Jocurile Scolare

Varietatea foarte mare a jocurilor se lasă greu încorporată într-o schemă satisfăcătoare, datorită caracterului, conținutului și structurii jocului.

În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe încercări de clasificare a jocurilor mai simple sau mai complexe, după un criteriu sau după mai multe, având la bază scheme de sondaj longitudinal sau sondaj transversal.

Pornind de la concepția generală a dezvoltării psihice, pedagogul german W. Stern elaborează o teorie a jocului, ținând seama de factorii interni și factorii externi ai dezvoltării. În conformitate cu acțiunea formativă a acestor factori și cu structura jocurilor, W. Stern distinge două categorii de jocuri: jocuri individuale (determinate de factori interni) și jocuri sociale (generate de factori externi).

În contextul dezvoltării psihice generale a copilului, evoluția jocului este rezultatul interacțiunii factorilor interni și externi și nu al acțiunii separate.

Eduard Claparéde, inspirându-se din lucrările lui K. Gross, a împărțit jocurile în:

– jocuri ale funcțiilor generale;

– jocuri ale funcțiilor speciale și ca subgrupe de jocuri:

– jocuri senzoriale;

– jocuri motorii;

– jocuri psihice.

Prin jocurile senzoriale, Claparéde a grupat toate tipurile de jocuri care antrenează capacitățile senzoriale; jocurile motorii antrenează îndemânarea, coordonarea mișcărilor, agilitatea și jocurile psihice sunt:

– jocuri intelectuale – care solicită o activitate intelectuala (antrenând gândirea, fac comparații);

– jocuri afective – provoacă emoții (de durere, de fericire, estetice)

Și această clasificare este discutabilă deoarece copilul jucându-se, încorporează într-un singur joc majoritatea categoriilor considerate ca fiind relativ distincte.

Charlotte Bühler, a făcut o altă clasificare a jocurilor, în cinci grupe:

-jocuri funcționale (senzorio-motrice);

-jocuri iluzorii (de ficțiune);

-jocuri receptorii (de consum, complementare, participare pasivă – poveștile);

– jocuri de construcție;

-jocuri colective.

Această clasificare, chiar dacă este mai mult sau mai puțin convențională, ține seama de influența jocului în planul dezvoltării senzoriale, motrice, intelectuale și chiar afectiv – caracteriale (sociabilitatea – în jocurile colective).

O altă clasificare interesantă a jocurilor a făcut-o Delcroy – jocurile raportându-se la dezvoltarea percepțiilor senzoriale și aptitudinii motorii (jocuri vizuale cu culori, forme):

– jocuri de inițiere aritmetică (noțiunea de timp);

– jocuri de inițiere în lectură;

– jocuri de gramatică și înțelegere a limbajului.

O clasificare prin care se face pentru prima dată încercarea de a răspunde problemelor metodologice ale clasificării aparține psihologului elvețian Jean Piaget. El definește jocul drept o activitate prin care elevul se dezvoltă în conformitate cu etapele formării sale intelectuale – etape marcate prin trei tipuri succesive de structuri mintale:

– scheme senzorio-motrice;

– scheme simbolice;

– forme raționale (socializate) ale gândirii.

La baza clasificării, pune trei structuri genetice în funcție de care evoluează jocul: exercițiul, simbolul și regula:

– jocuri – exercițiu;

– jocuri simbolice;

– jocuri cu reguli.

S-ar mai putea aminti și un alt criteriu, acela al poziției copilului în timpul jocului:

– jocuri de mișcare;

– jocuri sedentare.

Dar această clasificare este unilaterală.

O clasificare unanim acceptată a jocurilor este greu de realizat. Pentru elaborarea unei clasificări acceptabile este necesară selectarea criteriilor, pe de o parte ținând seama de sarcinile educării multilaterale a elevilor, iar pe de altă parte, de ponderea influenței formative a jocurilor asupra dezvoltării psihice generale a acestora.

În funcție de aceste considerente, pedagogia generală clasifică jocurile în următoarele trei categorii:

-jocuri de creație;

– jocuri de mișcare;

– jocuri didactice.

