Jocurile Olimpice

Cuprins :

Motto

Argument

Introducere

Capitolul I – Reportajul radiofonic

Definire, etimologie, tipologie, concepere

Reportajul Sportiv

Importanța reportajului sportiv în dezvoltarea olimpismului

Capitolul II – Jocurile Olimpice

În antichitate

De la Atena (1896) la Atena (2004)

Comitetul Internațional Olimpic

Capitolul III – Sportivii la Jocurile Olimpice

Statistici Jocurile Olimpice de vară

Comitetul Olimpic român

Participarea românească la J.O. de vară

Concluzii

Bibliografie

Subiectul Lucrării :

Povestea radiofonică a Jocurilor Olimpice

Motto

Este frumos să plângi ascultându-ți imnul țării și simțindu-ți inima mângâind tricolorul.

Este frumos să plângi când, simți că neputința te copleșește și toate se năruiesc … pentru că orice sfârșit este un început.

Prețul succesului este recunoașterea …. o lacrimă, un palmares!

Campionii sunt cei care-și cultivă calitățile și își țin defectele sub control

ARGUMENT

Dacă sufletul omului a zămislit arta atunci cu siguranță Jocurile Olimpice au creat campionii. Iar menirea campionului este însuflețirea cetății, certitudinea că perfecțiunea există aidoma răsăritului doar astăzi. Fiecare cetate are eroi și fiecare erou are o poveste. Dacă am fi fericiți o viata lacrimile și-ar pierde valoarea, astfel s-ar putea rezuma pregătirea purtătorului cununii de lauri. Fiecare competiție este o provocare la sfârșitul căreia va exista o lacrimă și un zâmbet, o câștigătoare : VIAȚA.

Jocurile Olimpice in antichitate au reprezentat bagheta magica prin care războiul a cedat locul competiției, închinându-se in fata sacralității. Am optat pentru depanarea frumoaselor legende născute din principii si nu din demagogie pentru ca, am învățat sa lupt privind competiții, am ales jurnalistica aflând detaliile acestora prin intermediul reportajelor, ghidându-mă in viata după dezideratul olimpic „important este sa participi”. Si acest lucru nu l-am făcut numai eu ci milioane de oameni care au degustat olimpismul.

M-am oprit cu precădere asupra Jocurilor Olimpice de vara deoarece la disciplinele prezente aici sportivii romani au obținut cele mai bune rezultate. Pentru Jocurile Olimpice de iarna baza de date este superficiala si disipata. In plus aria de răspândire a sporturilor sezonului cald este mult mai mare, tradiție in sporturile de iarna existând doar in tarile in care clima permite practicarea lor la nivel de mase.

Pe parcursul acestei lucrări prezint tradiția, simbolurile si instituțiile olimpice, respectiv importanta dar si unicitatea reportajului sportiv. Este imposibil sa nu te emoționezi ascultând imnul tarii, sa nu iți dorești cel mai mult, in clipa cursei, a exercițiului sau a meciului, decât ca sportivul care te reprezintă sa fie campion. Strângem pumnii, închidem ochii, ne închinam, țipam – ne conectam la competiție prin cei prezenți la fata locului pentru a ne informa.

Am lăsat statistica sa vorbească despre amploarea fenomenului olimpic pentru ca, in sport, cifrele au o mare importanta si pana la urma olimpismul înseamnă participare.

Introducere

„A face sport înseamnă a învinge fără a ucide. Stadionul poate și trebuie să înlocuiască pentru totdeauna câmpul de bătaie. Iată Jocurile! Privesc înaintea mea tinerețea lumii. Și ceea ce mă minunează și îmi strânge inima de bucurie este că știu că această tinerețe e durabilă. Acum, oamenii se întâlnesc datorită Jocurilor Olimpice, nu pe câmpurile de bătălie, nu pentru a muri, ci pentru a trăi din plin.

Veniți cu mine. Toți acești bărbați, aceste femei, să-i privim cum aleargă, ca și cum am fi noi înșine. Să-i privim cum se întrec, cum echipele lor se înfruntă și să ne gândim că cel mai bun balon de oxigen este încă balonul de fotbal.

Să alergăm, să alergăm cu cei care aleargă pentru noi. Să ne amintim de cursele pe care le-am alergat și noi. Mușchii fac parte din creier pentru că își amintesc. Ultimii metri! Acest fir, înaintea mea, mi-e de ajuns să-mi dea curaj. Mă sprijin pe el! L-am trecut! Cade ca un zid și atunci parcă ceva se prăbușește, ceva care se sfârșește și care poate sunt eu însumi. Însă ceva de asemenea renaște și acesta sunt eu cu siguranță. Și mă gândesc la acel care câștigă doar „cu un piept”; aceasta nu pentru că al său este din naștere mai lung, ci deoarece are inima mai bună”

Ori de câte ori încărcătura emoțională a unei întâmplări, a unui eveniment merită să fie transmisă publicului ascultător – în mintea reporterului încolțește, se dezvoltă și înflorește radioreportajul.

Jocurile Olimpice, născute din aspirația omului spre armonie și frumusețe, dar și ca o ripostă împotriva vrajbei și a urii, au fost din totdeauna acea luminoasă sărbătoare a sporturilor, așteptată cu bucurie la fiecare patru ani, manifestare de concordie și pace, care a creat în jurul stadioanelor o ambianță de măreție, de aventură și eroism. De fiecare dată, Olimpiadele ne-au făcut să trăim, alături de „zeii” stadionului, emoția victoriei, șansa ori nenorocul întrecerilor, încrustând în cutele amintirii o clipă, un nume, un gest ce ni s-a părut că a definit prin intensitate, valoare sau dramatism o epocă anumită a Jocurilor. Pentru că fiecare ediție a Olimpiadelor a rămas legată de un eponim, de un protagonist, de acel „primus inter pares”, care, rupând cel dintâi firul de lână de la sosire, a cucerit odată cu râvnita cunună de lauri și inima tribunelor, intrând definitiv în conștiința publicului. De la Spyros Louis la Nadia Comăneci, Olimpiadele și-au înscris în palmaresul lor numele a numeroși sportivi ce s-au distins nu numai prin virtuozitate sau înălțimea performanței, dar și prin dovezi de noblețe morală, prin modestie, loialitate, abnegație. Marii campioni, eroi ai jocurilor antice sau moderne, au fost mulți dintre ei, oameni obișnuiți, unii fără însușiri fizice deosebite, venind chiar după mari suferințe sau infirmități, recuperați de acest medic fără rival care este sportul. Toți au avut, însă, ceea ce se numește geniul arenei, perseverența și credința într-un ideal, acea combustie interioară ce poate transforma pe un păstor de capre într-un erou olimpic sau o copiliță de 14 ani dintr-un orășel moldav într-o zeiță a palestrei. Actul sportiv împlinit de acești eroi ai stadionului avea dimensiunea umană a lucrului făcut bine și fără ostentație, ca o ofrandă de puritate. Tocmai de aceea isprăvile lor, trecând de porțile arenei, au impresionat nu numai pe cunoscători, dar și pe omul de pe stradă, exemplul campionilor fiind în ochii generațiilor de tineri cea mai convingătoare pledoarie pentru sport, pentru idealul olimpic.

Radioreportajul are cea mai mare încărcătură emoțională, el „transportă” omul în locuri și ambianțe nemaivăzute și este, în același timp, matca celorlalte genuri, specii, formule radiofonice.

Paul Vialar – președinte al Asociației scriitorilor sportivi din Franța

CAPITOLUL I

REPORTAJUL RADIOFONIC

„Reportajul: o combinație de autenticitate a discuției cu forța dramatică a unei piese de teatru, dar, spre deosebire de piesa, al cărei scop este sa creeze iluzia dramatica de dragul ei, scopul reportajului este de a convinge ascultătorul de adevărul a ceea ce se spune, chiar daca se spune intr-o forma dramatica.”

1.Definire, etimologie, tipologie, concepere.

Reportajul este un mod de comunicare descriind spectacolul unui eveniment pentru un public larg; este o prezentare directa asupra unui eveniment, unor situații, persoane, idei. El trebuie sa relateze faptele intr-o maniera precisa, detaliata, argumentata.

Reportajul constituie o sinteza intre informația pura si construcția artistica, combinând munca jurnalistica si arta povestitorului, neutralitatea persoanei a III-a si implicarea autorului in eveniment.

Reportajul se bazează in primul rând pe munca jurnalistului de teren. Sarcina reporterului este sa descrie ceea ce vede si aude, așa cum simțurile sale percep realitatea înconjurătoare. Reporterul nu este o prelungire a aparaturii sale, ci dimpotrivă, microfonul este prelungirea vocii si auzului sau. Misiunea sa nu este de a transmite sunetul in totalitate, ci de a oferi informații vehiculate prin sunet. Pentru reporter, conținutul informativ are întâietate asupra tentațiilor esteticului: sunete, zgomote expresive, muzica. El trebuie sa-si transporte ascultătorii prin sunet la locul evenimentului, deci este necesar ca reportajul sa fie complet, concis, ușor de înțeles.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul reportaj provine din verbul francez rapporter, însemnând „a raporta, a face o expunere, a povesti”.

Tipuri de reportaj

Reportajul in direct : in acest caz evenimentul este accesibil publicului chiar in timpul in care el se produce. Adunarea, tratarea si difuzarea informației sunt simultane. Reporterul mai mult potrivește decât pune in forma. Partea cea mai importanta a muncii sale are loc înainte ca el sa iasă pe teren: pregătirea atenta a temelor este cea care direcționează întreaga desfășurare a transmisiei.

Reportajul de radiojurnal : un eveniment trebuie adus foarte repede la cunoștința publicului, colectarea si tratarea informației sunt cvasi-simultane, iar difuzarea are loc cat mai curând posibil. Reporterul e nevoit sa selecționeze, pornind de la un anumit unghi de abordare, punctele importante ale subiectului. Activitatea sa esențiala se desfășoară in timp ce reporterul se afla in exteriorul postului.

Reportajul emisiune : evenimentul sau situația sunt publicate după încheierea lor. Colectarea, tratarea si difuzarea informației sunt distincte. Coerenta reportajului este cea pe care i-o conferă reporterul prin tratare si editare si nu neapărat aceea a evenimentului. Punerea in forma este la fel de importanta ca si pregătirea si înregistrarea, dar este ulterioara acestora.

Orice reportaj începe cu o idee dezvoltarea ideilor pentru radio este mult mai mult decât o operație de scriere. De fapt, reportajele trebuie sa treacă prin cinci etape: găsirea unei idei pentru un reportaj, crearea unui plan pentru realizarea lui, folosirea înregistrărilor făcute, scrierea-reportajele au personalitate-in scrierea scriptului se poate folosi persoana I, se da un ritm si se fac particularizări, ultima etapa constituind-o finisarea.

Mesajul transmis prin radio este un mesaj in timp real. Perceperea acestui mesaj este instantanee, nefiind posibila decât in momentul difuzării sale. Pe de alta parte mesajul ajunge la receptor in forma liniara: ascultătorul ia cunoștința de fapte in ordinea fixata de jurnalist. Este important ca mesajul sa aibă un conținut fără ambiguități, pentru ca o informație pe care ascultătorul o înțelege greșit sau nu o înțelege, se pierde si nu exista posibilitatea revenirii asupra ei.

2.Reportajul sportiv

Relatarea de la fata locului a unei competitii sportive se poate constitui in reportaj, povestindu-se nu doar ceea ce se intampla,ci si explicandu-se momentele principale, transmitandu-se atmosfera in care aceasta are loc. O data cu dezvoltarea sportului si mai ales a miscarii olimpice interesul publicului a crescut ceea ce a dus la nevoia de amanunte dincolo de cifrele inscrise la finalul unei competitii. Totul intra in vizor : atribuirea dreptului de a organiza o competitie,locul unde urmeaza a se intrece sportivii, organizatorii,competitorii (modul lor de pregatire si viata personala),etc.

Respectand tipologia generala si reportajul sportiv poate fi transmis in direct, in radiojurnal sau in emisiune de sine statatoare.

REPORTAJUL IN DIRECT

In general acest tip se utilizeaza cel mai frecvent in cadrul transmiterii unei competitii, a unei conferinte de presa, a unei festivitati de deschidere sau inchidere a Jocurilor Olimpice,iar pentru reusita sa este necesara o cat mai buna pregatire a materialului. Acesta implica in primul rand intrarea in contact cu evenimentul care va avea loc,cu organizatorii si chiar cu participantii. Acest lucru inseamna ca reporterul sa studieze mai intai de toate,informatiile primite de catre poa generala si reportajul sportiv poate fi transmis in direct, in radiojurnal sau in emisiune de sine statatoare.

REPORTAJUL IN DIRECT

In general acest tip se utilizeaza cel mai frecvent in cadrul transmiterii unei competitii, a unei conferinte de presa, a unei festivitati de deschidere sau inchidere a Jocurilor Olimpice,iar pentru reusita sa este necesara o cat mai buna pregatire a materialului. Acesta implica in primul rand intrarea in contact cu evenimentul care va avea loc,cu organizatorii si chiar cu participantii. Acest lucru inseamna ca reporterul sa studieze mai intai de toate,informatiile primite de catre post cu privire la eveniment pentru ca punctele lor de convergenta vor reprezenta o baza de pornire in lucrul pe teren,iar divergentele dintre ele vor constitui prioritatile pentru verificari si ajustari. Apoi se mai dau cateva telefoane,fiindca ele pot ajuta la precizarea unor detalii importante,precum locul si momentul exact de desfasurare a evenimentului,sau posibilitatile de acces ale reporterilor. Urmeaza o parte importanta pentru reusita unei bune transmisii si anume documentarea. Etapele de baza in documentarea jurnalistica sunt : obtinerea unei imagini de ansamblu a subiectului,aprofundarea punctelor de interes,apoi gasirea persoanelor potrivite ca interlocutori.

In ce priveste competitia sunt necesare : statistici, un scurt istoric, amanunte despre locul de desfasurare. Pentru participanti sunt indispensabile datele personale, palmaresul, incidentele pozitive sau negative din cariera sportiva, amanuntele despre viata extrasportiva daca este una plina de picanterii. Festivitatile sunt in general evenimente grandioase, cu multi participanti si spectacole artistice pe masura, pentru o cat mai buna prezentare se folosesc cat mai multe amanunte. Cine si de ce este gazda, a cata editie are sau a avut loc, cine sunt participantii,ce personalitati sunt prezente…sunt intrebari la care ascultatorii asteapta raspunsul. Conferintele de presa au scop bine determinat iar reporterul pe langa comunicatul oficial trebuie sa obtina raspunsuri la aspectele importante care n-au fost cuprinse in datele oferite iar pentru aceasta este necesara cunoasterea tuturor aspectelor legate de eveniment.

In acest scop pe parcursul documentarii reporterul isi construieste un dosar cu fise personale,sintetice si accesibile. Astfel,informatia poate fi gasita, la momentul oportun,repede si usor. Fisele sunt pastrate la zide elementele invechite sau redundante si completate cu sursele de unde s-a obtinut informatia.

Insemnarile sunt indispensabile in timpul unui reportaj in direct. Timpul petrecut pentru a vizita si revizita locurile de transmisie viitoare este esential pentru usurarea muncii si pentru a asigura claritatea spuselor. Amplasarea microfoanelor pentru o cat mai buna sonorizare si alegerea perspectivei vizuale depind d e cunoasterea in detaliu a locului actiunii.

A transmite in direct inseamna a lucra fara ajutor. Tensiunea si excitatia relatarii in direct sunt reale. Timbrul vocal este mai accentuat,ritmul prezentarii mai rapid. Un reportaj in direct este perceput de audienta cu aceeasi tensiune cu care se confrunta jurnalistul. Ascultatorul se simte „la locul faptei” gratie reporterului. El se inveseleste sau se intristeaza,isi manifesta entuziasmul sau se indigneaza,isi tine respiratia sau rasufla usurat,participa afectiv la eveniment.

Reporterul are dreptul la o parere iar acestea de regula se emit in legatura cu arbitrajul, notele acordate,conditiile de participare,tactica adversarilor,etc. Exprimarea este simpla, in fraze scurte,iar debitul viu,natural. Momentele de pauza sunt fructificate pentru diverse amanunte sau scurte interviuri cu personalitati aflate la fata locului,de ce nu cu cantecul care rasuna in arena.

REPORTAJUL DE RADIOJURNAL

Reportajul realizat pentru jurnal poate fi un material de sine statator sau poate fi folosit ca insert in cadrul unei stiri. Pentru rubrica sport se foloseste foarte des insertul cu secvente de la festivitatile de premiere,din timpul meciurilor sau a exercitiilor, scurte interviuri cu performerul,antrenorul,o oficialitate,etc. In acest mod se da ascultatorilor impresia de relatare in direct,de prezenta la evenimentul relatat. Se confera stirii un aspect diferit,reprezentand transmiterea unei ambiante sonore vii,filtrate insa prin studio. Acest reportaj realizeaza o pauza in discursul prezentatorului si reprezinta un moment de atractie si de seductie pentru audienta. Datorita insertului,ascultatorul iese din monotonia cifrelor si a datelor tehnice,capatand senzatia ca i se vorbeste,ca este implicat intr-o realitate.Materialul prezentat este scurt,de aceea el va trebui sa fie mai degraba factual, informational,decat subiect de interpretare nepartinitoare. Reporterul,martor la fata locului,trebuie sa introduca ascultatorul in atmosfera reala a arenei,comunicandu-i ce se petrece si cum se petrece in spatiul competitional. Acest tip de reportaj se poate transmite in direct daca importanta evemnimentului o impune sau poate fi inregistrat. La un reportaj inregistrat se poate construi un script,se pot organiza interviurile si se efectueaza activitatea tehnica de montaj. Utilizarea rationala a timpului de antena este cea care solicita,in primul rand,montajul in radio. Nu se pot risipi secunde pretioase,nu se poate risipi timpul ascultatorilor consacrandu-l cliseelor,repetitiilor,non-informatiei. Se poate face astfel o alegere judicioasa intre diferitele elemente sonore.

Inlantuirea intr-o ordine anterior aleasa a diferitelor elemente din care se compune reportajul : interviuri,analize,sunet de ambianta,interventii ale reporterului,duce in final la realizarea unui material unitar,complet si clar.

REPORTAJUL EMISIUNE

Reportajul-emisiune este un material de sine stătător, cu o lungime mai mare decat a unui reportaj pentru un jurnal. Timpul disponibil pentru pregatirea lui este mai indelungat iar mesajul mai meticulos.

Sportul ofera multiple idei pentru reportaje-emisiune. In domeniul olimpic sunt emisiunile : „Ora olimpica”, „Anul olimpic” , „Anul sportiv” , etc. ,prilej de a aduce in atentie gazda Olimpiadei,pregatirile delegatiei romane,bilantul dupa marea confruntare, campionii si efortul care precede laurii.

Orice reportaj porneste de la o idee,cheia realizarii unui material bun este inzestrarea acestei idei initiale cu elemente de interes uman. Cand subiectul este static el trebuie animat cu atribute vii,de culoare,legate de interesul uman.

Un reportaj are un inceput,un corp si un final si se incadreaza intr-un format standard :

lead-ul,care deschide materialul cu un fapt,descrierea unei scene,un citat sau o anecdota;

tranzitia,deseori numita pod,fraza-capsula sau paragraf-bucsa („nut-graf”),care spune ascultatorului de ce reporterul s-a oprit la acel subiect;

dezvoltarea temei,intr-o serie de segmente ordonate logic,corelate;

un final puternic, „o comoara” lasata pentru ultimele fraze.

Modul in care aceste elemente sunt dezvoltate depinde de scopul materialului. Ascultatorul nu asteapta o prezentare enciclopedica a subiectului,ci o informare din perspectiva care il intereseaza, il atinge,face apel la emotiile sale.

Unghiul de abordare este punctul de vedere ales de jurnalist pentru a trata un subiect. Tema este abordata dintr-o singura perspectiva,dar este abordata in profunzime. Unghiul este ales in asa fel incat sa ofere o idee globala asupra ansamblului,in functie de noutatea si importanta informatiei,de faptele observate si de elementele colectate,de publicul caruia ii este destinat reportajul.

Jocurile Olimpice privite prin prisma fastului,a emotiei si a atentiei de care se bucura festivitatea de deschidere,apoi bilantul si comportarea exceptionala a sportivilor romani, imensul efort organizatoric depus de gazde au nascut reportaje memorabile care ne emotioneaza chiar daca le ascultam si dupa douazeci-treizeci de ani.

Dar foarte important este si planul de reportaj. Planul de reportaj este acea structurare a elementelor ce vor fi comunicate,structurare de care depinde claritatea informatiei si,in consecinta nivelul de intelegere al ascultatorului. Fiecare jurnalist are amprenta sa,pe care o imprima materialelor realizate,acea „masura de aur” a proportiilor universale,devenind in timp usor de recunoscut si cu un public fidel. Informatia este ordonata in functie de importanta,prospetimea si forta ei,dar si de legaturile existente intre segmente. Atentia ascultatorului nu poate fi mentinuta activa mai mult de un minut si jumatate-doua minute. Reportajul – sau fiecare din elementele care il compun – trebuie calibrat cat mai aproape de aceasta durata.

