Jocurile de Miscare, Mijloaceeficiente In Dezvoltarea Calitatilor Motrice la Ciclul Gimnazial

=== 13e6728f8cfd363779e4aba9157cd1ace2634e62_450352_1 ===

3.5 FORME DE LUCRU-PERIOADE SI ETAPE

3.6.PREZENTAREA PLANURILOR DE LECTIE

PROIECT DE LECȚIE

Clasa: a VI- a A

Profesor: (Măgurean Daniela Ana

Obiectul: Educație – fizică

Tema: 1. Săritura în lungime de pe loc

2. Alergarea printre obstacole pe distanța de 25 m

3. Jocuri dinamice: ,,Cel mai îndemânatic,, ; ,,Camionul stricat,,

Scop: Învățarea tehnicii de execuție a săriturii în lungime de pe loc în vederea dezvoltării unor calități fizice ca : forța, îndemânarea, coordonarea, rezistența, viteza.

Educarea spiritului de ordone și disciplină în colectivitate prin joc, precum și a calităților morale.

Obiective operaționale:

O1 – să execute corect săritura în lungime de pe loc pentru dezvoltarea îndemânării;

O2 – să ocolească toate obstacolele și să respecte ordinea ocolirii acestora;

O3 – să-și perfecționeze deprinderile motrice: mers, alergare, săritură prin exerciții și acțiuni motrice variate;

O4 – să-și formeze obișnuința de a practica sistematic diferite exerciții și acțiuni motrice care vor fi recomandate ca activitate independentă;

O5 – să dea dovadă de cinste și corectitudine în jocurile și exercițiile efectuate, formându-și trăsături pozitive de caracter: curaj, hotărâre, stăpânire de sine, spirit de ordine și disciplină, perseverență.

Strategii didactice

Metode și procedee:

M1 – explicația;

M2 – demonstrația;

M3 – exersarea.

Mijloace de realizare:

exercițiul fizic;

jocul.

Mijloace de învățământ:

obstacole;

stegulețe colorate;

sfori.

Loc de desfășurare:

terenul de sport.

Forme de organizare:

activitate individuală

activitate frontală

Forme de evaluare:

evaluare curentă

observare curentă

CAPITOLUL IV

PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR

4.1.INTERPRETAREA DATELOR-METODE DE CERCETARE SI TEHNICI DE COTARE

Din punct de vedere al omogenității celor două grupe de subiecți, în urma analizei coeficientul de variabilitate, observăm că eșantionul de băieți 10-11 ani este mai omogen întrucât valorile variază între (CV 5,08%-9,09%,) deci în limita procentului de 4,01% față de eșantionul de 12-13 ani în care valorile au o paletă mai largă de variație cuprinsă între (CV 6,20%-11,02%) deci în limita procentului de 4,82%. Această diferență este datorată decalajului dintre nivelul de pregătire. 

Decalajul în ceea ce privește nivelul de pregătire este evidențiat de diferența dintre rezultatele obținute de cele două grupe și anume: băieții de 10-11 ani au înregistrat o viteză medie pe 50m de 5,46m/s iar cei de 12-13 ani de 5,82m/s; și un timp mediu cumulat de 9,15s respectiv 8,58s. Grupa de 12-13 ani se deplasează mai repede, în medie, cu 0,36 m/s decât grupa de 10-11 ani, afirmație susținută și de diferența ce apare între media de timp gala cu 0,57s.

 La băieții de 10-11 ani:

Analizând variația vitezei medii pe intervale observăm că, la această categorie de vârstă, ea prezintă valori pozitive, în descreștere, până la intervalul V (25m). Între 25m – 35m valoarea variației medii este egală cu 0 (s-a menținut o viteză constantă pe 10m), apoi descrește până la 50m.

Din cele prezentate mai sus putem spune că „faza de accelerare" durează, la această vârstă, până la aproximativ 25m când se atinge viteza maximă. Această viteză, dobândită pe parcurs, nu se poate menține decât pe o distanță relativ scurtă (10m) după care ea descrește.

La băieții de 10 ani faza de accelerare durează în majoritatea cazurilor până la 20-25m iar la cei de 11 ani, până la 30 m. Din eșantionul de 10-11 ani cel mai bun rezultat l-a avut un copil de 11 ani la care faza de accelerare s-a prelungit până la 40 m.

La băieții de 12-13 ani:

La băieții de 12 ani faza de accelerare se prelungește în majoritatea cazurilor până la 25-30m iar la cei de 13 ani, până la 30-35 m.

Din eșantionul de 12-13 ani cel mai bun rezultat l-a avut un copil de 13 ani la care faza de accelerare s-a prelungit până la 45 m.

Comparând rezultatele celor două categorii de vârsta observăm că la băieții de 12-13ani „faza de accelerare" durează mai mult față de cei de 10-11 ani. Ambele categorii de vârsta nu au capacitatea de a-și menține viteza maximă dobândită până la sfârșitul probei. De asemenea viteză de demaraj este mai bună la copii de 12-13 ani față de cei de 10-11 ani.

