Jocurile de Miscare la Clasele 5 8

CUPRINS

CAPITOLUL I Introducere

Educația fizică, sportul, mișcarea în aer liber, sunt factori competenți,de o deosebită utilitate, pentru sănătatea cetățenilor și combaterea efectelor dăunătoare ale sedentarismului, constituind în același timp mijloace prețioase în educarea multilaterală a tinerei generații.

În societatea contemporană, între nivelul atins de civilizație și preocupările pentru lărgirea cadrului organizat de practicare a exercițiilor fizice, există o relație directă, sporirea gradului de civilizație, antrenând inevitabil și o cerere sporită de mișcare, activități corporale integrate în comportamentul omului contemporan, în direcția acestor preocupări, studiile și experimentele realizate, relevă faptul că, însușiri și comportamente ale personalității – reclamate de comanda socială în legătură cu pregătirea mai adecvată a viitorului cetățean, chemat să muncească și să trăiască în condițiile societății moderne, care cunoaște un ritm extrem de dinamic,- pot fi eficient dezvoltate și formate în cadrul educației fizice și al activității sportive, care comparativ cu celelalte activități ale planului de învățământ, reușesc să angajeze mult mai plenar personalitatea elevului.

Rolul și funcțiile educației fizice sunt probleme care frământă personalități din diferite țări. Amintim doar pe Rene Mohen, care consideră educația fizică și sportul ca activități sociale importante, strâns legate de cultură.

Sigur că și la noi în țară se acordă o mare atenție acestei probleme. Prin rolul atribuit de societate, aceste activități depășesc dimensiunile unor activități de agrement, înscriindu-se în vastul program de pregătire și formare a cetățeanului pentru muncă și viață socială.

Orientând și reglementând activitatea de educație fizică și sport din țara noastră, documentele de stat subliniază această orientare arătând că „Educația fizică, Sportul în România constituie activități de interes național, contribuind la menținerea și întărirea sănătății, creșterea capacității fizice și intelectuale, buna folosire a timpului liber, dezvoltarea fizică armonioasă și morală a populației."

În lumina documentelor specialității sunt chemați să — și valorifice la cele mai înalte cote de exigență priceperea și experiența în domeniul educației fizice și sportului.

1.1 Actualitatea temei

Lecția de educație fizică, ca formă de bază a organizării procesului instructiv educativ în școală, este supusă perfecționării și modernizării conținutului, nu prin simple adăugiri de cunoștințe, ci printr-o restructurare de pe poziția teoriei sistemice și operaționale care să ofere un grad sporit de eficiență.

Modernizarea nu înseamnă negarea experienței specifice acumulate în domeniul educației fizice privind metodele cu bune rezultate de-a lungul timpului, ei reprezintă un proces de reevaluare a tot ce este valoros pentru procesul instructiv — educativ, precum și introducerea unor elemente noi, moderne, privind actuala orientare didactico — pedagogică a lecției de educație fizică.

Educația fizică la clasele V — VIII reprezintă o continuare pe un plan ascendent a pregătirii fizice a elevilor, realizată în clasele I — IV. Împreună cu celelalte activități prevăzute în planul de învățământ, ea contribuie la formarea și educarea multilaterală a elevilor.

Prin educație fizică se urmărește întărirea sănătății, mărirea capacității de efort și dezvoltarea corectă și armonioasă a elevilor. Ea trebuie să contribuie la dezvoltarea sistemului de cunoștințe, calități motrice, priceperi și deprinderi de mișcare, la educarea trăsăturilor pozitive de caracter, influențând pozitiv sfera biologică a elevilor și îmbunătățind viața lor spirituală.

Organizarea procesului instructiv — educativ trebuie să favorizeze îmbunătățirea motivației elevilor față de activitatea de educație fizică, creșterea responsabilității lor față de propria pregătire și dezvoltare fizică.

1.2. Motivarea alegerii temei

În legătură cu alegerea acestei teme am căutat să aprofundez particularitățile metodice de predarea educației fizice la clasele V – VIII., în general și în mod deosebit a predării exercițiilor de formare și perfecționare a deprinderilor motrice pentru că deprinderile motrice joacă un rol esențial în viața omului, ca una din laturile pregătirii lui pentru activitatea productivă, sportivă și de fiecare zi. în același timp deprinderile servesc drept bază pentru noi priceperi.

Cu cât este mai mare rezerva de deprinderi, cu atât mai multilaterală și mai eficientă va fi activitatea.

Se poate spune că însemnătatea deprinderilor motrice constă în faptul că studiul și însușirea corectă a mișcărilor care stau la baza deprinderilor motrice contribuie la dezvoltarea generală a organismului, folosirea și executarea deprinderilor motrice în condiții variate noi, neobișnuite, prin caracterul lor aplicativ contribuie la mărirea capacității funcționale a organismului și de dezvoltarea calităților motrice.

De aceea am căutat să-mi îmbogățesc culegerea de ștafete, jocuri de mișcare și parcursuri aplicative și prin studiul bibliografic.

1.3. Ipoteza lucrării

1.3.1. Fixarea ipotezei de lucru

Scopul educației fizice în școala generală este acela de îmbunătățire a bagajului motric al elevilor cu mișcări variate, cu caracter aplicativ, privite în perspectiva activităților zilnice. Dezvoltarea organismului, în sensul de a — l face apt pentru gesturi conștient organizate, aduce cu sine posibilitatea de adaptare motrică în împrejurări variate, ușurință în mișcare, economie de efort, etc. ,lucru ce se realizează și prin intermediul mijloacelor ce duc la formarea deprinderilor motrice de bază și aplicative.

În scopul de a aduce o contribuție modestă la stabilirea conținutului și a metodicii de formare și perfecționare a deprinderilor motrice de bază și aplicative într-o școală cu posibilități materiale acceptabile, am întreprins experimentul de fată.

Am dorit să accentuez rolul jocurilor de mișcare și parcursurilor aplicative în formarea deprinderilor motrice de bază la elevii din clasele V — VIII.

Fixarea ipotezei de lucru poate fi sintetizată în următoarea idee : „ Volumul de mijloace cuprinse în programa școlară poate fi însușit și chiar depășit – formează la elevii din clasele V — VIII deprinderi motrice, contribuind în egală măsură la educarea elevilor în spiritul muncii și întrecerii cinstite, precum și la formarea și consolidarea unor trăsături ale personalității".

Pentru realizarea ipotezei, cercetarea efectuată de-a lungul a două semestre școlare, își propune următoarele sarcini:

– Studierea locului și metodologiei folosirii mijloacelor educației fizice școlare, cuprinse în programele școlare, privind formarea, dezvoltarea și perfecționarea deprinderilor motrice la elevii din clasele V — VIII.

– Verificarea eficienței lor,ca urmare a aplicării lor în cadrul lecțiilor de educație fizică și a altor forme de practicare a exercițiilor fizice.

– Fixarea și experimentarea ștafetelor, jocurilor și parcursurilor aplicative în cadrul planurilor calendaristice semestriale.

– Confruntarea rezultatelor obținute la clasele experimentale cu cele obținute la clasele martori.

1.4. Scopul și sarcinile lucrării

Formarea și perfecționarea deprinderilor motrice este destul de larg tratată în literatura de specialitate, în acest sens existând numeroase studii. Cu toate acestea în elucidarea și mai ales particularizarea formării deprinderilor motrice se întâmpină dificultăți tocmai datorită tratării problemei din puncte de vedere diferite. Toți autorii, fără excepție, sunt de acord că formarea și perfecționarea deprinderilor motrice reprezintă în ultimă instanță cheia succesului în activitatea de educație fizică și sport.

Scopul lucrării mele constă în următoarele:

– Completarea programei școlare cu o serie de precizări privind metodica formării și perfecționării deprinderilor motrice ;

– Integrarea jocurilor de mișcare, ștafetelor și parcursurilor aplicative în cadrul mijloacelor pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice ;

– îmbogățirea bagajului motric al elevilor cu variate mișcări cu caracter aplicativ și utilitar;

Având la bază un experiment desfășurat de-a lungul a două semestre din anul școlar 2000-2001, cercetarea își propune următoarele sarcini:

Studierea locului și metodologiei folosirii jocurilor de mișcare, ștafetelor și parcursurilor aplicative pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice în lecția de educație fizică școlară la clasele V — VIII.

Fixarea și sistematizarea ștafetelor, jocurilor de mișcare și parcursurilor aplicative în funcție de deprinderile pe care le formează și le perfecționează cu prioritate.

Găsirea celor mai accesibile mijloace care să contribuie rapid și eficient la dezvoltarea multilaterală a acestor copii.

Confruntarea rezultatelor obținute de către subiecții din clasele de experiment și cei luați ca martori.

CAPITOLUL II

2.1. Particularitățile morfo-funcționale și psihice ale elevilor din clasele V — VIII.

Pentru o reușită deplină în activitatea sa profesorul de educație fizică trebuie să aibă în vedere faptul că elevii din aceste clase sunt în continuă dezvoltare. Această dezvoltare trebuie privită multilateral. Activitatea de educație fizică la aceste clase este în strânsă concordanță cu particularitățile morfo-funcționale și psihice ale copiilor. Iată de ce am considerat necesar să prezint pe scurt care sunt aceste particularități:

Din punct de vedere morfologic: structura oaselor se apropie de cea a adultului ; are loc o creștere rapidă în înălțime a corpului ; la fete saltul la pubertate este mai rapid decât la băieți; musculatura începe si se dezvolte, dar mușchi fiind lungi și subțiri determină apariția rapidă a oboselii în timpul efortului și totodată manifestarea unor tulburări temporare a capacității de coordonare a mișcărilor, (mai ales la clasa a V — a)

Din punct de vedere funcțional : se constată pe baza cercetărilor întreprinse că, deși masa și volumul inimii cresc, mușchiul cardiac nu se dezvoltă în același ritm. Pe de altă parte creșterea vaselor sanguine este mai lentă decât a inimii, crescând astfel presiunea sanguină, inima trebuind deci să depună un efort mai mare, ceea ce duce la apariția unor fenomene de dereglare a activității inimii. Tulburările de circulație se răsfrâng și asupra activității creierului, deoarece nu este suficient irigat, scade capacitatea de lucru, apare oboseala timpuriu, amețeli, dureri de cap. Aceste caracteristici impun dozarea judicioasă a eforturilor fizice și intelectuale. Capacitatea vitală ajunge la 1900 cm³ în jurul vârstei de 12 ani și la 3000 cm3 la 15 ani, dar toracele dezvoltându-se mai mult în lungime și mai puțin în lățime, aparatul respirator satisface cu greu nevoile organismului în efort; plămânii sunt mai puțin rezistenți, fiind supuși astfel infecțiilor. Un loc important îl ocupă începutul maturizării sexuale hormonii sexuali influențând activitatea tuturor organelor și sistemelor organismului, inclusiv sistemul nervos. Astfel, echilibrul dintre excitație și inhibiție este dereglat, excitabilitatea la nivelul scoarței este crescută, copii devin neastâmpărați, uneori impulsivi, trecând repede de la o stare la alta. Procesul de maturizare sexuală este însoțit de apariția caracterelor secundare.

Cunoașterea particularităților funcționale este importantă pentru profesor, deoarece în condițiile vârstei cronologice, fete – băieți într-o clasă, se deosebesc printr-o serie de particularități fizice și psihice, care începând din clasa a VI-a ridică o serie de probleme pentru profesor.

Din punct de vedere psihic : dezvoltarea este subordonată creșterii impetuoase. Datorită elementelor care apar, dezvoltarea psihică a elevilor în această perioadă dobândește un caracter complex, adesea contradictoriu. Copii se angajează cu entuziasm în diferite forme de muncă. În activitatea sportivă munca depusă, efortul fizic este un prilej de a dezvolta aptitudinile, de a descoperi talente nebănuite, favorizând chiar orientarea profesională în viitor (clasele VII — VIII). Un pronunțat caracter îl are în această perioadă activitatea în colectiv, ceea ce duce la formarea de trăsături pozitive de caracter. De la această vârstă trebuie dezvoltat „ spiritul de echipă ". Acest „spirit de echipă "trebuie canalizat cu grijă. De pe acum tărâmul dezvoltării unor însușiri și calități este propice, cum ar fi: forța, agilitatea, spiritul de inventivitate, receptivitate, voința, trăsături pozitive de caracter, cinstea, loialitatea, dreptatea. în egală măsură apar și unele aspecte negative – băieții se supra apreciază, devin îngâmfați, mici „vedete", neascultători, etc. – fetele se subestimează, nu au curaj, cedează ușor.

2.2 Aplicarea particularităților formării și deprinderilor motrice în școală

Mă voi referi în continuare la principalele grupe de exerciții care se pot folosi în cadrul lecțiilor (din care personal am folosit multe ) pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice în școală.

Când mi — am propus să transpun în practică aceste particularități am pornit de la faptul că deprinderile motrice de bază – mersul – alergarea – săritura și aruncarea asigură însușirea unor mișcări cu caracter aplicativ. Aceste exerciții aplicative sunt folosite cu precădere în lecțiile de gimnastică. În lecția de educație fizică ele sunt încadrate în diferite părți ale lecției, în funcție de temele și particularitățile colectivului.

Pentru îmbunătățirea pregătirii fizice și organizarea plăcută a activităților sportive am decurs deseori la folosirea exercițiilor aplicative. În sfârșit cu ocazia unor acțiuni special organizate(excursii, serbări sportive, în sală și în aer liber) am folosit aceste exerciții sub formă de întrecere între diferite grupe de participanți.

În timpul exersării trebuie acordată o atenție deosebită dozării efortului, îndeosebi atunci când se exersează cu tot colectivul și se folosesc exerciții de cățărare, târâre, transport, care solicită un efort sporit din partea organismului.

Dat fiind acțiunea lor igienică se recomandă desfășurarea exercițiilor pentru formarea deprinderilor motrice în aer liber.

2.3. Exerciții pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice la elevii din clasele V – VIII.

În literatura de specialitate găsim un vast material documentar privind acest capitol. Din această cauză nu voi intra în prea multe amănunte. Am considerat totuși necesar să fac câteva referiri la acest aspect și să prezint o mică culegere de exerciții deoarece aceste exerciții stau la baza ștafetelor, jocurilor de mișcare și parcursurilor aplicative.

Ași mai aminti că în literatura de specialitate întâlnim o clasificare a deprinderilor motrice uneori diferită, dar în esență ele sunt grupate asemănător.

2.3.1. Mersul

Mișcare naturală este necesară în viața de toate zilele. Are importanță igienică și instructiv educativă. Pune în mișcare musculatura întregului corp, fapt ce influențează pozitiv activitatea sistemului cardiovascular și respirator.

În lecția de educație fizică am acordat atenția cuvenită perfecționării continue a mersului, atât sub forma ținutei generale, cât și în privința ușurinței și economiei de efort.

Exercițiile de mers făcute sub diferite forme în fiecare lecție rezolvă pe lângă sarcina igienică și una organizatorică obișnuind colectivul clasei cu o disciplină corespunzătoare.

Pentru studierea mai sistematică a diferitelor forme de bază ale mersului se cunosc următoarele categorii:

a).Diferite feluri de mers folosite în gimnastică:

– pas de marș; pas de defilare(pas de front); mers pe vârfuri; mers pe călcâie; mers pe partea interioară sau exterioară a labei piciorului; mers cu ridicarea coapselor la orizontală; mers adăugat(înainte și lateral); mers încrucișat(cu deplasare înainte sau lateral); mers cu trunchiul aplecat; mers pe patru labe;etc.

Diferite feluri de mers din gimnastica modernă:pas ușor (se execută pe vârf, liber, fără acordare și cu arcuire din genunchi ); pas ascuțit; pas arcuit; pas înalt; pas fandat; pas săltat; pas de polcă; pas de galop; pas de vals; pas schimbat; etc.

. Exerciții de front și formații de mers: mers în diferite direcții (transversal, longitudinal, oblic ); mers în arc de cerc; mers șerpuit; mers în zigzag; mers descriind bucle de diferite dimensiuni; mers în figuri geometrice (triunghi, romb, careu, etc. ); mers prin descrierea mai multor cercuri concentrice și desfacerea lor în sens invers după întoarcerea de 180°, care se efectuează prin oprirea executanților la un semnal.

Indicații metodice :

Exercițiile de mers pot fi nelimitate, însă în predarea lor se va urmării îndeplinirea scopului principal – însușirea lor corectă – în vederea unei active și bune organizări a colectivului și a pregătirii neuromusculare a organismului. În cadrul lecțiilor aceste exerciții își găsesc locul în oricare parte, dar mai ales în partea pregătitoare (cu rol de angrenare) și în partea de încheiere (cu rol de liniștire). Indiferent de forma de mers care se execută, în atenția profesorului, trebuie să stea în permanență formarea ținutei corecte. Dacă este cazul se pot aloca părți din fiecare lecție pentru studiul mersului.

2.3.2. Alergarea

Pe lângă valoarea ei utilitară, alergarea constituie un bun mijloc pentru dezvoltarea vitezei și rezistenței. Fiind mai dinamică decât mersul, efectele ei asupra sistemului cardiovascular și respirator pot fi de intensitate maximă. Ea îndeplinește cerința permanentă a copiilor de a lupta și de a învinge și satisface în mod fericit nevoia de mișcare, care la această vârstă face parte însăși viața lor. Alergarea poate fi practicată în orice școală, fiindcă nu cere amenajări costisitoare și nici un material didactic deosebit.