Orice reportj necesita un script,un text care leaga segmentele inregistrate pe teren si care rezuma informatia ce n-a putut fi inregistrata. Atacul reprezinta primele cuvinte din script. El trebuie sa atraga atentia ascultatorului,sa-l surprinda si sa-i dea dorinta de a afla mai mult. Aceasta prima faza indica unghiul de abordare tratat,ea da o imagine a ambiantei,a analizei sau descrierii dezvoltate pe parcursul scriptului. Stilul se bazeaza pe frazele scurte. Acest lucru faciliteaza intelegerea lor de catre ascultator si da ritmul scriiturii. Trebuie utilizate cuvinte obisnuite,simple care atrag ascultatorul,cuvinte concrete care desemneaza un obiect,o persoana,un sentiment,o imagine apartinand cotidianului.

Pentru final se cauta o fraza care sa se pastreze ca un ecou in urechea ascultatorului.

Reportajul capata forma finala abia dupa ce parcurge cele patru etape de montaj, putand primii apoi girul „gata de difuzat”.

Montajul de reducere se realizeaza daca inregistrarea este prea lunga sau daca interlocutorul nu se exprima clar,nefiind un vorbitor bun. Montajul de curatare consta in eliminarea de pe banda a zgomotului, repetitiilor, pauzelor, balbaielilor, trancanelii sau respiratiei violente. Montajul-scenariu asambleaza diversele piese dintr-o inregistrare conform unei ordini alese – in care caz nu trebuie uitate ritmul,echilibrul si durata fiecarei portiuni. Montajul de finisare permite perfectionarea produsului final,garantand eliminarea tuturor greselilor.

Marile competitii sportive nu nasc doar mari campioni ci si reportaje si reporteri de exceptie care sculpteaza informatia,detaliul oferind ascultatorilor o capodopera. Fiecare editie a Jocurilor Olimpice are eroul ei,povestea sa datorita jurnalistilor care,au raspandit acest microb numit sport in cele mai indepartate colturi ale lumii.

3.Importanta reportajului sportiv in dezvoltarea olimpismului.

Renascut intre elite,la sfarsitul secolului al XIX-lea,olimpismul a ajuns la jumatatea secolului XX al maselor iar la inceputul secolului XXI al planetei.

Agentul care a purtat,aidoma vantului polenul,spiritul olimpic a fost si este mass media. Daca la primele editii rezultate si informatii generale poposeau in paginile ziarelor, prin uluitoarea evolutie tehnologica,prin intermediul radioului si a televiziunii s-a ajuns la surprinderea celor mai mici detalii,la declansarea unor solidaritati si scandaluri de proportii.

De la 311 participanti,14 natiuni si 9 discipline s-a ajuns la 2547 participanti,28 natiuni si 15 discipline in pragul primului razboi mondial,respectiv 4066 participanti,49 natiuni si 20 discipline in pragul celui de al II-lea razboi mondial. Debutul transmisiilor prin satelit a reunit la start 6085 participanti,92 natiuni si 21 discipline in 1976 la Montreal,iar centenarul Jocurilor Olimpice Atlanta 1996 a reunit la start 10300 participanti,197 natiuni si 27 discipline.

Prima participare romaneasca s-a semnalat in anul 1900 dar individual,in timp ce prima delegatie olimpica romaneasca a poposit pe pamant francez la Jocurile din 1924. Radiodifuziunea Romana a inceput sa-si faca simtita prezenta alaturi de sportivi de la a XVI-a editie,Melbourne 1956. Din pacate in fonoteca Societatii Romane de Radiodifuziune nu s-a pastrat nici un material din acel an,primele relatari si reportaje gasite prezentand participarea si succesele obtinute la Olimpiada din Roma,1960.

Datorita regimului politic din acea perioada,pana la editia XXV-a,Barcelona 1992, Romania a fost prezenta cu un numar destul de restrans de jurnalisti la fiecare editie. Asta nu i-a impiedicat insa sa fie alaturi de sportivi in perioada pregatirilor,la plecarea si sosirea de la competitii,in momentele de cumpana ale carierei lor. Romania a dat lumii eroi desprinsi parca din mitologia greaca : Ivan Patzachin,Iolanda Balas,Nadia Comaneci, Nicu Vlad,dar si reporteri pe masura precum : Ioan Chirila,Cristian Topescu,Ion Ghitulescu,Octavian Vintila,rasplatiti pentru talentul si atasamentul lor la miscarea olimpica cu premii si distinctii internationale.

Pe plan international numarul jurnalistilor prezenti in arenele olimpice a crescut cu fiecare editie ajungand sa atinga jumatate sau chiar doua treimi din numarul competitorilor. Astfel treptat,amatorismul a inceput sa cedeze tot mai mult teren profesionalismului,in toate privintele.

Performanta! Aluatul pe care reporterul il framanta si il ofera publicului cald,abia scos din arena. Fiecare erou olimpic prin povestea sa,ajunsa la inimile oamenilor datorita muncii acestor neobosite voci si condee,a dus la dezvoltarea unei discipline sportive.

Nicolae Lica,campion olimpic la box,a castigat in 1956 medalia cu un deget de la mana fracturat si lacrimi de durere in ochi,a indreptat si indreapta inca mii de copii spre ringul magic,avand un urmas pe masura in Leonard Doroftei,campion mondial la profesionisti,la ora actuala. Iosif Sarbu,primul campion olimpic roman a impus o adevarata traditie in tir,dar si un comportament de o inalta tinuta morala. Iolanda Balas, recordmena mondiala si olimpica la saritura in inaltime,cea care,a concurat mai mult cu stacheta decat cu adversarele,a ajuns atat de cunoscuta in lume incat a primit o scrisoare a carei incredibila adresa era „Iolanda Balas – Europa”. Ivan Patzaichin a demolat toate obstacolele din calea victoriei in proba de kaiac-canoe,vaslind cu mana,in calificarile unei curse pagaia rupandu-se inainte de sosire. Nadia Comaneci,gimnasta care a inventat perfectiunea umilind computerul prin evolutiile sale,a impus un stil care este urmat inca,dupa treizeci de ani,de sportive din intreaga lume. Doina Melinte si Maricica Puica au dat probelr de fond ale atletismului specificul romanesc,purtat in prezent de Gabriela Szabo si Violeta Beclea Szekely.

Cunoasterea campionilor naste alti campioni,indragirea simbolurilor,a spiritului olimpic face legenda nemuritoare.

Disparitia unei doctrine politice totalitare a eliberat,la randul ei sportul si miscarea olimpica.

Din 1992 delegatia romana s-a intarit cu un numar remarcabil de jurnalisti,prin aparitia unor posturi de radio si televiziune particulare,dar si cresterea numarului cotidianelor de sport. Astfel fiecare proba a avut reporter specializat in disciplina respectiva si atentia meritata acordata,crescand simtitor numarul de ore al transmisiilor in direct. Datorita contactului cu sporturi mai recent introduse in programul olimpic, de exemplu taekwondo, softball, numarul admiratorilor dar si al practicantilor a crescut.

De la editie la editie fiecare festivitate de deschidere si inchidere a Jocurilor Olimpice a devenit mai spectaculoasa, fastuoasa si inovatoare in acelasi timp,atingand cote de audienta foarte mari. Gazdele se straduiesc sa apara in fata lumii, prin intermediul mass media, cu traditiile, ospitalitatea, cultura si pasiunea lor pentru sport. La randul ei,lupta de atribuire a dreptului de a gazdui Jocurile Olimpice este dura si indelungata,cu amanunte de culise speculate de reporteri. Simbolurile olimpice,au devenit limbajul prin care oamrnii isi exprima dorinta de pace si bucuria de a fi impreuna,depasindu-si propriile limite. Datorita reportajului fiecare suntem prezenti acolo si daca n-am reusit sa devenum mai buni incat sa concuram in arena olimpica,in adancul sufletului incolteste speranta ca poate fiul sau fiica va avea aceasta sansa,aidoma Mihaelei Penes,campioana olimpica la sulita in 1964,care a implinit visul mamei sale.

„Jocurile Olimpice sunt ceea ce sunt astazi – un fenomen care capteaza atentia intregii lumi,din patru in patru ani si datorita mediatizarii lor”.

Radioul si Televiziunea dau o cu totul alta imagine Jocurilor decat presa scrisa,care aprofundeaza evenimentul,dar nu-l transmite instantaneu.

Televiziunea are darul de a-ti reda efortul sportivilor in drumul spre victorie, manifestarile de bucurie,dar si de prabusire dupa spulberarea sperantelor. Iti transmite meciul sau cursa de la un capat la altul,dupa care iti ofera o alta cursa,un alt meci.

Radioul are puterea insa – prin transmisiile de pe mai multe baze sportive – de a-ti oferi dinamica unei competitii complexe si complete.

Radio Romania a oferit celor de acasa,minut cu minut,toate evenimentele fierbinti ale Olimpiadei australiene. Fiecare dintre noi poate povesti – urmarind transmisiile de televiziune – cum s-a manifestat Gabriela Szabo dup victorie,cat de sobra era pe podium Diana Mocanu,cum a sarit in sus de bucurie dupa ultima tusa Mihai Covaliu,cat de sincronizate erau in miscari componentele schifului nostru de 8+1,cat de superbe si de perfecte au fost cele doua festivitati de deschidere si de inchidere.

Radioul a oferit ritmul,grandoarea unei zile si a Olimpiadei in totalitate.

La televizor trebuia sa privesti,sa fii acasa,fara a mai face ceva.

Radioul l-ai ascultat chiar daca erai acasa si faceai treaba,erai in masina sau la serviciu.

Imaginea pe televizor o cautai,informatia la radio iti venea.

Ei bine, toate acestea ne reamintesc de o poveste a Elisabethei Mittelstadt.

„Un indian care se ocupa cu caratul apei avea doua galeti mari,prinse la cele doua capete ale unei prajini lungi,pe care omul le purta pe umeri. Una din galeti era gaurita. In timp ce prima galeata era intreaga,negaurita,si ajungea intotdeauna plina la casa stapanului cea de-a doua era pe jumatate goala cand ajungea la destinatie.

Timp de multi ani lucrurile au decurs tot as. Zi de zi,indianul nu ducea acasa decat o galeata si jumatate de apa. Bineinteles ca,galeata negaurita era mandra de realizarile ei. In schimb,galeata gaurita se rusina de imperfectiunile ei.

Dupa ani de umilinta,galeata gaurita si-a luat inima in dinti si i-a spus indianului :

-Mi-e rusine si as vrea sa-mi cer iertare!

-De ce? A intrebat indianul. De ce sa-ti fie rusine?

-Nu-mi pot indeplini datoria decat pe jumatate, pentru ca prin gaura pe care o am picura in permanenta apa pe drumul care duce spre casa stapanului tau. Tu trebuie sa lucrezi din greu din cauza defectului meu si, deci, nu poti primi rasplata efortului pe care-l faci.

-Cand vom pleca – i-a spus indianul – te rog sa fii atenta la florile minunate ce cresc de-a lungul drumului.

In timp ce urcau dealul, galeata gaurita a observat intr-adevar,multimea de flori de pe marginea drumului care „zambeau” in soare si asta a facut-o sa se simta mai bine. Ajunsa acasa, insa a fost cuprinsa din nou de tristete,pentru ca se convinsense inca odata ca pierduse apa si si-a cerut din nou scuze.

Indianul ii spuse :

-Nu ai observat ca florile cresc numai pe partea ta de-a lungul drumului,si nu pe partea colegei tale? Eu stiu defectul pe care-l ai si m-am folosit de el,semanand flori pe partea ta a drumului. Zi de zi,intorcandu-ma de la rau,tu udai aceste flori. In ultimii ani am putut mereu sa culeg flori neasemuit de frumoase cu care sa impodobesc casa stapanului meu. Daca nu ai fi cum esti,casa lui nu ar fi fost niciodata asa de stralucitoare”.

Baronul Pierre de Coubertin spunea in ziua de 23 iunie 1894,in Amfiteatrul Sorbonei :

„Ridic paharul pentru ideea olimpica,aceea care,strabatand negura veacurilor, ne aduce o speranta, in pragul secolului XX”.

Doi „canguri” va spun peste un secol : „Ridicam paharul pentru ideea olimpica, aceea care, strabatand veacurile,va aduce o speranta in secolul XXI,ca miscandu-va veti fi mai sanatosi,veti urca pe piscuri,veti sti sa gasiti in victorie bucuria izbanzii si,intr-o infrangere,bucuria de a lupta pe mai departe.

Daca prin transmisiile postului Radio Romania de la Jocurile Olimpice am facut ca tinerii sa ia drumul ce duce spre arenele sportive,daca parintii isi vor trimite copiii spre lumea aceasta datatoare de sanatate si care-ti deschide noi perspective, inseamna ca sunteti pe partea drumului pe unde s-au prelins picaturile din galeata noastra.

La aceasta scoala a olimpismului se formeaza calitati precum : dorinta de a munci si a te depasi, disciplina, darzenia, bucuria de a sti cum sa te manifesti la victorie, ca infrangerea nu este altceva decat mijlocul de a vedea ceea ce-ti lipseste pentru a invinge si tu, respectul pentru cel de langa tine, calitati care sunt valabile pentru o competitie mai lunga, mai frumoasa, mai dura – VIATA.”

Capitolul II

Jocurile Olimpice

Olimpiadele înseamnă nerăbdare, fremătare, entuziasm, delir, extaz, disperare, lacrimi de bucurie sau de tristețe, căderi dramatice pe pistă, victorii cu totul și cu totul imprevizibile sau eșecuri la fel de neprevăzute.

Jocurile Olimpice nu înseamnă numai întrecere sportivă, stadioane, recorduri. Ele mai înseamnă și cultură, artă sau festivaluri.

Ele sunt în același timp cea mai mare sărbătoare a tinereții și prieteniei popoarelor, o nouă mare pasiune a omenirii, așa cum a devenit dragostea de natură, muzica, lectura, zborul, una dintre cele mai vaste teme de inspirație, literatura olimpică având astăzi mai mult de 100.000 de cărți.

În antichitate

Jurământul Olimpic

Mă jur

pe altarul sacru al Tău –

o, Zefs – Stăpâne

De față cu Senatul Puterii Tutelare –

Pe laurul cel sacru și purpura ce-o are

Consiliul hellanodic –

loial că voi rămâne !

Mă jur

izbânda-n luptă s-o apăr cu onoare –

Purgat de viclenie, nedemn de-nșelăciune,

Și numai dreapta forță

în talger c-o voi pune –

Spre dreapta judecată

a dreptelor cântare !

Mă jur

s-acord respectul arbitrilor ce-aveți –i !

S-aplic regulamentul –

simțind agonotheții !

De n-oi sluji cu cinste

Cinstitei Tale Vetre –

O, Zefs al meu – Stăpâne –

trezește-mă cu pietre !

Și-n inima-mi uscată –

pe rana cruntei smulgeri –

Te-nduplecă – Stăpâne –

cu biciul să mă fulgeri !

Jocurile cele mai vestite și atletice – alergare, lupte, pancrațiu, penthatlon, răspândite cu glorie, lauri și premii erau Jocurile Olimpice, Olimpiadele, cum le spunem, greșit noi modernii. De fapt, prin Olimpiade grecii înțelegând răstimpul de patru ani dintre Jocuri. Jocurile Olimpice s-au născut, au strălucit și au durat pentru că Elada nu era o țară, ci o civilizație, aceea care a învins, ca spirit, Roma !

Ele sunt o expresie a civilizației grecești care face din om țelul tuturor împlinirilor : al echilibrului corp – minte, al armoniei și al perfecțiunii.

Olimpiadele – cea mai mare sărbătoare a tinereții lumii antice, cu record de longevitate greu de egalat (12 secole, 293 ediții – 776 Î.E.N până în 394 E.N.) până în ziua în care au fost interzise prin edict de împăratul Bizanțului, Teodosiu, fiind socotite ca jocuri păgâne.

Jocurile instituie și respectă pe timpul întrecerilor pacea sacră între cetăți. Chiar și când perșii năvălesc în Elada, ele continuă să se desfășoare cu același calm și aceeași seninătate.

Jocurile Olimpice care se organizau în luna August din 4 în 4 ani, erau cele mai sărbătorești și mai semnificative la Olympia, în Pelopones, în Dumbrava Sacră, aproape de râul Alfeu și de înălțimile muntelui Cromion.

La Jocurile nemeice, de la Nemeea, din 2 în 2 ani, câștigătorii erau încununați cu coroane de iederă iar la Jocurile pytice, din 4 în 4 ani, la Delfi, cinsteau pe zeul Apolo (inițial erau doar întreceri artistice, apoi și atletice) iar învingătorii primeau coroane de lauri.

La Jocurile istmice, desfășurate la Corint, în cinstea zeului mării, Poseidon, care se desfășurau primăvara, campionii primeau coroane de pini, iar la Jocurile panatenee, de la Atena, în numele zeiței protectoare a cetății, premiile erau vase de ceramică reprezentând scene de agonistică.

Tot în Olympia se desfășurau și Jocurile feminine, dar din 5 în 5 ani, în luna septembrie, legate de cultul zeiței Hera. Alergarea măsura 160,22 m.

La Olympia asistau 30.000 – 40.000 de oameni în fiecare zi a întrecerilor. Bărbații luptau goi, iar cele mai disputate întreceri erau cele de alergare, luptă, penthatlon și care. Ei primeau cununi de măslin tăiate de efebi, cu o lamă de aur, din măslinul lui Hercule. Campionii olimpici primeau daruri, li se înălțau statui, li se dedicau odeiar cetățile cărora le aparțineau, la venirea lor dărâmau simbolic o parte din ziduri spunând că n-au a se teme de dușmani.

Jocurile Olimpice rămân peste secole dovada ingeniozității și perfecțiunii umane. Întreceri de „luptă” și pace între cetăți. Ele reprezintă strălucirea, aurul unui mileniu de antichitate.

Poate, așa cum citim în Iliada lui Homer, întâiele Jocuri au fost acelea ale eroului din războiul troian Ahile, în memoria prietenului său Patrocle, răpus pe câmpul de luptă.

Istoria amintește și de Pelops, care obține tronul și fata regelui, învingându-și adversarul, chiar pe rege, într-o întrecere de care, schimbându-i cuiele de metal de la roți cu cuie de ceară.

Și totuși, jocurile au fost create de Hercule, eroul, fiul lui Zeus și al unei muritoare, neînvinsul în cele 12 încercări grele cerute de Apolo.

Sigur că regele Ifitos al Eladei, ca să sărbătorească pacea semnată pe un disc de bronz cu regele Licurg al Spartei, instituie Jocurile în 776 Î.E.N., dându-le strălucirea pe care nu o vor atinge niciodată Jocurile de la Corint, Delfi, Nemeea și Atena.

Jocurile Olimpice se desfășurau din 4 în 4 ani, la Olympia, în a opta lună a anului, în săptămâna cu lună plină, pe durata a 5 zile:

Ziua I : ritualul jertfelor la cele 80 de altare, defilarea concurenților, jurământul olimpic în fața statuii lui Zeus;

Ziua II : tragerea la sorți, întrecerile tinerilor (18 – 20 ani);

Ziua III : alergările de fond, viteză, semifond, lupte, pugilat, pancrațiu;

Ziua IV : pentatlonul, alergarea oamenilor înarmați, alergările de care și călărie;

Ziua V : încoronarea învingătorilor cu cununi de măsli, procesiunea campionilor olimpici.

Taberele de pregătire începeau la Olympia cu zece luni înaintea Jocurilor, iar selecționarea celor care vor concura, cu o lună înainte. Cuvântul atlet vine de la ahos, care înseamnă muncă, luptă.

Arbitrii (hellanodives), zece la număr, adevărați magistrați ai Jocurilor erau numiți cu un an înainte. Foarte respectați, erau îmbrăcați în purpură și purtau pe frunte coroane de lauri.

Pentatlonul atletic, disputat prima dată în anul 709 Î.E.N la a 18-a Olimpiadă, cuprindea probele de alergare, săritura în lungime cu greutăți în măini, aruncarea discului, a suliței (o vergea de 1,96 m lungime) și lupta.

La Jocurile Olimpice n-au lipsit nici cursele de care trase de cai, întreceri la care au fost încununați cu laurii olimpici Filip al Macedoniei, Tiberiu și Nero. Campionul olimpic cel mai fastuos sărbătorit a fost sicilianul Exenet din Acragas, care a intrat în cetate pe o cvadrigă triumfală, precedat de 300 de care cu câte doi cai. S-a păstrat din generație în generație lista campionilor olimpici și ea a permis istoricilor să reconstituie programul Jocurilor și învingătorii lor ! …

De la Atena 1896 la Atena 2004

În numele tuturor concurenților promit că ne vom prezenta la Jocurile Olimpice, concurenți loiali, respectând regulamentele care le conduc și doritori de a participa într-un spirit cavaleresc pentru gloria sportului și onoarea echipelor noastre.

Imnul Olimpic

Tu, antic Spirit, duh etern, tu, creatoru-a toate,

A tot ce e Sublim, Frumos și Adevăr curat e,

Pogoară-te să strălucești cu limpedea-ți lumină,

În slava ta de pe pământ, ca-n slava ta divină !