TABEL 14 AL VALORILOR OBȚINUTE ÎN PROBELE DE CONTROL

REZULTATELE CORELĂRII LA FETE

Rezultatele indică o corelație medie (0,59) între naveta de viteză și săritura în lungime de pe loc; o corelație slabă (0,34) între naveta de viteză și rezistența de alergare cât și între săritura în lungime de pe loc și alergarea de rezistență (0,24).

REZULTATELE CORELĂRII LA BĂIEȚI

Rezultatele indică o corelație medie (0,64) între naveta de viteză și săritura în lungime de pe loc; o corelație slabă (0,38) între naveta de viteză și rezistența de alergare cât și între săritura în lungime de pe loc și alergarea de rezistență (0,29).

– 

4.2. REZULTATELE CERCETARII

Valorile antropometrice în funcție de vârstă, pentru toți copii ce au fost măsurați, se prezintă astfel:

Tabelul nr. 1 Valorile antropometrice

Tabelul nr. 2 Indicatorii timpului cumulat la băieții de 10-11 ani

Date privind timpul pe intervale la băieții de 10-11 ani

În tabelul nr 4 s-a calculat viteză după formula v = d / t (d = distanță, t = timpul realizat) și accelerație a = v / t = d / t2 

V2-V1 = variația vitezei medii pe intervale

acc2-acc1 = variația accelerației medii pe intervale

Tabelul nr. 3 Indicatorii timpului pe intervale la băieții de 10-11 ani

Rezultatele obținute de băieții de 12-13 ani, privind timpul cumulat în probă de 50mp

Tabelul nr. 4 Indicatorii timpului cumulat la băieții de 12-13 ani

Date privind timpul pe intervale la băieții de 12-13 ani

Tabelul nr. 5 Indicatorii timpului pe intervale la băieții de 10-11 ani

4.3.CONCLUZII

În actualul studiu am pornit de la ipotezele de lucru, specifice:

– Dacă folosim eficient condițiile specifice Școlii există posibilitatea de dezvoltare a vitezei (sub toate formele) în lecțiile de educație fizică

– Dacă folosim corespunzător a principalele mijloace care acționează asupra dezvoltării vitezei crește posibilitatea de dezvoltare a acesteia la elevii de gimnaziu din clasele a V-a și a VI-a.

Plecând de la premizele arătate mai sus avansez următoarea ipoteza generală a cercetării: „ Prin optimizarea lecțiilor de educație fizică, respectând programa școlară sub aspectul dinamicii și complexități efortului de-a lungul unui ciclu anual crește posibilitatea de dezvoltare a vitezei”.

1. În perioada vârstei de 10-13 ani, la elevii cuprinși în pregătirea atletică organizată, capacitatea de accelerare și nivelul vitezei maxime crește în raport cu vârsta subiecților.

2. La această categorie de subiecți, în raport cu creșterea capacității de accelerare și a nivelului vitezei maxime, crește și capacitatea de menținere a vitezei maxime.

– Ținând seama de nevoile de mișcare ale elevilor am considerat că prin integrarea în lecțiile de educație fizică de la clasele a V-a a traseelor aplicative școlare se pot obține rezultate mai bune pe linia lărgirii bagajului de priceperi motrice al acestora.

· Practicând în mod repetat trasee aplicative școlare elevii vor căpăta capacitatea de a acționa, nu numai în lecțiile de educație fizică dar și independent în situații similare, prin asocieri de deprinderi motrice în cadrul priceperilor motrice create spontan.

În urma cercetării ipotezele, atât cea generală, cât și cele de lucru au fost validate prin obținerea unor rezultate superioare ca urmare a introducerii variabilei la grupa experimentală.

În urma studiului realizat se desprind următoarele concluzii:

la copiii de 10-13 ani o dată cu creșterea vârstei și a nivelului de pregătire crește și capacitatea de accelerare ce se manifestă pe o distanța din ce în ce mai mare;

crește nivelul vitezei maxime;

chiar dacă capacitatea de accelerare a crescut, capacitatea de menținere a vitezei maxime nu s-a îmbunătățit;

faza de accelerare la copii de 10-11 ani durează în medie până la aproximativ 25 m;

faza de accelerare la copii de 12-13 ani durează în medie până la aproximativ 30 m;

din eșantionul de 10-11 ani rezultatul cel mai bun l-a înregistrat un copil de 11 ani care a reușit să accelereze până la 40m;

din eșantionul de 12-13 ani rezultatul cel mai bun l-a realizat un copil de 13 ani care a reușit să accelereze până la 45 m.

Cercetarea de față contribuie la îmbunătățirea modalităților de acțiune în perimetrul procesului instructiv-educativ din școală. Traseele aplicative școlare sunt expresia apariției unor nevoi impuse de dezvoltarea și importantă care se acorda educației fizice din școala privind aplicabilitatea practică a priceperilor motrice însușite.

Traseele aplicative școlare ajuta într-o mare măsură procesul de instruire pentru dezvoltarea bagajului motric al elevilor de clasa a V-a prin valorificarea experienței motrice a elevilor și prin asocierea deprinderilor motrice în scopul formării priceperilor motrice.

