Jocurile didactice matematice, la grupa pregătitoare, din perspectiva didacticii moderne pentru a realiza lucrarea metodico-științifică, unde voi… [309204]

CUPRINS

Pag.

Etapele experimentului didactic 43

Etapa preexperimentală 43

Etapa experimentului formativ(etapa experimentală)… 45

Etapa postexperimentală 58

Etapa de retestare 61

Prezentarea, analizarea și interpretarea rezultatelor cercetării 63

CAPITOLUL V. CONCLUZII 69

BIBLIOGRAFIE… 71

ANEXE… 73

ARGUMENT

Reforma în învățământul matematic vrea să schimbe accentul pus până acum pe volumul informațional și să evidențieze formarea și dezvoltarea capacităților și abilităților copiilor preșcolari.

Matematica modernă constă în ansamblul structural al științelor matematicii și ia în considerare principiile fundamentale și relațiile dintre entitățile matematice. Lungul proces de însușire a [anonimizat]. [anonimizat], e curios, [anonimizat]: cum? de ce? ce este? [anonimizat], și să deschidă porțile cunoașterii.

Azi, conceptul de „dezvoltare globală a copilului” ne influențează în mod direct felul de organizare a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a copilului includ:

[anonimizat],

Activități de dezvoltare personală (rutine, tranziții, [anonimizat]- tățile opționale).

Eu consider că jocul didactic matematic este cea mai potrivită modalitate de învățate prin descoperire încă de la vârstele mici. [anonimizat]- am observat aceasta în munca la grupă. [anonimizat].

Am căutat mereu să predau jocuri și activități matematice cât mai atractive și am folosit materiale didactice care să-i [anonimizat]-și dea seama de dificultatea lor. Acesta este motivul pentru care am ales tema :„[anonimizat], din perspectiva didacticii moderne” pentru a [anonimizat], [anonimizat] ,[anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat], în sensul că obiectivele învățării au ca referință nu o [anonimizat] o [anonimizat]. Integrarea este o [anonimizat].

La vârsta preșcolară se înregistrează ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea intelectuală a copiilor, privind înmagazinarea achizițiilor fundamentale referitoare la calitățile gândirii.

J.J. Rousseau spunea: „Apropie-l pe copil de probleme și lasă-l [anonimizat]”. Astfel, am ajuns la concluzia că cea mai bună cale de a [anonimizat], [anonimizat].

CAPITOLUL 1

[anonimizat]

Conceptul de activitate integrată

Învățământul românesc, încă de la începuturi, a fost receptiv și a răspuns prompt nou- tăților din sistemul educației copiilor mici, asimilând idei, concepții și practici inovative, in- spirate de cercetările din țară și străinătate, care au creat premisele unor schimbări.

În anul 2006, Ministerul Învățământului a lansat și promovat un nou concept în do- meniul educației, respectiv conceptul de „educație timpurie”. Odată cu acest demers, conside- rat o parte a Strategiei în domeniul Educației Timpurii, precum și în concordanță cu documen- tele internaționale la care România este semnatară (Convenția Pentru Drepturile Copilului, Țintele pentru Dezvoltare ale Mileniului etc.), Ministerul Educației și-a asumat rolul de iniția- tor al unor programe de educație timpurie care să se adreseze nevoilor multiple ale copilului, ținând cont de sănătate, nutriție, educație, stimularea psihosocială corespunzătoare și, nu în ultimul rând, de rolul mediului în care trăiește acesta.

Curriculumul pentru învățământul preșcolar îi oferă o deosebită importanță educați- ei timpurii și se încadrează în paradigma pedagogică a curriculumului centrat pe copil, având în centrul atenției copilul cu ale sale particularități de vârstă și individuale.

În realizarea noului curriculum se pleacă de la premisa că preșcolarul este privit și recunoscut ca un individ cu propriile nevoi de dezvoltare, dar și ca agent al propriei sale dez- voltări, care se realizează în preajma interacțiunii cu mediul natural și social.

A aborda integrat conținuturile înseamnă asocierea și îmbinarea anumitor obiecte de studiu, din același domeniu sau din diverse domenii experiențiale, în contextul uneia și acele- iași planificări a activităților de învățare. Sinonimele pentru termenul de integrare sunt: fuziu- ne, armonizare, încorporare, unificare, coeziune. Astfel, procesul învățării este plasat într-o viziune globală a unității cunoașterii și presupune coerență și logică din partea subiectului care învață.

Avram, I; Bocoș, M.; Catalano, H; Someșan, E (2009, pag.14), arată că în general, prin integrare se înțelege acțiunea grație căreia sunt făcute să interrelaționeze diverse ele- mente pentru a construi un întreg de nivel superior, așa integrarea părților conduce la un pro- dus, un rezultat care reprezintă mai mult decât simpla reuniune aditivă a părților componente.

În sens restrâns, prin integrare se înțelege rezultatul procesului prin care un element nou devine parte integrantă a unui ansamblu care există deja. De exemplu: o descoperire știin- țifică poate fi integrată în conținutul unei discipline de învățământ, în curriculumul său; o dis-

ciplină nouă care e configurată poate fi integrată în programele de studiu, în curriculumul anumitor specializări; o cunoștință sau o competență formată se integrază în sistemul cognitiv al individului și în comportamentul acestuia.

Noutățile aduse de activitățile integrate în procesul de învățământ

Integrarea la nivel curricular stabilește relații clare de convergență între cunoștințe- le, capacitățile,competențele, atitudinile și valorile care sunt distincte unor discipline școlare. Așa se sprijină copiii să identifice legăturile nu numai între paradicmele, ideile și procesele dintr-un singur domeniu experiențial, ci și ideile, modelele de lucru și procesele din domenii diferite și din lumea din afara școlii.

Curriculumul integrat traversează granițele obiectelor de studiu, astfel că procesul edu- cațional este organizat pe arii mai largii de studiu, pe domenii experiențiale. Copiii sunt spri- jiniți să-și formeze o viziune unificată asupra cunoașterii, dar să identifice noi relații, să cree- ze modele de lucru noi și structuri ale cunoașterii.

În grădiniță, prin abordarea întegrată a activităților dispar barierele dintre tipurile și categoriile de activități, iar studierea diferitelor teme se realizează cu ajutorul mijloacelor de studiu și investigare comune mai multor științe și discipline de studiu.Astfel, abordarea inte- grată a curriculumului care depășește conținutul unei singure discipline, este considerată o modalitate de dezvoltare curriculară, de completare și inovare a curriculumului disciplinar. De aceea, integrarea curriculară este o modalitate inovatoare și constructivă de proiectare a curri- culumului, datorită sistematizării și organizării didactice a conținuturilor din domeniile diferi- te ale cunoașterii, astfel încât să se dea posibilitatea construirii de către preșcolari a unei ima- gini integrate, unitare despre lumea reală.

Noul curriculum pentru învățămânul preșcolar promovează tendința de integrare atât la nivel de proces, cât și la nivel de produse ale învățării. Activitățile concrete de predare și de învățare din grădiniță sunt astfel gândite și concepute încât să dezvolte capacitățile de gândire ale copiilor, în vederea dobândirii unor competențe care să le asigure utilizarea cunoștințelor și abilităților în diferite situații.

În cadrul proiectării activităților integrate școlare nu se utilizează o structură unică a proiectelor de activitate didactică integrată. Cadrul didactic are libertatea de a construi modele pe care le consideră funcționale și utile pentru activitatea pe care o proiectează și care eviden- țiază modalitățile didactice prin care este asigurată organizarea, structurarea și conlucrarea dintre conținuturile învățării proprii diferitelor discipline de studiu implicate.

Conținutul activităților integrate în învățământul preșcolar

Succesul activităților integrate de la grădiniță se bazează pe un scenariu didactic unitar și foarte bine gândit de educatoare, cu obiective clare și cu o repartizare a sarcinilor din ziua respectivă în fiecare sector de activitate și asigurarea unei palete variate de opțiuni care duc la atingerea obiectivelor educaționale propuse.

Noutățile care ni se aduc în noul curriculum pentru învățământul preșcolar se referă la:

Domeniile experiențiale („câmpuri cognitive intergate”, cum le numește L. Vlăs- ceanu, care transced granițele dintre discipline și care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respec- tiv: domeniul psihomotric, domeniul estetic și creativ, domeniul om și societate, domeniul științe, domeniul limbă și comunicare);

Activitățile de învățare ( care includ tot ceea ce până acum numeau categorii de ac- tivități și ceva mai mult chiar, pentru că acum ne reamintim ce am învățat în școală despre rutinele din viața copilului și de faptul că ele sunt tot activități de învățare); Pot să existe activități integrate sau pe discipline, iar săptămânal se desfășoară 3 ac- tivități integrate la nivelul I și 5 activități integrate la nivelul II. Mai include jocuri și activități didactice alese, activități de dezvoltare personală, adică rutinele, tranzițile și activitățile din perioada dupa- amiezii și activitățile opționale.

Temele anuale de studiu sunt cele care ne ajută să proiectăm conținuturile și să de- rulăm activitățile integrate.Aceste teme sunt: Cine sunt/suntem?, Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?, Cine și cum planifi- că/organizează o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?, Ce și cum vreau să fiu?

Întâlnirea de dimineață ( este o activitate foarte plăcută care e planificată zilnic du- pă sosirea copiilor la grădiniță și cuprinde o perioadă de timp de 15-20 de minute. Acum ne salutăm, facem prezența, completăm calendarul naturii, discutăm despre noutăți, despre știrea zile sau alte evenimente.)

Activitățile integrate se referă la întreg programul zilei, de aceea ar fi indicat să ofe- rim copiilor un laitmotiv, un „nume” sau un generic al acelei zille, astfel încât să întărim mo- tivația pentru derularea lor. Activitățile integrate sunt neapărat necesare în realizarea unui proiect tematic care e deosebit de planificarea tematică săptămânală.

Integrarea este o maieră de organizare oarecum similară cu interdisciplinaritatea, de- oarece obiectivele învățării au ca referință nu o categorie de activitate, ci o tematică unitară, comună mai multor categorii.

În contextul reformei învățământului preuniversitar, perioada preșcolarității ocupă un loc aparte, deoarece conform datelor și concluziilor formulate de specialiști în pedagogie și psihologie, este decisivă pentru formarea tânărului și pentru perfecționarea specialistului de mâine. Situarea copilului în centrul procesului de predare-învățare, a constituit o schimbare fundamentală, care a atras după sine necesitatea găsirii acelor soluții didactice care să stimu- leze performanța copilului.

Proiectul tematic este activitatea cel mai pregnant centrată pe elev, este un demers didactic în grup, într-o interacțiune continuă prin care se urmărește integrarea noilor informa- ții în structuri cognitive proprii și transferarea lor în conținuturi noi, aplicabile practic.

Metoda proiectelor , ca strategie de învățare și evaluare, reprezintă abordarea educa- țională propusă de programa preșcolară, în care lucrul în echipă și acțiunea directă a copilului cu mediul sunt mijloacele de bază ale procesului de predare-învățare-evaluare.

În centrul metodei proiectelor se află o temă, în a cărei abordare și soluționare vor fi implicate mai multe discipline.

Predarea prin proiecte, contribuie la învățarea unui mod de „gândire interdisciplina- ră” și a unui mod de abordare unitar, modul integrat.

Maniera integrată presupune abordarea realității printr-un demers globalizat, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe, dispărând granițele din- tre variatele categorii de activități.

Pentru a fi posibilă abordarea în manieră integrată, educatoarea stabilește clar, pre- cis, obiectivele și conținuturile activităților zilnice, iar pe baza acestor concepte, un scenariu cât mai interesant al zilei . Acesta debutează cu o motivare, care are menirea de a direcționa activitatea copiilor spre elucidarea problematicii temei. În vederea realizării obiectivelor pro- puse pentru fiecare activitate comună se gândește atent la repartizarea sarcinilor activităților zilnice la fiecare zonă/arie/sector de activitate. În zonele de lucru (Biblioteca; Știința; Arta; Construcții; Joc de rol;) se pot desfășura secvențe din activitățile comune și anume, acelea care prezintă un interes deosebit pentru copii și care să permită realizarea obiectivelor.

Valorificând contextul ludic, întregul program se desfășoară prin joc, dar nu un joc întâmplător, ci unul organizat, în care copilul are prilejul să exploreze medii diferite și să îndeplinească sarcini fie individual, fie în grup.

Educatoarea are rolul de ghid și organizează în așa fel activitatea, încât să ofere copiilor o paletă variată de opțiuni, care permit realizarea celor propuse la începutul abordării programului. Folosirea unor astfel de activități aduce beneficii reale pentru preșcolari, aceștia trebuind să învețe într-o maniera aparte, cea integrată, fiecare etapă fiind legata de cea prece- dentă, fără a suprasolicita copilul, desigur. Copiii parcurg ușor, mai mult sub formă de joc

conținuturile propuse. Acest tip de activitate are, de fapt, și alte caracteristici datorită cărora ni se recomandă ca o activitate deosebit de utilă:

Educatoarea se desprinde de stilul de lucru fragmentat;

Accentul cade pe activitatea de grup și nu pe cea cu întreaga grupă;

Abordarea realității se face printr-un demers global;

Lasă mai multa libertate de exprimare și acțiune atât pentru copil, cât și pentru educatoare;

Copiii se implică cu drag și mult mai profund în activitate,

Voi prezenta pe scurt câteva modele de integrarea curriculară, cum sunt :

Modelul integrării secvențiale-este folosit cel mai des în proiectarea pe teme.