În alergări, și-n lupte-apari la întrecerea de forță,

Aceste jocuri nobile le-aprinde cu-a ta torță !

Din ramul cel nepieritor coroana să s-aleagă,

Dârzenie dă-i trupului și oțelită vlagă !

Câmpii și munți și mări, prin jur, ți-or strălucii curate,

În templul vast de purpură și dalbă puritate,

În Templul Tău, und’se prostern popor lângă popor,

O, antic Spirit, duh etern, o duh nemuritor !

„După un ‘somn’ lung de 1903 ani, Jocurile Olimpice s-au trezit din nou, de data aceasta nu ca o sărbătoare a unui singur popor, ci a asportivilor din întreaga lume. De data aceasta nu pentru a celebra moartea eroilor sub zidurile Troiei, ci cântând viața și bucuria lor”.

Numeroase au fost tentativele de reînviere a Jocurilor Olimpice, printre pionieri aflându-se chiar un român de origine greacă Evanghelie Zappa, care în 1859 pleacă din București la Atena și organizează o competiție numai pentru greci, pe proprii bani. Dar totul se pierde în următorii ani.

Apare însă, la finele veacului al XIX-lea, un tânăr care vehiculează cu vehemență ideea că sportul înseamnă sănătate, forță, frumusețe și bucurie, numele său fiind Pierre de Coubertin.

La 23 iunie 1894 în marea aulă a Sorbonei, el susține: „ceea ce este cultura pentru umanism, trebuie să însemne olimpismul pentru sport. Olimpismul trebuie să întrunească într-un mănunchi luminos, toate principiile care să contribuie la perfecționarea omului”.

Delegați din 12 țări aprobă cu entuziasm propunerea lui Pierre de Coubertin. Un cor imens interpretează în primă audiție Imnul lui Apolo, găsit printre ruinele de la Delfi, modernizat de compozitorul francez Gabriel Faure.

Doi ani mai târziu, Jocurile Olimpice reînviau. Din respect pentru ceea ce făcuseră grecii de-a lungul acestor sute și sute de ani, este ales ca oraș gazdă a primei ediții moderne – Atena.

10.000 de oameni prezenți în tribunele de marmură ale stadionului Averof – salută, la începutul lui aprilie 1896 noua eră modernă a fenomenului olimpic.

„CITIUS – mai repede, ALTIUS – mai sus, FORTIUS – mai puternic” devine nu numai o deviză olimpică, ci ceva mai mult.

Este dovada supremă că oamenii își pot dovedi forța, aspirațiile și inteligența în altceva decât în conflicte sau sterile tratative diplomatice.

În acea zi istorică de 6 aprilie 1986, Pierre de Coubertin avea să spună: „Este vorba de a repara idealul olimpic de cadrul dispărut al civilizației antice și de a-l face să trăiască real în societatea secolului XX – care urmează.

Jocurile Olimpice nu au altă misiune mai importantă de îndeplinit în societatea modernă decât aceea de a contribui la răspândirea, puțin câte puțin, a acestei baze de ansamblu a vieții noastre sportive, a vieții naționale și internaționale.

Să nu uităm că Jocurile Olimpice au fost create nu pentru a fi un campionat al lumii, ci o manifestare pedagogică și o sărbătoare a întregii lumi.

Simbolurile Olimpice au căpătat în ani o imensă forță spirituală și tradițională, fiecare popor și fiecare oraș care găzduiește Jocurile Olimpice întrecându-se în organizarea lor cât mai deplină.

FLACĂRA OLIMPICĂ, simbol al soarelui și al vieții, al focului furat zeilor de Prometeu, în Olympia era aprinsă cu ritual, de fecioare, slujitoare ale zeiței Hera, soția lui Zeus, la altarul lui Zeus, în Altis, loc înconjurat de măslini și chiparoși. Vestită era în vechea Grecie alergarea cu torțe, așa-numita cursă a lampadaforilor.

În timpurile moderne, flacăra se aprinde de la soare cu o oglindă parabolică, întâia oară ea aprinzându-se la Olympia.

ȘTAFETA FLĂCĂRII OLIMPICE – ideea este mai recentă (1936) și aparține unuia din organizatorii Jocurilor Olimpice de la Berlin (Carl Diem). Flacăra pornește de la altarul Herei din Olympia, parcurge țări, mări, continente, transmisă de la alergător la alergător, ajunge la Jocuri în ziua deschiderii lor.

Ștafeta olimpică simbolizează întoarcerea permanentă la origini, în Olympia Jocurilor Olimpice, păstrarea statornică a tradițiilor și, încă lanțul generațiilor, continuitatea de idee și de faptă….

STEAGUL OLIMPIC, ideea acestuia, cu cele 5 inele înlănțuite simbolizează înfrățirea între cele 5 continente, aparține lui Pierre de Coubertin. Culorile steagului – fondul alb, inelele albastru, negru, verde, galben și roșu – reunesc culorile care se găsesc aproape în toate steagurile popoarelor de pe glob.

Drapelul olimpic, primit cu emoție, în cadru sărbătoresc, de orașul organizator, la începutul festivităților olimpice ( primul drapel, de mătase, la Anvers, în Belgia- 1920 și pentru Jocurile Olimpice de Iarnă de la Oslo, în 1952) rămâne aici timp de 4 ani, până la viitoarea Olimpică, când este adus de primarul orașului care a fost gazdă și predat cu același fast noului oraș olimpic.

SATUL OLIMPIC, într-un fel, el există și la greci, la Olympia, în perioada de pregătire pentru Jocuri. Dar acum este astfel și face parte din atmosfera și amintirile olimpice. Până în 1920, sportivi erau cazați în hoteluri și cămine. La Anvers, după primul război mondial, ei au fost găzduiți pe vase, în port. Întâia improvizație, întâia invenție, Paris 1924: niște barăci destul de primitive, în jurul stadionului. Primul Sat Olimpic, în accepția de astăzi a cuvântului, cu căsuțe, vegetașie, locuri de agrement și recreație se construiește la Los Angeles, în 1932. Mai târziu, în epoca construcțiilor verticale și a creșterii mereu sporite a numărului de participanți, apar satele olimpice de …beton.

Fiecare țară și fiecare oraș, căci în fond ele organizează Jocurile Olimpice și sunt gazde olimpice, s-a străduit să aducă ceva nou, deosebit, simbolic pe parcursul celor 28 de ediții desfășurate până în prezent. Atena – primul stadion olimpic modern, de marmură, înconjurat de chiparoși, Londra – un stadion de 100.000 de locuri (Wembley), Roma – întreceri în terme imperiale, Tokyo – monoraiul, Mexico – dansuri aztece cu 1000 de dansatori la piramida Soarelui, Munchen – roboți atotștiutori pentru ziariști și un acoperiș al stadionului olimpic care a costat 180 milioane de mărci, Moscova – exerciții la plase elastice și neuitatul Miska, mascota Olimpiadei; Los Angeles, neuitat pentru concertul inaugural la zeci de piane, zburătorii autonomi, Atlanta – caracter comercial, publicitar mai mult decât sportiv și Sydney cu mâncare și cazare gratuită pentru toate delegațiile.

Prima acțiune internațională de separare a disciplinelor sportive de iarnă de cele de vară și înființarea unei competiții ample, rezervată sporturile hibernale și încadrată în mișcarea olimpică, a constituit-o înființarea Jocurilor Nordice, în anul 1900. ele au fost concepute ca o anexă a Jocurilor Olimpice de vară și s-au organizat din patru în patru ani, începând din 1901 până în 1926. desfășurate în Suedia și cuprinzând discipline practicate cu preponderență în țările scandinave, Jocurile Nordice au constituit de fapt o feudă a acestor state.

La sesiunea Comitetului Internațional Olimpic de la Praga, din 1925 s-a stabilit ca orașul gazdă al Jocurilor Olimpice de iarnă să fie ales odată cu cel al Jocurilor Olimpice de iarnă, iar întrecerile olimpice de vară vor preceda totdeauna pe cele de iarnă. În același timp s-a hotărât ca „Săptămâna Internațională a Sporturilor de Iarnă” de la Chamonix, din 1924, să fie considerată ca primă ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă. Până în prezent s-au desfășurat 19 ediții, după a 16-a ediție Albertville 1992 – optându-se pentru desfășurarea Jocurilor din 2 în 2 ani.

O privire de ansamblu asupra sporturilor și problelor incluse în programul olimpic de-a lungul celor 28 de ediții ale Jocurilor Olimpice de vară și celor 19 ediții ale Jocurilor Olimpice de iarnă ne sugerează ideea că, de la înființare și până în timpurile noastre, programul Jocurilor Olimpice a cunoscut modificări structurale de esență, găsindu-se permanent în centrul atenției opiniei publice sportive mondiale.

Programul Olimpic, mai precis sporturile și probele la care sportivii își dispută întâietatea pentru cucerirea supremației olimpice, constituie baza desfășurării Jocurilor Olimpice. Alături de regula de admitere a sportivilor la întrecerile olimpice, programul olimpic reprezintă coloana vertebrală a întregii mișcări olimpice internaționale. O trăsătură esențială reprezintă însă faptul că are în multe cazuri, o influență hotărâtoare în orientarea și dezvoltarea sportului mondial. Un sport sau o probă incluse în programul olimpic se bucură de o atenție deosebită din partea forurilor sportive naționale și internaționale. Federația sportivă internațională al cărei sport sau probă a fost inclusă în programul olimpic folosește toate mijloacele de care dispune pentru a căpăta o răspândire cât mai mare în lume.

Comitetul Internațional Olimpic guvernează întreaga mișcare olimpică internațională și după regulile elaborate de acest for se conduc și se organizează atât Jocurile Olimpice de vară cât și cele de iarnă. Încă din faza când se discută și se aprobă orașele gazdă ale Jocurilor Olimpice de vară și de iarnă, deci cu cel puțin 6 ani înaintea desfășurării lor, programul olimpic este fixat de către sesiunea Comitetului Internațional Olimpic, după care nu se mai poate interveni nici o modificare. Cu ocazia acestei sesiuni a Comitetului Internațional Olimpic, viitoarele orașe gazdă ale Jocurilor Olimpice propun sporturile care să facă parte din programul olimpic ținând cont de actualele prevederi ale regulii 30 a Jocurilor Olimpice. În conformitate cu acest articol, în programul olimpic pot fi incluse următoarele 29 de sporturi pentru Jocurile Olimpice de vară: atletism, badminton, basket, base-ball, box, canotaj, călărie, ciclism, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei pe iarbă, înot, judo, kaiac-canoe, lupte, pentatlon modern, polo, scrimă, softbal, taekwondo, tenis, tenis de masă, tir,tir cu arcul, triatlon, volei, yachting; iar pentru Jocurile Olimpice de iarnă următoarele 7 sporturi: biatlon, bob, carling, hochei pe gheață, patinaj, săniuțe, schi.

Premiile olimpice – medalii și diplome – sunt confecționate și puse la dispoziție de către Comitetul de organizare a Jocurilor Olimpice. Pentru probele individuale, primul loc primește o medalie de argint aurit și o diplomă, locul doi – o medalie de argint și o diplomă, locul trei – o medalie de bronz și o diplomă. Medaliile sunt gravate pe o față cu un episod din sportul respectiv iar pe cealaltă cu emblema Jocurilor Olimpice și anul, fiind prinse de un lanț sau de o panglică pentru a fi puse în jurul gâtului sportivului. Concurenții care s-au clasat pe locurile patru, cinci și șase primesc câte o diplomă fără medalie.

Numele tuturor campionilor olimpici este gravat pe unul din zidurile stadionului principal unde au loc Jocurile

Diplome și medalii comemorative primesc toți sportivii neclasați în primele șase locuri, precum și oficialii atrași pe lângă echipele olimpice. Arbitri, judecătorii, inspectorii, etc. primesc de asemenea o diplomă și o medalie comemorativă.

Înscrierea și participarea sportivilor la Jocurile Olimpice nu se fac întâmplător , dar nici nu sunt îngrădite de reguli rigide. ”La jocurile Olimpice cel mai important lucru este de a participa și nu de a câștiga, deoarece esențialul în viață nu este atât de a învinge, cât de a lupta bine.”

În etapa actuală de dezvoltare a Jocurilor Olimpice, puțini sunt acei sportivi care, selecționați de federații și Comitetele Naționale Olimpice, să nu-și pună în gând să câștige laurii olimpici, să se claseze în primi 6, în primi 10, în prima jumătate a clasamentului, în ultimă instanță să se depășească pe sine, să obțină cea mai bună performanță personală.

Bineînțeles, orice tânăr sportiv visează să participe la Jocurile Olimpice, considerând că aceasta este cel mai important moment din viața sportivă și din existența lui. Întors acasă cu o medalie olimpică sau cu o participare onorabilă, sportivul respectiv este în centrul atenției opiniei publice, iar numele său rămâne înscris în istoria sportului național și mondial. Să ne gândim la Nurmi, Owens, Zatopek, Iolanda Balaș, Bikila Abebe, Lia Manoliu, Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, ca și la acei care, în țara lor, la clubul din care fac parte, în cercul lor de prieteni, sunt onorați ca participanți la Jocurile Olimpice.

Comitetul Internațional Olimpic

Conducerea mișcării olimpice și controlul Jocurilor Olimpice sunt privilegiul și de competența numai a Comitetului Internațional Olimpic, care se conduce în activitatea sa după prevederile Statutului și regulilor olimpice, elaborate de fondatorul mișcării olimpice moderne, Pierre de Coubertin, împreună cu colaboratorii săi apropiați; în cea mai mare parte acestea sunt în vigoare și astăzi, în forma adoptată la începuturile activități Comitetului.

Comitetul Internațional Olimpic, fondat la 23 iunie 1894, organul suprem al mișcării olimpice internaționale și al Jocurilor Olimpice are câteva caracteristici care-l deosebesc fundamental, atât prin organizare, cât și prin concepție, de toate organismele sportive internaționale și poate chiar și din alte domenii de activitate.

Principalele atribuții ale Comitetul Internațional Olimpic stipulate în Statutul și regulile olimpice sunt:

să asigure celebrarea regulată a Jocurilor

să facă Jocurile tot mai demne de glorioasa lor istorie și de nobilul ideal din care s-au inspirat baronul Pierre de Coubertin și colaboratorii săi pentru a le reînvia

să încurajeze organizarea de competiții sportive de amatori

să orienteze și să mențină sportul în spiritul idealului olimpic, încurajând și consolidând prietenia între sportivii tuturor țărilor.

Organism permanent, cu putere legislativă și în unele situați chiar executivă Comitetul Internațional Olimpic este format din personalități ale vieții sportive naționale și internaționale, se întrunește, de regulă, în sesiuni anuale, iar în anii olimpici, începând de la Jocurile Olimpice din 1936 și până la Jocurile Olimpice din 1992, de două ori pe an. Pot fi convocate și sesiuni extraordinare în cazurile în care există cererea scrisă a cel puțin 1/3 membrii.

Comitetul Internațional Olimpic alege dintre membri săi, prin vot secret și cu majoritate absolută, un președinte pe o perioadă de 8 ani. El poate fi reales pe perioade succesive de 4 ani. Alege, de asemenea, 3 vicepreședinți(dintre care unul cu reședința în Europa) numai pe o perioadă de 4 ani. Comitetul mai alege dintre membrii săi, pe o perioadă de 4 ani, un trezorier, care este în același timp și președintele comisiei financiare, un șef al protocolului, președinții comisiilor permanente(de presă și relații publice, legislativă), precum și o Comisie executivă.

Între sesiuni, Comitetul internațional olimpic este condus de o Comisie executivă, formată din președinte, cei trei vicepreședinți și cinci membrii. Cei cinci membri sunt aleși pe o perioadă de 4 ani. Un membru al Comisiei nu poate fi reales în anul care urmează după sfârșitul mandatului său.

Comisia executivă îndeplinește sarcinile care-i sunt încredințate de Comitetul Internațional Olimpic pentru rezolvarea problemelor curente și în special: veghează asupra respectării stricte a Statutului și regulilor olimpice; stabilește ordinea de zi și a sesiunilor C.I.O; propune sesiunii numele persoanelor pe care le recomandă a fi alese de CIO; răspunde de gestiunea financiară a CIO, căruia îi prezintă un raport anual; numește directorii, poartă răspunderea supremă a administrației; păstrează arhivele CIO.

Președintele are latitudinea să ia unele decizii, când împrejurările nu permit CIO sau Comisiei sale Executive să le ia. Acestea sunt supuse ratificării CIO în cea mai apropiată sesiune.

Comitetul Internațional Olimpic este arbitru în toate problemele privind Jocurile și Mișcarea Olimpică, puterile sale fiind suverane. El deleagă autoritatea sa Federațiilor Internaționale Sportive pentru controlul tehnic al sporturilor respective.

Pentru ca sportivii unei țări sau ai unei regiuni geografice să poată participa la Jocurile Olimpice, este obligatoriu ca în acea țară să existe un Comitet Național Olimpic, care să cuprindă cel puțin 5 Federații Naționale afiliate la Federațiile Internaționale ale căror sporturi figurează în programul olimpic. Pentru a fi recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic, Comitetele Naționale Olimpice au obligația să-și exercite activitatea conform regulamentelor și înaltului ideal al mișcării olimpice.

Comitetele Naționale Olimpice au drept scop dezvoltarea și protejarea mișcării olimpice și a sportului amator, în colaborare cu organele conducătoare naționale ale sportului amator (Federațiile Naționale) afiliate la Federațiile Internaționale recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic și care respectă regulile amatorismului. Numai Comitetele Naționale Olimpice au dreptul de a folosi drapelul și emblema olimpică, precum și termenii de “olimpic” și “Olimpiada”, dar numai în activitățile care se referă la Jocurile Olimpice. Ele au datoria – în colaborare cu Federațiile Naționale – să organizeze și să controleze reprezentarea țărilor lor la Jocurile Olimpice, îngrijindu-se de echipamentul și cazarea delegațiilor olimpice.

Dată fiind importanța Comitetelor Naționale Olimpice, păstrătoare ale tradiției și responsabile ale mișcării olimpice în țara respectivă, membrii lor se aleg, în urma unei selecții foarte riguroase, și anume din rândul unor personalități marcante cu caracter drept, judecată sigură, spirit independent și având naționalitatea țării respective. Membrii Comitetului Național Olimpic trebuie să aibă încredere în olimpism și să cunoască perfect principiile sale.

Comitetul Național Olimpic este compus din :

membrii CIO din țara respectivă, dacă există; ei trebuie să fie cel puțin membrii din oficiu ai Comitetului Executiv (Birou), dacă există, al Comitetului lor Olimpic;

reprezentanții Federațiilor Naționale membre ale Federațiilor Internaționale al căror sport figurează în programul olimpic. Acești reprezentanți vor fi aleși de către Federația respectivă și trebuie să constituie majoritatea voluntară a Comitetului Național Olimpic.

Până în anul 2000 Comitetul Internațional Olimpic a recunoscut 199 de Comitete Naționale Olimpice, fiind afiliate 36 de Federații Internaționale sportive, de asemenea 6 organizații internaționale sportive au informat CIO că se conformează normelor olimpice (Federația Internațională de Medicină Sportivă, Comitetul Internațional al sporturilor pentru Surdomuți, Uniunea departamentală a Sporturilor, Federația Internațională a Sportului Universitar, Asociația Internațională a Presei Sportive, Uniunea Mondială Maccabi).

Puține idei de pace, tinerețe și prietenie între popoare și-au făcut atât de simplu, de firesc drum pe Terra. Puține idei în lume au cules în atât de puțini ani – căci în fond ce înseamnă un secol modern față de un mileniu și jumătate de civilizație greacă – atâtea succese, aducând popoarelor lumină și bucurie.

“CITIUS, ALTIUS, FORTIUS” nu este numai o deviză olimpică, ci mult mai mult. Dovada supremă că oamenii își pot dovedi forța, aspirațiile și inteligența și în altceva decât în conflicte sau sterile tratate diplomatice.

Stadioanele și Olimpiadele moderne, ca și energia nucleară în zborurile cosmice trebuie să slujească omenirea și pacea. Acesta este sensul profund, uman, estetic și etic al Devizei Olimpice.

Steagurile Olimpice flutură deasupra stadioanelor ca un îndemn la luptă sportivă și pace, bizar paradox pe care doar Jocurile Olimpice l-au putut naște. Iar inele colorate unesc spiritual continentele, stăpânind inimile și văzduhul.

Satul olimpic face parte din tradițiile simbol ale Olimpiadelor moderne. El încearcă să demonstreze cât de mică este lumea și cum pot să se înțeleagă popoarele chiar când au altă culoare și alte idei politice.

Capitolul III

Sportivii la Jocurile Olimpice

„O continuă mișcare. Străzi blocate. Sensuri de circulație deviate. Tarabe. Șepcuțe. Prețuri mari. Insigne.

Lume. Lume.

Ca la bâlci. Roata mare. Apă rece. Sticlă mare. Sticlă mică.T-shirt-uri cu însemenle olimpice. Prosoape. Steaguri.

În fiecare loc de competiție temperatura e în creștere. Ici- colo mai sunt bilete de vânzare.

Totul se vinde. Totul se cumpără.

