Jocul Logico Matematic în Învățământul Preșcolar
LUCRARE DE LICENȚĂ
Jocul logico-matematic în învățământul preșcolar
’.
CUPRINS
ARGUMENT…………………………………………………………………………………………………
Capitolul I………………………………………………………………………………………
Definirea și caracterizarea jocului…………………………………………………………..
1.1.1 Jocul – activitate dominanta la vârsta preșcolară……………………………………….
1.1.2 Considerații psihopedagogice ale jocului didactic………………………………………
1.1.3 Teorii despre joc………………………………………………………………………
1.2 Jocul didactic mijloc de realizare a continuității între grădiniță și școală…………………..
1.2.1 Rolul jocului didactic…………………………………………………………………
1.2.2. Organizarea și desfășurarea jocului didactic……………………………………….
1.2.3. Jocul didactic mijloc de activizare a activităților matematice……………………………
1.3. Importanța și funcțiile jocului……………………………………………………………….
1.4. Clasificarea jocurilor………………………………………………………………………
1.5 Jocul și dezvoltarea psihică a copiilor…………………………………………………….
1.6 Funcțiile jocului …………………………………………………………………………..
1.7 Conținutul jocului didactic…………………………………………………………………
Capitolul II. Jocul logico-matematic………………………………………………………..
Valoarea practica a jocului didactic matematic…………………………………………….
Caracterizarea jocului logico-matematic și a obiectivelor sale…………………………….
Caracterizarea jocului logico-matematic……………………………………………..
2.2.2 Obiectivele și sarcinile activităților matematice în grădiniță…………………………
Capitolul III. Strategii de realizare a jocurilor logico-matematice în grădiniță……………
3.1.Metode folosite în desfășurarea jocurilor logico-matematice………………………………………
Capitolul IV. Metodologia cercetării…………………………………………………………………………
4.1.Obiectivele și ipoteza cercetării………………………………………………………………………………
4.1.1.Obiectivul general………………………………………………………………………………………………
4.1.2.Obiective specifice……………………………………………………………………………………………..
4.1.3.Ipoteza………………………………………………………………………………………………………………
4.2.Variabilele cercetării……………………………………………………………………………………………..
4.3.Coordonatele majore ale metodologiei cercetării………………………………………………………
4.4.Metode utilizate……………………………………………………………………………………………………
4.5.Etapele cercetării………………………………………………………………………………………………….
4.6.Desfășurarea cercetării………………………………………………………………………………………….
Capitolul V. Analiza și interpretarea datelor……………………………………………..
5.1.Analiza și interpretarea datelor obținute………………
Concluzii………………………………………………………………………………………………..
Anexe…………………………………………………………………………………………………..
Bibliografie…………………………………………………………………………………………….
ARGUMENT MOTTO:
.,, Jocurile sunt la fel de vechi ca și civilizația însăși și la fel de variate ca aripile fluturilor. Pentru ele a fost cheltuită o cantitate fantastică de energie mintală’
M. Gardner
Jocul este o activitate umană, dominantă în copilărie, prin care copilul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară pe care și-o creează singur. În viața copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficțiunea pură și realitatea muncii (Debesse, M., 1969) și ne ajută să cunoaștem mai bine înclinațiile copilului, fiind cel mai bun turn de observație de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării acestuia. Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga să complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral. Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare. Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Un copil care nu știe să se joace, „ un mic bătrân”, este un adult care nu va știi să gândească.
Prin joc el pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura să particulară; traduce în fapte potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă, le îmbină și le complică, își coordonează ființa și îi dă vigoare. Jocul este considerat o strategie optimă pentru promovarea îngrijirii timpurii și a dezvoltării . Jocul, în contextul atașamentului securizat oferit de adulți, oferă copiilor bogăția, stimularea și activitatea fizică de care are nevoie pentru dezvoltarea creierului, pentru învățarea viitoare. Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajează toate tipurile de inteligență, conform teoriei inteligențelor multiple a lui H. Gardner ( 1983): lingvistică, muzicală, logico – matematică, spațială, corporal chinestezică, personală și socială .
Copilul în perioada preșcolară se caracterizează printr-o dezvoltare intensă din punct de vedere fizic și mai ales psihic. Au loc o serie de modificări cantitative și calitative, atât de accentuate, încât în perioadele următoare nu vor mai putea fi egalate. Rolul jocului este deosebit, în acest context. La vârsta preșcolară jocul devine activitatea fundamentală a copilului, care influențează întreaga să conduită și prefigurează personalitatea în plină formare și dezvoltare . Pentru copil, lucrul cel mai important îl constituie jocul . Conceperea jocului ca formă de activitate este cel mai important aspect particular al formelor pe care le îmbracă învățământul la acest nivel. Jocul este forma de activitate specifică pentru copii și hotărâtoare pentru dezvoltarea lor psihică. Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului . Modul serios și pasiunea cu care se joacă copiii, constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere . Prin joc, prin crearea și rezolvarea progresivă a diverselor feluri de contradicții, se dezvoltă personalitatea copilului. Prin joc, copilul preșcolar descoperă noi modalități de expresie atitudinală care îi sporesc vigoarea să acțională și dinamismul său, nevoia de explorare.
Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt în timp ce alții sunt mai reținuți, inhibați, mai puțin activi. Se poate constata, fără îndoială, că în toate jocurile intervin și se exersează: elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gândirii , capacitatea de imaginare a unor soluții , aplicarea în practică a acelora care au fost memorate și care și-au dovedit eficiența .Toate laturile vieții psihice, începând cu cele mai simple și terminând cu cele mai complexe se educă, se exersează și se dezvoltă prin intermediul activității ludice .
Trăsăturile de personalitate – aptitudini, deprinderi, interese, aspirații, caracter, temperament, se exprimă prin comportament. Toate aceste caracteristici, se pot exersa și dezvolta cu ajutorul jocului. Formele de joc, îl pun pe copil în situația de a stabili legături între fenomene, gândirea având un caracter concret-intuitiv. În timpul jocului copilul învață și se educă. În frageda copilărie, învățarea este naturală și spontană. Jocul ocupă locul preferat în activitatea cotidiană a copilului. A ne întreba de ce, pentru copil, aproape orice activitate este joc, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Putem defini jocul ca o activitate modelatoare, caracteristică omului, o invenție culturală, instaurată pe baza unui acord socio-comunicativ. Jocul are la copil rolul pe care munca o are la adult. Între joc și muncă există un raport mutual, jocul fiind vestibulul natural care conduce spre muncă, spre disciplină, spre activitatea de grup ( El. Simionică, F. Bogdan, 1998 ). Numai cine cunoaște locul pe care îl ocupă jocul în viața copilului poate înțelege ușor cât de mare este eficiența folosirii lui în procesul instructiv-educativ. Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învățare constituie un mijloc important de pregătire psihologică a copilului pentru școală .
Învățământul preșcolar constituie prima treaptă de școlarizare și-l pregătește pe copil pentru învățământul primar.Vârsta preșcolară este o perioadă de evoluție spectaculoasă a conduitei ludice; evoluție ce nu se mai găsește în nici o altă perioadă a vieții. Bogăția conduitei ludice este datorată nu numai dezvoltării și maturizării psihofizice, ci și posibilităților de relaționare și a experiențelor acumulate odată cu intrarea copilului în grădiniță. Adaptarea la noul mediu va fi de lungă durată, cu progrese și regrese, cu eforturi perseverente și de durată, atât din partea copilului însuși, cât și a adulților care-l susțin. În grădiniță, copilul își continuă construirea propriei identități. Crescând, copilul începe să relaționeze cu cei de-o seamă, trecând de la „jocul în paralel“, la cel „împreună cu“ ceilalți copii, câștigându-și și consolidându-și imaginea de sine.
La preșcolar, învățarea apare combinată cu jocul. Bazată pe asimilarea și sedimentarea cunoștințelor, învățarea conduce la elaborarea unor comportamente noi care satisfac mai bine necesitățile adaptative ale copilului. În preșcolaritate sunt întâlnite învățarea socială și învățarea didactică. Învățarea socială se realizează ca urmare a contactelor interpersonale ale copiilor, cu adulții sau cu cei de-o seamă cu și în situații de viață diverse. Oferă prilejul de a asimila o serie de experiențe socioumane, semnificații și valori sociale, stiluri comportamentale, roluri și comportamente, modalități de adaptare, acomodare și armonizare interpersonală. Activitatea de joc a copiilor cere cooperare. De aceea copilul este nevoit să învețe să stabilească ușor contacte interpersonale, să respecte tovarășii de joc, să-și inhibe anumite comportamente agresive, să se acomodeze relativ ușor la noile situații, să-și coordoneze eforturile cu ale celorlalți în vederea atingerii scopurilor fixate, să contribuie constructiv prin informație, opinii, aprecieri la desfășurarea activității. Pentru că învățarea socială este o învățare participativă, copilul își însușește toate aceste comportamente participând efectiv în diverse situații la diverse activități pentru că orice situație, orice eveniment, orice activitate este furnizoare de experiență socială. Preșcolarul are nevoie de ceilalți. Are trebuințe psihosociale-nevoia de acceptare și apreciere a lui de către grup, are nevoie de statut în cadrul grupului, de participare, de reprocitate relațională, de integrare în grup, în intercunoaștere, sociabilitate și comunicativitate. Trăind în colectivitate, prin intermediul cuvântului, al simbolurilor și al gesturilor, copilul achiziționează cunoștințe, deprinderi și atitudini, în mod spontan, neorganizat.
,,Experiența umană circulă de la individ la individ și de la colectivități la colectivități. Oamenii se influențează reciproc, fac schimb de idei cu ajutorul limbii.”( Stoica D. Și Stoica M.-,,Psihopedagogie școlară” Ed. Scrisul românesc-Craiova 1982, pag.73)
Copilul observă comportamentul altuia, îl învață implicându-se și participând direct la diferitele tipuri de activități sociale. Ca factori întăritori ai comportamentelor sunt folosiți aprobarea și dezaprobarea, recompense sau sancțiuni morale-recunoaștere, acceptare, promovarea în grup sau dimpotrivă: blamarea, critica, marginalizarea, respingerea de către grup.
,,În cazul învățării psiho-sociale o persoană poate fi față de altă persoană atât generator de stimulare, cât și factor de control al efectului produs, cu condiția ca acele persoane să se găsească într-o interacțiune psihică reciprocă.”(Ana Tucicov Bogdan-,,Psihologie generală și psihologie socială” vol.II EDP București 1973, pag.83)
Învățarea didactică, presupunând organizarea activităților copiilor, desfășurarea acestora după programe obligatorii și riguroase, capătă un caracter dirijat, organizat și sistematic. Cunoștințele transmise, formarea deprinderilor și dezvoltarea intereselor suferă transformări și restructurări convertindu-se în joc didactic cu conținut și finalitate instructiv-educativă. Experiența nemijlocită a copilului începe să fie reglată și organizată de adult pe cale verbală.
,,Orice idee, orice problemă și orice sursă de cunoștințe pot fi prezentate într-o formă destul de simplă pentru ca orice copil să le poată înțelege într-o versiune recognoscibilă.”(J. S. Bruner-,,Procesul educației intelectuale”Ed. Științifică București 1970, pag.72)
Skinner preciza că de fapt ,,instrucția organizează condițiile învățării să o ușureze, să accelereze apariția comportamentelor care, fără acestea, n-ar fi dobândite decât încet, sau n-ar apărea niciodată”(Skinner-,,Revoluția științifică a învățământului”-EDP București 1971, pag.63). Instrucția se axează pe particularitățile de vârstă ale preșcolarilor, în grădiniță. Asimilarea cunoștințelor la preșcolarii mici nu reprezintă un scop în sine. Ei nu-și planifică mintal acțiunile, nu sunt preocupați de rezultatul activității desfășurate. De asemenea, la această vârstă, se face necesară diversificarea activităților obligatorii, punct bine atins de noul curriculum, apropiindu-le mai mult de joc.
Ca formă de activitate instructiv-educativă, jocul trebuie înțeles în primul rând, ca un cadru organizatoric de desfășurare a activității didactice. Educatoarea trebuie să creeze un cadru de așa natură încât copiii să găsească în joc cel mai bun climat psihologic și social de manifestare și de dezvoltare a propriei lor personalități. De asemenea, această formă de activitate trebuie înțeleasă ca modalitate modernă de desfășurare a procesului educației în grădiniță. ,,Nota modernă îi este conferită prin aceea că se armonizează perfect cu toate orientările metodologice moderne.” (***-,,Copilul preșcolar și dezvoltarea vorbirii” (culegere metodică), București, 1980;pag.55), respectând și promovând în esență spiritul jocului în procesul educației. În calitatea să de coparticipant la propria formare, copilul este sprijinit să dobândească metodele și căile accesibile lui de cunoaștere, pentru ca pe temeiul acestei condiții importante să poată cuceri orice cunoștințe de care are nevoie. De aceea, jocul ca o formă de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației trebuie să fie bine înțeles de educatoare pentru ca aceasta să poată evita în practica educațională formele neplăcute, direct contradictorii spiritului jocului, ca tonul didacticist pe care îl ia uneori îndrumarea jocului, sau folosirea întâmplătoare a elementului de joc în alte forme de activitate, în special în cele de învățare sistematică.
Trăind permanent satisfacția deplinei libertăți, copilul poate să-și aleagă tema de joc sau ocupația dorită, să se asocieze cu partenerii pe care îi preferă, să recurgă la soluții pe care le apreciază ca necesare spre a duce la îndeplinire activitatea cerută. Copilul este liber să dea activității orice conținut, fie să privească, să examineze, să mânuiască diferitele obiecte care se găsesc în preajma sa; fie să rezolve ceva cu semnificație socială mai deosebită, cum ar fi aceea de a surprinde în joc diferite aspecte ale vieții cotidiene care i-au reținut cândva atenția în mod deosebit. De asemenea, poate să-și încerce competențele într-o direcție sau alta, ori să-și exerseze cu bună știință anumite deprinderi, care pot influența performanțele viitoare, unele având chiar valoare competitivă.
O altă particularitate a jocului ca formă de activitate instructiv-educativă este faptul că permite cultivarea spiritului de independență în efectuarea diferitelor acțiuni cu grad sporit de dificultate. Această particularitate derivă din faptul că în joc exprimarea simbolică nu este limitată sau îngrădită. Prin ambianța ce și-o creează, jocul înlătură orice acțiune neplăcută a factorilor formativi și evită instalarea, sub orice formă, a blocajului psihic. Atunci când greșește, copilul își dă seama de consecințele greșelii și dacă situația cere, el remediază totul spontan și ingenios. Atunci când copilul în joc nu greșește sau greșeala este una mică, neimportantă în raport cu ceea ce face, el își continuă drumul firesc și nestingherit sau imprimă acțiunilor sale alte dimensiuni, cu noi sensuri și semnificații. Jocul, dă posibilitatea copiilor de a avea preocupări variate sub aspectul conținutului. În toată etapa destinată jocului, copilul știe că are voie să manifeste inițiativă, să rezolve singur sau împreună cu partenerii problemele întâlnite; să facă ceea ce îi place sau îi produce satisfacție; să participe la activități care sunt pe măsura să și spre binele său. Caracterul acesta larg este reglat de natura jocului, de regulile acestuia,în sensul că se simte nevoia să se pună în acord deplin actul simbolic cu cel real, jocul cu realitatea cotidiană. Este reglat și de modul în care se realizează îndrumarea jocului în sine, de poziția aparent absentă de la joc a educatoarei, care are datoria să îmbine armonios acțiunea spontană și liberă a copilului cu normele și direcțiile prioritare ale educației.
Numai prin joc copilul este foarte activ și interesat de tot ceea ce face. El are libertatea să se miște în voie și să gândească nestingherit așa cum îi dictează împrejurările, el este tot timpul fericit și binedispus. Jocul trebuie apreciat în grădiniță ca bază a conceperii întregii activități instructiv-educative, căci fără joc eforturile sunt zadarnice, formale și lipsite de o finalitate reală.