Nu mi — am propus să intru în amănunte despre alergare, voi prezenta doar o serie de exerciții din școala alergării, exerciții ce vor permite însușirea și a altor forme de alergare. Aceste exerciții sunt:

– alergare ușoară în tempo uniform;

– alergare cu joc de gleznă;

– alergare cu genunchi sus;

– alergare cu pendularea gambelor înapoi;

– alergare cu pendularea gambelor înainte;

– alergare laterală cu pași adăugați și încrucișați;

– alergare peste obstacole joase;

– alergare săltată; alergare sărită;

– alergare de viteză;

– alergare de rezistență — pe teren variat și pe plat;

– alergare peste garduri;

– alte forme de alergare: cadență, cu accent pe corectarea ținutei, în diferite

direcții, cu mișcări și exerciții complementare, (întoarceri, opriri, aruncări și

pierderi de obiecte, schimbări de formații), alergare din gimnastica modernă;

etc.

Indicații metodice

Alergarea fiind un exercițiu specific, cu o influență fiziologică generală, impune profesorului anumite cerințe în ceea ce privește dozarea efortului. Această dozare trebuie să aibă în vedere tema lecției și veriga în care se execută. Ca loc în cadrul lecției consider că alegerea poate fi practicată în oricare parte a lecției. Nu trebuie neglijat nici un moment efectele alergării asupra formării ținutei corecte. Efectele binefăcătoare se observă atunci când exercițiile de alergare, la fel ca cele de mers sunt însoțite de muzică.

2.3.3. Săriturile

Reprezintă o grupă specială de exerciții cu o largă aplicare în lecțiile de educație fizică, contribuind la dezvoltarea multilaterală a elevilor. Folosirea lor în cadrul lecțiilor de educație fizică influențează și mărește activitatea organismului, a aparatului respirator și circulator și contribuie la dezvoltarea motricității generale a corpului. De asemenea au influențe pozitive asupra educării calităților morale și de voință.

Exercițiile de sărituri le împărțim în două grupe:

Sărituri naturale – se execută fără o anumită tehnică, cum ar fi: sărituri peste un șanț, groapă, trunchi de copac, etc. Aceste sărituri le întâlnim în lecția de educație fizică în aer liber, iar în sală prin trecerea peste bănci, capră, bârnă, ladă, parteneri, etc.

Sărituri construite – pentru dezvoltarea anumitor calități motrice, cu o largă aplicabilitate în lecțiile de educație fizică.

Clasificarea săriturilor pe care le folosim în lecția de educație fizică poate fi următoarea:

Școala săriturii: sărituri libere la groapa cu nisip în înălțime și în lungime; pas săltat alternativ și unilateral; sărituri peste , pe și de pe diferite obstacole; pași săltați succesiv; etc.

Săritura în lungime de pe loc și cu elan;

Săritura în înălțime de pe loc și cu elan;

Sărituri din gimnastica sportivă și modernă;

. Sărituri fără sprijin:- simple – pe loc ca mingea;

-cu coarda – peste coarda învârtită, de pe un picior

pe altul, prin pășire, pe ambele picioare, mai multe sărituri pe un picior și apoi pe celălalt cu deplasare înainte.

artistice – săritura dreaptă, cu extensie, cu schimba

rea picioarelor, cu depărtarea picioarelor, grupată, în echer, etc.

combinate – sărituri peste bancă cu bătaie pe ambele picioare, săritura pe ladă cu ghemuire, sărituri în adâncime, etc.

. Sărituri cu sprijin – laterale; directe;prin răsturnare.

Nu mi — am propus să prezint exerciții pentru fiecare din aceste grupe, deoarece programele școlare prevăd mai puține sărituri cu sprijin. Voi aminti doar câteva exerciții de sărituri cu sprijin pe care le-am utilizat în lecțiile de educație fizică:

– sărituri în sprijin pe capră (ladă, cal) și coborâre în extensie;

– sărituri în șezând, în călare pe capră cu picioarele depărtate de aparat;

– sărituri în sprijin cu ridicarea cât mai sus a bazinului;

– săritura în sprijin depărtat peste capră;

– săritura prin rostogolire pe lada de gimnastică;

– săritura prin sprijin peste lada oblică cu bătaia pe un picior și aterizare pe ambele;

– săritura cu sprijin cu ghemuire printre brațe peste capră;

– săritura peste lada în lungime cu picioarele depărtate;

Chiar dacă nu există toate aparatele prevăzute, săriturile atât fără sprijin cât și cele cu sprijin, se pot executa peste obstacole vii, alcătuite din unul sau mai mulți elevi.

Indicații metodice

Exercițiile de sărituri pretind o bună organizare a locului și aparatelor. De la început se va insista pe o bătaie energică și în direcția săriturii. În ceea ce privește săriturile cu sprijin este necesar să avem în vedere următoarele greșeli:

– elan insuficient;

– oprire pe aparat și întindere insuficientă în brațe;

– corpul aplecat și îndoit înainte;

– picioarele îndoite din articulația șoldului și duse înainte;

însușirea săriturilor mai ales cu sprijin, nu trebuie forțată în învățare. O atenție deosebită va trebui să acordăm măsurilor de asigurare și auto asigurare.

2.3.4. Aruncarea și prinderea

Exercițiile de aruncare și prindere constituie un mijloc adecvat pentru dezvoltarea coordonării generale a mișcărilor, pentru dezvoltarea sistemului muscular. În ceea ce privește coordonarea, aruncarea este mult mai ușoară decât prinderea la care într-o acțiune simultană este necesar să se determine – distanța, viteza , elanul, volumul și greutatea obiectului aruncat, iar în funcție de acestea să se folosească unul sau altul dintre procedeele prinderii.

Obiectivul general în folosirea aruncărilor în lecțiile cu copii îl va constitui formarea deprinderii de a arunca și de a prinde. Ca obiecte de aruncare se folosesc: mingi mari, mingi mici, mingi din cauciuc, bețe, bulgări de zăpadă, etc.

O clasificare a exercițiilor de aruncare poate fi următoarea:

Aruncarea la distanță – specifică mai ales lecțiilor de atletism. Ele se practică mai mult în aer liber.

Aruncarea la țintă – practicată atât în sală cât și în aer liber. Se pot folosi ținte statice și mișcătoare, verticale și orizontale. Sunt mai adecvate pentru copii mai ales când sunt practicate sub formă de joc.

Aruncările și prinderile.

) Aruncarea în sus și prinderea se execută de unul singur cu mingi diferite, bastoane, etc., cum ar fi:

– aruncarea mingii în dușumea și prinderea ei;

– aruncarea mingii în perete și prinderea ei;

– aruncarea mingii cu spatele la perete și prinderea ei, etc.

) Aruncarea de la unul la altul – se vor folosi aceleași procedee ca la aruncarea în sus, cu deosebirea că obiectul de aruncat nu va fi proiectat în sus ci spre parteneri. Aruncarea poate fi efectuată cu o mână sau cu două mâini. Prinderea se realizează folosindu-se următoarele procedee:

cu două mâini din fața pieptului, deasupra capului, din lateral, de jos, din față și lateral.

cu o mână din față, deasupra capului, din lateral de jos, din față și lateral.

Câteva exemple de exerciții de aruncare și prindere de la unul la altul:

aruncarea mingii cu o mână cu balans lateral;

aruncarea mingii înapoi peste cap din stând cu picioarele depărtate;

aruncarea mingii înainte din stând depărtat lateral, etc.

Indicații metodice

Exercițiile de aruncare și prindere își găsesc locul în partea fundamentală a lecției. După ce mișcările de aruncare și prindere au fost însușite ele pot fi folosite și în partea pregătitoare a lecției ca mijloace variate, în vederea încălzirii rapide a organismului.

În clasele V — VIII exercițiile de aruncări sunt folosite în număr mare în scopul perfecționării deprinderilor însușite în clasele precedente. La aceste clase nu se recomandă ca aruncările și prinderile să se facă cu același obiect ci se continue întrebuințarea unor obiecte variate și a acelor procedee care să creeze o bază largă de reprezentări motrice și o bogată experiență de mișcare. Pentru repartizarea egală a efortului se recomandă ca aruncările și prinderile să se facă atât cu o mână cât și cu cealaltă. Pentru a mări efortul și capacitatea de mișcare a organismului și pentru a forma deprinderi temeinice și variate se vor introduce procedee noi, care să trezească interesul elevilor și care să îmbogățească conținutul lecțiilor. Acestea se pot realiza prin:

schimbarea obiectelor de aruncare;

mărirea distantei de aruncare;

mărirea numărului de repetări;

mărirea vitezei de execuție;

schimbarea pozițiilor de aruncare și prindere;

îndeplinirea unor sarcini prin mișcări noi, neobișnuite.

2.3.5. Echilibrul

Exercițiile de echilibru au o deosebită importanță prin caracterul lor direct aplicativ. Ele formează, întăresc și perfecționează simțul echilibrului care este absolut necesar în viața de toate zilele și în activitatea sportivă. Exercițiile de echilibru au influență asupra aparatului vestibular și dezvoltă calitățile psihice ca: hotărârea, curajul, stăpânirea de sine, atenția, etc.

Exercițiile de echilibru se execută la sol și la aparate (banca de gimnastică, bârna suedeză, bârna de gimnastică). Ele se împart în:

. Exercițiile de echilibru de pe loc – stând, pe vârfuri, pe un picior, pe un genunchi, pe ambii genunchi, cu și fără mișcări de brațe, cu treceri din poziția stând în poziția șezând; în sprijin combinat; în sprijin pe mâini, pe cap, pe umeri, etc.

. Exerciții de echilibru în deplasare – schimbarea mijloacelor de deplasare (mers, alergare, sărituri, întoarceri) pe diferite direcții, cu diferiți pași (înainte, înapoi, lateral, etc.) cu purtarea diferitelor obiecte: minge, coardă, cercuri; cu modificarea vitezei de execuție și a ritmului mișcării (lent, rapid);

cu mărirea înălțimii la care se lucrează; combinat cu trecerea peste diferite obstacole; întâlnirea în doi.

c). Exerciții de echilibru sub formă de jocuri.

Indicații metodice

Exersarea echilibrului se face la început pe sol, iar după însușirea mișcărilor baza de susținere se ridică treptat. Se recomandă ca în timpul deplasării privirea să fie îndreptată înainte, iar în cazul dezechilibrării să se facă deplasări înainte și înapoi. Gradarea exercițiilor de echilibru se face prin următoarele procedee: -schimbarea suprafeței de sprijin;

-introducerea în timpul mișcărilor a diferitelor întoarceri și luarea diferitelor poziții cu brațele;

-schimbarea modului de deplasare :mers, variante de mers, alergare, variații de pași;

-schimbarea direcției de deplasare;

-ridicarea înălțimii aparatului; trecerea peste obstacole; transport de greutăți; exerciții cu parteneri.

Aceste exerciții vor alcătui teme în partea fundamentală a lecțiilor, scopul lor principal fiind dezvoltarea simțului echilibrului, însușirii coordonării generale a mișcărilor și educarea siguranței și a preciziei. O atenție deosebită se va acorda măsurilor de asigurare și auto asigurare.

2.3.6. Ridicarea și transportarea greutăților

Aceste exerciții constituie activități fizice utile, legate de viața zilnică. Ele au o puternică influență asupra grupelor musculare, asupra sistemului cardiovascular și respirator. Ele contribuie la dezvoltarea forței, îndemânării și rezistenței, la dezvoltarea motrică a organismului. Exercițiile de ridicare și transportare a greutăților pot fi sistematizate astfel:

a). Ridicarea și transportarea diferitelor obiecte și aparate de gimnastică. Includem aici aparate și materiale necesare practicării educației fizice: mingi medicale, capra, lada, calul, trambulina, saltelele, bârna, etc. în funcție de greutatea obiectelor și a aparatelor, precum și de nivelul de pregătire al colectivului, acestea pot fi transportate de o persoană, de două persoane sau în grup. Câteva exemple:

-transportarea mingilor medicinale cu ambele mâini, în fața corpului, lateral, sub braț, deasupra umărului, pe cap, etc.

-transportarea băncii de gimnastică în doi, apucând banca de capete, de unul singur cu apucarea băncii de mijloc;

-transportarea saltelelor în doi sau în patru; -transportarea caprei de gimnastică în doi sau în patru; -transportarea calului în doi apucat de capete sau în grup; -transportarea bârnei de echilibru în doi cu ridicarea pe umăr, în grup apucând-o cu brațele îndoite în fața pieptului, b). Ridicarea și transportarea partenerului:

-transportarea unui partener de către altul: susținut de picioare(roaba), susținut de ceafa sau de brațele îndoite la ceafa, în călare, șezând pe spate; idem în călare, șezând pe umeri; susținut cu ambele brațe, un braț sub spate, celălalt sub genunchi; în poziție culcat pe umăr.

-transportul unui partener de către alți doi: în poziția șezând pe brațe; idem cu sprijinirea spatelui; pe scăunel de brațe; cu susținerea de brațe și genunchi, -transportarea în grup:(mai ales sub formă de joc )

Indicații metodice

La toate procedeele de ridicare și transportare se va învăța la început apucarea, ridicarea și coborârea partenerului, numai după aceea se va trece la transportarea propriu zisă. Învățarea se începe prin demonstrarea și explicarea felului specific în care fiecare obiect poate fi ținut, ridicat și transportat. La început se va învăța pe loc, după aceea din mers, alergare sau acțiuni complexe. Ridicarea și transportarea greutăților (obiectelor și aparatelor) solicită o bună organizare a lecției și disciplină pentru a se putea coordona acțiunile tuturor. Când este vorba de transportarea organizată a aparatelor din sală, profesorul va indica următoarele:- felul în care se va transporta aparatul,ridicare, împingere, rostogolire, etc.

-felul deplasării — mers sau alergare; locul unde trebuie așezat. Exercițiile de transport de greutăți pot fi folosite ca teme speciale în partea fundamentală a lecției. Pot fi executate de sine stătător sau în diferite jocuri sau întreceri. Gradarea efortului se poate face prin:

-mărirea sau micșorarea greutății transportate; -modificarea tempoului de deplasare și a distanței; -introducerea de sarcini suplimentare.

2.3.7. Tracțiunea și împingerea

Aceste exerciții prezintă o oarecare asemănare cu cele de transport de greutăți, ceea ce ia determinat pe unii specialiști să le înglobeze în exercițiile de ridicare și transportare.

Ele au un caracter de forță, a cărui efort se răsfrânge asupra întregului organism. Spre deosebire de alte exerciții ele presupun mai întotdeauna elemente de întrecere.

. Tracțiuni — față în față, fandat înainte, apucat de mâini;

-spate — n spate, brațele înapoi, apucat de mâini;

-lateral stând, încleștare cu brațele îndoite;

-în grup cu apucare de mijloc sau cu ajutorul frânghiei sau a

unui băț.

. împingeri — față în față,sprijinit pe palme;

-față — n față, sprijinit cu palmele pe umăr;

-stând spate — n spate;

-stând unul după altul;

-împingeri în grup pe spații limitate.

Indicații metodice

Deoarece exercițiile de tracțiune și împingere se desfășoară mai în totdeauna sub formă de întrecere este necesar să se dea indicații precise cu privire la regulile de desfășurare. Exercițiile de tracțiune trebuie să fie alternate cu cele de împingere.

2.3.8.Târârea

Este un exercițiu de deplasare în condiții speciale în care corpul se găsește cât mai aproape de sol. Contribuie la pregătirea fizică generală, deoarece antrenează un mare număr de grupe musculare care supun organismul la eforturi însemnate. Exercițiile de târâre au o mare valoare aplicativă, fiind indispensabilă deplasării în teren în anumite condiții. în gimnastica medicinală unele exerciții sunt folosite cu scop corectiv. Exercițiile de târâre pot fi clasificate astfel:

târâre în sprijin pe genunchi;

târâre pe antebrațe și genunchi;

târâre pe o parte;

târâre joasă;

târâre pe antebrațe cu picioarele întinse;

târâre cu transport de partener;

târâre cu transport de obiecte prin împinger, tracțiune sau purtare.

Exercițiile de târâre se predau în partea fundamentală a lecției ca exerciții speciale în care se învață mișcări și poziții ale corpului și se urmărește corectitudinea execuției. Învățarea trebuie să se facă pe un covor sau saltele de gimnastică. În timpul târârii corpul trebuie să fie cât mai aproape de sol. La elevii din clasele V — VIII este recomandabil să se efectueze sub formă de joc. Odată învățat un procedeu se va urmării o îmbinare a lui cu alte exerciții aplicative. Valoarea acestor exerciții crește dacă se execută în teren. Gradarea efortului se va face prin:

– adaptarea distanței și vitezei de deplasare la nivelul de pregătire al elevilor.

2.3.9. Cățărarea și escaladarea

Pe lângă deprinderile motrice utile în viață, cățărarea și escaladarea formează deprinderi necesare pentru mișcarea în teren, având un caracter direct aplicativ. Totodată acest exercițiu contribuie la dezvoltarea fizică multilaterală, la perfecționarea deprinderilor motrice de bază și la mărirea capacităților motrice a organismului.

Exercițiile de cățărare și escaladare se execută la următoarele aparate: scară fixă, scară de gimnastică verticală și orizontală, cadrul de gimnastică, scară de frânghie, bârnă suedeză, frânghie, prăjină, stâlp, gard, etc.

Voi prezenta în continuare câteva exemple de cățărare în funcție de diferite aparate:

. Cățărare la banca de gimnastică, fixată la scară fixă:

-cu sprijin pe genunchi, cu sprijin ghemuit, cu apucare cu o singură mână, cu obiecte în mână.

.Cățărare la scara de gimnastică: în diferite direcții (vertical, orizontal zigzag ), numai cu ajutorul mâinilor, cu ajutorul mâinilor și al picioarelor, etc.

.Cățărare la frânghie sau prăjină: exerciții de însușire a prizelor încrucișate, talpă — n talpă, cu strângerea frânghiei cu partea inferioară a labelor, etc.; cățărare în doi și în trei timpi; cățărare în atârnat simplu; cățărare cu balansarea picioarelor.

. Călăriri combinate: pe frânghie cu sprijinirea picioarelor pe scară fixă, combinate cu escaladări, etc.