Poliție. De toate felurile. Și călare. Și pe jos. Și în mașină. Filtre la fiecare ușă

Toată lumea zâmbește. „Să ai o zi bună !”

Nu contează cine este învingător. Întrecerea contează.

TV. Radio. Presă scrisă. Toți grămadă să prindă vestea veștilor. Toți în mișcare. În permanentă alergătură de la o arenă la alta. Vrei rezultate? Fără probleme. Computere la tot pasul. La fiecare colț.

Lume. Lume. Cât cuprinde. Ca furnicile.

Pizza. Bere. Veselie Mare.

Roata mare se-nvârtește. Unii urcă. Alții coboară. Recorduri. Ratări.

Toată lumea vorbește. Și transmite lumii. Telefon. Fax. Computer. Satelit. Televiziune. Radio. Munți de hârtie. Rezultate. Idei. Întâmplări. Reportaje. Interviuri. Cu tot ce vrei. Și ce nu vrei (mai ales). Fotografii cară „tunurile”. Imagini pentru etrnitate.

Lume. Lume.

Acasă e zi. Și noapte.

Lume. Lume.

Nu e zi. Și nu e noapte.

Pământul se învârtește. Și odată cu el și Jocurile Olimpice.

Cum să cuprinzi eternitatea.”

1. Statistici Jocurile Olimpice de vară

Cei mai mulți participanți 12084; bărbați 8338; femei 3746, la Sydney, 2000;

Cele mai multe medalii – total 18 : Larisa Latînina (gimnastică, URSS) și Nikolai Adrianov (gimnastică, URSS);

Cele mai multe medalii de aur

10 Ray Ewry (SUA, atletism, (1900 -1908) și

9 Larisa Latînina (URSS, gimnastică, 1956-1964), Paovo Nurmi (Finlanda, atletism, 1920-1928), Mark Spitz (SUA, înot, 1968-1972);

Cele mai multe medalii la o singură ediție – 8 Aleksandr Ditiatin (URSS, gimnastică, 1980) și Maria Gorohovskaia (URSS, gimnastică, 1952)

Cele mai multe medalii într-o singură zi 4 – Vitali Scerbo (Belarus, gimnastică, 1992);

Medaliat cu aur la 4 ediții consecutive la aceeași probă : Al Oerter (SUA, disc – atletism, 1956 – 1968), Raymond Ewry (SUA, lungime și înălțime, 1900 – 1908), Paul B Elvstrom (Danemarca, yachting, 1948 – 1960);

Medaliat cu aur la o ediție de vară și de iarnă Edward Eugan (SUA, 1902, box și 1932, bob);

Perioada cea mai mare între două medalii 28 de ani Tore Holm (Suedia, yachting între 1920 – 1948), Aladar Gerevich (Ungaria, scrimă între 1932 – 1960);

Prima femeie medaliată la Jocurile Olimpice de vară și de iarnă : Christa Luding (RDG, ciclism – argint 1984, aur 1984, 1988 – și patinaj viteză (argint 1988);

Cea mai tânără medaliată cu aur – Majorie Gestrng (SUA, sărituri) la 13 ani și 268 de zile.

Cel mai tânăr medaliat cu aur : un canotor francez al cărui nume nu a fost consemnat în 1900, vârsta lui fiind între 7 și 10 ani;

Cei mai tineri competitori : canotorul francez (1900) și Cecillia Colledge (M. Britanie în 1932, la 11 ani și 73 de zile);

Cei mai în vârstă medaliați cu aur : Oscar Swahn (Suedia, tir), la 64 de ani și 258 zile și Sybil “Quenie” Newell ( M. Britanie, tir cu arcul), la 53 de ani și 277 zile;

Cei mai în vârstă competitori : Oscar Swahn (Suedia) la 72 de ani și 280 zile în 1920 și Lorna Johnstone (M. Britanie) la 70 ani și 5 zile în 1972;

Participanți la cele mai multe ediții :

8 – Raimondo și Piero D’Inzeo (Italia, călărie, între 1948 – 1976), Paul Elvestrom (Danemarca, yachting, între 1948 – 1972), Durward Knowles (Bahamas, yachting între 1948 – 1988), Hubert Raudascht (Austria, yachting între 1964 – 1992);

7 – Kerstin Palm (Suedia, scrimă, între 1964 – 1988),

6 – Janice Lee York Romary (SUA, între 1946 – 1968), Lia Manoliu (România, atletism, între 1952 – 1972);

Cel mai greu competitor –186,88 Kg – Chris Taylor(SUA, lupte, 1972);

Prezența cea mai lungă la Jocurile Olimpice : 40 ani – Ivan Osiier (Danemarca, scrimă), Magnus Konow (Norvegia, yachting) între 1908 și 1948; Paul Elvstrom (Danemarca, yachting), Durward Knowles (Bahamas, yachting) între 1948 – 1988 și 28 ani Anne Ransenhousen (SUA, călărie), între 1960 – 1988;

Cele mai multe participări ale unor frați 8 Raimondo și Piero D’Inzeo (Italia, călărie) între 1948 – 1976;

Cele mai multe țări reprezentate 72, maraton masculin 1972;

Cea mai lungă serie de victorii 16, SUA, prăjină, între 1896 – 1968;

Cel mai lung boicot, 4 ediții, Albania, 1976 – 188;

Cele 15 probe care au figurat permanent în programul olimpic : 100m, 400m, 1500m, maraton, 110m garduri, lungime, triplu salt, greutate, disc (atletism – masculin), floretă individual, sabie individual (scrimă – masculin), 1500m (înot). Probele de schi simplu și 8+1(canotaj) au figurat și în 1896, dar au fost anulate din cauza vremii, ele ne mai lipsind însă din 1900.

2. Comitetul Olimpic Român

Comitetul Olimpic Român a fost fondat în 27 martie 1914, fiind recunoscut de Comitetul Internațional Olimpic în vara aceluiași an.

Președinții Comitetului Olimpic Român :

1914 – 1920 Principele Carol de România;

1920 – 1923 Principele George V. Bibescu;

1932 – 1936 Principele Carol de România;

1936 – 1947 Regele Carol al II-lea;

1947 – 1951 Ioan Gheorghe Maurer;

1951 – 1953 Mihai Macovei;

1953 – 1959 Alexandru Șiperco;

1959 – 1960 Manole Bondăraș;

1960 – 1966 Aurel Duma;

1966 – 1973 Anghel Alexe;

1973 – 1984 Haralambie Alexa;

1984 – 1987 Gheorghe Gomoiu;

1987 – 1989 Constantin Opriță;

1990 – 1998 Lia Manoliu;

1998 – Ion Țiriac

.

Secretarii Generali ai Comitetului Olimpic Român :

1927 – 1936 Dinu Cesianu;

1936 – 1947 Octav Luchide;

1947 – 1954 Gheorghe Bianu;

1954 – 1959 Paul Georgescu;

1959 – 1963 Anghel Vrabie;

1963 – 1974 Emil Ghibu;

1974 – 1982 Septimiu Todea;

1982 – 1989 Petre Croicu;

1990 – 1995 Alexandru Mogoș;

1995 – 1999 Dan Popper;

1999 – Mihaela Peneș – Lipeț, Dan Popper.

Membrii ai Comitetului Internațional Olimpic pentru România :

1899 – 1901 George Gh. Bibescu (1834 – 1902);

1908 – 1949 George A. Plagino (1878 – 1949);

1955 – 1999 Alexandru Șiperco (1920 – 1999).

Personalități din România în conducerea mișcării olimpice internaționale :

1979 – 1980 Alexandru Șiperco –membru în Comisia Executivă a CIO;

1982 – 1986 Alexandru Șiperco –membru în Comisia Executivă a CIO;

1982 – 1986 Alexandru Șiperco – prim-vice-președinte CIO;

1974 – 1980, 1985 Lia Manoliu – membră a Comitetului Executiv al Asociației Comitetelor Naționale Olimpice Europene;

Distincții ale Comitetului Internațional Olimpic acordate unor personalități din România:

1966 Iolanda Balaș – Trofeul Mohammed Taher Pacha;

1973 Lia Manoliu – premiul Fair – Play;

1975 Lia Manoliu – Ordinul Olimpic de Bronz;

1983 Marin Dragnea – Ordinul Olimpic de Argint;

1984 Nadia Comăneci – Ordinul Olimpic de Argint;

1984 Haralambie Alexa – Ordinul Olimpic de Argint;

1984 Victor Bănciulescu – Meritul Olimpic;

1984 Hero Lupescu – Ordinul Olimpic de Argint;

1985 Nicolae Ceaușescu – Ordinul Olimpic de Aur;

1987 Gavrilă Barani – Ordinul Olimpic;

1990 Ioan Kunst Ghermănescu – Ordinul Olimpic;

1990 Ivan Patzaichin – Ordinul Olimpic;

1990 Lia Manoliu – Medalia “Femeia în sport”;

1994 Lia Manoliu – Trofeul Centenarului CIO;

1994 Cristian Țopescu – Diploma de Onoare;

1998 Cristian Țopescu – Ordinul Olimpic de Aur.

3. Participarea românească la J.O. de vară

Pentru sportivii români, Jocurile Olimpice au constituit un permanent punct de interes, startul oficial al prezenței “tricolorilor” având loc în 1924 la cea de a VII-a ediție, atunci când reprezentativa de rugbi a obținut medalia de bronz, cea dintâi dintr-un palmares ce avea să fie tot mai bogat în perioada următoare. Până atunci , la Jocurile Olimpice, de la Paris, din 1900, avea să se consemne o participare românească, cea a lui George A. Plagino, la tir, dar aceasta a fost în nume personal, Comitetul Olimpic Român fiind înființat abia în 1914. Cu excepțiile numite 1932 (St. Louis) și1948 (Londra), România avea să se numere permanent printre națiunile aflate la start, în ciuda unor conflicte politice ce aveau să zguduie lumea olimpică, care au avut drept efect boicotarea Jocurilor de la Moscova (1980) și Los Angeles (1984).

REPORTAJUL ÎN DIRECT

Sport: prin cablu de la trimisul nostru special la cea de a XVII-a ediție a Jocurilor Olimpice, de la Roma, Ion Ghițulescu :

“25 august 1960, zi memorabilă în istoria sportului mondial, zi în care aci, în cetatea de pe malul fluviului Tibru, în inima Italiei începe cea de a XVII-a ediție a Jocurilor Olimpice moderne.

100.000 de spectatori, cetățeni ai Romei și turiști au luat loc în tribune pentru a fi martorii ceremoniei de inaugurare a celei de a XVII-a ediții a Jocurilor Olimpice moderne. Flutură în înaltul tribunelor drapelele celor 83 de țări participante la Olimpiadă. Flutură drapelele albe cu cele 5 cercuri olimpice. Pe un uriaș panou sunt înscrise cuvintele care alcătuiesc principiul sportiv fundamental al acestor jocuri, principiu elaborat de Pierre de Coubertin. Important la Jocurile Olimpice este să iei parte, nu să câștigi, fiindcă esențialul în viață este să lupți. Mulțimea din tribune așteaptă cu nerăbdare începerea festivității. Fanfara vestește începerea festivității de deschidere a celei de a XVII-a ediții a Olimpiadei de vară. Sosește președintele Republicii Italia, sub al cărui patronaj se desfășoară întrecerile. Este ora 16,30, ora Romei. O mare de steaguri multicolore se zărește la intrarea stadionului. Trompeții, aflați în preajma locului unde se va instala flacăra olimpică, anunță începerea defilării. Fanfara intonează un marș. Peste câteva clipe va începe defilarea celor 4.000 de sportivi, reprezentanți ai celor aproape 6.000 de participanți la Olimpiadă. Se apropie de tribuna oficială primul grup de sportivi. Pe o pancartă care precede grupul citim Grecia. Cinstea de a deschide defilarea a revenit sportivilor greci în semn de omagiu adus țării în care s-au desfășurat primele întreceri olimpice. În ordinea alfabetică defilează acum reprezentanții tuturor țărilor participante la Olimpiadă. Iată, trec sportivii din: Afganistan, Antile, Argentina, defilează australienii pe al căror pământ s-a desfășurat, în urmă cu patru ani cea de a XVI- ediție. Dup reprezentanții Canadei trec sportivii Cehoslovaciei. Din tribună privește un om al cărui nume va rămâne pentru totdeauna în istoria sportului, Emil Zatopek, câștigătorul a trei medalii de aur la maraton. Soția sa, Stana, campioană olimpică defilează în rândurile delegației cehoslovace. Se află aici nume cunoscute iubitorilor de sport din țara noastră. În costume de un colorit splendid defilează, rând pe rând, tinerii din Columbia, Cuba, Danemarca, Etiopia, Filipine, Finlanda, Franța. Iată echipa Germaniei unite, mulți, foarte mulți sportivi ai acestei echipe sunt reprezentanți ai Republicii Democrate Germania. Trec sportivi ai tânărului stat african Ghana. Iată-i pe japonezi pentru care. Olimpiada de la Roma este un preludiu la Tokyo 1964. Se apropie de tribuna oficială delegația Republicii Populare România. Fetele în bluze albe și fuste albe, băieții în haine orange și pantaloni albi, defilarea lor smulge ropote de aplauze din tribune. România, țară înainte cu 16 ani necunoscută pe tărâm sportiv este astăzi unanim apreciată. Recorduri mondiale, titluri olimpice și europene au fost cucerite de sportivii Republici Populare Române. Ieri, Melbourne 1956 a fost o etapă pe drumul ascendent al mișcării moderne sportive, astăzi urmează Roma. O medalie de aur la Helsinki, în 1952-prima în istoria sportului nostru, după patru ani 5 medalii de aur la Melbourne și locul 8 pe națiuni. Iată cu ce palmares ne prezentăm astăzi, la Roma. Avem de apărat un prestigiu cucerit. Și sunt sigur, sportivii noștri nu vor precupeți nici un efort pentru a fi la înălțimea încrederii acordate. Și mențin aici, aproape de noi, de inima noastră, gândurile celor dragi, a celor de acasă. Auzim încurajările voastre și ne simțim mai tari. Vom lupta necontenit pentru patria noastră dragă. Nu vom precupeți nici un efort pentru gloria ei. Drapelul patriei noastre este purtat de sulițașul Alexandru Biziv. Defilează conducerea delegației: tovarășul Ion Balaș-vicepreședinte a Uniunii de Cultură Fizică și Sport, tovarășul Paul Georgescu secretar al Comitetului Olimpic Român și tovarășul Anghel Alexe; urmează Lia Manoliu, participantă pentru a treia oară la Jocurile Olimpice, micul Roge Mircea, unul dintre cei mai tineri sportivi olimpici, are 13 ani. Iată, echipa feminină de gimnastică câștigătoarea medaliei de bronz la Melbourne. Trec atleții: Georgescu, Porumb, Barabaș; canotorii, trăgătorii în frunte ce Iosif Sârbu și Ștefan Petrescu, campioni olimpici. Cei care vor intra astă seară sau mâine în focul întrecerilor au rămas în satul olimpic pentru a se odihni. Aceștia sunt: poloiștii, boxerii, luptătorii, cicliștii. Tuturor le urăm, în numele dumneavoastră, mult succes pentru gloria sportului nostru. Defilarea participanților continuă. Iată sportivii din Somalia, SUA, trec sportivii Republicii Populare Ungare. Defilează reprezentanții Uniunii Sovietice, adevărat rezervor de medalii. Sportivi de seamă, prieteni admirabili, tinerii veniți de pe meleagurile sovietice, sunt, aici, la Roma, apreciați și admirați, în special pentru contribuția lor la crearea unei atmosfere de prietenie și înțelegere reciprocă. Defilarea sportivilor se apropie de sfârșit. Sportivii se grupează pe gazonul din mijlocul stadionului. După ce președintele Comitetului Olimpic Italian a rostit un cuvânt de bun sosit, președintele Comitetului Internațional Olimpic îl invită la microfon pe Președintele Italiei: “Declar deschise Jocurile Olimpice, sărbătorim cea de-a 17-a Olimpiadă a erei moderne.” Pe stadion este adus drapelul Olimpic. Drapelul olimpic este slujit de o gardă de marinari. Corul intonează imnul olimpic. Drapelul olimpic adus până în dreptul celui mai înalt catarg este înălțat. Până la 11 septembrie drapelul olimpic va sta sus, pe catarg. Pe stadionul olimpic își face intrarea ultimul purtător al flăcării olimpice. Purtătorul torței olimpice străbate ultimele sute de metri pentru a ajunge la locul în care se află cupa în care va arde flacăra olimpică. Peste câteva momente atletul italian Adolfo Consolini va rosti jurământul olimpic: ”În numele concurenților jur că vom lua parte la Jocurile Olimpice concurând cinstit, respectând regulamentul, dornici să ne întrecem în spiritul adevăratei sportivități, pentru gloria sportului și onoarea țării noastre.”

A XVII-a ediție a Jocurilor Olimpice a început.

Sport: prin cablu de la trimisul nostru special la cea de-a XVII-a editie a Jocurile Olimpice de la Roma, Ion Ghitulescu.

„8 septembrie 1960 – ultima zi a intrecerilor atletice gazduite de marele stadion olimpic „Stadio dei Centomille”, o minune arhitectonica conceputa de arhitectii Dell Dabio, Giovanni Roccatelli si Anibale Vittalozzi.

Proba de saritura in inaltime se afla in plina desfasurare. Stacheta este inaltata la un metru si saptezeci de centimetri trecuta fara probleme din prima incercare de reprezentanta noastra Iolanda Balas, recordmena mondiala. In concurs se mai afla poloneza Jazwaiakowska si britanica Shirley. Conditiile meteorologice nu sunt deloc favorabile, ploua marunt de cateva ore. Din pacate britanica rateaza,astfel ca medalia de aur se va decide intre Ioli si Jazwaiakowska. Stacheta este ridicata la un metru si saptezeci si trei de centimetri. In ciuda ploii stadionul este plin pana la refuz. Ioli se indreapta spre start. Pare destul de linistita. Sa speram ca de aceasta data lucrurile vor sta astfel decat in urma cu patru ani,la Melbourne clasandu-se abia pe locul cinci. Elanul este bun,bataia si iata,Iolanda Balas a trecut din prima incercare peste inaltimea de un metru si saptezeci si trei de centimetri. Poloneza nu pare ingrijorata. Se va incheia intrecerea cu un nou record mondial sau olimpic? In conditiile in care apa curge siroaie pe atlete este cam greu. Jazwaiakowska rateaza prima incercare. Dar mai are doua posibilitati de a o ajunge pe atleta noastra. Ioli isi doreste foarte mult un titlu olimpic iar performantele ei de pana acum indreptatesc acest lucru. Ieri,Lia Manoliu a cucerit medalia de bronz la aruncarea discului cu performanta de 52 metri si 36 centimetri. Poloneza rateaza si a doua incercare. Hai Iolanda,peste cateva minute visul oricarui sportiv poate deveni realitate. Pana acum atletismul nu are nici un titlu olimpic desi nu lipsesc sportivii de valoare din lotul nostru. Extraordinar! Jazwaiakowska rateaza si ultima incercare iar Iolanda Balas devine campioana olimpica cu o performanta de un metru si 73 centimetri trecuti din prima incercare. Dar ce se intampla? Nu o vad pe Ioli bucuroasa ci indreptandu-se spre arbitri. Sa incerce Iolanda Balas doborarea recordului olimpic? Da. Crainicul stadionului anunta tentativa de doborare a recordului olimpic. Stacheta este inaltata la un metru si 77 centimetri,cu un centimetru peste performanta americancei Mildred McDaniel stabilita la Melbourne,in 1956. Incredibil! Iolanda Balas trece din prima incercare,fara nici o dificultate peste stacheta inaltata la un metru si 77 centimetri. Stadionul este in delir aplaudand-o pe Iolanda Balas,timisoreanca noastra care nu s-a multumit cu titlul olimpic, doborand si recordul olimpic. Publicul murmura. Iolanda nu paraseste spatiul de concurs, ba mai mult,nu da semne ca a incheiat intrecerea. Oare ce mai urmeaza?! Si in aceste momente,crainicul stadionului anunta ridicarea stachetei la un metru si 81 centimetri. Ploua din ce in ce mai tare iar terenul a devenit extrem de alunecos. Sa se fi hotarat,in aceste conditii,sa doboare Iolanda Balas recordul mondial? Primii pasi ai elanului,bataia si din pacate Ioli rateaza. Publicul este in delir. Un stadion intreg este alaturi de aceasta fenomenala atleta aflata nu in lupta cu adversarele ci cu inaltimea. Ce poti spera mai mult de la o intrecere olimpica?! Extraordinar! Extraordinar! Iolanda Balas Doboara in cateva minute doua recorduri olimpice pe o ploaie torentiala. O minune se intampla la Roma. Crainicul anunta continuarea concursului! Va vine sa credeti? Campioana si recordmena olimpica continua intrecerea! Stacheta este ridicata la un metru si 85 centimetri. Se face apel la liniste,sportiva are nevoie de concentrare maxima pentru o asemenea performanta. Instantaneu stadionul a amutit. Iolanda se pregateste si oh, ce pacat! A agatat de putin stacheta. Acest urias oftat al tribunei o va determina sa mai incerce o data? Mii de priviri o incurajeaza dorind ca ea sa reuseasca. Recordul mondial ii apartine. L-a stabilit in acest an pe 6 iunie, la Campionatele Internationale ale Romaniei. A sarit un metru si 86 centimetri.