Datorită acestui fapt, în procesul de învățământ jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a preșcolarilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de învățământ și, nu în ultimul rând, ca formă de organizare a activității de cunoaștere și de dezvoltare a capacităților psiho-fizice. Grădinița trebuie să asigure copilului cel mai bun start în viață și de aceea noul curriculum propune atingerea cunoașterii prin intermediul învățării experiențiale, practicată prin JOC, ca generator al motivației interne. Structura flexibilă a conținuturilor acordă educatoarei libertatea de decizie cu privire la tipurile de conținuturi pe care le abordează în privința metodologiei de propunere a acestora. Prin joc copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale! De aceea, jocul este cea mai eficientă formă de învățare integrată datorită naturaleței cu care copilul învață!
Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolar și școlar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor. Jocurile logico – matematice sunt jocuri didactice care introduc, în verbalizare, conectorii și operațiile logice și urmăresc formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de valoare și de exprimare a unităților logice. Ele oferă posibilitatea familiarizării copiilor cu operațiile cu mulțimi. Orice operație abstracta, inclusiv noțiunea de mulțime, devine mai accesibila și poate fi însușita conștient daca este inclusa în jocul logico – matematic ce oferă un cadru afectiv motivațional adecvat. ,, Scopul principal al jocurilor de acest tip este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic simplu care să le permită a se orienta în problemele și aspectele realității înconjurătoare, să exprime judecăți și raționamente intr-un limbaj simplu, familiar.
Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă copiilor și răspunde intenției de a-l determina pe acesta să „descopere” matematica, trezindu-i interesul și atenția. Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc că acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. În școală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învățarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educarea limbajului.
Pornind de la definiția dată jocului didactic, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care cadrul didactic consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematice, pune în valoarea și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.
Știut fiind faptul că îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității, valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării priceperilor și deprinderilor formate. Pornind de la elementele constitutive ale jocului didactic, și jocul didactic matematic cuprinde următoarele componente:Scopul jocului – se formulează în concordanță cu prevederile programei activităților matematice. Scopul trebuie să se refere la probleme de ordin cognitiv, dar și formativ. Abordarea matematicii în acest fel este accesibilă preșcolarilor, succesul obținut în folosirea jocurilor didactice în cadrul procesului instructiv-educativ m-a determinat să-mi folosesc experiența didactică în activitatea de cercetare pentru elaborarea lucrării care are această temă.
Descrierea lucrării
Toate aceste motive expuse anterior m-au condus la alegerea temei care a fost cercetată timp de un an, pe un eșantion fix, grupa fiind formată din 26 de copii. În cercetarea efectuată m-am axat pe ipoteza că: dacă jocurile logice sunt bine proiectate și organizate, cu obiective ce vizează dezvoltarea gândirii concrete, a inteligenței copiilor, contribuie la dezvoltarea personalității copiilor, la pregătirea lor pentru școală. În cercetarea efectuată la adunarea, organizarea și interpretarea datelor, s-a folosit un sistem metodologic format din: metode de colectare a datelor, metode de organizare și sintetizare a datelor și metode de prelucrare statistică și interpretare a datelor. În acest sens s-au folosit metode ca : observația, experimentul, analiza produsului activității, datele obținute prin aceste metode au fost înregistrate în tabele analitice sintetice, iar apoi au fost preluate și interpretate.
Probele tip test de evaluare au fost aplicate la începutul anului școlar realizându-se o evaluare inițială și la sfârșitul anului (evaluare finală). Aceste probe au fost elaborate în funcție de particularitățile de vârstă. Pe baza rezultatelor obținute la evaluarea inițială s-a elaborat un program de instruire corespunzător, iar la sfârșitul anului școlar s-au realizate evaluări sumative pentru a evidenția progresul realizat de copii.
Obiectivele urmărite în cercetare au fost:
Formarea priceperii de a tria și clasifica obiectele cu care operează, după anumite însușiri comune, realizând mulțimi cu o proprietate caracteristică dată;
Cultivarea deprinderii de a compara și aprecia cantitatea din două (sau mai multe) mulțimi, atât global, cât și prin punere în corespondență;Intuirea relației de ordine într-o mulțime dată;Familiarizarea copiilor cu numărul natural;
Familiarizarea copiilor cu limbajul matematic;
Formarea memoriei logice;
Dezvoltarea atenției voluntare;
Formarea spiritului de observație, a spiritului de ordine, a corectitudinii și a perseverenței în îndeplinirea cerințelor;
Mulțumesc pe această cale îndrumătorului meu științific lect.dr. DRAGOS VIOREL pentru prețioasele îndrumări și materialele indicate spre consultare.
MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI DE CERCETARE : ,,Modalități de valorificare a jocului logico-matematic în învățământul preșcolar’’
MOTTO:
,,Dorințele noastre sunt posibilități ce zac în noi. Visele sunt realizări în avanpremieră” ( Goethe)
Problema pregătirii preșcolarilor pentru activitatea de învățare în clasa I, ca scop final al grădiniței, a cunoscut și cunoaște încă modificări principale și îmbunătățiri în diferitele sale compartimente( conținut, forme, metode, mijloace), astfel încât acestea să răspundă cât mai bine cerințelor primei etape de școlarizare. Programa învățământului preșcolar dovedește o preocupare permanentă pentru modernizarea învățământului matematic, prevăzând formarea conceptului de număr, atât prin metodele pe care le relevă teoria mulțimilor, cât și prin măsurare.
În urma bibliografiei studiate, am constatat că în formarea noțiunilor de bază ale matematicii, un rol important îl au jocurile logice. De aceea, mi-am propus ca în această lucrare să mă opresc asupra jocurilor logice și a rolului pe care îl au în dezvoltarea capacităților intelectuale ale copiilor. Jocurile logico-matematice și-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării concrete a inteligenței copiilor. Ele contribuie la realizarea aspectului formativ al activității matematice, dezvoltându-le gândirea logică, deoarece ei sunt puși în situația de a căuta soluții și de a verbaliza acțiunile îndeplinite. Prin aceste jocuri se dezvoltă potențialul intelectual și acțional -creator al preșcolarului, spiritul de observație, posibilitățile de verbalizare și exprimare orală, capacitatea de analiză și sinteză, de comparație,de abstractizare și generalizare.
Jocurile logice au un preponderent rol formativ, iar în cadrul lor trebuie subliniată însemnătatea însușirii și respectării regulii de joc, rolul ei modelator, întrucât prefigurează în cadrul unui adevăr științific, o regulă, un principiu,o lege sau reglementarea unui fenomen social. Copilul trebuie învățat încă de acum despre necesitatea cunoașterii și respectării legilor care guvernează natura și societatea. Chiar copiii dificili care au fost crescuți în familie fără opreliști, care nu vor să asculte părerile colegilor și de cele mai multe ori rămân impasibili sau caută să se eschiveze de la cerințele formate de educatoare, cedează de cele mai multe ori în fața acestor reguli, le acceptă numai din dorința de a participa la joc.
Respectarea regulilor de joc formează un om disciplinat, dar nu conformist, un om ascultător, dar nu servil, un om demn,conștient de rolul său. Jocul logic matematic fiind o activitate colectivă, copiii învață în cadrul lui și abc-ul comportării civilizate. Expresii ca : „vă rog”, „nu vă supărați”, „vă mulțumesc”, sunt de multe ori introduse chiar în cadrul regulilor de joc, repetarea și respectarea lor sunt, pe cât de necesare, pe atât de utile.Tot în cadrul jocurilor logice matematice, copiii încep să fie inițiați și în unele concepte matematice de bază ca acelea de relație, relație funcțională, reușind să dezlege, în final (sub o formă intuitivă) probleme de transformări și să folosească relația de echivalență în scopul unei înțelegeri noi, apropiate de sensul științific al noțiunii de număr. Jocurile logice aduc un spor de eficiență în pregătirea copiilor pentru școală și au legătură directă cu activitatea desfășurată în clasa I. Jucându-se, copiii învață cu plăcere elemente de logică matematică.
CAPITOLUL I
JOCUL – FORMĂ DE ACTIVITATE INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ
MOTO:
,,Fără joc, întreaga viață a copilului degenerează ca o floare lipsită de apă și soare.” (Mihai Stoian)
Definirea și caracterizarea jocului
Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a lungul întregii vieți. Este necesara dezvoltarea laturii ludice a personalității pentru a pute privi soluțiile cu fantezie și inventivitate. Normele didactice impun respectarea principiului adaptării conținuturilor învățării la particularitățile de vârsta ale celui educat. Jocul este prezent în mediul instituțional al grădiniței, dar continua în toate mediile sociale în care se formează.
Jocul alături de învățare, munca și creație este una între activitățile umane fundamentale. Jocul este o activitate conștientizata de copil și tratata ca atare neputând să o confunde cu celelalte activități umane. S-a constatat ca efortul depus de copil în joc este la fel cu cel depus de adult în munca. Nu trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasa, lipsita de importanta deoarece pentru copil jocul este o activitate dominanta prin care el construiește lumea, o apropie, o analizează și căuta să o înțeleagă, prin care acționează și scoate la lumina sentimente și idei interiorizate. Astfel jocul îl introduce pe cel care-l practica în specificitatea lumii imaginare create de jucătorul respectiv. Scopul jocului este acțiunea însăși, capabilă să-i satisfacă jucătorului imediat dorințele sau aspirațiile proprii. Prin atingerea unui asemenea scop, se restabilește echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a cesteia.
Jocul este o activitatea specific umană, dominata în copilărie, prin care omul își satisface nevoile imediat, după propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginara ce si-o crease. Jocul are o semnificație funcțională esențială și nu este un simplu amuzament. El formează, dezvolta și restructurează întreaga viață psihică a copilului. Prin joc copiii își dezvolta percepțiile, reprezentările, creativitatea, își amplifica posibilitățile memoriei, își formează însușirile voinței, răbdarea, perseverenta, stăpânirea de sine. Tot prin joc sunt modelate trăsăturile de personalitate:respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea, curajul. Astfel psihologul Ursula Șchiopu considera faptul ca "jocul stimulează creșterea capacitații de a trai din plin cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizată, având funcția de mare și complexă școală a vieții"
Jocul este o școala deschisa, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc, viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar ca jocul îndeplinește în viața copilului de 3-7 ani același rol ca munca la adulți. Este forma specifica în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă. Este suficient să amintim concentrarea copilului prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmărește respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga.
Jocul este o forma de activitate bine gândită, necesara și indispensabila procesului educației, este o activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea să specifică nu se confundă cu nici o alta forma de activitate instructiv-educativa, motiv pentru care nu poate fi suplinită și nici nu este în măsura să suplinească pe una din ele.
Pentru a înțelege specificul jocului ca forma de activitate instructiv-educativa, trebuie să cunoaștem și celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umană, activitate dominanta la vârsta preșcolara, factor hotărâtor în viața copilului preșcolar. Aceste sensuri indică, fie poziția jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educației. Jocul este o activitate specific umană pentru ca numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului. Este una între variatele activități desfășurate de om, fiind în strânsa legătura cu acestea. Este determinat de celelalte activități – învățarea, munca, dar în același timp este puternic implicat în acestea. Învățarea, munca, creația, includ elemente de joc și în același timp jocul este purtătorul unor importante elemente psihologice de esența neludică ale celorlalte activități specific umane.
Jocul – activitate dominantă la vârsta preșcolară , are rol hotărâtor în evoluția copilului. La vârsta preșcolara jocul este o activitate cu caracter dominant, fapt demonstrat de modul în care polarizează asupra celorlalte activități din viața copilului, dar și de durata și ponderea sa. Aceasta idee este susținuta și de rolul pe care-l are pe planul dezvoltării copilului, favorizând trecerea să pe o treapta superioara de dezvoltare. Pentru copil, evidențiază J. Chateau, aproape orice activitate este joc sau, după cum afirma Claparede "jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții este singura atmosfera în care ființa să psihologica poate să respire si, în consecința, poate să acționeze". Jocul este elementul care face trecerea de la grădinița la școala să nu fie perceputa de ființa umana ca un "soc" ci ca o continuare fireasca a activităților desfășurate în cadrul grădiniței numai cu un grad de dificultate mai ridicat.
Activitate dominanta, fundamentala la vârsta preșcolarității, jocul reprezintă o forță cu caracter propulsor în procesul dezvoltării copilului, permițându-i acestuia să pătrundă în realitatea pe care o cunoaște activ, sporindu-ți totodată întregul potențial de care dispun.
1.1.1 Jocul – activitate dominanta la vârsta preșcolară
Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preșcolară principala activitate, o formă de manifestare fără bariere geografice ori religioase, o activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă.
In grădiniță jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de activitate, realizând procesul de învățare într-un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către copil.
Știm că jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ în care predomină acțiunea didactică simulată. Această acțiune valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptive de tip recreativ proprii activității umane, în general ,în anumite momente ale evoluției sale ontogenice, în mod special.
Psihologia jocului evidențiază importanța activării acestei metode mai ales în învățământul preșcolar. Analiza să permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci direcții de dezvoltare,orientate astfel:
de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase
de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile
de la jocurile fără subiect spre cele cu subiect;
de la șirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect și cu desfășurare sistematică;
de la reflectarea vieții personale și a ambianței apropiate,la reflectarea evenimentelor vieții sociale" (Elkonin).
Această metodă dinamizează acțiunea didactică prin intermediul motivațiilor ludice care sunt subordonate scopului activității de predare-evaluare într-o perspectivă pronunțat formativă. Modalitățile de realizare angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice:
după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului jocuri de stimulare a cunoașterii interactive;
după conținutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;
după formă de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori jocuri de cuvinte încrucișate ;
după resursele folosite jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări jocuri pe bază de fișe individuale, jocuri pe calculator;
după regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin tradiție jocuri cu reguli inventate jocuri spontane jocuri protocolare ;
după competențele psihologice stimulate : jocuri de mișcare, jocuri de observație, jocuri de imaginație jocuri de atenție, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj, jocuri de creație.
Prin joc,copii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, își pot antrena capacitatea lor de a acționa creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă istețimea, spontaneitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala,etc.
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare și se succed în ordinea implicată de logica cunoașterii și a învățăturii.
Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi în cadrul lecțiilor din toate ariile curriculare iar măiestria educatoarei va duce la rezultate deosebite.
Prin caracterul, conținutul și structura lor, jocurile sunt foarte numeroase și variate. Ținând seama de sarcinile educației preșcolarului și de influența formativă a jocului asupra copilului, pedagogia preșcolară clasifică jocurile în:
jocuri de creație,
jocuri de construcție,
jocuri didactice,
jocuri logice,
jocuri de mișcare,
jocuri distractive.
Considerații psihopedagogice ale jocului didactic
La origine, jocurile se leagă de sacru, ca orice altă activitate omenească, și din această origine derivă chiar și jocurile cele mai profane, cele mai spontane, cele mai lipsite de finalitate conștientă. Jocul apare ca un rit social care exprimă și întărește, asemenea unui simbol, unitatea unui grup, ale cărui opoziții interne se caracterizează și se rezolvă anume în aceste manifestări ludice.
Jocurile sunt sufletul relațiilor umane și factori de educare eficienți. Groos spunea că jocul copiilor este un act de dezvoltare personală neintenționată în joc se reflectă legăturile copilului nu numai cu lumea lui interioară, ci și cu evenimentele din lumea exterioară.
1.1.3 Teorii despre joc
Jocul are funcția de a relaxa și detensiona atât corpul, cât și spiritul obosit. ( Schaller, în 1891, Lazarus, în 1883 – Teoria recreării sau odihnei ).
A doua teorie, propusă de poetul Schiller și apoi susținută de Spencer, este cea a surplusului de energie, conform căreia, surplusul de energie acumulat de copil să descarcă prin joc, urmând niște canale create deja de obișnuință.
A treia teorie, propusa de Hall, teoria atavismului, care susține că jocul este un exercițiu necesar dispariției tuturor funcțiilor rudimentare, devenite inutile ( jocul ,, de-a vânătoarea’’ al copilului, care exprimă o funcție rudimentară nu are drept scop dispariția prin istovire, ci exersarea trecătoare a unei influențe asupra dezvoltării altor funcții. Claparéde considera că cele două poziții sunt ale lui Hall sunt antagonice și susține funcția de instrument creator a jocului.
A patra teorie este cea elaborată de K. Gross, în 1896, și se numește teoria exercițiului pregătitor, în care autorul a pornit de la insuficiența explicativă a teoriilor anterioare, pledând pentru o reîntoarcere la punctul de vedere biologic pentru a explica problematica jocului. Gross susține existenta a multiple tipuri de joc în conformitate cu numărul instinctelor ( jocuri de întrecere, jocuri erotice, jocuri de vânătoare, de lupta etc. ) și ca niciodată nu o să vedem în jocurile unei specii animale exerciții instinctive ( jocuri ) practicate de alte specii. Astfel, funcția jocului este de a fi un exercițiu pregătitor pentru viața adevărată.
