Jocuri Didactice Matematice Pentru Clasa I
INTRODUCERE
În ultimele decenii au avut loc schimbări sub raportul obiectivelor, metodelor și conținuturilor, în predarea și învățarea matematicii în școala primară. Tendințele actuale ale redării matematicii la nivel elementar consacră o atenție speciala dezvoltării gândirii matematice a elevilor, exersând-o armonios sub toat aspectele. Explotoarea faptelor numerice, conștientizarea și exersarea algoritmilor de calcul, viziunea structurală relevată prin limbajul asasmblist și relațional, matematizarea încercărilor experimentale, construcția și oragnizarea figurilor geometrice sunt tot atâtea fațete importante ale activității matematice. Predarea aritmeticii ramâne unul din obiectivele esențiale ale receptării matematicii la nivel elementar, iar tendința este de a se elimina caracterul plicticos și docmatic pe care îl avea altă dată. Se lasă copilușui mai multă libertatea de a alege tehnicile și strategiile de calcul.
Această schimbare în pedagogie pledează pentru o motivare puternică a elevilor și pentru înlăturarea obligației lor de a rezolva neplăcutele exerciții de calcul pur mecanic, considerate ca scop în sine!
Motivația poate fi internă plecând de la o situație concretă sau externă, pornind de la un joc cu reguli precise, făcând apel permanent la satisfacția învățării, prin relevarea necesităților practic-aplicative ale cunoștințelor și capacităților dobândite de elevi prin efort personal.
JOCUL – nu joaca – este o treabă de maximă seriozitate. Să-i acordăm toată atenția și să-l tratăm ca atare, pentru că nu este pierdere de timp, ci câștig de experiență mintală. Sprijinit cum trebuie în deprinderea jocului, ferit de impiric și întâmplător, copilul va descoperi miracolul matematicii mai repede, mai temeinic, pentru a pătrunde în răspunderile superioare ale muncii intelectuale.
„ Doi și cu doi fac patru
Patru și cu patru fac opt
Opt și cu opt șaisprezece
Repetați! Spune profesorul.
Doi și cu doi fac patru
Patru și cu patru fac opt
Opt și cu opt șaisprezece.
Dar iată pe cer
Pasărea-liră
Copilul o vede
Copilul o aude
Copilul o roagă:
Pasăre scapă-mă
Pasăre dragă
Joacă-te cu mine!”
Jacques Prevet, Ora de dictare
În românește de Gellu Naum
CAPITOLUL I
Necesitatea învățării matematicii la clasele I-IV
Matematica deține o pondere însemnată în programa claselor primare. Lecțiile de matematică îl solicită pe copil la efortul de trecere de la manipularea obiectelor reale, la schematizări mentale, apoi la operarea cu simboluri. Un salt important îl înregistrează gândirea copilului prin învățarea operațiilor și utilizarea acestora în rezolvarea problemelor.
Învățarea matematicii le dezvoltă școlarilor capacitatea de a crea probleme. Această activitate se desfășoară prin analogie cu metodele oferite de învățător la început. Ea reprezintă drumul către creativitate, flexibilitate, capacitate de raționare corectă. Acest proces modelator este sprinit de limbajul matematic care, prin caracterul său abstract și obiectiv, îl degajează pe copil din ecocentrismși deschide acces la formele logice ale gândirii.
Prin dobândirea mecanismelor operațiilor matematice,prin formarea algoritmilor și perfecționarea deprinderilor matematice, gândirea școlarului dobândește instrumentația calculului și prin aceasta o importantă achiziție pentru activitatea intelectualî ulterioară.
Pe plan educativ, matematica contribuie într-o măsura însemnată la modelarea elevului. Exigențele studiului matematicii cultivă spiritul de ordine, conștiinciozitatea, exactitatea în evaluarea și aprecierea situaților de viață, sporește capacitatea de rezistență la efort intelectual.
În epoca contemporană, când științele fundamentale joacă un rol tot mai mare în dezvoltarea progresului social, de pregătire a omului în profil larg, matematica este chemată să-și îndeplinească rolul de factor esențial la adaptarea rapidă a fiecărui cetățean la cerințele mereu crescânde și mereu schimbătoareale societății în care trăim.
„Intrarea în țara cunoașterii se face pe podul matematicii” – afirmă profesorul universitar Ștefan Bârsănescu. De aceea cultura științifică matematică a devenit un element de bază al culturii omului modern, cultura generală a oricărui cetățean trebuie să cuprindă cunoștințe matematice de la un nival tot mai înalt. Indiferent în ce domeniu va lucra omul zilellor noastre, și cu atât mai mult omul viitorului, trebuie să posede o bună pregatire matematică. Astăzi toți oamenii trebuie să aibă cunoștințe și deprinderi matematice corespunzătoare cerințelor vieții.
Motivarea alegerii temei
În clasele I-IV se formează noțiunile matematice elementare de bază, cu care copilul de azi va opera pe tot parcursul vieții și pe care le clădește întregul sistem al învățamântului matematic. Într-un fel este vorba de temelia învățamântului matematic. De asemenea, sub aspectul funcției instrumentale, în clasele I-IV se formează „instrumente” mentale de bază (deprinderi de calcul, de rezolvare a problemelor, de măsurare, etc). Se formează unele aptitudini și abilități precum aptitudini și abilități ale învățarii.
Deprinderile formate în clasele primare sunt atât de puternice încât rezistă uneori toată viața. În primele patru clase, cu cunoștințele acumulate, elevul face întrega călătorie în domeniul științei matematice. În măsura în care cunoștințele noi găsesc suport în mintea elevului, ele se sudează, se cimentează și construcția se ridică solidă. Invers, se crează goluri, se fac legături slabe, cu multe dificultăți, se ajunge la o construcție șubredă. Mulți copii întâmpină dificultăți în însușirea matematicii pentru că nu își însișesc la timp instrumentele de lucru cu care se operează. Am constatat în decursul anilor că un copil care nu a ainvățat la timp să calculeze corect, care nu și-a format deprinderile elementare de calcul în rezolvarea exercițiilor sau a problemelor cheltuiește o cantitate e energie în plus și este impiedicat de a urmări firul raționamentului, toate acestea ducând la sădirea neîncrederii în puterile sale.
Mi-am ales această temă gândindu-mă că prin metodele și procedeele folosite, prin varietatea și diversitatea jocurilor didactice utilizate să contribuie la activizarea elevilor, să antreneze în cel mai înalt grad capacitățile și procesele intelectuale ale elevilor asigurând înțelegerea noțiunilor matematice pe cât posibil prin efort personal, căutând sa-l deprind să învețe matematica gândind, de asemenea încerc mobilizarea gândiriii printr-un efort sistematic și gradat, printr-un antrenament permanent în rezolvarea exerciților și problemelor.
De aceea, în procesul rezolvării exerciților și problemelor, încă din clasa I am insistat la îndrumarea gândirii elevilor să sesizeze și să desprindă relațiile, adică măsura în care elevul înțelege principiul de rezolvare și nu aplică mecanicunele tehnici de calcul. Pentru aprofundarea continuă a gradului de întelegere am ajutata elevii să se ridice de la nivelul unor rezolvări concrete (calcul cu anumite numere, rezolvarea unui anumit gen, tip de problemă) la nivelul generalizărilorprin care sesizează relațiile dintre numere sau datele problemei.
Lăsând elevilor deplină independență în activitatea matematică din clasă, am căutat și caut să realizez învățarea în ritm propriu, fiind ca fiecare are un nivel de gândire și ritm de lucru variat. De aceea, deși lucrez cu clasa de elevi, eu lucrez cu fiecare elev în parte, fiecare elev lucrează în ritmul său propriu, celor mai buni le dau sarcini suplimentare (alte exerciții sau probleme sau să rezolve aceeași problemă prin mai multe procedee), iar pe cei mai slabi îi ajut să-și rezolve sarcina primită. I-am deprins nu numai să rezolve exerciții si probleme date ci sî creeze și singuri exerciții și probleme asemănătoare. Desigur prin varietatea și diversitatea mijloacelor de activizare a elevilor caut ca încă din clasa I să șe cultiv interesul, dragostea și atractivitatea pentru studiul matematicii. De aceea o parte importantă din activitățile matematice au foat organizate sub formă de joc sau de întrecere.
Direcția generalî de modernizare și perfecționare a metodelor de învățamânt o constituie îngustarea sferei de acțiune a metodelor reproductive, tradiționaliste și lărgirea gamei de metode moderne, care fac din elev un participant activ la procesul de învățare accentuând astfel caracterul formativ al învățământului.
La nivelul claselor I-IV, în structura metodelor active își lărgesc cu maximă efciență locul, jocurile didactice constituind o punte de legătură întrejoc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preșcolară și activitatea specifică școlii – învățarea. Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului.
Sub raport structural psihologic orice tip de joc constituie o îmbinare a componentelor intelectuale cu cele afectiv-motivaționale.
Jocul didactic însă, are un conținut și o structură bine organizate, subordonate particularităților de vârstă și sarcini didactice, se desfășoară după anumite reguli la momentul ales de învățător, sub directa lui supraveghere, rolul important capătă latura instructuvă, elementele de distracție nefiind decât mediatori a stimulării capacităților creatoare.
În decursul anilor am observat cu satisfacție că jocul didactic aduce varietate în exercițiul matematic, el poate înviora lecția și ca urmare drumul spre deprinderi este mai sigur și mai plăcut.
Unele jocuri folosite au oferit posibilitatea tratării diferențiate a elevilor. Am folosit jocuri și exerciții distractive care au solicitat diverse soluții de rezolvare. Elevii cu posibilități mai mari au găsit o varietate de căi, soluții mai ingenioase, iar cei cu posibilități mai reduse au fost ajutați să nu se descurajeze. Jocurile realizate prin munca independentă au persmis foarmarea unei imagini clare asupra lacunelor elevilor sau a progrselor înregistrate, ajutând astfel preîntâmăinarea rămânerii în urmă și stimularea unor aptitudini.
Multe jocuri didactice presupun activitatea pe grupe. Întrecerea pe grupe sprijină colaborarea între elevi, stimulează forșeke colective în vederea obținerii unui loc mai bun în clasamentul echipelor. Unele jocuri au evidențiat mai bine valoarea practică a cunoștințelor de aritmetică. Prin jocurile: „La magazin”, „ La alimentară”, La librărie” elevii efectuează operații aritmetice subordonate unui scop practic, acela de a face cumpărături. Astfel de jocuri oferă și posibilitatea exersării elevilor într-o atitudine civilizată.
Din experiență afirm că, latura instructivă, cât și cea formativă a procesului de învățământ pot fi realizate mai temeinic și mai plăcut prin intermesiul jocului. Jocul didactic nu înseamnă „ o joacă de copii” , el este o activitate serioasă, care sprijină într-un mod fericit înțelegerea problemelor, fixarea și formarea unor deprinderi aritmetice durabile precum și împlinirea personalității elevilor.
CAPITOLUL II
Conceptul de joc matematic
„ A ne întreba de ce se joacă copilul înseamnă a ne întreba de ce este copil. Copilăria servește pentru joc și inițiere.”
(Eduard Claparde)
Dicționarul de psihologie consideră jocul ca formă de activitate specifică, pentru copil hotărâtoare pentru dezvoltarea lui. Prin joc copilul învață să respecte disciplina colectivului, regulilu stabilite dar în același timp să-și manisfeste inițiativa, independența și responsabilitatea. Jocul stimulează creativitatea și competitivitatea solicitând atenția, voința, dorința de învingere, mobilizând copilul pentru depășirea anumitelor activități, jocul implică în mod deosebit activitatea copilului.