Exemple de escaladări: urcare pe diferite obstacole (cal, capră, paralele bârnă ), peste diferite obstacole în sală și peste obstacole naturale (bariere, garduri, trunchiuri de copaci), treceri de pe un aparat pe altul.

De la început copii trebuie să cunoască măsurile de asigurare și auto asigurare. Exercițiile pot fi predate atât în partea fundamentală cât și în partea pregătitoare. Aceste exerciții trebuie să fie urmate de exerciții de relaxare și respirație, iar în cadrul lecțiilor este indicat să se găsească o alternare justă a exercițiilor de cățărare cu exerciții de altă structură. Gradul efortului e dată de: viteza de deplasare, distanța parcursă, numărul de repetări.

2.4. Jocuri de mișcare, ștafete și parcursuri aplicative, specifice formării și perfecționării deprinderilor motrice la elevii din clasele V — VIII.

2.4.1 Considerații generale

Pe lângă învățătură, care este activitatea principală a elevilor din aceste clase, jocul – întrecerea rămâne o manifestare specifică acestei vârste, având un rol important în pregătirea elevilor pentru muncă și pentru viață.

Datorită efectelor multilaterale asupra personalității copiilor, ștafetele, jocurile de mișcare și parcursurile aplicative constituie mijloace de bază ale educației fizice la aceste clase.

2.4.1.1. Ștafetele

Practicate sub formă de alergare reprezintă un stadiu mai înaintat în școala alergării. Exersarea ștafetelor are loc numai în condițiile în care școlarii au deprins în măsură mai ridicată tehnica alergării corecte și au o suficientă îndemânare pentru transmiterea obiectului care servește pentru schimb.

În ceea ce privește modalitățile de predare – primire, ștafetele pot fi pendulare(elevii stau față — n față) și în scară (elevii transmit bățul de la unul la altul fără a reveni la linia de plecare). La clasele la care ne referim se pot exersa ștafete cu schimb în scară, apropiindu-le din ce în ce mai mult de alergările de ștafetă din concursurile de atletism.

2.4.1.2 Parcursurile aplicative

Au o valoare aplicativă și educativă deosebită. Ele educă la elevi, hotărârea, prezența de spirit, curajul, orientarea, îndemânarea, etc. Valoarea parcursurilor aplicative constă în faptul că elevii, cunoscând anumite procedee, sunt puși în situația să hotărască rapid asupra celui mai potrivit mijloc care trebuie folosit în condițiile date. Ele sunt accesibile colectivelor de vârste și grad de pregătire diferite.

Parcursurile aplicative se pot organiza în diferite părți ale lecției, între echipe sau contra timp. În alcătuirea parcursurilor aplicative, în afara mijloacelor din grupa exercițiilor pentru formarea deprinderilor motrice de bază, pot fi incluse și alte mișcări ca, de exemplu, rostogoliri simple și sărituri.

La alcătuirea parcursului trebuie să se țină seama în alegerea mijloacelor atât de posibilitățile colectivului cât și de locul lor în lecție (în partea pregătitoare, de exemplu, mijloacele folosite vor fi simple; ele nu trebuie să necesite o explicație și organizare complicată). Pe tot parcursul, profesorul trebuie să ia măsuri de asigurare, în așa fel încât să fie înlăturate orice posibilitate de accidentare.

Jocurile de mișcare

La fel ca ștafetele și parcursurile aplicative, jocurile de mișcare au anumite particularități, care le deosebesc de celelalte mijloace ale educației fizice. Aceste particularități sunt:

-schimbarea permanentă a situațiilor necesită din partea elevilor acțiuni motrice creatoare și folosirea de mijloace variate pentru realizarea subiectului de joc;

-capacitatea motrică, calitățile motrice, morale și de voință se manifestă în timpul jocului simultan și complex, însoțite de un colorit emoțional profund;

-în desfășurarea jocului sunt prezente elemente de întrecere care îngreunează considerabil dozarea efortului și a acțiunilor jucătorilor, care pot fi îngrădite numai în parte de regulile de joc.

Deși mai ocupă un loc important în lecțiile de educație fizică la aceste clase, totuși ele nu sunt suficiente pentru realizarea sarcinilor educației fizice. în ceea ce privește clasificarea jocurilor de mișcare este larg acceptată următoarea: -individuale;

-colective — cele mai des folosite; -de masă.

Jocurile colective le împărțim la rândul lor în:

-fără împărțire pe echipe;

-cu trecere spre cele cu împărțire pe echipe;

-jocurile cu împărțire pe echipe.

Jocurile de mișcare, alături de ștafete și parcursuri aplicative au o influență binefăcătoare asupra formării și dezvoltării deprinderilor motrice de bază și aplicative a elevilor din clasele V — VIII.

2.4.2. Indicații metodice privind predarea ștafetelor, jocurilor de mișcare și parcursurilor aplicative

Conținutul acestor mijloace ale educației fizice îl formează deprinderile motrice de bază și aplicative, executate fie izolate, fie în condiții variate.

Regulile vor fi puține la număr și vor fi create și modificate de profesor în funcție de scopul instructiv educativ urmărit. La clasele V — VIII putem folosi aproape exclusiv jocuri cu împărțiri pe echipe. Începând cu clasa a VI a vom împărții elevii de eleve. La clasele VII — VIII, elevii trec prin perioada pubertară. Capacitatea de coordonare a mișcărilor scade față de clasele V-VI.

Datorită unei rezistențe generale scăzute, a organismului, cauzate de creșterea relativ rapidă și de marile transformări fiziologice, aceste mijloace vor fi îmbinate cu folosirea din plin a influenței binefăcătoare a aerului curat, a razelor solare, etc. în vederea călirii organismului elevilor.

Dozarea se va face cu multă prudență, având în vedere tocmai această scădere a rezistenței organismului. Folosirea acestor mijloace nu trebuie privite ca un scop în sine, ci trebuie să aibă în vedere formarea și dezvoltarea unor deprinderi motrice corecte.

2.4.2.1. Alegerea și pregătirea ștafetelor, jocurilor de mișcare și parcursurilor aplicative

Alegerea se va face întotdeauna în concordanță cu sarcinile instructiv educative concrete propuse pentru activitatea respectivă, ținând seama de particularitățile de vârstă și de sex, de nivelul de pregătire al elevilor, de condițiile materiale și atmosferice.

Ele trebuie să facă parte organică din conținutul activității, fiind un mijloc prin care se realizează în bună parte formarea, dezvoltarea și aplicarea deprinderilor motrice.

După alegerea ștafetelor, jocurilor și parcursurilor se va trece la stabilirea regulilor, făcând eventualele modificări în condițiile concrete. Locul de desfășurare se va alege cu multă grijă, în așa fel încît să se evite orice posibilitate de accidentare. Terenul va fi delimitat precis.

O atenție deosebită se va acorda pregătirii materialului necesar, care trebuie să fie pus la îndemâna profesorului și a copiilor.

2.4.2.2 Organizarea și desfășurarea întrecerilor

Etapele organizării și desfășurării întrecerilor sunt:

. Formarea echipelor – echipele trebuie să fie de forțe egale. Pentru aceasta vom avea în vedere ca elevii să fie corect repartizați în echipe. Nu recomand să — i lăsăm pe elevi să — și aleagă singuri echipele. Formarea unor echipe neechilibrate valoric duce la scăderea interesului pentru joc și ca urmare la rezultate instructiv – educative negative.

. Așezarea jucătorilor pe terenul de joc. înainte de explicație și demonstrație, elevii sunt așezați în dispozitivul de joc pentru a înțelege mai bine jocul.

. Explicarea și demonstrarea jocului. Explicarea trebuie să fie scurtă, accentuându – se momentele importante ale jocului. În explicare se va include: denumirea jocului, modul de desfășurare, regulile și sancțiunile. în unele cazuri jocul trebuie demonstrat în totalitate, fie numai momentul important. Uneori se poate recurge chiar la un joc de încercare pentru a verifica în ce măsură copii au înțeles jocul.

. Desfășurarea întrecerii. Jocul începe la semnal. În timpul întrecerii profesorul va urmării cu atenție desfășurarea jocului, va nota greșelile, va veghea la respectarea regulilor. Profesorul va veghea ca toți elevii să participe activ la joc, încurajând pe cei timizi sau neîndemânatici.În timpul jocului va căuta să cultive realizarea unor raporturi bune între elevi, va sprijini inițiativa și sprijinul creator al elevilor. Jocul trebuie să se bucure de un arbitraj corect, pentru a avea efecte educative corespunzătoare, în timpul jocului trebuie păstrată o disciplină corespunzătoare. Aceasta nu înseamnă că nu se vor permite încurajările și manifestările de bucurie ale copiilor. Pentru însușirea regulilor întrecerii este necesar să se repete de mai multe ori. În desfășurarea întrecerii vom ține cont de momentul în care ne găsim.

e). Terminarea întrecerii și stabilirea rezultatelor

Această acțiune trebuie să se facă în mod organizat. Durata jocului este bine să se anunțe de la început. La terminarea întrecerii se comunică rezultatul. Recomand să se procedeze astfel încât să se înlăture posibilitatea ca întrecerea să se termine la egalitate, fiindcă aceasta dă naștere la discuții neprincipiale între elevi. La sfârșit se va face o analiză a întrecerii.

2.4.3. Culegere de ștafete, jocuri și parcursuri pentru dezvoltarea deprinderii de alergare

ȘTAFETA CU START DE JOS

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanții : întreg colectivul clasei, împărțit în două – trei echipe, în coloană înapoia liniei de plecare.

Reguli : la distanța de 20 – 25 m se fixează fanioane (punctul de întoarcere). La semnal primul elev din coloană ia poziția startului de jos și pleacă în alergare până la punctul de întoarcere și revine, atinge pe următorul care pleacă în alergare tot din poziția de start de jos. Primește un punct echipa care termină prima ștafeta, întrecerea se poate desfășura de câteva ori, după care se stabilește învingătorul.

START CONTINUU Locul: curtea școlii.

Participanții: întreg colectivul clasei împărțit în două – trei echipe. Reguli: elevii angajați în coloană (fiecare echipă), cu interval de 3 – 4 m între ele, se găsesc în fața liniei de plecare. La linia de sosire, aflată la 30 – 50 m se găsește un arbitru pentru flecare echipă. La semnal iau startul elevii din fruntea echipelor. Când primul jucător din echipă trece linia de sosire, arbitrul de la sosire dă semnalul de plecare pentru următorul elev. Câștigă echipa a cărui ultim concurent trece primul linia de sosire.

ȘTAFETA CU PREDARE ÎN ZONA

Locul: curtea școlii.

Participanții: întreg colectivul clasei împărțit în mai multe echipe.

Reguli: elevii ocupă pozițiile indicate în figura de mai jos

Dincolo de linia startului se marchează zona de predare cu o lățime de 10m. Jucătorii nr. 1 aleargă până la fanion, îl ocolesc, revenind la loc, ocolesc coloana de jucători și predau ștafeta următorului jucător în zonă.

Variantă ȘTAFETĂ ÎN PĂTRAT

Elevii sunt așezați pe fiecare latură a pătratului (lungă de 40m). La semnal iau startul concomitent primele patru numere. Ei ocolesc – toți la stânga – pătratul și predau ștafeta jucătorilor care vin la rând în zona de predare. (10m) Câștigă echipa a cărui ultim concurent ajunge primul în dispozitiv.

ȘTAFETA ÎN SUVEICĂ

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii pe care se trasează două linii de plecare la distanța de 10 – 30 m, una de alta.

Participanții : întreg colectivul clasei formând echipe de 10 – 12 elevi. Fiecare echipă va fi împărțită în două grupe egale, dispuse pe două linii față — n față înapoia celor două linii de plecare, conform figurii de mai jos :

Reguli : Primii elevi din fiecare grupă primesc câte un băț de ștafetă. La semnalul conducătorului de joc elevii cu bețele de ștafetă aleargă spre grupa din față, predau ștafeta următorului și ocupă un loc la coada șirului. Cei care au primit ștafeta aleargă spre grupa opusă ș.a.m.d Câștigă echipa a cărei jucător reușesc să parcurgă mai repede traseul dintre cele două linii.

Indicații : După plecarea unui jucător în alergare, întreaga grupă va face un pas înainte pentru ca următorul să ajungă la linia de plecare. Nu se va depăși linia de plecare până la primirea ștafetei. Dacă distanța de alergare este mică, jocul se repetă fără pauză de câteva ori.

PROVOCAREA

Locul: curtea școlii.

Participanți: elevii unei clase împărțiți în două echipe.

Reguli : Elevii se așează pe două rânduri față – n față pe liniile de fund a terenului de handbal. Echipele pornesc în întâmpinarea celeilalte. Când distanțele dintre echipe s – au micșorat la 2m, profesorul dă semnalul, la care jucătorii uneia dintre echipe (în funcție de semnal) execută o întoarcere împrejur și aleargă spre linia de fund a terenului, jucătorii din echipa adversă caută să – i ajungă din urmă și să – i marcheze. Jocul se repetă de câteva ori. câștigând echipa care a marcat mai muți adversari.

CERCETAȘII ȘI SANTINELELE

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii.

Participanții : elevii unei clase împărțiți în echipe egale ca număr, conform figurii de mai jos:

Reguli: Liniile CC și DD marchează locul mingilor. Aducând la cunoștință eleviilor conținutul jocului, profesorul ridică trei panouri pe care sunt scrise numere ( pe ambele părți), de exemplu 1, 3 și 5. Numerele respective din echipa A aleargă spre mingi, le ridică și se întorc la locul lor. Jucătorii cu aceleași numere din echipa B pornesc în alergare cu cei din echipa A și caută să — i marcheze înainte ca ei să ajungă la linia de start. Pentru fiecare jucător marcat echipa B primește un punct. Jucătorii din echipa A care au trecut peste linia de start, fără ca să fie marcați, aduc echipei lor câte un punct. După patru — cinci minute, echipele schimbă rolurile. Câștigă echipa care în două reprize a acumulat mai multe puncte. Dacă jucătorii nu reușesc să fugă cu mingea atunci linia mingilor trebuie apropiată cu 1-1,5m.

AL TREILEA FUGE

Locul: în curtea școlii sau în sală.

Participanți: el vii unei clase împărțiți pe perechi.

Reguli: toți jucătorii se așează în cerc, pe perechi, unul înapoia celuilalt, ambii cu fața spre centru. Astfel se formează un cerc dublu. Doi jucători nu intră în formație, fugărindu-se în jurul cercului. Se hotărăște de la început cine prinde. Se aleargă numai în jurul cercului, în exterior.În momentul în care cel fugărit a cotit spre interior, el se va așeza neapărate în fața unei perechi. Cel care a devenit astfel al treilea ( ultimul din afară ) pleacă alergând în același sens. Rolurile se schimbă dacă cel fugărit a fost prins.

Indicații metodice: se va indica perechii nou formate ca după fuga celui de — al treilea să facă un pas mic înapoi, pentru a veni pe circumferințele cercului;

-dacă efectivul este redus, jucătorii stau pe un singur cerc, cu picioarele depărtate. Jucătorul urmărit se plasează în fața unui jucător de pe cerc, trecând printre picioarele acestuia; al doilea fuge;

-nu se permite schimbarea sensului de alergare.

CURSA PE NUMERE

Locul: sala de sport sau curtea școlii.

Participanții: întregul efectiv al clasei, împărțit în 2- 3 echipe cu un număr egal de jucători.

Reguli: echipele se așează în coloană câte unul, cu interval de 1,5 – 2m între ele. Primii și ultimii jucători din fiecare șir sunt pe aceiași linie.În fiecare echipă se numără în adâncime. Tot efectivul i- a poziția șezând cu picioarele încrucișate, păstrând aceiași aliniere. Conducătorul jocului stă în fața echipelor și strigă un număr oarecare.

Jucătorii din fiecare echipă care poartă numărul strigat, se scoală repede, ies în dreapta șirului și aleargă înainte, ocolesc pe primul din echipă, aleargă în continuare spre coada șirului, ocolesc pe ultimul jucător și revin la locul lor. Jucătorul care a ajuns primul la locul său aduce un punct echipei sale. Apoi se strigă un alt număr, ș. a. m. d.

În timpul desfășurării jocului elevii trebuie să respecte următoarele: păstrarea poziției inițiale tot timpul jocului; nu este permis ca în timpul ocolirii jucătorul să atingă, să se agate sau să fie ajutat; se consideră alegerea terminată când cel care a executat – o ia poziția inițială.

Indicații metodice: – dacă sunt mai multe echipe punctajul se va da în funcție de ordinea sosirii, numărul cel mai mare primindu-l cel care a sosit primul

după fiecare alergare conducătorul jocului anunță cu voce tare punctajul fiecărei echipe;

este necesar să se strige cu voce tare, toate numerele; se poate repeta strigarea unui număr, stimulându- se în acest fel atenția jucătorilor;

ȘTAFETA CU TRECERE PESTE OBSTACOLE

Loc: curtea școlii.

Participanții: elevii unei clase împărțiți în echipe egale ca număr.

Reguli: echipele se găsesc înapoia unei linii de plecare la 2- 3m interval una de alta. Pe terenul de joc, lung de 25- 30m, plasăm la distanță de 5- 7m unul de altul, 3- 4 obstacole, înalte de 40- 50cm. Primul concurent din fiecare echipă va ține în mână un băț de ștafetă sau o minge de oină. La comandă primii aleargă peste obstacole, ocolesc un steguleț sau un scaun și se întorc în alergare pe lângă obstacole, predau bățul următorului și se așează la sfârșitul sfârșitului. Câștigă echipa care termină prima.

ȘTAFETA ÎN JURUL RAZELOR

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanți : elevii unei clase împărțiți în 4 – 5 echipe egale ca număr. Așezăm echipele în raze de cerc ca în figura de mai jos :

Reguli: Toți jucătorii dintr – o echipă stau prin flanc câte unul la o lungime de braț unul de altul și cu fața spre interiorul cercului. Jucătorul dinspre interior – din capul coloanei – se află la trei pași de centrul cercului.