O altă teorie prezintă jocul drept un stimulent al creșterii. Acest punct de vedere își are originea în ideile lui H. Carr, care a atras atenția rolului pe care jocul îl are în dezvoltarea organismului, în special ca stimulent pentru sistemul nervos, dar și pentru sistemul muscular, circulator etc.
Teoria exercițiului complementar ( sau a compensației ) a fost elaborată tot de Carr și se bazează pe ideea potrivit căreia, jocul întreține și împrospătează deprinderile nou dobândite.
K. Lange propune teoria întregirii, potrivit căreia jocul ar fi un înlocuitor al realității care ar procura animalului, copilului, ocaziile pe care nu le găsește în realitate.
Ultima teoria la care se referă Claparède își are originile tot în considerațiile lui H. Carr. Este vorba de teoria cathartica, după care funcția jocului ar fi aceea de a ne purifica din când în când de tendințele antisociale cu care venim pe lume, dar nu în sensul de a le suprima, ci de a canaliza spre comportamente acceptate.
De-a lungul timpului au fost enunțate și alte teorii privind originile și formele de manifestare a jocurilor. Astfel, s-a urmărit stabilirea unor puncte comune de definire a termenului de joc și a conținutului lui (Kraus 1999/2000):
Teoria eliberării de energie
Teoria instinctului de joc
Teoria curățirii (Catarsis)
Teoria exercițiului
Teoria recreării
Teoria satisfacerii aparente
Teoria expansiunii eu-lui propriu
Teoria dezvoltării creativității
1.2 Jocul didactic mijloc de realizare a continuității între grădiniță și școală
In organizarea jocurilor, se are în vedere experiența acumulată de copii îi constituirea unor mulțimi de obiecte din lumea înconjurătoare: mărgele, mere nasturi, jucării etc., pe baza unor proprietăți: formă, mărime, culoare. Copii trebuie, deci, să cunoască diverse variabile ale acestor atribute și pe baza lor și alcătuiască mulțimi: nasturi rotunzi, mărgele albastre, jucării mari etc.
Tot în cadrul acestor activități, copiii trebuie să-și însușească sensul unor termeni care redau pozițiile spațiale relative ale obiectelor: sus-jos, pe-sub, in, lângă, în fața, departe-aproape, deasupra-dedesubt etc.
Pentru a forma conceptul de număr natural la grupa pregătitoare și mai apoi la clasa I, se familiarizează preșcolarii cu o serie de elemente necesare în procesul înțelegerii numărului ca proprietate a unei grupe-mulțimi, ca simbol al grupelor echivalente.
Trecerea de la grădiniță la școală reprezintă un salt calitativ din toate punctele de vedere. Succesul sau insuccesul copiilor la matematică se datorează, în mare măsură,și modului. în care sunt îndrumați copiii "să treacă " acest "prag" de la grădiniță la școală. Învățătorii care predau la clasa I se vor baza pe înclinația copiilor către joc și de aceea vor continua sub forme diversificate unele jocuri.
Pentru eficacitatea strategiilor de educație intelectuală la grupa mare – pregătitoare și la clasa I, se impune o anumită îmbinare specifică între joc – învățare – muncă, prin conferirea unui loc prioritar caracterului de joc, ca formă fundamentală și specifică de activitate la această vârstă.
1.2.1 Rolul jocului didactic
Valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că,în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite. Jocul didactic (matematic) cuprinde următoarele laturi constitutive:
conținut,
sarcină didactică,
reguli de joc,
elemente de joc.
Jocul didactic este și un mijloc de evaluare, arătând în ce măsură copiii și-au însușit cunoștințele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor și deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de educatoare și de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri prompte și corecte.
1.2.2. Organizarea și desfășurarea jocului didactic
Jocul didactic este un ansamblu de acțiuni și operații care paralel cu destinderea, buna dispoziție, bucuria, urmărește îndeplinirea sarcinii didactice. Un exercițiu matematic devine joc didactic atunci când realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic; scopul didactic se formulează în legătură cu cerința programei, iar sarcina didactică este legată de conținutul jocului (ce trebuie să facă).
Folosește elemente de joc:
întrecerea,
competiția,
cooperarea,
recompensa,
penalizări,
surprize,
cuvinte stimulatoare.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic, modul în care propunătorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele definitorii ale jocului sunt condiții esențiale care duc la reușita acestuia.
In acest sens, cerințele de bază care trebuiesc urmărite de către cadrul didactic sunt următoarele:
Pregătirea jocului didactic, organizarea judicioasă a acestuia;
Respectarea momentelor (evenimentelor) jocului didactic;
Ritmul și strategia conducerii lui;
Stimularea copiilor în vederea participării active la joc;
Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
asigurarea unei varietăți de elemente de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).
Pregătirea jocului didactic presupune în general următoarele:
Studierea atentă a conținutului acestuia, a structurii sale;
Pregătirea materialului (confecționarea sau procurarea lui);
Elaborarea proiectului (planului) jocului didactic.
Pe parcursul desfășurării unui joc didactic matematic, propunătorul poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna. Totuși, chiar dacă propunătorul nu participă direct la joc, sarcinile ce-i revin sunt deosebite. Astfel, în unele cazuri, propunătorul trebuie:
să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);
să mențină atmosfera de joc;
să urmărească evoluția jocului evitând momentele de monotonie, de stagnare;
să controleze dacă copiii rezolvă sarcina didactică independent sau în cooperare;
să urmărească comportamentul copiilor, relațiile între ei;
să activeze toți preșcolarii la joc găsind mijloace potrivite pentru a-i antrena și pe cei timizi;
să urmărească dacă regulile jocului sunt respectate cu strictețe.
1.2.3. Jocul didactic mijloc de activizare a activităților matematice
Prin folosirea jocului didactic în predarea matematicii la preșcolari și școlarii mici se realizează și importante sarcini formative ale procesului de învățământ. Astfel, jocurile didactice matematice :
antrenează operațiile gândirii ca:
analiza
sinteza
comparația
clasificarea
ordonarea
generalizarea
abstractizarea
clasificarea
dezvoltarea spiritului de inițiativă
spiritul de echipă
independența în muncă
dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități
formează deprinderi de lucru corecte și rapide
asigură însușirea mai rapidă, mai accesibilă și mai plăcută a unor cunoștințe cum ar fi numerația, operațiile aritmetice.
Deși este dificil să se facă o clasificare a jocurilor didactice matematice, totuși în funcție de scopul și de sarcina didactică propusă, acestea se pot împărții astfel:
A. După momentul în care se folosesc în cadrul activității, ca formă de bază a procesului de învățământ:
jocuri didactice matematice, ca activitate de sine stătătoare completă;
jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale activității;
jocuri didactice matematice în completarea activității, intercalate pe parcursul activității sau în final.
B. După conținutul capitolului de însușit în cadrul obiectului de
învățământ (matematica) sau în cadrul anilor de studiu:
jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii specifice unor noțiuni ;
jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau clase.
1.3. Importanța și funcțiile jocului
Sub influenta jocului se formează, se dezvolta și se restructurează întreaga activitate psihica a copilului. Modul serios și pasiunea cu care se joaca copiii constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere. Prin joc se dezvolta personalitatea copilului, prin crearea și rezolvarea progresiva a diverse feluri de contradicții:
a) între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc;
b) între invitație și inițiativă;
c) între repetiție și variabilitate;
d) între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;
e) între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine;
f) între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului;
g) între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice;
h) între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.
Putem afirma că, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole, iar "moralitatea ludică" contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este ca jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii naturii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o ultima cerința spre afirmare.
Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprima deschis, clar, dezinvolt, în timp ce alții sunt mai reținuți, mai puțin activi. Primii sunt mai ușor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalți exprimă mai mascat trăsăturile lor interne.
Se poate afirma că, jocurile satisfac o anumita cerința implacabila care îl stimulează pe copil la o activitate permanenta. Valorificând disponibilitățile interne, jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denota arta interogării în colectivitate și în viața sociala. Cu cât un preșcolar este mai dezvoltat din punct de vedere psihologic, cu atât se joaca mai mult, mai bine și mai frumos, se remarca a fi un veritabil creator și inițiator de acțiuni, cu semnificații multiple pentru evoluția ulterioară.
Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuala a copiilor, la formarea percepțiilor de formă, mărime, spațiu, timp, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului. Tot jocul este un mijloc eficient și suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independenta, disciplinei conștiente, perseverentei, precum și a multor altor calități de voința și trăsături de caracter. Valoarea jocului se observa și în dezvoltarea sociabilității, a spiritului de colectivitate, a relațiilor reciproce între copii. Jocul își are importanta să în formarea colectivului de copii, în formarea spiritului de independenta, în formarea atitudinii pozitive față de munca, în corectarea unor abateri sesizate în comportamentul unor copii. Toate aceste efecte educative se sprijină, ca pe un adevărat fundament, pe influenta pe care jocul o exercita asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra personalității lui. Jocul răspunde trebuinței de creație a personalității, dar și a sinelui în raport cu viața și ipostazele ei fericite. Analiza jocului pune în evidenta (oglindește) statutul mintal, cel afectiv, cel de sănătate al copilului, dar și structura experienței și a mediului de cultura. Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mișcare, se creează posibiliăți multiple de dezvoltare armonioasa a organismului. în plus, jocul determina o stare de veselie, de buna dispoziție, cu efecte benefice pe planul dezvoltării. Prin jocurile de mișcare se realizează numeroase din sarcinile educației fizice. Prin joc copilul dobândește deprinderi de autoservire, în scopul satisfacerii trebuințelor proprii și odată formate acestea permit ca jocul să devina mai complex cu o valoare formativa sporita. Participând la joc, preșcolarul este inițiat în tainele frumosului și învață să-l creeze, realizându-se astfel și sarcini de educație estetice.
În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a personalității copilului, realizându-se o absorbție uriașă de experiență și trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații, dorințe care se manifesta direct în conduita și reprezintă latura proiectiva a personalității. Jocul ii permite individului sa-si realizeze "eu-l", sa-si manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului sau major, atunci când nu o face prin alte activități.
Este bine cunoscut ca acel copil care nu se joaca rămâne sărac din punct de vedere cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalității. Ca școala a vieții sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința copilului de a avea un rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se afirma și de a-si face datoria.
Diferite studii și observații efectuate asupra jocului au evidențiat faptul ca acesta îndeplinește multiple funcții. J. Piaget stabilește următoarele funcții ale jocului:
1. funcția de adoptare realizata pe cele doua coordonate: asimilarea realului la "eu" și acomodarea, transformarea "eu-lui" în funcție de modelele exterioare;
2. funcția catarctică, de descărcare energetica și rezolvare a conflictelor;
3. funcția de socializare, constând în acomodarea copilului la ceilalți, asimilarea relațiilor cu cei din jur la propriul "eu";
4. funcția de extindere a "eu-lui", de satisfacere a multiplelor trebuințe ale copilului, de la trebuințele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de la trebuințele perceptive și motorii la cele de autoexprimare în plan comportament.
Funcțiile esențiale ale jocului sunt următoarele:
funcția de cunoaștere care se exprimă în asimilarea practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții;
funcția formativ-educativa exprimată în faptul ca jocul constituie o școala a energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației. Jocul educa atenția, abilitatule și capacitatule fizice, trăsăturile de caracter (perseverenta, promptitudinea, spiritul de ordine), trasatori legate de atitudinea față de colectiv (corectitudinea, spiritul de competiție, de dreptate, sociabilitatea, s.a), modelează dimensiunile etice ale conduitei.
funcția de exercitare complexa, stimulativa a mișcărilor (pusa în evidenta mai ales de Gross și Carr) concretizata în contribuția activă pe care jocul o are la creșterea și dezvoltarea complexă. Aceasta apare ca funcție principala în jocurile de mișcare, jocurile sportive, de competiție și ca funcție secundara în jocurile simple de mânuire, proprii copiilor mici. în perioada copilăriei și tinereții este o funcție principala, devenind ulterior marginala.
Prîntre funcțiile secundare ale jocului se înscriu următoarele:
funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care-l întreține jocul față de activitățile cu caracter tensional;
funcția catarctică și proiectiva;
funcția distractivă.
Ca funcție marginală este precizată funcția terapeutica ce se manifesta cu succes în cazuri maladive.
1.4. Clasificarea jocurilor
Clasificarea jocurilor a constituit și constituie în continuare o preocupare pentru mulți specialiști, cu toate acestea, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptata, date fiind perspectiva din care au fost investigate și criteriile diferite care au stat la baza diferențierii jocurilor. S-a operat, astfel, cu criterii multiple de clasificare, cum ar fi: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite, s.a.
In lucrarea "Probleme ale adaptării școlare – ghid pentru perfecționarea activității educatoarelor și învățătorilor", Editura All, București 1999, autoarea, Elvira Crețu realizează următoarea clasificare a jocurilor:
jocuri în care sunt solicitate funcțiile psihofiziologice (senzoriale, motorii, intelectuale);
jocuri tehnice (productive) care solicita fondul de reprezentări, memoria, motricitatea și care dezvăluie medii de viața (agricole, industriale, meșteșugărești, școala);
jocuri care exersează relațiile sociale (de familie, de grup școlar);
jocuri artistice (desen, muzica, arte plastice, s.a.)
J. Piaget abordează evoluția jocului la copil și realizează o interesantă clasificare a jocurilor, concludentă pentru buna înțelegere a funcțiilor sale:
jocul exercițiu – forma cea mai elementara a jocului, prezenta în etapa inteligentei senzorio-motorii și constă în repetarea unei activități însușite anterior pe alte căi pentru plăcerea activității;
jocul simbolic (de imaginație) îndeplinește în cea mai mare măsura funcția de adaptare. Permite asimilarea realului la "eu-l" copilului fără constrângeri și sancțiuni, asigura retrăirea unor realități transformate după propriile trebuințe;
jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii (2-7 ani). Are un rol deosebit în socializarea copilului, deoarece realizează înțelegerea reciproca prin intermediul cuvântului și disciplinei;
jocul de construcție care se dezvoltă pe baza jocului simbolic după vârsta de 5-6 ani. Jocurile de construcție apar ca jocuri integrate în simbolismul ludic pentru ca mai târziu să devina autentice adaptări, rezolvări de probleme, creații inteligente
Clasificare a jocurilor realizează și A.N. Leontiev, stabilind următoarele tipuri:
jocurile cu rol în care prim plan apare rolul asumat de copil, care reprezintă de fapt o funcție sociala generalizata a adultului;
jocurile cu rol și subiect în care copilul își asuma o funcție sociala anume pe care o realizează prin acțiunile sale;
jocurile cu reguli care apar mai târziu, în cadrul lor copilul subordonează unei ordini fixe și raporturi între participanți, includ o anumita sarcina, au un mare rol în structurarea personalității și în socializarea copilului;
jocurile de tranziție spre activitatea de învățare ("jocurile de granița"). Din aceasta categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizările, jocurile sportive, jocurile didactice.
Acestea pregătesc învățarea, încep să substituie procesul de joc cu învățarea. Ele împart jocurile în doua mari categorii după următoarea schemă:
Figura nr.1Clasificarea jocurilor
(Barbu H., Popescu E., Serban F., – "Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale", Edit. Didactica și Pedagogica, București 1993)
, reconstruiește secvențe din viață sau creează o noua lume, o altă realitate. Ursula Șchiopu surprindea caracterul universal al jocului în afirmația: ‚‚ De fapt, omul se joacă la toate vârstele. Chiar și la vârsta a treia.’’ ( U. Șchiopu, E. Verza, 1981, p. 28 ) .
Jocul este o activitate fundamentală a preșcolarității. Copilul nu se joacă decât 2-3 ore pe zi, Dar jocul este indispensabil în formarea noilor sale competențe. El angajează total pe copil, cu resursele sale cele mai evoluate, îi stimulează dezvoltarea, efortul de perfecționare. În acest fel jocul contribuie și la apariția posibilităților de învățare sistematică și a celor de muncă. Datorită rolului pe care îl are în viață copilului, resursele sale educative și diversității manifestărilor sale, el poate fi folosit de adult ca metodă, procedeu sau formă de organizare a procesului educativ din grădiniță. Eduard Claparede spunea că ‚‚ jocul este însăși viața’’.