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operații care paralel cu destinderea buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală și fizică a copilului.
Încorporat în activitate didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu și mai atrăgător, aduce varietate și o stare de bună dispoziție și de destindere ceea ce previne apariția monotoniei, a plictiselii și a oboselii. Restabilind un echilibru școlarilor, jocul fortifică energiile intelectuale și fizice ale acestora, genezând o motivație secundară, dar stimulatorie, constituind o prezență indispensabilă în ritmul accentuat al muncii școlare.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care învățătorul consolidează, precizează sau chiar verifică cunoștințele elevilor, le sistematizează și abstractizează, pune în valoare și le antrenează capacitățile creatoare ale acestora.
Atunci când jocul este utilizat în procesul de învățamânt, el dobândește funcții psihologice și pedagogice semnificative asigurând participarea activă a elevilor la lecții sporind interesul de cunoaștere față de conținutul lecțiilor.
Odată cu împlinirea vârstei de 6-7 ani, în viața copilului începe procesul de integrare în viața școlară, ca o necesitate obiectivă determinată de cerințele instruirii și dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă o bună parte din timp este rezervată școlii, activității de învățare care devine o preocupare majoră. În prrogramul zilnic al elevului intervin schimbări impuse de predarea pe care o are acum școala, schimbări care nu diminuează însă dorința lui de joc, jocul rămânând o problemă majoră în timpul întregii copilării.
În aceste condiții, se impune o exigență sporită în ceea ce privește dozarea ritmică a volumului de cunoștințe matematice ce trebuie asimilate la elevi și în mod deosebit necesită ca lecția de matematică sa fie completată sau intercalată cu jocuri didactice cu conținut matematic (uneori chiar concepute sub formă de joc).
Se pune întrebarea când și cum trebuie introdus jocul ca activitate didactică cu valoare formativă și informativă în procesul de învățare se pot desfășura lecții în care activitatea este organizată numai prin joc sau poate fi introdus cu cele mai bune rezultate, în orice moment al lecției, cu condiția să se găsească forma cea mai potrivită pentru a nu se rupe unitatea acesteia.
Se știe că atenția și interesul copiilor pentru lecție vor fi menținute numai asigurând lecției dinamismul necsar care să le satisfacă atât curiozitatea cât și nevoia de mișcare. Atunci când elevii dau semn de oboseală lecția trebuie întreruptă și introdus un moment recreativ. Folosirea acestuia este socotit de către unii o pierdere de timp, lucru total greșit, deoarece prin efectul lor tonifiant, momentele de înviorare și-au demonstrat practic eficiența.
Un exercițiu sau o problemă de matematică poate deveni joc didactic matematic dacă:
realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic;
folosește elemente de joc în vederea realizării sarcinii propuse;
folosește un continut matematic accesibil și atractiv;
utilizează reguli de joc, cunoscute anticipat și respectate de elevi;
folosește materiale didactice corespunzătoare.
Scopul didactic se formulează în legătură cu cerințele programei școlare pentru clasa respectivă, convertite în finalități funcțional de joc. Formularea trebuie sa fie clară și să oglindească problemele specifice impuse de realizarea jocului respectiv. O formulare corespunzătoare a scopului determină o bună orientare, organizare și desfășurare a activității respective.
Sarcina jocului didactic matematic este legată de conținutul acestuia de structura lui, referindu-se la ceea ce trebuie să facă în mod concret elevii în cursul jocului, pentru a se realiza scopul propus. Sarcina didactică reprezintă esența activității respective, antrenând intens operațiile gândirii: analiza, sinteza comparația dar și ale imaginației. Jocul didactic matematic cuprinde și rezolvă cu succes o singura sarcină didactică. Sarcina didactică constituie elementul de bază prin care se transpune, la nivelul elevilor scopul urmărit în activitatea respectivă.
În jocurile matematice didactice se pot alege cele mai variate elemente de joc: întrecerea (competiția) individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea între participanți, recompensarea rezultatelor bune sau penalizarea greșelilor comise de către cei antrenați în jocurile de rezolvare a exercițiilor sau a problemelor bazate pe surpriză, aplauze, cuvântul stimulator. O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor didactice (întrecerea, cuvântul) altele, în funcție de conținutul jocului. Importanța este ca elementele de joc să se âmpletească strâns cu sarcina didactică, să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiții.
Conținutul matematic al jocului didactic trebuie să fie accesibil, recreativ și atractiv prin forma în care se desfășoară prin mijloacele de învățământ utilizate, prin volumul de cunoștințe la care se apelează.
Reușita jocului didactic matematic depinde în mare măsură de materialul didactic folosit, de alegerea corespunzătoare și de calitatea acestuia.
Materialul didactic trebuie să fie variat, cât mai adecvat continutului jocului, să slujească cât mai bine scopul urmărit. Astefl se pot folosi: planșe, fișe individuale, catonașe, jetoane, strusa cu figuri geometrice.
Pentru realizarea sarcinii propuse și pentru stabilirea rezultatelor întrecerii se folosesc reguli de joc propuse de învățător sau cunoscute de elevi. Aceste regului concretizează sarcina didactică și realozează sudura dintre aceasta și acțiunea jocului. Regulile de joc transformă de fapt exercițiul sau problema de joc, activizând întregul colectiv de elevi la rezolvarea sarcinilor primite. Există și jocuri în care elevii sunt antrenați.pe rând la rezolvarea sarcinilor didactice. În aceste jocuri este recomandabil ca învățătorul să introducă o completare la regulă, în sensul de a cere grupei să-l urmărească pe cel întrebat și să răspundă în locul lui, dacă este cazul.
Structura unitară a jocului didactic matematic depinde de felul în care concretizează sarcina didactică, felul în care regulile asigură echilibrul dintre sarcina didactică și elementul de joc.
Acceptareaa și respectarea regulilor de joc determină pe elevi să participe la efortul comun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului, angajarea pentru învingerea dificultăților, respectarea exemplară a regulilor de joc și în final succesul vor pregăti treptat pe omul de mâine capabil să se integreze în procesul de producție.
Uneori, în funcție de starea în care se află elevii sau de rezolvarea unor sarcini cu mai multă eficiență, orice exerciții, problemă, pot deveni jocuri didactice si orice învățător poate fi autorul lor știind că acestea trebuie sa îndeplinească condițiile anterior amintite.
Prin folosirea jocurilor didactice în predarea matematicii la clasele primare se realizează importante sarcini formative ale procesului de învățământ. Jocurile didactice matematice antrenează operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația, clasificarea, ordonarea, abstractizarea, generalizarea, concentrizarea. Dezvoltă spiritul de inițiativă și independență în muncă precum și spiritul de echipă. Dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități. Formează deprinderi de lucru corect și rapid. Totodată, asigură însușirea mai rapidă, mai temeinică, mai accesibilă și mai plăcută a unor cunoștințe relativ atide pentru această vârstă.
Organizarea și desfășurarea jocului didactic matematic
Reușita jocului didactic matematic este condiționată de proiectarea, organizarea și desfășurarea lui metodică, de modul în care învățătorul știe să asigure p concordanță rapidă între toate elementele care îl definesc.
Pentru aceasta, învățătorul va avea în vedere următoarele cerințe de bază:
pregătirea jocului didactic;
organizarea judicioasă a acestuia;
respectarea momentelor jocului didactic;
ritmul și strategia conducerii lui;
stimularea elevilor în vederea participării active la joc;
asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
varietatea elementelor de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).
Pregătirea jocului didactic presupune următoarele:
studierea atentă a conținutului acetuia, a structurii sale;
pregătirea materialului (confecționarea sau procurarea lui).
elaborarea proiectului (planului) jocului didactic.
Organizarea jocului didactic matematic necesită o serie de măsuri. Trebuie să asigure o împărțire corespunzătoare a elevilor clasei în funcție de acțiunea jocului și uneori chiar o organizare a mobilierului sălii de clasă pentru buna desfășurare a jocului, pentru reușita lui, în sensul rezolvării pozitive a sarcinii didactice.
O altă problemă organizatorică este aceea a distribuirii materialului necesar desfășurării jocului. În general, materialul se distribuie la începutul activității de joc, și aceasta pentru următorul motiv: elevii cunoscând (intuind) în prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, vor înțelege mult mai ușor explicația învățătorului referitoare la desfășurarea jocului.
Acest procedeu nu trebuie aplicat în mod mecanic. Există jocuri didactice matematice în care materialul poate fi împărțit elevilor după explicarea jocului.
Organizarea judicioasă a jocului didactic are o importanță favorabilă asupra ritmului de desfășurare a acestuia, asupra realizării cu succes a scopului propus.
Desfășurarea jocului didactic matematic cuprinde următoarele momente:
introducerea în joc (discuții pregătitoare);
anunțarea titlului jocului și a scopului acestuia;
prezentarea materialului;
explicarea și demonstrarea regulilor jocului;
fixarea regulilor;
executarea jocului de către elevi;
complicarea jocului, introducerea unor noi variante;
încheierea jocului, evaluarea conduitei de grup sau individuale.
Introducerea în joc, ca etapă, îmbracă forme variate în funcție de tema jocului. Uneori, atunci când este necesar să familirizăm elevii cu conținutul jocului, activitatea poate să înceapă printr-o scurtă discuție cu efect motivator. Alte ori, introducerea în joc se poate face printr-o scurtă expunere care să stârnească interesul și atenția elevilor. În alte jocuri introducerea se poate face prin prezentarea materialului, mai ales atunci când de logica materialului este legată întreaga acțiune a elevilor. Introducerea în jocul matematic nu este un moment totdeauna obligatoriu. Învățătorul poate începe jocul anunțând direct titlul acestuiia.
Anunțarea jocului trebuie făcută sintetic, în termeni preciși, fără cuvinte de prisos spre a nu lungi inutil începutul acestei activități. Învățătorul poate găsi forme variate de anunțare a jocului, astfel ca, de la o lecție la alta, ele să fie cât mai adecvate conținutului acestuia.
Explicarea jocului un momnt hotărâtor pentru succesul jocului didactic matematic este demonstrarea și explicarea acestuia. Învățătorului i revin următoarele sarcini:
să-i facă pe elevi să înțeleagă sarcinile ce le revin ;
să precizeze regulile jocului, asigurând însușirea rapidă și corectă de către elevi;
sa prezinte conținutul jocului și principalele lui etape în funcție de regulile jocului;
să de-a indicații cu privire la modul de folosire a materialului didactic;
să scoată în evidență sarcinile conducătorului de joc și cerințele pentru a deveni câștigător.
Fixarea regulilor – uneori, timpul explicației sau după explicație se obișnuiește să se fixeze regulile transmise. Acest lucru se recomandă atunci când jocul are o acțiune mai complicată impunându-se o subliniere specială a acestor reguli. De multe ori fixarea regulilor nu se justifică, deoarece se îndeplinește formal, elevii reproducându-le în mod mecanic.
Executarea jocului – jocul începe la semnalul conducătorului jocului. La îmceput acesta intervine mai des în joc, reamintind regulile dând unele explicații organizatorice. Pe măsură ce se înaintează în joc sau elevii capătă experiența jocurilor matematice, învățătorul acordă independența elevilor, îi lasă să acționeze liberi.