La semnalul conducătorului, ultimul jucător din fiecare echipă pornește în alergare prin dreapta echipei respective, ocolește raza și, întorcându – se la locul său, atinge cu mâna jucătorul din față, predând astfel ștafeta. Cel atins aleargă înainte tot prin dreapta echipei, ocolește raza prin față, continuă alergarea, și ocolind din nou raza prin extremitatea ei exterioară, se întoarce la locul său, „ predând " ștafeta prin atingerea jucătorului din față cu mâna, ș.a.m.d. până când jucătorul din capul fiecărei echipe se întoarce la locul său și ridică un braț sus. în ordinea în care, fiecare echipă termină ștafeta primește numărul corespunzător de puncte. Jocul se repetă de câteva ori, câștigând echipa care totalizează numărul cel mai mic de puncte.

Dacă se produc următoarele greșeli echipele vor fi penalizate : dacă nu se efectuează ocolirea prin dreapta; în timpul ocolirii atinge jucătorii din extremele razelor; nu – și reia locul în formație; jucătorii din extremele razelor intră spre interiorul formației cu scopul de a scurta parcursul coechipierilor.

CULESUL CARTOFILOR

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanți: efectivul unei clase împărțit în echipe egale ca număr.

Reguli :pe pământ sau pe dușumea se marchează o linie de start comună tuturor

echipelor. Echipele cu jucătorii așezați prin flanc câte unul se aliniează la linia de start, primul jucător aflându – se înapoia acesteia.

În fața fiecărei echipe, la o distanță de 10-30m, se pune câte o minge mică și apoi în continuare, din metru în metru, încă 2-5 mingi. Mingile mici reprezintă „ cartofii " .În jurul fiecărui cartof se desenează un cerc mic – „ cuib " . La semnal, jucătorul din capul fiecărei echipe pornește în alergare spre cartofi, pentru ai culege. Culegând un cartof, el se întoarce și -l depune înapoia liniei de start, se întoarce din nou și mai culege un cartof, pe care îl aduce la echipa sa și culege astfel succesiv toți cartofi, revenind de fiecare dată la linia de start. După ce a adus și ultimul cartof, trece la coada echipei iar jucătorul care se află în capul coloanei începe să ducă pe rând toți cartofii și să – i sădească pe toți în cuibul lor. Când a sădit și ultimul cartof, se întoarce la echipa sa și predă ștafeta prin atingerea palmei jucătorului care urmează. Aceasta va culege la rândul său cartofii și jocul continuă în același fel până când ultimul jucător trece linia de start. Câștigă echipa a cărei ultim jucător a trecut primul linia de start. Dacă sunt mai multe echipe se acordă punctaj în ordinea terminării ștafetei. Pentru a nu fi penalizați, jucătorii trebuie să respecte următoarele :

-cartofii trebuie așezați în cuib și nu aruncați -depunerea cartofilor se face numai înapoia liniei de start -jucătorul care primește ștafeta trebuie să se afle înapoia liniei de start. Variantă : fiecare jucător culege cartofii unul după altul și – i aduce pe toți odată la linia de start, predându – i jucătorului următor, aceasta îi aduce pe toți și – i sădește pe rând.

SEMĂNATUL

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanți: elevii unei clase împărțiți în două echipe egale ca număr, aliniați prin flanc înapoia unei linii de plecare. Intervalul dintre echipe este de 6 – 8m. Reguli în fața fiecărei echipe se desenează simetric câte două șiruri de câte trei cercuri cu diametru de 0,5m. Cercurile se dispun paralel la o distanță de 4 – 6m și se numerotează de la 1 – 6 conform schiței de mai jos.

În fiecare din cercurile din dreapta se pune câte o minge de oină. Jucătorii din aceiași echipă se numără din doi în doi și primul din fiecare echipă primește câte o minge de oina. La semnalul de începere, jucătorul cu mingea fuge până la cercul numărul unu și o pune în cerc, apoi trece și ia mingea din cercul numărul doi și o pune în cercul numărul trei, de aici trece și ia mingea din cercul numărul patru și o trece în cercul numărul cinci, apoi ia mingea din cercul numărul șase și se întoarce cu ea la echipă pentru a o preda jucătorului următor. Aceasta procedează la fel cu primul, numai că el urmează să treacă mingile din cercurile din stânga în cele din dreapta, depunând inițial mingea pe care a primit – o în cercul numărul doi. Jocul continuă până când toți jucătorii au participat la joc. Câștigă echipa a cărui ultim jucător trece primul linia de sosire.

CRABII ȘI CREVEȚII

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanți :elevii unei clase, împărțiți în două echipe de câte 10-12 elevi. Reguli : este un joc de – a prinselea cu mai multe variante. Cele două echipe stau aliniate pe două rânduri, spate — n spate, la centrul terenului. Distanța dintre rânduri va fi de cel mult 1m, iar intervalul dintre jucătorii aceleași echipe va fi de 1-2 pași.

În fața fiecărei echipe, la 10-12m, se trasează o linie care reprezintă „casa." Una dintre echipe capătă denumirea de „crabi," iar cealaltă de„creveți." Conducătorul jocului strigă numele unei echipe. Echipa strigată trebuie să fugă spre casa sa, fiind urmărită de jucătorii celeilalte echipe. Fiecare jucător atins înainte de a fi intrat în casă, aduce un punct echipei adverse. Jocul se repetă de câteva ori, conducătorul jocului căutând ca până la urmă fiecare echipă să fi fost strigată de același umăr de ori.

FUGA PRIN TUNEL

Locul: curtea școlii sau sala de sport. Participanți: elevii unei clase.

Reguli: jucătorii sunt așezați în cerc, doi câte doi, față — n față, cu mâinile prinse sus, formând din brațe un tunel. Un jucător fără pereche rămâne înafara cercului. La semnal jucătorul fără pereche aleargă, în jurul cercului și lovește cu mână o pereche.

Jucătorii din perechea lovită aleargă, unul într-un sens, celălalt în sens opus, pe sub tunel, în timp ce jucătorul fără pereche a ocupat imediat locul celor care fug. Jucătorul care ajunge cel mai repede la locul de plecare se prinde de mâini cu jucătorul fără pereche, formând tunelul. Celălalt jucător continuă jocul.

CURSA CU OPRIRI

Locul: curtea școlii sau sala de sport.

Participanți :elevii unei clase împărțiți în 2-3 echipe, egale ca număr Reguli : se trasează o linie de plecare și una de sosire la 30-40m una de alta. Pe această distanță, la intervale egale, se înseamnă cu țăruși sau cu cretă două locuri, unde la ducere și la înapoiere, jucătorii vor trebui să execute câte o culcare la pământ. La semnalul de plecare, numărul unu din fiecare echipă pornește spre linia de sosire, execută o culcare la dus, în dreptul locului marcat, una după depășirea liniei de sosire și una după înapoiere în dreptul semnului.(vezi figura de mai jos).

Câștigă echipa care termină de parcurs cel mai repede traseul.

ȘTAFETA ÎN CIRCUIT

Locul: curtea școlii.

Participanți: efectivul unei clase împărțit în patru echipe egale ca număr.

Reguli : în patru colțuri ale curții sau ale unui teren plat, se înfinge în pământ câte un steguleț, care prezintă turnantele parcursului. De asemenea vom înfinge un steguleț și în centrul terenului. Echipele orientate în aceleași sens, cu jucătorii prin flanc câte unul, se dispun pe o turnantă a terenului, lăsând între ele și liniile terenului, un spațiu de 2-3m. La patru metri de steguleț, pe latura spre care este orientată fiecare echipă, se trage o linie de plecare. Spațiul dintre această linie și steguleț reprezintă spațiul de schimb al ștafetei respective.

Primii jucători din fiecare echipă primesc câte un băț de ștafetă, iar poziția de start și la semnalul conducătorului începe alergarea.

Ei trebuie să ocolească prin afară stegulețele care marchează turnantele și să predea ștafetele în limita spațiului de schimb, următorilor din echipă, care continuă alergarea.(vezi figura de mai jos)

Ultimul jucător, după ce a ocolit toate turnantele, inclusiv stegulețul din dreptul propriei echipe, aleargă spre centrul terenului unde se află stegulețul de sosire și-l atinge cu bățul ștafetei. Pentru reușita ștafetei se impune ca echipele să nu se împiedice una pe alta în momentul schimbului, iar când un alergător ajunge din urmă pe altul, el este obligat să-l depășească prin afară.

CURIERII

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanți: elevii unei clase împărțiți în două echipe egale ca număr.

Reguli : Fiecare echipă se așează pe două rânduri față — n față, pe perechi, ca în

figura de mai jos.

Conducătorul jocului se află între cele două echipe. Jucătorul care poartă numărul 1 din fiecare echipă ține în mână o ștafetă. La semnalul conducătorului numerele 1 de la fiecare echipă pornesc către numerele 2, cărora le înmânează obiectul; aceștia fug la numerele 3, ș.a.m.d. până se ajunge la ultimul, care la rândul lui duce obiectul la conducător. Echipa care a predat cea dintâi ștafeta este declarată învingătoare. Jocul se poate repeta de 2-3 ori.

2.4.4. Culegere de ștafete, jocuri și parcursuri pentru dezvoltarea deprinderii de a sări.

VRĂBIUȚELE SĂLTĂREȚE

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică. Participanți: elevii unei clase.

Reguli : Pe locul de joc se delimitează un cerc cu diametru de 5-8m. În interiorul lui stă „pasărea răpitoare " cu rol de prinzător. Restul jucătorilor se împrăștie în jurul cercului și sărind într-un picior, intră și ies din cerc, urmăriți de pasărea răpitoare. Jucătorul prins în interiorul cercului devine pasăre prinzătoare. În timpul jocului piciorul se poate schimba numai după trei sărituri. Din timp în timp se schimbă prinzătorul. Când efectivul este mai mare de 15 elevi, se pot alege două păsări răpitoare.

UNDIȚA(CERCUL ZBURĂTOR)

Locul: în sala de gimnastică sau în aer liber. Participanți: elevii unei clase.

Reguli: Toți jucătorii formează un cerc cu fața spre interior, cu un interval de unu – doi pași între ei. În mijlocul cercului stă un jucător și ține în mână capătul liber al unei sfori (la celălalt capăt este legat o minge de handbal). El se învârtește pe loc, trecând sfoara pe sub picioarele jucătorilor așezați în cerc, la aproximativ 20-30 cm deasupra solului. Pentru a nu fi atinși de sfoară sau minge, jucătorii trebuie să sară cât mai sus. Jucătorul atins de sfoară sau de minge, iese din joc până când găsește un alt jucător. La început sfoara va fi învârtită mai încet și la o înălțime mai mică, mărindu-se treptat viteza și înălțimea.

ȘTAFETA CU COARDĂ

Locul: sala de gimnastică sau aer liber.

Participanți : elevii unei clase împărțiți în două echipe egale ca număr, așezate pe două șiruri paralele.

Reguli: în fața fiecărei echipe se trasează o linie de începere a jocului, lângă care se va pune jos (în afară) câte o coardă. La o distanță de 15-20m, în dreptul fiecărei echipe se așează un obiect care să poată fi ocolit. La semnalul de începere, primul jucător din fiecare echipă ia coarda de jos și pornește în alergare sărind peste coardă până la obiectul din față, îl ocolește prin înăuntru, se reântoarce tot în alergare cu coarda, o dă jucătorului următor și trece prin afara șirului, la spatele echipei sale. Câștigă echipa care termină mai repede jocul. În timpul jocului nu este permis să se depășească linia de plecare; nu se permite alergarea simplă fără săritură; Jucătoarea care greșește va fi oprită și pusă să reia alergarea din locul în care a greșit. Indicații metodice: – ștafeta nu se va repeta de prea multe ori;

dacă jucătorii sunt deprinși cu săritura peste coardă, atunci se pot varia pașii de deplasare;

linia de sosire va fi cu 1,5m mai înainte față de linia de plecare pentru a se evita lovitura cu coarda a jucătoarei care urmează.

ȘTAFETA CU SĂRITURI DIN CERC ÎN CERC

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: întreg colectivul clasei împărțit în echipe egale ca număr.

Reguli :Pentru desfășurarea jocului pentru fiecare echipă se trasează o linie de plecare, iar în fața acesteia se marchează în zigzag 6 cercuri cu diametrul de 0,5m și la o distanță de 1,5-2m, ca în figura de mai jos.

La semnalul de începere primul elev din fiecare echipă se deplasează prin sărituri pe ambele picioare, sau pe un picior, dintr-un cerc în altul. După ce a trecut prin toate cercurile, aleargă înapoi pe lângă cercuri, atinge palma următorului care continuă cursa, iar el trece înapoia coloanei.

Sunt penalizați cei care calcă liniile cercurilor sau aleargă în afara lor. Câștigă echipa care termină mai repede traseul, cu cel mai mic număr de penalizări.

PAZNICII ȘANȚULUI

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii.

Participanți: întreg colectivul clasei împărțit în două echipe.

Reguli : Pentru fiecare echipă se trasează o linie de plecare. În fața liniilor se

desenează, în zigzag, cercuri egale ca număr pentru fiecare echipă, cu diametrul de

0,5m și la distanță de1,20m pentru băieți și 1m pentru fete. La semnal primul elev

din fiecare echipă se deplasează prin sărituri într-un picior din cerc în cerc și se

întoarce prin sărituri pe celălalt picior. Elevul care ajunge primul aduce echipei un

punct. Clasamentul se face după numărul de puncte totalizate de fiecare echipă.

Lungimea parcursului și distanța între cercuri se vor stabili în funcție de clasa cu

care se lucrează.

SARI PESTE BASTON

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanți: întreg colectivul clasei, împărțit în două echipe, așezate în linie pe un rând la 4-6m distanță una de alta. Fiecare echipă are câte un baston.

Reguli: La semnal, primul elev din fiecare echipă aleargă pe lângă rând, trecând pe sub picioarele celorlalți, care se feresc prin sărituri în înălțime. Când elevul cu bastonul ajunge la capătul rândului transmite bastonul din mână în mână la elevul din față, care procedează la fel. Câștigă echipa care termină cel mai repede și are cel mai mic număr de elevi atinși cu bastonul.

CURSA ÎN CERCURI

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii

Participanți: întreg colectivul clasei împărțit în două echipe.

Reguli : Pentru fiecare echipă se trasează o linie de plecare.

În fața liniilor se desenează, în zig-zag, cercuri egale ca număr pentru fiecare echipă, cu diametrul de0,50-și la distanță de 1,20m pentru băieți și 1m pentru fete.

La semnal primul elevdin fiecare echipă se deplasează prin sărituri într-un picior din cerc în cerc și seîntoarce prin sărituri pe celălalt picior. Elevul care ajunge primul aduce echipei un

punct. Clasamentul se face după numărul de puncte totalizate de fiecare echipă.

Lungimea parcursului și distanța între cercuri se vor stabili în funcție de clasa cu care se lucrează.

FEREȘTE — TE DE MINGE

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii.

Participanți : întreg colectivul clasei, împărțit în echipe egale ca număr, una fiind dispusă în formație de cerc, în exterior la două lungimi de braț interval între elevi, iar a doua tot în formație de cerc, în interiorul primului, la intervale mai mici. Elevii din exterior primesc câte o minge.

Reguli: La semnal elevii din cercul exterior rostogolesc mingea de la unul la altul, urmărind să — i lovească în picioare pe cei din cercul interior. Elevii din interior, pentru a nu fi atinși, vor executa sărituri înalte, dacă sunt loviși ies din joc. Când ultimul elev a fost atins de minge, se cronometrează timpul și se schimbă rolurile. Câștigă echipa care a atins în cel mai scurt timp elevii adverși.

RELEU DE SĂRITURI

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii, unde se trasează câte o linie de plecare pentru fiecare echipă.

Participanți : întreg colectivul clasei, împărțit în echipe de 5-10 elevi, așezați în coloană câte unu, în fața liniei de plecare.

Reguli: La semnal primul elev din fiecare echipă execută o săritură în lungime de pe loc, următorul va sări de la locul aterizării celui din față, ș.a.m.d. până când vor sări toți elevii. Este declarată învingătoare echipa care a câștigat teren în urma săriturilor efectuate.

TRENUL

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii.

Participanți: efectivul unei clase împărțiți în echipe.

Reguli : Fiecare echipă se așează înapoia unei linii de plecare. Jucătorul din față prinde de gleznă piciorul drept al celui din spate, care cu mâna liberă se sprijină pe umărul celui din față. La semnal, toți jucătorii efectuează sărituri pe un picior pe o distanță de aproximativ 15-20m. Câștigă echipa al cărui ultim jucător a trecut primul linia de sosire.

DECASALTUL

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii. Participanți: efectivul unei clase împărțit în echipe egale.

Reguli: elevii așezați în linie, înapoia unei linii de plecare. Profesorul numără de la 1 la 10, iar participanții execută câte o săritură în lungime de pe loc, pentru fiecare număr strigat. Câștigă echipa care ajunge cel mai departe de linia de plecare, după efectuarea celor 10 sărituri.

SECERATUL

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii.

Participanți: efectivul unei clase împărțit în echipe egale.

Reguli: Executanții sunt dispuși în formație de linie, în sprijinit ghemuit. Jucătorul din coada șirului se deplasează spre capul șirului trecând un baston de gimnastică pe sub picioarele partenerilor, care evită atingerea bastonului prin săritură înaltă pe un picior, sau pe amândouă picioarele.

Jucătorul care s — a deplasat predă bastonul următorului jucător care continuă jocul până când toți jucătorii au avut rol de secerător. Câștigă echipa care termină cel mai repede și are cele mai puține puncte de penalizare.

ȘTAFETA CU COARDĂ

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii.

Participanți: efectivul unei clase împărțit în echipe egale.