Această clasificare corespunde în cel mai înalt grad sarcinilor dezvoltării fizice, intelectuale, morale și estetice ale copilului, jocurile didactice fiind numeroase, clasificarea se face după două criterii, în funcție de conținut și de materialul didactic.

În general, în dependența de aceste criterii, deosebim mai multe feluri de jocuri didactice.

După criteriul conținutului, jocurile didactice pot fi grupate în patru categorii:

-jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător, pentru dezvoltarea limbajului și comunicării;

-jocuri didactice pentru însușirea limbii materne;

-jocuri didactice pentru numărat și socotit;

-jocuri didactice muzicale.

Exemple de jocuri didactice pentru activitățile matematice: Spune ce sunt?, Mare sau mic?, Repede și bine, Al câtelea brad lipsește?.

După sarcina didactică, unele jocuri didactice urmăresc verificarea sau sistematizarea cunoștințelor însușite de copii. În acest caz, jocul constituie o activitate de verificare și control al modului de însușire a cunoștințelor și deprinderilor de către elevi.

Ținându-se cont de particularitățile deficiențelor mintale ale acestor elevi, sarcina didactică a jocurilor didactice trebuie să evolueze de la simplu la complex.

Materialul didactic folosit în jocuri, indiferent de natura conținutului lor le grupează în:

– jocuri didactice cu material:

a) jocuri cu material didactic (jucării didactice, jocuri de masă);

b) jocuri cu material ajutător (obiecte din natura și obiecte de întrebuințare zilnică);

c) jocuri pentru interpretarea unor povești și lecturi, precum și jocuri cu numărătoare, folosind jucării corespunzătoare (imagini, costume, siluete).

– Jocuri didactice fără material sau jocuri orale:

a) ghicitorile (fără ilustrații);

b) jocuri cu alcătuire de propoziții și fraze;

c) jocuri de compunere de povești.

Profesorul trebuie să fie pregătit în cadrul unui exercițiu să utilizeze din spusele elevilor ceva care să îi ajute în continuarea rezolvării sarcinii didactice – această tehnică pedagogică valoroasă, permite o adecvare perfectă a contribuției educative – profesorul intervenind exact cu ceea ce lipsește, chiar, în clipa când acest ceva lipsește.

Situațiile fiind imprevizibile, profesorul nu are cum să se pregătească trebuind să dea dovadă de prezență de spirit, de disponibilități și chiar virtuozitate (este vorba de artă – numai profesorii înzestrați pot face față în aceste ocazii).

Varietatea metodelor, a mijloacelor și a procedeelor folosite în cadrul jocurilor didactice influențează, în mod pozitiv, nu numai latura intelectuală, ci întreaga personalitate a elevului.

Deci, la vârsta școlară există premise cognitive și operaționale care se dezvoltă, prin exerciții și joc.

Astfel, voi încerca să prezint – la modul selectiv și eficient – o paletă bogată și diversă de jocuri didactice care vizează învățarea elevilor cu deficiențe mintale diferite, la pregătirea temeinică a acestora pentru activitățile didactice, deoarece așa cum a afirmat Jan Amos Comenius: Omul ca să devină om trebuie format.

Pe parcursul anului am introdus variante de joc noi, iar sarcinile jocurilor noi au fost mai dificile. Elevii au manifestat interes și au participat cu interes la jocurile propuse de mine. Aceștia au obținut rezultate bune la activități. Voi prezenta mai jos diverse jocuri realizate la clasă.

LA APROZAR

Obiective:

-consolidarea noțiunii de formă;

-consolidarea noțiunii de cantitate.

Obiective specifice:

-să construiasca mulțimi după unul sau mai multe criterii date;

-să compare mulțimi din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic corespunzător (mai multe, mai puține, tot atâtea)

-să rezolve fișa de lucru individuală.

Sarcina didactică:

Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenței între elementele a două mulțimi și sesizarea diferenței dintre acestea.