Ce pacat! Ce pacat! Este ratata si a doua incercare. Dar intreg stadionul este in picioare aplaudand sacadat. Iolanda se indreapta spre tribune. S-a facut liniste. Probabil dialogheaza cu publicul pentru ca aplauzele si-au reluat ritmul. Dupa cum auziti, mii de glasuri o incurajeaza : „Forza Iolanda”… „Forza la Romana”. Iolanda Balas se inclina adanc si se indreapta spre locul de unde va porni pentru ultima incercare. Se mai inclina o data in fata tribunelor. Elanul este fantastic. Se desprinde si NEMAIPOMENIT! Iolanda Balas trece din ultima incercare peste un metru si 85 centimetri stabilind al treilea record olimpic. Stadionul s-a transformat intr-un vulcan iar publicul a navalit in spatiul de concurs. Toata lumea cere autografe,toata lumea vrea sa o atinga pe eroina,sa pastreze amintire din tricoul plin de sudoare al campioanei. Ce se petrece aici este de nedescris in cuvinte.

Stimati ascultatori,de bucurie si emotie parca nu mai am nici glas,inchei aici relatarea uluitoarei performante realizata de atleta noastra Iolanda Balas care a castigat medalia de aur la saritura in inaltime cu performanta de un metru si 85 centimetru doborand la interval de cateva minute recordul olimpic de trei ori. Nici ca se putea o mai frumoasa incheiere a intrecerilor atletice”.

Sport : prin cablu de la trimisul nostru special la cea de-a XVIII-a editie a Jocurilor Olimpice de la Tokyo,Ion Ghitulescu :

„16 octombrie 1964 – pe arena „Jinga National Stadium”. Peste cateva momente va incepe festivitatea de premiere a probei de aruncarea sulitei. Pe cea mai inalta treapta va urca,mezina noastra,Mihaela Penes. Dupa ce,de dimineata,in calificari,a depasit destul de greu baremul de 51 metri,atleta noastra s-a mobilizat exemplar pentru finala reusind sa arunce din prima incercare peste 60 metri. La 17 ani si trei luni junioara Mihaela Penes cu un elan hotorat,bine ritmat,plin de energie,o blocare puternica a facut sulita sa muste gazonul dupa 60 metri si 54 centimetri de zbor. Desi au urmat alte 33 de aruncari nici o alta atleta n-a reusit sa depaseasca 60 metri. Cu cateva ore mai devreme sovietica Elena Garceakova a reusit in calificari,tot din prima incercare,sa stabileasca un nou record mondial si olimpic cu performanta de 62 metri si 40 centimetri. Cealalta reprezentanta a tarii noastre,tovarasa Maria Diaconescu a ocupat locul sase cu o aruncare de 53 metri si 71 centimetri.

Mihaela Penes n-a ajuns din intamplare campioana olimpica. Ea a stabilit la Bucuresti pe 21 august un nou record mondial de junioare cu 55 metri si 38 centimetri. Peste cateva zile,in apropierea Olimpiadei,a urcat pe cea mai inalta treapta a podiumului devenind campioana europeana de junioare in Polonia,cu o aruncare de 54 metri si 55 centimetri.

Dar,iata ca,pregatirile pentru festivitate s-au incheiat. Pe cea mai inalta treapta a podiumului urca,in uralele publicului,Mihaela Penes. „Yari nage joshi” cum numesc japonezii aruncarea sulitei,a adus a doua medalie de aur pentru atletismul romanesc in istoria Jocurilor Olimpice. Medalia de argint este inmanata unguroaicei Marta Rudas care a obtinut o performanta de 58 metri si 27 centimetri. Si in final recordmena mondiala trebuie sa se multumeasca cu medalia de bronz,Elena Gorceakova aruncand in finala doar 57 metri si 06 centimetri. Intreg stadionul aplauda si asculta in picioare acordurile imnului Republicii Populare Romane,iar tricoul romanesc se inalta pe cel mai inalt catarg.

Mihaela Penes,fetita de 17 ani,luminata de razele reflectoarelor care ii aureoleaza buclele ei negre,frumoasa noastra Mihaela a fost incununata cu laurii olimpici! Dupa trei ore epuizante de concurs adversarele i-au recunoscut suprematia.

Dar Mihaela Penes n-a fost singura noastra medaliata. Tot astazi,in proba de aruncare a discului,atleta Lia Manoliu aflata la a patra participare la Jocurile Olimpice a castigat medalia de bronz,cu o aruncare de 56 metri si 97 centimetri. Lupta la proba discului a fost extrem de stransa si de un inalt nivel calitativ. Pe parcursul disputei,recordul olimpic a fost corectat de patru ori. La ultima incercare,in concurs au mai ramas doar trei atlete,celelalte,resemnate s-au retras din competitie.

Prima care a aruncat a fost germanca Ingrid Lotz. A pus in aceasta ultima aruncare toata forta ei, si…57 metri si 21 centimetri. Recordul national stabilit de Lia Manoliu a fost depasit cu 24 centimetri,iar recordul olimpic este din nou corectat si apartine,in acel moment lui Lotz. Urmeaza sovietica Tamara Press,si…formidabil! Uluitor! Tamara reuseste 57 metri si 27 centimetri cu care realizeaza un nou record olimpic. Ultima incercare din concurs apartine Liei Manoliu. Arunca… Discul zboara si se opreste la 58 metri. Un nou record olimpic? Aurul pentru Lia? Nu! Unul dintre arbitrii considera ca Lia Manoliu a depasit pragul. Astfel aruncarea este anulata,si tovarasa noastra se multumeste cu medalia de bronz. Cel de-al doilea bronz olimpic!

Asadar o medalie de aur,prin Mihaela Penes si una de bronz prin Lia Manoliu pentru delegatia noastra si Jocurile inca nu s-ai incheiat. Maine urmeaza o alta zi de emotie, bucurie sau tristete si cu siguranta,o noua legenda se va naste in arenele olimpice”.

„17 octombrie 1964 – ziua in care crainicul poate anunta spectatorii din „Jinga National Stadium” : Liniste! Sare Iolanda Balas! Cum s-a intamplat acum patru ani la Roma,pe „Stadio dei Centomille”. Proba de saritura in inaltime se afla in plina desfasurare. Baremul olimpic de un metru si 64 centimetri a fost trecut de toate concurentele. Dar,acum,in timpul finalei,cu cat stacheta se inalta,cu atat scade numarul concurentelor. Cu inaltimea de un metru si 76 centimetri se lupta doar patru atlete,printre care si Iolanda Balas. Ioli,nascuta in Timisoara,la 12 decembrie 1936,a stabilit ultimul recordmondial pe 16 iulie 1961 cu prilejul intalnirii dintre echipele de atletism bulgara si romana. Pe stadionul Vasil Levski,campioana noastra a sarit un metru si 91 centimetri stabilind al 14-lea record mondial. In bilantul international Iolanda Balas detine primele 64 de performante ale sariturii in inaltime. La nici una din celelalte probe ale atletismului mondial – atat la barbati cat si la femei – nu exista o situatie similara,menita sa ilustreze superioritatea neta a unui atlet! Intre 1956 si 1961 prin cele 14 recorduri mondiale Iolanda Balas a dus recordul de la un metru si 75 centimetri la un metru si 91 centimetri.

Stacheta este inaltata la un metru si 80 centimetri. Au mai ramas in concurs doar doua atlete : Iolanda Balas si australianca Michele Masson-Brown. A treia clasata sovietica Cencik s-a oprit la un metru si 78 centimetri. Sa speram ca Iolanda nu va avea probleme in a-si apara titlul olimpic cucerit la Roma cu o saritura de record olimpic de un metru si 85 centimetri. Intr-adevar valoarea ei isi spune cuvantul trecand din prima incercare la un metru si 80 centimetri. Michele Masson-Brown,care inaintea concursului a declarat : „Sunt de departe cea mai buna. Cine m-ar putea bate?” ,a avut reale dificultati la inaltimea de un metru si 76 centimetri,respectiv un metru si 78 centimetri trecand de fiecare data abia din a doua incercare. Si acest un metru si 80 centimetri i-a solicitat trei incercari,asa ca,stimati ascultatori concursul continua. Stacheta a fost ridicata la un metru si 82 centimetri. Iolanda Balas,ca de obicei,trece din prima! Bravo Iolanda. Atleta australiana este incurajata frenetic de o mare galerie de compatrioti. Din pacate rateaza prima incercare. Michele este o atleta bine cladita,puternica,dar lipsita de suplete. La a doua incercare,stacheta s-a clatinat si au ajuns impreuna pe saltea. Urmeaza a treia si ultima incercare a Michelei Masson-Brown la un metru si 82 centimetri. Emotiile sunt foarte mari,suporterii o vor campioana olimpica! Se lanseaza puternic,face o bataie foarte buna,se desprinde si…a agatat stacheta. A agatat stacheta! Iolanda Balas este campioana olimpica pentru a doua oara! Michele Masson-Brown da mana cu atleta noastra,o imbratiseaza pentru victoria obtinuta. Dar,spectacolul continua! Iolanda Balas a cerut ridicarea stachetei la un metru si 86 centimetri pe langa titlul olimpic dorind si obtinerea recordului olimpic. Fantastica aceasta sportiva. Aproape la fiecare concurs ea ajunge sa nu mai lupte cu adversarele ci cu propriile limite. A trecut peste un metru si 86 centimetri! Cata usurinta! Ce mari resurse poate sa aiba! Publicul aplauda in delir. Nou record olimpic! Si,incredibil,stacheta este ridicata la un metru si 90 centimetri! Cata ambitie! Ce motivatie! Se concentreaza,pe stadion este liniste absoluta,porneste,…se desprinde si…un nou record olimpic! Un metru si 90 centimetri! In jurul meu este o nebunie. Iolanda Balas este din nou campioana si recordmena olimpica! Spectatorii coboara din tribune pentru a o felicita. Cat fairplay! Primii care o imbratiseaza sunt australienii,in frunte cu Michele Masson-Brown.

Republica Populara Romana cucereste a doua medalie de aur la atletism prin Iolanda Balas,o saritoare cu un palmares impresionant : dubla campioana europeana,tripla campioana mondiala universitara,de noua ori campioana balcanica. Acum pentru a doua oara campioana olimpica. Bravo Ioli!

Sport : In urmatoarele momente vom intra in legatura directa cu trimisul nostru special la cea de-a XXIII-a editie a Jocurilor Olimpice din Los Angeles,Dan Voicila :

„Bun gasit,va spun,stimati ascultatori,din arena „Los Angeles Memorial Coliseum”, gazda intrecerilor de lupte si judo. Ne aflam in a opta zi a Jocurilor Olimpice,iar astazi 25 iulie 1984,sportivii romani au avut o comportare remarcabila. Peste cateva minute urmand a se desfasura festivitatea de premiere la lupte greco-romane categoria 82 kilograme,cu Ion Draica campion olimpic,voi incerca sa va prezint pe scurt ispravile baietilor nostrii. Primul a intrat in concurs Vasile Andrei,la categoria 100 kilograme, acelasi stil greco-romane. Detinand o forma de exceptie trece destul de lejer de primele ture. La urmtorul meci il va avea ca adversar pe suedezul Karl Gustav Johnson,care, neputand rezista avalansei de atacuri ale lui Vasile recurge la „anti-joc” fiind descalificat! Dupa suedez urmeaza vicecampionul european,austriacul Frantz Pischman,cu care Andrei nu si-a pierdut vremea,punandu-l cu umerii pe saltea dupa doar 2-3 minute! In finala a avut ca adversar un reprezentant al gazdelor,pe americanul Gibson,sustinut cu disperare de publicul american! Ei,bine! Vasile Andrei a trecut fara mari probleme si de acest obstacol,incununandu-si cariera cu titlul olimpic!

Proaspatul castigator al categoriei 82 kilograme,Ion Draica a debutat intalnind in primul meci pe norvegianul Klaus Mysen. Lupta s-a terminat la egalitate 4 – 4,decizie care l-a favorizat intr-o oarecare masura. Arbitrii au considerat ca un „nul” este echitabil, Draica avand initiativa in ultimele secunde ale intalnirii! In cel de-al doilea meci,hartuindu-l tot timpul pe canadianul Chandler,l-a obligat sa se refugieze intr-o aparare disperata,care i-a atras descalificarea. Cel de al treilea adversar a lui Draica a fost egipteanul Mohamed Asran,un luptator agresiv,trucar si puternic. Pana la urma a fost „astamparat” de Ion,care l-a „dus” de trei ori la parter. Invingator cu 3 la 1,Ion Draica!

In semifinala,avandu-l ca adversar pe puternicul luptator danez Sven Clasen,Draica a reusit un rezultat de egalitate. Scorul de 10 la 10 spune totul!

Prin victoriile obtinute si jocul rezultatelor,luptatorul roman,ajunge in finala categoriei de 83 kilograme. In lupta pentru aurul olimpic s-a intalnit cu grecul Dimitrios Tanapoulos un luptator fara firma,care totusi i-a facut lui Draica zile fripte. Dupa o lupta indarjita, Draica a reusit sa obtina victoria cu 4 la 3 si medalia de aur!

Incepe festivitatea de premiere. Pe primul loc si campion olimpic al categoriei 83 kilograme la lupte greco-romane Ion Draica! Prin acest „aur”,s-a completat quinta de asi ai saltelei : Gheorghe Berceanu,Dumitru Parvulescu,Nicolae Marinescu,Stefan Rusu si Ion Draica!”

Sport : Peste cateva momente vom transmite in direct din Los Angeles,gazda celei de-a XXIII-a editii a Jocurilor Olimpice,Finala cursei de 3.000 metri femei :

„Buna dimineata,stimati ascultatori,va spun de pe Stadionul Central,gazda intrecerilor atletice. Desi acasa este trecut de miezul noptii,aici,in America inca este vineri dupa-amiaza. Astazi,10 august 1984,peste putin timp se va stabili campioana acestei noi probe 3.000 metri,din programul Jocurilor Olimpice. Favorite prin prisma rezultatelor pornesc Mary Decker,Maricica Puica si Zola Budd. Nu mai putin de 31 de semifinaliste au luat startul in cadrul celor trei serii preliminarii desfasurate in seara zilei de 8 august. Mary Decker a castigat seria intai cu timpul de 8 minute 44 secunde 38 sutimi,stabilind astfel primul record olimpic al probei. In seria a doua,mult mai slaba,Brigitte Kraus a castigat cu 8 minute 57 secunde 33 sutimi. Iar cursa a treia a demonstrat ca intre Maricica Puica si Zola Budd nu poate exista nici o rivalitate,romanca obtinand o victorie lejera,intr-un timp care amelioreaza cu aproape o secunda si recordul olimpic al lui Mary Decker 8 minute 43 secunde 32 sutimi!

Pe linia de start Maricica Puica se aseaza la extremitatea pistei celelalte 11 alergatoare grupandu-se la coarda. Totusi plecarea pe 3.000 metri nu prea are importanta. Budd tasneste ca la proba de patru sute urmata de alte doua alergatoare. Urmeaza Becker, Benwis si Maricica Puica. Atleta noastra a implinit pe 29 iulie 34 de ani. O victorie ar fi cel mai frumos cadou pe care il poate primi. Niciodata un mare sportiv nu poate castiga totul,chiar daca meritele sale sunt incontestabile. Lui Nastase ,spre exemplu,i-a lipsit Wimbledon-ul (proba de simplu),iar lui Borg,Campionatul Statelor Unite de la Flushing Meadow. La randul sau,Nadia,in 1980,la Jocurile Olimpice de la Moscova,n-a putut cuceri titlul olimpic la individual compus. Canoistul ungur Tamas Wichmann,in lunga sa cariera de 18 ani,a cucerit 9 titluri mondiale,dar niciodata o medalie olimpica de aur,desi a participat de trei ori la Olimpiada,clasandu-se de doua ori pe locul al doilea si odata pe locul al treilea. Fondistul Ron Clarke,detinator a 19 recorduri,ca si semifondistul Jim Ryun,considerat cel mai talentatatlet junior al tuturor timpurilor,nu au fost aureolati nici ei cu titlul de campion olimpic. Si Maricicai Puica ii lipseste aceasta perla in cununa de medalii dobandite in prodigioasa sa activitate.

Maricica Puica isi potriveste fuleul dupa al lui Mary Becker. Zola Budd se afla in continuare in frunte alergand cu disperare,in picioarele desculte,vrand parca sa-i faca trena lui Benwis. Plutonul alearga compact cinci-sase atlete par literalmente bagate una intr-alta. In tribune este un vacarm de nedescris. Spectatorii scandeaza încontinuu numele lui Decker. Maricica se afla intr-o pozitie buna. Alergarea ei este sigura,pare hotarata sa realizeze un rezultat bun. Am trecut de jumatatea cursei! Mary Decker da semne ca vrea s-o depaseasca prin stanga pe Budd,care este foarte aproape de bordura interioara. Incredibil! Incredibil! Marea favorita Mary Becker vrand sa treaca „printre” alergatoare, a fortat si s-a impiedicat de piciorul uneia dintre ele probabil,fiind proiectata in afara pistei. Totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda! Lovitura de teatru pentru americani! Maricica Puica se pare ca a fost atinsa,in cadere,de Mary Becker,dar,a evitat busculada si isi continua cursa la fel de hotarata si sigura pe sine. Ea se afla acum pe pozitia a treia. Tribunele huiduie,dar nu este nimeni vinovat pentru ceea ce s-a intamplat. Incredibil! Incredibil ghinion! Atleta se ridica,deci,nu este o accidentare grava. Mary Becker a ajuns o adevarata obsesie pentru toate atletele datorita reclamei continue care i se face la radio, la televiziune,in presa sau prin panouri uriase care o reprezinta in alergare. Imprastiate in tot orasul sau cine stie,in toata America,ele poarta inscrisul „Mary Becker – AUR”. Din punct de vedere al interesului,Olimpiada a fost impartita in doua : toate celelalte probe atletice de-o parte,iar cursa feminina de 3.000 metri de cealalta parte! Aceasta polarizare a atentiei suporterilor spre proba de 3.000 metri femei se explica prin faptul ca anul trecut Mary Becker a fost prima sportiva a Americii,in urma victoriilor ei la 1.500 metri si 3.000 metri la Campionatele Mondiale de la Helsinki. Iar acum,la Jocurile Olimpice,s-au aflat la startul competitiei trei campioane mondiale : Mary Becker (1.500 si 3.000 metri), Wendy Sly (10.000 metri) si Maricica Puica (cros),o campioana europeana de sala Agnes Possami (2.000 metri) si doua recordmene mondiale Zola Budd (2.000 metri) si Maricica Puica (o mila). Cursa se apropie de sfarsit. Mai sunt aproximativ 4-500 metri pana la sosire,lupta pentru medalii inca nu s-a incheiat. Spectatorii inca sub socul accidentului stupid care le-a scos favorita din cursa aplauda. S-a intrat in ultimul tur de pista,Maricica Puica declanseaza atacul! O urmeaza Benwis si Williams,Budd pierde vizibil teren. Maricica alearga de parca acum a inceput cursa si nu a parcurs deja peste 2.700 metri. Timpul este exceptional. Distanta intre romanca si urmaritoare creste. Victorie clara, stimati ascultatori! Avansul este de peste 20 metri! Aurul nu ne poate scapa! Ultimii metri! Fantastic! Maricica Puica este prima campioana olimpica a probei de 3.000 metri! Nimeni nu-I poate contesta victoria! A stabilit un nou record olimpic cu 8 minute35 secunde 09 sutimi! Si cu Becker in cursa ar fi castigat! Medalia de argint Benwis,medalie de bronz Williams! Zola Budd soseste abia pe locul cinci! Maricica Puica face, asemenea campioanelor ametricane,o jumatate de tur de stadion, primind aplauze neincetate. Americanii au un cult pentru „Number One” in orice situatie si au adoptat-o pe atleta noastra ca pe o veritabila lidera a semifondului olimpic”.

Sport – Jocurile Olimpice Sydney 2000

In cateva momente vom intra in legatura directa cu trimisii nostri speciali la cea de-a XXVII-a editie a Jocurilor Olimpice,Octavian Vintila,Paul Grigoriu si Mugur Corpaci.

