logo-ul sau tilul publicațiilor se oprește aici. Atât caracterle utilizate la titrarea titlului, cât și moto-ul folosit este diferit. Dacă la Ziarul Financiar în titlu este încadrat și un cap de leu – care face referire la moneda noastră națională Leul – iar moto-ul este ” Totul pentru business, totul este business” la revista Capital titlul este simplu editat fără alte artificii de presă pentru a atrage privirea, iar moto-ul utilizat este ”Capital. Ziarul oamenilor de afaceri”.

Un al doilea aspect din punctul de vedere al aspectului ziarului este mărimea, dimensiunea paginilor. Aici din nou Ziarul Financiar este cel care iese în evidență. Dimensiunea paginii este mai mare decît a celor cuprinse în revista Capital. Acest aspect poate fi considerat cel mai important aspect din puctul de vedere stilistic, determinând astfel așezarea în pagină a știrilor, un aspect care merită atenția mea spre a fi dezbătut. După o observare în atenție a publicațiilor se pot menționa următoarele :

La Ziarul Financiar, știrea principală, considerată a avea impactul cel mai important asupra cititorului este așezată în prim – plan, așa cum este și indicat în cazul oricărei publicații de presă, atribuindu-se un spațiu generos în pagina de titlu. Ca exemplu am ales o ediție a Ziarului Financiar apărut în 26 septembrie 2012, cuprinzând știrea de maximă inportanță din domeniul financiar – bancar ”Recuperatorii de credite vor să intre acum pe piața împrumuturilor ipotecare” (vezi fig. nr. 8 ).

Fig. nr. 8 Pagina de titlu – Ziarul Financiar

Știrea la aceea dată, și chiar și în ziua de azi, poate stârnii un val de reacții considerabil. Este cunoscut faptul că, foarte mulți români au cel puțin un credit cu ipotecă achiziționat de la una din băncile existente pe piața bancară din România. O astfel de știre poate determina cititorul, fie el omul de afaceri cu inetrese pe piața imobiliară, fie românul interesat de a-și achiziționa un produs bancar cu ipotecă, să citească acestă știre.

Restul știrilor sunt prezentate pe prima pagină în rubrica ”Pe scurt ZF”, făcându-se apoi trimitere la știre în paginile următoare. Tot pe prima pagină apare și cursul valutar, un aspect important pentru cei care sunt interesați de schimbul valutar.

La revista Capital așa cum este și firesc știrea de maximă importanță este așazată pe prima pagină, central. Exemplu este ediția din 08,septembrie, 2012 unde pe prima pagină regăsim o știrie cu privire la afacerile mici și mijlocii din sfera economică, și anume ”Firmele mici preferă ca statul să tacă”. Dacă la ZF știrea principală are atribuită aproape întreaga pagină, la cotidianul Capital acest lucru nu se repetă, știrea ocupând doar jumate din pagină. Acest fapt poate fi atribuit economisirii de spațiu. Știrea principală, eu personal o consider ca fiind o știre de maximă utilitate pentru antreprenorii care activează pe piața locală și națională din România, dar și pentru viitorii întreprinzători sau oameni interesați de evoluția economică a țării. Este cunoscut faptul că, începând cu criza finaciară care a lovit economia națională în 2009, taxele și impozitele la stat au început să crească ”sugrumând” astfel o bună parte din afacerile mici și mijlocii. Din acest punct de vedere acestă știre poate fi considerată o știre importantă, care pot atrage atenția cititorilor să răsfoiască cotidianul în căutarea de informații. În dreapta paginii de titlu sunt prezentate știrile pe scurt cu trimiterile aferente.

Fig. nr. 9 – Pagina de titlu cotidianul Capital

Dacă în ZF regăsim știri doar cu caracter stric economico-financiar, în cotidianul Capital regăsim pe lângă știrile din domeniul economic și știri cu caracter de eveniment – cancan, lifestyle, așa cum putem observa din numărul apărut al cotidianului Capital din data de 8 septembrie 2012- vezi fig. nr. 9.

De asemenea în ambele ziare în interiorul acestora se regăsesc și ”nelipsitele” reclame publicitare. Acestea nu se evidențiază mai mult decât este cazul și nici nu încurcă cititorul în a găsii știrea care îl interesează. Spațiul reclamelor la ambele publicații este diferit în funcție de pagina pe care se regăsesc. Acestea sunt de dimensiuni mici pe prima pagină la ambele publicații, iar în interiorul ziarelor sunt fie pe jumătate de pagină sau chiar pe întreaga pagină depinzând de dorința operatorului de publicitate cît și a spațiului achiziționat de acesta.

În ceea ce privește varianta on- line a celor două publicații studiate, doresc să menționez următoarele observații, reieșite în urma documentării :

Ambele publicații dețiun un site foarte bine poziționat în mediul virtual, ușor de utilizat și urmărit.

În ambele variante on-line ale publicațiilor, pe lângă știrile obișnuite pe care cititorul le poate lectura, există și mici video-uri cu diferite știri, informații, capturi din cadrul știrilor și emisiunilor economice, acest lucru venind în ajutorul cititorului pentru o mai bună transmitere a informațiilor și a informării necesare, dorite.