Se desprind în general, două moduri de a conduce jocul elevilor:
– conducerea directă în care învățătorul are rol de conducător al jocului;
– conducerea indirectă în care conducătorul i-a parte la joc fără să interpreteze rolul de conducător.
Pe parcursul desfășurarii unui joc didactic matematic învățătorul poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna.
Învățătorul nu participă întotdeauna la joc dar sarcinile ce-i revin sunt deosebit de importante:
să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);
să mențină atmosfera de joc;
să urmărească evoluția jocului, evitând momentele de monotonie;
să controleze modul în care elevii rezolvă sarcina didactică, respectându-se regulile stabilite;
să creeze condiții necesare pentru ca fiecare elev să rezolve sarcina didactică în mod independent sau în cooperare;
să urmărească comportamentul elevilor, relațiile dintre ei;
să activeze toți elevii la joc găsind mijloacele potrivite pentru ai antrena și pe cei timizi;
să urmărească felul în care pe parcursul jocului pot interveni elemente noi ca:
– autoconducerea jocului (elevii devin conducătorii jocului, îl organizează în mod independent);
– schimbarea materialului între elevi pentru a le da posibilitateasă rezolve probleme cât mai diferite în cadrul aceluiași joc;
– complicarea sarcinilor jocului, introducerea unui element de joc nou, a unui material nou.
Încheierea jocului – în încheiere învățătorul formează concluzii și aprecieri asupra modului în care s-au respectat regulile unui joc și s-au executat sarcinile primite, asupra comportării elevilor făcând recomandări și evaluari cu caracter individual și general.
Jocul didactic matematic poate fi organizat cu succesla orice tip de lecție și în orice clasă a ciclului primar.
Tipuri de jocuri didactice matematice
Deși este dificil să facem o clasificare a jocurilor didactice matematice, totuși în funcție de scopul și de sarcinile didactice propuse acestea se pot împărți astfel :
a. După momentul în care se folosesc în cadrul lecției, ca formă de bază a procesului de învățământ :
jocuri didactice matematice, ca lecție de sine stătătoare, completă;
jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale lecției;
jocuri didactice matematice în completarea lecției intercalate pe parcursul lecției sau la final.
b. După conținutul capitolelor de însușit în cadrul obiectului de învățământ (matematică) sau în cadrul anilor de studiu :
jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii cunoștințelor specifice unui capitol sau grup de lecții;
jocuri didactice matematice specifice unei vârste și clase.
Există și jocuri didactice matematice folosite pentru familiarizarea elevilor cu unele concepte moderne de matematică cum sunt cele de mulțime și relație, pentru consolidarea reprezentărilor despre unele forme geometrice (pătrat, triunghi, dreptunghi) pentru cultivarea unor calități ale gândirii și exersarea unei logici elementare. În acest sens se utilizează jocurile logico-matematice.
În continuare voi prezenta câteva titluri de jocuri didactice matematice cu exemple corespunzătoare pentru fiecare. Odată cu exemplele alese voi descrie succint desfășurarea lor și voi arăta baza matematică a acestora.
4. JOCURI DIDACTICE MATEMATICE
PENTRU CLASA I
„ Jocul prin temperatura specifică a activității psihice pe care o stimulează, devine terenul pe care se pot exercita cele mai complexe și mai importante influențe, atât în ceea ce privește însușirile, cât și procesele psihice.”
(Ursula Șchiopu)
Cunoscând îndeaproape modul de desfășurare a activităților din grădiniță, am căutat de fiecare dată la sfârșitul clasei I, ca o mare parte din activitatea didactică să fie însoțită dce joc și mult material instructiv. Din experiența proprie am observat că în asemenea activități este bine să introducem doar atât cât este necesar indicațiile, sugestiile, explicațiile, lămuririle, sprijinul, încurajarea, incitarea, îndrumarea individualizată în munca independentă a copiilor se îmbină cu realizarea sarcinilor de control frontal. Intervenția noastră cu prea mare frecvență provoacă oboseala și chiar nemulțumirea copilului.
Respectând particularitățile de vârsștă, cum este știut, durata propriu-zisă a activității de învățare trebuie limitată în primele luni de școală la 25-30 minute ca apoi să crească progresiv, restul de timp fiind completat cu jocuri didactice. Așadar, în clasa I jocul nu dispare. La început este necesar să se repete unele jocuri cunoscute din grădiniță, pentru a contribui la închegarea colectivului clasei și încurajarea elevilor, apoi vom propune copiilor alte jocuri noi legate de obiectul predat solicitându-le imaginația, inventivitatea în găsirea de noi și variate jocuri.
Jocul nu are un loc fix în desfășurarea lecției. Ar fi monoton să-l folosim tot la sfârșitul orei, de aceea prin scopul bine definit al jocului, putem verifica cunoștințele, introduce elemente noi în lecție, consolidează cele învățate în ora trecută. Astfel elevii nu vor fi surprinși dacă ora de matematică va începe cu un joc.
CAUTĂ-ȚI CĂSUȚA!
Scop: Verificarea însușirii cunoștințelor privind denumirile formelor și culorilor predate: formarea priceperii de a compara după criteriul formei și al culorii.
Material: Pentru fiecare copil câte o cheie confecționată din carton, care are pe partea de sus lipită o figură geometrică de o anumită culoare, lacăte mari din carton pe care sunt desenate figuri geometrice de culori diferite.
Desfășurarea jocului: Fiecare bancă reprezintă o căsuță. Pe fiecare căsuță se așează un lacăt mare pe care este desenată o figură geometrică colorată. Se împart elevilor cheile de carton. La un semnal dat de învățător, fie verbal, fie cu ajutorul unui clopoțel, elevii își caută căsuța care trebuie să aibă desenat pe lacăt aceeași fugură, de aceeași culoare cu cea pe care o are cheia lui. După ce și-au găsit locul, copii se așează în banca respectivă și pun cheia alături de lacăt cu figură geometrică în sus . Învățătorul trece printre bănci și verifică dacă împerecherea cheie-lacăt s-a făcut corect. Apoi cere fiecărui elev să denumească forma și culoarea pe care o au figurile lipite pe cheia și lacătul său.
Câștigătorii jocului vor fi cei care îți găsesc în mod corect căsuța și care indică exact forma și culoarea figurii respective.
La confecționarea cheilor învățătorul va avea grija ca aceeași formă și culoare să nu aibă mai mult de doi elevi.
În timpul desfășurării jocului, cheile se pot schimba de mai multe ori atfel încât fiecare elev să lucreze cu figuri și culori diferite.
CINE REZOLVĂ MAI BINE?
Scop: Dezvoltarea gândirii logice; Consolidarea deprinderii de a rezolva exerciții de adunare și scădere în concentrul 1-20.
Material: Câte un cartonaș cu operații de adunare și scădere pentru fiecare șir de bănci, cupronzând atâtea operații câți elevi sunt în șirul respectiv.
Desfășurarea jocului: Cartonașele întoarse cu fața în jos vor fi date elevilor din ultimele bănci. La semnalul învățătorului elevul întoarce cartonașul rezolvă primul exercițiu și-l dă celui din față care rezolvă exercițiul următor și tot așa până ajunge la prima bancă.
Câștigă sirul de bănci al cărui cartonaș a ajuns primul în față cu toate exercițiile rezolvate corect.
JOC ÎN LANȚ
Scop: formarea prinderii de a rezolva adunări și scăderi, obișnuirea elevilor cu calculul mintal corect.
Desfășurarea jocului: Învățătorul determină concentrul în cadrul căruia elevii trebuie să socotească. Acest joc se poate folosi pentru orice concentru numeric. Elevii sunt împărțiți în echipe cu număr egal. Membrii unei echipe sunt așezați pe două rânduri fașî în față în așa fel încât fiecărui copil dintr-un rând să-i corespundă un altul în celălalt rând
Unul din elevi pune prima întrebare celui din fața sa, de exemplu, trei plus trei, celălalt pune celui din stânga o întrebare cuprinzând un exercițiu format cu rezultatul corespunzător întrebării ce i-a fost pusă, ca de pildă, șase minus patru cât fac? Acesta trebuie să continue jocul adresându-se vecinului, de exemplu, doi plus șapte cât fac? În felul acesta jocul se desfășoara până când unul din cei întrebați spune un rezultat greșt, ceea ce atrage după sine ruperea lanțului. Câștigătoarea jocului este echipa în care elevii nu au întrerupt jocul sau aceia în care au lucrat corect mai mulți elevi.
CE SE POATE ÎNTREBA?
Scop: Dezvoltarea spiritului de inventivitate al elevilor; formarea deprinderii de a stabili în mod exact raportul dintre diferite cantități.
Desfășurarea jocului: Învățătorul anunță o problemă fără însă a pune întrebarea la care elevii să răspundă. Va câștiga jocul acel elev care poate să pună cele mai multe întrebări în legătură cu problema anunțată:
Dănuț are opt creioane din care dă Anișoarei trei.
Ce se poate întreba?
Câte creioane i-au rămas lui Dănuț?
Cu câte creioane are Dănuț mai mult decât Anișoara?
Cu câte creioane are Anișoara mai puține decât Dănuț?
În ce numere putem descompune numărul opt, dar trei?
Câte creioane au avut în total?
STOP!
Scop: Dezvoltarea atenției și a gândirii logice; formarea deprinderii de a număra corect până la o sută.
Desfășurarea jocului: Jocul se va desfășura numărându-se mai întâi până la zece.
Elevii vor fi puși să numere pe rând, fiecare spunând câte un număr: primul spune unu, al doilea spune doi, etc. Dar numărul cinci și apoi din cinci în cinci se va înlocui cu cuvântul STOP!
Deci se va număra: unu, doi, trei, patru, STOP, șase , șapte, opt, nouă, STOP! Elevul care greșește va fi eliminat din joc.
Jocul se poate complica numărându-se până la o sută înlocuindu-se prin cuvântul STOP toate numerele care îl conțin pe cinci.
Se poate folosi cuvântul STOP și în locul altui număr.
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Un oval am desenat,
Imitând chiar un capac!
Nu e cerc, el nu mai crește
Și știți: ZERO se numește!
POVESTEA CIFREI 0
Se spune că demult, tare demult, pe când oamenii nu știau să scrie sau să citească, era într-un sat un băiat foarte isteț, dar sărac, pe nume Gheorghiță.
Și i-a spus odată mai – marele satului lui Gheorghiță:
– Dacă reușești să – mi gătești o mâncare cum nu s-a mai gătit până acum, astfel încât toți oamenii să se minuneze, îți voi da tot ceea ce-ți dorești!
Stătu Gheorghiță, se gândi, apoi făcu din apă și făină un covrig mare, mare, de-au fost nevoiți zece oameni să transporte acel covrig și tot l-au turtit.. Ajuns la mai – marele satului, îi spuse așa:
– Ți-am adus o plăcintă gustoasă, dar n-ai voie să-i mănânci marginile! Mănâncă mijlocul, te rog!
Oamenii stăteau de jur împrejurul covrigului și se uitau la cel care dădea ocol și nu avea ce să mănânce… Într-un târziu, acesta se lăsă păgubaș, se recunoscu învins de istețul Gheorghiță și-i dădu acestuia tot ce și-a dorit.
De atunci, când oamenii vroiau să scrie semnul care să însemne „nimic”, desenau acel covrig oval.
Și așa s-a născut cifra 0…
După ce a zburat pasărea, cu câte
a mai rămas bucătarul nostru?
R: ……….