Jocul devine modul principal de organizare a activităților pentru preșcolar. ‚‚ A învăța’’ nu reprezintă pentru el contrariul lui ‚‚ a se juca’’. Jocul este prezent în mediul instituțional al grădiniței, dar continuă în toate mediile sociale în care se formează. Dar în realitate, a desfășura un joc, nu este ‚‚ joacă’’ lipsită de importanță și seriozitate.
Jocul este principala activitate a copilului. Prin această activitate, copiii:
își formează identitatea personală ( se joacă la început cu propriul corp, înțeleg că nu sunt și aceeași cu mediul, ci sunt separați );
învață acte, acțiuni, operații, conduite care îl ajuta să rezolve probleme din mediul său;
învață să fie mai flexibili în gândire, să creeze soluții diferite;
își dezvoltă atenția, motivația, abilitățile sociale;
învață să comunice ( vorbire, ascultare, înțelegere );
experimentează posibilități de adaptare, de a deveni mai flexibili în gândire și în rezolvarea problemelor ( accentul cade pe proces și nu pe produs )
creează soluții diferite, exprimă experiențele lor în simboluri, ceea ce îi va ajuta să gândească puțin mai abstractizat;
comunică cu ceilalți și /sau cu sine, vorbesc, folosesc cuvinte multe, se exprimă plastic și învață semnele nonverbale etc.
Folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create ( învață utilitatea lucrurilor ), dar și altele ( sunt creativi );
Se concentrează asupra acțiunii, devin atenți și interesați.
Prin toate aceste activități, copilul învață să relaționeze cu cei din jurul său, învață lucruri noi, copilul aflându-se într-o stare de relaxare, de plăcere; prin joc, i se dezvoltă întreaga să ființă, i se conturează personalitatea.
Jocul este expresia cea mai înaltă a dezvoltării umane în copilărie, deoarece este singura expresie liberă a ceea ce se află în sufletul unui copil. Jocul este o activitate conștientă. Cel care-l practică, inclusiv copilul preșcolar, îl conștientizează ca atare și nu-l confundă cu nici una între celelalte activități umane.
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce și-o creează singur.
Importanța locului pe care-l ocupă jocul în viața copilului este conferită de faptul că jocul satisface dorința fireasca de manifestare, de acțiune și de afirmare a independenței copilului. Prin joc, copilul învață să descifreze lumea reală. Conținutul principal al tuturor jocurilor este viața și activitatea socială a adultului, copilul fiind, în primul rând, o ființă eminamente socială.
Prin intermediul jocului se realizează nu numai cunoașterea realității sociale, ci și imitarea unor tipuri de relații sociale între adulți. Astfel, prin intermediul jocului, copiii deprind modele de conduită și ajung să reflecte până la nivel de înțelegere comportamentele.
1.6 Funcțiile jocului
Funcțiile jocului, stabilite de Jean Piaget:
funcția de adaptare – cea mai importanta – se realizează prin asimilarea realului la eu și prin acomodarea, prin imitație, a eului la real;
funcția formativă și informativă;
funcția de descărcare energică și de rezolvare a conflictelor afective, adică funcția catartică a jocului;
funcția de socializare a copilului.
Noțiunea de activitate ludică nu este sinonimă cu jocul, ci cu categoria de activitate instructiv-educativă, specifică învățământului preșcolar, centrată pe promovarea spiritului jocului. Componenta instructiv-educativă este determinată de obiectivele urmărite sistematic, iar componenta joc constă în modul de desfășurare, în elementele-surpriza, elementele de mișcare și de relaxare, în participarea activă, dinamică a tuturor copiilor în ritmul lor propriu.
În grădinița de copii, activitățile ludice iau forma de:
-activități la alegere;
-activități de învățare;
-alte tipuri de activități ( activități de după-amiază ).
Activitățile la alegerea copiilor, libere, creative, iau forma de joc și de activități ocupaționale.
Jocul, prin natura lui, are deosebite valori formative:
dezvolta spiritul de observare și de investigație;
dezvoltă gândirea creativă, logică;
cultiva imaginația;
dezvolta memoria;
formează conduita morală s.a.
Activitățile ocupaționale se desfășoară la sugestia educatoarei sau din inițiativa preșcolarilor. Prin astfel de acțiuni copiii se apropie de preocupările zilnice, practice. Activitățile individuale și cu grupuri mici de copii, ca formă de activitate specifică în grădinița de copii, respectă principiul liberei opțiuni și asigură formarea și exersarea unor capacități psihofizice. Grupurile mici de copii sunt omogene; sub forma jocului exersează exprimarea, își îmbogățesc vocabularul și își corectează unele deficiente. Acest tip de activitate asigură tratarea diferențiată a copiilor.
În activitățile de învățare dirijată ( ,, activități comune’’ sau ,, activități obligatorii’’ ), jocul se desfășoară ca:
joc simbolic ( joc de manipulare, joc imitativ și joc de creație );
joc cu reguli.
Între activitățile de învățare dirijată se practică:
jocul distractiv;
jocul de mișcare;
jocuri libere s.a.
În procesul instructiv-educativ din grădinița de copii trebuie incluse activități complementare, activități de după-amiază, care reprezintă odihna activă a copiilor și exersarea anumitor capacități fiziologice. Aceste activități se organizează după activitățile de învățare dirijată, sub forma jocurilor distractive, a jocurilor de mișcare, a audițiilor, a vizionarii, a teatrului de umbre, a jocului-dramatizare, a dramatizărilor etc. Activitățile complementare continuă, completează, aprofundează sau pregătesc din punct de vedere psihologic activitățile de învățare dirijată și activitățile liber-alese. Activitățile ludice din grădinița de copii trebuie:
– să se îmbine armonios;
– să satisfacă necesitățile cognitive, afective și de mișcare a copiilor;
– să stimuleze creativitatea acestora;
– să contribuie la socializarea acestora;
– să asigure independența copiilor;
– să asigure integrarea copiilor în viitoarea activitate școlară.
Lărgirea repertoriului ludic, introducerea unor elemente de noutate în jocurile obișnuite ale copiilor depind de competența, de creativitatea și de vocația cadrelor didactice.
1.7 Conținutul jocului didactic
JOCUL DIDACTIC este o activitate de învățare dirijată, dar și o metodă didactică. Jocul didactic îmbina elementul instructiv-educativ cu cel distractiv.
În jocul didactic sunt implicate ca procese psihice:
gândirea cu operațiile ei: analiza, sinteza, comparația, generalizarea;
memoria;
atenția și spiritul de observație;
voința;
imaginația;
limbajul.
Jocul didactic este un ,, tip de joc prin care educatorul / învățătorul consolidează, precizează și verifica cunoștințele predate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe. Conținutul, sarcina didactică ( problema intelectuală ), regulile și acțiunile de joc ( ghicire, surpriza, mișcare etc. ) conferă jocului didactic un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor ’’. ( Dicționar de pedagogie, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1979, p. 241. )
După Mihai Stanciu, ( ,,Didactica postmodernă’’, Editura Universității Suceava, 2003, p. 213 ) jocul didactic se deosebește de celelalte jocuri și forme ale activităților obligatorii prin:
Conținutul jocului care este dat de ceea ce trebuie să învețe prin joc copiii în procesul instructiv-educativ. Acesta trebuie să fie accesibil și atractiv prin forma în care se desfășoară, prin mijloacele de învățământ utilizate, prin volumul de cunoștințe la care apelează, etc
Conținutul jocului are tematică variată:
Omul și viata sociala
înfățișare ( corpul omenesc );
activitate în familie și în societate;
comportamente;
obiecte de îmbrăcăminte;
obiecte de toaleta;
jucării;
alimente;
profesii;
mijloace de transport s. a.
Natura
– anotimpuri;
– fenomene ale naturii;
animale;
plante.
Limbajul ( jocuri de exersare a vorbirii )
aspect fonetic;
lexic;
structura gramaticală.
Exersarea capacităților și a proceselor psihice
atenție;
memorie;
gândire s. a.
Sarcina didactică a jocului care este legată de conținutul acestuia, de structura lui, referindu-se la ceea ce trebuie să facă în mod concret preșcolarii în cursul jocului pentru a se realiza scopul propus. Sarcina didactică reprezintă esența activității respective, punând în valoare potențialul de gândire și imaginație, memoria, voința, personalitatea copilului în ansamblul său.
Obiectivele jocului didactic care se formulează în legătură cu cerințele programei școlare pentru clasa respectivă și se transpun în situații concrete. Ele trebuie să fie cunoscute și de către elevi pentru a conștientiza demersul pe care-l au de parcurs și pentru a-i motiva în legătură cu conținutul jocului.
Elementele de joc se pot alege cele mai variate: competiția individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea între participanți, stimularea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, aplauze, cuvântul stimulator etc. O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor didactice ( de exemplu întrecerea, cuvântul ), altele în funcție de conținutul jocului. Important este ca elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina didactică, să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiții.
O componenta importantă a jocului o reprezintă regulile, care îndeplinesc în joc o importantă funcție reglatoare asupra acțiunilor și relațiilor reciproce între copii. Ele sunt condiționate de conținutul și sarcinile didactice ale fiecărui joc. Regulile jocurilor didactice sunt numeroase și de natură diferită. O primă categorie reglementează repartizarea rolurilor între copii, alte reguli le arată cum se rezolvă sarcina respectivă, o a treia categorie de reguli se referă la succesiunea acțiunilor în joc. Există și reguli referitoare la comportarea copiilor în joc care le indică ce este și ce nu este permis în timpul jocului.
Materialul didactic. Reușita jocului didactic depinde în măsură de materialul didactic folosit, de alegerea corespunzătoare și de calitatea acestuia.
Materialul didactic trebuie să fie variat, cât mai adecvat conținutului jocului, să slujească cât mai bine scopului urmărit. Astfel, se pot folosi: planșe, folii, fișe individuale, cartonașe, jetoane, truse cu figuri geometrice etc.
g) Acțiunea de joc este ultima latură constitutivă a jocului didactic. Este tocmai latura care face rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută și atractivă pentru copii. Aceasta cuprinde momente de așteptare, surpriza, ghicire, mișcare și întrecere.
Jocul didactic se încheie și cu un anumit rezultat. El ne arată gradul în care copilul și-a format priceperea de a găsi răspunsul potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparații, de a da răspunsuri verbale prompte etc.
Jocul de explorare: constă în tentativele copilului de a cunoaște lucruri noi din mediul său;
Jocul de mișcare: constă în folosirea corpului în acțiuni care solicită motricitatea, exersând astfel și dezvoltând atât fizicul, cât și psihicul copilului aflat în strânsă legătură cu progresele corporale;
Jocul de manipulare: se referă la manipularea obiectelor din jur, copilul câștigându-și în acest fel o nouă independență în acțiune;
Jocul de socializare: constă în interelaționarea cu ceilalți prin imitație și comunicare. Este una între caracteristicile jocului la vârsta preșcolară, în raport cu cel al antepreșcolarului;
Jocul de stimulare: menționat și sub numele de joc simbolic, în care copilul își folosește imaginația pentru a transforma obiectele din jur, le dă noi funcții;
Jocul de soluționare a problemelor : implică încercarea de a găsi diferite soluții la problemele accesibile vârstei.
1.8 Structura jocului didactic
Jocul didactic poate fi organizat ca activitate obligatorie sau ca metodă în structura altei activități. Ca activitate de învățare dirijată, jocul didactic necesită:
proiectarea judicioasă, într-o succesiune de activități care asigură însușirea cunoștințelor ce vizează conținutul jocului;
cunoașterea jocului sub toate aspectele;
procurarea și confecționarea materialului didactic adecvat.
Selectarea jocului se realizează în funcție de obiectivele propuse și de caracteristicile grupei de copii. În concordanță cu acestea, trebuie ales materialul didactic. Orice material didactic trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
accesibilitate;
adecvare la conținutul jocului;
simplitate;
claritate;
atractivitate;
vizibilitate din orice poziție;
CAPITOLUL II
JOCUL LOGICO-MATEMATIC
MOTO:
„ Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul își modelează propria să statuie.” (Chateau, J., 1967, p.36 ).
Valoarea practică a jocului didactic matematic
Structurarea modului de gândire matematică a copilului preșcolar este o fațetă a dirijării procesului de cunoaștere a realități cu care copilul vine în contact direct sau indirect. Se justifică aceasta prin realizarea evidentă și anume, aceea ca în procesul de cunoaștere, copiii la început sunt interesați de denumirea obiectelor, de însușirea lor, ca apoi linia acelorași curiozități epistemice să fie interesată de raporturile corelative din realitate. Datele psihologice asupra dezvoltării preșcolarului arată că înainte de a se forma la copii noțiunea de număr trebuie să aibă loc o serie de procese care să le asigure maturizarea și deci, posibilitatea de înțelegere a conceptului de număr.
Cunoscând faptul ca jocul este activitatea fundamentală în grădinița, este firesc ca acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. Jocul didactic este indicat să fie folosit în activitățile matematice deoarece noțiunile de număr și de operații cu numere sunt abstracte. Folosirea lui în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice, între care:
constituie o admirabila modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la activitate
antrenează atât copiii timizi cât și pe cei slabi
dezvolta spiritul de cooperare
dezvoltă la copii iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea
constituie o tehnica atractivă de explorare a realității.
Conținutul jocului didactic matematic este format din cunoștințele pe care copiii și le-au însușit în celelalte activități. Sensul principal al jocului și atracția pentru el, se leagă direct de rezolvarea sarcinilor didactice care apar sub forma unor probleme de gândire : denumire, recunoaștere, comparație, ghicire, etc ( exemplu : să denumească grupa de obiecte, să ghicească ce piesa a pipăit în săculețul cu surprize).
Regulile jocului arata copiilor cum să rezolve sarcina didactica, ele fiind condiționate de conținut și de sarcina didactica. Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii să fie plăcuta și atractivă pentru copii. Valoarea practica a jocului didactic matematic consta în faptul ca, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării deprinderilor și priceperilor formate. Jocul didactic cuprinde următoarele laturi constitutive : conținut, sarcina didactica, reguli de joc, elemente de joc. Desfășurarea jocului didactic are în vedere prezentarea și familiarizarea copiilor cu jocul didactic, antrenarea lor la o participare cât mai vie și eficienta, de fapt jocul se însușește pe măsură ce este jucat. Cerințele și metodica desfășurării unui joc didactic sunt:
a) introducerea în activitate
b) prezentarea și intuirea materialului
c) anunțarea temei activității
d) explicarea și demonstrarea jocului
e) executarea jocului didactic de către copii
f) complicarea jocului didactic
g) încheierea jocului didactic.
Educatoarea urmărește ca elementele de joc să se integreze firesc în desfășurarea jocului și se stabilesc criteriile de performanta. Încheierea jocului este etapa în care copiii sunt apreciați în funcție deevoluția lor, se formulează concluzii asupra modului cum s-au respectat regulile de joc, cum s-au executat sarcinile, de către fiecare copil sau echipa, se stabilesc câștigătorii.
In încheiere, se repeta, eventual, denumirea jocului executat și scopul sau.
Caracterizarea jocului logico-matematic și a obiectivelor sale
Jocurile logice reprezintă acele categorii de activități cu caracter ludic, în care se reproduc pe planul acțiunilor obiectuale sau al acțiunilor cu imagini, eventual și al unor acțiuni cu simboluri simple, operații logice, relații, reguli și legi ale gândirii corecte.
Caracterizarea jocului logico-matematic
Prin jocurile logice se urmărește însușirea formelor gândirii logice(noțiune, judecată, raționament și al relațiilor între ele) utilizarea corectă a tuturor operațiilor logice(analiza, sinteza, comparația, generalizarea, clasificarea, diviziunea etc.), asimilarea unor operații cu mulțimi de obiecte și exprimarea rezultatelor acestora sub forma calculului propozițional( implicație, negație, conjuncție, disjuncție etc.), educarea calităților gândirii( flexibilitate, fluiditate, spontaneitate, perspicacitate, independență, rapiditate etc.), aplicarea regulilor și legilor gândirii critice în diferite acțiunii și situații concrete de viață. Aplicarea corectă a jocurilor logice solicită o informare temeinică din partea educatoarei asupra unei noțiuni elementare de logică formală și dialectică, precum și de logică matematică pe care trebuie să le transpună la nivelul copiilor preșcolari .