Foarte mulți cititori ai publicațiilor cercetate, din cauza lipsei de timp și a dorinței rapide de informare aleg să utilizeze varinta on-line a ziarelor, deorece știrea este aceeași cu cea din varianta tipărită a acestuia, uneori mai elaborată datorită prezenței capturilor video, este updatată la fiecare oră, iar informația ajunge mai rapid la destinatar.

Fig. nr. 10 – Print screen – Ziarul Financiar din data de 10.06.2016 – ora 20,50

Știrile prezentate de cele două ziare provin din domenii diferite prezentate în bara de sub titlu. Din totalitatea de 25 de domenii prezentate de ZF pot menționa : România 5%, Evenimente, Burse – Fonduri mutuale, Bănci și Asigurări, Companii, Energie, Auto, Vânzări, Costrucții, Profesii, Finanțe personale, Analize, etc. În ceea ce privește ziarul Capital domeniile prezentate pe site-ul on-line sunt mult mai puține ca număr față de cele prezentate de ZF, și anume 9 la număr. Dintre cele 9 domenii principale menționez: Banii tăi, Business, Auto, IMM-uri, Lifestyle, etc.

Fig. nr. 11 – Print screen – Ziarul Capital din data de 10.06.2016 – ora 20,50

4.3.2. Analiza din punctul de vedere a conținutului știrilor publicate

Trăim într-o eră în care dorim să fim informați. Prin ADN-ul nostru dorim să știm tot ce se întâmplă în jurul nostru, mai ales atunci când acel eveniment ne afectează în mod direct. Pentru a fi informați avem nevoie de informație. Cel mai bun mod prin care informația ajunge la noi este știrea. Fie ea prin mediul tradițional tipărit, televizat dar și prin mediul on-line. O știre importantă se află imediat. În ziua de azi atât televizorul cât și mediul on-line este principalul furnizor de informații.

În ziua de azi cele mai vânate știri sunt cele de tip cancan urmate de știrile economice. În cele ce urmează doresc să efectuez o analiză pe conținut a știrilor economice publicate atât în Ziarul Financiar cât și în ziarul Capital.

Așa cum fiecare dintre noi am trăit și experimentat pe ”propria piele” criza economică existentă pe piața economică din România, este de la sine înțeles că știrea ne interesează. Foarte des auzim sau citim despre piața imobiliră și efectele crizei economice asupra acesteia, sau despre ipoteci bancare sau recuperatori de credite, ori cum statul cheltuie banii oamenilor ”cu succes”. Toate aceste evenimente economice care se succed cu o rapiditate pe care noi nu o putem controla ne afectează direct sau indirect, prin urmare ne interesează. De aceea știrea a devenit importantă pentru noi toți.

Știrea economică o regăsim în ziarele de tip, specializate în a ne reda informația cât mai precis mai corect posibil, dar în același tip să fie concepută și formulată pe înțelesul tuturor. Nu toți care citesc acest tip de știri sunt familiarizați cu termenii economici. Prin cititorii ziarelor economice se numără în primul rând oamenii de business care trebuie să fie la curent cu toate mișcările din domeniul economic, dar și oamenii de rând care doresc să cunoască evoluția pieței economice, încotro se îndreaptă aceasta, ce influență poate avea pe viitor asupra situaților lor economice.

Marea majoritate a persoanelor din jurul meu accesează zilnic site-uri sau rețele de socializare unde știrea economică există și ocupă un loc tot mai important în topul accesărilor pe internet. În ultima perioadă site-urile ziarelor cu profil economic au explodat. Proprietarii trusturilor care editează aceste ziare au înțeles că dacă nu există și în mediul on-line, așa cum cititorii din ziua de azi o cer, ei de fapt nu există. Cunosc foarte multe situații în care, primul lucru pe care un om de afaceri, sau un antrepenor îl face dimineața, este să citească noutățile din domeniul financiar- economic accesând site-urile de profil din mediul on-line.

De aceea în cele ce urmează îmi doresc să efectuez o analiză pe conținut a știrilor apărute în ziarele de profil, Ziarul Financiar și Capital, atât în varianta tipărită cât și în varinta on-line. Aceste ziare fiind publicații cu profil economico-financiar mi-a fost foarte ușor să găsesc știri importante pe care să le dezbat în cele ce urmează. Nu am dorit să mă axez doar pe un anumit tip de știre, sau informație despre un eveniment anume. Am ales cîteva știri pe care eu personal le consider importante pentru mediul de afaceri și pentru economia țării, afectând în mod direct sau indirect mersul economiei naționale și chiar internaționale, dar și cititorii în egală măsură.

4.3.2.1. Analiza conținutului știrilor apărute în Ziarul Financiar

În urma cercetării în amănunt a edițiilor avute la dispoziție din Ziarul Financiar, articolele pe care le-am regăsit în acestă publicație se încadrează în profilul economico – financiar. Ele ca structură și compoziție respectă în totalitate normele, iar tonul în care sunt redate este unul sobru, curat, exact și informativ. Cifrele sunt nelipsite în cadrul articolelor așa cum se poate vedea și din figura de mai jos.