Scrie cifra 0:
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Ursul vrea să prindă pește
Și pe „1” folosește:
Leagă firul de un băț
Și gândește la ospăț!
POVESTEA CIFREI 1
A fost odată cea fost, de când Hâncu’ și Pământul, să ne țină tot cuvântul, că acesta-i începutul….
Când Dumnezeu a făcut Pământul, a făcut și Soarele…și Luna….
Când Soarele era pe cer, Luna era în partea opusă a Pământului și niciodată nu se întâlneau. Și tare ar fi vrut să se apropie de frățiorul ei, Soarele!
Dar iată că într-o zi, ce se gândi Luna? Pe când era iarăși Soarele pe cer, în mijlocul zilei, Luna trimise un cârlig lung, lung, din fir împletit din mătase, ca să tragă Soarele spre ea, să fie mai aproape.
Dumnezeu văzu cârligul trimis de Lună și îi plăcu felul cum îl construise. Dar îl topi repede și apoi o certă:
– Tu ești numai una! Soarele e numai unul! Nu puteți să vă apropiați! Despărțiți veți fi pe veci!
De atunci, când cineva a dorit să arate semnul unui singur lucru, a desenat acel cârlig trimis de Lună către Soare.
Și așa a apărut cifra 1….
1. Trasează câte o săgeată de la mulțimile cu un singur element la cifra 1:
Scrie cifra corespunzătoare:
3. Desenează atâtea obiecte câte sunt indicate:
4.
Formează mulțimi cu 1 element. Colorează formele geometrice:
Scrie cifra 1:
NUMĂRUL ȘI CIFRA
POVESTEA CIFREI 2…
A fost odată, pe când oamenii nu știau să scrie sau să citească, un copil, mare iubitor de păsări și animale, pe nume Petrișor.
Dimineața, cum se trezea, se ducea în curte, dădea mâncare orătăniilor, le mângâia, vorbea cu ele, iar acestea îl răsplăteau cum puteau: cu lapte, ouă, iar altele, mai semețe, îi dădeau câte o pană multicoloră din coada lor.
Într-o zi mohorâtă, când nori negri acopereau cerul, un vultur mare trecu pe deasupra casei lui Petrișor și, din greșeală, scăpă din cioc două ouă, tocmai în căpița de fân.
Petrișor nu recunoscu ce fel de ouă sunt și își zise în gând că trebuie să afle. Luă ouăle, le duse repede la căldură și așeză pe ele și o găină, care tocmai vroia să clocească…
După câteva zile ieșiră din ouă două rățuște gălăgioase, care parcă nu-și găseau locul prin curte.
Cu timpul rățuștele ciudate au părăsit curtea, iar peste o vreme Petrișor le găsi, pe iazul de la marginea satului. Ce frumoase erau! Chemă tot satul să le vadă!
Aveau gâtul lung și unduit, iar penele erau curate. Toți au rămas uimiți privind la aceste păsări minunate.
Și, pentru că erau două astfel de păsări, oamenii au spus că de atunci încolo, când doreau să scrie cifra doi, să reprezinte aceste păsări grațioase.
Și așa a apărut cifra 2….
1. Scrie numărul de elemente ale fiecărei mulțimi:
2. Formează mulțimi de 2 elemente cu animale de aceeași rasă:
3. Colorează cu roșu obiectele mulțimilor cu un element și cu galben obiectele mulțimilor formate din două elemente:
4.Formează mulțimi cu câte două ciupercuțe Ce observi?
5. Scrie cifra 2:
Îți place să colorezi?
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Povestea cifrei 3…
Se povestește că în momentul nașterii Domnului cei trei magi erau pe drum, îndreptându-se către locul magnific, așa cum îi călăuzea steaua.
Cel de-al doilea mag se afla la o distanță aproximativ egală față de primul și al treilea. Erau cu toții cu privirea îndreptată spre cer, urmărind steaua care vestea nașterea Fiului Domnului.
Dar iată că un curcubeu îi uni printr-un arc pe primul și pe al doilea mag, iar un alt curcubeu îl uni pe al doilea de cel de-al treilea mag.
Fără să prindă chiar de veste, cele două curcubee se lăsară la pământ, arcuite cum erau, parcă închinându-se și ele în fața peșterei în care se născuse Fiul Domnului.
Magii au intrat sfioși, ducând la picioarele pruncului trei daruri: aur, smirnă și tămâie.
Urmele curcubeului au rămas însă la intrare, pe ele crescând cele mai înmiresmate flori din lume, florile de busuioc.
Când au privit oamenii urma aceea au spus că dacă vor să scrie numărul care-i reprezenta pe cei trei magi, vor desena și ei cele două semicercuri minunate, pline cu flori de busuioc….
Și așa a apărut cifra 3…
1. Încercuiește cifra corespunzătoare numărului de copii din fiecare căsuță:
2. Scrie numărul de bile de pe fiecare sârmă:
3. Completează mulțimile:
4. Completează casetele cu numerele potrivite:
5. Colorează 3 iepurași:
6. Scrie cifra 3:
7. Dacă ai terminat fișa, poți colora mandala cu cei 3 porumbei :
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Povestea cifrei 4…
Trăia odată o măicuță bătrână, care avea un fiu.
Venindu-i vremea de însurătoare, el aduse acasă o femeie rea, care nu o suporta pe biata bătrână. O jignea adesea, iar din răutatea ei cea mare, i-a spus soțului să taie picioarele scaunului pe care ședea bătrâna când lua masa.
Soțul tăie trei picioare de la scaun, lăsându-i totuși acestuia un picior… Printr-o minune dumnezeiască, scăunelul rămase așa, fără să se răstoarne. Iar bătrâna se aleza cu credință la masă, pe scăunelul cu un picior….
Văzând ce se întâmplă, femeia îi spuse soțului său că dacă mai dorește să rămână cu ea, să-i aducă pe o tavă inima mamei sale.
Fiul, cu lacrimi în ochi, îi povesti bătrânei ce-i ceruse soția, iar aceasta, din dragoste pentru copil, se oferi să se sacrifice și să accepte acest lucru dureros. Băiatul luă inima bătrânei, o puse pe tavă și alergă spre soția lui. Pe scări însă se împiedică și căzu, iar inima îl întrebă:
Te doare, puiul mamei?
Atunci, cuprins de remușcări, fiul luă inima, o puse din nou în trupul mamei și plânse mult, până ce lacrimile lui au spălat și au vindecat rănile, iar măicuța lui dragă se făcuse bine. Băiatul o alungă pe femeia rea de la casă.
Se zice că de atunci toate inimile au patru „camere”, în amintirea scăunelului miraculos care avusese patru picioare, iar oamenii, când doreau să scrie cifra care reprezenta numărul patru, desenau semnul scăunelului misterios, care rămăsese drept chiar și cu un picior….
Și așa a apărut cifra 4…
1. Formează mulțimi cu elemente de același fel. Unește fiecare mulțime cu cifra corespunzătoare:
2 1 4 3
2. Desenează atâtea elemente câte îți indică numărul:
3 4 1 2 4
3. Completează casetele cu numerele potrivite:
4. Scrie numerele care lipsesc:
5. Scrie cifra 4:
6. Iată o mandala pentru tine!
Dacă vrei, colorează și numără
obiectele desenului:
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Povestea cifrei 5…
A fost odată, demult, două familii care se certau mereu pentru o bucată de pământ.
Una locuia spre Răsărit, iar cealaltă spre Apus.
Familia care locuia spre Răsărit avea o fată, iar familia care locuia spre Apus avea un băiat. Cei doi copii însă erau prieteni, dar se ascundeau de ochii răutăcioși ai părinților lor.
Venise vara, iar copiii au hotărât să secere împreună grâul. Nici nu se lumina bine de ziuă când ei plecau cu secera în spate să strângă roadele pământului, spicele de grâu…
Din păcate, într-o zi părinții au aflat despre prietenia aceasta și s-au revoltat foarte tare. Le-au interzis copiilor să se mai întâlnească! Mai mult chiar, i-au închis pe fiecare în casele lor.
De supărare, copiii au plâns mult, până când fata s-a transformat într-o stea cu cinci colțuri, care lucea puternic în nopțile senine, cu lună plină, iar băiatul într-un măr plin cu flori ale – roz, cu cinci petale, copiind imaginea steluței care le privea.
Toată lumea a aflat despre această întâmplare!
Doar secera a rămas pe câmp, singuratică, până când au găsit-o niște săteni miloși. Aceștia au luat-o și, privind steluța cu cinci colțuri și mărul ale cărui flori aveau cinci petale, au spus că dacă va dori cineva să reprezinte numărul petalelor de măr sau colturile steluței, vor desena acea seceră singuratică….
Și așa a apărut cifra 5…
1. Încercuiește cifra care corespunde fiecărei mulțimi de obiecte:
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
2.Completează mulțimile după cerințe:
2 5 3 5 4
3. Încercuiește și formează mulțimi cu 5 elemente:
4. Să-l descompunem pe 5! (Folosește riglete, bețișoare, creioane.)
5 5 5 5 5
5. Marchează cu semnul „x” numărul mai mare din fiecare casetă :
6. Să-l scriem pe 5:
7. Hai să colorăm mandala cu cei… câți arici?
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Vin la hora mare
În straie mătăsoase ,
Mândri flăcăi și fete
Dar câți sunt toți ?! Sunt….
Povestea cifrei 6…
A fost odată, demult, pe când oamenii nu știau să scrie sau să citească, un împărat care avea șase fiice, care mai de care mai frumoasă!
Și a dat împăratul sfoară-n țară că celui care se va dovedi mai vrednic și mai isteț îi va dărui o parte din împărăție și pe o fiică de soție.
Auzi de acestea și Codrin, un băiat chipeș si isteț, căruia îi plăcea să păzească oile și să cânte din fluierul său fermecat. Așa că hotărî să-și încerce norocul.
Ajungând la palat, împăratul îl supuse pe Codrin la tot felul de probe grele, pe care acesta le trecu. Dar împăratul nu mai vroia să-și țină promisiunea, de teamă că una din fiicele sale se va căsători cu acest ciobănaș.
Supărat pe împărat, Codrin cântă din fluierul său fermecat până ce fetele s-au transformat în lalele, iar împăratul într-un șarpe.
Văzându-se în oglindă, rușinat, șarpele își ascunse capul în mijlocul trupului și încremeni.
Oamenii, minunându-se de acest lucru, au spus că de câte ori vor să reprezinte numărul fetelor de împărat, adică șase, vor desena semnul șarpelui rușinat.
Iar lalelele, de atunci au șase petale.
Și așa a apărut cifra 6…
1.Scrieți în vagoanele trenului de mai sus cifrele învățate până acum, în ordine crescătoare.
2. Încercuiește numarul mai mare
3. Scrie cifra 6:
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Povestea cifrei 7…
Dumnezeu a făcut lumea în șapte zile. Într-una din zile, nu se știe când, în lume au fost trimise și poveștile.
Alba – ca – Zăpada a ajuns în pădure la cei șapte pitici și a trăit fericită în căsuța aceea micuță, până când a vrut să-i vină de hac maștera.
Din păcate piticii nu erau acasă în acele momente, fiind plecați la pădure ca să culeagă vreascuri, dar și să cosească iarba dintre copaci. La un moment dat, coasa nu mai tăia iarba și nici nu mai vroia să fie ascuțită.
Piticii parcă simțeau că trebuie să se ducă repede acasă și că prietena lor este în pericol! Și chiar așa și era…..