În grădiniță există două tipuri de jocuri logice ținând seama de conținutul lor, și anume: jocuri logico-matematice, al căror obiectiv îl constituie apropierea copiilor de înțelegerea relațiilor de ordin cantitativ, în vederea însușirii numerației și a calculului și jocuri logice de cunoaștere a mediului înconjurător, a căror menire este de-ai învăța pe copii să opereze cu cunoștințele în conformitate cu unele cerințe ale gândirii logice, structurându-le și punându-le în diferite relații unele cu altele . În mod deosebit se realizează succesiunea de la ceea ce este mai puțin general la ceea ce prezintă un grad mare de generalitate, de la ceea ce are o sferă mai restrânsă la ceea ce are o sferă mai largă. Jocurile logice de cunoaștere a mediului înconjurător au o problematică mai vastă și oferă o varietate mai mare de posibilități de aplicare a operațiilor logice la noțiuni cu conținut diferit și cu o sferă mai largă decât cele existente la jocurile logico-matematice. De asemenea, permanenta evoluție la care sunt supuse obiectivele și fenomenele determină o continuă modificare a raporturilor între ele și în consecință a relațiilor de ordin logico-formal . Aceasta favorizează la rândul ei încadrarea treptată a regulilor logicii formale într-o structură superioară, aceea a logicii dialectice și prin aceasta se intensifică procesul de dezvoltare a flexibilității și creativității gândirii .
Introducerea jocurilor logice în sistemul activităților educative din grădiniță este una din direcțiile cele mai actuale și mai semnificative ale modernizării învățământului preșcolar. Esența jocului logic, ca modalitate de educare intelectuală a preșcolarilor, constă în faptul că la nivelul acestuia se realizează o îmbinare optimă între obiectivele urmărite, conținutul activității și particularitățile psihice ale vârstei preșcolare sub forma jocului . În acest fel stimularea dezvoltării intelectuale a copiilor se realizează din interior, prin organizarea activităților în lumina noțiunilor de teoria mulțimilor și logică, fără ca acestea să apară sarcini explicite de învățare, ci în calitate de condiții firești, necesare, derivând din însăși natura jocului și condiționând desfășurarea lui.
Cercetările relativ recente în domeniul psihologiei copilului au pus în evidență unele fapte semnificative pentru problema enunțată și, în special, faptul că dezvoltarea intelectuală a copilului are loc pe calea asimilării treptate a unor operații și structuri logice, la început mai simple și legate de acțiunea obiectuală nemijlocită și în afara căreia nu poate fi explicată geneza unor operații mult mai complexe, specifice inteligenței operatorii și mai târziu gândirii ipotetice, experimentale. Sub aspecte generale, jocul logic nu se deosebește de celelalte forme de joc din grădiniță și nici nu se desfășoară izolat de acestea . La grupele mici, unele sarcini ale jocurilor logice sunt realizate și în alte jocuri, iar la grupele mari, jocul logic este subordonat, integrat în activități mai complexe de învățare, în cadrul activităților matematice comune.
Ceea ce caracterizează jocul logic în raport cu celelalte forme de joc este în primul rând faptul că el se fundamentează pe elemente de teoria mulțimilor și logică, considerate ca bază necesară asimilării ulterioare a noțiunilor matematice, urmărind formarea la copii a capacităților de a gândi logic, de a lucra cu structuri și operații logice, fără ca în mod necesar să se transmită copiilor termenii și noțiunile folosite de alte științe.
Este evident, în consecință, că în jocurile logice accentul cade pe latura formativă a activității, nu se urmărește o anticipare forțată, la nivelul cunoștințelor, a învățării noțiunilor matematice, ci o pregătire mai curând nespecifică, la nivelul capacității de învățare. Aceasta este în concordanță cu funcția predominant formativă a grădiniței și corespunde, cu modul cel mai adecvat în care trebuie văzută pregătirea copilului. În jocul logic crește numărul de condiții și cerințe de care copilul trebuie să țină seama, cunoașterea și respectarea acestor cerințe fiind esențială pentru realizarea jocului. Ori, a cere copilului prin joc să respecte aceste condiții, înseamnă, de fapt, a-l solicita să lucreze ținând cont de principiile logice și operând cu structuri logice. Este evident deci, că prima și cea mai importantă contribuție a jocului logic la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor se realizează pe direcția dezvoltării capacităților de a acționa în lumina principiilor și operațiilor logice și, pe această cale, prin asigurarea premiselor interiorizării operațiilor logice care au derivat din acțiunile obiectuale nemijlocite, în cadrul unui proces dirijat de educatoare . Fructificarea acestor valențe formative ale jocurilor logice depinde însă de nivelul la care educatoarea cunoaște elementele de teoria mulțimilor implicate în joc și în special de măsura în care știe că fiecărei operații îi corespunde, în cadrul jocului, una sau mai multe operații logice. Astfel, partiția într-o mulțime de elemente, construirea unei mulțimi după o caracteristică comună, presupun operații logice pe noțiuni: clasificarea, compararea și, într-o oarecare măsură, generalizarea și determinarea. Stabilirea relațiilor între mulțimi și realizarea unor operații cu mulțimi(reuniunea, intersecția, diferența etc.) presupun operații logice mai complexe: operații cu propoziții, conjuncția, disjuncția, negarea propozițiilor . Ceea ce trebuie subliniat aici este că, aceste operații nu apar în calitate de „cunoștințe de memorat”, ci în calitate de reguli implicate în acțiune . De aceea, rezultatul (chiar și cel imediat) nu este formarea la copii a noțiunilor respective, ci dezvoltarea capacităților intelectuale, pornind de la acțiunea nemijlocită și favorizând, prin joc, desprinderea treptată de acesta și interiorizarea acțiunilor ca operații. Atât în cadrul practicii pedagogice, cât și în alte împrejurări, s-a constatat că eficiența jocurilor logice depinde în egală măsură de cunoașterea particularităților de vârstă și de cunoașterea noțiunilor de teoria mulțimilor și de logică implicate în conținutul acestora. Îmbinarea acestor condiții asigură atât caracterul formativ al jocului, cât și corectitudinea și caracterul semnificativ al activității în raport cu noțiunile din științele respective .
Contribuția jocurilor logice la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor are loc și pe direcția dezvoltării procesului de percepție, precum și a raporturilor interfuncționale între percepție, gândire și acțiune . În jocurile logice se poate controla în ce măsură un anumit nivel de dezvoltare intelectuală asigură un mecanism de reglare optimă a percepției între gândire și cuvânt. O condiție importantă a folosirii eficiente a jocului logic în sensul dezvoltării intelectuale a preșcolarilor este îmbinarea aspectului de exersare cu cel de testare .
Obiectivele și sarcinile activităților matematice în grădinită
Activitățile cu conținut matematic din grădinița de copii vizează intuirea unor noțiuni simple, însușirea unor cunoștințe la nivelul posibilităților de înțelegere a copiilor, stimularea unor
capacități intelectuale.
Activitățile matematice cu preșcolarii sunt menite să realizeze următoarele sarcini:
Dezvoltarea bazei senzoriale a cunoașterii prin acțiunea directă a copilului cu obiectele și înțelegerea aspectelor matematice referitoare la cantitate, la mulțimile de obiecte, cu însușirile lor, pe baza unor percepții și reprezentări cu privire la forma, culoarea și dimensiunea obiectelor;
Compararea cantității global, prin punere în corespondență și prin numărare;
Efectuarea unor acțiuni cu mulțimi de obiecte (imagini, simboluri);
Stimularea unor operații de gândire(analiza, sinteza, comparația, abstractizarea) precum și dezvoltarea calităților gândirii (corectitudinea, promptitudinea, independența, flexibilitatea, creativitatea) prin antrenarea treptată a copiilor într-o activitate concretă orientată spre descoperirea și înțelegerea unor relații matematice;
Intuirea relației de ordine naturală și familiarizarea copiilor cu formarea șirului numerelor naturale 1- 10, cu numerația în ordine crescătoare;
Formarea deprinderilor de activitate intelectuală (de a asculta cerințele educatoarei, de a acționa corect pe baza acestora, de a răspunde la întrebări, de a urmări, corecta sau completa răspunsurile colegilor, de a pune întrebări);
Folosirea în vorbire a cuvintelor și a expresiilor adecvate operațiilor cu conținut matematic.
În cadrul activităților cu conținut matematic la grupa mică se urmăresc următoarele obiective:
– recunoașterea de către copii a unor obiecte și imagini ale acestora și familiarizarea lor cu alcătuirea și denumirea corectă a unor grupe de obiecte, pe baza perceperii nemijlocite a însușirilor de formă, culoare, mărime;
– perceperea relațiilor cantitative între grupe diferite de obiecte;
– formarea reprezentărilor cu privire la grupele de obiecte construite pe baza unei singure însușiri;
– formarea deprinderilor de a asculta cerințele educatoarei și de a alcătui grupe de obiecte, de a acționa cu ele, cu imaginile acestora, cu figuri geometrice: cerc, pătrat etc.;
– formarea deprinderilor de a exprima verbal, corect acțiunile efectuate, folosind expresiile uzuale corespunzătoare acestora.
Pe baza obiectivelor generale se mai urmărește ca preșcolarul din grupa mică să dobândească următoarele comportamente:
– să constituie grupe cu obiecte uzuale, jucării, imagini, figuri geometrice, după o însușire dată ca urmare a perceperii corecte a acesteia;
– să acționeze cu obiectele așezându-le în diferite poziții în spațiu și denumind corect locul ocupat;
– să așeze obiecte dintr-o grupă dată, în șir, asemănător modelului, alternând forma, mărimea sau culoarea.
La grupa mijlocie, cunoștințele însușite la grupa mică sunt îmbogățite cu cunoștințe noi și se aprofundează unele din cunoștințele anterioare.
Preșcolarii din grupa mijlocie trebuie să perceapă relațiile spațiale între mulțimile de obiecte:
– perceperea corectă a diferitelor relații cantitative între mulțimile de obiecte, sesizarea de către copii a invariantei cantității indiferent de felul obiectelor,mărimea și poziția lor în spațiu;
– formarea capacității de a recunoaște mulțimi de obiecte redate în desen prin imagini concrete și prin figuri simbolice (cerculețe, liniuțe, puncte) și a le constitui în același mod, ei înșiși;
– formarea și dezvoltarea unor procese psihice de cunoaștere a operațiilor gândirii.
Pe baza obiectivelor generale se mai urmărește ca preșcolarul din grupa mijlocie să dobândească următoarele comportamente:
– să alcătuiască mulțimi după o singură însușire cu obiecte reale, cu imagini ale unor obiecte cunoscute și cu figuri geometrice;
– să identifice și să numească poziții și relații spațiale relative (deasupra, dedesubt, la stânga, la dreapta);
– să recunoască și să denumească atribute comune și diferențe folosind negația logică;
– să reprezinte figural mulțimi de elemente reprezentate prin imagini;
– să trieze și să ordoneze obiecte în șir crescător și descrescător;
– să compare prin apreciere globală și prin formare de perechi două mulțimi (mai multe, mai puține, tot atâtea);
– să numere conștient în limitele 1 – 5, crescător și descrescător;
– să asocieze cantitatea la număr și numărul la cantitate.
2.3. Felurile jocurilor logice și problematica lor
Problematica jocurilor logico-matematice în funcție de tipurile practicate în grădinițe a fost cercetată și expusă de profesorul Gh. Iftime în lucrarea „ Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici”. Autorul menționează în acest sens opt tipuri de jocuri logico-matematice care apelează la anumite cunoștințe și operații logice :
jocurile libere de construcții-diferențierea mulțimii și a elementelor sale .
jocuri pentru construirea de mulțimi-împărțirea mulțimii în subunități(partiția), apartenența unui element la mai multe submulțimi după atributul care este luat în considerare, denumirea elementelor mulțimii prin negație(complementara) și prin conjuncții de atribute, deducția , contradicția , intuirea corespondenței biunivoce .
jocuri pentru aranjarea pieselor în tablou-partiția, ordinea și succesiunea; intuirea intersecției și a conjuncției logice .
jocuri de diferențe-succesiunea după criteriul diferenței(înlocuirea unui atribut cu altul).
jocuri cu cercuri-operații cu mulțimi: intersecția, reuniunea, diferența, complementara reuniunii; operații logice: conjuncția, disjuncția, negația .
jocuri de formare a perechilor-corespondență între elementele a două mulțimi, corespondență biunivocă .
jocuri de transformări-corespondență biunivocă, mulțimi echipotente și proprietățile relației de echipotență(echivalența), transformări identice și transformări ciclice .
jocuri cu mulțimi echipotente-stabilirea relației de echipotență pe baza corespondenței biunivoce, ordinea naturală, efectuarea operațiilor pe această bază .
Clasificând jocurile logice de cunoaștere a mediului înconjurător după sarcina lor didactică, au fost stabilite până în prezent următoarele tipuri:
jocuri pentru stabilirea identității și a lipsei de identitate(asocierea lucrurilor identice, alcătuirea de perechi sau eliminarea perechilor care nu cuprind elemente identice).
jocuri pentru afirmarea sau negarea unor însușiri ale obiectivelor(formarea de perechi pe baza unor criterii anume: o însușire comună, vecinătate spațială, simultaneitate sau succesiune în timp) .
jocuri pentru compunere și descompunere, reconstituiri pe baza operațiilor de analiză și sinteză, scoțând în evidență relația parte-întreg.
jocuri pentru asocierea pe baza unor criterii simple sau pentru eliminarea elementelor de prisos pe baza unui criteriu dat.
jocuri pentru stabilirea de asemănări și diferențe.
jocuri de clasificări pe baza unor însușiri comune, structuri, funcții, utilitate etc. .
jocuri pentru stabilirea raportului de încrucișare( intersecția și conjuncția logică ) .
jocuri de diviziuni pe baza unor criterii simple date sau descoperite de copii .
jocuri de ordonări ale obiectelor după relația gen-specie și invers, pe baza unor însușiri concrete(de la mic la mare) după succesiunea firească a evenimentelor, a acțiunilor .
jocuri de dispunere în tablou a unor imagini după criterii date sau stabilite de copii .
jocuri de deducții logice realizate pe bază de șir de întrebări sau pe baza unor ghicitori.
jocuri de stabilire și alegere de alternative(copiii aleg din mai multe alternative pe cea mai favorabilă sau stabilesc mai multe posibilități de continuare a unei acțiuni, întâmplări, eveniment) .
jocuri de stabilire de ipoteze și de consecințe ale acestora ( jocul lui „ dacă ” ) .
jocuri de stabilire a relațiilor de cauzalitate .
După contribuția jocurilor logice în dezvoltarea operațiilor gândirii, ele au fost grupate în :
jocuri de însușire a unor operații logice în mod intuitiv .
jocuri de exersare a operațiilor logice învățate .
jocuri de testare a capacităților intelectuale, în special a gândirii, de stabilire a nivelului lor de dezvoltare .
jocuri cu caracter compensator ,ameliorativ ,de corectare , etc . .
2.4. Modalități de aplicare în grădiniță a jocurilor logice
În funcție de locul pe care îl ocupă în procesul instructiv-educativ, jocurile logice se pot desfășura cu grupa întreagă, sub forma unui joc de-sine-stătător într-un mod asemănător cu cel al jocurilor didactice. Aceste jocuri sunt incluse în programa activităților cu conținut matematic și în cea a cunoașterii mediului înconjurător, fără să fie fixat un anumit număr de jocuri pentru fiecare grupă de copii.
Jocurile logice cu caracter aplicativ sunt incluse în structura unor activități cu grupa întreagă, cu scopul de a contribui la fixarea sau verificarea cunoștințelor. Ele pot să se execute cu obiectele utilizate în lecție , sau cu ajutorul unor fișe de muncă independente. Jocurile logice de tipul jocurilor de masă sunt practicate în grupele mici, în cadrul activităților de dimineață , utilizând mai ales material ilustrativ. Ele dau posibilitatea exersării unor operații logice cu care copiii s-au familiarizat în activitatea cu grupa întreagă. Jocurile logice prin intermediul unor fișe individuale, caiete de muncă independente, se desfășoară tot în cadrul activităților de dimineață, dar în mod individual. Ele au ca obiective principale corectarea, ameliorarea sau perfecționarea gândirii logice la acei copii care manifestă încetineală sau greutăți în rezolvarea corectă a unor probleme simple.