Modelul integrării liniare (hibridării)-este folosit în proiectarea intervenției educaționale diferețiate și individualizate.

Modelul integrării ramificate : – pe domenii de activitate prevăzute în programă;

Modelul integrării în rețea : – constituirea unei hărți tematice,

– desfășurarea pe categorii și tipuri de activități a

conținuturilor ;

Modelul curriculum-ului infuzionat – studierea unor teme diverse din perspectiva unui centru de interes – temporar si permanent.

Modelul polarizării – se stabilește un nou domeniu de cunoaștere în jurul căruia sunt polarizate segmente din alte discipline.

Activitate integrată

,, Fructele vesele’’

SCOP:

Formarea deprinderii de a folosi elemente de limbaj plastic, acuarele și de a picta cu degețelele, precum și dezvoltarea imaginației, a gustului estetic, concomitent cu educarea voinței și a atenției ;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :

I). BIBLIOTECĂ :,,Fructe și legume‟‟-citire de imagini

O1 -să recunoască fructele și legumele care se coc în anotimpul toamna;

O2 –să cunoască importanța consumării acestora pentru organism;

O3 -să descrie fructele și legumele(formă, mărime, culoare);

O4 -să aplaude răspunsurile corecte .

ARTĂ: „Strugurele” – dactilopictură

O1 -să recunoască culorile boabelor de strugure;

O2 -să folosească elemente de limbaj plastic, punctul, în realizarea compozitiei plastice;

O3 -să realizeze armonia cromatică in mod creativ, redând culorile boabelor de strugure;

O4 -să pastreze ordinea în timpul lucrului;

O5 -să realizeze lucrari originale și estetice.

ȘTIINȚĂ: “Borcane cu compot”– sortarea obiectelor după formă și culoare,

O1 -să clasifice obiecte dupa criteriul formei și al culorii;

O2 -să stabilească apartenența unui obiect la o clasă; IV). JOC SENZORIAL : ,,Spune ce ai gustat !‟‟

O1 -să guste fructele puse la dispoziție;

O2 -să recunoască fructele cu ajutorul simțului gustativ;

O3 -să respecte regulile jocului.

V). ACTIVITATE GOSPODĂREASCĂ: „Preparăm compot!”

O1 -să selecteze fructele pe care le vor folosi la prepararea compotului;

O2 -să respecte normele de igienă la prepararea si consumarea fructelor;

O3 -să desfacă boabele de strugure de pe codită;

O4 -să așeze fructele în vase adăugând zahar și apă;

O5-să aranjeze cu plăcere masa pentru consumarea compotului. OBIECTIVE EDUCATIVE:

dezvoltarea interesului de cunoaștere si înțelegere a mediului înconjurator precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

dezvoltarea creativitatii, expresivitații si competitivității, ca expresie a realizării activității;

cultivarea unor trăsături pozitive de voință si caracter;

manifestarea unor trăiri pozitive (satisfacție) ca urmare a îndeplinirii unor cerințe individuale și în echipă.

formarea si dezvoltarea unei exprimări orale corecte fonetic, lexical si gramatical; dezvoltarea memoriei și a atenției;

In sala de grupă sunt expuse imagini care reprezintă anotimpul toamna și pe care copiii sunt invitați să le observe. Se aude o bătaie la ușă și în prag apare un ursuleț uriaș de pluș cu un coș cu fructe lângă el; lânga fructe se află și un plic, cu o scrisoare de la Zâna Toamna. Ea ne roagă să-l învățăm pe ursuleț o poezie ( „Toamna”, de Demostene Botez), dar și să se pregătească pentru iarnă.

La Bibliotecă- copiii trebuie sa recunoască fructele și legumele, să le descrie și să le grupeze după formă, mărime si culoare,

La Știință: – copiii trebuie să sorteze obiecte după forma si culoare (în borcane vor trebui să așeze jetoane cu fructe de culoarea si forma etichetei de pe borcan).

La Artă: – prin intermediul dactilopicturii vor reda imaginea unui ciorchine de strugu- re, respectând culorile specifice și așezarea în pagină.

La Jocul senzorial: – copiii legați la ochi cu o eșarfa vor trebui sa guste din fructele puse la dispoziție și să le identifice cu ajutorul simțului gustativ.

În concluzie, abordarea integrată a activităților promovează învățarea centrată pe elev, acesta beneficiind de :

mai multă libertate de acțiune;

posibilități de a se manifesta natural;

oportunități de a se implica în pregătirea activităților ;

sporirea încrederii în propriile posibilități, devenind capabili să îndeplinească sarcinile ce și le-au ales sau li s-au încredințat;

educarea capacității de a colabora cu vârstnicii, de a lucra în grup, de a ajuta la înde- plinirea sarcinilor echipei;

Educatoarea, preocupată să conceapă scenarii care să ofere situații de învățare intere- sante pentru copii, are următoarele oportunități:

cunoaște mai bine copiii;

încurajează diferite tipuri de comportament, depistează altele nedorite;

poate aplica metode noi, activ-participative;

stabilește relații de tip colaborativ cu celelalte educatoare și grupe din unitate, cu părinții copiilor.

Scenariul educatoarei îi orientează pe copii să opteze pentu diverse activități de grup, pe arii de stimulare. Acest lucru oferă posibilitatea alegerii domeniului de învățare și a materialelor, încurajând copiii să se manifeste, să observe, să gândească, să investigheze, să facă predicții, să exprime idei și păreri, să-și asume diverse roluri.

Activitățile integrate lasă mai multă libertate de exprimare și de acțiune atât pentru copil, cât și pentru educatoare. Copilului i se oferă o gamă largă de oportunități pentru a-și exersa o învățare activă. Prin aceste activități se aduce un plus de lejeritate și mai multă coe- rență procesului didactic, punându-se accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui pro- ces. De asemenea, activitatea integrată se dovedește a fi o soluție pentru o mai bună corelare a activităților cu viața socială și culturală.

CAPITOLUL II.

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC DIN PERSPECTIVA DIDACTICII MODERNE

II.1. Considerații generale privind jocul didactic matematic

Omul, de când se naște și apoi toată viața sa, se joacă, astfel că jocul este cea mai des întâlnită activitate umană pe parcursul vieții, la orice vârstă.

F. Schiller spunea atât de sugestiv că : „Omul nu este întreg decât atunci când se joacă”. Astfel, jocul ne introduce mereu într-o atmosferă antrenantă, de animație uneori și de multe ori jocul ne poate echilibra conduita.

Problematica jocului este și subiect de cercetare în domeniul psihologiei secolului nostru, punându-se astfel în evidență numeroasele elemente psihologice care conturează această formă de activitate specific umană. Vorbim aici de elementele psihologice care defi- nesc jocul în general și care sunt suficient de operante chiar și la copii de vărstă preșcolară. Prezența și acțiunea acestor elemente psihologice îi face pe copii să iasă din umbră, „din ano- nimat” și ni se înfățișează ca ființe cu personalitate în formare, care gândesc și care acționează motivat, după posibilități, și aspiră la perfecționare.

Întreaga practică și teorie a educației demonstrează, de fiecare dată, locul pe care îl ocupă jocul în viața preșcolarului, în activitățile de predare și învățare a acestuia, din grădini- ță. Cu ajutorul jocului, copiii își imbogățesc experiența cognitivă, își educă voința și astfel își pun bazele formării și conturării personalității așa cum găsim la pag.1 din 20.08.2011 pe www.scritube.ro

Acum 300 de ani, I. A. Comenius- părintele pedagogiei, a interzis ideea că școala trebuie să se identifice cu jocul. Pe atunci nu se știa că aceasta e o metodă de învățare, dar azi toți pedagogii recunosc în joc cea mai eficientă formă de educație și astfel, tipul de joc care îmbină armonios elementul instructiv și educativ cu elementele distractive, formează jocul didactic.

Când folosim jocul în procesul de învățământ, acesta dobândește funcție psihopedagogică semnificativă, asigurând participarea activă a copilului la activitate sau la lecții și sporește interesul de cunoaștere, de învățare față de conținutul care i se predă. Astfel, jocul didactic ia forma unei eficiente metode de învățare, în care e predominantă acțiunea di- dactică stimulată.

Cum pedagogia și știința în general e mereu în evoluție, iată că, de-a lungul timpului, au fost enunțate unele teorii care arată originile și formele de manifestare a jocurilor. După Kraus, V. 1999/2000 , pag.9 de pe www.scritube.ro aceste teorii ar fi urmatoarele :

Teoria eliberării de energie

Această teorie arată că noi, oamenii, deținem mult mai multă energie pe care nici nu știm că o deținem și astfel, prin joc, eliberăm acest surplus de energie.

Teoria instinctului de joc

Instinctul de joc este o capacitate moștenită pe care, atât oamenii, cât și animalele o posedă, care în mare parte sunt acoperite și deviate prin educație. Așa ne explicăm, noi adul- ții- pofta de joc.

Teoria curăției (catarsis)

Oamenii sunt, inițial, conduși de instincte la început agresive și neadaptabile vieții în comunitate. Așa a apărut oportunitatea ca jocul să fie o portiță de a se debranșa pe cale pașni- că de aceste impulsuri.

Teoria exercițiului

De multe ori, noi, oamenii interpretăm jocul ca pe o creație înțeleaptă a naturii, pentru ca noi să avem astfel, un spațiu și un timp corespunzător acomodării la anumite situații

Teoria recreării

Ni se poate întâmpla ca, după o zi mohorâtă, să alungăm stările de moleșeală și plicti- seală și să alimentăm energiile prin joc.

Teoria satisfacerii aparente

Atunci când suntem prinși în mirajul unui joc, noi putem schimba și reflecta realitatea după dorințele noastre, fără a avea limite sau reguli. Tot acum putem să dezvoltăm puteri ne- bănuite.

Teoria expansiunii Eu-lui propriu

Cu ajutorul jocului noi învățăm și prelucrăm activități necesare în decursul vieții noastre vii- toare.

Teoria dezvoltării creativității

Această teorie este cea mai des întâlnită și ne arată că bazele atitudinii de joc sunt fantezia și capacitatea de organizare și modelare.

Jean Chateau susținea despre joc că este „o punte aruncată între copilărie și vârsta ma- tură.” Chiar dacă jocul evoluează în special în lumea ficțiunii pure, specifice visului, ca orice formă de creativitate și fantezie- jocul este supus unei presiuni și unei inducții modelatoare care rezultă din experiența omului în interacțiunea cu natura și care se realizează mai ales prin muncă.

Interesul pentru joc a fost determinat de evoluția cercetării științelor biologice și psi- hologice din a doua jumătate a sec. al XVIII- lea și din întreg secolul al XIX-lea. In evoluțio- nism a apărut ipoteza unei continuități între conduita animală și conduita umană, deschizându-

se un câmp de cercetare imens (studiile privesc jocul ca activitate/conduită, specifică atât animalelor superioare înzestrate cu sistem nervos dezvoltat, cât și omului ).

Șchiopu, U.(1970, pag.3) www.scritube.ro, susține ipoteza determinării sociale a conștiinței și personalității uname. Acum interesul se îndreaptă spre aspectele caracteristice jocurilor copiilor de diferite vârste și din diferite regiuni geografice, astfel aspectele de ordin social ale jocului trec pe primul plan.

În urma cercetărilor biologice, pedagogice, psihologice, etnologice, antropologice a luat fiintă T.P.J.- ca disciplină științifică (teoria și practica jocului ) și are ca obiect de cerceta- re jocul din perspectiva activității complexe, fundamentale în formarea și dezvoltarea perso- nalității umane, cu precădere în primele etape ale etnogenezei.

Ecoul acestei teorii și practici a jocului se reflectă în organizarea asistenței psiho- sociale a copiilor preșcolari și nu numai. Astfel, înțelegem mai ușor cum se implică jocul în procesul de predare- învățare- evaluare și ne arată cu ce și cum poate el contribui la evoluția personalității umane din punct de vedere bio- psiho- socio- cultural.

Popescu, N în „Dicționarul de psihologie” (1978, pag.32) dă o definiție jocului, care este un mod de dobândire și precizare a cunoștințelor prin acțiune.

„Jocul este o activitate de gândire” arătă Neveanu, P, deoarece este orientat spre re- zolvarea de probleme, spre găsirea căilor în vederea depășirii unor obstacole, acțiunea și cu- vântul, constituind principalele mijloace ale jocului.

Sillany, N. (1996, pag.171 ) definește astfel jocul : „activitatea fizică sau mentală fără finalitate utilă, căreia i te dedici din simplă plăcere”. Dar, jocul este privit de Sillany nu numai ca activitate specifică copilului, ci și ca metodă de instruire, ca mijloc de investigare și trata- ment psihologic.

Se discută azi despre JOCOTERAPIE sau LUDOTERAPIE, ca tehnică folosită în special la psihiatrie, la psihoterapie pentru a favoriza resocializarea pacienților.

Dacă privim în general asupra importanței jocului în viața și activitatea oamenilor, mai ales în viața copiilor de vârstă preșcolară, putem sublinia câteva caracteristici ale acestu- ia:

Jocul este o activitate specific umană pentru că doar oamenii îl practică cu adevărat;

Jocul este una din cele mai variate activități ale omului, fiind determinat de celelalte activități și determinându-le pe toate acestea. Munca, învățarea, creația nu s-ar putea realiza fără joc;

Jocul este una din activitățile conștiente. Dacă îl practicăm- îl conștienti- zăm ca atare și nu-l confundăm cu o altă activitate umană.