Când a venit prințul și a dorit să o ia pe Albă – ca – Zăpada la palat, numai un miracol a făcut ca aceasta să se trezească din nou la viață.
Văzându-și din nou prietena sănătoasă, cei șapte pitici i-au adus ca dar de nuntă coasa misterioasă, care i-a avertizat de pericolul în care se afla Alba – ca – Zăpada.
Toți nuntașii au râs și au spus că de acum încolo, ori de câte ori vor să scrie semnul care simboliza numărul celor șapte pitici, vor desena coasa misterioasă….Și, ca să nu uite niciodată câți sunt, fiecare a fost numit responsabilul grupului intr-o anumită zi a săptămânii, de luni până duminică…
Și așa a apărut cifra 7…
1.Scrie numărul de figuri de pe fiecare sârmă:
2. Ordonează crescător (a) și descrescător (b) numerele date:
a) 2; 5; 0; 1; 4; 7; 3; 6. b) 5; 0; 4; 7; 1; 3; 6; 2.
______________________ ______________________
3. Descompune numărul 7:
4. Încercuiește numărul mai mare:
5. Colorează merele pe care sunt numere din care poți forma pe 7. Folosește bețișoare, riglete, creioane sau numărătoarea:
1; 2; 4. 3; 2; 2. 5; 1; 0. 1; 0; 6. 0; 4; 1.
6. Găsește vecinii numerelor date:
7. Scrie cifra 7:
8. Albă ca Zăpada i-a întâlnit pe pitici. Câți sunt? Numără-i! Dacă vrei, colorează desenul.
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Doi colaci îngemănați ,
Este opt , să nu uitați !
Povestea cifrei 8…
A fost odată, demult, pe când oamenii nu știau să scrie sau să citească, într-un sat îndepărtat, o familie care avea doi copii, un băiețel și o fetiță.
Pe băiat îl chema Octavian, iar pe fetiță Olivia.
Tatăl lor lucra la pădure, iar copiii se duceau adesea să-i ducă de mâncare bietului om, care pleca dimineața, de îndată ce se arătau zorile, și se mai întorcea seara, după ce apunea soarele.
Mama le-a făcut copiilor doi colăcei, le-a pregătit apoi coșul cu merinde pentru tatăl lor și i-a trimis, ca de obicei, să-l ducă acestuia.
Copiii i-au lăsat tatălui bucatele pregătite de mama lor, apoi, la întoarcerea spre casă, ei s-au gândit să vadă cum arată daca lipesc cele două turtițe….Zis și făcut. Au lipit cei doi colăcei și s-au minunat pe lângă noua formă, până când s-au luat cu joaca și s-au rătăcit.
În drumul său spre casă, tatăl copiilor văzu pe o lespede o formă ciudată, ca și cum ar fi fost doi colaci lipiți. „Copiii mei!”, se gândi omul. Dacă s-au rătăcit?
Nu plecă spre casă, ci îi strigă pe copii prin pădure. Într-adevăr, ei erau sub un copac, adăpostiți de frig și tremurând de frică. Tatăl îi luă, îi duse acasă, iar mama le făcu un ceai ca să se încălzească..
Auzind cele întâmplate, au venit în căsuța aceea și bunicii celor doi copii. Numărând aceștia câți oameni erau în casă, au constatat că sunt opt și au spus că dacă va dori cineva să scrie semnul acelui număr, să deseneze cei doi colăcei salvatoari.
Și așa a apărut cifra 8…
1. Cu o linie continua puneți cifrele în ordine crescătoare.
2. Scrieți în căsuțe cifra corespunzătoare elementelor din fiecare mulțime de mai jos:
3. Încercuiește numărul mai mare din perechile de mai jos:
4. Scrie cifra 8:
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Nouă este șase pus Opt puișori sunt pe jos ,
Unul stă pe aripioare . Cu codița-n jos,.
Câți pui are cloșca oare ? Nu-n sus
Povestea cifrei 9…
A fost odată ca niciodată, într-o lume-ndepărtată, o împărăție mare și frumoasă, de i s-a dus vestea peste nouă țări și nouă mări….
Doar că împăratul și împărăteasa erau triști din cauză că nu aveau urmași.
Într-o noapte împărăteasa dormi și avu un vis.
Se făcea că a apărut o zână cu o baghetă fermecată și i-a zis împărătesei așa:
Dacă dorești să ai un moștenitor, va trebui să treci nouă văi, să numeri nouă izvoare și din al nouălea izvor să bei apă vie. Dar nu uita, să nu scoți nici un cuvânt pe drum!
Împărăteasa o ascultă pe zână și, cum se lumină de ziuă, porni la drum. Trecu peste nouă văi, numără nouă izvoare și, din al nouălea izvor bău apă vie. La întoarcere, multe lighioane îi ieșiră în cale și o provocau să vorbească cu ele, dar împărăteasa ascultă de sfatul zânei și nu scoase nici un cuvânt.
Așa că, peste puțin timp iată că împărăteasa purcese însărcinată, iar după nouă luni adusese pe lume un băiețel, frumos ca lumina zilei.
Era multă veselie la palat! Toată lumea era fericită, iar împăratul și împărăteasa se simțeau ca în al nouălea cer.
Luna, de acolo de sus de unde era, văzu bucuria lor și le trimise binecuvântarea pe o rază argintie, care ajunse până la pătuțul unde dormea prințișorul mult – dorit, înconjurându-l.
Oamenii, văzând această minune, au hotărât ca de atunci încolo, ori de câte ori doreau să scrie cifra care desemna cele nouă văi sau nouă izvoare pe care le trecuse împărăteasa la îndemnul zânei, să deseneze luna cu a ei rază de mătase, care cobora lin și înconjura pătuțul băiețelului…
Și așa a apărut cifra 9…
1. Scrieți în căsuță numărul corespunzător elementelor din mulțime
2. Încercuiește numărul mai mare din perechile de mai jos:
3. Scrie cifra 9:
NUMĂRUL ȘI CIFRA
Cinci degete rup la iarbă ,
Încă cinci pornesc la treabă .
Acum nimeni nu le-ntrece
Fiindcă sunt cu toate ……..
1. Scrieți în căsuțe cifra corespunzătoare elementelor din fiecare mulțime de mai jos:
2. Încercuiește numărul mai mare din perechile de mai jos:
Scrie numărul 10:
RECAPITULARE
1. Numără și apoi scrie cifra corespunzătoare fiecărei mulțimi:
2. Numără și completează pentru fiecare culoare:
Ordonează crescător (a) și descrescător (b) numerele:
a) 2; 5; 4 ; 1; 3. b) 3; 1; 2; 4; 5.
_________________ ________________
Taie sau completează, după cerință:
5.Colorează:
a) 5 pisicuțe;
b) 3 cățeluși;
c) 4 iepurași;
6. Completează șirul, respectând regula:
RECAPITULARE 0 – 10 (I)
1. Scrie numărul corespunzător în fiecare casetă:
2. Vrei să știi câți brăduți a plantat Vlad? Numără-i și numerotează-i:
3. Știi să completezi enunțurile?
Tom, pisicul meu, are … picioare.
La o mână, am … degete.
„Cucurigu! Boieri mari,
Dați punguța cu … bani!”
Mama mi-a citit povestea „Cei … purceluși”.
Albă ca Zăpada a ajuns la căsuța celor … pitici.
Știi să scrii numărul care urmează?
5. Știi numărul după care urmează?
6. Fii atent la regulă și completează și tu:
Numerele s-au amestecat. Hai să le așezăm în ordine crescătoare (a) și în ordine descrescătoare (b):
a) 4; 2; 10; 6; 0; 8; 5; 7. b) 5; 1; 4; 9; 10; 2; 0; 6.
8. Tweety vrea să știe câte obiecte de fiecare fel are în ghiozdan. Îl ajuți?
Numără-le și completează tabelul:
Floare matematică – Fișă de lucru
Adunarea și scăderea 0 – 30
Joc matematic pe grupe :
Pe un dreptunghi au fost scrise exerciții de adunare și scădere.După rezolvarea exercițiilor elevii au sarcina de a decupa petalele și de a le asmbla la rezultatul potrivit. În completare fiecare grupă își completează floarea cu diferite ornamente.
5. JOCURI DIDACTICE PENTRU CLASA A II-A
Recapitularea și completarea cunoștințelor din clasa I. La începutul clasei a II-a, este o acțiune didactică complexă, vizează nu atât reluarea cunoștințelor însușite anterior, cât utilizând repetiția, integrarea cunoștințelor în structuri noi, unele corelații de mai mare complexitate, stabilirea generalizărilor superioare realizate prin activitățile didactice organizate la sfârșitul clasei I.
În această perioadă vom urmări ca elevii să-și actualizeze noțiunile științifice formate, să fie conduși spre integrarea acestora în structuri și scheme. Forma de activitate predominantă va fi în această perioadă, rezolvarea de exerciții și probleme.
Oricât de bine ar fi conturate premisele psihologice interne pentru învățare, ele nu se convertesc de la sine în capacități școlare, în performanțe, în reușite, dacă procesul instructiv- educativ nu este conceput, proiectat, practicat astfel încât să permită utilizarea optimă a disponibilităților tuturor elevilor. Privită din această perspectivă, activitatea de recapitulare trebuie să fie astfel concepută, încât să ofere elevilor ocazia declanșării energiilor psihice. Reflectând asupra structurii psihice specifice elevilor de 7-8 ani, se impune utilizarea, în continuare a jocului didactic ca activitate de bază la această vârstă, caraterizată printr-o gândire concret intuitivă. De aceea optarea pentru utilizarea jocului didactic și în clasa a doua, ca formă de activitate eficientă, nu este întâmplătoare, că este potrivită pentru aplicarea, consolidarea și sistematizarea cunoștințelor, stimulând interesul, susținând efortul și generând în rândul elevilor spiritul de cooperare, de încredere.
Vom avea în vedere ca aceste lecții de recapitulare să fie organizate după regulile oricărei activități didactice, prin folosirea, formularea obiectivelor în funcție de conținut, precum și a itemilor de evaluare. Eficiența acestor activități depinde de măiestria învățătorului, de alegerea celor mai potrivite jocuri didactice, care la repetarea, sistematizarea și consolidarea cunoștințelor într-o formă nouă, atractivă și accesibilă, care să înlăture monotonia și să trezească interesul elevilor pentru activitatea de învățare.
Adunarea și scăderea numerelor naturale până la 100 cu trecere peste ordinî
1.CINE CALCULEAZĂ MAI REPEDE?
Jocul urmărește ca elevii să descopere procedee de calcul rapid, aplicând propritățile operațiilor învățate. Iată un exercițiu transformat în joc didactic:
a). 2 + 4 + 6 + 8 + 10 + 12 + 14 + 16 + 18 + 20 =
soluția : 2 + 18 + 4 + 16 + 6 + 14 + 8 + 12 + 10 + 20 = 20 + 20 + 20 + 20 + 20 +10 = 20 + 20 + 20 + 20 + 20 + 10 = 110
b). 1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 15 + 16 + 17 + 18 + 19 =
soluția : (1+19) + (2+18) + (3+17) + (4+16) + (5+15 )= 20 + 20 + 20 + 20 + 20 = 100
c). 1 + 3 + 5 + 7 + 9 +19 + 17 +15 + 13 + 11 =
soluția : (1+19) + (3+17) + (5+15) + (7+13) + (9+11) = 20 + 20 + 20 + 20 + 20 = 100
2. GHICIREA UNUI NUMĂR
Gândeștete la un număr mai mic decît 20 dar mai mare decât 10 (exemplu 12);
adună la acest număr 40;
din suma lor scade 30;
comunică-mi rezultatul
x + 40 – 30 = 22
Rezolvarea : 22 + 30 – 40 = 12 x = 12
Sau : x + 40 – 30 = 29
29 + 30 – 40 = 19 x = 19
3. COMPLETAREA SEMNELOR CARE LIPSESC
Trebuie completate căsuțele goale cu semnele corespunzătoare, astfel ca relația să fie adevărată.