Autorul știrii ”Piraeus Bank România trece pe profit în TI: 4,5 milioane lei”, Liviu Popescu a expus cât mai curat și clar cifrele înregistrate ca profit de banca Pireus Bank. Informația principală este cea referitoare la soldul depozitelor clienților băncii, exemplificând cele menționate în știre cu cifre exacte. Știrea este considerată importantă atât pentru clienții băncii, fie oameni de afaceri sau nu, dar și pentru cei care doresc să-și deschidă un depozit la acestă bancă.

Fig. nr. 12 Print-screen – Ziarul financiar editia din 10.06.2016

De asemenea știrea este de bun augur, venind ca o ”gură de aer” pentru bănci, aceste fiind în ultima perioadă implicate în diferite scandaluri economice legate de creditele de consum acceate de populația din România și dările în plată. De ce spun ”gură de aer”, pentru că băncile în ultima perioadă au afirmat că nu mai pot produce profit și au declarat de nenumărate ori, prin comunicate de presă, faptul că în ultima perioadă au înregistrat foarte multe pierderi create de rău platnicii care refuză să-și mai achite datoriile contractuale față de bănci.

O altă știre care mi-a atras atenția este legată de alegerile locale care tocmai au avut loc. Autorul știrii aduce în atnție un subiect foarte dezbătul la fiecare campanie de alegeri care s-a desfășurat în ultimii ani în România, și anume siguranța și orectitudinea votului electoral. Știrea are ca titlu ”Cifrele absurdului: Cum pot vota 18 milioane de români dacă numai 17 milioane au bulletin”. Încă de la primele cuvinte din titlu autorul reușește să atragă atenția și să determine cititorul să arunce o pirvire și peste conținutul știrii. Folosirea cuvântului ”absurdului” în primele cuvinte din titlu insuflă cititorului senzația de anormalitate trezindu-i curiozitate și detrminându-l să citească știrea. (vezi fig. nr. 10).

Fig. nr. 13 – print-screen Editia din 08.06.2016 a Ziarului Financiar

Autorul în acestă știre face o comparație între cifrele furnizate de Direcția de Evidență a Populației, rezultate în urma ultimului recesământ efectuat în România, și cifrele furnizate de Autoritatea electorală permanentă. Cifrele fac referire la numărul de locuitri ai Românie cu drept de vot. Ca exemplu concret a ales orașul București unde afirmă el că ”numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale sunt de 1.780.307” iar ”datele recensământului arată că numărul populației cu domiciliu stabil (inclusiv cei sub 18 ani care nu au drept de vot) este, în capitală, de 1.883.425”. Concluzia jurnalistului arată că ”numai 100.000. de bucureșteni nu au drept de vot” acest lucru contrazicând rezultatele recensământului.

Jurnalistul prezintă și punctul de vedere al autorității electorale permante care nu ăși pot explica acestă ”absurditate”. O astfel de știre din punctul meu de vedere o consider importantă pentru întreaga populație a tării, deorece fiecare dintre noi trebuie să cunoaștem cifrele exacte ale ultimului recensământ, cele reale binențeles, dar și modul în care se desfășoarele alegerile în țara noastră. Fiecare cetățean al acestei țări trebuie să cunoască toate aceste date, transparența lor fiind obligatorie.

Legea dării în plată este poate una dintre cele mai citite știri în ultimele luni. S-a discutat foarte mult pe seama acestui subiect. Marea majoritate a românilor care au probleme cu bîncile sau doresc să fac un împrumut pentru achiziționarea unei locuințe, au urmărit interesați știrile legate de acest subiect. Legea dării în plată face subiectul creditelor ipotecare dar și a creditelor de nevoi personale cu dobândă. Autorii știri, jurnaliștii Liviu Popescu și Bogdan Alecu au dorit să expună cât mai detalit și mai pe înțelesul tuturor, folosind un limbaj comun, toate informațiile cu privire la propunerile de modificare ale legii dării în plată cît și opiniile reprezentanțiilor politici legat de modificările propuse de BNR, dar și opiniile reprezentaților diferitelor firme existente pe piața imobiliară.

Fig. nr. 14 – Print screen – Ziarul financiar articol publicat în 16.02.2016

Acestă știre, din punctul meu de vedere, o consider a fi importantă, atât datorită influenței pe care, aprobarea modificărilor la legea dării în plată pot genera efecte pozitive atât pentru economia națională, cât și românilor interesați să achiziționeze, celor care au achiziționat un imobil sau au accesat un credit de nevoi personale cu ipotecă. Nici cei pare prestează pe piața imobiliară din România nu au rămas indiferenți la aceste modificări. Ele vor aduce câteva avantaje poate vor reuți să reșanseze piața imobiliară și cea bancară care în ultima perioadă au înregistrat scăderi considerabile. Astfel spus știrea este o știre bine scrisă, numeroasele informații putând fii utile pentru foarte mulți dintre citotii ZF, iar modul de expunere a punctelor de opinie cu privire la subiectul principal al știrii sunt bine gîndite și expuse sub forma citării autorilor.