Regulile jocului:

Zâna Toamnă va indica sarcinile jocului ce vor fi specificate pe jetoane decupate în formă de frunze ruginii. Elevii răspund pe rând, fiecare răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă.

Elemente de joc: închiderea și deschiderea ochilor, coronițe surpriză de la Zâna Toamnă.

Material didactic: frunze decupate din carton pe care sunt scrise sarcinile, jetoane cu fructe și legume de toamnă, coșul Toamnei plin cu fructe și legume, fișe individuale de lucru.

Desfășurarea jocului:

Elevii vor fi împărțiți în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei și vor rezolva sarcina cerută.

Apoi vor grupa fructele și legumele din aprozar după formă.

Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Așează în perechi obiectele celor două grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.

Pe panou se așează o grupă de obiecte. Fiecare elev din cele două echipe așează pe masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puțin decât în grupa dată. Elevii din aceeași echipă au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa va primi din partea Zânei Toamnă o crizantemă. Cine va avea cele mai multe va câștiga jocul.

UNDE S-A ASCUNS GREIERAȘUL?

Obiective:

-verificarea cunoștințelor elevolor despre formele geometrice;

-dezvoltarea operațiilor gândirii.

Obiective specifice:

-să recunoască și să denumească figurile geometrice, efectuând operații logice în ceea ce privește sortarea pieselor în funcție de cerințele exprimate de către profesor;

-să identifice poziții spațiale, și să plaseze piesele în poziția spațială indicată;

-să rezolve corect fișa;

Sarcina didactică:

Recunoașterea formelor geometrice și precizarea aributelor acestora; recunoașterea și denumirea pozițiilor spațiale.

Reguli de joc:

La solicitarea profesorului elevii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a ascuns greierașul, ce figură geometrică se află în acel loc și care sunt atributele acesteia. Dacă răspunsul este corect, elevul va primi drept recompensă un stimulent în formă de chitară.

Elemente de joc: închisul și deschisul ochilor, mișcarea.

Material didactic: greieraș, chitare stimulente, piese geometrice.

Desfășurarea jocului:

Se prezintă invitatul zilei – Greierașul – care le cere ajutorul elevilor pentru a-l învăța formele geometrice. Pe un panou sunt așezate toate piesele geometrice învățate. Elevii închid ochii, iar profesorul asează greierașul lângă o piesă geometrică. Apoi elevii deschid ochii și profesorul îi întreabă: Unde s-a ascuns greierașul?. Elevii răspund precizând piesa geometrică și atributele ei.

FURNICUȚA HARNICĂ!

Obiective:

-consolidarea deprinderii de a asocia cifra cu cantitatea și semnul grafic cu numărul;

-verificarea număratului crescător și descrescător în limitele 1-5;

-educarea independenței în acțiune.

Obiective specifice:

-să formeze mulțimi cu 1-5 elemente după criteriul formei;

-să numere în limitele 1-5;

-să asocieze semnul grafic cu numărului corespunzător de obiecte și invers;

Sarcina didactică:

Raportarea cantității la număr folosind analizatorii: vizual, auditiv, tactil;

Regulile jocului:

Profesorul va alege un cartonaș care se va opri la semnalul Stop. Elevul la care s-a oprit cartonașul îl arată tuturor pentru că va așeza la mușuroi atâtea furnicuțe câte arată cifra de pe cartonaș sau câte bătăi din palme a auzit.

Elemente de joc: mișcarea, surpriza.

Materialul didactic: cartonașe cu cifrele de la 1 la 5, siluete furnicuțe, imagine cu un mușuroi, săculețul furnicuței.

Desfășurarea jocului:

Profesorul va da drumul unui cartonaș pe care este scrisă o cifră să circule de la un elev la altul. La semnalul profesorului, elevul la care s-a oprit cartonașul îl va arăta tuturor și va avea sarcina de a așeza la mușuroi tot atâtea furnicuțe câte arată cifra. Se motivează acțiunea: Eu am așezat la mușuroi 5 furnicuțe pentru că pe jeton este cifra 5.

În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copii vor grupa furnicuțele după numărul bătăilor din palme.