BIBLIOGRAFIE

Ardelean, T., Viteza și forța în atletism. Contribuții teoretice și practico-metodice privind valorificarea potențialului de viteză la copiii de 11-14 ani. Teza de doctorat, A.N.E.F.S., București, 1991

CARSTEA, Gh., Particularități ale școlarilor și implicațiile acestora în educația fizică și sportivă. București, Editura A.N.E.F.S., 1993

Carstea, Gh., Teoria și metodica educației fizice și sportului. București, Editura Universul, 1993.

Carstea, Gh., Educația fizică – fundamente teoretice și metodice, București, Editura Casa de editura Petru Maior, 1999.

CHIRIȚĂ, G., Optimizarea lecției de educație fizică. București, Editura Stadion, 1972.

Dragnea, A., Bota, A., Teoria activităților motrice. București, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., 1999.

Epuran, M., Psihologia educației fizice. vol. I-II, București, Editura I.E.F.S., 1982.

EPURAN, M. și HORGHIDAN, V., Psihologia educației fizic., București, Editura A.N.E.F.S., 1994

Firea, E., Metodica educației fizice școlare. București, Editura I.E.F.S., 1979, pentru uzul studenților.

Gevat, C., Manifestarea și dezvoltarea capacității de accelerare și a vitezei maxime de alergare la atleți, Ovidius University Press, Constantă, 2002

Hahn, E., Antrenamentul sportiv la copii. S.C.J. nr. 104-105 (3-4), București, C.C.P.S., 1996.

Luca, M., Determinarea distanței parcurse în timp de 6s într-o alergare cu intensitate maximală, la copiii în vârstă de 11-14 ani, lucrare Grad did. I, București, 1986.

Mitra, Gh., Mogoș, Al., Metodica educației fizice școlare. București, Editura Sport-Turism, 1973.

Niculescu, M., ( 2002), Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, București, ANEFS

Rata, B., Schița teoretică privind prestația copiilor într-o probă de sprint. Studiu transversal privind aptitudinea de accelerare și de menținere a vitezei dezvoltate, la băieți în vârstă de 10-11 ani și 12-13 ani, ANEFS, București, 2003

Rata, G., Dezvoltarea simțului accelerării și a capacității de accelerare la copii, lucrare Grad did. I, București, 1986

Rata, G., Rată, B., C., Aptitudinile motrice de bază – probleme teoretice, Ed. Plumb, Bacău, 1999

Roman, M., Simțul accelerării și capacitatea de accelerare la copii în vârstă de 11-13 ani. Dezvoltarea capacității de accelerare la această vârstă. Teza de doctorat, A.N.E.F.S., București, 1996

Stroescu, A., Gimnastică. București, Editura Didactică și Pedagogică, 1961.

Tatu, T., (1981), Teoria și metodica atletismului Curs opțional. București, IEFS

Tatu, T., și colaboratorii (1983), Atletism, București, Ed. Didactică și Pedagogică.

TUDOR, V., Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare. București, Editura R.A.I., 1999

=== 13e6728f8cfd363779e4aba9157cd1ace2634e62_450352_2 ===

Cuprins

Capitolul I REFLECTAREA TEMEI IN LITERATURA DE SPECIALITATE 1

1.1.ALEGEREA TEMEI – MOTIVARE 1

1.2.iPOTEZA CERCETARII 2

1.3. OBIECTIVUL CERCETARII 4

1.4. OBIECTIVELE LUCRARII 5

1.5. Scopul lucrarii 5

Capitolul II FUNDAMENTAREA STIINTIFICA A LUCRARII 6

2.1. Aspecte generale asupra lucrarii 6

2.2.Cerintele programei scolare la ciclul gimnazial 8

2.3 Aprofundarea teoretica asubiectului 16

2.4.Jocurile de miscare-definire , descriere, clasificare 26

2.5.Metodica de predare si organizare a jocurilor de miscare 35

2.6 Jocul de miscare-mijloc esential in dezvoltarea calitatilor motrice 40

2.7Particularitati morfologice, functionale si psihomotrice ale elevilor din ciclul

Gimnazial 41

2.8 Locul si importanta jocurilor de miscare in lectia de educatie fizica 46

2.9Prezentarea jocurilor de miscare folosite pentru fiecare calitate motrica in

parte 48

2.10. Stafete si parcursuri aplicative 59

Capitolul. III . ORGANIZAREA LUCRARII 60

3.1. LOCUL DE DESFASURARE AL STUDIULUI 60

3.2.Organizarea activitatii 60

3.3. METODE DE EVALUARE -CHESTIONAR , PROBE DE CONTROL 61

3.4.ESANTION ALES ( cls.aV-a A si V-a B) 62

3.5 FORME DE LUCRU-PERIOADE SI ETAPE 64

3.6.pREZENTAREA PLANURILOR DE LECTIE 71

Capitolul.IVPRELUCRAREA SI INTERPRETAREA DATELOR 72

4.1.INTERPRETAREA DATELOR-METODE DE CERCETARE SI TEHNICI DE

COTARE 72

4.2. REZULTATELE CERCETARII 78

4.3.CONCLUZII 92

BIBLIOGRAFIE 94