„Buna seara doamnelor,domnisoarelor si domnilor. La Sydney este abia ora 10 si dupa o noapte de cosmar,ne aflam,iata la Main Press Center,hala cat un magazin Metrou in care lucreaza cei 15.000 de jurnalisti prezenti la Sydney. Stafful Comitetului Olimpic Roman a izbutit sa obtina sala principala a conferintelor de presa,unde se organizeaza doar intalniri de audienta maxima,sustinute de Juan Antonio Samaranch sau delegatiile puternice,precum Statele Unite ori Australia. Aproape 150 de jurnalisti si zeci de camere de luat vederi asteapta pozitia oficiala a delegatiei Romaniei dupa decizia definitiva data de Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Sydney in cazul Raducan. In sala isi face paritia Ion Tiriac care,se aseaza la masa incadrat de Nadia Comaneci,Simona Amanar,Andreea Raducan,Maria Olaru si Mariana Bitang. „Tribunalul de Arbitraj Sportiv compus din doctor Tricia Kovanag,din Australia,presedinte,Doctor Stephan Netzle,din Elvetia si doctor Maidie Oliveau din S.U.A. a confirmat faptul ca Andreea Raducan a fost gasita pozitiv pentru folosirea pseudoefedrinei,conform Codului Antidoping al Miscarii Olimpice. In comunicatul emis ieri se precizeaza ca,potrivit Articolului 3 din Codul Antidoping „orice caz de dopaj in timpul unei competitii conduce automat la invalidarea rezultatului obtinut cu toate consecintele,incluzand forfaitul sau oricemedalie si premiu obtinut. Interpretarea stricta a Codului care trebuie aplicat are drept consecinta descalificarea automata,ca o aplicare a legii,indiferent pe cine viseaza… Ca rezultat al deliberarilor,tribunalul a hotarat,conform articolului 3,descalificarea sportivului,in acest caz Andreea Raducan”. In ce priveste inadvertenta intre cantitatea de urina data de Andreea Raducan in urma controlului – 62 de mililitri – si cea care rezulta ca a fost analizata la probele A si B – 100 de mililitri – se spune ca este o iregularitate minora. Comitetul Olimpic Roman a hotarat ca,orice sportiv testat pozitiv sa fie suspendat pe viata din loturile olimpice. Or,eu nu pot sa-mi permit sa suspend pe viata o sportiva nevinovata,dar care este declarata,la controlul antidoping,pozitiva. Din cauza acestei decizii nedrepte a Comisiei Medicale a Comitetului Olimpic International,voi demisiona! Nu pot sa ma uit in ochii acestui copil si sa-i spun : Tu nu mai ai voie sa participi niciodata la Olimpiada! Probabil ca cel care va veni dupa mine va fi mult mai inteligent si nu va ajunge intr-o astfel de situatie. Eu nu pot proceda astfel”.

Ziaristii sunt nedumeriti,de fapt ultimele doua zile au fost un calvar pentru intreaga delegatie. „Ce se va intampla cu doctorul vinovat de aceasta eroare de medicatie?” „Ioachim Oana este unul dintre putinii oameni care a avut curajul sa zica : „Eu am gresit, pedepsiti-ma!” E doctor in micul oras Deva si,de peste 20 de ani lucreaza voluntar,fara nici un salariu fix pentru aceasta echipa. A facut ceea ce a stiut sa faca. Nu suntem,domnilor ziaristi,in America. Probabil ca avem bugetul de 100 de ori mai mic decat Comitetul Olimpic al S.U.A.” – a precizat presedintele Comitetului Olimpic Roman. Andreea Raducan este intrebata cum a primit vestea. „Cu dezamagire,bineinteles. Dar eu sunt,in sufletul meu,linistita,pentru ca stiu canu am facut nimic rau. Medicamentul pe care l-am luat nu doar ca nu m-a ajutat absolut deloc in concurs,dar chiar mi-a dat o mica ameteala”. De asemenea,Simona Amanar este invitata sa spuna daca va primi medalia : „O voi primi pentru ca e a Romaniei,dar n-o merit.Adevarata campioana olimpica este Andreea”. E randul Mariei Olaru sa-si prrecizeze pozitia : „Nu ma satisface cu nimic faptul ca acum am medalia de argint si nu cea de bronz. Accept medalia,dar,pentru mine,acel podium va avea in continuare pe el trei sportivi din Romania”.Aceasta absurditate a destinului le-a unit pe fetele noastre. Nadia Comaneci este rugata sa-si explice prezenta in sala. De la cativa pasi de mine sotul ei,Bart Conner, asteapta ca ea sa raspunda,cu evidenta emotie. „Ma aflu aici pentru ca sunt romanca,sunt prietena cu aceste fete si pentru ca apreciez ca s-a facut o nedreptate. Politica C.I.O. impotriva dopingului este una de toleranta zero,dar ea ar trebui sa tina cont de faptul ca exista cazuri si cazuri,sporturi si sporturi”. Revine din nou in atentie Andreea Raducan care este intrebata ce va face in continuare. „Voi continua sa practic gimnastica si voi urca din nou pe locul intai ca sa arat celor care au decis aztazi sa-mi ia medalia ca au gresit. Nu e drept sa fie pedepsiti cei mici pentru o greseala a oamenilor mari”. Cu siguranta,aceste cuvinte spuse cu atata sinceritate,de o fetita care a trebuit sa infrunte o lume automatizata a maturilor,se vor regasi maine pe prima pagina a tuturor ziarelor. Delegatia noastra s-a ridicat,conferinta s-a terminat,si cu greu reusesc sa ma apropi de fete. As vrea sa mai stau putin de vorba cu Andreea. „Spune-mi,Andreea te asteptai la aceasta decizie?” „Sincer,nu. Sunt foarte dezamagita,pentru ca am sperat ca lucrurile sa se indrepte.” „Ce amintiri vei pastra legat de Sydney?” „O sa ma gandesc doar la lucrurile frumoase care mi s-au intamplat aici. Vreau sa ajung acasa si sa uit momentele urate. Am obtinut medalii,ne-am facut datoria,n-avem de ce sa tinem minte altceva.” „Te-ai gandit vreo clipa sa te retragi?” „Nu,nu voi face asa ceva. Din contra,vreau sa continuu,sa le demonstrez tuturor ca sunt valoroasa si ca nu am castigat aici datorita unei pastile.” „Stii ca acasa,in Romania,oamenii au iesit pe strazi pentru a te sprijini?” „Am aflat si le multumesc ca au fost alaturi de mine. Asta inseamna foarte mult. Si as vrea sa mai multumesc cuiva , domnului Ion Tiriac,care s-a purtat foarte frumos cu mine. Cred ca are un suflet nemaipomenit. Putea sa-mi spuna „Asta e,ti-au luat medalia,nu mai avem ce sa facem.” Dar el s-a luptat pentru mine,a vrut sa-mi dovedeasca nevinovatia.” „Cum crezi ca va fi cand te vei intoarce la Barlad?” „Acolo oamenii ma cunosc si cred ca m-au inteles. Nu ma vor privi stramb,asa cum mi s-a intamplat la Sydney”.

REPORTAJUL DE RADIOJURNAL

Olimpiada Tokyo 1964: “Deși ne aflăm abia în a doua zi a Jocurilor Olimpice, se poate spune că am intrat în miezul competiției. Interesul pentru fiecare probă este din ce în ce mai mare, sălile și terenurile sunt înțesate de spectatori, iar rezultatele confirmă că Olimpiada de la Tokyo este cea mai disputată competiție din istoria Olimpiadelor, cu cele mai valoroase performanțe. Astăzi s-au atribuit patru titluri olimpice, s-au înregistrat trei recorduri olimpice și unul mondial. O spectaculoasă întrecere s-a desfășurat la haltere, categoria pană. Concurenții au luptat pentru cucerirea primului loc, dar și pentru realizarea unor noi recorduri. A câștigat japonezul Miyake cu un total de 397,500 Kg, nou record mondial și olimpic. La sărituri de la trambulină a câștigat ca și la Roma Ingrid Kramer – Germania. În modernul bazin de înot de la Gimnaziul Național s-au desfășurat în astă seară finalele a două probe – 100m liber masculin și 200m bras feminin. În cea mai rapidă întrecere a înotului primul loc a fost ocupat de americanul Donald Schollander cu 53:04, nou record olimpic. La 200m bras, titlul olimpic a revenit Galinei Prozumenșcikova din Uniunea Sovietică, în vârstă de numai 16 ani, timpul înregistrat 2:46:04, nou record olimpic.

Turneul de fotbal a continuat bucurându-se de același succes ca și în prima zi. Surprinzătoare par rezultatele egale 1 – 1 înregistrate în meciurile Brazilia – Republica Arabă Unită și Argentina – Ghana. Cehoslovacia a întrecut cu 6 – 1 echipa Coreei. Un scurt clasament : în grupa A pe primele două locuri : Germania și România; în grupa B Ungaria și Yugoslavia; în grupa C – Cehoslovacia și Brazilia împreună cu Republica Arabă Unită sunt la egalitate de puncte; în grupa D – Argentina și Ghana sunt la egalitate de puncte. La polo pe apă Italia a întrecut, astăzi, cu 5 – 3 echipa Japoniei ocupând primul loc în serie. Echipa noastră urmează să întâlnească, mâine, echipa Japoniei.

Mii de suporteri au fost prezenți pentru a urmări galele de box. Boxerii noștrii au fost și ei prezenți în întrecere. Amănunte ne va da colegul meu, Dumitru Tănăsescu, care a fost prezent cu microfonul și magnetofonul la meciurile de box : „Astă-seară, în sala Korakuen din Tokyo, se desfășoară eliminatoriile categoriei muscă la box. Douăzeci și opt de sportivi, printre care și campionul român, Constantin Ciucă, își dispută medaliile olimpice. Ciucă este cunoscut publicului nipon care, acum îl aplaudă. El a mai evoluat anul trecut, în capitala Japoniei cu prilejul săptămânii sportive internaționale, repetiția generală a Olimpiadei. Ciucă are astă-seară un adversar mai puțin cunoscut, canadianul Hermin, dar, cum fiecare țară își trimite la Olimpiadă ce are mai bun, meciul trebuie privit cu toată seriozitatea. Ciucă se află în colțul albastru iar Hermin în colțul roșu. Primele secunde ale meciului și canadianul cu stânga încearcă să deschidă garda reprezentantului nostru. Ciucă este foarte prudent. Iată-l acum în mijlocul ringului ! Ei se supraveghează reciproc. Este așa-zisa repriză de studiu. Să vedem dacă această repriză de studiu se va continua și în celelalte două reprize ale întâlnirii. Ciucă trimite directe de stânga, a făcut câteva eschive care au stârnit admirația publicului. Ciucă a găsit un moment adversarul său descoperit și a trimis de două ori stânga în bărbia adversarului. Hermin ripostează și iată că, acum, Ciucă cu o directă de stânga își trimite adversarul la podea. Arbitrul japonez Kitamura numără și îl trimite pe Ciucă la colț. A numărat până la opt și meciul se reia. Ciucă excelent pornește un nou atac și iar își trimite la podea adversarul. Ciucă vrea să încheie meciul înainte de limită, înainte de încheierea primei reprize. Arbitrul îl trimite pe Ciucă la colț și se așteaptă rezultatul. Meciul s-a încheiat cu victoria fulgerătoare a reprezentantului nostru Constantin Ciucă. El a adoptat o tactică excelentă, foarte atent și-a urmărit adversarul cu foarte multă vigilență și în momentul potrivit a fost suficient să plaseze o stângă fulgerătoare la bărbie și Hermin să fie trimis la podea și numărat până la opt. Încă o directă de dreapta și Ciucă câștigă această întâlnire în aplauzele publicului. Ciucă își îmbrățișează adversarul și strânge mâna antrenorului Ion Chiriac. Se anunță rezultatul : învingător Constantin Ciucă – Republica Populară Română. Ciucă salută publicul care îl aplaudă entuziast pentru frumoasa evoluție pe care a avut-o azi. Așadar Ciucă este al treilea boxeor român care a reușit să se califice în turul următor al competiției de box.

Astăzi Constantin Niculescu a încrucișat mănușile cu mexicanul Guerero. Niculescu în bună dispoziție a atacat variat și a obținut victoria la puncte. Membrii juriului i-au acordat lui Niculescu următoarele rezultate : 60-57, 60-55, 69-56, 59-58, 60-55. Îl felicităm încă o dată pe Ciucă pentru frumoasa lui victorie obținută în fața canadianului”.

Și acum să trecem la lupte, dintre luptătorii noștrii participanți la turneul de lupte libere numai Ștefan Stângu a mai rămas în întrecere, după ce, ieri a terminat la egalitate cu cehoslovacul Kubak, astăzi l-a învins prin tuș în minutul 9 pe indianul Anwar. Deocamdată sportivul Ștefan Stângu se află în primii patru concurenți în clasamentul întocmit până în prezent. Echipa noastră de volei feminin a fost întrecută cu 3 – 0 de selecționata Japoniei, campionă mondială.

Mâine sportivii noștri vor lua startul la canotaj – recalificări; la box Constantin Crudu și Vasile Mârza, la scrimă – floretă masculin și la lupte libere. În sporturile de echipă avem de susținut câteva întâlniri dificile : la fotbal cu echipa Germaniei care ieri a întrecut cu scorul de 4 – 0 Iranul, iar la volei echipa Uniunii Sovietice, poloiștii după cum v-am anunțat deja, joacă în compania Japoniei.

Jocurile Olimpice de la Moscova 1980.

Suntem in a sasea zi a Jocurilor Olimpice si cifra oficiala a celor care au urmarit primele zile de concurs se ridica la trei milioane de spectatori. In concursul de gimnastica,finalele pe aparate fetele noastre au obtinut rezultate de exceptie : doua medalii de aur prin Nadia Comaneci la sol si barna,o medalie de argint prin Emilia Eberle la paralele si doua medalii de bronz prin Melita Ruhn la sarituri si paralele.

„Intr-adevar,o seara de neuitat la Palatul sporturilor de la Lujniki! Cele cinci medalii cucerite de finalistele noastre,completate cu cele doua medalii de argint din proba pe echipe si din concursul individual compus feminin,intregesc un bilant care,pe buna dreptate,poate fi socotit stralucit. Noua si prestigioasa confirmare a nivelului si clasei internationale atinse de gimnastica feminina romaneasca. Uitam parca de incordarea si tensiunea celor cinci zile si cinci nopti. Uitam de sperante uneori neimplinite,din cauze independente de vointa gimnastelor noastre si ne bucuram sincer ca gimnastica noastra feminina a reusit,la fel ca la Montreal,cu patru ani in urma,un bilant prestigios care onoreaza miscarea sportiva romaneasca.”

Traditia „aurului” romanesc la tir este preluata de Corneliu Ion,campion olimpic la pistol viteza,medaliati cu argint si bronz Wiefel Jurgen – R.D.Germana respectiv G.Pertisch – Austria.

„Ne gasim in ziua de 25 iuliepe poligonul moscovit Matisci,un poligon bine dotat,unde are loc intrecerea tragatorilor. Concurentii au ajuns la cea de-a doua mansa a probei de viteza. Au mai ramas,avand sanse sa cucereasca aurul,doar doi concurenti. Corneliu Ion si Wiefel Jurgen pornesc de la un punctaj egal,fiecare realizand 299 de puncte. In lupta se mai afla si austriacul G.Pertisch cu un punctaj mai slab,care totusi va remonta handicapul si ii va „prinde” din urma pe cei doi protagonisti! Spre final,se ajunge la un baraj in „3”! Corneliu Ion – Romania,Wiefel Jurgen – R.D.Germana si G.Pertisch – Austria. In continuare,austriacul,desi tragator de exceptie,nu poate rezista tensiunii si cedeaza pasul. Raman pe „pozitie” Wiefel si Corneliu Ion! Ambii tragatori de elita,punctand bine,se afla din nou la egalitate. Si astfel este necesar un al doilea baraj,dar nici acesta nu decide campionul. Egalitatea persista! Urmeaza cel de-al treilea baraj,care il va desemna pe invingator. Totul depinde de cata stapanire de sine,cata putere de concentrare are fiecare. Cel de-al treilea baraj incepe… Ambii tragatori merg din nou „cap-la-cap” si ajung la 147 de puncte… E randul lui Wiefel,care trage si … rateaza! Trage Corneliu si… 148 de puncte! Medalia olimpica de aur este a noastra!”.

Suntem in a saptea zi a Olimpiadei de la Moscova,dupa o cursa epuizanta,obtine a cincea medalie de aur pentru tricolorul romanesc. „Astazi pe lacul Krilatskov,o pista artificiala de apa,lunga de peste doi kilometri,au loc finalele probelor canotoarelor! In finala probei de schif 1 se afla si reprezentanta noastra Sanda Toma. Pentru aceasta cursa a renuntat la schiful de plastic-Empecher in favoarea unui schif din lemn-Stampli.,cu mult mai sigur. Imediat dupa ce au luat startul cele sase finaliste se deslantuie furtuna. La jumatatea cursei se desprind de celelalte concurente Sanda Toma,Antonina Masina si Martina Schroter. Vaslesc puternic! Pe ultimii 250 de metri Masina pare mai proaspata.

Incearca sa refaca centimetru cu centimetru distanta ce o separa de schiful Sandei. Exceptionala vointa! Sanda da dovada de resurse nebanuite! Se mentine in frunte! Hai Sanda… Calvarul clipelor de incertitudine iau sfarsit. Victorie! Sanda Toma a trecut prima linia de sosire invingand nu doar adversarele ci si furtuna!”

Jocurile Olimpice de la Seul 1988

18 septembrie,a doua zi a intrecerilor olimpice. In proba de pistol viteza sportivul roman Sorin Babii a obtinut medalia de aur cu 660 de puncte,medalia de argint revenind suedezului Rognar Skanaker cu 657 de puncte iar cea de bronz sovieticului Igor Basinski. Proaspatul campion olimpic a acceptat cu amabilitate sa impartaseasca asculttorilor cateva impresii.

„Sorin Babii, datele problemei sunt clare: ai 25 de ani si esti campion olimpic la tir,intr-o proba grea,cea de pistol liber. Cum se impaca varsta considerata mica in aceast sport,cu faptul ca ai reusit totusi sa te impui intr-o intrecere in care necesita multa,foarte multa experienta?” „Daca stau sa ma gandesc ca,Rognar Skanaker,medaliatul cu argint are intr-adevar 52 de ani,adica dublu cat am eu,asa stau lucrurile. Pistolul liber e o incercare de mare rabdare,de mare stapanire de sine si a armei,a tragaciului care declanseaza la simpla atingere,a imprejurarilor. Dar in primul rand de control asupra ta insuti,pentru ca fiind proba care necesita cea mai mare finete a executiei din intreg tirul sportiv,greseala „vamuieste” mult mai usor decarii si ii face nouari,ori,mai rau,optari. Si atunci,gata nu numai cu medalia,ci si cu intrarea in finala.” „Te invit sa ne povestesti istoria acestui pretios trofeu,vazuta dinauntru,de pe standul de intrecere.” „La intrarea in finala mi-am facut socoteala ca cele patru puncte care ma desparteau de sovieticul Igor Basinski constituie un handicap aproape imposibil de recuperat. Se punea deci problema pastrarii medaliei de argint pentru ca atacurile celor din spate aveau sa fie extrem de puternice. Am tras chiar langa Basinski. Il aveam in fata mea. Ii vedeam orice gest,orice miscare. Primele patru focuri mi-au iesit patru decari. El a pierdut doua puncte pe aceste prime executii. L_am simtit ca-si pierde firea. Am mai tras un foc si a fost nouar. Atunci Igor s-a pierdut de tot. A „aruncat” un foc,si a tras doar sase. Aceasta e gafa de care se teme oricine,in orice finala. El era invins! Trebuia insa ca eu sa raman invingatorul. Am alungat totul din minte si n-a mai ramas decat acuratetea executiei. Acum trebuia sa demonstrez ca sunt tare. Un decar. Un singur decar. Si … l-am tras! Acum e simplu. Atunci insa…”

In concursul de gimnastica,la feminin,dupa prezentarea exercitiilor impuse pe primul loc se afla echipa Uniunii Sovietice cu 197,325 puncte,locul secund este ocupat de echipa Romaniei cu 196,425 puncte in timp ce pe locul trei se afla echipa Republicii Democrate Germane cu 195,425 puncte. Vor urma insa exercitiile libere pe echipe dupa care se va stabili rezultatul final.

In proba de 200 metri liber a natatiei masculine australianul Duncan Armstrong a obtinut o surprinzatoare victorie cu un nou record mondial 1minut 47 secunde 25 sutimi in fata marelui favorit Matt Biondi. Medalia de bronz a revenit sportivului din Republica Federala Germana,Michael Gross.

30 septembrie,a treisprezecea zi a intrecerilor olimpice.

In proba atletica de 200 metri masculin marele favorit Carl Lewis a fost invins de compatriotul sau Steve Deloach,pe locul trei situandu-se Daley Thompson.

Stralucitoare victorie pentru delegatia tarii noastre! Vasile Puscas cucereste medalia de aur,in premiera,la lupte libere,categoria 100 kilograme. Pe locul doi sovieticul Lari Sabalov iar pe locul trei si medalie de bronz americanul William Scherr. „De la inceputul finalei Vasile a executat atacuri repetate,procedee tehnice si tactice reusite care l-au enervat si obosit pe Sabalov. Prin modul cum a abordat lupta Puscas a avut cea mai buna evolutie din intreaga sa cariera. Cu 20 de secunde inainte de final,Vasile Puscas a executat excelent o rasturnare laterala,cu fixare la podea,decisiva pentru soarta luptei. Vasile Puscas devine primul campion olimpic al luptelor libere din tara noastra.”