Jocurile logice se apropie ca structură și modalități de jocurile didactice, necesitând măsuri de pregătire și de organizare asemănătoare. În cazul jocului logic, predominantă este învățarea jocului în acțiune, stimularea copiilor de a descoperi relațiile și regulile, după care se ajunge la soluția cerută de problema intelectuală inclusă în joc. În consecință, rolul copiilor crește considerabil în descoperirea operațiilor care stau la baza rezolvării jocului . Prin această libertate mai mare acordată copilului în căutarea soluțiilor, chiar și în construirea jocului, jocul logic are trăsături comune de ordin metodic cu jocul de creație. Activitățile matematice au un rol deosebit în cadrul învățământului preșcolar, ele vizând stimularea dezvoltării intelectuale a preșcolarilor și contribuind la trecerea treptată de la gândirea concret – intuitivă la gândirea abstractă, pregătind copiii pentru înțelegerea și însușirea matematicii în clasa I .
Un obiectiv major al taxonomiei educaționale îl constituie pregătirea pentru școală a copilului și ea trebuie înțeleasă prospectiv ca o „adaptare reciprocă, pe de o parte, a copilului la școală, pe de altă parte, a școlii la copil”. În perspectiva realizării acestui deziderat asistăm la o intensă și ascendentă continuitate între învățământul preșcolar și școlar, acțiune întemeiată pe considerentul că succesul startului școlar al elevului din clasa I prefigurează adesea în mod hotărâtor ulterioara să activitate școlară.
Munca educațională desfășurată în grădiniță, în vederea creării condițiilor psihice(a structurilor și funcțiilor psihice) care să-l facă pe copil apt pentru munca din școală, adică pentru o activitate susținută și sistematică constituie baza pregătirii psihologice a preșcolarilor pentru școală. Când este capabil să treacă de la o activitate predominant ludică(jocul), cu finalitate intrinsecă, la învățătură, adică o activitate cu finalitate extrinsecă, copilul este pregătit psihologic pentru școală. Aceasta presupune maturizarea lui psihică prin activitățile din grădiniță .E.Bernard, consideră că, la intrarea în școală, personalitatea copiilor trebuie să se caracterizeze prin: maturitate fizică – rezistență la efort; maturitate mentală – capacitatea de analiză și planificare, înțelegerea normei, a regulii, a cantităților; maturitate volitivă – capacitatea de autoreglare, de a-și inhiba impulsurile și de a-și regla trebuințele; maturitate socială – trebuința de apartenență la grup, conduita socială adecvată în grup; maturitate morală – sentimentul datoriei și al responsabilității, conștiința sarcinii; maturitate pentru muncă – capacitatea de concentrare, atenția și perseverența, trebuința de performanță.
Cercetările în domeniul formării reprezentărilor matematice la preșcolari, câștigă în ultima vreme tot mai multă importanță, devin mai riguros fundamentate din punct de vedere științific. Aceasta deoarece reprezentările matematice constituie baza intuitiv concretă a noțiunilor matematice și a operațiilor logico-matematice ce se dezvoltă succesiv în operatiile gândirii și inteligenței preșcolarului și apoi a școlarului.
Jocurile logico-matematice, și-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării gândirii corecte, a evoluției imaginației. La această vârstă gândirea copiilor se ridică treptat de la forme intuitiv-acționale senzomotorii, la forme intuitiv-imaginative și verbale. Se dezvoltă gândirea logică, copiii sunt puși în situația de a căuta soluții și de a verbaliza acțiunile îndeplinite, ceea ce relevă aspectul formativ al activităților matematice. Prin aceste jocuri se dezvoltă potențialul intelectual și acțional-creator al preșcolarilor, spiritul de observație, unele calități ale gândirii, capacitatea de analiză, sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea.
J.Piaget observă că acceptarea și respectarea regulilor, îl determină pe copil să participe la efortul comun al grupului din care face parte. În jocul logic colectiv copiii învață să se ajute unii pe alții, să se bucure de succesele colegilor lor, să aprecieze și să recunoască nepărtinitor reușitele altora. Fiind o activitate colectivă, jocul logico-matematic, învață copiii „A B C”-ul comportării civilizate, deoarece uzitează de expresii ca „vă rog”, „nu vă supărați”, „vă mulțumesc”. Repetarea și respectarea acestor expresii în cadrul regulilor de joc sunt pe cât de necesare pe atât de utile.
În concluzie, jocul logic exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copilului, aducând un spor de eficiență în pregătirea acestuia pentru școală.
intervină o alăturare nepotrivită de termeni , care nu-și găsesc corespondent în realitate , ca de exemplu : „ vagon subțire” , „varză albastră” etc. Aceste situații pot și trebuie să fie înlăturate de educatoare , aceasta urmând să ia din timp măsurile preventive .
CAPITOLUL III
STRATEGII DE REALIZARE A JOCURILOR LOGICO-MATEMATICE ÎN GRĂDINIȚĂ
MOTTO:
„ Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul își modelează propria sa statuie.” (Chateau, J., 1967, p.36 ).
3.1 Metode folosite în desfășurarea jocurilor logico-matematice
Metoda de învățământ reprezintă o cale de organizare și dirijare a învățării în vederea atingerii obiectivelor specifice disciplinei. Metodele se aplică printr-o suită de procedee , care reprezintă tehnici mai limitate de acțiune decât metodele. În învățarea matematicii în grădiniță , ansamblul metodelor de învățământ constituie modalitatea prin care este organizat procesul didactic. Strategia didactică încorporează o suită de metode și procedee ordonate logic și selectate pe criteriul eficienței pedagogice. Eficiența unei metode este dată de calitatea acesteia de a declanșa acte de învățare și de gândire prin acțiune, de măsura în care metoda determină și favorizează reprezentări specifice etapelor de formare a noțiunilor matematice într-un demers didactic adaptat copiilor cu vârste cuprinse între 3-6/7 ani . De aceea învățarea matematicii la acest nivel impune reconsiderarea metodelor și folosirea acelora care pun accentul pe formarea de deprinderi și dobândirea de activități prin acțiune .
Funcțiile metodelor de învățământ sunt următoarele:
funcția cognitivă: este o funcție de conținut, de organizare și dirijarea învățării.Metoda constituie o activitate de a acționa practic, sistematic și planificat, determinând la copil achiziții de cunoaștere.
funcția formativ-educativă: contribuie la realizarea obiectivelor de cunoaștere. Metodele au calități ce exersează și elaborează funcții psihice și fizice ale copilului și conduc la formarea unor noi deprinderi intelectuale și structuri cognitive, aptitudini, atitudini, capacități și comportamente .
funcția operațională: servește drept tehnică de execuție, în sensul că favorizează atingerea obiectivelor .
funcția normativă : optimizează acțiunea, arată cum trebuie să se predea, cum trebuie să se procedeze și permite cadrului didactic dirijarea, corectarea și reglarea acțiunii instructive în direcția impusă de finalitatea actului instrucțional .
Există numeroase clasificări ale metodelor de învățământ . Având în vedere specificul activităților matematice în învățământul preșcolar se prezintă următoarea clasificare:
În funcție de scopul didactic urmărit , metodele se clasifică astfel:
metode de dobândire a cunștințelor
metode de consolidare și formare de priceperi și deprinderi
metode de sistematizare și verificare
2. În funcție de nivelul de dezvoltare a bazei senzoriale de cunoaștere, metodele se clasifică astfel:
metode intuitive
metode active
metode verbale
Metodele specifice activităților matematice sunt:
explicația: este o metodă verbală de asimilare a cunoștințelor care creează un model descriptiv la nivelul relațiilor de tip cauză-efect .Explicația, ca metodă specifică în cadrul activităților matematice din grădinițe favorizează înțelegerea unui aspect din realitate, justifică o idee pe bază de argumente și antrenează operații ale gândirii, înlesnește dobândirea de cunoștințe și de tehnici de acțiune , are un rol concluziv, dar și anticipativ, influențează pozitiv resursele afectiv-emoționale ale copiilor . Dacă metoda explicației este corect aplicată , ea devine eficientă sub aspect formativ, căci copiii găsesc în explicație un model de raționament matematic, de exprimare în limbaj matematic a caracteristicilor unui obiect sau procedeu de lucru , un model de abordare a unei situații probleme .
demonstrația: este metoda de bază în activitățile matematice în grădiniță și valorifică noutatea cunoștințelor și situațiilor de învățare. Ca metodă intuitivă , ea este dominantă în activitățile de dobândire de cunoștințe și pune în valoare caracterul activ, concret senzorial al percepției copilului .Demonstrația, ca metodă specifică activităților matematice valorifică funcțiile pedagogice ale materialului didactic: obiecte și jucării specific pentru grupa mică și mijlocie , contribuind la formarea reprezentărilor corecte despre noțiuni matematice elementare; material didactic structurat, specific pentru grupa mare și grupa pregătitoare, favorizând transferul de la acțiunea obiectuală la reflectarea în plan mintal reprezentărilor naționale; reprezentări iconice, specific pentru grupa mare și pregătitoare, realizând saltul din planul acțiunii obiectuale la nivel simbolic .
conversația: este o metodă bazată pe dialogul întrebare-răspuns, cu scopul realizării unor sarcini și situații de învățare; conversația îndeplinește ,în raport cu obiectivele urmărite funcția euristică,funcția de clarificare, de aprofundare a cunoștințelor, funcția de consolidare și sistematizare, funcția de verificare și control .
observația: este o metodă de cunoaștere a realității și consta în analiza de către copii a obiectivelor și fenomenelor ce constituie conținutul învățării , cu scopul identificării semnificative ale acestora . Observația ca metodă asigură baza intuitivă a cunoașterii, permite o percepție polimodală și asigură formarea de reprezentări clare despre obiecte și însușirile semnificative ale acestora .observația este organizată de către cadrul didactic și de măsura în care îndeplinește următoarele condiții:
– dirijarea observației prin intermediul explicației și conversației;
– acordarea libertății copiilor de a pune întrebări în timpul observației;
– valorificarea informațiilor dobândite de copii prin observație ;
– alocarea timpului necesar copiilor pentru observație;
– alegerea unor materiale didactice care să favorizeze observația;
Limbajul matematic reprezintă un mijloc de întărire și sistematizare a observației perceptive și favorizează discriminări noționale; utilizat corect în cadrul explicației care însoțește observația , limbajul constituie un element de continuitate în învățarea matematicii și contribuie la realizarea obiectivelor învățării.
problematizarea: este metoda de învățământ bazată pe construirea de situații-problemă și reprezintă una între cele mai utile metode în predarea matematicii , datorită potențialului ei euristic și activizator;situație-problemă reprezintă o situație contradictorie pentru copil din punct de vedere cognitiv și creată prin existența simultană a două realități: experiența anterioară și elementul de noutate cu care se confruntă copilul. Problematizarea constituie o metodă pedagogică prin care copilul este stimulat să contribuie conștient la propria formare prin participarea la o nouă experiență de învățare cu rol de restructurare și dezvoltare a ansamblului de deprinderi și cunoștințe . Prin rezolvarea unei situații-problemă , copilul este solicitat în găsirea de soluții noi , originale , și se cultivă astfel creativitatea și flexibilitatea gândirii prin valorificarea formativă a unui conflict cognitiv. Prezentarea situației-problemă și formularea întrebării au valoare formativă deoarece favorizează consolidarea unor structuri cognitive ,stimulează spiritul de explorare și investigare, formează un stil activ de muncă , cultivă autonomia și curajul în afirmarea unor opinii ale copiilor rezultate în urma unui proces de căutare a soluției .
Folosită atât ca metodă cât și ca procedeu , problematizarea are valențe formative ce pot fi valorificate în activitățile matematice la toate nivelurile de vârstă ,dar eficiența și frecvența momentelor de problematizare sporește simțitor la grupa mare și grupa pregătitoare .
exercițiul: este metoda bazată pe acțiuni motrice și intelectuale , efectuate de copii în mod conștient și repetat, cu scopul formării de priceperi și deprinderi, al automatizării și interiorizării unor modalități de lucru de natură motrice sau mintală . Prin acțiune exersată repetat, conștient și sistematic , copilul dobândește o îndemânare , o deprindere , iar folosirea ei în condiții variate transformă deprinderea în pricepere . O acțiune poate fi considerată exercițiu numai în condițiile în care păstrează un caracter algoritmic .Ea se finalizează cu formarea unor componente automatizate, a unor abilități ce vor putea fi aplicate în rezolvarea unor sarcini cu alt grad de complexitate. Pentru a asigura formarea de abilități matematice , exercițiul trebuie să fie integrat într-un sistem , atât la nivelul unei abilități , dar și la nivel de unitate didactică .
În cadrul activităților matematice, sistemul de exerciții vizează, pentru început, capacitatea de reproducere a achizițiilor cu accent pe acțiuni motorii , pentru ca , treptat , exercițiul să conducă la formarea de deprinderi și priceperi prin dezvoltarea bazei senzoriale de cunoaștere și exersarea formelor de gândire prelogică, sistemul de exerciții favorizează formarea abilităților matematice . Aceste abilități asigură prin exersare caracterul reversibil și asociativ al operației , iar exercițiul devine astfel operațional . Sistemul de exerciții nu își poate atinge scopul formativ fără a se acorda atenția cuvenită organizării situațiilor de învățare .
După funcțiile pe care le îndeplinesc în formarea deprinderilor , exercițiile sunt de imitare și de exemplificare . Exercițiile de exemplificare asigură consolidarea unei deprinderi prin repetarea succesivă a unor algoritmi în situații variate de învățare , care sunt: de grupare, de triere și separare , de înlocuire , de completare , ordonare și clasificare .
algoritmizarea:este o metodă bazată pe utilizarea și valorificarea algoritmilor de învățare . Algoritmul este constituit dintr-o serie de operații executate într-o anumită ordine, aproximativ constantă , prin parcurgerea cărora se ajunge la o înlănțuire logică de conținuturi . Din punct de vedere psihologic , algoritmii reprezintă deprinderi de activitate intelectuală, elaborate pe baza unor riguroase analize logice, care au conștientizat inițial fiecare verigă a raționamentului și raporturile între acestea . Algoritmul însuși va fi aplicat ori de câte ori apar spre rezolvare situații-problemă similare .
jocul: ca metodă , intervine pe o anumită secvență de instruire , ca un ansamblu de acțiuni și operații ce se organizează în forma specifică a jocului didactic .
Utilizarea jocului ca metodă accentuează rolul formativ al activităților matematice prin: exersarea operațiilor gândirii ,dezvoltarea spiritului de observație și imaginativ-creator , dezvoltarea spiritului de inițiativă, de independență dar și de echip , formarea unor deprinderi de lucru corect și rapid , însușirea cunoștințelor matematice într-o formă accesibilă și plăcută .
Introducerea metodei jocului în diferite etape ale demersului didactic conduce la un plus de eficiență formativă în planul cunoașterii , al atitudinii afective și al conduitei .
Mijloacele de învățământ sunt resurse educaționale cu rol important în cadrul strategiei didactice . Eficiența unei strategii este dată nu numai de bogăția și mobilitatea metodelor , ci și de folosirea flexibilă a mijloacelor didactice solicitate de particularitățile metodice ale fiecărei situații de învățare sau secvență a activității. Mijloacele didactice specific activităților matematice se clasifică conform funcțiilor pedagogice astfel :
mijloace informativ-demonstrative care ajută la exemplificarea, ilustrarea și concretizarea noțiunilor matematice, materiale intuitive care ajută la cunoașterea unor proprietăți ale obiectelor, specifice fazei concrete a învățării. Aceste pot fi obiecte din mediul înconjurător, materiale din natura, jucării ;reprezentări figurative care sunt substitute ale obiectelor reale . Acestea pot fi desene , jetoane cu imagini , planșe , tabla magnetică, corpuri și figuri geometrice; reprezentări simbolice care se utilizează în faza semiabstractă de formare a unor noțiuni cum ar fi notarea simbolică a elementelor unor mulțimi , conturul mulțimii , cifrele și simbolurile aritmetice .
mijloace de exersare și formare de deprinderi în care se încadrează jocurile de construcții, fișele de lucru, instrumente de măsură, trusă Dienes , trusele Logi I și Logi II , rigletele , jocul mulțimilor , jocul numerelor .
mijloacele de raționalizare a timpului care constituie șabloane , jetoane , ștampile care permit realizarea mai rapidă a desenelor . De asemenea , utilizarea calculatorului este atractivă pentru copii . Softul educațional este special conceput sub formă de joc și solicită din partea copilului îndeplinirea unor sarcini care conduc la satisfacție prin depășirea nivelurilor de dificultate .
mijloacele de evaluare utilizate mai frecvent sunt fișele de evaluare și testele. Evaluarea performanțelor copiilor se poate realiza rapid și eficient . Cadrul didactic trebuie să dozeze eficient folosirea mijloacelor didactice, pentru a nu ajunge la dispersarea și îndepărtarea sintezei , corelării sau aplicării și neglijarea unor aspecte de conținut . De asemenea , imitarea la materialul didactic simplu dăunează efectuării operațiilor gândirii , etapelor învățării , iar folosirea abuzivă a unui singur mijloc nu conduce la realizarea obiectivelor dacă nu solicită procese , acțiuni variate pentru corelare .