Jocul ne introduce într-o lume imaginară, pe care ne-o creem singuri;

Jocul are ca scop acțiunea însăși, capabilă sa-i satisfacă imediat jucătorului, dorințele:

Prin obținerea acestui scop, se restabilește echilibrul vieții psihice și se sti- mulează funcționalitatea de ansamblu a acesteia.

Cu siguranță jocul este cea mai frumoasă dintre activitățile omului, este specifică acestuia, dominantă încă din copilărie și prin care noi, oamenii, ne satisfacem imediat sau după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară pe care ne- o creem singuri.

Jocul didactic matematic este, după părerea mea, cea mai complexă și mai eficien- tă formă de predare-învățare-evaluare din grădiniță deoarece stimulează copiilor, la vârsta preșcolară, capacitățile intelectuale, abilitățile practico-matematice și disponibilitățile afecti- ve.

Matematica a fost denumită- „a doua limbă modernă”- de profesorul Mircea Malița, citat de Păduraru,V. ( 1999, pag.21 ), www.scritube.ro , arătând că aceasta apare nu ca „o ști- ință departamentală, ci ca un tezaur de noutăți, procedee logice și investigație de uz gene- ral”.Astfel, matematica este o știință generală a noțiunilor de ordine și structură, de stăpânire a mulțimilor complexe organizate sau neorganizate. Este o știință a conceptelor cele mai abs- tracte- de o maximă gereralitate.

Jocurile didactice matematice desfășurate în cadrul activităților de la domeniul științe vizează stimularea dezvoltării intelectuale a copiilor și contribuie la trecerea treptată de la gândirea abstractă, pregătind copiii pentru însușirea și înțelegea matematicii în viitor. Acest lucru se realizează prin următoarele aspecte:

Prin contactul direct cu obiectele (antenarea simțurilor, observării spontane și or- ganizate),

Prin reprezentările verbale și grafice,

Prin observarea, recunoașterea, diverențierea și înțelegerea legăturilor dintre obiec- te,

Prin construirea formelor și cantităților,

Prin capacitatea de decizie și de motivare a deciziei luate.

Scopul principal al activităților matematice și a jocului didactic matematic este cultivarea capacității copiilor de a rezolva situații problemă și, nicidecum de a-și însuși în mod mecanic noțiunile matematice.

Jocul didactic matematic este pentru copil un joc plăcut, o activitate captivantă, în care noi, cadrele didactice, pe de o parte, ajutăm la îmbogățirea și ordonarea cunoștințelor și

experiențelor spontane ale copiilor și, pe de altă parte, se dezvoltă creativitatea și capacitățile intelectuale ale lor. Sarcina educatoarei constă în a realiza situații de joc și de viață adecvate, care oferă copiilor posibilități pentru acțiuni și experiențe proprii.

Mereu mi-a plăcut să le ofer copiilor posibilitatea să învețe prin descoperire, să ia contact direct cu obiectele din jur. Dictonul „Ce aud, uit”, „Ce văd, îmi amintesc”, „Ce am făcut, știu” este potrivit și activităților cu conținut matematic, a căror esență este acțiunea di- rectă cu obiectele și materialele. Astfel, copii vor fi capabili să descopere singuri, să-și expri- me părerea, să învețe să întrebe, devin mai perseverenți în joc și muncă, se străduiesc să obți- nă rezultate cât mai bune, devin mai disciplinați și li se dezvoltă voința și imaginația.

Jocul didactic matematic trebuie să fie un joc atractiv pentru copii și să se desfă- șoare într-o ambianță plăcută, calmă, unde să aibă curajul să întrebe, să greșească, să reîncea- pă și, mereu trebuie să asigurăm fiecărui copil șansa succesului.

E foarte bine când activitatea matematică și jocurile didactice matematice oferă distracție și satisfacție intelectuală, estetică și sentimentală. Există o emoție a căutării și a de- scoperiri soluțiilor, a legăturilor, asemănărilor și deosebirilor, care oferă aceeași bucurie ca și o poveste captivantă de la domeniul limbă si comunicare, ori a unui cântec frumos de la do- meniul estetic și creativ. Astfel, copilul va ajunge să cunoască realitatea și aceasta nu îi va părea străină și de nepătruns. Dacă reușim prin joc să realizăm o punte de legătură, atractivă și apropiată, între copil și matematică, atunci putem să evităm ca matematica să devină un obiect de studiu ostil și respingător, care să-i trezerască amintiri neplăcute.

Dorința și necesitatea copilului este jocul și nu învățarea. Rezultă de aici că nu trebuie să accentuăm partea rigidă a învățării matematicii, ci să o concepem ca pe un joc în care obiectivele se pot realiza mult mai plăcut și mai ușor prin jocurile de mișcare, de con- strucții, de creație, prin plimbări, excursii sau drumeții.

II 2.Conceptul pedagogic de joc didactic matematic

În manualul de pedagogie preșcolară care e utilizat în școlile normale, jocul didac- tic este definit ca „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învățare”după Bache, H; Mateias, A.; Popescu, E; Șerban, F.(1994, pag.34).

Jocului îi este asociat termenul „didactic”, care accentuează latura instructivă a activității și devine parte integrantă a acestuia și care este organizat în vederea obținerii unor finalități de natură informativă și formativă specifice procesului de învățământ.

Jocul didactic în general și jocul matematic trebuie să îmbine armonios elementul instructiv și exercițiul, cu elementul distractiv, asigurând o unitate deplină între sarcina didac- tică și jocul propriu-zis ca acțiune.

Îmbinarea elementului instructiv-educativ cu cel distractiv face ca, prin joc, copi- lul să trăiască stări emotive complexe care stimulează și intensifică procesele de dezvoltare psihică.

Scopul didactic al jocului este reprezentat ca o finalitate educativă și se formu- lează prin prisma obiectivelor de referință din programă.El trebuie să fie clar și precis, să asi- gure organizarea și desfășurarea corectă a activității.

Jocul didactic poate să aibă scopuri diverse , cum sunt: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi, dezvoltarea capacitații de orientare în spațiu și timp,

dezvoltarea capacității de exprimare,

dezvoltarea capacității de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, formarea deprinderilor de relaționare cu cei din jur,

formarea unor trăsături morale,

Sarcina didactică ne arată exact ce trebuie să realizeze copiii pe parcursul jocului pentru a îndeplini scopul. Acesta este formulată în funcție de conținutul activității și de nive- lul de vârstă al copiilor. Este elementul de instruire în jurul căruia sunt antrenate operațiile gândirii.

Deoarece jocul didactic se încadrează în categoria jocurilor cu reguli, este definit prin obligativitatea respectării regulilor. Acestea sunt prestabilite și obligatorii pentru toti participanții, influențând conduita și acțiunile copiilor în funcție de structura particulară a jocului didactic. Regulile jocului sunt variate :

-indică acțiuni de joc,

-reglementează acțiunile dintre copii,

-precizează ordinea, succesiunea acestora,

-stimulează sau inhibă anumite manifestări comportamentale;

Jocul este mai interesant și mai distractiv dacă regulie sunt precise și bine însușite- astfel și sarcinile didactice sunt ușor de realizat.

Spre deosebire de jocul didactic în general, jocul didactic matematic are un conți- nut matematic. Acesta este subordonat particularităților de vârstă și sarcinii didactice și se referă la :

-mulțimi,

-operații cu mulțimi,

-elemente de logică, -relații de ordine,

-relații de echipotență, -numere naturale,

-elemente de geometrie, -unități de măsură;

Sarcina didactică constă în esența activității, transmițând la nivelul copilului scopul urmărit într-o activitate matematică. Acesta este bine să antreneze intens operațiile gândirii: analiza , sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea. De obicei, o singură sarcină di- dactică este realizată cu success de jocul didactic matematic.

De exemplu : Jocul didactic “Găsește locul potrivit al fructelor” are ca scop “formarea deprinderilor de a efectua operații cu mulțimi”, iar sarcina este următoarea:

-să formeze mulțimi de fructe după unul sau două criterii.

Regulile jocului îi vor arăta copilului cum să rezolve sarcina didactică, fiind condițio- nat și de conținut. Elementele de joc îi dau acestuia posibilitatea ca rezolvarea sarcinii didacti- ce să fie plăcută și atractivă pentru copil.

Clasificarea jocurilor didactice matematice

Obținerea unor rezultate foarte bune în însușirea noțiunilor matematice se poate realiza numai printr-o bună organizare, prin dozarea efortului în funcție de vârstă, de cunoștințele existente.

Jocul didactic se poate realiza în mai multe variante, cu sarcini asemănătoare, dar să fie prezentate în forme diferite și având un grad de dificultate diferențat, pe nivele de vârstă sau de cunoștințe.

Clasificarea jocurilor didactice cuprinde o varietate de modele, dar cele mai cunoscute

sunt:

După scopul și sarcina didactică,

După conținut,

În funcție de materialul didactic folosit,

În funcție de aportul lor informativ,

În funcție de modul de prezentare a sarcinii și a modului de desfășurare,

În funcție de scopul și sarcina didactică, avem :

După momentul în care se folosesc în cadrul activităților :

Jocuri didactice ca momente propriu-zise în cadrul activităților,

Jocuri didactice ca lecții de sine stătătoare,

Jocuri didactice intercalate pe parcursul activitățiolor sau la finalul lor,

După conținutul capitolelor însușite:

Jocuri didactice matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol, Jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau grupe,

După materialul didactic utilizat :

Jocuri didactice cu materal didactic standard, sau cu material didactic natural,

Jocuri didactice fără material didactic ( orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece, po- vestiri),

Jocurile didactice matematice se mai clasifică în funcție de aportul lor formativ

( ținând cont de acea operație a gândirii căreia i se adresează) :

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de analiză:

Exemplu: „Jocul negației”- urmărește să se dezvolte la copii ideea negației logice care se poate realiza printr-o analiză amănunțită a tuturor însușirilor pe care le are o piesă oa- recare din trusa de figuri logice. Un alt joc este „Completează șirul”, în care copiii trebuie să afle, să deducă regula după care se obține un șir, prin analiza anterioară a șirului.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de sinteză:

Acestea presupun efectuarea prealabilă a unei sinteze și de aceea necesită dezvoltarea acestei operații (jocuri- operații cu numere). Exemplele de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiză.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații: De exemplu:

Compararea cantitativă a două mulțimi,

Compararea numerelor și ordonarea lor într-un șir crescător/ descrescător, Recunoașterea egalității/ inegalității a două numere,

Jocuri didactice pentru dezvoltarea capacității de abstracrizare și generalizare:

De exemplu: „Cine știe, să răspundă !”- are sarcina de a compune numere, de a compu- ne exerciții de adunare și de scădere cu rezultatul dat.

Jocuri didactice pentru dezvoltarea perspicacității:

Aceste jocuri cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și presupun un volum de cunoștințe temeinice de gândire logică.

De exemplu: „Are cineva același număr?”- se referă la corespondența între numărul de obiecte și cifră, formarea șirului numeric de la 1 la 10, utilizând și cifrele cores- punzătoare.

În lucrarea „Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs”, Brăila ,(2002. pag.46) este realizată o altă clasificare:

A .Jocuri didactice de formare de mulțimi în care se realizează:

-grupare, separare, exemplificare și care vor duce la dobândirea abilităților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi.

B. Jocuri didactice de numerație :

Acestea contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de așezare în perechi, numărare conștientă, comparare, de exersare a numeralului cardinal și ordinal, de familiariza- re cu operațiile matematice de formare a raționamentelor de tip ipotetico- deductiv.

C.Jocurile logico- matematice :

Aceste jocuri urmăresc familiarizarea copiilor cu operațiile de mulțimi.

Organizarea și desfășurarea jocurilor didactice matematice din grădinița de copii, din punct de vedere metodic

Pentru a introduce corect jocul didactic matematic la toate grupele din grădiniță e necesar să ținem cont de specificul vârstei preșcolarilor, dar și de structura jocului și specifi- cul său.

La grupa mică ( 3-4 ani ) îi introducem pe copii în joc sub forma unei surprize: apariția unui personaj surpriză, prezentarea materialului, bătaia în ușă, vorbirea șoptită, aducerea săculețului fermecat. Astfel, se urmărește crearea unei atmosfere de joc plăcute, captarea atenției și a interesului pentru joc, a curiozității pentru ceea ce urmează.

Urmează desfășurarea jocului cu demonstrarea și explicarea acestuia din mers. Edu- catoarea, sau un personaj creat de ea, este mereu conducătorul jocului, atribuindu-i-se sarcini importante în vederea antrenării tuturor copiilor în respectarea regulilor jocului, corectarea răspunsurilor, sancționarea greșelilor, aprecierea răspunurilor corecte sau a complicării jocului. Educatoarea este prima care, de exemplu, denumește o culoare, o formă, o poziție spațială, apoi repetă și accentuează intenționat diferite cuvinte pentru a fi înțelese corect de copii. Apoi, li se cere copiilor repetarea acestora, individual, asociindu-le cu concretul obiec- tual. Așa, cuvintele noi primesc conținut și sens și sunt reținute ușor.

Pe întreaga desfășurare a jocului se urmărește antrenarea tuturor copiilor să răspundă individual la toate aspectele propuse a fi exersate în cadrul jocului respectiv. Se acceptă și răspunsurile incorecte, dar e obligatoriu să fie corectate.