Reguli : jucătorii fiecărei echipe sunt așezați în formație de șir. Primii din fiecare șir au câte o coardă în mâini. La semnal, cei cu corzile efectuează sărituri pe ambele picioare peste coardă până la o linie trasată la 10m și înapoi, predând coarda următorului. Câștigă echipa care termină mai repede parcursul. Este obligatoriu ca elevii să execute trecerea corzii pe sub picioare la fiecare desprindere.

COCOSTÂRCII

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii.

Participanți: efectivul clasei împărțit în două sau mai multe echipe, egale ca număr.

Reguli: fiecare echipă se așează în coloană câte unu, înapoia unei linii de plecare și în fața unei bănci de gimnastică așezată longitudinal. La semnal, jucătorii unei echipe execută sărituri pe două picioare (pe un picior, de pe un picior pe celălalt) peste bancă. Câștigă echipa care termină mai repede parcursul.

FRIGE PĂMÂNTUL

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: efectivul unei clase împărțit în echipe egale.

Reguli: în sală se așează lada, capra, calul și altă ladă la o distanță de 1m între ele. Echipele sunt dispuse în formație de șir. La semnal jucătorii execută săritură în depărtat peste ladă în lungime, săritură în ghemuit la capră, săritură printre mâini la cal, săritură în depărtat peste lada în lățime. Câștigă echipa care termină mai repede parcursul. Jocul se poate desfășura și contra cronometru în situația când nu avem la dispoziție decât un rând de material.

DE LA INSULĂ LA INSULĂ

Locul: în sală sau în aer liber. Participanți: elevii unei clase.

Reguli : pe un teren de 10-20m se desenează mai multe cercuri de diferite dimensiuni la distanță de 1-1,5m unul de celălalt, acestea reprezentând „insulele", iar spațiile dintre ele „apa". Un elev stabilit de profesor va trebui să — i prindă pe ceilalți, care se vor feri de el, sărind din cerc în cerc. Cel care prinde nu are voie să intre în cercuri, iar ceilalți jucători nu au voie să calce în afara cercurilor. Elevul prins ia locul prinzătorului.

ȘTAFETA CU SĂRITURI, CU TRECERE PESTE OBSTACOLE JOASE

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: una sau mai multe echipe.

Reguli: se constituie un parcurs pe care se plasează mai multe obstacole, diferite ca număr și înălțime în funcție de vârsta elevilor (mingi medicinale, garduri, bănci, stinghi de gard, etc.). ca formă de trecere peste acestea recomandăm: sărituri din ghemuit, sărituri pe un picior, pas sărit, etc. Câștigă echipa sau concurentul care a parcurs cel mai repede traseul. Jocul se poate desfășura și contra cronometru individual sau pe echipe.

PAS SĂRIT SUB FORMA DE CONCURS

Locul: groapa de sărituri.

Participanți: elevii unei clase concurând individual sau împărțiți în echipe.

Reguli: cu elan de 3-5 pași, elevii vor executa un pas sărit peste o zonă marcată în groapa cu nisip. Cine nu trece peste zona marcată primește un punct penalizare. Câștigă elevul sau echipa care a totalizat cel mai mic număr de puncte de penalizare Creșterea gradului de dificultate se poate realiza prin mărirea treptată a zonei ce trebuie sărită.

SĂRITURA ÎN LUNGIME FĂRĂ ELAN

Locul : groapa de sărituri.

Participanți: elevii unei clase împărțiți în echipe sau individual.

Reguli : groapa este împărțită în mai multe zone, late de 10cm, zone ce vor reprezenta un anumit punctaj. La comanda profesorului primii se așează înapoia liniei de plecare, apoi prin câteva balansări de brațe, însoțite de flexia picioarelor, execută săritura. Primește atâtea puncte ca numărul de ordine al zonei. Prin adunarea punctelor se stabilește echipa câștigătoare.

2.4.5. Culegere de ștafete, jocuri și parcursuri pentru dezvoltarea deprinderii de aruncare

GREUTATEA PESTE ȘTACHETĂ

Locul: pe un teren cu zgură sau pământ

Participanți: efectivul clasei împărțit în două echipe.

Reguli : pentru desfășurarea jocului avem nevoie de o greutate de 4-6 kg, 2stâlpi de sărituri și 2 ștachete. Terenul de 12 x 3m se împarte în două jumătăți de 6 x 3m. Deasupra liniei de centru și paralel cu ea se așează o ștachetă, sprijinită pe doi stâlpi, la o înălțime de 1,5-2,5m și la 2-3m de fiecare parte a ei se trasează o linie de aruncare. Jucătorul nr. 1 al echipei care începe jocul se așează la linia de aruncare și, de pe loc, efectuează o aruncare peste ștachetă, în terenul advers, însemnându-se locul de cădere al greutății. Urmează jucătorul nr. 1 al echipei adverse, care va arunca greutatea de la locul de cădere a acesteia înapoi în terenul advers. Urmează pentru aruncare jucătorii nr.2 ș.a.m.d.

Indicații metodice : următoarele greșeli se penalizează cu un punct:

aruncarea care nu a trecut peste ștachetă

aruncarea care a căzut în afara terenului de joc în lateral

aruncarea care cade în propriul teren se penalizează cu trei puncte și jocul se reia de la linia de aruncare

Durata jocului va fi de 2-3 reprize a 1-2 ture complete, cu schimbarea terenului după fiecare repriză. Câștigă echipa care după cele două reprize a acumulat mai puține puncte de penalizare.

OCHIREA ÎN CERC

Locul: pe terenul de sport.

Participanți: elevii unei clase în întrecere individuală sau pe echipe.

Reguli : pentru desfășurarea jocului sunt necesare următoarele: o minge mică, o

măciucă, popice mici în număr egal cu al jucătorilor.

Jucătorii se așează pe un singur rând, ia interval de un pas, înapoia unei linii trasate pe sol. La distanță de 10-20m de aceasta se trasează o altă linie, paralelă cu aceasta, linia rezultatelor. In sfârșit la 1m de linia rezultatelor se trasează 3 cercuri concentrice cu diametrul de 3, 2, 1m. In centrul cercului mic se așează în picioare o măciucă. Pe rând, începând din flancul drept, jucătorii vor căuta să lovească măciuca sau să atingă suprafața unui cerc. Jucătorul care lovește cercul mare primește un punct, cel care lovește cercul mijlociu va primii 2 puncte, cel care lovește cercul mic primește 3 puncte, iar cel care lovește direct măciuca va primii 5 puncte. Câștigă echipa sau jucătorul care a totalizat cel mai mare număr de puncte.

MINGEA LA ȚINTĂ

Locul: în curte sau pe un teren unde există un perete fără ferestre. Participanți: elevii unei clase împărțiți în echipe.

Reguli : pe perete sau pe gardul înalt se desenează 3-5 cercuri concentrice, notate cu cifre descrescânde, de la centru. În fața țintelor și paralel cu acestea se trasează linia de aruncare la o distanță de 10-20m (în funcție de pregătirea colectivului ), înapoia căruia se aliniază echipele în coloană câte unu. Fiecare jucător trece pe rând la linia de aruncare și aruncă cu 3 mingi. Jucătorul primește numărul de puncte corespunzător cercului lovit de fiecare minge. Câștigă echipa care totalizează cel mai mare număr de puncte. În timpul jocului nu este permisă depășirea liniei de aruncare.

Indicații metodice : – pentru ca jocul să decurgă mai repede și mai ordonat, jucătorul care urmează la aruncare își va culege singur mingile. Dacă sunt jucători puțini se repetă jocul de 2-3 ori.

APĂRA ȘI ATACA

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii.

Participanți : două echipe egale ca număr, aliniate pe linia de fund a terenului de volei.

Reguli: fiecare jucător are câte o minge, iar înapoia lui o măciucă. La semnalul de începere fiecare jucător țintește măciucile aflate în terenul advers și caută să le doboare, apărând în același timp propriile măciuci.

După ce toate mingile au fost aruncate se oprește jocul și se numără măciucile doborâte ale fiecărei echipe. În același timp se adună mingile mici, după care jocul reâncepe. După câteva încercări se numără măciucile doborâte, câștigând echipa care are cel mai mare număr de măciuci doborâte în terenul advers.

FEREȘTE PICIOARELE

Locul: în sală sau în aer liber. Participanți: efectivul unei clase.

Reguli : grupul cu care se organizează acest joc nu trebuie să fie mai mare de 15 jucători. Jucătorii sunt așezați în cerc, cu interval de 1m între ei. Jucătorii de pe cerc încearcă să lovească cu mingea picioarele celui care se află în interiorul cercului, de la genunchi în jos, fie direct, fie pasând mingea între ei pentru a-l deruta. Jucătorul din mijloc nu are voie să prindă mingea, ci prin eschive și sărituri se ferește de minge. Jucătorul care l — a atins trece în locul lui.

CĂPITANUL LOVEȘTE CU MINGEA

Locul: în sală sau în curtea școlii.

Participanți: 20-30 de jucători, formând două echipe egale.

Reguli : terenul se împarte în două printr-o linie de centru. De o parte și cealaltă a liniei de centru la 10-15m, se trasează câte o linie paralelă cu aceasta, iar în continuare, o altă linie paralelă, la 2m de linia de fiind, formând împreună un culoar. Fiecare echipă ocupă culoarul ei, una dintre echipe având o minge și începe jocul. Echipa care are mingea caută să arunce în așa fel, încât să lovească cu ea unul dintre jucătorii adverși. Lovirea se consideră valabilă dacă mingea atinge pe jucător în orice parte a corpului, chiar dacă a ricoșat din pământ. Jucătorii loviți trec în culoarul dinapoi liniei de fiind a echipei adverse. Acești jucători pot fi salvați dacă prind din zbor mingea aruncată de partenerii lor. Jucătorul care a prins-o se consideră liber și se întoarce la echipa lui. Dacă mingea iese în afară din teren, ea va fi repusă în joc de către echipa din al cărui teren a ieșit.

MINGEA LUP

Locul: într-o sală sau în curte.

Participanți: efectivul unei clase împărțit în echipe.

Reguli: Se trasează pe pământ un cerc cu un diametru mare, iar jucătorii, împărțiți în cele două echipe, se plasează astfel : o echipă se plasează în interiorul cercului, cu jucătorii așezați în coloană, ținându-se de talie, formând în acest fel „turma". Primul jucător este ciobanul, iar restul „oile". Jucătorii celeilalte echipe- echipa„lupilor "- se plasează pe cerc, la intervale egale, unul dintre jucători având o minge de handbal. Echipa lupilor trebuie să lovească cu mingea ultimul jucător din turmă. Ei încearcă să-l surprindă pasând mingea între ei, iar ciobanul își apără oile, deplasându-se în așa fel, încât mingea să nu lovească în ultimul jucător. Ciobanul are dreptul să oprească mingea cu mâna, dar „oile" nu au voie să se desprindă de turmă. De câte ori este lovit jucătorul din urma „turmei", echipa de pe cerc câștigă un punct și jucătorul lovit schimbă locul cu altul din turmă. După un timp dinainte stabilit, rolurile echipelor se inversează și câștigă echipa care a totalizat cele mai multe puncte.

VÂNĂTORII ȘI RAȚELE

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: un număr nelimitat de elevi, care au la dispoziție o minge de handbal, și care se împart în două echipe.

Reguli : se delimitează 2 cercuri concentrice, cercul mare având raza de 6-7m, iar cercul mic de 3-4m. Una dintre echipe, cea a „rațelor", va ocupa loc în cercul mic, iar echipa vânătorilor, în afara cercului mare. Echipa vânătorilor are mingea, pe care jucătorii o pasează între ei, fie pe circumferința cercului, fie în diagonală, căutând ca la momentul prielnic să lovească rațele cu mingea. „Rațele"se apără prin deplasări repezi în interiorul cercului mic, prin eschive și sărituri. Jucătorii loviți se penalizează cu un punct. După câteva minute echipele își schimbă rolurile. Câștigă echipa care are cel mai mic număr de puncte de penalizare. în timpul jocului vânătorii nu au voie să depășească limitele cercului mare și se consideră lovituri reușite numai cele directe.

Indicații metodice :

-dimensiunile terenului pot fi modificate în funcție de numărul jucătorilor și gradul lor de pregătire;

-când jocul este organizat cu copii mai mari distanța dintre vânători și rațe poate fi mărită;

-jocul se poate desfășură și cu o minge de oină, dar în acest caz, distanțele dintre cercuri vor fi mărite;

-pentru a asigura o mai mare mobilitate în joc și posibilități de apărare împotriva loviturilor, jocul se poate organiza cu desființarea cercului din interior

ÎNLĂTURAREA CU MINGEA MEDICINALĂ

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanți : elevii unei clase împărțiți în 2-6 echipe, la distanța de 10-12m între ele si interval de 5-6m, ca în fisura de mai jos :

Reguli : la semnal, copii din coloanele 1,2,3, aruncă ca la proba de aruncarea greutății cu mingea medicinală, fără a pășii peste linia de start, în direcția echipelor care stau în fața lor. Capii din coloană din echipele spre care s — a trimis mingea marchează locul unde a căzut aceasta și din acest loc aruncă mingea în direcția echipelor 1,2,3. Echipa care a reușit să îndepărteze pe adversari de linia de start, primește un punct. Câștigă echipa care a totalizat cele mai multe puncte în 8-10 minute de joc.

Variantă : „înlăturarea cu mingea de tenis". Jucătorii execută aruncarea mingii de tenis într-un culoar de10m lățime.

MINGEA PESTE PLASĂ

Locul: curtea școlii sau sala de sport — pe terenul de volei. Participanți: elevii unei clase împărțiți în două echipe.

Reguli : Fiecare echipă ocupă câte o jumătate de teren; terenul se împarte în două părți egale printr-o linie paralelă cu fileul. Înălțimea fileului este de 2,10m. Jucătorii se plasează pe câte 3 linii a câte 6-7 jucători în fiecare. Una dintre echipe începe jocul. Mingea se află la jucătorul care stă în partea dreaptă a rândului trei. El plasează mingea uneia dintre partenerii săi, după care se mai execută două pase.

Jucătorul care a primit a treia pasă aruncă mingea peste fileu. Jucătorii din echipa care primesc mingea execută deasemenea trei pase și o trimit înapoi peste fileu. Dacă jucătorii nu prind mingea și ea cade în teren, echipa este penalizată cu un punct; dacă mingea cade în zona apropiată de fileu cu un punct, și cu două puncte dacă cade în zona depărtată. Câștigă echipa care în 5-8 minute a acumulat cel mai mare număr de puncte.

LUPTA PENTRU MINGE

Locul: curtea școlii sau sala de sport.

Participanți: elevii unei clase împărțiți în două echipe.

Reguli: Jucătorii fiecărei echipe se plasează în terenul liber care se aseamănă cu un teren de baschet. Pe liniile din față se marchează porțile și înaintea lor o zonă de unde este interzis aruncarea la poartă. Jocul se desfășoară după regulamentul baschetului, exceptându-se conducerea mingii. Jocul se desfășoară în două reprize de câte 8 minute.

Jucătorii execută pase prin procedeul indicat de profesor. Câștigă echipa care a reușit să introducă de mai multe ori mingea în poarta adversă.

ARUNCAREA PESTE ZONĂ

Locul: terenul de sport.

Participanți : efectivul clasei împărțit în mai multe echipe, dispuse în coloană, înapoia unei linii de aruncare.

Reguli: La distanță de 6-9m de linia de aruncare se trasează prin linii paralele mai multe zone. La comanda profesorului, primii din fiecare echipă aruncă cu o greutate (3-5kg ) cât mai departe. În funcție de zona unde a căzut greutatea, se acordă un număr de puncte. Câștigă echipa care a totalizat cel mai mare număr de puncte.

SULIȚA PRIN FEREASTRĂ

Locul: terenul de sport.

Participanți: colectivul clasei împărțit în două sau mai multe echipe egale, egale ca număr, dispuse în coloană înapoia unei linii ce reprezintă locul de așteptare.

Reguli: în fața liniei de așteptare, la 4-6m se mai trage o linie, linia de aruncare. La 6-8m de linia de aruncare în fața fiecărei echipe se plasează câte un cerc cu diametrul de1m, atârnat cu o sfoară la o înălțime de 2-3m. Primii, cu câte un băț (sub formă de suliță ), înapoia liniei de aruncare, aruncă bățul prin cercul din fața lui. Se acordă câte un punct pentru fiecare încercare reușită. Câștigă echipa care totalizează cel mai mare număr de puncte.

2.4.6. Culegere de ștafete, jocuri și parcursuri pentru dezvoltarea deprinderii de echilibru

ALERGĂTORUL AMEȚIT

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți : 20-40elevi împărțiți în echipe egale, dispuse în coloane câte unu, înapoia unei linii de plecare.

Reguli: La distanță de 10-15m de linia de plecare în fața fiecărei echipe se trasează câte un cerc cu diametrul de 1,5m. Primul jucător din fiecare echipă primește câte un baston de gimnastică. La semnalul de începere, primul schimb aleargă cu bastonul până la cerc, intră în el, pune bastonul în poziție verticală, așează palmă peste palmă pe capătul bastonului, cu fruntea lipită de mâini. În această poziție, fiecare execută numărul de piruete stabilite (1-3 ), fără a ridica fruntea de pe mâini și fără a ieși din cerc. După executarea piruetelor se întorc în formație și predau bastonul următorului. Câștigă echipa care termină cel mai repede parcursul, fără penalizări.

ÎNTÂLNIRE PE BÂRNĂ

Locul: sala de gimnastică sau porticul de gimnastică.

Participanți : efectivul unei clase împărțit în echipe egale, dispuse în coloane câte unul dintre capetele unei bârne așezate pe sol.

Reguli: câte doi elevi pornesc pe bârnă, fiecare de la câte o extremitate. La punctul de întâlnire, flecare caută să — și dea jos adversarul, dezechilibrându-l. Pentru o mai bună reușită se pot face diferite fente care, ducând în eroare pe adversar, îl fac să — și piardă echilibrul și să cadă de pe bârnă. Câștigă echipa a cărei componenți au reușit să — și dezechilibreze mai mulți adversari.