Materialul didactic trebuie astfel ales încă să atragă, să apeleze la sensibilitatea copilului, la dezvoltarea spiritului de observație , iar volumul de reprezentări , sinteza lor originală , împrejurarea afectivă să ducă la reprezentări personale , fără ca preșcolarul să imite .
Dacă se stabilește mai întâi sistemul de metode, ținându-se cont de elementele cunoscute ale activități , se pot alege mijloacele mai ușor, având în vedere rolul acestora ca auxiliare ale metodelor, în diversificarea procedeelor. Pentru familiarizarea copiilor cu formele geometrice, se pun la dispoziția lor piese geometrice din trusa Dienes, Logi I sau Logi II, lăsându-i să se joace liber, să construiască din imaginație. Manipulând piesele am observat că unii le clasifică după culoare, formă sau mărime, alții construiesc obiecte foarte simple. Acest lucru poate fi considerat ca o explorare, copilul neștiind de procesul explorator pe care îl întreprinde. Explorând și acționând direct cu materialul își manifestă din plin curiozitatea și inițiativa de joc, rolul educatoarei fiind de a observa fiecare copil. În jocul reprezentativ, copiii atribuie figurilor geometrice alte proprietăți decât pe cele pe care le au în realitate, fiecare în parte. Ei alătură figurile geometrice, în așa fel, încât ele să semene cu obiectul imaginat. De exemplu: dintr-un pătrat și un triunghi se realizează o casă, dintr-un dreptunghi și un cerc, un copac cu coroană rotundă, din mai multe triunghiuri și un dreptunghi, un brăduț etc. Pentru trecerea de la jocul manipulativ la cel reprezentativ, se sugerează copiilor anumite teme pe care ei să le redea. În aceste cazuri se arătată copiilor modele de construcții, pentru a-i deprinde cu schemele de construcție, dar nu se insistată asupra lor, pentru a păstra o bună parte din dorința copiilor de cercetare și de descoperire.
Din punct de vedere matematic, jocurile reprezentative care stimulează gândirea, spiritul de observație și imaginația copiilor sunt construcțiile după indicații verbale sau povestiri pretext. În acest sens se începe o poveste, iar pe măsura expunerii ei copiii vor construi cu figurile geometrice:
,,Într-o pădure era o căsuță (copiii construiesc căsuța dintr-un pătrat și un triunghi), iar lângă căsuță un brad (triunghi și dreptunghi). În jurul căsuței erau multe flori (din cercuri și triunghiuri mici)…”. În felul acesta, ascultând povestea copiii vor construit cu plăcere. În timpul acestor jocuri vor apare și unele reguli și elemente de joc, făcându-se astfel trecerea de la joc la învățare prin acțiune.
Pentru desfășurarea jocurilor libere pregătitoare, pe lângă piesele truselor se folosesc și materiale din natură: sâmburi, semințe, bețișoare, mărgele, bile, nasturi etc. Valoarea formativă a acestor jocuri libere pregătitoare constă în familiarizarea și formarea la copii a deprinderii de a se juca cu figurile geometrice, însușindu-și în același timp, prin acțiunea jocului, o serie de noțiuni de bază legate de forma culoarea și dimensiunile figurilor geometrice. Exemple de jocuri libere pregătitoare: ,,Ne jucăm cu prietenii”, ,,Înșirăm mărgele”, ,,Șirag de mărgele mari și mici”, ,,Să construim o scară”, ,,Unde s-a ascuns iepurașul”, ,,Joc cu bețișoare”, ,,Cine știe mai departe” etc.
Jocurile pentru construirea mulțimilor ajută copiii să înțeleagă procesul formării mulțimilor, pe baza unei caracteristici date și intuind complementarele acestora, totodată ei vor învăța să stabilească o legătură firească și reciprocă între acțiune și limbaj. După ce copiii au învățat să folosească figurile geometrice cu toate atributele acestora se poate introduce descrierea pieselor cu ajutorul negațiilor: ,,această piesă nu este cerc, nu este mare, nu este subțire, …”.
Având în vedere nivelul de pregătire al copiilor din grupă, se organizează mai multe jocuri logice pentru construirea mulțimilor, între care se menționează câteva: ,,Așează-mă la culoarea mea”, ,,Alege cercurile și joacă-te cu ele”, ,,Construim căsuțe”, ,,Cum este prietenul tău”, ,,Ce prieten nu cunoaștem”, ,,Sărim balta”, ,,Biblioteca”, ,,Cum este și cum nu este această piesă”, ,,Detectivii”, Cine ghicește mai repede?”(10 întrebări) etc.
Jocurile de aranjare în tablou ajută copiii să intuiască părțile trusei, să se obișnuiască cu ordinea și succesiunea acestora. La început se organizează frontal, apoi pe echipe, dându-le un caracter competitiv, pentru a deveni mai atractive. Pentru desfășurarea lor avem nevoie de tablouri (grile), conținând căsuțe pătrate pentru așezarea pieselor. Forma tabloului și numărul căsuțelor corespunde unui anumit tip de joc. Aceste jocuri se pot începe chiar spre sfârșitul grupei mici, cu un număr restrâns de piese și sarcini simple, acestea complicându-se pe măsură ce copiii înaintează în vârstă. Exemple de jocuri de aranjare în tablou: ,,Așază-mă la căsuța potrivită”, ,,V-ați găsit locul”, ,,Tabloul cercurilor”, ,,Tabloul tricolor”, ,,Cine aranjează mai bine” etc.
Jocurile cu diferențe sunt menite să consolideze noțiunile și deprinderile însușite anterior și să familiarizeze copiii cu ideea de succesiune, aranjare în lanț, astfel încât între două piese consecutive oarecare să fie un număr determinat de diferențe. Edificatoare pentru acest tip de jocuri logice sunt jocurile: ,,Trenul cu patru diferențe”, ,,Trenul cu o diferență”, ,,Case de pe strada mea”, ,,Ce nu este la fel”, ,,Ce se aseamănă” etc. Seria trenurilor începe cu ,,Trenul cu patru diferențe”, care este mai accesibil deoarece preșcolarii mici conștientizează mai ușor deosebirile decât asemănările.
Jocurile cu cercuri au scopul de a-i familiariza pe preșcolari, la nivelul lor de înțelegere, cu operațiile matematice, precum și cu operațiile logice ce decurg din acestea. Stabilirea relațiilor între mulțimi și realizarea unor operații cu mulțimi (reuniunea, intersecția, diferența, complementaritatea)presupun operații logice mai complexe, operații cu propoziții (disjuncția, conjuncția, negarea propozițiilor). În desfășurarea acestor jocuri nu se vor folosi noțiunile de reuniune, intersecție, etc. Pentru ilustrarea disjuncției logice se va folosi cuvântul ,,sau”, de exemplu ,,piesă roșie” sau ,,piesă pătrată”, ca element al reuniunii. Expresia ,,și …și”, desemnează conjuncția logică și se referă la intersecția a două mulțimi. Prin jocurile: ,,Unde stau prietenii mei”, ,,V-ați găsit locurile”, ,,Jocul cu trei cercuri”, ,,Jocul cu incluziuni”, copiii își dezvoltă capacități intelectuale, acestea având multiple valențe formative.
Jocurile de formare a perechilor ajută la însușirea procedeului de stabilire a corespondenței biunivoce între două mulțimi. Aceste jocuri se desfășoară cu copii de grupă pregătitoare. Exemple: ,,Ce piesă am ascuns”, ,,Străzi intersectate”, ,,Ce piesă lipsește?”, ,,Jocul drumurilor”.
Jocurile de transformări pregătesc noțiunea de operație, de transformare în general, de funcție. Desfășurarea acestor jocuri se face pe două echipe, fiecare fiind dotată cu o trusă. Din acest tip de jocuri fac parte jocurile ,,Soarele”, ,,Racheta”.
Jocurile exerciții cu mulțimi echivalente pregătesc copiii pentru înțelegerea noțiunii de număr și a operațiilor cu numere. Ele sunt recomandate pentru grupele mare și pregătitoare. În desfășurarea anumitor jocuri ca: ,,La ce oră a sunat telefonul?”, ,,Sunt tot atâtea”, ,,Mâine voi fi școlar”, ,,Cine rezolvă mai repede problema?”, nu se folosesc nici numărarea și nici operațiile aritmetice (cu numere), ci se constituie mulțimi echivalente pe baza corespondenței biunivoce, folosind proprietățile relației de echivalență.
CAPITOLUL IV
METODOLOGIA CERCETĂRII
MOTTO:
,,Jocul copilului-nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare…, ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și elementare”
(Planchard, Emile-,,Introducere în pedagogie”, E.D.P., București, 1970;pag.130)
4.1. Obiectivele și ipoteza cercetării
4.1.1. Obiectivul general :
4.1.2. Obiective specifice :
prezentarea unor activități matematice desfășurate prin intermediul jocurilor logico-matematice;
evidențierea eficienței jocurilor didactice și a jocurilor logico- matematice în ceea ce privește stimularea gândirii, a spiritului de observație, a imaginației, a creativității și a dezvoltării limbajului matematic;
monitorizarea impactului pozitiv al folosirii jocului logico-matematic în procesul instructiv-educativ și a interesului manifestat de copii pentru astfel de activități;
evaluarea progresului înregistrat de copii în cadrul activităților matematice desfășurate prin intermediul jocurilor logice.
4.1.3. Ipoteza : Utilizarea jocului didactic matematic la preșcolarii din grupa mare în relație cu particularitățile individuale sau de grup ale copiilor, duc la optimizarea activității didactice, la îmbunătățirea rezultatelor școlare și la modalități comportamentale dezirabile.
4.2. Variabilele cercetării :
Variabilă independentă :
– Jocul logico-matematic.
Variabilele dependente :
– Nivelul de dezvoltare a limbajului matematic ;
– Performanțele școlare și comportamentale ale copiilor.
4.3 Coordonatele majore ale metodicii cercetării :
Locul de desfășurare a cercetării: Cercetarea s-a desfășurat la Gradinița cu Program Prelungit din Moisei.
Perioada de cercetare : aprilie-mai.
Eșantionul de subiecți :În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, am cuprins în cercetare preșcolarii grupei mari formată din 20 copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani, respectiv 11 fete și 9 băieți, care au format grupul experimental.
Eșantionul de conținut :
Activitățile matematice prevăzute în cadrul procesului instructiv-educativ, din perioada aprilie-mai, desfășurate sub forma jocurilor logico-matematice Exemple: „Așază-mă la căsuța mea”,„Ghicește cum este?”,„Ce știi despre mine?”, „Ce a greșit ursulețul?”,„Săculețul fermecat”, „Biblioteca”.
4.4. Metode utilizate :
În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode : observația și experimentul pedagogic.
În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de prelucrare a datelor pe care le voi prezenta succint în continuare :
Observația
-metodă folosită pentru culegerea de date și informații, referitoare la tema cercetată, care presupune urmărirea intenționată și sistematică a obiectelor, fenomenelor și evenimentelor în stare naturală, în condiții obișnuite, de existență și manifestare, cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperi trăsăturile esențiale.
-are la bază un anumit scop , obiective clare și un protocol de observație cu indicatori de observație bine stabiliți.
Experimentul pedagogic
– „observație provocată”, cu rigoare și precizie mai mare decât observația, care presupune producerea sau schimbarea deliberată a fenomenelor educaționale, în vederea studierii lor aprofundate și a identificării, observării, cuantificării și evaluării factorilor care le influențează sau le determină.
– Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării și, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze.
Instrumente de cercetare utilizate :
protocol de observație;
test de evaluare inițială(fișe de lucru individuale);
test de evaluare finală(fișe de lucru individuale).
4.5Desfășurarea cercetării
a) Etapa preexperimentală
În cadrul acestei etape am purtat diferite discuții cu educatoarele care desfășoară activitatea la grupa mare pentru a mă informa în legătură cu participarea copiilor la procesul instructiv-educativ desfășurat, precum și cu comportamentul acestora. Am verificat de asemenea rezultatele obținute de aceștia la testele de verificare și fișele de evaluare care au fost realizate la activitățile matematice desfășurate în primul semestru al anului școlar 2014-2015.
Această etapă s-a desfășurat pe o perioadă de două săptămâni,în care am urmărit comportamentul, atitudinile și interesul manifestat de subiecți la activitățile matematice desfășurate. Pentru aceasta am elaborat și utilizat un protocol de observație (vezi anexa nr.1). Pe baza analizei indicatorilor observaționali stabiliți am putut constata nivelul implicării subiecților în activitatea de învățare, limbajul matematic folosit, precum și ritmul de lucru al acestora.( vezi capitolul V, 5.1.). Tot în cadrul acestei etape am aplicat celor 20 de elevi o probă de evaluare identică (vezi anexa nr.2), a cărei rezultat este menționat în cadrul capitolului IV al lucrării.
Testul de evaluare inițială, aplicat identic a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice utilizată. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări s-a putut realiza o analiză a cunoștințelor înregistrate de subiecți până la data aplicării probelor ce au stat la baza cercetării. Testul de evaluare inițială cuprinde un număr de patru descriptori de performanță cu indicatori de performanță, stabiliți pe cele trei nivele: maxim, mediu și minim, după cum urmează:
D1: Unește prin săgeți, obiectele care au aceeași culoare:
Nivel maxim: Unește corespunzător cu culoarea potrivită cele trei obiecte de pe fișă.(F.B.- 3p.).
Nivel mediu: Unește corespunzător cu culoarea potrivită două obiecte de pe fișă.(B.-2p).
Nivel minim: Unește corespunzător cu culoarea potrivită un obiect de pe fișă.(S.-1p).
D2: Colorează cu roșu obiectele mari și cu albastru pe cele mici din imaginile de mai jos:
Nivel maxim: Colorează corect, conform cerinței, toate obiectele de pe fișă(F.B.-3p.).
Nivel mediu: Colorează corect, conform cerinței, două obiecte mari și două obiecte mici de pe fișă(B.-2p.).
Nivel minim: Colorează corect, conform cerinței, un obiect mare și unul mic de pe fișă(S.-1p.).
D3: Tăiați cu o linie frunza care este diferită de celelalte:
Nivel maxim: Taie corect frunza care are altă formă(F.B.-3p.)
Nivel mediu: Taie mai multe frunze fără a fi atent la formă(S.-2p.).
Nivel minim: Nu taie nici o frunză(S.-0p.).
D4: Încercuiește obiectele groase cu verde și pe cele subțiri cu albastru:
Nivel maxim: Realizează corect corespondența obiectelor groase cu cele subțiri din cele două coloane(F.B.- 3p.).
]Nivel mediu: Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri cu o greșeală(B.-2p.).
Nivel minim: Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri, cu mai multe greșeli(S.-1p.).
Etapa experimentală
În această parte a cercetării am selectat o serie de instrumente de lucru pentru cele trei tipuri de jocuri didactice (de formare de mulțimi, logico-matematice, de numerație) și jocuri diverse pentru operațiile aritmetice. Jocuri didactice de formare de mulțimi – au aceeași structură generală, dar sarcina de învățare implică exerciții de: imitare, grupare, separare și triere, exemplificare și vor conduce la dobândirea abilităților de identificare, triere, selectare și formare de mulțimi. Am selectat, creat, organizat și desfășurat următoarele jocuri:
Jocul – Să facem ordine!