4.3.2.2. Analiza conținutului știrilor apărute în cotidianul Capital

În cele ce urmează doresc să expun și câteva știri apărute în diferitele ediții ale cotidianului Capital. Așa cum am menționat și în celelalte subcapitole ale prezentei lucrării, cotidianul Capital este o publicație de profil economic destinată oamenilor de afaceri. Tonul și metoda în care sunt expuse și prezentate știrile economice nu sunt atât de sobre și exacte cum sunt cele regăsite în Ziarul Financiar. Una dintre numeroasele știri care mi-au atras atenția rasfoind edițiile din ziarul Capital, este știrea legată de tranzacția record efectuată de BCR.

Fig. nr. 15 – Print Screen- Articol publicat în ziarul Capital în data de 14 iunie 2016

Vlad Gujan, autorul acestei știri a expus foarte detalit informația cu privire la tranzacția efectuată de BCR, scopul tranzacției, costurile dar și beneficiarii acestei tranzacții. Subiectul știri îl reprezintă tranzacționarea încheiată în mai multe tranșe, potrivit cărora mai multe credite declarate fiind neporformante pentru bancă, în valoare de 1 miliard de euro, au fost vîndute la o valoare de 10% din valoarea reală a portofoliului, depășind valoarea tuturor portofolilor tranzacționate de alte bănci locale, în ultimii ani.

Pe lângă știrile economice pe care ziarul Capital l prezintă, există și știri pe diverse alte teme cum ar fi timp liber, politică, lifestyle.

O știre care vine din domeniul petrecerii timpului liber este cea referitoare la deschiderea pentru turiști a celebrei insule europene pe care vechile legende o descrie ca fiind insula în care pirații au îngropat o mulțime de comori, fiind descrisă în arhicunoscutul roman al lui Alexander Dumas în ”Contele de Monte Cristo”. Jurnalistul Daniel Rob, autorul acestei știri prezintă un subiect destul de aștepat de doritorii de petrecere a timpului liber, și anume vizitarea insulei. De asemena informația face referire la numărul anual de vizitatori care pot păși pe insulă dar numai cu ajutorul unei vize care se poate procura în decursul a trei ani de zile.

Fig. nr. 16 Print- screen articol apărut în Zairu Capital în 14.06.2016

Jurnalistul Daniel Rob, autorul acestei știri prezintă un subiect destul de aștepat de doritorii de petrecere a timpului liber, și anume vizitarea insulei. De asemenea informația face referire la numărul anual de vizitatori care pot păși pe insulă, dar numai cu ajutorul unei vize care se poate procura în decursul a trei ani de zile. Expunerea informațiilor este scurtă și relativ săracă în detalii jurnalistul omitând (intenționat sau nu) să facă referire și la modul de obținere a vizei de vizitare a insulei. Personal nu știu cât de entuziamați vor fii cititorii ziarului, care își doresc să viziteze acestă insulă legendară, la aflarea informației cu privire la timpul de obținerea a vizei de vizitare, dar informația în sine reprezintă un interes, datorită notorietății dobândite de insulă în urma operei lui Alexandre Dumas.

O altă diferență față de Ziarul Financiar constatată în urma rasfoirii paginilor Capital este diversitatea regăsită. Pe lângă știrile de natură economică și cele de timp liber lecturate, am găsit câteva știri care fac referire la un domeniu aparte, dar care interesează și câștigă tot mai mulți ”fani”, și anume domeniul ”luxury”. Aici am regăsit diferite știri cu privire la lumea mondenă din înalta societate, unde luxul este la el acasă, dar și știri despre persoane considerate a avea un statut financiar cu mult peste media internațională. Dintre ele putem menționa ”Care sunt călătoriile de lux preferate de români”, ”Sticlele de apă care fac prețurile pentru Perrier și Vittel să pălească”, ”Sporturile bogaților între moft și pasiune” sau ”Cel mai valoros diamant roz din lume Pink Star și-a găsit proprietari”.

Acest tip de știri sunt căutate de cititori. Probabil interesul arătat pentru viața pe care bogații lumii o duc, stârnită de curiozitate, fac ca aceste știri să fie căutate și citite. Întotdeauna noi oamenii am fost curioși cu privire la viața celuilalt, așa sunt noi ”croiți” ca individ, ne interesează de ”curtea vecinului”. De aici și interesul sporit pentru a citi despre bogații planetei, despre luxul de care sunt înconjurați și despre viața și rapiditatea cu care se desfășoară viața în înalta societate, toate acestea reprezentând pentru cititori o curiozitate care atrage.

4.3.3. Analiza opiniilor și a comentarile cititorilor cu privire la ziarele analizate

Întotdeauna indiferent de domeniu sau subiect, opinia publică contează. În ceea ce privește presa scrisă, opinia cititorilor este foarte importantă, pentru că ea generează rezultatul muncii depuse de întregul colectiv editorial din cadrul unui ziar sau reviste. Fără opinia publică presa scrisă nu ar mai exista. Jurnaliștii scriu pentru ca articolele să fie citite, iar opinia cât și comentariile cititorilor constituie un aspect important atât pentru jurnalist cât și pentru întregul colectiv editorial. În aceste opinii și comentarii regăsim răspunsul cititorilor la informația primită. Acolo aflăm dacă le-a plăcut sau nu modul de expunere a informațiilor cu privire la evenimentul sau știrea prezentată, dar și dacă cititorul a înțeles ceea ce jurnalistul a dorit să transmită. Întotdeauna vor exista atât comentarii pro cât și comentar contra. Jurnaliștii trebuie să cunoască acest lucru. Este imposibil să mulțumești pe toți cititorii, iar comentariile și opiniile contra ar trebuii să constituie un imbold pentru a progresa și a scrie în continuare, îmbunătățindu-și modul de expunere pentru a câștiga cât mai mulți ctori fideli. De fapt acesta este rolul principal al unui jurnalist, de a scrie o știre pe înțelesul tuturor prezentând exact derularea evenimentelor și în același timp corect informația, urmărind în același timp interesul reprezentat de publicația pe care o reprezintă.