Finalul jocului se poate realiza în aceeași atmosferă veselă, prin: aranjarea materialului la locul lui în sala de grupă, imitarea personajelor prezente în joc, prin omomatopee și apre- cierea rezultatealor obținute.

La grupa mijlocie ( 4-5 ani ) se mențin caracteristicile menționate mai sus, în special la începutul anului școlar. Aceasta este o etapă de tranziție pentru copiii care continuă grădinița și adaptare pentru cei care vin din familie la grădiniță, la vârsta de 4 ani.

Apar însă, treptat și elemente noi : întroducerea în joc se poate face prin intermediul unei ghicitori, povestiri scurte, a unor versuri prin care li se anunță tema și se captează atenția. Un moment aparte este intuirea materialului didactic de către copii, cu ajutorul educa-

toarei, moment prin care se satisface curiozitatea față de secretele pe care le conține și înțele- gera modului de folosire în cadrul activității.

Demonstrația și explicarea jocului se realizează de către educatoare, cu ajutorul unui copil, sau a mai multor copii.

Explicația privește întreaga desfășurare a jocului, sau a câte unei părți a acestuia ( dacă jocul are 2-3 variante). Ea trebuie făcută cu puține cuvinte, precise, clare, în acord cu demons- trația.

Educatoarea, poate, în unele jocuri, să transfere rolul ei de conducător, anumitor copii, care nu au deficiențe prea mari în vorbire, se exprimă clar, formează propoziții simple și co- recte din punct de vedere gramatical ( la jocurile : „Magazinul cu jucării”, „De ziua păpușii”,

„Săculețul fermecat” ).

În încheierea activității se pot spune ghicitori, poezii, cântece și aprecieri cu caracter stimulativ.

La grupa pregătitoare ( 5- 6/7 ani ) apar caracteristici noi pe lângă cele prezente mai sus, deoarece sarcinile privind dezvoltarea copiilor, vizează calitatea, cantitatea vocabularului, structura gramaticală, expresivitatea.

Introducerea în activitate se poate realiza atât prin surprize, sau ghicitori, însă mai apar și alte procedee, cum e convorbirea ( prin care se face o reactualizare a acelor cunoștințe care au implicații directe în joc), sau prezentarea directă a materialului și anunțarea jocului. Are un caracter mai serios și impune în fața copiilor mai multă răspundere față de modul de rezolvare a sarcinilor date prin joc.

Aici, intuirea materialului se face de către copil, în totalitate. Când e cazul, materialul distractiv e luat de fiecare copil în parte, prin autoservire, la începutul activității, sau când jocul o necesită.

Integral se va face orientarea copilului în joc (se aplică și se demonstrează, atunci când jocul este nou, în întregime se prezintă în variante complicate), sau parțial ( numai prin expli-

cații, material- în cazul jocurilor cunoscute), de la începutul jocului, sau se completează pe parcurs. Accentul cade pe orientarea prealabilă, pe sarcina didactică, elementele de joc și pe reguli. Se mențin aceleași reguli cu privire la durata și la calitatea acestui moment introductiv al jocului. Pe parcursul desfășurării jocului se alternează momentele care aparțin conducătoru- lui de joc- educatoarea ( în prima etapă ) și copiulul ( când se repetă ).

Un accent important se pune acum asupra caracterului de întrecere (cine rezolvă repe- de și bine), ținându-se cont de regulile jocului. Întrecerea se poate face frontal, ori în două sau mai multe echipe.

Consemnarea rezultatelor obținute se recomandă a fi făcută în grafice, pentru a eviden- ția clasamentul final, care vizează calitatea muncii depuse. Aici crește și rolul opiniei colecti- vului în alegerea reprezentanților, în aprecierea răspunsurilor și supravegherea respectării re- gulilor, sau soluționarea conflictelor.

Acum se intensifică pregătirea copiilor pentru școală și se impune exersarea vorbirii fiecărui copil în parte. Se stimulează încurajarea copiilor pe planul gânirii și exprimării cu voce tare.

În final se analizează contribuția fiecărui copil, se declară câștigătorii și se împart re- compensele.

Aceste jocuri didactice exercită o influență multiplă asupra dezvoltării psihice a copii- lor,contribuind la dezvoltarea lor intelectuală, la educarea atenției, a spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și limbajului, deprizându-i cu o muncă intelectuală de care au nevoie mai departe la școală.

CAPITOLUL III. JOCURILE DIDACTICE MATEMATICE FOLOSITE ÎN PREDAREA NUMERAȚIEI

Jocul didactic și predarea numerației

Matematica modernă cere să fie abordată într-un mod cu totul concret, mai ales pen- tru vârstele mici. Orice noțiune abstractă, inclusiv cea de „număr”, devine mai accesibilă și poate fi însușită conștient și mai bine, dacă este clădită pe elementele de teoriea mulțimilor și de logică.

Aceasta nu înseamnă ca socotitul și calculul matematic nu sunt importante, ci că sunt prioritare în învățare și predare, formarea intelectuală și dezvoltarea operațiilor de gândire concretă și abstractă, trecând pe planul secund însușirea deprinderilor de calcul matematic. Operațiile logice trebuie învățate prin manipularea unor obiecte reale, fără a apela la numere, prin exerciții cu material individual și reprezentări (mai întâi grafice, apoi numerice ).

Școala activă prin „învățământul prin acțiune” acordă un rol dinamic intuiției și pune accentul pe acțiunea copilului asupra obiectelor. Manipularea obiectelor ajută mai bine la formarea percepțiilor, accelerând formarea structurilor operatorii ale gândirii. După mani- pularea obiectelor se trece la manipularea imaginilor acestora și, în final, cu elaborarea unor scheme grafice, simboluri. Așa se realizează accesul copiilor spre noțiunile abstracte, ca cea de „număr”.

Jocul matematic, în ansamblul său, dar mai ales regula de joc, sugerează foarte des calea spre conceptul matematic. Rezultă că nici conținutul și nici spiritul programei activități- lor matematice nu urmărește însușirea unor noțiuni abstracte din teoria mulțimilor și nici folo- sirea simbolurilor, sau a unor terminologii științifice pretențioase. Scopul este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic, suplu și polivalent, care să le exprime judecăți și raționamente variate într-un limbaj simplu, familiar.

Modul de organizare eficientă a acestor activități în scopul obținerii unui randament maxim este jocul didactic matematic.

Jocul, ca formă fundamentală de activitate în preșcolaritate, are un rol deosebit, deoarece în jocul lor copii reproduc ceea ce impresionează, fapt ce determină asimilarea rea- lității. Aceasă asimilare constituie o mare posibilitate și disponibilitate de a reacționa. Un bun observator al jocului, copilul poate obține informații prețioase pe care le poate utiliza apoi în activități de învățare structurată.

Conceptul de număr natural

Întroducerea conceptului de „număr natural” este o sarcină importantă a activităților matematice, care se aprofundează în clasele primare. La baza noțiunii de număr natural stă noțiunea de mulțime. Noțiunea de mulțime se introduce la nivelul corespunzător vârstei, folo- sind situații familiare din lumea înconjurătoare, și având la bază manipularea cu materiale concrete. Pentru a pregăti înțelegerea acestui concept matematic fundamental, se urmărește apariția primelor reprezentări asupra invariației cantității prin cultivarea deprinderilor de a compara și aprecia global cantitatea din două sau mai multe mulțimi, apoi compararea prin punere în corespondență și indicarea mulțimii care are mai multe/ puține elemente, sau preci- zează că cele două mulțimi au tot atâtea elemente.

Pentru formarea conceptului de „număr natural” se urmărește :

Familiarizarea copilului cu numărul și număratul în concentrul 1-10, prin raportarea corectă a cantității la număr și a numărlui la cantitate;

Recunoașterea cifrelor și intuirea de “ordine” în mulțimea numerelor naturale, prin formarea șirului crescător și descrescător, în concentrul precizat.

Facultativ, în funcție de capacitățile copilului, numerația se poate realiza până la limita pe care o impune în mod obligatoriu recunoașterea cifrelor corespondente pentru cazurile de depășire a pragului peste 10 la numărat, dar , la cererea copilului, se poate face și acest lucru.

Pentru dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numerele și cifrele, copilul va fi capabil :

să numere de la 1 la 10, recunoscând grupurile de obiecte de la 1 la 10 și cifrele co- respunzătoare,

să plaseze în mod adecvat un număr sau o cifră între 1 și 10, în interiorul șirului crescător și descrescător de numere sau cifre,

să identifice poziția unui obiect într-un șir, utilizând numeralul ordinal, să compună și să descompună numerele în limita 1-10,

să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități în limita 1-10.

Dacă unii copii pot efectua operații cu un grad sporit de dificultate și în limite mai largi, aceștia nu vor fi opriți; se vor constitui în grupuri separate, cu sarcini diferite față de restul grupei. Pentru ei se vor programa activități diferențiate și individualizate.

3. Metodologia predării numărului la grădiniță

Cea mai eficientă cale pentru introducerea unui număr natural oarecare (de exemplu 7), necesită parcurgerea unor etape :

Se compune o mulțime de obiecte care să aibă tot atâtea elemente cât numărul ul- tim cunoscut ( ex. 6 ). Se denumește mulțimea și se numără elementele;

Se formează o altă mulțime, achipotentă cu prima (se pun în corespondență ele- ment cu element ) :

„Câte elemente are grupa steluțelor ? “

“În grupa cerculețelor câte elemente sunt ?”

„În ce grupă sunt mai multe elemente?”

“De ce ?”

“Pentru că fiecare steluță are pereche un cerculeț .”

Se adaugă la cea de-a doua mulțime încă un element (un cerculeț ). Se constată prin perechile deja formate că cea de-a doua mulțime are cu un element mai mult decât prima mulțime. Se spune că noua mulțime e formată din 6 cerculețe și încă unul care înseamnă 7 cerculețe. Se verbalizează de către copii : „6 cerculețe cu în- că unul fac 7 cerculețe” .

Se formează și alte mulțimi echivalente cu noua mulțime formată, din 7 elemente (7 mere, 7 pere…);

Se precizează cifra corespunzătoare noului număr de elemente.

La această etapă se folosesc modalități și procedee de însușire diferite.

De exemplu:

Cerință: „Formează o grupă de 7 ursuleți. Spune ce ai format, ce cifră îi corespunde și de ce?”

suleți.”

Motivație: „Am format o grupă de ursuleți, îi corespunde cifra 7, deoarece sunt 7 ur-

Pentru fixarea cunoștințelor despre cifra 6 se efectuează cu copiii, variate exer-

ciții prin antrenarea mai multor analizatori (vizuali, auditivi, tactili), pentru îndeplinirea urmă- toarelor obiective:

Raportarea numărului la cantitate

Li se prezintă copiilor, mai întâi, o mulțime conținând un număr de imagini ale unor obiecte cunoscute ( animale, jucării), și li se cere să traseze în eticheta corespunzătoare tot atâtea liniuțe verticale câte elemente sunt în mulțime. Se reia sarcina pentru o mulțime de imagini simbolice ( figuri geometrice, puncte, steluțe ).

Raportarea numărului- cifrei la cantitate

Se utilizează din nou două mulțimi ( una cu imagini ale unor obiecte simbolice), lângă care sunt scrise mai multe cifre, (dintre care una indică numărul elementelor mulțimi). Sarcina copiilor este să încercuiască cifra corespunzătoare numărului de elemente din mulțime ( sau să taie cifrele greșite ).

De exemplu :

2 5 8 3 4 8 2 5 7 6

Raportarea cantității la număr

Copiilor li se prezintă două diagrame cu etichete completate cu un număr de liniuțe verticale sau orizontale și li se cere să completeze în interior atâtea obiecte ( fig. simbolice), câte liniuțe sunt.

Raportarea cifrei- numărului la cantitate

E o sarcină similară celei de sus, locul liniuțelor fiind luat de cifre.

Stabilirea locului acestui numărului ( 7) în șirul numerelor naturale învățate (înainte, după, mai mic, mai mare cu o unitate).

Aici putem să folosim cu succes jocul „Caută vecinii”.

Formarea scării numerice ( ordonarea crescătoare și descrescătoare a unor grupe după numărul de obiecte ce le formează).

Acum li se cere copiilor să verbalizeze acțiunea de fiecare dată pentru a verifica dacă și-au însușit corect procedeul de ordonare.

Introducerea numeralului ordinal ( care arată ce loc ocupă un obiect într-un șir de obiecte date ), număr care este foarte des folosit în jocurile și activitățile desfășurate în grădi- niță, sub formă de întreceri, de stabilire a câștigătorilor, a locurilor ocupate, a gradării sarcini- lor.

De exemplu : „A câta fetiță are părul negru?”

„A câta jucărie este pe masă?”

Cu ajutorul fișelor li se pot trasa copiilor sarcini:

-să coloreze a șaptea floare,

-să încercuiască a șaptea căsuță,

-să sublinieze a șaptea căsuță,

Întregul proces de formare a unui număr natural poate fi însușit pe cale intuitivă prin alegerea treptată a unității.

De exemplu: mulțimea de două obiecte o formăm atunci când, la un obiect alăturat adă- ugăm încă unul; dacă la două obiecte adăugăm încă unul formăm grupa cu trei obiecte. Copi- lul formează singur grupurile de obiecte și dă numele de „două”, „trei” tocmai acestor grupuri (mulțimi) și nu unui singur obiect.