O exceptionala performanta a realizat si atleta Paula Ivan,care a castigat proba de 1.500 metri cu un nou record olimpic 3 minute 56 secunde 22 sutimi,pe urmatoarele locuri clasandu-se Mary Becker Staney cu 3 minute 58 secunde 92 sutimi si Tatiana Samolenko 4 minute 35 sutimi. „Ca un uragan din Marea Caraibelor,care in mod bizar poarta nume feminine,s-a napustit Paula Ivan in finala cursei de 1.500 metri,pe pista stadionului olimpic. Instalata in frunte de la primii pasi,inghitind cu voluptate metri si secundele,uimind pe cei 70.000 de spectatori i-a uluit pe specialisti. Va rezista oare aceasta gazela pana la sfarsitul cursei? „Uraganul Paula” avanseaza fara a lasa nici o speranta celor care o urmeaza. Acestea par resemnate intr-o cursa in care totul a fost jucat. Impetuozitatea Paulei le-a umilit. Mary Becker-Staney este de nerecunoscut. Englezoaica Cahill,canadianca Williams sau Doina Melinte nu mai prezinta un pericol. Numai cuplul sovietic Baikanskaite si Samolenko mai incearca sa tina trena. Finisul Paulei Ivan este de-a dreptul majestuos trecand linia de sosire cu un avans de 40 de metri in fata celorlalte concurente. Intreg stadionul o aplauda frenetic pe atleta noastra. Parca nimanui nu-i vine sa creada ca aceasta cursa a fost reala!” De ce a fost ea posibila incearca sa ne explice antrenorul acestei fenomenale atlete Ion Puica. „De ce n-au intreprins adversarele Paulei Ivan nimic?” „Raspunsul este simplu dar,in acelasi timp,destul de complicat. Pe stadion sunt cronometre si alergatoarele au avut posibilitatea sa vada cat au realizat pe fiecare tur. Cunoscandu-si posibilitatile,in jur de 4 minute,n-au indraznit pur si simplu sa se avante dupa Paula,au asteptat ca ea sa se „stinga” singura. Dar Paula Ivan nu numai ca nu s-a stins,ba chiar a iutit si tempoul cursei in ultimul tur, castigand fara drept de apel”.

25 septembrie.

Gimnastica feminina romaneasca si-a mentinut suprematia in arena olimpica cucerind trei medalii de aur in finalele pe aparate prin Daniela Silivas cu o nota de 10 la paralele si doua note de 9,987 la barna si sol. Bilantul a fost intregit cu medaliile de argint si bronz castigate de Gabriela Potorc la sarituri si barna, respectiv Daniela Silivas la sarituri.

„Daniela Silivas si-a inceput recitalul evolutiilor de vis cu „puntea suspinelor” deschizand finala cu dezinvoltura,gratia si siguranta caracteristica. Salt inainte,roata-flic- salt-salt,sarituri inalte,executate cu gratie si eleganta iar aterizarea perfecta cu un salt-rotire. Au urmat paralele cu elemente de maxima dificultate,de o plastica impecabila, intr-un rit dinamic si o maiestrie de neegalat. Solul a ridicat sala in picioare. Muzica vesela i-a insotit salturile, suruburile, elementele de coregrafie si epuizantele diagonale in drumul spre gloria olimpica. Daca in concursul individual compus, arbitrele au privat-o pentru numai 25 de miimi de laurii olimpici in fata Elenei Susunova,acum nimeni nu a putut tine piept perfectiunii sale”.

In finala cursei feminine de 3.000 metri Paula Ivan a obtinut medalia de argint dupa o lupta eroica cu sovietica Tatiana Samolenko. Medalia de bronz apartine americancei Mary Becker Staney cea care in urma cu patru ani in finala aceleiasi probe parasea competitia dupa o spectaculoasa cazatura.

Jocurile Olimpice de vara Sydney 2000.

18 septembrie.

Romania cucereste prima medalie de aur in probele de natatie prin victoria Dianei Mocanu la 100 metri spate cu un record olimpic un minut,21 de sutimi. Pe urmatoarele doua locuri s-au clasat Mai Nakamura-Japonia cu un minut 55 de sutimi si Nina Jivanevskaia-Spania cu un minut 89 de sutimi. Mai multe amanunte ne ofera in corespondenta de la fata locului,Octavian Vintila.

„In Sydney Aqvatic Center s-a spart din nou eprubeta cu oameni perfecti si,de data aceasta noi am fost printre ei. Timpul din calificari i-a oferit Dianei Mocanu culoarul patru in finala si un moral excelent. Startul a fost mediu,crescand pulsul tuturor romanilor din tribuna. Japoneza Mai Nakamura a plecat ca din tun urmata de americanca B.J.Bedford,romanca intorcand dupa 50 de metri a treia. Diana are un ritm egal,constant, nu se lasa impresionata de exploziile celorlalte fete. Metru cu metru,val cu val ea recupereaza. Finalul i-a gasit pe romani cu mainile in cap,nevenindu-le sa creada ochilor ceea ce aparea pe tabela : Diana Mocanu 1:00:21 new olympic record! Spune-mi Diana,cum te simti,acum dupa ce totul s-a terminat? „Inca nu-mi vine sa cred ca sunt campioana olimpica. Sunt extrem de fericita,aproape ca nu m-am trezit din bucurie”. Ai intors a treia dupa primii 50 de metri. Ti-a fost teama ca nu mai castigi? „In bazin te detasezi de orice presiune,buna sau rea. Nu mai auzi nimic,nu mai simti nimic. Nu m-am gandit deloc la ele,am vrut doar sa-mi fac cursa mea”. Care-i prima persoana pe care ai vrea sa o suni acum in tara? „Mama mea. Ii datorez mult. Si ei,si tatalui si surorii mele. Ea a fost inotatoare si la insistentele ei mama m-a dat la inot”.

In concursul de gimnastica pe echipe masculin China a devenit campioana olimpica cu 231,919 puncte,medaliile de argint si bronz revenind Ucrainei cu 230,306 puncte respectiv Rusia cu 230,019 puncte. Echipa Romaniei,in componenta Marian Dragulescu, Rares Orzata,Florentin Pascariu,Ioan Suciu si Marius Urzica,a ocupat locul sase cu 227,543 puncte.

19 septembrie

Echipa feminina de gimnastica a Romaniei a cucerit al doilea titlu olimpic din istorie, dupa cel de la Los Angeles 1984,dar primul in lupta directa cu Rusia si China. Asadar clasament final : Romania-154,608 puncte,Rusia-154,403 puncte si China-154,008 puncte. Primele impresii luate la cald antrenorului coordonator Octavian Belu : „Este primul titlu olimpic pe echipe din cariera dumneavoastra de antrenor. Cum traiti momentul?” „Este ceva unic. As spune ca e clipa cea mai mare din viata mea. Nimic nu poate fi mai frumos decat sa castigi la olimpiada mileniului. Peste 1.000 de ani voi fi prea batran ca sa vin sa mai antrenez o echipa si sa mai iau o medalie cu ea”. „Cum ati parcurs ultimeleminute ale concursului?” „Cu emotii. Stiam ca orice pas in plus poate conta foarte mult”. „Va asteptati ca echipa sa invinga?” „Am sperat si am dorit intotdeauna. E o victorie mare,pentru ca venim dintr-o tara mica si ea are nevoie de astfel de performante si de asemenea eroi. Acum,fetele au sansa de a fi pe toate ecranele,de a le vedea toata lumea. Merita!” „Adversarele cum vi s-au parut?” „Tot respectul pentru China si Rusia,dar nu doar pentru ele ci si pentru celelalte echipe din finala. Si ele au sperat sa castige,dar Dumnezeu a fost cu noi. Diferenta a fost mica,doua zecimi,poate ca am avut si noroc,dar trebuia sa ne vina randul.” „Cum vi s-a parut arbitrajul?” „Acum,ca suntem campioni olimpici,nu putem spune nimic rau. Sincer,mi-as dori si in concursul individual si pe aparate ca arbitrele sa judece la fel de obiectiv cum au facut-o acum.” „Care a fost atuul echipei noastre?” „Intr-un concurs atat de ciudat,pe care noi l-am inceput prost,dar am crescut apoi de la aparat la aparat,cred ca a fost stabilitatea. Faptul ca nu am ratat deloc. Tocmai de aceea vreau sa le mai felicit inca o data pe fete. Bravo Andreea Raducan,Simona Amanar,Maria Olaru,Claudia Presecan,Andreea Isarescu si Loredana Boboc.”

O alta medalie,de aceasta data de argint a fost castigata de Beatrica Caslaru,la natatie, in proba de 200 de metri mixt cu timpul de 2 minute 12 secunde 57 de sutimi,fiind devansata cu 2 secunde de redutabila ucrainianca Iana Klocikova,in mare forma la aceasta Olimpiada.

REPORTAJUL EMISIUNE

Mexic 1968 – Jocurile Olimpice.

„Incepem emisiunea noastra, dragi ascultatori cu un reportaj primit de la Ilie Goga, trimisul special al agentiei romane de presa Agerpres, la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico.

„1846 de atleti insirati la interval de un kilometru transmit din mana in mana flacara olimpica care a ajuns pe pamant mexican indreptandu-se spre Ciudad de Mexico prin Ialpa, Cordoba, Pueba. Locuitorii oraselor si satelor mexicane arunca cu flori si dupa un vechi obicei stiuleti de porumb in calea flacarii olimpice. Vineri seara flacara va fi intampinata de 100.000 de oameni la piramidele de la Totihankan in cadrul unui grandios spectacol de sunet si lumina. Drumul triumfal al focului va culmina sambata pe stadionul Aztec din Mexico. Atleta mexicana Satelo Norma Enriquetta Basilio va parcurge ultimele sute de metri ale stafetei. Pentru prima oara in istoria Jocurilor Olimpice o femeie va fi protagonista acestei impresionante ceremonii. „Bun venit tuturor tarilor unite sub semnul pacii,al culturii si sportului” cu acest salut scris cu litere luminoase intr-o cascada de culori pe una din marile cladiri ale capitalei sunt intampinati calatorii care continua sa soseasca in orasul Olimpiadei. Cu fiecare ceas apropierea deschiderii jocurilor face ca atmosfera sa devina frenetica si emotia tuturor greu de stapanit. Ciudad de Mexico scaldat diminetile in pulberea de aur a soarelui de toamna se transforma spre seara intr-o feerie, veritabil poem de culori si lumini orbitoare,inchinat marelui eveniment sportiv. Dar inainte ca monumentalele arene mexicane sa-si deschida portile, inaintea marelui start, privirile tuturor sunt atintite spre satul olimpic, loc de pelerinaj, asa cum erau odinioara gradinile suspendate. De dimineata pana seara,o multime pestrita : tineri,batrani,familii intregi,femei ducandu-si copiii se indreapta,intr-o procesiune de un pitoresc unic,spre portile satului olimpic. O privire aruncata spre cladirile pastelate ale acestui orasel,rasarit ca prin farmec printre piramidele milenare,o insigna schimbata,un autograf smuls unei celebritati sunt lucruri nepretuite pentru omul simplu,pentru mexicanul de rand care-si marturiseste in acest fel simpatia sa fata de tinerii veniti la prima Olimpiada gazduita de o tara a Americii Latine. La intrare In „Vila Olympica” te intampina orchestrele de mariaqhis,vanzatori de sombrerouri,balonase si brelocuri cu inscriptia „Mexico 68”, mirosul turtelor de malai,faimoasele tortilas,parfumul tare al florilor tropicale,culorile nostalgice ale primelor crizanteme. Oficiul de gazde il indeplinesc grupuri de senioritas purtand frumoase costume nationale albastre-portocali.

In blocul numarul 3 locuiesc sportivii romani,elvetieni,tunisieni. Boxeorii se intorc de la antrenament. Vernescu si colegii sai din lotul de kaiac sunt imbracati de oras,vor asista la o corida care se va desfasura chiar in arena undeau evoluat celebrii matadori.

Medicul Ion Dragan ne spune ca adaptarea a decurs perfect si starea sanatatii este buna la toti concurentii romani. Afirmatia medicului este confirmata de buna dispozitie a sportivilor nostri. Teleimprimatoarele tacane fara incetare : 3.640 de reporteri sportivi, crainici de radio si comentatori de televiziune se afla la Ciudad de Mexico pentru a relata lumii intregi,minut cu minut,desfasurarea celei de a XIX-a Olimpiade care va incepe sambata,12 octombrie”.

Dupa cum ati putut constata din acest reportaj,in capitala Jocurilor Olimpice domneste o atmosfera de pregatiri intense. Fara indoiala ca,alaturi de sportivii lumii prezenti in aceasta mare competitie,reprezentantii nostri au incercat sa foloseasca cat mai judicios timpul petrecut in satul olimpic pentru a fi in cea mai buna forma in ziua intrecerilor. Dar iata cum vad aceste intreceri cativa dintre sportivii nostri medaliati la editiile precedentelor Olimpiade,prezenti si acum la startul probelor. Primul invitat la microfon este luptatorul Ion Taranu : „Particip pentru a treia oara la Jocurile Olimpice si acolo voi intalni adversari redutabili. Si noi ne-am pregatit la fel de bine ca si ei si vrem sa obtinem un rezultat valoros la Jocurile Olimpice din Mexic”.

Ascultati-l acum pe tragatorul Ion Tripsa : „Intrecerile sportive de la Jocurile Olimpice din Mexic sunt destul de dificile,datorita faptului ca sportivii din lume s-au pregatit la cel mai inalt nivel. Intrecerea olimpica la probele de tir si respectiv proba de pistol viteza va prilejui o disputa destul de interesanta intre tragatorii nostri si sportivii din celelalte tari”.

Boxeorul Ion Monea a declarat : „Particip pentru a treia oara la Jocurile Olimpice. Este si normal ca acolo sa vina adversari foarte valorosi. O parte dintre ei I-am intalnit,pe o parte nu si sper sa fac un rezultat bun”.

Anul sportiv 1972.

1972 a insemnat inainte de toate,anul reintalnirii olimpice a tineretului lumii. Sub faldurile steagului olimpic cei mai buni sportivi din continentele pamantului s-au intrecut intre ei si s-au depasit pe ei insisi transfocand neintrerupt tulburatoarea capacitate a omului de a urca mereu mai sus pe scara valorii sale. Monumentala Olimpiada XX de la Munchen a pulverizat recorduri,a inscris performante aproape incredibile,a demonstrat,in fascinanta sa desfasurare de forte,extraordinarul progres atins de sportul mondial. Ne bucura faptul ca tocmai intr-un ansamblu competitional de o asemenea valoare,sportul romanesc si-a vadit substanta si resursele contribuind cu remarcabila vigoare la reusita tehnica spectaculara a intrecerii. Trei medalii de aur,sase de argint si sapte de bronz, nouazeci si opt de prezente in primele sase locuri ale clasamentelor diferitelor probe au dobandit sportivii romani intr-o Olimpiada cu mii de competitori de pe toate meridianele, o Olimpiada cu cifre si performante previzibile de tehnicieni pentru anul 2000.

Posturile noastre de radio,va amintiti,desigur,v-au oferit posibilitatea de a fi martori cotidieni ai tuturor intrecerilor la care au concurat reprezentantii Romaniei. Au fost momentele olimpice traite de noi toti cu cea mai mare intensitate alaturi de eforturile: atletilor, boxeorilor, luptatorilor, kaiacistilor si canoistilor, handbalistilor, scrimerilor, voleibalistilor. Patzaichin, Berceanu si Martinescu, Argentina Menis, Ion Alexe, Dan Iuga, Serghei Covaliov,Aurel Vernescu,Mihai Zafin,Roman Vartolomeu,Atanasie Sciotnic, Viorica Dumitru,Victor Dolipschi,Vasile Iorga,Nicolae Rotaru,Stefan Tudor, Petre Ceapura, Ladislau Lovrensvchi, Cernel Penu, Alexandru Dinica,Virgil Tale,Marin Dan, Ghita Licu,Stefan Birtalan,Gheorghe Gruia,Cristian Gatu,Gabriel Kicsid,Werner Stockl, Radu Voina,Adrian Cosma,Constantin Tudosie,Simon Schobel, Roland Gumesch, Valentin Samungi, Ana Pascu, Olga Szabo, Ileana Gyulai,Ecaterina Stahl iata lotul de laureati olimpici ai tarii noastre,sportivi care la capatul straduintelor lor au privit tribunele cu justificata mandrie de pe cele trei locuri de onoare ale podiumului. Fonoteca noastra pastreaza,in imperceptibila dar adanca impresie magnetica a benzii,dimensiunea efortului lor, ovatia tribunei,emotia reporterului. N-a putut retine desigur simtamintele noastre din acele clipe,caldura sufleteasca cu care ii insoteam catre cucerirea medaliilor. Le vom reuni asa cum au fost ele atunci atat de intense si de frumoase prin doua secvente desprinse din amintirile sonore ale Olimpiadei. Sa ascultam mai intai,in relatarea lui Ion Ghitulescu,ultima parte a cursei canoe simplu 1.000 metri : „Patzaichin are o barca si jumatate avans fata de reprezentantul Ungariei,in tricoul albastru cu tricolorul pe piept,este in frunte inacest moment.Inca 200 de metri pana la linia de sosire,doua barci avans fata de reprezentantul Republicii Federale Germania care pierde teren. Detasat se indreapta spre victorie Patzaichin in aceste momente. Splendid,superb effort de vointa al acestui tanar din Delta pentru a ne aduce o medalie olimpica de aur. Admirabil trage Patzaichin in aceste momente. Iata-l,mai are cativa metri pana la linia de sosire. Doua barci avans fata de principalul sau urmaritor,reprezentantul Ungariei. Patzaichin mai are 5,4,2,un metru. A trecut linia de sosire! Bravo Patzaichin!”.

Popas acum,prin intermediul lui Dan Voicila,in sala olimpica de lupte : „Sunt momente foarte placute pentru noi,membrii delegatiei romane si care asistam asta seara la aceasta noua festivitate de premiere. Vor urca pe podiumul invingatorilor primii clasati la categoria 48 kilograme si pe cea mai inalta treapta reprezentantul tarii noastre Gheorghe Berceanu. Fanfara intoneaza imnul de stat al patriei noastre,pe cel mai inalt catarg se inalta drapelul tarii noastre. Aplauze pentru reprezentantul nostru Gheorghe Berceanu”.

Neindoios ca aceasta impresionanta desfasurare de talent si pregatire sportiva care este Olimpiada a harazit anului 1972 privilegiul de a concentra aproape in totalitate interesul pentru cele doua saptamani muncheneze. Editia a XX-a a reunit pe varful cel mai inalt al competitiei internationale mai toate disciplinele sportive infatisandu-le cu ceea ce au avut ele mai valoros.

Pentru dumneavoastra,stimati ascultatori speram ca am reusit sa decupam cele mai importante imagini,si speram noi,cele mai interesante.

Anul olimpic 1976.

Au mai ramas doar douasprezece zile pana la inceperea celei de-a XXI-a editii a Jocurilor Olimpice. Douasprezece zile pe care sportivii ce se vor intrece pentru cucerirea titlurilor olimpice le folosesc in scopul definitivarii pregatirilor,precizarii participarilor sau efectuarii calatoriei pana in orasul situat pe o insula si construit in jurul unui munte, Mont Royal unde vor avea loc jocurile acestei mari competitii. Febrilitatea pregatirilor a atins punctul culminant. Au loc doar ultimele verificari. Stirile care ne-au parvenit in ultimele zile demonstreaza acest lucru. Atletii americani au doborat in primele sase luni ale acestui an trei recorduri mondiale. Inotatorii se intrec in cadrul Campionatelor S.U.A. adevarata avampremiera olimpica. Echipele de polo,handbal,fotbal sustin in permanenta meciuri de control. Gimnastii participa la cele mai diferite intreceri,aceasta pentru ca cei ce aspira la gloria olimpica sa se prezinte in maximum de forma,in zilele de concurs. In acest timp,la Montreal totul este gata pentru intampinarea oaspetilor olimpici. Ieri a fost inaugurat intr-un cadru festiv si satul olimpic,iar bazele sportive au fost predate de oficialitatile orasului Comitetului Olimpic Canadian. Despre felul in care gazdele celei de a XXI-a editii a Olimpiadei intampinamarea competitie ne relateaza din Montreal Greta Graur : „Vorbind despre gazduirea celei de a XXI-a Olimpiade primarul orasului Montreal,Jean Drapeau,a declarat ca : „Nu exista pentru un oras o sarcina mai frumoasa decat aceea de a fi locul desfasurarii Jocurilor Olimpice. Credinciosi traditiei de secole Montrealul vrea sa contribuie ca cea de-a XXII-a Olimpiada sa fie puntea de legatura intre toate popoarele lumii si astfel pe langa intrecerile sportive sa serveasca telului maret al intelegerii intre popoare”.

Patrunse de importanta acestui eveniment autoritatile locale ca si cele nationale nu au precupetit nici un efort pentru ca aceasta mare intalnire sa aiba loc in cele mai optime conditii. Statul canadian a investit importante sume pentru constructii noi,amenajarea bazelor sportive si asigurarea a tot ce e necesar bunei desfasurari a acestei intreceri pasnice intre cei mai buni sportivi ai lumii.