48 17 20 11 10 = 46
Exercițiile pot fi rezolvate separat :
48 + 17 = 65 45 + 11 = 56
65 – 20 = 45 56 -10 = 46
NOȚIUNI DE GEOMETRIE
Grupați literele după felul liniilor folosite la scrierea lor:
A B C D E F G H I J K L M N O P R S Ș T Ț U V W X Y Q Z
a) lini curbe : – deschise – C, S;
– închise – O, Q;
b) lini frânte : – N, M, F, E;
c) lini drepte : – I, H, X, V;
d) linii combinate : curbe și frânte – B.
4. UNDE SE AFLĂ CIFRELE ?
în exteriorul liniei drepte ;
în interiorul liniei drepte.
0 5 8
7
6 9
Numerele naturale până la 1000
5. COMPUNE NUMERE CU CIFRE DATE
Se dau elevilor cartonașe cu numere, de exemplu: 1, 3, 4, se cere să compună numere formate din 3 cifre, fără a se repeta cifrele. Trebuie permutat (schimbat) locul cifrelor.
Rezultă : 143, 134, 413, 431, 314, 341.
Se poate cere elevilor să scrie aceste numere ca sumă a adunării:
143 = 100 + 40 + 3 431 = 400 + 30 +1
134 = 100 + 30 + 4 314 = 300 + 10 +4
413 = 400 + 10 + 3 341 = 300 + 40 +1
Se poate cere elevilor să citească și să precizeze locul unde se află cifra.
Exemplu: 143 = 1 sută, 4 zeci, 3 unități
431 = 4 sute, 3 zeci, 1 unitate
143 = 1 locul 3 = sute
4 locul 2 = zeci
3 locul 1 = unități
6. CE NUMERE LIPSESC ?
Acest joc se poate folosi la toate clasele, în raport de cerințele programei. Elevii, sub conducerea învățătorului, se întrec în completarea de rânduri, coloane sau căsuțe cu numere ce lipsesc, ca de exemplu:
100……103…….105…….110;
397…….402;
568…….573;
982…….975.
7. GHICIREA CIFREI ȘTERSE
Acest joc se poate folosi la toate clasele în raport de cerințele programei. Elevii, sub conducerea învățătorului, se întrec în completarea de numere.
Alege un număr format din 3 cifre (437);
Calculează suma cifrelor alese (4 + 3 + 7 = 14);
Scade suma obținută din numărul ales (437 – 14 = 423);
Șterge o cifră de la ultimul rezultat (4) și comunică-mi pe celalte două (2, 3);
Cifra a treia cea ștearsă va fi ghicită de învățător astfel: 9-(2+3)=4
Cifra ștearsă este 4.
8. GHICIȚI CELE DOUĂ NUMERE (Varianta 1)
Acest joc este eficient prin faptul că el contribuie la perfecționarea deprinderi de calcul mintal și dezvoltă facultatea de a face diferite combinații matematice. Pentru explicarea acestui joc se procedează în felul următor:
Se scrie pe tablă o coloană verticală compusă din 12 numere după care se spune elevilor: „ Mă uit la două numere, dacă la primul număr adun pe cel de-al doilea obțin 450. Ghiciți la ce numere m-am uitat?”
Iată numerele ce pot fi scrise în coloană pe tablă:
La semnalul de „ Începeți! „ elevii încep să scrie pe caiete perechi de numere care adunate să dea suma 450. De la început se atrage atenția elevilor că au la dispoziție 7 minute. Elevii care în timpul stabilit efectuează cele 12 exerciții sunt declarați câștigătorii acestui joc. Calculele mintale care trebuie să le efectueze elevi la acest joc sunt:
Folosind tot numere acestei coloane (a) se poate cere elevilor să compună în scris opt exerciții de scădere astfel:
Verificând lucrările efectuate se constată că elevii cu un ritm mai lent în calcul compun în timpul stabilit numai câte 4-5 exerciții, iar elevii cu un ritm mai accentuat compun peste 10-12 exerciții.
Elevii care calculează corect și efectuează peste 12 exerciții vor fi declarați câștigătorii întrecerii fiind recompensați cu calificativul meritat.
8. GHICIȚI CELE DOUĂ NUMERE ( varianta 2 )
Tot în cadrul adunării și scăderii numerelor în concentrul 1-100 se poate aplica cu succes o altă variantă a acestui joc, procedând astfel:
Se confecționează pentru fiecare elev al clasei câte un cartonaș cu dimensiunile 10/7 cm, pe care se scriu câte două coloane verticale de numere formate din sute și zeci. Prima și a doua coloană trebuie să cuprindă câte 10 numere cu soț. După ce se distribuie fiecărui elev câte un cartonaș se indică acestora să aleagă din coloana 1 un număr la care să adune un numă din coloana a doua pentru a obține suma indicată de fiecare cartonaș, suma indicată este scrisă în partea de sus a fiecărui cartonaș fiind încercuită cu roșu.
Se precizează că fiecare cartonaș trebuie să conțincă numere diferite și rezultatele obținute vor fi de asemenea diferite. Cartonașul se prezintă astfel la un singur elev.
Se procedează astfel: după primirea cartonașelor fiecare elev combină și calculează diferite perechi de numere pentru a obține suma cerută.
Pentru evitarea efectuării de calcule inutile, și în scopul rezolvării unui număr cât mai mare de exerciții, în timpul stabilit 7-10 minute, se indică elevilor să încercuiască numerele care au fost împerecheate după care imediat se scrie pe caiet exercițiul efectuat.
Calculele mintale care se efectuează cu ocazia împerecherii numerelor din acest cartonaș sunt:
După trecerea timpului rezervat se face controlul efectuării sarcinii stabilindu-se numărul de exerciții corect rezolvate de fiecare elev. Controlul efectuării calculelor se poate face diferit fie individual prin corectarea și notarea fiecărei lucrări în parte, fie în colectiv prin verificarea frontală a exercițiilor efectuate de fiecare elev. În verificarea frontală se cere fiecărui elev să spună câte exerciții a efectuat cu rezultatul cerut. Pentru a verifica exactitatea exerciților efectuate se face un control prin sondaj. În funcție de nr exerciților corect rezolvate se stabilesc câștigătorii jocului câștigând întrecerea aceia care rezolvă corect 9-10 exerciții.
9. GĂSEȘTE REZOLVAREA
Elevii trebuie să găsească cât mai multe soluții care fac adevărate exercițiile, introducând în locul termenilor simbolurile cu litere.
Exemplu : a + b +c = 586
Soluții posibile:
CAPITOLUL III
3.1. METODE ȘI PROCEDEE FOLOSITE ÎN JOCURILE DIDACTICE MATEMATICE
Acțiunile de predare-învățare în cadrul disciplinei matematca la clasele I-IV are determinări concrete, ăn sensul că se desfășoară într-un câmp pedagogic definit de o multitudine de variabile a căror interdependență este logică.
În predarea matematicii, didactica modernă presupune un complex de metode, tehnici și procedee. Deși se proiecteză complexul de metode în strânsă corelație cu celelalte componente structurale ale lecției, metodele dispun de o oarecare autonomie, în sensul că utilizarea unei metode permite realizarea unui spectru mai larg de obiective, să articuleze mai mult unități de conținut. Din acest punct de vedere, metodica didactică are statutul unui instrument operațional al acțiunii care orientează comportamentul elevilor spre ceea ce trebuie făcut și cum trebuie făcut.
Se poate face precizarea că nu se poate vorbi de metode universale eficiente sau neeficiente, bune sau rele, active sau pasive. De asemenea se poate spune că fiecare situație de predare-învățare, acceptă una sau mai multe variante metodice. Opțiunea pentru o variantă sau alta este condiționată de nenumărați factori. Aceasta nu înseamnă că învățătprul alege o singură metodă pentru a realiza un obiectiv. Orice deprindere, fie ea și intelectuală se poate forma și dezvolta numai prin exercițiu, în variantele lui cele mai cunoscute, inclusiv antrenament mintal ca bază pentru formarea unor deprinderi psiho-metrice.
Învățătorul, cunoscînd varietatea metodelor disponibile în câmpul didacticii moderne, cunoscând particularitățile elevilor cu care lucrează valențele conținutului pe care trebuie să le atingă prin predare învățare, acționează pentru a-și valorifica pe deplin personalitatea el însuși devenind un autentic subiect creator în materie de articulare a strategiilor, metodelor și procedeelor didactice.
Pentru realizarea jocurilor didactice matematice se folosesc variate metode didactice: expozitive-povestirea, descrierea, explicația, instructajul; conversative-conversația, discuția colectivă, problematizarea, fișa de lucru, schema; de eplorare a realității-observația dirijata, semidirijată și independentă, descoperirea explorativă, jocurile de construcție; de acțiune-exercițiul.
Totdată în orele de matematică, prin jocurile didactice se folosește strategia inductivă și strategia analogică. Ca tip special de abordare a realității matematice, în mărirea inductivă se interprind experimente asupra situației sau în cadrul ei, efectuând ac țiuni reale cu obiecte fizice sau cu obiecte create de gândire (concepte). Pe baza observațiilor făcute, provocate de concretizările interprinse, elevii sunt conduși progresiv la conceptualizări (de ex. În rezolvările de jocuri didactice-problema, care folosesc abordările inductive, elevul gândește analitic prin probe și treptat ajunge ca o concluzie, acest tip de activitate reprezintă însă o premisă a constituirii raționamentului deductiv de mai târziu).
Strategia analogică are ca temei o primă și esențială caracteristică a gândirii matematice, anume relevanța ei logico-analogică. Se întelesc analogi între noțiuni, între idei, între domenii. Punctul de plecare îl constituie însuși faptul că analogia reprezintă forma principală sub care se manifestă procesele de abstracție.
Cele patruzeci și opt de piese din trusa lui Z.P.Dimes, variabile ca mărime (unele mari, altele mici), ca formă (cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi), ca dimensiune (groase sau subțiri) și culoare (roșu, galbe, albastru) reprezintă modelele de gândire analogică aritmetico-combinatorie și au ca rezultat punerea laolaltă a obiectelor cu anumite proprietăți.
Analiza sistematică a procesului de învățământ scoate în evidență legătura logică ce există între componentele sale: obiective, conținut, metode, mijloace, forme de organizare a activității, relații educator-educat, toate văzute în lumina conexiunilor necesare, proiectate și evaluate la parametrii de eficiență ridicată. Orice modificări propuse intr-una din aceste componente afectează în mod firesc, direct, indirect, funcționalitatea însăși a tuturor celorlalte componente.
Modernizarea pedagogiei învățământului matematic, în special în perspectiva apropierii formării gândirii logice a elevilor încă din primele clase, de logica științei propriu-zise, impune organizarea și desfășurarea acesteia într-o manieră nouă: conștintizarea complexității actului de predare învățare, metode active și participative, diferențierea învățământului, cultivarea interesului pentru studiuprin toate acestea urmărindu-se sporirea efienței formative a învățământului.