Pe aceeași linie, a numerației , la grupa pregătitoare sarcinile sunt :

familiarizarea copiilor cu numărul și număratul în concentrul 1-10, prin raporta- rea corectă a cantității la număr și a numărului la cantitate,

recunoașterea cifrei corespunzătoare,

intuirea relației de ordine în mulțimea numerelor naturale, prin formarea șirului numerelor naturale ordonate crescător și descrescător,

introducerea numeralului ordinal,

compunerea și descompunerea unui număr natural,

inițierea copiilor în operații simple de adunare și de scădere cu 1-2 unități, în concentrul 1-10, prin manipulare de obiecte și jetoane;

Compunerea și descompunerea unui număr natural este realizată prin intermediul exercițiilor cu material concret și se consolidează prin rezolvarea fișelor matematice, dar și a sarcinilor de joc.

De exemplu : după introducerea numărului 7, se pot face exerciții cu material individual, prin care copii să descompună o mulțime de 7 elemente în două grupe (submulțimi), precizând câte elemente sunt în fiecare mulțime. Educatoare va fixa, concluzionând experiențele indivi- duale ale copiilor, că 7 poate fi format din 1 și 6, 2 și 5, 3 și 4, 4 și 3 , 5 și 2, 6 și 1 .

La un alt nivel de abstractizare, sarcina poate fi rezolvată de copil prin intermediul unei fișe de activitate independentă în care trebuie să așeze eticheta cu numărul corespunzător.

7 7 7

1 6 2 5 3 4

Aceeași cerință mai poate fi rezolvată și printr-un procedeu de tipul :

„Ghicește cât am în mâna cealaltă !” ( copilul determinând numărul de elemente care împreună, formează un număr dat, astfel:

se arată la început 7 bețișoare, se numără,

la primul semnal copiii închid ochii, apoi la umătorul semnal îi deschid,

se arată o singură mână care are două bețișoare, cerându-le să ghicească câte bețișoare sunt în cealaltă mână pentru ca, în total, să fie 7; se numără în conti- nuare de la 2 la 7 și tot așa mai departe .

Un alt exercițiu de compunere a unui număr pe bază de material individual se poate prezenta astfel :

se solicită copiilor așezarea pe masă a 7 flori și 7 fluturi,

se completează până la 8-9 flori,

se cere copiilor să precizeze : „Câte flori am adăugat ?”

Prin acest gen de exerciții de compunere și descompunere a numerelor, simplificăm pregătirea operațiilor de adunare și scădere cu 1-2 unități.

Creșterea gradului de dificultate a sarcinilor date la grupa pregătitoare, are drept scop formarea și dezvoltarea proceselor psihice de cunoaștere și mai ales a operațiilor gândirii (analiza, comparația, abstractizarea , generalizarea), educarea unor calități ale gândirii (independența, rapiditatea, flexibilitatea, originalitatea), dezvoltarea atenției și a memoriei.

III. 4. Exemple de jocuri didactice pe care le folosim în cadrul numerației

„Cine sunt frații tăi ?”

Scopul jocului : -formarea deprinderii de a număra conștient de la 1 la 10,

-dezvoltarea atenției,

Materiale folosite : cartonașe cu cifre de la 1 la 10.

Desfășurarea jocului : Educatoarea va numi un copil căruia îi spune un număr, de exem- plu 7, apoi întreabă :

– „Care sunt frații tăi?”

Copilul numit va indica fratele mai mic (6) și fratele mai mare (8 ).

„Campionul”

Scopul jocului : -dezvoltarea spiritului de observație și a memoriei,

-consolidarea cunoștințelor cu privire la numerație și cifre,

Materiale folosite : jetoane cu cifre de la 1 la 10, foi de hârtie, creioane,

Desfășurarea jocului : Fiecare copil are câte un creion, o foaie și un număr de jetoane de la 1 la 10. Educatoarea le prezintă un jeton cu un număr de obiecte pe el, apoi il pune repede la loc. Copiii care au fost atenți trebuie să ridice jetonul care reprezintă numărul de obiecte care au fost arătate de educatoare.

Acest lucru se repetă cu un număr variat de jetoane, copiii trebuind să ridice de fiecare dată jetonul care reprezintă cifra corectă, raportată la jetonul prezentat.

Pentru a complica jocul, educatoarea prezintă jetonul ce reprezintă o anumită cantitate de obiecte, iar copiii trebuie să descrie, pe foaie, numărul corect raportat la cantitate.

La final se numără greșelile fiecăruia și se face clasificarea în ordinea scrierii corecte.

„Jocul numerelor”

Scopul jocului : dezvoltarea inteligenței practice,

Material: cutia cu bețișoare,

Desfășurarea jocului : se arată cum se poate descompune un număr în cât mai multe fe- luri.

De exemplu, numărul 4 :

I + I + I + I sau II+ II sau III + 0 sau I + III sau III + I

„A câta găină lipsește?”

Scop : verificarea și consolidarea cunoștințelor privind utilizarea numeralului ordinal, în limitele 1-5, respectiv 1-10.

Se organizează ca activitate de verificare a modului în care copiii și-au însușit recu- noașterea și precizarea locului obiectului în șirul numeric.

Desfășurarea jocului : Fiecare copil are în mână o paletă de culoare verde și una roșie. În timp ce copiii au ochii închiși, educatoarea ia de pe flanelograf un jeton cu imaginea unei găini sau mai multe. Când deschid ochii, educatoarea expune o aserțiune:

De exemplu : „De pe flanelograf a plecat prima și ultima găină să-și caute puișorii.”

Dacă aserțiunea este adevărată, copiii ridică paleta verde și dacă e falsă, ridică paleta roșie. Educatoarea expune cinci- șase aserțiuni după modelul de mai sus.

Jocul didactic destinde, elimină oboseala instalată și copiii rezlovă cu plăcere sarci- na didactică, demonstrând că și-au însușit cunoștințele necesare.

„Cine are același număr?”

Scop : – compararea numerelor alăturate pe baza materialului concret,

recunoașterea cifrelor și raportarea lor la cantitate,

înțelegerea și folosirea termenilor matematici necesari verbalizării operațiilor efectuate,

Sarcina didactică : – efectuarea unor operații de adunare și scădere ,

– raportarea numărului la cantitate,

Reguli de joc : La deshiderea cortinei apare un număr de rățuște. Copiii le numără în gând și le raportează la cantitatea de rățuște de pe jetonul primit, apoi vor raporta numărul la cifra corespunzătoare.

Material : câte un jeton cu 1-10 rățuște pentru fiecare copil, teatru de păpuși, panou , vulpe, 10 boboci de rață, cifrele de la 1 la 10.

Desfășurarea jocului : Educatoarea atrage atenția copiilor că pe lac vor veni pe rând rățuște. Ei trebuie să privească rățuștele , să le numere și cel care are pe jeton un număr de rățuște egal cu numărul celor aflate pe lac, în acel moment, ridică jetonul, motivând acțiunea. Un alt copil va alege cifra corespunzătoare numărului de rățuște de pe lac. Așa se va proceda până când vor fi așezate toate cele 10 rățuște. Se va închide cortina.

La redeschiderea cortinei pe lac apare un număr de rățuște ( 4 ). Se simulează apariția vulpii care mănâncă o rățușcă. În continuare se procedează la fel ca mai sus.

Complicarea jocului : Educatoarea deschide Cortina. Pe lac va fi un număr de rățuște. Edu- catoarea va cere copiilor să ridice jetonul cu o rățușcă mai puțin/ mult , decât cele de pe lac. Copilul va motiva acțiunea. Jocul va continua în funcție de timpul alocat.

„Scăunelele”

Scopul: – verificarea număratului în limita 1-10,

raportarea numărului la cantitate,

dezvoltarea orientării rapide în spațiu,

Sarcini : – să numere în limita 1-10,

să raporteze prin corespondență 1 la 1,

să recunoască cifrele,

să manifeste viteză de reacție,

să se deplaseze în jurul scăunelelor,

să respecte regulile de joc.

Regulile jocului : Copiii se vor așeza pe scăunele numerotate de la 1 la 10, la semnalul edu- catoarei vor alerga în jurul scăunelelor. Între timp, educatoarea ia un scăunel, astfel încât un copil va rămâne în picioare, exclus din joc ( temporar ). Se vor număra copiii rămași în joc.

Material : 10 scăunele, cifre de la1 la 10, ecusoane, fluier.

Desfășurarea jocului : Jocul se desfășoară sub formă de întrecere. Cine va rămâne în joc până la epuizarea celor 10 scăunele va fi declarat învingător. Se vor alege două grupe a câte 10 copii. O grupă sunt :” jucătorii”, iar ceilalți “suporterii”, cu posibilitatea de a se roti. La semnalul educatoarei, din fluier, copiii se vor ridica de pe scaune și vor alerga în jurul acesto- ra cu atenție. La al II- lea semnal fiecare copil va căuta să ocupe un loc pe scăunel, indiferent de ordinea numerotării lor sau de locurile ocupate înainte. Pentru ca educatoarea va lua câte un scăunel la fiecare joc, ea va întreba :

-„Al câtelea scăunel lipsește?”

„Lipsește al V- lea scăunel”.

Educatoarea supune copiii la o nouă încercare, întrebându-i :

„Câți copii au rămas în joc?”

Copiii vor număra și vor răspunde. Până la epuizarea scăunelelor se continuă jocul.

7.„Brutarii”

Scopul : – verificarea număratului în limita 1-10 și raportarea numărului la cantitate,

măsurarea cantității cu unități nestandardizate,

Sarcini: – să interpreteze roluri,

să numere în limita 1-10,

să măsoare cantități,

să raporteze cantitatea la valoare,

să selecteze și să ordoneze,

să cânte concomitent cu acțiunea,

să ineracționeze în grup,

Regulile jocului: Doi copii, brutari vor veni să numere sacii de grâu și să-i eticheteze cu nu- mărul corespunzător (unul numără, altul scrie). În același mod se va proceda la măsurarea celorlalte cantități: de apă, de făină care sunt necesare aluatului. Urmează apoi numărarea pâinilor modelate. Jocul , fiind complex, regula se va explica pe etape.

Materiale folosite: făină, apă, recipiente de măsurat, recuzită, echipament de brutar. Desfășurarea jocului : Se anunță jocul, stabilindu-se regula de început și ce materiale se folosesc. Pe fondul muzical al cântecului „Brutarii” se desfășoară acțiunea de preparare a pâi- nii: „Astăzi noi suntem brutari

Facem pâini rotunde, mari

Făină, drojdie, apă, sare

Punem în covata mare….”

Cu ajutorul recipientelor se măsoară ingredientele. Se frământă aluatul, apoi se modelea- ză pâinile. Din această clipă începe număratul acestora și coacerea.

Prin acest joc se poate realiza o activitate integrată DS + DOS, utilizându-se cunoștințele matematice, selectează, ordonează, aplică cunoștințele însușite într-un context inedit, experi- mentând.

Rolul educatoarei constă în disciplina învățării, explicarea unor situații problemă necu- noscute, trezește curiozitatea, încurajează acțiunile copilului în fața noului, motivează acțiuni- le și stimulează rezultatele pozitive.

8.„Albinuțele și florile”

Scopul : consolidarea calculelor matematice de adunare și scădere,

Materiale : medalioane cu simbolul albinuțelor și florilor, palete cu numere și palete cu exer- ciții,

Desfășurarea jocului: Copiii se împart în două grupuri: un grup al albiuțelor și un grup al florilor. Fiacare grup poartă elemente distinctive. Albinuțele vor avea câte o paletă cu numere, iar florile vor avea pe medallion câte un exercițiu. La semnal albinele zboară și cântă:

„Albinuța a zburat Să culeagă miere,

Pe-o floare s-a așezat

Și nectaru-i cere.”

În timp ce cântă, copiii urmăresc pe care floare se află exercițiul al cărui rezultat îl au pe paletă și se așează lângă ea. Florile vor cânta:

„De ghicești cât o să-ți dau Albinuță dragă,

Cu tine mă voi juca, Albinuță dragă! “

Fiecare albinuță are atâtea porții de polen cât indică rezultatul exercițiului de pe floarea aleasă; dacă răspunsul este bun, floarea se ridică și dansează cu albinuța, dacă a greșit floarea se ridică.

Pentru răspunsurile bune se recită:

,‚Ai ghicit,ai ghicit Floarea cea aleasă, Fercicit, mulțumit Ai s-o duci acasă! “

Dacă răspunsul e greșit se recită:

„N-ai ghicit, n-ai ghicit Ce bine ne pare,

De acum ai să fii, Ca și noi, o floare !”

„Școlarul dezordonat”

Scop: să efectueze operații simple cu 1-2 unități în limita 1-10.

Reguluile jocului: Copilul indicat de educatoare recunoaște și denumește grupurile de obiecte aflate pe măsuța școlarului. Deoarece e dezordonat, toate rechizitele lui sunt împrăștiate. Noi va trebui să aflăm câte obiecte are școlarul dezordonat în fiecare grup de obiecte. Copilul care se anunță spune, de exemplu: „Pe masă sunt 5 cărți și sub masă sunt 2 cărți”. Educatoarea întreabă : „Câte cărți sunt în total?”, 5 cărți + 2 cărți = 7 cărți, deci școlarul are 7 cărți. In timp ce se verbalizează, copilul pune pe măsuță cele 5 cărți, semnul +, apoi 2 cărți de pe jos, sem- nul = și cifra 7. La fel se va proceda cu toate grupurile de obiecte.