4.3.3.1. Opinii și comentarii cu privire la Ziarul Financiar

Atunci când foarte puțini mai credeau că România va adera la NATO și va intra în Uniunea Europeană, iar criza economică era în plin proces de desfășurare pe piața economică românească, Ziarul Financiar s-a lansat fiind din start susținătorul capitalismului, într-o perioadă în care acest cuvânt nu putea fi asimilat în vocabularul oamenilor politici din acea perioadă în România. Treptat dar sigur Ziarul Financiar a devenit de la ediție la ediție prima pagină în afaceri și prin urmare prima sursă de informare pentru mediul business autohton, ajungând să fie considerată ”cea mai puternică publicație de business din România”. În același timp ZF a devenit un important pion pe piața reuniunilor de business, marcând prin Noaptea leului greu (momentul tăierii a patru zeouri la leu), în 2005 și Lansarea pensiilor private în 2007, principalul furnizor de informații și evenimente majore din economia națională românescă.

Astfel aprecieriile cu privire la acest ziar sunt numeroase. Binențeles că există și păreri contra, dar acest lucru nu este deloc descurajant pentru colectivul editorial.

Nikos Xystouris, directorul general al PPD România, unul dintre cei mai mari importatori de băuturi spirtoase de pe piața din România, consider că ” Ziarul Financiar este un punct de referință pentru comunitatea de business din România”. Totodată, Nikos Xystouris consider că ”Ziarul financiar joacă un rol important în a aajuta managerii să fie la current cu noutățile din industrie”. „Ziarul Financiar este punctul de referință pentru comunitatea de afaceri din România, la fel cum Financial Times este pentru mediul de afaceri internațional. Admir felul în care Ziarul Financiar și-a păstrat poziția de lider printr-o echipă editorială puternică și o bună poziționare. Îi urez succes în anii următori și să rămână pe primul loc!” mai menționa Nikos Xystouris în ediția din 17 decembrie a Ziarului Financiar.

Florian Aldea country manager Carpatcement, meționa într-o ediție aniversară a Ziarului Financiar faptul că aceasta este publicația de referință în mediul business din România. ”Timp de 15 ani, Ziarul Financiar a fost publicația de referință pentru mine, ca manager, și pentru întreg mediul de business din România. Analizele de piață profesioniste, știrile de ultimă oră despre dezvoltarea infrastructurii românești și analizele de profil de manager mi-au fost utile și m-au inspirat, atât pe mine cât și pe colegii mei din managementul Carpatcement.” a concluzionat Florian Aldea în cadrul interviului acordat jurnaliștilor ZF.

Brent Valmar, directorul general al Porsche România, cel mai mare importator auto de pe piața locală, afirma în 2013 că Ziarul Financiar ”este atât o sursă de informare de încredere, cât și un instrument de educare a mediului de business”

Așa cum se poate observa din multitudinea de opinii exprimate, Ziarul Financiar este considerat a fi un ziar de referință pentru mediul economic din România. Vânzările înregistrate în ultimii ani și accesările înregistrate pe site-ul oficial al ziarului, demonstrează acest lucru. După 15 ani de existență pe piața presei economice din România, ZF a reușit să se impună ca principal furnizor de informații pentru oamnii de afaceri și mici și mari întreprinzători din România. Mai jos doresc să prezint câteva din multitudinea de comentarii și opinii exprimate de cititorii ziarului:

” Ziarul Financiar este singurul ziar pe care îl citesc. Businessul nostru trebuie să fie România”, spunea Alexandru Vlad, Selgross România

”Ziarul Financiar a educat mentalități și a creat tendințe”, menționa Ioan Țițeiu, Arcon

”Cea mai bună școală de business” – fost redactor Ziarul Financiar

”Fiecare manager ar trebuii să-și înceapă ziua cu Ziarul Financiar” – Billich, Mercedes Benz

”Ziarul Finnciar a contribuit semnificativ la transformarea economiei românești într-o piață cu principia sănătoase”, spunea Iulian Stanciu, eMag.

”Un ziar care dă cifre , nu aproximații și aprecieri gratuite gen revista ”Capital"(….). Ziarul Financiar a furnizat știrea deceniului în 2006 , trecută ( ca orice știre bună ) neobservată – PIB-ul românesc îl depășea pe cel unguresc ( prima data în istorie ) și se apropia de cel ceh…. . Avem nevoie de Ziarul Financiar (…), cititor fidel Ziarul Financiar.