LUPTA PE BALANSOARE

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: 20-40 elevi, împărțiți pe perechi, formând două echipe egale. Reguli : Pentru desfășurarea jocului se vor confecționa câte 2 „balansoare" (bucată de lemn asemănătoare cu un tampon de sugativă) cam de mărimea piciorului. Cei doi adversari se așează față în față, la o distanță ceva mai mică decât poziția cu brațele întinse înainte. Se urcă cu picioarele pe balansoare, apoi încep să se împingă unul pe altul cu palmele. Prin aceste lovituri se urmărește ca unul dintre ei să — și piardă echilibrul și să cadă de pe balansoar. Câștigă echipa a cărei componenți și-au dezechilibrat mai mulți adversari.

ȘTAFETA CU ECHILIBRU

Locul: sala de gimnastică unde pe sol se marchează o linie de plecare, iar la 5m de aceasta se așează o bancă de gimnastică (la început cu partea lată în sus apoi cu cea îngustă), iar la 3m un alt obiect.

Participanți : întreg colectivul clasei, împărțit în 2-3 echipe egale, dispuse în formație în coloană, în fața liniilor de plecare.

Reguli : La semnalul de începere, primul elev din fiecare echipă aleargă până la bancă, apoi pe bancă, coboară, ocolește un scaun și se întoarce în alergare în formația sa, predând ștafeta următorului, ș.a.m.d. Se penalizează căderile de pe bancă. Câștigă echipa care termină cel mai repede parcursul și are cele mai puține penalizări.

ȘTAFETA CU MINGEA ROSTOGOLITĂ PE BANCĂ

Locul: sala de gimnastică.

Participanți : 20-40 elevi împărțiți în mai multe echipe sau individual, contra cronometru (în funcție de dotarea materială.).

Reguli : formația adoptată este în coloană câte unul. în fața fiecărei echipe la o distanță de 5-6 pași, se așează în lungime câte 2 bănci de gimnastică, puse cap la cap, iar la câțiva pași de bănci se așează câte un obiect care urmează să fie ocolit. în fața fiecărei echipe se află o minge medicinală. La semnalul de începere, primul jucător din fiecare echipă ia mingea în brațe, fuge cu ea în direcția băncilor și pe lângă ele, ocolește obiectul fixat în acest scop. La întoarcere, ajungând la bănci se urcă în picioare pe ele și rostogolește mingea pe bancă. La capătul băncilor coboară, ia mingea în mâini și aleargă cu ea să o predea coechipierului următor, care continuă jocul în același fel. Echipa care a terminat mai repede este declarată câștigătoare.

E GREU JOS DAR ȘI PE SUS

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: două echipe care stau în cerc în jurul unui cal fără mânere.

Reguli : Primii doi jucători ai ambelor echipe se urcă pe cal căutând să se echilibreze în stând, în timp ce toți ceilalți din echipa respectivă ridicând calul îl transportă pe anumită distanță. Revenirea pe locul de plecare se face prin transportarea altor doi jucători din echipă ș.a.m.d. până la ultimul. Câștigă echipa cea mai rapidă.

Indicații:- în timpul transportării, jucătorii din echilibru care vor cădea de pe cal sunt obligați să — și reia poziția transportul fiind întrerupt în locul respectiv;

-cei care transportă se distribuie de-a lungul calului cât mai rațional

-exercițiul se mai poate executa și prin transportarea unor bănci de gimnastică în aceleași condiții de joc.

ȘTAFETA CU ECHILIBRU

Locul: sala de gimnastică. Participanți: două echipe.

Reguli: elevii unei echipe au de parcurs următorul traseu : mers înainte pe o bancă întoarsă, întoarcere de 90° la mijlocul băncii, mers lateral până la capăt, întoarcere de 90° în aceeași parte , mers cu spatele înainte pe suprafața lată a unei bănci înclinate, întoarcere 180°, mers în echilibru pe banca a treia, cu trecere peste diferite obstacole joase așezate pe bancă. Câștigă echipa care parcurge mai repede traseul, fără penalizări.

ȘTAFETA COMBINATĂ

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: două echipe egale ca număr.

Reguli : elevii fiecărei echipe vor avea de parcurs următorul traseu – mers înainte pe o bancă întoarsă, transportând diferite obiecte, pe banca a doua mers cu spatele înainte cu urcare, pe banca a treia mers cu trecere peste diferite obstacole, coborâre pe banca a patra, descendentă și revenire în formație. Câștigă echipa cea mai rapidă și care execută fără greșeli.

Indicații : în lipsa atâtor bănci jocul se poate desfășura contra cronometru individual sau pe echipe.

ECHILIBRU APLICA TIV

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: elevii unei clase împărțiți în două echipe.

Reguli : fiecare echipă este așezată cu fața spre mijlocul bârnei ( este însemnat locul de urcare pentru fiecare echipă ). La semnal, prin săritură direct în sprijin, primul jucător din fiecare echipă execută urcare pe bârnă și deplasare spre capătul respectiv cu întoarcere de 90°. Deplasarea constă în mers pe vârfuri cu brațele lateral, coborârea executându-se prin pășire pe treptele suportului bârnei. Jocul se desfășoară în torent, fiecare executant revenind cât mai repede pe locul de plecare. Câștigă echipa care termină prima.

CUȘCA LEILOR

Locul: Sala de gimnastică

Participanți: două echipe contra cronometru.

Reguli : patru cercuri sunt ținute vertical, transversal pe bârnă la intervale egale. Executanții unei echipe stau în coloană câte unul la unul din capetele bârnei. Pornind la semnal, jucătorii se deplasează în torent pe bârnă, în poziția sprijin ghemuit sau pe genunchi, căutând să treacă printre cercuri fără să le atingă. Se cronometrează durata execuției pentru fiecare echipă în parte, câștigând cea care realizează timpul cel mai bun.

Indicații: se penalizează atingerea cercurilor și căderea de pe bârnă.

PĂȘEȘTE CU GRIJĂ

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: două echipe contra cronometru.

Reguli : cinci măciuci sunt așezate pe bârnă la distanțe egale. Jucătorii unei echipe stau prin flanc câte unu la capetele bârnei. La semnal, participanții se deplasează succesiv în echilibru de-a lungul bârnei, trecând cu grijă peste măciuci, căutând să nu le doboare. Se cronometrează timpul realizat de echipe, câștigând echipa care a realizat cel mai bun timp.

2.4.7.Culegere de ștafete, jocuri și parcursuri pentru dezvoltarea deprinderii motrice – transport de greutăți

MINGEA CĂLĂTOARE

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: două sau mai multe echipe așezate în coloană câte unul, înapoia unei linii. Intervalul dintre echipe este de 3-4 pași. Distanța dintre jucători este de o lungime de braț când mingea se transmite prin predare sau 3-4 pași când mingea se transmite prin aruncare.

Reguli : Primul jucător din fiecare echipă primește câte o minge, de preferință de baschet. Pot fi folosite și mingi medicinale. Jocul constă în transmiterea mingii din jucător în jucător, de la primul spre ultimul. Când mingea ajunge la ultimul jucător, toți fac o întoarcere de 180° și mingea revine la primul în același fel. Se pot folosi următoarele procedee de transmitere :

cu brațele întinse, transmitere înapoi;

din poziția cu picioarele depărtate, transmitere printre picioare ;

combinată, unul cu brațele întinse, următorul printre picioare, ș.a.m.d.

transmitere laterală, la ducere spre stânga, la înapoiere spre dreapta.

TRANSPORTUL ÎN DOI

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: două sau mai multe echipe egale ca număr.

Reguli : Echipele sunt așezate în coloană câte doi fiecare. Se parcurge un traseu în lungime de 10-15m. Modalitățile de transport pot fi următoarele :

-un jucător îl transportă pe altul până la un punct și la înapoiere rolurile se schimbă între ei;

-un jucător transportă pe altul până la un anumit punct, se întoarce cu el la linia de start și apoi este transportat el de un al treilea jucător ;

-un jucător transportă pe altul până la un punct, cel care a transportat rămâne pe loc, iar cel care a fost transportat se întoarce la echipa sa și va transporta pe un al treilea, ș.a.m.d.

Câștigă echipa care a terminat de parcurs traseul cel mai repede.

TRANSPORT ÎN TREI

Ca reguli generale putem să spunem că acest joc se poate desfășura tot sub formă de întrecere între echipe. Ca modalități de transportare amintim câteva :

. O grupă de trei jucători se transportă pe rând unii pe alții, doi jucători transportând pe un al treilea ; în cazul aceasta numărul jucătorilor dintr-o echipă trebuie să fie divizibil cu trei;

. Jucătorii unei echipe se numără în continuare. Să presupunem că sunt 6 jucători într-o echipă : nr.1 și nr.3 îl transportă pe nr.2 ; apoi nr.2 și nr.4 îl transportă pe nr.3, ș.a.m.d. până când nr.6 și nr.2 îl transportă pe nr.1.

Indicații metodice:

-se va căuta ca cei care se transportă între ei să fie de înălțime și greutate cât mai apropiate;

-se pot transporta parteneri, obiecte, aparate de gimnastică; pentru a mării gradul de dificultate, pe parcurs pot fi așezate obstacole mici, care urmează să fie trecute.

TRANSPORTUL PE SCAUN DE BRAȚE

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: mai multe echipe formate din câte trei jucători.

Reguli: doi jucători se prind de mâini, formând un scaun, iar al treilea se așează pe scaun, apucând cu mâinile umerii purtătorilor. Scaunul format din cei doi jucători poate fi făcut prin apucarea de ambele mâini sau numai de câte una. Transportul se mai poate face și prin apucarea celui transportat pe sub axile de către un partener și sub genunchi de către celălalt partener. Jocul se desfășoară până când fiecare dintre parteneri trece prin postura de transportat, câștigând echipa care termină mai repede traseul de 10-15m.

TRANSPORTUL CU BANCA DE GIMNASTICĂ

Locul: în aer liber sau în sala de gimnastică.

Participanți: două sau mai multe echipe egale ca număr.

Reguli : în cadrul fiecărei echipe jucătorii se așează în coloană, având de parcurs o distanță de 15-20m, dus — întors, transportând un partener așezat călare pe o bancă de gimnastică. Câștigă echipa care a parcurs mai repede traseul.

ROABA

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: se formează echipe de 8-10 jucători care se aliniază pe șiruri alăturate, la interval de 2-3 pași. Transportul se execută pe perechi sub formă de ștafetă. Reguli: unul dintre jucători ia poziția sprijin înainte culcat, cu picioarele depărtate, iar al doilea jucător îi apucă picioarele cu palmele sub genunchi și le ridică la înălțimea șoldului. În această poziție, jucătorul culcat se deplasează pe brațe, iar perechea lui în picioare. Deplasarea se face atât înainte cât și înapoi. Câștigă echipa a cărei ultimă pereche trece prima linia de sosire.

TRANSPORTUL BĂNCII

Locul : în sală sau în curtea școlii, folosindu-se ca material câte o bancă pentru fiecare echipă.

Participanți : mai multe echipe de câte 5-7 elevi, aliniate prin flanc câte unu, cu interval de 2-3m între ele.

Reguli : echipele vor avea de parcurs un traseu de 15-20m lungime. În dreptul fiecărei echipe se așează, în lungime câte o bancă de gimnastică. La comanda de începere al jocului, jucătorii echipei respective apucă banca cu mâinile, o ridică și o sprijină pe șoldul drept, apoi aleargă în această formație până la linia de sosire. Aici, fără a lăsa banca jos, execută o întoarcere de 180°, trecând banca pe șoldul stâng. Câștigă echipa a cărui ultim component trece primul linia de sosire.

MINGEA FRIGE

Locul: în aer liber sau în sală.

Participanți: mai multe echipe egale ca număr.

Reguli: echipele fiind dispuse în coloană, fiecare va avea înaintea primului jucător o minge medicinală. Aceasta, la semnal, este luat de jos și transmisă din mână în mână prin întinderea brațelor în sus; printre picioarele depărtate; prin răsucirea laterală a trunchiului spre stânga și spre dreapta, în așa fel ca procedeele de transmitere să difere la fiecare reluare a jocului. Ultimul jucător, după primirea mingii, va alerga în fața echipei și jocul se reia. Câștigă echipa care termină un circuit complet cel mai repede.

ȘTAFETA CU MINGEA ROSTOGOLITĂ

Locul: în aer liber sau în sală.

Participanți: 10-30 elevi, grupați în două sau mai multe echipe egale ca număr.

Reguli : fiecare echipă se află în coloană câte unu, la interval de 2-3m una de alta. Locul de plecare este marcat vizibil, iar la 10-20m se marchează punctul de întoarcere. La semnal, primul jucător din fiecare echipă rostogolește o minge în direcția stabilită, lovind-o cu palmele de fiecare pas; la întoarcere se procedează la fel. Jocul continuă până când fiecare jucător a jucat mingea în felul arătat mai sus. Câștigă echipa al cărui ultim concurent trece primul linia de sosire.

BANDA RULANTĂ

Locul: în aer liber sau în sală.

Participanți: 20-40 elevi, grupați în două sau mai multe echipe egale ca număr.

Reguli : formația echipelor în timpul jocului este prin flanc câte unu, iar poziția jucătorilor-șezând, sprijiniți cu mâinile pe dușumea. Primul jucător din fiecare echipă are câte o minge. Șezând în poziția arătată, el apucă mingea cu gleznele și făcând o rulare înapoi, o predă jucătorului aflat înapoia sa care o primește tot cu gleznele. Când mingea a ajuns la ultimul jucător, aceasta aleargă cu ea în brațe până în fața coloanei, și o așează jos și continuă transmiterea mingii după același procedeu. Jocul se continuă până se revine la formația inițială. Câștigă echipa care termină mai repede.

MINGEA PRIN TUNEL

Locul: în aer liber sau în sală.

Participanți: mai multe echipe egale ca număr.

Reguli : fiecare echipă se așează în coloană câte unu, cu picioarele depărtate. Din această poziție, la semnal, primul jucător ia o minge medicinală și o transmite printre picioarele celui dinapoia sa, ș.a.m.d. Ultimul jucător culege mingea și aleargă cu ea spre capul coloanei. În acest timp întreaga coloană se retrage cu un pas înapoi. Jocul continuă până când se revine în formația inițială, câștigând echipa care a realizat acest lucru mai repede.

2.4.8. Culegere de ștafete, jocuri și parcursuri aplicative pentru dezvoltarea deprinderii de târâre

TUNELUL

Locul: teren cu iarbă sau în sală.

Participanți: echipe egale, formate din 6-8 elevi.

Reguli : echipele se aliniază prin flanc, cu o distanță de o lungime de braț în adâncime și cu un interval de 2-3m între echipe. Jucătorii stau cu picioarele depărtate, formând un tunel. La semnalul de începere, ultimul jucător din fiecare echipă trece târâș printre picioarele coechipierilor săi. După ieșirea din tunel se așează în fața șirului respectiv. Jucătorii următori execută același lucru, câștigând echipa care revine cel mai repede în formația inițială.

Indicații: -trecerea prin tunel se poate face sub formă de torent sau la semnal pentru fiecare jucător.

CURSA TÂRÂȘ

Locul: teren cu iarbă sau în sală.

Participanți : două echipe egale, așezate în fața unei linii de plecare, în coloană câte unu.

Reguli : la semnal, primul jucător din fiecare echipă pornește în mers cu sprijin pe mâini până la un obiect așezat la 4-6m distanță, îl ocolește și se întoarce în același mod, atingând mâna următorului elev, care procedează la fel. Câștigă echipa care termină cursa mai repede.

Variantă : se organizează același joc cu diferite forme de târâre – înainte, pe mâini cu tragerea picioarelor, etc.

MIRIAPODUL URIAȘ

Locul: teren cu iarbă sau în sală.

Participanți : echipe de câte 6-8 jucători, așezați prin flanc înapoia unei linii de plecare.

Reguli : la 8-10 pași de linia de plecare se trasează o altă linie, linia de sosire. Jucătorii din fiecare echipă se așează în sprijin pe genunchi, apucând cu mâinile, gleznele celui din față și formând astfel un „miriapod" uriaș. La semnalul de plecare, jucătorii pornesc în patru labe, parcurgând distanța fixată. Câștigă echipa a cărei ultim component trece primul linia de sosire.

Indicații : în timpul deplasării, jucătorii nu au voie să desfacă mâinile de pe glezne; numărul jucătorilor dintr-o echipă și distanța pe care o au de parcurs este în funcție de posibilitățile colectivului.

JOCUL FOCILOR

Locul: în sală sau pe un teren neted.

Participanți: 2-3 echipe așezate prin flanc înapoia unei linii de plecare.

Reguli : la 6-10m de linia de plecare se trasează linia de sosire. La semnalul de începere, primul jucător din fiecare echipă, luând poziția de sprijin culcat, se deplasează până la linia de sosire și înapoi, mergând în mâini cu picioarele târâș, imitând mersul focii. Jocul continuă cu următorii jucători, câștigând echipa care termină prima cursa.

Indicații : picioarele trebuie să fie întinse; un jucător nu poate pleca înainte de sosirea celui din față.

ȘTAFETA CU OBSTACOLE

Locul: teren cu iarbă sau în sală.

Participanți: două sau mai multe echipe egale ca număr.

Reguli : pentru desfășurarea ștafetei avem nevoie de cinci garduri întoarse pentru fiecare echipă sau de cinci bănci de gimnastică. Elevii, fiecărei echipe, așezați înapoia unei linii de plecare în coloană câte unu, la semnal, vor porni în alergare5- 10m, după care vor efectua târâre pe sub garduri sau băncile de gimnastică, în continuare alergare până la un punct de întoarcere pe care îl ocolesc și se întorc prin alergare la formația lor, predând ștafeta următorului prin atingere. Câștigă echipa care termină cel mai repede de parcurs traseul.