Recomandări privind desfășurarea jocului: Jocul se va desfășura conform regulilor preci- zate mai sus, copiii rezolvând problemele cu materialul concret prezentat. Se va insista pe verbalizarea tuturor acțiunilor, pe motivarea rezultatelor. Se vor utiliza termeni adecvați:

„plus”, „minus”, „și cu”, „fără” , „egal”, „diferență”, ș.a.

În a doua parte a activițății se va prezenta o planșă cu imaginea biroului unui șco- lar dezordonat. Copiii vor observa planșa și vor stabili ce probleme pot să compună (despre

grupuri de rechizite). Copilul care enunță problema, numește copilul care o va rezolva și va aprecia dacă rezultatul este corect. În funcție de timpul disponibil, de nivelul grupei se vor reprezenta grafic problemele și se vor putea efectua operații de calcul cu mai mult de două unități în limita 1-10 sau 1- 20.

„Să numărăm”

Scop: – consolidarea număratului de la 1 la 10,

-recunoașterea grupurilor de obiecte de la 1 la 10 și a cifrelor corespunzătoare,

Sarcina didactică: numărarea corectă de la 7 la 10 și de la 10 la 7; așezarea grupurilor în or- dine descrescătoare și crescătoare;

Regulile jocului: Copilul care primește stegulețul așează grupul de cartonașe, le numără și asociază cifra. La comanda copilului conducător de joc, cel indicat numără în continuarea numărului pe care-l deține. Dacă numără corect este ales conducător al jocului în cerc.

Recomandări privind desfășurarea jocului:

Copilul care primește stegulețul așează grupul de cartonașe pe panou. Le numără și asociază cifra corespunzătoare (7). Conform algoritmului se ordonează și grupurile cu 8, 9, 10, constatându-se că fiecare grup are o unitate( un cartonaș mai mult- un cartonaș nu are pe- reche). Se așează cifrele, apoi se ordonează și în ordine descrescătoare.

Se alege un grup de cartonașe( de exemplu: grupul de 8 cartonașe) și se așează în perechi cartonașele aceluiaș grup. Se constată că toate cartonașele au perechi. Numerele care au perechi se numesc numere pare. Se alege un alt grup de cartonașe (10) și se așează și aces- ta în perechi. Se constată că toate cartonașele grupului au pereche, deci și acestea sunt numere pare. Se ia apoi grupul cu 7 cartonașe și se așează în perechi. Se observă că un cartonaș rămâ- ne fără pereche. Acestea sunt numere impare. Se procedează la fel cu grupul de 9 cartonașe.

În partea a doua a activității se desfășoară un joc în cerc: sunt aleși 10 copii, sau mai mulți, care primesc medalioane cu cifre ce se fixează pe pieptul copiilor. Copiii se învârt în cerc și recită: „Dacă ști a număra

Locul meu îl vei lua!”

La finalul versurilor conducatorul, care e în mijlocul cercului indică un copil, spunându-i : „Numără mai departe!” Cel numit trebuie să continue numărătoarea, începând de la numărul următor cifrei pe care o deține el. De exemplu: conducătorul jocului a indicat copi- lul care are cifra 3, acesta va număra în continuare: 4, 5, 6 ș.a . Copilul care a răspuns corect devine conducătorul cercului, predând cifra altui copil care devine la rândul lui conducătorul jocului.

CAPITOLUL IV

CERCETAREA PEDAGOGICĂ CU TEMA „PREDAREA NUMERAȚIEI LA GRUPA PREGĂTITOARE PRIN JOCUL DIDACTIC MATEMATIC, ÎN CA- DRUL ACTIVITĂȚILOR INTEGRATE”

Tema cercetării ne arată importanța jocului didactic ca metodă de predare a nu- merației la grupa pregătitoare, folosind ca metodă jocul , în cadrul activităților integrate.

Scopul cercetării

Cunoașterea rolului și aplicarea jocului didactic matematic în predarea numerați- ei la grupa pregătitoare, în cadrul activităților integrate.

Ipoteza cercetării

Presupunem că în urma aplicării, cu prioritate a jocului didactic matematic ca metodă de predare a numerației, la grupa pregătitoare, în cadrul activităților integrate, copiii își vor însuși mai facil și mai eficient aceste noțiuni.

Obiectivele cercetării

dezvoltarea proceselor gândirii la preșcolari, a spiritului de observație, a intuiției, a creati- vității ca urmare a stilului de lucru pe care-l implică jocul didactic matematic,

optimizarea și activizarea potențialului intelectual prin folosirea jocului didactic matema- tic în cadrul activităților integrate din grădiniță,

stimularea participării active a preșcolarilor în cadrul activitățilot integrate,

inregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de preșcolari la grupele experimentale și de control, la probele de evaluare secvențială, sumativă și finală.

Variabilele cercetării

Variabila independentă: utilizarea jocurilor în predarea numerației la grupa pregătitoare în cadrul activităților integrate.

Variabila dependentă: performanțele și comportamentele obținute în cadrul procesului de învățare, gradul de activizare a copiilor.

Coordonatele majore ale metodologiei cercetării

Locul și perioada de desfășurare a cercetării

Cercetarea pedagogică s-a desfășurat la Grădinița sportivă cu p.p. „Piticot”, din Târgu Mureș, unde îmi desfășor activitatea în calitate de profesor în învățământul preșco- lar, și la Grădinița cu p. p. „Albinuța”. Perioada de desfășurare a cercetării a fost în anul școlar 2011-2012.

Eșantionul de participanți

Pentru a putea verifica ipoteza de lucru în cercetare, mi-am îndreptat atenția asupra grupei pregătitoare. În cadrul cercetării au fost implicate două grupe pregătitoare de la cele două grădinițe, pe parcursul anului, după cum urmează:

Eșantionul experimental a cuprins 20 de preșcolari , ai grupei pregătitoare A, de la Gră- dinița cu p. p. „Piticot”, din Târgu Mureș.

Eșantionul de control a cuprins 20 de preșcolari ai grupei B, de la Grădinița cu p. p.

„Albinuța”, din Târgu Mureș.

Pentru a avea o evidență a copiilor implicați în cadrul experimentului, am cu- prins într-un tabel numele și prenumele acestora, aceste date fiind stabilite încă de la înce- putul cercetării.

Metode folosite în cadrul experimentului

Metoda experimentului psihopedagogic

Metoda principală de investigare folosită la cercetarea cu tema: „Predarea numera- ției la grupa pregătitoare, prin jocul didactic matematic, în cadrul activităților integrate”, este experimentul psihopedagogic. Prin această metodă am urmărit observarea și măsura- rea efectelor manipulării variabilei independente- activitatea de joc, asupra variabilei dependente- însușirea numerației. Variabila independentă este cea care produce variația celei dependente.

Tehnica eșantioanelor paralele este tehnica utilizată în cadrul experimentului. Am utilizat un eșantion experimental și un eșantion de control, astfel reușind să fac com- parații între cele două grupuri, studiind comparativ evoluția lor.

Experimentul propriu-zis a constat în predarea numerației la grupa pregătitoare prin intermediul jocului didactic matematic, în cadrul activităților integrate. Copiii care au făcut parte din eșantionul experimental au obținut în final rezultate mai bune decât cei din grupul de control.

Metoda observației

Pe parcursul activităților integrate am utilizat metoda observației pentru a urmării gradul de participare al copiilor, capacitatea de efort intelectual, ritmul de lucru, interesul, precum și influența aprecierilor.

Scopul folosirii metodei observației a fost validarea ipotezelor cercetării efectuate de mine, pe care am subordonat-o metodei experimentului.

Observația sistematică și îndelungată a unui fenomen instructiv-educativ constă în urmărirea cu intenție, sistematic și metodic a unui eveniment, ori a unui complex de eveni-

mente educaționale, în mod obișnuit desfășurate, cu scopul de a fi explicate, înțelese și ameli- orate.

Am căutat să realizez observații nemijlocite și sistematice în diferite momente ale activității integrate desfășurate: în partea de predare a cunoștințelor, de fixare a cunoștințelor, precum și în feed- back, în utilizarea și aplicarea în practică a cunoștințelor și în procesul de evaluare.

Metoda observației este cea mai des întâlnită metodă și care se folosește cu succes la preșcolari în general, odată cu intrarea acestora într-o nouă etapă. Nouă, cadrelor didactice ne este foarte utilă, mai ales atunci când realizăm evaluările inițiale, dar și în cadrul activităților pe domenii experiențiale. Ne ajută să monitorizăm mai bine activitatea fiecărui copil, astfel că și în cadrul jocului didactic am următit să dezvolt capacitățile intelectuale ale copiilor, atenu- ând eventualele obstacole apărute în mod normal în predarea numerației, reușind să depistez copiii cu dificultăți, dar și pe cei cu reale aptitudini în însușirea numerației, în cadrul activită- ților integrate.

Metoda testelor

Testul costituie un instrument de cercetare care la rândul lui este alcătuit dintr-un an- samblu de itemi care vizează cunoașterea fondului formativ și informativ, dobândit de subiec- ții investigați, adică identificarea prezenței și absenței unor cunoștințe, capacități, procese psihice, competențe, comportamente.

Aplicabilitatea acestei metode este foarte largă în procesul de învățământ și ne dă posi- bilitatea de a obține informații prețioase în legătură cu personalitatea subiecților investigați, cu nivelul de competențe și cunoștințe al acestora,cu comportamentele lor.

Am ales să folosesc testul în cadrul cercetării, pentru a măsura cu cât mai multă exacti- tate volumul și calitatea cunoștințelor, între cele două testări principale: la începutul anului- testarea inițială și la finele anului- testarea finală.

Testele au sarcini bine precizate, scurte și sunt astfel proiectate încât să fie pe înțelesul copiilor. Acestea le-am realizat pe parcursul întregului an școlar. Testarea propriu-zisă s-a realizat pe un eșantion de de copii din grupa pregătitoare- care au constituit eșantionul princi- pal și un eșantion de copii de la o altă grădiniță- reprezentând eșantionul de control. În timpul testelor copiii au fost supravegheați și coordonați de către mine, oferindu-le explicații, dacă a fost necesar. Copiii care au fost incluși în testare au desfășurat-o în sălile de grupă, lucrând fiecare în același timp și individual. Atât explicațiile, cât și îndrumările pentru fiecare test în

parte s-au facut pe înțelesul copiilor, la fel pntu fiecare și în aceeași măsură de timp pentru fiecare eșantion.

Pe tot parcursul aplicării testelor am avut grijă să respect calitățile acestora, cum sunt: fidelitatea (măsura în care rezultatele obținute la o aplicare se mențin în timp, sau la o nouă aplicare a testului); validitatea (gradul în care un test măsoară ceea ce și-a propus să măsoa- re); sensibilitatea (puterea de a diferenția mărimile asemănătoare, sau apropiate). Am căutat să respect omogenitatea testelor, relația dintre testele aplicate, precum și stabilirea condițiilor de utilizare: aplicarea, corectarea, interpretarea rezultatelor obținute.

Eșantionul de conținut

În ceea ce privește eșantionul de conținut, precizez că am ales să fie cât mai rele- vant pentru tema cercetării propuse de mine, referindu-se la conținuturile categoriilor de „Ac- tivități de matematică”, prezentate în „Programa activităților instructiv-educative în grădini- ța de copii”, cu accentul pus pe predarea numerației, la grupa pregătitoare. Toate aceste acti- vități au fost adaptate unităților de învățare, corespunzătoare temei săptămânii.

Pentru a putea preda corect numerele naturale și pentru a fi însușite cât mai efici- ent de către copii e necesar să respectăm următoarele etape:

Realizarea de jocuri libere de construcții;

Formarea de mulțimi de elemente, atât în cadrul jocurilor libere de la sectoare, cât și în cadrul activităților pe domenii experiențiale.

Exemple de jocuri: „Căsuța păpușii”, „Alegeți și grupați”; „Grămăjoare, grămăjoare”;

„Șantierul de construcții”; „Alege corect mulțimea”; 3.Formarea numerelor naturale de la 1 la 10;

Exemple de jocuri : „ Câte broscuțe sunt?”, „ Învățăm să numărăm''; 4.Cunoașterea succesiunii numerelor naturale de la 1 la 10; Exemplu de joc: „Cine știe să numere mai departe?''

Cunoașterea denumirii numerelor de la 1 la 10 și utilizarea corectă a acestor denumiri;

Exemplu de joc: „Alege corect'';

Cunoașterea locului pe care îl ocupă un număr în șirul numerelor naturale;

Exemplu de joc:”Caută vecinii'' ;

Formarea noțiunii de număr prin conținutul său; Exemplu de joc: “Domino”.

Etapele experimentului didactic

Pentru a putea realiza experimentul didactic organizat, am parcurs patru etape de bază, cum sunt :

Etapa preexperimentală,

Etapa experimentului formativ, Etapa postexperimentală,

Etapa de retestare.

Etapa preexperimentală

Am utilizat o probă de evaluare inițială ambelor eșantioane pentru a evalua cunoștințele referitoare la numerație, la însușirea numărului natural de către preșcolarii din grupa pregătitoare, în primele zile de grădiniță.