”Ziarul Financiar este, după dispariția calitativă a Adevărului lui Tinu și a Curentului din 1998-1999 , singurul ziar românesc normal. Sobru. Serios. Un avocat extraordinar pentru libertatea economică. O sursă fantastică de informații veridice despre dezvoltarea economică impresionantă ( chiar mulți se fac că o ignoră ) a României în ultimii 10 – 15 ani”. – cititor Ziarul Financiar

Bineînțeles pe lângă numeroasele comentarii aduse Ziarului Financiar de către mediul economic, comentarii și opinii de bun augur pentru panta asccendentă înregistrată de publicație, există și foarte multe opinii contra care fac refeire atât la modul de exprimare în cadrul articolelor cît și la conținutul acestora, astfel:

”E prea comercial, prea multă reclamă mascată. Cred că e suficient,” cititor Ziarul Financiar.

Ce nu îmi place ?? CENZURA ..păguboasă” practicată în detrimentul unui ziar DEOSEBIT de bun !” –cititor Ziarul Financiar.

4.3.3.2. Opinii și comentarii cu privire la ziarul Capital

O lungă perioadă de timp, revista Capital fiind singura publicație furnizoare de informație utilă mediului economic din România. Încă de la apariția primului număr în decembrie 1992, revista Capital a fost considerată o publicație credibilă și relevant pentru oamenii de afaceri care încercau să se descurce în anii de început ai economie de piață după revoluție.

Publicația Capital a fost considerată, la începuturile sale, pionier în presa românească, prezentând primele studii de piață, atunci când firme specializate în domeniu nu existau încă, analize ale comportamentului consumatorului, articole despre cariere și programe de dezvoltare personală, analize în premieră pentru afacerile din piața media, puublicitate și relații publice. De asemenea a fost prima publicație care a lansat o ediție on-line atunci când foarte puțini români utilizau internetul. Site-ul www. Capital.ro a apărut în 1998, a avut o evoluție înceată dar sigură, ajungând în present la o ediție on-line cu un conținut special, acutalizat zilnici din oră în oră, situându-se pe locurile fruntașe ale clasamentului celor mai accesate site-uri de știri economice din România după Ziarul Financiar, cu peste un million de cititori unici/lună.

Dintre comentarile referitoare la aspectul ziarului și conținutul articolelor regăsite în ziarul Capital, doresc să amintesc doar câteva care sunt representative. De menționat este faptul că, față de comentariile referitoare la Ziarul Financiar, cele pentru revista capital nu au fost atât de appreciative la adresa articolelor și subiectelor prezentate.

”Ziarul Capital cea mai buna publicație cu știri economice reale și actuale” – cititor ziarul Capital

”Imi place foarte mult Capital. Aici pe lângă infomașia economic am regăsit numeroase informații despre turism și petrecerea concediului la prețuri avamtajoase” – cititor site on-line Capital

”Imi place Capital. Pot și eu citi o știre și să înțeleg ce a vrut jurnalistul să spună. Nu ca în alte ziare unde pană citesc informația principal a știrii trebuie să citesc numai cifre și procente. Bravo Capital” – cititor Ziarul Capital

”Ce imi place la ziarul Capital este domeniul Lifestyle. Am citit foarte multe știri despre lucru luxoase pe care nu le regăsești în viața de zi cu zi.”- cititoare ziarul Capital

Pe lângă comentariile și opinii pro regăsim și foarte multe opinii contra. Dintre ele pot amintii : ” Nu imi place. Este o tentativă de ziar economic. Știrile sunt prezentate evaziv, fără prea multe cifre, scoțând în evidență mai mult bîrfele și cancan-urile” sau ”Capital nu mai este ce a fost odată. Nici site-ul lor nu mă dă pe spate. Mi-aș dorii să-și dea mai mult interesul echipa de redactori și jurnaliști”

În concluzie ambele ziare, atât Ziarul Financiar cât și cotidianul Capital, au susținători pro și contra așa cum este normal și ideal. Întotdeauna opiniile și comentariile cititorilor sunt importante în evoluția unui ziar. Acestea determină mersul ziarului din punct de vedere stylistic cât și al conținutului de știri. Fără aceste comentarii colectivul de redactori și editori nu își pot îmbunătății portofoliul de știri. Publicul cititor este cel care dictează mersul evolutiv al unei publicații. În funcție de ce se cere și ce se citește, conducerea publicațiilor își dezvoltă edițiile de la o săptămâna la alta, evoluând și câștigând prestigiu mult căutat astfel făcându-se cunoscute pe piața presei economice din România.

CONCLUZII

Întreaga noastră experiență pe care o acumulăm în decursul vieții, este codificată potrivit unor structuri mentale, culturale, personale. Atunci când încercăm să descriem realitatea, nu facem nimic altceva decît să prezentăm lucrurile potrivit codurilor noastre oferind astfel versiuni distorsionate ale realității la care ne referim. Mediul în care ne desfășurăm activitățile zilnice este mult prea extins și foarte greu de asamblat, de articulat și cuprins într-o viziune unitară. Fiecare individ vede atât cât poate să înțelegă și să cuprindă. Răspunsul omului la realitate, evenimente, întâmplări, este o reacție care exprimă mai curând o reprezentare subiectivă personalizată.