TÂRÂREA PRIN CERCURI

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: 2-3 echipe egale ca număr.

Reguli : elevii fiecărei echipe vor avea de parcurs următorul traseu : alergare 5- 10m, târâre prin 5 cercuri, alergare până la un punct de întoarcere pe care îl ocolesc, alergare până la cercuri, târâre prin cercuri, alergare până la linia de plecare unde predă ștafeta următorului, ș.a.m.d. întrecerea se poate desfășura și individual contra cronometru.

PATRULA

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: două echipe egale ca număr.

Reguli: elevii fiecărei echipe vor avea de parcurs următorul traseu : dinapoia unei linii, la semnal, primul jucător din echipă caută ca prin târâre să ocolească un punct de întoarcere și să revină la locul de plecare.

În timpul târârii nu este permisă ridicarea de pe sol a mâinilor și picioarelor.

Câștigă echipa care parcurge cel mai repede traseul fără penalizări.

Indicații : lungimea traseului este în funcție de posibilitățile elevilor; în timpul târârii elevii pot transporta un obiect pe spate.

2.4.9. Culegere de ștafete, jocuri și parcursuri pentru dezvoltarea deprinderii-tracțiune-împingere.

LUPTA COCOȘILOR

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți : două echipe egale, dispuse în linie pe două rânduri față în față, la distanța de 4m.

Reguli : jocul începe la semnal : elevii iau poziția de luptă stând într-un picior cu brațele încrucișate la piept și prin sărituri într-un picior înaintează spre adversar, încercând să-l dezechilibreze prin împingeri ușoare. Când adversarul pune celălalt picior jos, devine prizonier. Lupta încetează la al doilea semnal al conducătorului de joc. Lupta continuă încă două reprize, elevii rămași fără adversar vor lupta cu cei rămași liberi sau își vor ajuta coechipierii în lupta doi contra unu. Câștigă echipa care a reușit să facă mai mulți prizonieri.

ÎMPINSUL CU VÂRFURILE

Locul: de obicei în sală sau pe teren gazonat.

Participanți : două echipe, dispuse pe două linii, față în față, în poziția întreg șezând cuprinzându-și genunchii cu brațele.

Reguli : pe sub scobitura cotului și pe sub genunchi se trece un băț. Luptătorii își sprijină reciproc vârfurile picioarelor. Fiecare din ei încearcă să — și proptească întreaga talpă de talpa adversarului și să-l împingă, răsturnându-l. În timpul luptei nici unul nu are voie să — și desfacă mâinile. Câștigă echipa care reușește să — și răstoarne de mai multe ori adversarii.

CINE ÎNVINGE ?

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: colectivul unei clase împărțită pe perechi.

Reguli: pe dușumea se trage p linie. Doi jucători stau față în față, ținând mâinile la spate, cu marginea laterală a labei piciorului lipită de linie. La semnalul conducătorului de joc, fiecare caută să — și împingă adversarul, făcându-l să — și îndepărteze piciorul de linie. Cine nu poate să — și păstreze cel puțin vârful lipit de linie este învins.

SCOATE MINGEA

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți : 20-40 elevi, folosindu-se câte o minge medicinală la 10 jucători. Elevii se împart în două echipe și se așează pe două linii față în față, la o distanță de 3-4m una de alta. Jucătorii se numerotează cu numere de la 1 la 5. Fiecare jucător va lupta cu jucătorul din echipa adversă cu același număr.

Reguli : conducătorul jocului stabilește ordinea de luptă, strigând un număr. Toate perechile formate din numărul respectiv iau o minge medicinală, apucând-o cu ambele mâini, căutând apoi să smulgă mingea prin tracțiune din mâinile adversarului. Cel care reușește primește un punct pentru echipa sa. Jocul continuă până când toate echipele au luptat. Echipa care a realizat cel mai mare număr de puncte este declarată învingătoare.

Indicații: -jocul începe numai la comandă; -brutalitățile sunt interzise;

-dacă în toiul luptei o pereche este amenințată să cadă, lupta se va

întrerupe;

LUPTA PENTRU BETELE DE ȘTAFETĂ

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: colectivul clasei împărțit pe perechi.

Reguli : fiecare pereche primește câte un băț de ștafetă. Cei doi jucători, apucând bățul de ștafetă cu aceeași mână, luptă între ei, căutând să intre în posesia lui. După ce unul dintre ei a reușit, bățul se reapucă cu cealaltă mână și lupta se reia.

Dacă același jucător este învins și a doua oară, se mai face o încercare, de data aceasta fiecare jucător având dreptul să apuce bățul cu mână cu care vrea el. Pentru a desemna învingătorul din întreaga clasă, învingătorii vor lupta între ei până când rămân numai doi jucători. Lupta directă dintre aceștia va decide învingătorul. Indicații: -nu este permis a se ajuta de mâna liberă;

-dacă efectivul clasei este mare, jocul se poate organiza pe echipe, învingătorul fiecărei perechi va aduce echipei sale un punct.

LUPTA CU BASTONUL

Locul: curtea școlii sau sala de gimnastică.

Participanți: două echipe egale, dispuse pe două linii față în față, la o distanță de 3- 4m.

Reguli : jucătorii fiecărei echipe numără în continuare. Echipele se așează astfel încât jucătorii cu același număr să stea față în față. în spațiul dintre rânduri se delimitează 3-5 cercuri cu diametrul de 2-3m și în fiecare cerc se așează câte un baston.

Conducătorul jocului stabilește ordinea în care vor lupta perechile. Perechile stabilite vor intra în cerc și fiecare jucător apucă ambele capete ale bastonului, astfel ca orientarea lor să fie față în față. Apoi, prin împingere sau tracțiune cu bastonul, jucătorii caută să se scoată unul pe celălalt din cerc. Cel care a trecut un picior în afara cercului este considerat învins. Învingătorul primește un punct. Câștigă echipa care la sfârșitul jocului a realizat cele mai multe puncte.

Indicații :-jocul se termină după ce fiecare echipă a fost în cerc; -lupta se duce atât prin împingere cât și prin tracțiune; -nu este permisă răsucirea mâinilor; -nu sunt permise brutalitățile; -perechile trebuie făcute de forțe egale.

DIN CERC ÎN CERC

Locul: în aer liber sau în sală.

Participanți: 2-4 echipe formate din câte 8-10 jucători.

Reguli : pe teren se delimitează două cercuri concentrice, cercul mare având un diametru de 8-10m, iar cel mic cu 1,5m mai puțin. Apărătorii se așează în cercul mic, iar atacanții în spațiul dintre cercul mare și cel mic. La semnalul de începere a jocului, atacanții, apucându-i de mâini pe apărători, încearcă să — i tragă în spațiul lor. Apărătorii caută la rândul lor să — i tragă pe atacanți în cercul mic. Jocul se desfășoară sub forma unor lanțuri de 2-3 jucători care caută să — i tragă pe adversari în spațiul lor. Jucătorii care depășesc limitele spațiului lor sunt considerați prizonieri și pierd dreptul de a mai participa la joc.

Indicații:-adversarul poate fi apucat de mâini sau de mijloc;

-nu este îngăduit ca doi jucători alăturați să-l apuce pe un singur adversar. Este îngăduit să dea ajutor colegului de echipă, apucându-l de mijloc și împreună cu el să-l tragă pe adversar;

-este îngăduită trecerea unui jucător în spațiul advers, cu condiția ca el să fie de mijloc de colegii săi de echipă

TRACȚIUNEA CU BASTONUL

Locul: în sală sau în aer liber.

Participanți: echipe de câte 5-8 jucători, dispuse în coloană, câte două față în față.

Reguli : pe sol se trasează două linii paralele, la 2-3m una de alta. Echipele se așează cu primul jucător în acest spațiu. Jucătorii din fiecare echipă se țin unul pe celălalt de mijloc, iar cei din capul șirului apucă cu amândouă mâinile un baston de gimnastică, ținut în poziție orizontală, la nivelul pieptului. Se dau următoarele comenzi :„ Apucați!" – se apucă bastonul;

„ Pregătiți!" – se ia poziția potrivit pentru tracțiune ; „ Trageți!" – începe tracțiunea ; Echipa care a fost dusă dincolo de linia echipei adverse, sau a rupt lanțul, este considerată învinsă.

CINE RIDICĂ POPICUL

Locul: în aer liber sau în sală.

Participanți: grupe de câte 4 persoane, folosindu-se 2 corzi și 4 popice.

Reguli : corzile se înnoadă între ele formând o cruce. Fiecare capăt al corzii este apucat de către un jucător; capetele corzilor trebuie să fie întinse. La distanță de fiecare jucător se pune câte un popic sau un alt obiect. La semnalul de începere, fiecare jucător trage de coardă în așa fel încât să se poată apropia de popic și să — l poată apuca cu mâna. în caz de reușită jucătorul este declarat câștigător.

Indicații : -când se dispune de material suficient, lupta se duce simultan cu mai multe grupe;

-la împărțirea pe echipe este recomandat să se țină seamă de forța

jucătorilor.

Variantă : „TRIUNGHIUL MIȘCĂTOR ". Se va folosi o frânghie mai mică din care se formează un triunghi echilateral, jucătorii ținând fiecare câte un vârf al triunghiului. În continuare jocul se desfășoară la fel cu jocul descris anterior.

2.4.10.Culegere de ștafete, jocuri și parcursuri pentru dezvoltarea deprinderii: cățărare – escaladare

VEVERIȚELE

Locul: sala de gimnastică sau curtea școlii. Participanți: efectivul clasei.

Reguli : se alege un „vânător ", restul elevilor fiind veverițe. La semnal, elevii răspândiți prin sală sau prin curte pe un spațiu limitat vor alerga încercând să scape de „vânători" care — i urmărește căutând să — i atingă. „Veverițele" scapă de vânători dacă reușesc să se cațere pe un aparat sau alt obiect. „Veverița" atinsă înainta de a reuși să se cațere devine „Vânător " și se reia jocul.

CINE SE CAȚARĂ MAI REPEDE

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: două echipe dispuse în coloană în fața liniei de plecare.

Reguli : pe sol se trasează câte o linie de plecare pentru fiecare echipă, la distanța de 6-8m de scara fixă. La semnalul de începere, primul elev din fiecare echipă pornește în alergare, se cațără cât mai repede pe scara fixă, până la ultima șipcă, coboară și se întoarce la coada șirului, predând ștafeta următorului. Câștigă echipa care ajunge mai repede în formația inițială.

TELEFERICUL

Locul: sala de gimnastică.

Participanți : echipe de câte 8-10 elevi, dispuși în coloană câte unu, în fața unei bănci de gimnastică.

Reguli : fiecare echipă ridică banca deasupra capului. Un elev stă în atârnat de bancă. La semnal, echipele pornesc cu pași mărunți spre un punct de întoarcere. După ce ultimul jucător din echipă trece linia de sosire, jucătorul ce se află atârnat execută mers cu ajutorul mâinilor de la un capăt la celălalt al băncii. Jocul se termină când fiecare elev din echipă a fost transportat, câștigând echipa care termină traseul cel mai repede.

MATELOȚII

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: 2-4 echipe egale ca număr.

Reguli : în formație de șiruri în fața scării fixe, cu un interval de trei scări între echipe. La semnal, jucătorii vor executa cățărare până la ultima șipcă, traversare în atârnat cu fața spre aparat și coborâre, predând ștafeta următorului, prin atingere. Câștigă echipa care termină mai repede traseul.

ȘTAFETA CU CĂȚĂRARE

Locul: sala de gimnastică.

Participanți: echipe egale ca număr.

Reguli : elevii fiecărei echipe, aflați în coloană câte unu, vor avea de parcurs următorul traseu : târâre pe sol 5m, cățărare pe o bancă de gimnastică înclinată, sprijinită cu un capăt pe scara fixă ; deplasare laterală numai cu ajutorul brațelor pe ultima șipcă a scării fixe ; coborâre în brațe ; alergare la locul de start. Câștigă echipa care termină mai repede parcursul.

CĂȚĂRARE LA FRÂNGHIE

Locul: sala de gimnastică sau porticul de gimnastică. Participanți: elevii individual sau pe echipe.

Reguli : fiecare echipă sau concurent se află înapoia unei linii de plecare având de efectuat următoarele : la semnal, din poziția șezând, se ridică — aleargă 5m- escaladează o ladă de gimnastică — alergare 5m- cățărare pe o frânghie — revenire în formație. Câștigă echipa care a înregistrat cel mai bun timp.

2.4.11. Parcursuri aplicative – ștafete combinate care duc la perfecționarea deprinderilor motrice.

1. Loc : sala de gimnastică.

Materiale : saltea de gimnastică, bancă de gimnastică. Participanți: 16-20 elevi, grupați în echipe, așezate în coloană câte unu.

Reguli : la comanda profesorului, primii din fiecare echipă se rostogolesc înainte pe saltea, după care execută târâre pe banca de gimnastică în lungime, apoi aleargă, ocolește un obstacol și se reîntoarce în formație predând ștafeta următorului.

Variante:

după ocolire, cățărare pe scara fixă, escaladare, etc.

idem, după ocolire, la întoarcere execută sărituri pe unu sau pe două picioare ;

idem — după ocolire execută mersul racului.

Loc : sala de gimnastică.

Materiale : saltea, bănci, capre de gimnastică, mingi. Participanți: 16-20 elevi, grupați în echipe sau individual contra cronometru. Reguli : la comanda profesorului elevii execută rostogolire înainte pe saltea — târâre pe sub capra de gimnastică — mers în echilibru pe banca de gimnastică – ocolirea unui elev- întoarcere prin alergare. Se poate executa sub formă de torent sau sub formă de ștafetă.

Variantă : după ocolire, primește de la elevul desemnat pentru acest lucru, o minge, o fixează între glezne și la întoarcere execută săritura iepurelui.

Loc : sala de gimnastică.

Materiale : saltele de gimnastică, 2-3 fulare.

Participanți : 18-20 elevi, grupați în echipe, așezați câte doi în fața saltelei de gimnastică.

Reguli : la comanda profesorului, prima pereche își leagă picioarele din interior cu fularul, executând în continuare o rostogolire pe perechi, după care execută o alergare pe „trei"picioare până la un obstacol. își dezleagă picioarele și se întorc prin alergare în formație, predând fularul perechi următoare. Câștigă echipa care termină mai repede traseul.

Variantă : întoarcere prin „Roabă" sau „Călăreții".

Loc : sala de gimnastică.

Materiale: Saltele de gimnastică, capre de gimnastică, bănci, pantaloni sau bluză de trening.

Participanți: 18-20 elevi, grupați în echipe, în coloană.

Reguli : la comanda profesorului, primul jucător pornește în alergare până la un punct fix unde îmbracă o bluză sau un pantalon de trening. Se întoarce prin alergare pe o bancă înclinată și sprijinită pe o capră de unde execută o săritură în adâncime pe o saltea. în continuare dezbracă bluza, o predă următorului, care o îmbracă, aleargă până la punctul de întoacere, se dezbracă de bluză și se întoarce pe traseul descris mai sus și predă ștafeta.

Loc : sala de gimnastică sau în aer liber (pe iarbă).

Materiale : saltele, fular, un elev care face podul sau capra de gimnastică.

Participanți: 18-20 elevi, în coloană câte doi.

Reguli: la comandă, prima pereche pornește în rostogolire înainte, trece în târâș pe sub pod câte unu, apoi execută roaba pe 6-8m, după care execută căluțul pe alți 6-8m.În continuare se leagă cu fularul de picioarele interioare și execută cursa în trei picioare până la un punct dinainte desemnat, după care dezleagă fularul, întoarcerea se execută prin alergare, lasă fularul la locul dinainte stabilit și pornește al doilea.

Loc : sala de gimnastică sau în aer liber pe iarbă

Materiale : saltea, bancă, capră, bârnă, mingi de oină.

Participanți: 20-24 elevi, așezați în coloană câte unu.

Reguli : la comandă, primul pornește în rostogolire înainte după care execută alergare cu urcare pe o bancă sprijinită pe capră, de aici execută săritură jos, trece în mers în echilibru pe bârnă (sau în atârnat agățat — cățărare înapoi ), coboară și continuă alergarea până la un punct fix unde găsește2 mingi mici cu care aruncă la țintă. Rezultatele se stabilesc în funcție de punctele acumulate și cine execută mai repede parcursul.

Loc : sala de gimnastică sau în aer liber.

Materiale : bănci de gimnastică.

Participanți: 20-24 elevi, grupați în echipe.

Reguli: la comandă, elevii pornesc în alergare peste bănci, așezate transversal în fața echipelor. În continuare ocolesc un scaun și se întorc în alergare și trecere prin târâre pe sub bănci.

Variantă:

, idem — după ocolirea obstacolului — cățărare pe scară fixă ;

. idem — după ocolirea obstacolului — întoarcere prin săritură pe două picioare și peste bănci;

. idem — după ocolire — transportul unei mingi medicinale ;

CAPITOLUL III Metodologia cercetării și desfășurării experimentului

Locul de desfășurare

Experimentul s — a desfășurat de-a lungul anului școlar 2011 la Scoala generală Nr. 4la clasele V — VIII. Școala în care s — a desfășurat experimentul a dispus de clase paralele, ceea ce mi-a ușurat mult experimentul. Mi — am stabilit ca și clase experimentale următoarele : VB,VIB, VII B, VIII B, iar clase martor : V A, VI A, VII A, VIII C.

În ceea ce privește baza materială a școlii în care am lucrat și în care s-a desfășurat experimentul, pot afirma că am avut condiții bune de lucru. Școala are o sală de educație fizică dotate cu 6 saltele de gimnastică, o ladă de gimnastică, 4 bănci de gimnastică, 2 capre de gimnastică, o bârnă de gimnastică, 10 scări fixe, etc. Dat fiind dimensiunile sălii -16 / 8m-foarte multe dintre jocuri s-au desfășurat aici. Școala mai dispune de o bază sportivă simplă în curtea școlii, unde am ținut lecțiile în aer liber.