Proba de evaluare inițială (grupa pregătitoare) Obiective urmărite:

Să realizeze mulțimi de elemente, după criteriile date; Să numere elementele mulțimilor date;

Să raporteze corect numărul la cantitate; Să rezolve operații simple;

Formează, prin încercuire mulțimi care să conțină elemente de același fel și apoi unește fiecare grupă cu cifra corespunzătoare.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Desenează în spațiul dat tot atâtea liniuțe câte elemente sunt în grupa de frunze.

3.Încercuiește grupa care conține 5 elemente.

Trei rațuște stau pe lac, dacă mai vine una la ele , câte rățuște sunt în total pe lac?

+ =

Unește fiecare floare cu albinuța potrivită, calculând operațiile din chenar.

Desenează cu un element mai mult decât mulțimea dată și încercuiește cifra corespunzătoare.

5

8

3 5 4

Toate rezultatele pe care le-am obținut la această probă vor fi prezentate, prelucrate și interpretate în capitolul: „ Prezentarea și prelucrarea rezultatelor ''.

Etapa experimentului formativ (etapa experimentală)

Copiii din grupul experimental au fost acum supuși experimentului. Am predat nu- merele naturale de la 1 la 10 în cadrul activităților integrate, prin utilzara jocului didactic ma- tematic. La grupa de control am efectuat predarea prin utilizarea cu precadere a metodelor clasice. În cadrul grupului experimental am aplicat jocuri didactice pentru însușirea cu- noștințelor despre numerele naturale de la 1 la 10.

În ceea ce urmează voi prezenta jocurile care le-am aplicat preșcolarilor din grupul experimental, în parcurgerea temelor din eșantionul de conținut.

Temele parcurse în eșantionul de conținut sunt :

Jocul „ Ghicește cifra corespunzătoare mulțimii!’’

Scopul jocului : – înțelegerea conceptului de număr natural,

– stabilirea corespondenței cifră-număr de elemente,

Material didactic : – jetoane cu imagini și cu cifre,

Desfășurarea jocului : Pe o măsuță voi așeza jetoanele și voi cere copiilor să formeze mulți- mi de elemente, iar apoi să le așeze pe suportul special, să numere elementele fiecărei mulțimi și să traseze cu creta săgeți de la fiecare mulțime formată la cifra corespunzătoare.Pentru a fi mai antrenat jocul se poate realiza sub formă de concurs, astfel : voi împărții copiii în două echipe, iar echipa câștigătoare va avea posibilitatea să-i pedepsească pe necâștigători. Aceștia din urmă vor trebui să cânte un cântec sau să recite o poezie drept pedeapsă. La final toți co- piii vor primi recompense cu imaginile de pe jetoanele folosite.

4 8 9 5 3 7 2 6 1

Jocul „ Domino”

Scopul jocului: – formarea conceptului de număr natural,

-dezvoltarea creativității, a gândirii logice,

– dezvoltarea deprinderilor de calcul corect și rapid,

-dezvoltarea spiritului de competiție,

Material didactic : fișe de lucru,

Regulile jocului : Le voi împărți copiilor fișe de lucru pe care sunt desenate piese de do- mino, cerându-le copiilor să completeze jumătatea albă a fiecărei piese cu atâtea puncte încât totalul de puncte de pe o piesă să fie 7.

Jocul „Arată jetonul potrivit”

Scopuri: -verificarea număratului în limitele 1-10,

-dezvoltarea operațiilor gândirii ,

Sarcina didactică : identificarea jetonului cu tot atâtea obiecte câte arată cifra.

Regulile jocului: La semnalul educatoarei, copiii vor scoate din coșuleț jetonul corespunzător numărului dat. Conducătorii echipelor vor afișa imaginea pe panou.

Elemente de joc: ghicirea, aplauze, întrecerea.

Material didactic: jetoane cu cifre de la 1 la 10, panoul pentru afișat, jetoane cu 1-10 obiecte desenate pentru fiecare copil.

Desfășurarea jocului: După intuirea materialelor primite, educatoarea cere copiilor să precizeze numărul de obiecte desenate pe jetoane. Ea va spune un număr, iar copiii vor arăta jetonul pe care sunt desenate tot atâtea obiecte care reprezintă numărul ales. Copiii motivează alegerea jetonului. De exemplu: „Eu am ridicat jetonul cu 7 obiecte pentru că numărul spus de educatoare este 7.''

Jocul „Veverițele în brad”

Scopuri: – consolidarea deprinderii de a grupa obiecte diferite după un criteriu dat,

însușirea deprinderii de a raporta numărul la cantitate,

însușirea număratului în limitele 1-10,

Sarcina didactică : raportarea numărului la cantitate ;

Regulile jocului : Copiii trebuie să așeze pe brad tot atâtea veverițe câte indică jetonul educa- toarei sau câte bătăi din palme au auzit. Răspunde copilul care și-a auzit numele în versurile spuse de educatoare: “ Toată lumea a lucrat,

Vlad câte ai așezat?”

Elementele de joc: mișcarea , surpriza, folosirea semnalelor vizuale sau auditive, gruparea veverițelor, versurile.

Material didactic: 10 veverițe, un brad, jetoane cu cifre și o tobă, jetoane cu conuri de brad,

Desfășurarea jocului : În prima parte a jocului educatoarea va cere așezarea în brad a tot atâtea veverițe câte indică jetonul ei, cifre de la 1 la 10. După așezarea veverițelor în brad, copiii trebuie să motiveze acțiunea.

Exemplu : „Eu am așezat în brad 8 veverițe pentru că pe jeton era cifra 8''. În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copiii vor grupa veverițele după numărul bătăilor din palme ale educatoarei.

8

Jocul „ Drumul iepurașului’’

Scopul jocului : – însușirea corectă a numerelor naturale.

Material didactic: -o imagine cu un iepuraș mare, imagine cu morcovi, jetoane cu cifre li- pite pe suport de plastic, tablă magnetică.

Desfășurarea jocului : Educatoarea lipește iepurașul în stânga tablei și morcovii în partea dreaptă acesteia, apoi va lipi cifre între iepure și morcovi, dar nu în linie dreptă. Copiii vor trasa cu creta linii între cifre, în ordine crescătoare, pentru a ajuta iepurașul să ajungă la mor- covi.

Recompensă : Copiii care vor trasa liniile corect vor primi câte un iepuraș colorat.

6 9 2

1 4 3 7

8 10 5

Jocul „ Cea mai bună echipă ''

Scopuri : – formarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10,

dezvoltarea spiritului de echipă,

Sarcina didactică : compunerea și rezolvarea de probleme matematice.

Regulile jocului : Echipele rezolvă pe rând problemele matematice. Dacă copilul greșește este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte sunt recompensate cu aplauze și buline pentru echipă.

Elemente de joc : aplauze, mânuirea materialului,

Material didactic : planșe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini, un pa- nou pentru afișarea bulinelor pt. fiecare echipă, buline.

Desfășurarea jocului : Grupa este împărțită în două echipe. La început, educatoarea formu- lează pe baza materialului intuitiv probleme pentru fiecare echipă apoi, problemele vor fi formulate de către copii. Rezolvarea problemelor se realizează de către un reprezentant al fiecărei echipe. Copilul care trebuie să rezolve problema este ajutat de colegii din echipa lui. Dacă raspunsul este corect echipa primește o bulină. Echipa care adună mai multe buline câștigă consursul. Fiecare echipă rezolvă problema. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre, con- ducătorul echipei scrie exercițiul problemei. De exemplu :

„Cinci ferițe se joacă cu mingea. O fetiță pleacă acasă. Câte fetițe se vor juca în contin- uare cu mingea ? ''

Variantă : Educatoarea citește pentru fiecare grupă probleme-ghicitori:

„ Într-o curte-s cinci căței Pe portiță pleacă unul, Câți au mai rămas din ei?”

5-1=4 „ Gâsca mea cea gălbioară Și-a scos puii-n ulicioară, Cinci sunt mici și unul mare

Socoți câți pui ea are?’’ 5+1=6

Probă de evaluare formativă

– grupa pregătitoare –

Obiective urmărite: – să numere toate elementele mulțimilor date,

-să raporteze corect numărul la cantitate,

-să numească vecinii numerelor naturale,

– să compună și să descompună corect multimile date,

-să calculeze operații simple de adunare și de scădere,

-să folosească un limbaj matematic adecvat,

Numără elementele mulțimilor și scrie în casetă tot atâtea liniuțe cât indică cifra corespunzătoare.

Încercuiește prima, a treia, a șaptea și ultima floare.

Lipește cifrele care lipsesc din șirul numeric crescător și descrescător.

Arată-ne care sunt vecinii mai mici și mai mari ai numerelor din coloane, lipind eticheta corespunzătoare numerelor.

Așează corect puișorii în cuib.

6

8

6.Împarte merele corect la căsuța lor.

4 3 5 1

7. Calculează cu ajutorul celor desenate și scrie rezultatul corect în căsuțe.

5 + 2 =

Zece pisici au mers la teatru, Dar când seara a venit

Două pisici au fugit.

Câte pisicuțe au mai rămas la teatru ?

10 – 2 =

ACTIVITATE INTEGRATĂ

NIVELUL II : Grupa pregătitoare-„ Grupa ursuleților” GRĂDINIȚA CU P. P. ''PITICOT'' DIN TÂRGU MUREȘ PROF. ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR : Balázs Sanda-Maria

TEMA ANUALĂ: „Când, cum și de ce se întâmplă?‟‟

SUBIECTUL ACTIVITĂȚII INTEGRATE : „ Peripeții în lumea cifrelor‟'

FORMA DE REALIZARE: activitate integrată cu domeniile experiențiale utilizate:

DLC+ DȘ+ DEC

MIJLOACE DE REALIZARE: Jocul didactic:”Caută iepurașul !‟‟

TIPUL ACTIVITĂȚII : activitate de verificare și de consolidare a cunoștințelor

SCOPUL ACTIVITĂȚII : Consolidarea capacităților de însușire a numerelor naturale prin realizarea scării numerice, a compunerii și descompunerii unui număr, precum și utilizarea operațiilor cu numere naturale în limita 1-10.

FORMA DE ORGANIZARE : frontal, individual și pe grupuri,

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1- să numere crescător și descrescător în limitele 1-10,

O2 –să formeze cu ajutorul cifrelor scara numerică crescătoare, O3– să asocieze numărul la cantitatea de obiecte ,

O4- să recunoască vecinii unui număr, O5- să descopere cifra care lipsește,

06- să efectueze corect operații de adunare și scădere cu 1-2 unități,

STRATEGII DIDACTICE : observația, povestirea, conversația euristică, explicația, exer- cițiul, problematizarea, metoda cubului.

MATERIAL DIDACTIC FOLOSIT : tablă magnetică, jetoane cu cifre si imagini, CD- player, iepuraș de pluș, cub, coșulețe, plic, imagini, etc

DURATA : 40-45 de minute,

REGULI DE JOC : Sarcinile jocurilor încep și se termină la semnalul educatoarei, iar copiii vor răspunde dacă sunt numiți de educatoare , ori de grupul din care fac parte.Va câștiga cea mai bună echipă și cea care va avea cele mai multe bulinuțe acumulate.

ELEMENTE DE JOC : surpriza, batăile din palme, prezența personajului surpriză, mimica și intonația, aplauzele.

BIBLIOGRAFIE : „Curriculum pentru învățământul preșcolar’’, Editura didactică Publi- sing House, 2009 ,

„Jocuri didactice pentru activitățile matematice din grădiniță, culegere’’ , Editura ARA- MIS, 2005

Etapa postexperimentală

Ultima etapă a experimentului psiho-pedagogic, cea postexperimentală- am desfășurat-o cu scopul de a putea măsura modul în care și-au însușit cunoștințele despre nu- merație.În această etapă se evaluează copiii din cele două eșantioane printr-o probă de eva- luare finală. Astfel, la finalul experimentului am aplicat proba finală de cunoștințe, identică pentru ambele eșantioane, urmărind aflarea rezultatealor finale atât la eșantionul experimental cât și la eșantionul de control. Datele aflate aici le-am sintetizat în tabele, apoi le-am comparat cu ajutorul reprezentărilor grafice, aflând astfel dacă diferența dintre cele două eșantioane e semnificativă.

Probă de evaluare finală

Obiective urmărite :

-să numere corect de la 1 la 10,

să recunoască grupele cu 1 până la 10 obiecte și să atașeze cifrele corespunzătoare,

-să recunoască vecinii cifrelor,

să efectueze operații de adunare cu 1 sau 2 unități în limita 1-10.

Lipește corect cifrele care lipsesc și spune ce fel de șir s-a format. Încercuiește a 4-a, a 6-sea și ultima albină.

1 3 5 7 9

Completează cifrele care lipsesc și spune ce fel de șir s-a format.

10 8 6 4 2

Desenează în chenar atâtea liniuțe câți căței sunt.

Incercuiește cifra corespunzătoare numărului de berze .

10 8 5 7 9

Arată care este rezultatul corect al operațiilor, tăind cu o linie verticală peste răspun- sul sau răspunsurile greșite.

Încercuiește prima minge și taie cu o linie ultima minge, apoi colorează ce a rămas netăiat cu culoarea preferată.

Lipește vecinii numerelor date :

„Opt cocoși s-au pus la sfat ,care e mai pintenat, Încă doi s-au arătat și mai mândrii îndat' .

Câți cocoși sunt în total la sfat?''