Prin ziar, cititorii percep și își însușesc în mod inconștient, mai bine decât prin oricare alt mijloc de comunicare, spiritul general al unei realități sau al unui eveniment. Pentru cea mai mare parte a românilor, știrile rămân sursa de informații cea mai penetrantă și cea mai de încredere din lume. Acestor știri li se acordă o foarte mare credibilitate, mai ales atunci când sunt citite în ziarul preferat, probabil pentru ca ele sunt percepute ca fiind mai puțin părtinitoare decât cele din alte publicații.

Atât Ziarul Financiar cât și ziarul Capital reprezintă astăzi una dintre cele mai importante surse de informație financiar – economică disponibilă în societatea noastră. Ceea ce am urmărit să scot în evidență, în urma cercetării efectuate în cadrul lucrării de licență este faptul că, deși cele două publicații analizate prin comparație sunt considerate ca fiind publicațiile cu cele mai corecte, reale și de încredere știri și informații din mediul economic românesc, cu toate acestea între ele există diferențe în ceea ce privește modul de abordare și prezentare al informațiilor. Câteodată aceste publicații se confruntă cu diferite probleme de percepție și de limbaj, datorate faptului că, între cei ce comunică jurnaliști autori ai știrilor și cei ce receptează informația, cititorii publicațiilor există o distanță care prin natura ei reprezintă un obstacol în calea realizării legăturilor de solidaritate social, iar atunci când ea este dependentă și de calitatea cotidinului prin care se încearcă o asemenea apropriere, situația se complică sensibil.

În consecință, jurnalistul trebuie să își adapteze stilul și organizarea informației în conformitate cu particularitățile concrete ale publicației alese, pentru a evita apariția unor probleme de percepție și de limbaj din partea cititorului.

Principala metodă folosită de mine în cadrul acestui studiu de caz este caracterizată printr-o descriere subiectivă, sistematică și calitativă a știrilor apărute în Ziarul Financiar și revista Capital. Studiul de caz al prezentei lucrări de licență a necesitat studierea prin citit și observat efectiv ambele publicații pe o perioadă mai lungă de timp, atât în formatul tipărit cât mai ales în formatul on-line. Din compararea stilistică efectuată la subpunctul 4.3.1 puntem extrage prima concluzie și anume faptul că Ziarul Financiar este un cotidian care dorește să satisfacă toate nevoile de informare a oamenilor de business, mai ales acelea care fac referire la mediul financiar. Pe când revista Capital se dorește a fi o publicație cu profil economic mult mai general neraportându-se strict la unul sau două domenii economice.

Mesajele difuzate de presă, în general, nu sunt niciodată neutre, ele exprimă întotdeauna un punct de vedere particular asupra subiectului prezentat.

Principalele concluzii pe care le-am extras în urma elaborării capitolului IV al prezentei lucrăride licență, doresc să le prezint prin următoarele idei, astfel :

Din punctul de vedere al styling-ului ziarelor cele două se aseamănă. Prezența culorii roșu în titlul ziarului, dar și așezarea în pagină a știrilor principale cu prezentarea pe scurt a celorlalte știri prezente în cadrul ediției, constituie per ansamblu principalele asemănări. Logo-ul ziarelor este diferit, de la ”Totul pentru business, totul este business” ăn cazul Ziarului Financiar la ”Capital. Ziarul oamenilor de afaceri”. Doar din conținutul logo-urilor putem șă ne facem o primă impresie clară asupra publicului cui ele se adresează.

Aspectul ziarelor analizate prin comparație este unul mai mult decît satisfăcător. Personal Ziarul Financiar mi-a creat o impresie mult mai bună decât cotidianul Capital în ceea ce privește aspectul general. Mi-a plăcut atît design-ul siglei ziarului, idea de a așeza un cap de leu, -Leul fiind considerată moneda noastră națională-, cât și modul de așezare în pagină a știrilor prezentate.

Din punctul de vedere al conținutului știrilor diferența își face simțită prezența. Așa cum am mai menționat, în Ziarul Financiar tonul și modul în care sunt prezentate știrile, este unul sombru, corect, curat. În ceea ce privește ziarul Capital tonul este unul mai relaxat, iar domeniile știrilor prezentate este mai diversificat. Dacă la Ziarul Financiar domeniile întâlnite sunt legate strict de zona economico- financiară cum mici inflexiuni, politice, în ziarul Capital regăsim și lifestyl-ul, știri monde, dar și cele care fac referire la petrecerea timpului liber și turism.

Un punct forte pentru Ziarul Financiar, în procesul de comparare, îl constituie site-ul online. Acesta este foate bine structurat, actualizarea știrilor efectuându-se din oră în oră, iar prezența video-urilor sub formă de emisiune online zilnică, intitulată ”În fiecare zi ai business live” (vezi site-ul www.zf.ro ) aduce un plus de încredere și originalitate pentru ZF. În ceea ce privește site-ul ziarului Capital, personal consider că există loc de îmbunătățirii. Aspectul nu este cel mai așteptat. Știrile nu sunt actualizate atât de des pe cît ar trebuie șă fie, iar calitatea știrilor prezentate trebuie îmbunătățită.