2. Evaluarea randamentului școlar, realizat prin jocuri didactice matematice
Evaluarea rezultatelor și progreselor obținute de elevi la matematică face parte din preocupările generale de evaluare a procesului de predare-învățare și este ca obiect de studiu al didacticii. Conceptul de evaluare, particularizat la obiectul matematică, păstrează caracteristicile evaluării generale, dar implică note specifice.
La matematică evaluarea urmărește să măsoare și să aprecieze progresele elevilor în materie de cunoștințe priceperi și deprinderi matematice, ca rezultate ale procesului de instruire, precum și aspecte educative ale activității școlare la matematică, materializate în atitudinile și comportamentele elevilor.
În funcție de obiectele instrucționale propuse, evaluarea performanțelor elevilor se realizează și este necesară pentru:
Cunoașterea studiului inițial de la care se pleacă în abordarea unei secvențe de instruire în vederea organizării eficiente a noii activități de învățare;
Confirmarea atingerii obieczivelor propuse pentru o anumită unitate didactică;
Stabilirea nivelului la care a ajuns fiecare elev în procesul formării setului de capacități implicat de obiective.
Pentru evaluarea randamentului școlar la matematică se folosesc diferite forme metode și tehnici cum ar fi :
Lucrările scrise: – teste sumative, probe de control la sfârșit de
capitol;
– teste formative la sfârșitul unei lecții;
– lucrări efectuate ca activitate independentă în
clasă (efectuarea unor seturi de exerciții,
rezolvarea sau compunerea unor probleme).
b. Verificarea – examinarea orală;
c. Temele pentru acasă;
d. Aprecierea rezultatelor obținute de elevi în activitatea din afara clasei sau școlii;
e. Examinarea asistată de calculator.
În vederea evaluării și notării elevilor trebuie să avem în vedere stabilirea unor tehnici de evaluare precise și eficiente, bazate pe criterii obiective, stabilite în spiritul învățământului formativ, învățământul care se referă la volumul și calitatea cunoștințelor, gândire logică și posibilitatea de sinteză, stilul personal în rezolvarea sarcinilor didactice, posibilitatea aplicării noțiunilor teoretice în activitatea practică, modul de participare al elevului la lecție, modul în care elevul își manifestă dorința de cunoaștere, modul de expunere a cunoștințelor. În aceste condiții apare cerința ca normele de evaluare să fie mai complexe mai nuanțate, mai sensibile, pentru a putea să-și surprindă întreaga gamă de aspecte semnalate, pentru a putea deplasa atenția de la informație la formație, de la cantitate la calitate, de la memorie la gândirea activă, creatoare. De aceea, cercetările actuale se îndreaptă asupra folosirii unor metode cât mai variate mai moderne de evaluare a randamentului școlar între acestea incluzându-se și jocurile didactice matematice.
Pentru evaluarea cunoștințelor însușite de elev la orele de matematică, jocurile didactice pot fi folosite în cadrul testelor sumative sau formative, se pot rezolva la tablă cu întreaga clasă, pe rânduri de bănci oral sau în scris, între colegii de bancă și chiar ca temă pentru acasă.
Aplicând jocul didactic matematic în vederea evaluării randamentului școlar, mai ales la lucrările scrise-teste sumative sau formative, se realizează următoarele obiective:
Învățătorul poate să surprindă aspectele de fond ale pregătirii fiecărui elev în parte;
Se informează asupra volumului de cunoștințe dobândite, ce noțiuni au fost mai greu asimilate, ce lacune există în pregătirea elevilor și ce măsuri de recuperare se pot lua pentru creșterea randamentului școlar;
Se realizează un control mai obiectiv pe baza unor criterii unice de acceptare a răspunsului;
Se realizează ritmicitatea notării elevilor;
Elevii vor fi stimulați în vederea formării unor puternice deprinderi de muncă intelectuală;
Se poate stabili nivelul proceselor psihice, implicate în învățare;
Se poate realiza o evaluare continuă a randamentului școlar.
În concordanță cu obiectivele urmărite în vederea evaluării randamentului școlar , se stabilesc capitolele supuse testării, se fixează obiectivele operaționale urmărite, în conformitate cu cerințele programei și se alege jocul didactic matematic tipic pentru tema aleasă. Apoi se stabilește numărul de puncte acordat pentru fiecare etapă a jocului, precum și punctajul de penalizare în conformitate cu gradul de realizare a fiecărei etape. Prezentarea în fața elevilor a modului de punctare sau depunctare după administrarea testului, face ca elevul să devină pe lângă obiect al actului evaluativ și subiect al autoevaluării.
Ca o etapă strict necesară apare întocmirea și analiza unei evidențe a punctajului obținut la fiecare test (în care se pot introduce jocuri didactice matematice), obținând astfel informații utile asupra atingerii obiectivelor propuse, asupra volumului de cunoștințe asimilate, asupra lacunelor existente.
Toate aceste informații culese vor fi folosite pentru restructurarea activității ulterioare de recuperare a greșelilor tipice și de predare învățare a cunoștințelor din capitolele următoare.
Introducerea jocurilor didactice matematice trebuie să fie integrată organic în sistemul lecțiilor de matematică, astfel elevii putând mai ușor dobândi noi cunoștințe cu mai multă plăcere vor realiza ceea ce li se cere, matematica nu va devenii un act tensional și rigid.
3. Jocul didactic matematic și utilizarea mijloacelor de învățîmânt
„ Scopul principal al invâțământului matematic – afirmă H. Ponicare este de a dezvolta anumite facultăți psihice și printre ele, intuiția nu este mai mai puțin prețioasă. Prin ea lumea matematică rămâne în contact cu lumea reală și chiar dacă matematica pură ar putea să se lipsească de ea, tot la ea ar trebui să recurgem pentru a umple prăpastia care separă simbolul de realitate. Practicianul va avea totdeauna nevoie de ea și la fiecare matematician pur trebuie să existe o sută de practicieni. „
Conținutul științific al conceptelor matematice moderne nu exclude ci, dimprotrivă presupune utilizarea unor metode și procedee bazate pe intuiție. Copilul de vârstă școlară mică are o gândire care operează la nivelul operațiilor concrete. Numai în măsura în care elevul va fi pus în situația de a gândi operând cu mulțimi de obiecte, va putea pătrunde în înțelesul real al conceptelor matematice, își va însiși logica acestora.
Trebuie să asigrăm un echilibru între metodele de tip intuitiv-observativ , cele acționale și problematizarea pentru a nu ajunge nici la abuz de intuiție (așa cum se poate întâmpla uneori) dar nici la un învățământ formal fără suport modelator și în care multe noțiuni matematice rămân fără o suficientă acoperire intuitivă.
Manifestând inițiativă în crearea și folosirea unor metode și materiale didactice care să sprijine înțelegerea noțiunilor matematice, prin joc didactic matematic, noi învățătorii trebuie să ținem seama de căteva cerințe pentru a oferi posibilitatea elevilor de a învăța matematica gândind mai întâi la nivelul concret și pentru a se ridica treptat la înțelegerea și operarea cu abstracținile matematice.
În primul rând se impune drept cerință analiza și utilizarea materialelor didactice în funcție de gradul lor de intuitivitate ținând seama de faptul că interacțiunea dintre analogie și inducție pe de o parte, și temeiul lor intuitiv, pe de altă parte asigură progresiv evoluția spre abstract
Desigur că materialul didactic principal îl constituie mulțimile de obiecte cu putere de simbolizare a relațiilor matematice, ale căror elemente dispun de însușiri (criterii) precise de constituire mulțimilor, cum sunt: piesele jocurilor logico-matematice, rigletele și alte truse din această categorie. Aceste materiale oferă posibilitatea efectuării unor operații concrete în care se evidențiază proprietatea, principiul, relația ce constituie esența matematică a conceptelor pe care le învață elevii. Esențializarea se acceantuează cu ajutorul reprezentărolor grafice.
Alte materiale didactice folosite la jocurile didactice matematice: jetoane de forme diferite cu figuri numerice de la 1la 9, formate din buline, triunghiuri, pătrate, pungulițe sau săculețe de pânză colorate, desene cu animale discuri de carton și altele.
Suportul intuitiv al noținilor matematice se asigură și prin imagini ale obiectelor (tablouri, ilustrații). Acestea însă oferă posibilitatea operării cu ele, de unde și caracterul lor staic, constatativ. Folosirea cu precădere și în mod abuziv a unor asemenea mijloace intuitive ascunde esența matematică, aspectele concrete nedozate îngreunând procesul de esențializare.
În al doilea rând, se impune selecționarea atentă a materialelor intuitive în raport de obiectivele urmărite în cadrul jocului didactic, în funcție și de etapa de formare a noținilor respective, de experiența de care dispun elevii, de măsura în care materialul respectiv servește la înțelegerea principiului, a relației, a proprietății etc ce urmează a fi asimilate, aplicate și apoi transferate.
În al treilea rând, se impune dozarea judicioasă a intuiției ca suport material, până la nivelul necesar producerii saltului în abstract cu reținerea pe plan logic a adevărului matematic, respectiv în limbaj matematic (noțiuni).
CAPITOLUL IV
FIȘE DE LUCRU
1.Fișă de lucru
Clasa I
Aflați numerele:
a). cu 3 mai mari decât: 7; 10; 12; 17;
b). cu 3 mai mari decât: 7; 10; 12; 17;
c). cu 5 mai mari decât suma numerelor 1 și 14;
d). cu 2 mai mici decât diferența numerelor 20 și 7.
Într-o cutie sunt 12 bomboane, iar în alta 8 bomboane. Câte bomboane sunt în total?
3). Completați căsuțele cu numere de la 0 la 30 în așa fel încât să obțineți pe orizontală și pe verticală sumele înscrise deasupra.
20 30 18
2. FIȘĂ DE LUCRU
1) Calculează:
24 + 13 =
15 + 42 =
89 – 65 =
70 – 30 =
23 + 44 – 16 =
=
68 -25 + 14 =
=
2) La suma numerelor 23 și 30 adaugă diferența numerelor 47 și 32 .
…………………………
…………………………
…………………………
3) Scrie toate numerele naturale care adunate cu 43 dau suma mai mică decât 50.
……………………………
……………………………
……………………………
……………………………
4) Calculează diferența dintre numărul 40 și cel mai mic număr de două cifre .
…………………………..
5) Se dau numerele 31 și 45 .
a) Găsește trei numere naturale a căror sumă să fie egală cu suma numerelor date ;
……………………………..
b) Gasește două numere naturale a căror diferență să fie egală cu suma numerelor date .
…………………………….
LUCRAȚI CU ATENȚIE ! SUCCES !