Deschiderea festiva a celei de a XXI-a editii va avea loc pe Stadionul Olimpic,care va gazdui si intrecerile de atletism,proba ecvestra,finala de si sosirea in proba de cros a pentatlonului modern. Pentru prima data in istoria Jocurilor Olimpice flacara olimpica va fi transmisa prin satelit. Aprinsa in stravechea Olimpie a Eladei,flacara va fi dusa de stafete la Atena. Aici focul sacru va fi pus in contact cu un „receptor de ioni”,astfel ca o parte din energia sa va fi transformata in electricitate. La randul sau,aceasta va fi utilizata de un generator de sunet pentru a produce un semnal codificat,asemanator cu semnalul produs la transmisiile telefoto sau telex. Prin satelitul INTELSAT semnalul codificat va fi transmis de la Atena la Ottawa,unde un laser il va transforma in semnal optic pentru a reveni in sfarsit la starea de flacara. Dar flacara aprinsa si transmisa de la Atena la Ottawa,fara ca mana omului sa intervina isi va pastra tot timpul o parte din energia originara capatata in momentul aprinderii pe altarul lui Zeus”.

Despre alte puncte de atractie si locuri unde sportivii nostri vor concura ne relateaza Octavian Vintila : „La Olimpiada,in satul olimpic,peste tot,cuvantul de ordine va fi Amik,numele micului castor care este mascota jocurilor. In limba indienilor algonquins amik inseamna chiar castor,dar la Olimpiada el va putea fi utilizat in sensul grafiei sale,pentru ca se pronunta usor si in limbile de origine latina defineste acelasi lucru – prietenie. Apoi „Forum” se numeste sala unde gimnastica,boxul,baschetul si voleiul isi vor desemna campionii la cea de a XXI-a editie a Olimpiadelor de vara. Este vorba de un patinuar acoperit,mai vechi,cu tribune avand o capacitate de 18.000 de locuri,unul dintre cele mai frumoase in acest gen,pentru ca atunci cand e vorba de hochei canadienii nu precupetesc nimic.

La Olimpiada Forum-ul situat in plin centrul orasului,colt cu faimoasa artera Sfanta Catherine,va deveni un veritabil palat al sporturilor olimpice,iar montrealezii vor trebui sa uite pentru cateva saptamani hocheiul,pentru a-i admira pe acrobatii palestrei,pe virtuosii artei nobile,vor fi martorii palpitantelor dispute ale sporturilor olimpice de sala. Va vine sa credeti sau nu,inainte cu un an de zile toate biletele la gimnastica,box,baschet si handbal au fost epuizate,astfel ca „piesa olimpica” se va juca cu casa inchisa”.

In incheiere nu ne ramane decat sa le uram succes concurentilor romani, asigurandu-i ca le vom urmari cu mult interes evolutiile.

Succesul atrage succesul. Si Jocurile Olimpice,nu mai putin ca alte evenimente,nu fac exceptie. Comitetul Olimpic International este proprietarul Jocurilor si responsabilul programului de marketing olimpic. C.I.O. nu retine din intreaga suma decat 7% pentru cheltuieli proprii, restul de 93% fiind impartit intre:

Comitetul de Organizare al Jocurilor Olimpice,pentru cheltuielile administrative si de organizare;

Comitetele Nationale Olimpice,pentru a rambursa o parte din costurile participarii la Jocurile Olimpice;

Federatiile Internationale,pentru investitiile de dezvoltarea sportului respectiv;

Ca Jocurile Olimpice pot fi o afacere infloritoare nu mai este un secret. De astfel, istoria nu este de data recenta,ci a inceput in 1896,de la prima editie.

1896.ATENA. Comitetul de Organizare avea dificultati financiare. Un binefacator, arhitectul George Averoff a finantat reamenajarea stadionului.

1912.STOCKHOLM. Drepturile exclusive au fost vandute la 10 companii suedeze,in special pentru fotografii si vanzari de amintiri despre Jocurile Olimpice.

1920.ANVERS. Programul olimpic este subventionat din publicitate pana la punctul in care este greu sa gasesti referiri la Jocurile Olimpice.

1924.PARIS. Pentru prima si ultima oara,publicitatea este permisa pe arenele sportive.

1928.AMSTERDAM. Se concesioneaza dreptul de a deschide restaurante in incinta arenelor. Publicitatea este autorizata doar in caietele program.

1932.LOS ANGELES. Zack Farmer,presedintele Comitetului de Organizare,anunta ca sunt primele Jocuri rentabile. Totul se vinde,inclusiv bungalowurile Satului Olimpic.

1952.HELSINKI. Prima tentativa de a se pune in practica un program de marketing international,cu societati din 11 tari,care ofera avantaje in natura,de la produse alimentare pentru sportivi pana la florile pentru medaliati.

1960.ROMA. Vast program,cu 46 societati oferind asistenta tehnica esentiala,precum si diverse produse (parfumuri,ciocolata).

1964.TOKYO. 250 de societati sunt asociate la Jocurile Olimpice. O firma de tigari,va aduce singura un milion de dolari. Tutunul va fi mai apoi interzis.

1972.MUNCHEN. Drepturile de a utiliza emblema Jocurilor Olimpice sunt vandute si mai multe feluri de contracte de publicitate sunt incheiate. Prima mascota oficiala,Waldi, este realizata sub licenta.

1976.MONTREAL. 628 de sponsori si furnizori sunt repartizati in trei categorii : sponsori oficiali,suporteri oficiali si promotori oficiali. Aceste programe au adus 7 milioane de dolari.

1984.LOS ANGELES. Debutul erei sponsorizarii comerciale,care este structurata pe trei categorii : 34 companii sunt sponsori oficiali,64 au cumparat drepturile de furnizor, 65 au obtinut o licenta. Marketingul este limitat in buna parte la tara gazda.

1988.SEUL. Programul TOP pentru perioada 1985-1988,prin agentia ISL, atrage o sustinere de la 9 companii multinationale si strange 95 milioane de dolari.

1992.BARCELONA. Pe perioada 1989-1992,TOP 2 a adus in cont 175 milioane de dolari prin participarea a 12 companii multinationale,dintre care 8 se regasesc si la TOP1.

1996.ATLANTA. Pe perioada 1993-1996,programul TOP 3 a adus in casierie 300 de milioane de dolari cu ajutorul a 8 companii multinationale.

Mult timp, cuvantul „profesionism” a fost tabu in vocabularul olimpic. Pentru Pierre de Conbertin, sportul nu era decat un mijloc de educatie,fara un scop pecuniar,in timp ce pentru Avery Brundage,fost presedinte al C.I.O. (1952-1972),lupta impotriva profesionismului devenise o obsesie,in 1972,el vrand sa excluda unele sporturi din programul olimpic sub pretextul de a fi poluate de bani – printre „vinovate” : schiul, fotbalul,baschetul,hocheiul – conform faimosului articol 16 privind amatorismul si admiterea in consecinta la Jocurile Olimpice.

Dupa sosirea lui Juan Antonio Samaranch la conducerea C.I.O.,cuvantul „amatorism” a disparut din textele C.I.O. Fotbalistii profesionisti si-au facut aparitia in 1984,tenismanii oficial in 1988,baschetbalistii din N.B.A. in 1992,ciclistii din Turul Frantei la Atlanta.

Cei cativa dolari castigati de Jim Thorpe,care i-au atras,in 1912,descalificarea,sunt departe.Vremurile s-au schimbat.

Ca vremurile s-au schimbat in ceea ce priveste afacerile ce se pot face,ne-a dovedit-o, in 1998,scandalul declansat de catre una dintre personalitatile marcante ale C.I.O., elvetianul Marc Hodler,care a dezvaluit faptul ca mai multi membrii ai C.I.O. au primit,sub diverse forme,mita pentru a acorda votul lor unui oras sau altul,candidat la organizarea unei editii a Jocurilor Olimpice. Cel mai vizat a fost Salt Lake City,pentru Jocurile Olimpice de iarna din 2002,dar de acuzatii n-a scapat nici Atlanta (1996), Sydney (2000),precum si alte orase – Berlin,Amsterdam,etc. – care au cheltuit,s-a afirmat, sume importante pentru coruperea electorilor olimpici. Drept urmare,in urma anchetelor declansate,mai multi membrii C.I.O.,in special din tarile africane,au fost demisi,dupa ce,in luna martie 1999,la Lausanne,a avut loc o sesiune speciala pentru prezentarea concluziilor anchetelor. Oricum,lumea olimpica a fost extrem de socata in urma acestor fapte de coruptie.

In Antichitate,pe perioada Jocurilor Olimpice,toate conflictele armate incetau. Era timpul bataliilor sportive. Astazi,din pacate,nu mai este asa. Jocurile Olimpice si politica nu merg mereu mana in mana. Si a aparut boicotul,ca platforma de manifestare a diverselor nemultumiri la nivel de politica de stat sau de grup. Sirul unor astfel de atitudini „moderne” a inceput sa fie pregnat cu editia a XVI-a din 1956.

1956.Melbourne. Olanda,Elvetia si Spania nu participa,pentru a protesta contra evenimentelor din Ungaria. Liban,Iran si Egipt renunta in urma problemelor Suezului,iar China datorita prezentei unei delegatii a Taiwanului.

1964.Tokyo. Coreea de Nord se retrage pentru a protesta contra prezentei Coreei de Sud.

1976.Montreal. Tarile africane renunta la Jocuri pentru a protesta impotriva prezentei echipei de rugby a Noii Zeelande In Africa de Sud. Parasesc Canada: Algeria, Camerun, Congo, Egipt, Ethiopia, Gambia, Ghana, Volta Superioara, Irak, Kenya, Libia, Malawi, Mabi, Maroc, Insulele Mauricius, Niger, Nigeria, Uganda, Somalia, Sudan, Swaziland, Tanzania, Ciad, Toga, Zair, Zambia.

1980.Moscova. Statele Unite protesteaza impotriva invaziei Afganistanului de catre armata sovietica. Decizia presedintele Jimmy Carter este urmata de 65 de tari printre care Albania, Canada, Chile, China, Egipt, R.F.Germania, Iran, Israel, Japonia, Coreea de Sud, Niger, Pakistan, Panama, Paraguay, Tunisia, Turcia, Zair.

1984.Los Angeles. La boicot s-a raspuns cu alt boicot,tarile aliate Rusiei absentand de la aceasta editie din motive de securitate. Romania a facut exceptie. Au lipsit :Afganistan, Bulgaria, Cuba, R.D.Germana, Ethiopia, Ungaria, Laos, Libia, Mongolia,Polonia,Iemenul de Sud,U.R.S.S.,Cehoslovacia si Vietnam.

1988.Seul. A doua absenta consecutiva a Cubei si Ethiopiei. Au lipsit la apel: Albania, Coreea de Nord, Madagascar, Nicaragua, Insulele Seychechel.

Un flagel care bantuie prin lumea sportului este drogul. Nici Jocurile Olimpice nu au fost ferite de „eprubetele contaminate” cu fel de fel de substante,folosite in speranta ca vor aduce aurul olimpic.

Utilizarea unor substante dopante a inceput inca din „copilaria” Jocurilor Olimpice moderne,invingatorului de la maraton din 1904,Thomas Kicks,administrandu-i-se numeroase doze de stricnina si coniac pe durata cursei. Inaintea probei de 100 de metri de la Jocurile Olimpice din 1920,antrenorul le-a dat atletilor americani sa bea un amestec de sherry si galbenus de ou. Dar,au fost si cazuri tragice,ca cel al ciclistului danez Knut Jensen,care in 1960,a murit in timpul cursei,ca urmare a unei supradoze de amphetamine si nicotina.

In 1967,Comisia Medicala a C.I.O. a intervenit in forta,solicitand masuri drastice si interzicand anumite substante,in anul urmator pentatlonistul suedez Hans Gunnar Liljenvall fiind descalificat pentru utilizarea bauturilor alcoolice.

In 1972 a fost stabilita prima lista a substantelor dopante,iar masurile de suspendare s-au inmultit,folosirea diverselor stimulente,a sedativelor,hormonilor si steroizilor antrenand pedepsirea sportivilor,antrenorilor si a medicilor. Dintre cazurile depistate, cel mai celebru ramane desigur,cel al atletului canadian Ben Johnson,campionul olimpic de la Seul,care a fostsuspendat,incidentul ducand si mai mult la constientizarea fenomenului de dopaj. Pentru Sydney 2000,controlul a fost extrem de exigent – s-au produs,totusi,si destule incidente neplacute,ca urmare a modului cum a fost efectuat – numerosi sportivi fiind exclusi din loturi inaintea Jocurilor Olimpice,ori trimisi acasa inainte sa inceapa intrecerile.

CONCLUZII.

O fi o indrazneala prea mare daca vom spune acum,dupa atatea secole cu Jocuri Olimpice moderne,ca sportul este a opta arta?

Ce argumente se pot aduce pentru a nu starni zambete?!

Istoria omenirii este plina de curiozitati,paradoxuri si,chiar eroi.

Nici astronomia nu a fost o stiinta.

Medicina apartinea intr-o vreme vracilor,chimia – alchimistilor,biologia – misterelor sau chiar sarlatanilor. Ultima arta recunoscuta este cinematografia. Dar nici ea nu s-a bucurat la inceput de prietenie si intelegere. Furand multimile teatrului,curiozitatea gazetelor,literaturii capodoperele,ea a devenit repede rivala tuturor.

Numai cine te recunoaste de rival,indirect iti recunoaste forta si succesul. Cine ar putea astazi, cuteza sa omita cinematografia dintre cele sapte arte.

Un nou rival – sportul – a aparut la orizont.

Va fi el primit cu aceeasi rezerva,cu sulita pregatita sub scut sau,din intelepciunea timpului,va picura acceptarea intelegatoare?

Viata si istoria nu ne-au invatat ca,adeseori,contemporanii au refuzat cu opacitate si violenta,conceptii si idei noi. N-au fost fluierate la premiera operele astazi nemuritoare ale lui Wagner si Puccini? N-a fost socotit nebun Nansen, sarlatan Pasteur, pornograf Baudelaire?

Olimpiadele,si tot ce au insemnat ele de peste trei mii de ani,pledeaza pentru arta sportului si sportul ca arta. Cultul sanatatii,miscarii,luptei drepte si prieteniei.

Om contra om,nu in amfiteatre sangeroase,ci in lupta cu spatiul si timpul,in neprevazutul luptei sportive,cu mii,zeci de mii,chiar sute de mii de spectatori.

Toate teatrele lumii intr-o singura olimpiada.

Miscarea in formele cele mai pure si in plina natura.

Arenele sportive au inspirat intotdeauna literatura, teatrul, muzica, plastica, arhitectura, coregrafia, filmul.

Homer a fost intaiul cronicar sportiv,Pindar primul poet,Montherlant,Jack London, Hemingway – urmasii lor in secolul nostru.

Candva, orchestica Eladei. Astazi – imnurile olimpice compuse de marii compozitori – Richard Strauss, Arnold Bax.

Baletul „Jocuri” pe tema frumusetii tenisului,de Claude Debussy. Sau poemul simfonic „Rugby” al lui Arthur Honegger. Chiar si teatrul,cu originalul spectacol temerar „Train bleu” al lui J.Cocteau pe muzica lui Darius Milhoud.

Si plastica,poate cel mai vast taram al artei miscarii. De la chinezi,egipteni si greci,la arta renasterii si arta secolului al XX-lea. Trupurile zvelte,musculoase,in miscare,faurite de Michelangelo.

Pictura lui Delacroix,Degas sau Breughel.

Nici filmul nu a ezitat sa reflecte lumea sportului,slujindu-l actori de forta ai secolului : Kirk Douglas,Anthony Quinn,Paul Newmann,care au mers profund spre intelegerea acestei lumi,care nu este totdeauna asa cum pare.

Dar si arhitectura. Veche de mii de ani si moderna,ca in zilele noastre. Sinteze fericite la complexele de la Tokyo si Mexico. Indrazneli la Londra,Roma,Barcelona. Culmi de conceptie la Munchen si Sydney.

Sport. Arta. Sport si arta. In marile biblioteci din lume se gasesc laolalta,la clasificarea zecimala 796.

Sa fie acesta un argument sau o anticipare?

Stadionul starneste azi emotii care pun in pericol pe cardiaci si blazati si care transforma sute de milioane de oameni in incordare si pasiuni dogoritoare.

Candva,sportul se preda in academii,impreuna cu filosofia,poezia si retorica.

Astazi are dreptul sau castigat si recastigat,mai ales,in secolul pe care l-am incheiat,sa stea alaturi de celelalte arte.

Sportul – a opta arta? Ce-ar fi sa nu mai punem semnul intrebarii,ci numai pe cel al mirarii.

Pindar amintea ca „fericit este cel ce a cucerit gloria. Muzele ii vor aseza o cununa pe frunte”.

George Calinescu,apropiat candva acestei lumi,afirma ca „sportul,care este o pasiune moderna,poate fi oricand substanta de roman”.

Albert Camus,atlet inrait,nu s-a sfiit sa recunoasca : „stadionul – singurul loc din lume unde m-am simtit cu adevarat liber”.

Este sportul a opta arta? Sau noi exageram,fascinati de el,si am mai cautat argumente.

Platon – „Un zeu bun a daruit aceste doua arte omului – muzica si gimnastica,pentru cultivarea curajului si a cugetarii,a armoniei dintre ele.”

George Enescu : „Virtuozitatea in muzica este o performanta sportiva”.

A.Honegger : „Din efortul sportiv se naste ceva ca un imn de bucurie si de forta,in fata caruia muzicianul nu poate ramane insensibil”.

R.Grousset : „Omul complet este cel care,ca si Euripide,scrie Ifigenia cu aceeasi mana cu care a obtinut laurii sportivi la Jocurile Olimpice”.

Camil Petrescu : „In teatru totul este trucaj. In sport totul este devenire. Nimeni nu poate prevedea nimic. Intamplarea este unica”.

Claude Lelouch : „Am filmat intamplari neobisnuite,destinl unor mari campioni olimpici. Este nu numai poezie aici,dar si multa arta si mult dramatism uman”.

Jean Paul Belmondo : „Boxul,numai boxul. Daca n-as fi cunoscut in amanunt procedeele acestui sport,nu as fi reusit sa suport toate neplacerile pe care le-am avut in cariera mea cinematografica”.

M.Pouret : „Ca si muzica,pictura,sculptura,efortul sportiv este un limbaj universal si aceasta universalitate a sportului il face sa reuneasca sufletele,corespunzand astfel virtutilor pe care Tolstoi le acorda artelor”.

Afirmatii ale unor alte lumi,dar care au surprins mesajul intrecerilor olimpice,al miscarii,al luptei.

Sydney 2000 a incheiat ciclurile din acest ultim secol al mileniului.

Cand nu trecusera decat patru ani de la prima editie moderna a Jocurilor Olimpice,baronul Pierre de Coubertin spunea,la picioarele Turnului Eiffel : „Ceea ce a strans odinioara la Olympia si a grupat in jurul sporturilor antice pe scriitori si artisti,n-a fost nicidecum intamplarea. Din aceasta intrunire s-a nascut si va continua sa creasca prestigiul acestor Jocuri Olimpice”.

Note :

Laurence Gilliam-fost sef al departamentului de reportaj al B.B.C

2 Gheorghina Ilanes-Dictionar francez-roman,Editura Stiintifica,1991.

3 Paul Grigoriu, Octavian Vintila – Sidney 2000 „Canguri la toate”

4 Victor Bănciulescu – istoric olimpic român

5 Emanuel Fântâneanu – România la Jocurile Olimpice

Bibliografie

Almanahul Sportul ’81

Almanahul Sportul ’88

Almanahul Sportul ’89

Almanahul Sportul ’95

Balaș Soter Iolanda – Atena 1896 – Atlanta 1996 (Pe urmele medaliaților noștri olimpici și mondiali, Ed. Albatros, București 1997;

Coman Mihai – Manual de jurnalism, Ed. Polirom, Iași, 1997;

Drăgan Ioan – Martor la 8 olimpiade, Ed. Porus, București 1992;

Fântâneanu Emanuel – România la Jocurile Olimpice (Atena 1896 – Sydney 2000), Redacția Publicațiilor pentru Străinătate, București 2001;

Grigoriu Paul, Vintilă Ocatavian – Canguri la toate, Ed. INTERPRESS, București, 2001;

Grosu Popescu Eugenia – Jurnalism radio, Ed. Teora, București, 1998;

Goga Ilie – Olimpia – Montreal, Ed. Sport – Turism, București 1976;

Goga Ilie, Bănciulescu Victor – Eroii Olimpiadelor, Ed. Sport – Turism, București, 1980;

George Tudor, Ludu Virgil – Olympia, Ed. Sport – Turism, București, 1985;

Ionescu Bucur Maria, Dogaru Vlad, Popper Dan, Vrabie Anghel

Jocurile Olimpice (Participarea sportivilor români), Ed. Sport – Turism, 1975;

Joanescu Irene – Radioul modern, Ed. All, București 1999;

Mitra Gheorghe, Retinschi Alexandru

Constelația Olimpiadelor (Lexicon Olimpic),

Ed. Sport – Turism, București, 1984;

Paul Luminița, Nourescu Andrei, Tolontan Cătălin

– Teroare și triumf, Ed. Univers, 1996

Pro Sport – Anul Sportiv 2002;

www.cor.ro;

www.olympic.at.org.