Existența numeroaselor domenii de activitate ale Ziarului Financiar în comparație cu numărul scăzut înregistrat de cotidianul Capital constituie un plus pentru ZF.

Opiniile cititorilor în principal sunt considerate a fii cele mai importante pentru evoluția unui ziar. Dacă la Ziarul Financiar comentarile refritoare la publicație au fost în majoritate de apreciere, la cotidianul Capital nu pot susține același lucru.

Analizând punctele forte și punctele slabe ale fiecărei publicații comparate, Ziarul Financiar îl pot considera superior cotidianului Capital. Styling-ul ziarului, așezarea în pagină a știrilor, modul de expunere al acestora, tonul folosit în prezentarea informațiilor prezentate în cadrul articolelor, datele exacte prezentate în cadrul știrilor, site-ul online foarte bine elaborat și structurat, dar și opiniile favorabile prezentate de numeroși oameni de afaceri din mediul economic referitoare la Ziarul Financiar, mă determină să afirm faptul că Ziarul Fianciar este un ziar de calitate ca merită să ocupe primul loc în topul ziarelor economice din România.

Cotidianul Capital, în urma analizei comparative efectuate, a înregistrat mai multe puncte slabe decît forte. De la modul de așezare a știrilor în pagină, conținutul acestora cu privire la date și cifre, toate aceste detalii trebuie îmbunătățite. Aceste puncte slabe se regăsesc și în comentariile observate la diferitele știri citite. Opiniile cititorilor ziarului capital sunt pertinente și nu fac altceva decât șa scoată în evidență punctele slabe pe care și eu le-am observat în urma cercetării efetuate.

BIBLIOGRAFIE

Cochinescu Sebastian Tehnical and New Media Director, Burda România, în Tendințe în publishing online 2014-2015, e-book

Coman Mihai, Manual de jurnalism, volumul I, Editura Polirom, Iași, 2001.

Guy Lochard, Henry Boyer, Comunicarea mediatică, Ed. Institutul European, Iași.

Marin Pelin Marin Opisul emigrației politice. Destine în 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității, Ed. Compania, București, 2002.

Nistor V., Jurnalism economic. Curs universitar, Universitatea Babeș – Bolyai, Facultatea De Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Cluj – Napoca, 2014.

Pelin Marin, Opisul emigrației politice. Destine în 1222 de fișe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securității, Ed. Compania, București, 2002.   

Petcu Marian, Istoria jurnalismului și a publicității în România, Polirom, Iași, 2007.

Popescu, Cristian Florin, Manual de jurnalism. Redactarea textului jurnalistic. Genurile redacționale, Ed. Tritonic, București, 2003.

Preda Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă, Ed. Polirom, Iași, 2006.

Sălcudean Minodora, New Media, Social Media și jurnalismul actual, Ed. Tritonic, București, 2015.

Șeicaru Pamfil, Istoria presei. Ediție îngrijită și prefațată de George Stanca, Ed. Paralela 45, Pitești, 2007.

Tarța Monica, Tașnadi Alexandru Jurnalism economic și publicitate, Vol. 1 Jurnalism economic, Ed. ASE, București, 2006.

Voirol Michel, Guide de la Rédaction, CFPJ, 1992.

WEEBGRAFIE

www.zf.ro

www.capital.ro

http://alexandratulbure.blogspot.ro/2011/01/ce-este-jurnalismul.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Perioada_interbelic%C4%83 http://cristianfonai.blogspot.ro/2008/06/referat-privind-presa-interbelica-din.html http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/reclamele-presa-interbelica-oglinda-paturii-bogate-societatii-romanesti https://ro.wikipedia.org/wiki/Universul_%28ziar%29

https://ro.wikipedia.org/wiki/Pamfil_%C8%98eicaru#cite_note-g2010-09-26-2

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/exclusiv-venit-ar-n-secret-pamfil-eicaru-solicit-o-audien-lui-ceau-escu

Destinul unui condamnat la moarte – PAMFIL ȘEICARU

http://www.evz.ro/povesti-despre-cel-mai-controversat-ziarist-roman-pamfil-seicaru-omul-banuit-ca-a-introd-1078596.html

http://www.merriam-webster.com/dictionary/blog

http://www.zf.ro/business-hi-tech/site-ul-zilei-2982553

http://www.ghidjurnalism.ro/stirea#more

http://www.ghidjurnalism.ro/stiti-si-materiale-cum-dispar-granitele…..

http://www.ghidjurnalism.ro/stiti-si-materiale-cum-dispar-granitele…..

http://www.zf.ro/special/ziarul-financiar-cel-mai-important-cotidian-de-business-a-ajuns-la-editia-3-000-in-12-ani-zf-a-surprins-in-peste-210-000-de-articole-transformarea-economiei-romanesti-ce-va-nu-va-place-la-zf-comentati-aici-7463300

http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-6901661-update-ringier-romania-vinde-cotidianul-evenimentul-zilei-capital-lui-bobby-paunescu-schimbari-conducerea-ringier-restructurari-diva-inchide-paunescu-vom-grupa-toate-activele-media-intr-grup-avem-vede.htm