3. FIȘĂ DE LUCRU
1.Încercuiți răspunsul corect:
a) Un bloc poate avea înălțimea de : 12 m 12 l 2 m
b) Lungimea unui creion poate fi de : 15 m 15 cm 15 kg
c) Lățimea unei bănci poate fi de : 50 m 50 ore 50 cm
d) Adâncimea unui bazin de înot poate fi : 2 m 2 cm 2 l
e) Capacitatea unei găleți poate fi : 1 l 10 l 10 kg
f) Capacitatea unui butoi poate fi : 100 kg 100 m 100 l
g) O pungă de zahăr poate cântări : 1 l 1 kg 1 cm
h) Un sac de grâu poate cântări : 50 kg 2 kg 15 m
i) Două monede de 50 bani valorează cât
o monedă de : 10 lei 1 leu 10 bani
j) Luna mai are : 28 zile 31 zile 31 ore
k) Trei sferturi de oră durează : 15 min. 45 ore 45 min.
l) În doi ani sunt : 12 luni 24 zile 24 luni
2.Efectuați :
102 m + 79 m – 25 m =______________________________________
600 l – 326 l +104 l =______________________________________
248 kg + 715 kg – 180 kg =____________________________________
100 ore – 16 ore + 36 ore =____________________________________
365 zile + 366 zile – 500 zile =__________________________________
500 lei + 100 lei + 68 lei + 12 lei + 20 lei =________________________
3. Stabiliți valoarea de adevăr:
Primul ceas indică ora douăsprezece .
Al doilea ceas indică ora opt și jumătate .
Al treilea ceas indică ora nouăsprezece și cincisprezece minute .
12 m 7 m 2 m 2 2 m
Blocul este mai înalt cu 10 m decât cortul .
Casa este la fel de înaltă ca și blocul .
Diferența dintre înălțimea casei și cea a cortului este de 5 m .
4.Găsește perechile!
Metrul capacitate ceas
Litrul timpul cântar
Kilogramul lungimea ruletă
Ora masa corpurilor bani
Lei valoarea lucrurilor
5.Reprezintă orele indicate !
11: 50 10 : 20 21 :00
6. Sora mea a avut vacanță 2 săptămâni.
Câte zile de vacanță a avut ea ?
__________________________________________________________________________________________________________________________
7. Clasa a II-a B a stabilit ca în data de 15 mai , într-o zi de vineri să plece intr-o excursie. Din cauza vremii nefavorabile excursia s-a amânat cu 5 zile .
În ce dată și în ce zi se vor pleca ?
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
8. Un grup de muncitori aveau de săpat un șanț lung de 1000 m. În prima zi au săpat 115 m, a doua zi au săpat triplul zilei precedente , iar a treia zi cât în cele două zile la un loc.
Câți metri de șanț le-a rămas muncitorilor de săpat pentru a patra zi ?
9. Compune o problemă după următoarea operație :
(529 l + 239 l ) – 488 l = l
3. FIȘĂ DE LUCRU LA CLASA A | | -A
1.Scrie ora indicatǎ de fiecare cadran:
………….. sau……………. ………..sau………….. …………..sau………..
2.Completeazǎ desenând pe cadranele de mai jos, acele potrivit orei indicate:
13,00 sau 1,30 15,20 sau 3,20 4,35 sau 16,35
3.Calculeazǎ:
18 ore și 20 min + 5 ore și 40 min =……..ore și……min=……..ore=
6 ore și 14 min + 8 ore și 16 min =…….ore și……min
25 ore și 50 min + 22 ore și 10 min=…….ore și…….min=…….ore=…….zile
15 ore și 45 min – 7 ore și 15 min =……..ore și…….min
16 ore și 55 min – 9 ore și 25 min=………ore și…….min
4 sǎptǎmâni=? zile 4 sǎptǎmâni=…………………………………………………………….
4.Completeazǎ și calculeazǎ:
Data mea de naștere este(ziua,luna, anul)…………………………………..
Acum am ……….ani. Acum 7 ani aveam…….ani. ………………………………….
Peste 9 ani voi avea…….ani. ……………………………………………………………………..
Voi avea 25 de ani peste ……. ani. ……………………………………………………………….
5.Andrei a stat la mare din ziua de 27 iunie, pânǎ pe 5 iulie inclusiv. Câte zile a stat Andrei la mare? Scrie datele zilelor care a stat Andrei la mare.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
PROIECTE DE TEHNOLOGIE DIDACTICĂ
LA CLASELE I-II
CONCLUZII
La copii aproape totul este joc. Prin joc copilul se dezvoltă. Prin intermediul jocului se asigură o trecere mai lină de la grădiniță la școală, o mai bună acomodare noilor cerințe școlare.
Școlarul mic manifestă multă curiozitate. El trece de la o curiozitate perceptivă treptat, la o curiozitate epistemică, adică apare necesitatea de a-și exprima fenomenele de a înțelege lumea, de a stabili relații între cauze și efect. Este vârsta când se trece de la o gândire intuitivă la o gândire operativă. Copilul învașă să rezolve practic exerițiile și problemele iar treptat schemele, structurile mintale se cer degajate de acțiunea nemijlocită cu obiecte .
Intelectul infantil se caracterizează printr-o deosebită receptivitate. Copilul poate reține cu multă ușurință o serie de date, numere. Învățătorul este chemat să dirijeze procesul memorării, să urmărească procesul de trecere de la o memorare predominant mecanică la una logică-intențională. Atenția școlarului mic este încă instabilă. Copilul obosește repede. Este indicat ca perioadele care solicită atenția să alterneze cu activitatea de inviorare. Introducerea unor jocuri în lecție poate răspunde acestui scop.
Atenția și efortul copilului pot fi stimulate și prin stabilirea unei motivații adecvate. Motivele exterioare (se i-a note bune, să facă bucurie părinților, să fie lăudat) vor fi dirijate treptat spre o motivație socială (să fie convins de importanța școlii, de necesitatea unei pregătiri pentru viață). Până școlarul va ajunge la imperativul „trebuie” să nu se neglijeze rolul interesului, plăcerii, atracției către studiu. Lecțiile interesante trebuie să fie bogate în materiale didactice intuitive și presărate cu jocuri didactice, ce vor susține efortul elevilor, le va menține mai mult timp concentrată atenția. Experiența și practica a dovedit că activitatea mintală a elevului, solicitată în lecție poate deveni interesantă, accesibilă, dacă este inclusă în joc.
Strategiile jocurilor sunt strategii euristice în care copii își manifestă istețimea inventivitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala. Nu trebuie neglijat faptul că la elevi mici procesele afective colorează încă intens întreaga lor activitate. Jocul, prin încărcătura lui afectivă asigură o antrenare mai deplină a întregii activități psihice. În joc copilul este un adevărat actor și nu un simplu spectator. El contribuie cu toate forțele lui la îndeplinirea sarcinii jocului, realizând în felul acesta o învățare autentică. Tot experiența didactică demonstrează că jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare a școlarului mic și de stimulare a resurselor lor intelectale.
Pentru ca studiul aritmeticii din clasele primare să constituie o bază solidă pentru studiul ulterior al matematicii, se cer cultivate interesul și pasiunea elevilor pentru rezolvări de exerciții și probleme. Prin jocul didactic mai putem cultiva dragostea pentru studiul aritmeticii, le stimulăm efortul susținut și îl determinăm să lucreze cu plăcere, cu interes atât în oră cât și în afara ei.
Observațiile culese de la mai multe clase ale învățământului primar, îmi permite să afirm că jocul didactic este întâlnit încă prea puțin în lecțiile de matematică. Consider, că el poate fi introdus cu discernământ la toate clasele primare dar în mod special la clasa I.
Jocurile didactice prezentate, pot fi folosite atât ca metode de predare-învățare, dar mai ales ca mijloace utile de consolidare și aplicare a cunoștințelor însușite.
Jocul didactic trebuie folosit cu o anumită precauție, el nu va transforma activitatea de învățare într-o permanentă activitate de joc, nu va diminua cerințele de ordin cognitiv, ci se va îmbina firesc cu activitatea de instruire, activitate predominantă în lecție. Sarcina jocului va fi subordonată scopului instructiv-educativ al lecției.
Jocul didactic organizat și desfășurat metodic va avea valoare instructiv formativă deosebită. El poate duce la deprinderi traince și implicit la un progres evident al proceselor psihice, al nivelului intelectual al elevilor.
Jocul poate avea și un efect educativ evident, cultivă încrederea în forțele proprii, precum și spiritul de răspundere, de colaborare și ajutor reciproc.
Propun ca învățătorii să-și îmbogățească materialele didactice în organizarea unor jocuri variate. Pot folosi: „Cartea primei vanacțe”, de Eugen P. Noveanu, Editura Ion Creangă, București, 1987; „Recreații științifice” de Prof. Claudiu Vodă, Editura Ceres, București, 1980; „Jocuri didactice și exerciții distractive” – Culegere pentru clasele I-IV; Editura didactică și pedagogică, București, 1973 în care sunt jocuri didactice matematice plăcute, potrivite elevilor din clasele primare.
Prin jocurile didactice elevul nu este scutit de eforturi, ele sunt menite să-i antreneze perspicacitatea și gândirea logică, atât de necesare în majoritatea activităților omenești și să-i întărească unele calități morale ca: răbdarea, tenacitatea, stăpânirea de sine, autocontrolul, satisfacția fiindu-i mai mare dacă rezolvă el singur „dificultatea”.
Propun, de asemenea ca întreprinderile specializate să asigure înzestrarea școlilor cu o mai mare diversitate de seturi de materiale didactice, materiale care să satisfacă cerințele programelor școlare.
În încheiere, subliniez că, făcând din învățarea prin jocurile didactice un stil obișnuit de lucru la elevi, vom constata progresul la învățătură, mai ales din partea elevilor cu un ritm de lucru mai lent, participarea voluntară tot mai deschisă a elevilor la lecție, interesul sporit pentru învățare, plăcerea cu care ei așteaptă lecțiile ce conțin elemente de învățare prin joc.
Învățătorul optează pentru o formă anume de joc, bazându-se totdeauna pe cunoașterea colectivului său de elevi.
BIBLIOGRAFIE
V.A. Krutetki, I.S. Lukin – Psihologia preadolescentului, Editura didactică și pedagogică, București, 1980
I. Nicola, S. Constantin, D. Fărcaș – Pedagogie generală, Editura didactică și pedagogică, București, 1989
I. Cerghit, V. Bunescu, E. Crețu – Didactica generală, Editura didactică și pedagogică, București, 1991
I. Olivotto – Culegere de exerciții și probleme aritmetice, Editura ARA, 1991
E. Guran – Probleme și exerciții de matematică recreativă, Editura Lumina, București, 1991
I. Berar – Aptitudinea matematică la școlari, Editura Academiei române, București, 1991
Ghe. Păun – Între matematică și joc, Editura Albatros, București, 1986
A. Frâncu – Jocuri didactice și exerciții distractive, Editura didactică și pedagogică, București, 1972
I. Neacșu – Metodica predării matematicii la clasele I-IV, Editura didactică și pedagogică, București, 1988
P. Silvestru – Enciclopedia practică a copiilor – Jocuri și jucării, Editura Ion Creangă, București, 1981
I. Aron – Metoda predării aritmeticii la clasele I-IV, Editura didactică și pedagogică, București, 1967
I. Aron, I. Ghe. Herescu – Aritmetică pentru învățători, Editura didactică și pedagogică, bucurești, 1967
Ghe. Herescu, V. Notrescu, V. Ștefănescu – Îndrumătorul învățătorului pentru clasa I, Editura didactică și pedagogică, București, 1980
G. Gheba, C. Popovici – Jocuri didactice și probleme de perspicacitate pentru școlarii claselor I-IV, Editura Universal Pan, 2006
A. Dumitru, V.G. Dumitru – Caiet cu exerciții, probleme și jocuri – clasa I, Editura didactică și pedagogică, București, 2005
A. Frâncu – Jocuri didactice și exerciții distractive, Editura didactică și pedagogică, București, 1972
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Jocuri Didactice Matematice Pentru Clasa I (ID: 159749)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.