Organizarea experimentului

În urma fixării ipotezei de lucru și a întocmirii planului de lucru și a fixării claselor experimentale și martore, am efectuat următoarele activități:

.Verificarea subiecților – la toate clasele printr-o baterie de teste – teste inițiale.

.întocmirea planificării – pentru anul școlar ………………. Țin să precizez că nu am ales pentru experiment cele mai bune clase din punct de vedere motric.

În ceea ce privește testele de verificare, ele nu reprezintă numai nivelul de dezvoltare a deprinderilor motrice ci și al calităților motrice în general, cunoscând fiind faptul că între deprinderi și calități motrice există o strânsă interdependență. De asemenea am mai avut în vedere că pentru determinarea eficienței ștafetelor, jocurile de mișcare și parcursurile aplicative asupra formării, dezvoltării și perfecționării deprinderilor motrice este necesar să găsesc, cel puțin pentru câteva deprinderi, un termen de comparație. Iată de ce unele teste se confundă cu probele. Bateria de teste la care m — am oprit este următoarea :

-Alergarea : alergare de viteză pe o distanță de 25m pentru clasele V — VI și 50m pentru clasele VII — VIII. Am reținut acest test deoarece el reprezintă probă obligatorie.

-Săritura : La toate clasele am măsurat capacitatea de săritură în lungime de pe loc, cel mai frecvent test în sărituri și totodată probă obligatorie .

-Aruncări : Pentru toate clasele am folosit ca test aruncarea mingii medicinale de 2 kg. – peste cap înapoi, cu două mâini. Aici am ținut să mențin o probă obligatorie .Ca test suplimentar am mai introdus : aruncarea mingii mici la țintă (un pătrat de 1 /1m la clasele V — VI și 0,60 /0,60m la clasele VII — VIII) la o distanță de 5-8m.

-Echilibru : la toate clasele am folosit următorul test : pe distanță de l0m – alergare – trecere pe o bancă de gimnastică pe partea îngustă – întoarcere 360° pe mijlocul băncii – ocolirea unei mingi și în alergare revenire la linia de plecare. Parcurs contra cronometru.

-Cățărare — escaladare : la toate clasele am făcut următorul test: Din – din alergare – cățărare pe o bancă înclinată și sprijinită pe lada de gimnastică – trecere pe scara fixă – cățărare până la ultima șipcă – revenire la linia de plecare prin alergare. Parcursul măsoară 20m și se desfășoară contra cronometru.

-Târâre : la toate clasele am folosit următorul test : pe distanță de l0m la ducere și l0m la întoarcere târâre pe patru labe cu trecere pe sub o bancă, trecere pe sub capra de gimnastică – târâre pe banca de gimnastică așezată în lungime, numai cu ajutorul brațelor – ocolirea unei mingi și întoarcere la linia de plecare prin alergare. Parcursul se desfășoară contra cronometru.

-Tracțiuni — împingeri : la toate clasele s-au folosit ca teste, flotările și tracțiunile în brațe.

-Transport de greutăți : la toate clasele am folosit următorul parcurs contra cronometru : plecare în alergare cu mingea medicinală (de 2 kg ) până la un punct – așezarea mingii jos – ia altă minge și se întoarce prin alergare la linia de plecare. Parcursul măsoară l0m la dus și l0m la întoarcere.

În ceea ce privește numărul de subiecți testați, i — am cuprins pe toți chiar dacă au fost deosebite clasele ca număr de elevi. Am înregistrat mereu însă 10 băieți și 10 fete din fiecare clasă.

În planificarea activității am respectat întru totul cerințele programei școlare. Planificarea a fost unică ca cerință, atât pentru clasele experimentale cât și pentru cele martor. Diferența apare doar în privința mijloacelor folosite și mai ales în volumul acestor mijloace, în formarea, dezvoltarea și perfecționării deprinderilor motrice de bază și aplicative. în acest sens menționez că la clasele experimentale am folosit jocurile de mișcare, ștafetele și parcursurile aplicative ca mijloc principal pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice de bază și aplicative.

Ștafetele și mai ales parcursurile aplicative, precum și o parte din jocurile de mișcare sunt creații personale, iar atunci când am folosit și altele le-am adaptat condițiilor de care am dispus. În concluzie pot afirma că în prima etapă am urmărit în principal obișnuirea claselor experimentale cu noua metodă de lucru.

ETAPA a-II-a

În această etapă am continuat cu introducerea jocurilor de mișcare, ștafetelor și parcursurilor în lecție. Totodată am trecut la gruparea, într-un mod mai evident, a jocurilor, ștafetelor și parcursurilor în funcție de deprinderea motrică asupra căreia acționează în principal, precum și la gruparea exercițiilor specifice dezvoltării și perfecționării deprinderilor motrice de bază și aplicative, ceea ce reiese din planificarea semestrială din anexele alăturate la capitolul III.

Așa cum rezultă din planificare în lecții am introdus exerciții aplicative, ștafete, parcursuri aplicative, precum și parcursuri parțiale din testele propriu zise.

Ca dealtfel în fiecare etapă și în această etapă am căutat să păstrez o relație între nivelul formării și perfecționării deprinderilor motrice de bază și aplicative și nivelul calităților motrice.

ETAPA a-III-a

Această etapă a fost rezervată în mod deosebit testărilor finale ale nivelului deprinderilor motrice de bază și aplicative. Totodată această etapă am folosit-o pentru interpretarea datelor culese. Desigur că așa cum rezultă și din planificare, am continuat activitatea de dezvoltare a deprinderilor motrice cu ajutorul jocurilor de mișcare, ștafetelor și parcursurilor aplicative.

3.3. Interpretarea datelor culese în timpul experimentului.

Așa cum se poate observa din tabelele comparative, înregistrările rezultatelor se referă la rezultatele individuale ale fiecărui subiect, precum și la suma rezultatelor și media rezultatelor inițiale și finale. înregistrările s-au făcut separat pentru băieți, pentru fete.

Deasemenea s-au înregistrat și diferențele pentru a ne putea da seama mai bine de evoluția individului și a clasei. La rubrica „observații " am tăcut referiri la preferințele elevului către o ramură sportivă, precum și la alte situații (repetent, dezvoltare fizică și psihică insuficientă, etc.)

În continuare voi căuta să prezint o interpretare a rezultatelor obținute în urma examenului.

Mersul. La toate clasele s — a urmărit însușirea unui mers corect, în cât mai multe variante. Neavând nici o posibilitate de apreciere obiectivă, m-arn mulțumit cu o apreciere calitativă prin observare și notare. Exercițiile de mers nu au fost introduse în cadrul ștafetelor, jocurilor și parcursurilor aplicative. Conținutul planificării a fost același pentru clasele experimentale și martori.

Exercițiile de mers, prin efectul lor curativ, prin aportul lor la formarea ținutei corecte a corpului, nu trebuie să lipsească din lecția de educație fizică. Din păcate se poate observa, din ce în ce mai mult că mersul, variantele de mers tind să devină ocazionale în lecția de educație fizică.

Alergarea. Deprinderea de alergare se poate forma și perfecționa la aceste clase și cu ajutorul ștafetelor, jocurilor de mișcare și parcursurilor aplicative. Așa cum rezultă din tabele am testat alergarea de viteză pe distanță de 25m la clasele V — VI și 50m la clasele VII-VIII, deoarece ea reprezintă probă obligatorie .În acest fel rezultatele obținute le-am putut compara.

Apreciez că toți elevii și-au însușit alergarea sub diferitele ei forme în mod corespunzător. Rezultatele claselor experimentale sunt mai bune la clasele mai mici. La clasele VII-VIII diferențele sunt nesemnificative. Încerc să explic acest lucru prin faptul că practicarea alergării sub formă de joc este mai agreabilă și permite din această cauză un volum mai mare de lucru.

Comparând rezultatele, obținute de către elevii din toate clasele,. se poate constata că majoritatea elevilor din clasele experimentale au obținut note de 9 și 10, ceea ce mă face să afirm că practicarea alergării sub formă de joc are o eficiență bună și foarte bună la aceste clase.

Pe parcursul experimentului am ajuns la concluzia că nu toate formele de alergare pot fi incluse în jocuri. În această categorie pot fi incluse – alergarea ușoară în tempo uniform și alergarea în tempo moderat. Deasemenea mi — am întărit convingerea că mai ales în clasele VII-VIII este bine ca exercițiile de alergare introduse în diferite jocuri să nu denatureze mecanismul de bază al alergării. Din această cauză am căutat să alternez în permanență jocul cu lucrul pentru consolidarea tehnicii alergării.

În privința locului în cadrul lecției, alergarea sub formă de ștafete, jocuri și parcursuri se poate exersa în oricare parte a lecției, având în vedere funcțiile fiecărei părți a lecției.

Săriturile. Comparând rezultatele obținute de către elevii din toate clasele se poate observa un progres evident. Rata progresului este mai mare la clasele experimentale din aceleași motive enunțate la alergări. Progresele sunt mai evidente la clasele experimentale de fete.

În privința exercițiilor de sărituri m — a interesat mărirea bagajului motric a elevilor cu o gamă largă de sărituri, specifice cât mai multor ramuri sportive. Prin ștafete, jocuri și parcursuri am urmărit în principal să formez deprinderea de a sării în diferite condiții. Amintesc și aici că exercițiile de sărituri sunt prin excelență tehnice, este bine să se însușească la început baza tehnică a săriturii. Introducerea exercițiilor de sărituri direct în jos, fără a se stăpânii faza de bătaie, de zbor, și aterizare duce de cele mai multe ori la accidente, dintre care unele foarte grave (mai ales la aparatele de gimnastică ). În cadrul lecției, deprinderea de a sării se poate exersa în oricare parte a lecției, bineînțeles cu o dozare corespunzătoare.

Aruncările. Nu trebuie să confundăm deprinderea de aruncare numai cu aruncările atletice. Aici intră o gamă variată de exerciții, așa după cum rezultă din culegerea de exerciții de aruncări. Aceste exerciții pot fi incluse cu succes în cadrul diferitelor jocuri și parcursuri aplicative. În timpul experimentului am observat că aceste exerciții sunt agreate de elevi numai când le creezi o motivație clară – dezvoltarea forței sau întrecerea. Consider că rezultatele obținute la proba de aruncare a greutății peste cap înapoi sunt mai bune la clasele experimentale tocmai datorită faptului că jocul i — a stimulat mai mult pe elevi. Și în cazul acestor exerciții este bine să avem în vedere practicarea lor sub formă de joc îmbinat cu exersarea tehnicii de execuție a diferitelor aruncări.

În privința exercițiilor de aruncări trebuie să îndrăznim mai mult la clasele mici I — IV, deoarece am observat că în clasa a -V — a copii nu stăpânesc nici măcar deprinderea de aruncare azvârlită.

Echilibrul. Se observă la toate clasele un progres mai evident la clasele experimentale, făcând excepție clasa a-VII-a fete. Fiind vorba de același traseu la toate clasele, cele mai bune rezultate le-au obținut elevii din clasa a V — a băieți și Vl-a fete.

Exercițiile de echilibru contribuie prin excelență la formarea deprinderii de echilibru. Aceste exerciții sunt mai eficiente dacă sunt introduse în diferite jocuri și parcursuri deoarece, pe lângă efectul lor emoțional pozitiv, prin jocuri se diminuează teama de a executa un exercițiu nou.

Transportul de greutăți. Categoric media rezultatelor și diferența dintre ele sunt mai bune la clasele experimentale. Pentru a ușura dezvoltarea acestei deprinderi, după ce i — am învățat pe copii diferite prize pentru apucare și transportare a diferitelor obiecte, am trecut direct la introducerea exercițiilor de transport în diferite jocuri și parcursuri la clasele experimentale. În timpul experimentului am observat că aceste exerciții au priză mai mare la elevii din clasele V — VI, lucru confirmat și de rezultatele de la testări.

Târârea. La toate clasele se observă un progres evident. De — și se pleacă de la un nivel aproximativ egal, în final clasele experimentale obțin rezultate mai bune. Progresul realizat de toate clasele trebuie legat de însușirea tehnicii dar și de dezvoltarea fizică a copiilor. Ca și la alte deprinderi se observă că elevele din clasa a VlII-a înregistrează rezultate mai slabe.

Acest lucru mă face să recomand folosirea mai intensivă a acestor exerciții la aceste eleve și nu renunțarea la ele, așa cum se mai întâmplă din păcate.

Cățărarea – escaladarea . În ceea ce privește formarea acestor deprinderi rețin faptul (confirmat de rezultate ) că folosind jocurile și parcursurile, progresele sunt mai rapide. Mai mult ca la alte deprinderi este o mare deosebire între băieți și fete, chiar și la clasele mici. Și la această deprindere progresele sunt condiționate de însușirea tehnicii de execuție.

Tracțiuni – împingeri. Progresele se pot vedea la fiecare clasă și la fiecare elev. Dat fiind efortul cerut de dezvoltarea acestor deprinderi, am observat că integrarea lor în joc este mai eficientă.

CAPITOLUL IV. Concluzii și propuneri

Îmbunătățirea activității de predare a educației fizice este o cerință pusă în fața celor chemați să realizeze această activitate. Această îmbunătățire presupune în primul rând perfecționarea continuă a acestei activități, a conținutului ei, dar și a formelor de desfășurare.În goana după nou, după modernizare suntem tentați, uneori să neglijăm unele forme și mijloace tradiționale ale educației fizice. Lucrarea de față dorește să repună în drepturile lor niște mijloace ale educației fizice cu efecte deosebite asupra dezvoltării generale și multilaterale ale elevilor din clasele V — VIII. Ștafetele, jocurile de mișcare și parcursurile aplicative au eficiență nu numai la clasele primare ci și la cele gimnaziale.

Experimentul desfășurat a permis să se constate că sarcinile educației fizice, cuprinse în programa școlară la clasele V — VIII sunt accesibile în orice condiții de dotare materială, cu rezultate mai bune numai în situația în care profesorul se preocupă pentru găsirea celor mai adecvate mijloace.

Sarcina formării și perfecționării deprinderilor motrice trebuie să stea permanent în atenția profesorului de educație fizică. O neglijare a acestui aspect poate avea efecte negative asupra dezvoltării individuale.

Conținutul programei școlare trebuie astfel repartizat încât să se asigure cele mai bune condiții pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice. Am în vedere aici în primul rând realizarea continuității, necesară formării stereotipurilor dinamice. Deasemenea am în vedere și realizarea unei mai strânse interdependențe între diferite deprinderi și nu lipsit de importanță interdependența dintre nivelul de dezvoltare și perfecționare al deprinderilor și calităților motrice.

Ștafetele, jocurile de mișcare și parcursurile aplicative pot constitui mijloace eficace în formarea, dezvoltarea și perfecționarea deprinderilor motrice de bază și utilitar — aplicative. Experimentul a demonstrat eficacitatea acestor mijloace ale educației fizice. Folosirea acestor mijloace, atât de îndrăgite de elevi, solicită respectarea principiilor didacticii. Ele nu au efectul dorit dacă nu sunt bine organizate, nu sunt alese în concordanță cu nivelul de pregătire al elevilor. Ele nu trebuiesc privite ca un scop în sine ci trebuie ca prin ele să urmărim în permanență realizarea sarcinilor educației fizice.

Exercițiile pentru formarea deprinderilor motrice pot fi incluse în oricare parte a lecției de educație fizică. Este bine să le adaptăm însă funcțiilor pe care le au diferite părți ale lecțiilor, în așa fel încât să nu vină în contradicție cu principiile didacticii.

La clasele VII-VIII se recomandă să se folosească parcursuri și trasee care să aibă efecte asupra formării și perfecționării mai multor deprinderi motrice.

Deprinderile motrice de bază și utilitar aplicative nu trebuie confundate cu deprinderile motrice sportive.

Primele au mecanisme de bază mai simple, iar celelalte au mecanisme de bază mai complexe, solicită un timp mai îndelungat pentru formarea lor și participarea mai multor calități motrice la efectuarea lor. Cu toate acestea, am observat în timpul experimentului că, cu cât mai ridicat este nivelul de dezvoltare al deprinderilor de bază, și utilitar aplicative cu atât mai ușor și mai stabil se formează deprinderile motrice specifice diferitelor ramuri de sport.

Educația fizică trebuie angajată cât mai plenar în formarea omului de tip nou, multilateral dezvoltat.

BIBLIOGRAFIE

IULIU ILCA Jocuri dinamice pentru clasele I-XII.

Timișoara 1972.

GHEORGHE MITRA Metodica educației fizice școlare ALEXANDRU MOGOȘ Editura Sport — Turism, București,

1980

EPURAN MIHAI Psihologia Educației fizice.

Editura Turism, București 1980

ALBU C. Educația Fizică la cls. V-VIII,

Editura Turism, București 1980

CARSTEA GHEORGHE Teoria și metodica

educației fizice

și sportului,

Editura Univers, București 1993

CHIRIȚĂ GEORGETA Educația prin jocuri de mișcare,

Editura Sport — Turism, București 1980

FIREA ELENA Teoria și metodica ed. fizice și

sportului, Editura Didactică și Pedagogică, București 1982

UȚIUI. Metodica educației fizice școlare,

Ed. „Argonaut "Cluj — Napoca 1996

UȚIU I. Teoria Educației fizice și sport,

Universitatea„Avram lancu", Cluj- Napoca 1996

M.E.N. Programa analitică pentru gimnaziu

Anexe

Anexa Clasa a V a FETE Experimental

Anexa Clasa a VII a FETE Martor

TABEL CENTRALIZATOR cuprinzând mediile inițiale și finale la

testele de control la clasele V — VIII

BĂIEȚI

TABEL CENTRALIZATOR cuprinzând mediile inițiale și finale la

testele de control la clasele V — VIII

FETE