+ =

În urma rezultatelor înregistrate de eșantionul experimental la testele aplicate, se observă o creștere ușoară la testul final, față de testul inițial. Nu același lucru se înregistrează la eșantioanele de control, unde creșterea este mai puțin însemnată, sau chiar se vede un regres.

În urma prelucrării datelor de până acum, am constatat că diferența dintre rezultatele eșantionului experimental și cele ale eșantionului de control este semnificativă, în acest caz confirmându-se ipoteza cercetării.

Etapa de retestare

La finalul celui de al II- lea semestru, în cadrul evaluarii finale, am aplicat un nou test, adica retestul, atât la eșantionul experimental, cât și la cel de control, pentru a accentua trăinicia achizițiilor copiilor dobândite în cadrul experimentului. Acum am urmărit gradul de asimilare pe termen lung, de consolidare și operaționalizare a cunoștințelor copiilor.

Am dorit să demonstrez că efortul și timpul investite sunt sau nu direct proporționale cu rezultatele pe care le-am obținut.

Retest

Desenează atâtea cerculețe câte îți indică cifra și numărul corespunzător chenarului.

Lipește în spațiul liber cifra corespunzătoare numărului de elemente.

Adaugă sau taie cu o linie elemente din mulțimile următoare, pentru ca cifra și numărul elementelor să fie același.

4 5 2 6

Numără elementele fiecărei mulțimi și unește cu cifra corespunzătoare.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Lipește corect vecinii numerelor date.

Descompune corect numerele și completează cu puncte în căsuța liberă.

Din grafic constatăm că diferența dintre rezultatele obținute de eșantionul experimental și de cel de control, este una pozitivă. Astfel, se confirmă ca prin utilizarea jocului didactic matematic în predarea numerației, in cadrul activităților integrate, se asigură o eficiență sporită privind asimilarea pe termen lung, consolidarea și operaționalizarea achizițiilor.

Prezentarea, analizarea și interpretarea rezultatelor cercetării

Datele obținute confirmă ipoteza experimentului pedagogic, aceea ca jocul didactic contribuie la însușirea mult mai rapidă și mai temeinică a numerației în cazul preșcolarilor de la Grădinița sportivă cu program prelungit „Piticot'', din Târgu Mureș.

Ca metodă de măsurare a datelor am folosit numărarea, clasificarea și ordonarea datelor în ordine crescătoare și în funcție de calificativele obținute. Pentru a prelucra și a interpreta datele cercetării, am folosit graficele statistice.

Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială sunt clasificate în următorul tabel:

Fig. nr. 1.Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială

Rezultatele la proba de evaluare inițială

10

9

8

7

6

5

4

3

2

1

0

Eșantionul de control Eșantionul experimental

Fig.2.Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială

Rezultatele obținute la proba de evaluare finală sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Fig.3. Rezultatele obținute la proba de evaluare finală

Rezultatele la proba de evaluare finală

10

9

8

7

6

5

4

3

2

1

0

Eșantionul de control Eșantionul experimental

Fig.4. Rezultatele obținute la proba de evaluare finală

Rezulatele obținute la retestare sunt exprimate în următorul tabel:

Fig.5. Rezultatele realizate la retestare

Rezultatul la proba de retestare

9

8

7

6

5

4

3

2

1

0

Eșantionul experimental Eșantionul de control

Fig. Nr.7. Rezultatele obținute la retestare

Eșantionul experimental

Eșant

Fig. Nr.8 Rezultate finale ale eșantionului experimental

Eșantionul de control

Fig.Nr.9 Rezultate finale ale eșantionului de conținut

În cadrul eșantionului experimental se poate observa o creștere constantă a rezultatelor obținute în cele patru etape ale experimentului, pe când la nivelul eșantionului de control observăm un regres ușor.

Dacă noi considerăm valoarea calificativelor acordate ca fiind: I= 4 puncte

S= 6 puncte

B= 8 puncte

FB= 10 puncte, obținem următoarele medii:

Comparând datele și rezultatele finale cu cele inițiale, la cele două categorii de eșantioane, obținem următorul grafic:

Fig. Nr.10 Grafic final al celor două categorii de eșantioane.

CAPITOLUL V CONCLUZII

În realizarea lucrării cu tema „Jocurile didactice matematice, la grupa pregătitoare, din perspectiva didacticii moderne” , demersul cercetării a pornit de la cunoașterea particular- ităților de vârstă și psihice ale preșcolarului, reușind să evidențiez că jocul didactic matematic este cea mai eficientă modalitate de predare și învățare a numerației. Astfel, copilul își îmbogățește sfera de cunoștințe cu plăcere, cu dragoste pentru matematică și fără să simtă un efort întelectual care să-l solicite.

Am demonstrat , prin experimentul psihopedagogic desfășurat, că jocurile didactice matematice din cadrul activităților integrate s-au desfășurat într-un mod cât mai sistematic, respectând obiectivele cadru și de referință ale activităților matematice. Am căutat să selecțio- nez și să prezint într-o formă cât mai variată jocurile didactice, pentru a contribui la dezvol- tarea intelectuală a viitorilor școlarii.

Am observat că învățarea devine mai ușoară și activitățile mai atractive, dacă am folo- sit și jocul didactic matematic în compunerea și rezolvarea exercițiilor și problemelor din ca- drul fișelor de muncă independentă.

Am captat atenția copiilor prin folosirea jocului didactic matematic în cadrul acti- vităților integrate și am reușit să mențin curiozitatea și interesul copiilor în timpul jocurilor, solicitându-i să participe cât mai activ la rezolvarea sarcinilor. Am demonstrat că învățarea bazată pe joc a determinat participarea activă și interactivă a copiilor pe parcursul învățării numerelor naturale, reușind să îmbin astfel elementele instructive și educative cu cele ludice.

Cu cât am formulat mai multe sarcini sub formă de joc, cu atât am stimulat copiii, i- am implicat profund în instruire și i-am activat din punct de vedere cognitiv, afectiv și psiho- motor, dorința de a fi cât mai activ devenind astfel voluntară.

Pentru a avea succes în descifrarea frumuseții matematicii, este nevoie de pasiune și dorință, dar și de mult exercițiu. Odată aflată soluția problemei, satisfacția este mult mai mare decât tot eforul depus și în acest fapt constă frumusețea și taina matematicii.

Datorită efortului depus de noi, cadrele didactice, copilul poate să descopere singur o latură plină de satisfacție, plăcută a activităților din cadrul domeniului științe, domeniul expe- riențial care poate să ofere pasiunea descoperirii prin gândire și prin efort propriu.

În urma experimentului realizat la preșcolarii grupului experimental se confirmă ipo- teza cercetării și anume faptul că în urma utilizării jocului didactic matematic ca metodă de predare-învățare, în cadrul predării numerației, preșcolarii și-au însușit mai eficient numerele naturale de la 1 la 10.

Dacă ne organizăm cât mai eficient jocul pe care îl folosim în predare și învățare, iar dirijarea este eficientă și respectăm cu strictețe principiile didactice și particularitățile de vârstă ale preșcolarilor, atunci rolul nostru este însemnat în formarea gândirii matematice. Aceasta poate fi considerată cea mai eficientă modalitate de formare a structurilor operațio- nale ale gândirii.

Noi, cadrele didactice care activăm în învățământul preșcolar, avem datoria de a face cât mai atractiv domeniul experiențial al științelor și al științei matematicii în special, deoarece este primordială dezvoltarea capacităților intelectuale ale viitorului om. Acum putem să observăm cât mai bine transformarea și evoluția intelectuală a copilului și să antrenăm în căutare, spre descoperirea tainelor matematicii și în cadrul activităților integrate pe care le desfășurăm cu plăcere.

Cât de simplu și de frumos descrie Lucian Blaga în poezia „Trei fețe” latura cognitivă și latura afectivă a jocului, la copil si apoi mai departe, la adultul îndrăgostit care se îm- plinește la senectute : „ Copilul râde :

„ Înțelepciunea și iubirea mea e jocul „‟ ! Tânărul cântă :

„ Jocul și înțelepciunea mea-i iubirea !” Bătrânul tace :

„Iubirea și jocul meu e înțelepciunea !”

Jocul didactic matematic face ca însușirea numerației să fie atractivă și înteresantă, de aceea este foarte bine să îl folosim cu interes în activitățile noastre de zi cu zi și să ne străduim mereu să-l reinventăm și să-l facem cât mai original și stimulativ pentru preșcolar, astfel vom avea rezultate și performanțe în activitatea pe care o desfășurăm cu preșcolarii.

BIBLIOGRAFIE

Ana, A. & Cioflica, S., (2000), Jocuri didactice matematice. Educație pentru știință EMIA, Deva ;

Antonovici, Ș.& Nicu, G., (2003), Jocuri interdisciplinare (material auxiliar pentru educa- toare, Editura Aramis, București ;

Bocoș M; Avram, I; Catalano, H; Someșan, E; Pedagogia învățământului preșcolar(2009), Presa Universitară Clujeană;

Bocoș, M., (2003), Cercetarea pedagogică – suporturi teoretice și metodologice. Casa Căr- ții de Știință, Cluj-Napoca ;

Bocoș, M., (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca ;

Butunoi, E., (1998), Matematica pentru cei mici, Pitești, Editura Carniris, Pitești;

Cerghit, I.,(1980), Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Chiș, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clu- jeană, Cluj-Napoca;

Curriculum pentru învățământul preșcolar, (2009), Editura Didactica Publishing House, București ;

Dogaru, Z., (2000), Evaluarea cunoștințelor copiilor preșcolari, Editura Aramis, Bucu- rești ;

Dumitrana, M., (2002), Activitățile matematice în grădiniță, Editura Compania, București;

Ezechil, L. & Lăzărescu-Păiși, M., (2004). Laborator preșcolar, Editura V&I Integral, București ;

Gheorghian, E. & Taiban, M., (1980), Metodica jocului și a altor activități cu copiii pre- școlari, Editura Didactică și Pedagogică, București ;

Glava, A. & Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preșcolară. Editura Dacia, Cluj- Napoca ;

Ionescu, M., (2003). Instrucție și Educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca ;

Lespezeanu. M., (2007), Tradițional și modern în învățământul preșcolar, Editura Omfal Esențial, București ;

Mateiaș, A., (2003), Pedagogie pentru învățământul preprimar, Editura Didactică și Pe- dagogică, R.A., București ;

Molan, V., (coord), (2005), Fișe de matematică, Editura Tiparg, Pitești ;

Neagu, M. & Beraru, G., (1997), Activități matematice în grădiniță, Editura Polirom, Iași ;

Nicola, I., (1996), Tratat de pedagogie școlară, Editura Didactică și Pedagogică, Bucu- rești ,1991 ;

Păduraru, V., (coord.), (1999), Activități matematice în învățământul preșcolar, Editura Polirom, Iași ;

Păun, E.& Iucu, R., (coord.), (2002), Educația preșcolară în România. Editura Polirom, Iași ;

Piáget, J. (1972). Psihologie și pedagogie (traducere). Editura Didactică și Editura Didac- tică și Pedagogică, București ;

Planchard, E., (1992), Pedagogie școlară contemporană, Editura Didactică și Pedagogică, București ;

Popescu-Neveanu, P. & Begot, M., (1970), Studiul de psihopedagogie privind dezvoltarea copilului între 3-7 ani, Editura Didactică și Pedagogică, București ;

Postolache, C., (1993), Aritmetica în versuri, Editura Nemira ;

Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii (2005). București;

Răduț-Taciu, R., (2004), Pedagogia jocului de la teorie la aplicații, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;

29. Revista Învățământului preșcolar,1-2/2008, 3-4/2009, 1-2/2010, 1-2/2011, 3-4/2011, 1- 2/2012 Ministerul Educației și Cercetării, București;

Simionică, E. & Caraiman, F., (1998), Matematica prin joc, Editura Polirom, Iași;

Stan, C., (2001), Autoevaluarea și evaluarea didactică, Editura Presa Universitară, Clujeană, Cluj Napoca;

Șchiopu, U., (1967), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Șchiopu, U. & Piscoi, V., (1987), Psihologia generală și a copilului (manual pentru licee pedagogice), Editura Didactică și Pedagogică, București ;

Târcovnicu. V., (1981), Învățământul frontal, învățământul individual, învățământul pe Grupe, Editura Didactică și Pedagogică, București ;

Tomșa, G., (coord.), (2005), Psihopedagogie preșcolară și școlară, Editura Coresi SA, București ;

www.scritube.ro,

www.didactic.ro

ANEXE

Declarație de autentificare

Subsemnata GLIGA (BALÁZS) SANDA-MARIA, înscrisă la examenul pentru obținerea gradului didactic I, seria 2011-1013, specializarea învățători-educatoare, prin pre- zenta certific că lucrarea metodico-științifică cu titlul : „JOCURILE DIDACTICE MATE- MATICE, LA GRUPA PREGĂTITOARE, DIN PERSPECTIVA DIDACTICII MO-

DERNE”, conducător științific Prof. Dr. SOMEȘAN EUGENIA, este rezultatul propriilor mele activități de investigare teoretică și aplicativă și prezintă rezultatele personale, obținute în activitatea didactică.

În realizarea lucrării am studiat doar sursele bibliografice consemnate în lista biblio- grafică, iar preluările din diferite alte surse, inclusiv din alte lucrări personale, au fost citate în lucrare.

Prezenta lucrare nu a mai fost utilizată în alte contexte evaluative, examene sau con-

cursuri.

Data : Semnătura :

Similar Posts