Obiectiv: alcătuirea de grupuri de obiecte după criteriul culorii, al formei și al mărimii; dezvoltarea spiritului de observație și a independenței în acțiune.
Material didactic: raft gol, jucării de diferite culori, forme și mărimi.
Regulile jocului: copiii trebuie să aranjeze jucăriile pe raft după indicațiile date de educatoare, verbalizând fiecare acțiune.
Desfășurarea jocului: Copilul numit de educatoare vine la raft și va așeza din grămada de jucării astfel: jucăriile roșii pe primul raft, jucăriile galbene pe al doilea raft, iar cele albastre pe al treilea raft. După ce așează jucăriile, copilul verbalizează acțiunea astfel: Toate jucăriile roșii le-am așezat pe primul raft…. Răspunsurile corecte vor fi semnalizate prin bătăi din palme, iar cele greșite prin bătăi din picioare și apoi corectate.
Valoarea formativă a jocului didactic: Prin intermediul acestui joc didactic matematic copiii preșcolari ai grupei mari au triat jucăriile după criteriul formei, mărimii și al culorii, iar prin verbalizarea acțiunilor s-a dezvoltat limbajul matematic specific.
Jocul – Al câtelea fluturaș a zburat ?
Obiectiv: recunoașterea și determinarea locului unui număr în șirul numeric și al numerelor cu care se învecinează, prin intermediul numeralului ordinal.
Material didactic: cinci vaze de flori, cinci fluturași decupați din carton, ascuțitori și creioane colorate.
Regula jocului: copiii ascultă întrebarea cadrului didactic, gândesc asupra sensului întrebării și apoi se anunță individual la răspuns; copiii vor închide și deschide ochii la semnal (bătăi din palme, clopoțel). Va răspunde copilul care a dovedit atenție și spirit de observație și câștigă cel care a dat cele mai bune răspunsuri și a lucrat cel mai repede.
Desfășurarea și conținutul jocului: Copiii stau în semicerc la măsuțe, în fața lor pe o masă sunt așezate cinci vaze cu flori, fluturașii sunt prinși din loc în loc pe perdea, iar în coșulețele de pe măsuțele copiilor sunt așezate ascuțitori și creioane colorate. Se intuiește materialul distributiv și cel demonstrativ, numărându-se de către un copil, prin încercuire, vazele de pe masă și numărul de flori din fiecare (Prima vază are o floare, a doua vază are două flori…și a cincea vază are cinci flori). Copiii sunt invitați să închidă ochii, la o bătaie din palme. În acest timp, cadrul didactic va lua un fluture de pe perdea și îl va așeza pe o floare dintr-o vază. Când cadrul didactic bate de două ori din palme, copiii deschid ochii și sunt rugați să observe ce s-a schimbat pe masa din fața lor în timp ce au ținut ochii închiși. Un fluture a zburat de pe perdea și s-a așezat pe o vază de flori.; Pe a câta vază s-a așezat? Copilul numără pe câta vază s-a așezat fluturele și apoi numără și numărul florilor din vaza respectivă. Se procedează la fel, până ce pe fiecare vază este câte un fluture. Împreună cu copiii se stabilește primul, al doilea….al cincelea fluture, de la stânga la dreapta, în funcție de cum s-a așezat: pe prima vază, pe a doua etc. După anunțarea titlului jocului, explicarea și demonstrarea jocului se desfășoară jocul propriu-zis: Al câtelea fluturaș a zburat?. La o bătaie din palme toți copiii închid ochii, timp în care educatoarea ia un fluture de pe o floare și-l așează pe perdea. La două bătăi din palme, copiii deschid ochii și răspund la întrebarea: Al câtelea fluturaș a zburat?. Jocul se repetă de mai multe ori.
Jocul – Caută figurile geometrice !
Obiectiv: consolidarea cunoștințelor privind forma și mărimea figurilor geometrice; dezvoltarea spiritului de întrecere.
Material didactic: pentru fiecare copil trusa Logi I pusă într-un coșuleț, un personaj de la teatrul de păpuși.
Regulile jocului: copiii vor căuta în coșuleț piesele indicate de personajul de la teatrul de păpuși, care va controla, va îndruma și îi va aprecia pe cei care execută corect sarcina.
Desfășurarea și conținutul jocului: Copiii vor fi așezați la mese câte doi, iar mesele sunt aranjate sub formă de clasă. Ei vor intui materialul din fața lor: un coșuleț cu piese de construit. Se aud bătăi în ușă, sosește personajul de la teatrul de păpuși, care vrea să realizeze cu copii din grupa mare un joc nou: Caută figurile geometrice !. Educatoarea interpretează rolul păpușii și explică imediat jocul: copiii vor trebui să așeze pe masă formele și mărimile indicate de personajul respectiv care controlează și apreciază. Astfel, li se cere copiilor: Căutați piesele pătrate!, Căutați cercurile!, Căutați cercuri mari!, Căutați piese rotunde! , Căutați triunghiurile!, Căutați dreptunghiurile !, etc. După fiecare acțiune, piesele se pun la loc, în coșuleț. La întrebarea păpușii: Ce-ai găsit?, copiii vor răspunde: Am găsit pătrate, Am găsit cercuri mari etc. Păpușa va aprecia răspunsurile corecte care vor fi aplaudate. La sfârșitul jocului copiii vor primi o fișă de lucru care se poate vedea în Anexa 5 și are următoarea cerință: • Colorați pătratele cu roșu, cu albastru triunghiurile, cu verde cercurile și cu galben dreptunghiurile. Valoarea formativă a jocului: acest joc aduce o contribuție importantă în formarea repezentărilor despre formele geometrice (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi), contribuind în același timp la dezvoltarea atenției și a deprinderii de a lucra independent.
c) Etapa postexperimentală
Este etapa în care am înregistrat rezultatele obținute ,am stabilit diferențele, am prelucrat statistic datele și am interpretat rezultatele. Această etapă am realizat-o la finalul cercetării, respectiv sfârșitul lunii mai, cu ajutorul testului de evaluare finală pentru care am stabilit un număr de patru descriptori de performanță, cu indicatori de performanță pentru nivel maxim, mediu și minim.
D1: Colorează formele geometrice de mai jos, potrivit legendei:
Nivel maxim:Colorează corect, potrivit legendei, toate formele geometrice de pe fișă(F.B.- 3p.).
Nivel mediu: Colorează formele geometrice de pe fișă, având o singură greșeală(B.- 2p.).
Nivel minim: Colorează formele geometrice de pe fișă, având mai multe greșeli(S.- 1p.).
D2: Formează grupe de forme geometrice după mărime. Colorează grupa cu mai multe obiecte:
Nivel maxim: Formează corect grupele de forme geometrice după mărime și colorează grupa cu mai multe obiecte(F.B.- 3p.).
Nivel mediu: Formează corect grupele de forme geometrice după mărime, dar nu colorează grupa cu mai multe obiecte(B.- 2p.).
Nivel minim: Nu formează corect grupele de forme geometrice după mărime și nu colorează grupa cu mai multe obiecte(S.- 0p.).
D3: Desenează în tabelul de mai jos, în căsuțele goale din dreptul formelor geometrice, atâtea buline, câte forme geometrice corespunzătoare, ai găsit pe fișă:
Nivel maxim: Desenează în tabel, în dreptul fiecărui simbol, atâtea buline câte forme geometrice respective a găsit pe fișă(F.B.- 3p
Nivel mediu: Desenează bulinele în tabel dar are o greșeală(B.- 2p.)
Nivel minim: Desenează bulinele în tabel cu mai multe greșeli(S.- 1p.).
D4: Unește cu ajutorul unei linii obiectul gros din prima coloană cu obiectul subțire care îi corespunde din cea de-a doua coloană, după model:
Nivel maxim: Realizează corect corespondența obiectelor groase cu cele subțiri din cele două coloane(F.B.- 3p.).
Nivel mediu: Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri, având o greșeală(B.- 2p.).
Nivel minim: Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri, având mai multe greșeli(S.- 1p.).
Capitolul V
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
,,Jocul copilului-nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare…”
(Planchard)
5.1. Analiza și interpretarea datelor de observație
Datele obținute prin urmărirea indicatorilor observaționali stabiliți în cadrul protocolului de observație elaborat și desfășurat în cadrul etapei preexperimentale au fost consemnate în următorul tabel după cum urmează :
În urma analizării răspunsurilor pe fiecare indicator observațional stabilit, se pot observa următoarele :
5 elevi au obținut FB
11 elevi au obținut B
4 elevi u obținut S
La evaluarea finală s-au obținut următoarele rezultate:
În urma analizării răspunsurilor pe fiecare indicator observațional stabilit, se pot observa următoarele:
7 elevi au obținut FB
12 elevi au obținut B
1 elev a obținut S
Din analiza rezultatelor obținute, a stabilirii diferențelor între cele două teste, inițial și final, am constatat că performanțele subiecților au crescut.
CONCLUZII
Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanța deosebită, deoarece pe de o parte, acestea stimulează puternic dezvoltarea intelectuală generală a copilului, influențând pozitiv dinamica vieții sale spirituale, iar pe de alta, își găsesc o largă aplicabilitate în procesul de dezvoltare generală a copilului. Problema vârstei la care se poate începe formarea deprinderilor matematice a fost mult discutată în lumea psihologilor și pedagogilor. Activitățile cu conținut matematic, alături de desen sau de activitățile privind combinarea și transformarea obiectelor și materialelor de construcții în activitățile de joc, construcții și modelaj, etc., contribuie la îmbogățirea capacităților de elaborare imaginativă, constructivă, novatoare – ca obiectiv important în câmpul acțiunilor de educație intelectuală. Referitor la vârsta de la care se poate începe formarea noțiunilor matematice, psihologul american Jerome Bruner a afirmat ca „orice concept poate fi predat la orice vârstă dacă e prelucrat corespunzător particularităților de vârstă”. Andre Revuz, matematician francez, arată că „experiența dovedește zilnic că introducerea unor noțiuni fecunde este cu atât mai ușoară și mai rodnică cu cât ea se face mai din timp”.
Pentru eficacitatea strategiilor de educație intelectuală – în învățământul preșcolar se impune o anumită îmbinare specifică:joc–învățare–muncă, prin conferirea unui loc prioritar caracterului de joc, ca formă fundamentală și specifică de activitate la această vârstă. Din aceeași perspectivă se impune, de exemplu, evitarea abuzului de activități „impuse”, în detrimentul acțiunilor libere, în cadrul propriu „jocului”, ce poate constitui un excelent cadru formativ (chiar și pentru dezvoltarea unor disponibilități creative de muncă și de învățare la această vârstă).
Matematica modernă cere astăzi, mai mult ca oricând, tuturor cadrelor didactice din învățământul preșcolar o temeinică pregătire psihologică, pedagogică și metodologică, pentru că, înainte de a preda cunoștințele matematice, trebuie cunoscută individualitatea copilului și găsite acele metode și procedee care să trezească interesul și dragostea lui pentru matematică. Educatoarea însăși trebuie să vadă în matematică nu numai disciplina care îi învață pe copii regulile necesare pentru găsirea rezultatelor exacte, ci știința care se înscrie în viață cu același titlu ca hrana, îmbrăcămintea, relațiile sociale, limbajul etc.
Scopul principal al educației este de a stimula continuu acele laturi ale personalității copilului care l-ar ajuta să-și contureze mai bine interesele de cunoaștere, deprinderile intelectuale, capacitatea de a formula opinii concrete, dorința de a rezolva repede și bine o situație care îl privește pe el și pe semenii săi și de a se adapta în mod creator la situațiile noi. Matematica le poate rezolva pe toate acestea când predarea ei este realizată în mod corespunzător. Numai așa trebuie să ne explicăm introducerea noțiunilor de matematică încă de la grădiniță. Jocurile logice constituie una din modalitățile de realizare a unui învățământ activ, care, acordând un rol dinamic instituției, pune accent pe acțiunea copilului asupra obiectelor însăși. Manipularea obiectelor conduce mai rapid și mai eficient la formarea percepțiilor, accelerând astfel apariția structurilor operatorii ale gândirii. De la manipularea obiectelor se trece apoi treptat la manipularea imaginilor și numai după aceea se continuă cu elaborarea unor scheme grafice urmate de simboluri, aceasta fiind calea pentru accesul copiilor spre noțiunile abstracte. Acționând asupra obiectelor mediului ambiant, asupra imaginilor acestora, copiii sunt solicitați să interpreteze diferite raporturi ce intervin în cadrul acestui proces și să le redea printr-o exprimare verbală adecvată.
Jocurile didactice pentru activitățile matematice din grădiniță pot contribuie la:
consolidarea și aprofundarea cunoștințelor matematice dobândite anterior,
aplicarea lor în situații noi, captivante prin frumusețea conținuturilor și a formelor de abordare,
dezvoltarea capacității de exploatare, a inițiativei și a independentei în acțiune, a spiritului de observație,
educarea priceperii și a plăcerii de a judeca riguros, de a gândi matematic,
exersarea operațiilor gândirii și cultivarea calităților acesteia,
educarea perseverentei, a încrederii în forțele proprii, a răbdării,
antrenarea deducției logice, însușirea unor tehnici de activitate intelectuala, folosirea limbajului matematic în situații noi.
Antrenarea copiilor în diverse forme de activitate intelectuală cu conținut matematic, contribuie la conturarea direcției și menținerea interesului față de acest domeniu de activitate, la descoperirea și dezvoltarea timpurie a aptitudinilor pentru știința cifrelor. Rezultatele cercetării au validat obiectivele și ipotezele de la care am plecat în realizarea acesteia
În cadrul activităților instructiv-educative, în grădinița de copii, activitățile matematice au un rol deosebit în dezvoltarea proceselor cognitive și afectiv-motivaționale. Prin însușirea noțiunilor matematice, copilul își formează deprinderi de lucru, deprinderi de a rezolva situații problemă, în contexte variate, deprinderi care devin utile în activitatea lor practică și pot influența copilul în plan atitudinal și social. Activitățile matematice favorizează copilului medierea cu lumea științelor, prin intermediul operațiilor intelectuale. Învățarea matematicii implică atât asimilarea de cunoștințe, cât și formarea unui anumit mod de a gândi, de a-l învăța pe copil să gândească. În cadrul acestor activuități, se desfățoară diferite tipuri de joc: jocuri didactice de formare de mulțimi, jocuri didactice de numerație, jocuri logico-matematice, jocuri de percepere și de sesizare a unor poziții spațiale. Folosirea jocului logico-matematic în procesul instructiv-educativ îl ajută pe copil să învețe cu plăcere, să devină interesat de activitatea ce se desfășoară, îi ajută pe cei timizi să devină volubili, activi, curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor intelectuale, mai multă siguranță și tenacitate în răspunsuri. Eficiența acestor jocuri constă în stimularea gândirii, a spiritului de observație, a imaginației, a creativității și a dezvoltării limbajului într-un context matematic. Jocurile logico-matematice adecvate particularităților de vârstă și psihice ale copiilor contribuie la ilustrarea celor mai generale noțiuni de matematică, în desfășurarea cărora trebuie să intervină elemente de simplificare fără a se renunța la funcționalitatea lor privind realizarea operațiilor logico-matematice. În aceeași măsură, aceste jocuri contribuie la realizarea proceselor de abstractizare și generalizare a cunoștințelor de matematică menite să faciliteze înțelegerea noțiumii de număr și a operațiilor numerice. Ca urmare a faptului că jocurile logice se fundamentează pe primele cunoștințe matematice și pe elemente de logică matematică, este necesar și benefic să se pună accent pe metode active, care stimulează spiritul de inițiativă, inventivitate, independență în gândire, păstrând totuși caracteristicile jocului didactic.
Ținând cont de toate aceste aspecte descrise anterior, am validat ipoteza că, dacă vor fi folosite intensiv jocurile logico-matematice în cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță, atunci se vor obține performanțe cognitive și comportamentale superioare. Experimentul desfășurat, rezultatele obținute au confirmat această ipoteză și ca urmare a activităților realizate am reușit să ating obiectivele pe care le-am stabilit. Copiii au manifestat un interes deosebit pentru acest tip de activități, au înregistrat progrese atât în privința dezvoltării intelectuale, cât și a celei comportamentale, și-au format un limbaj specific matematic, ceea ce le va ușura experiențele de învățare care urmează a fi desfășurate pe viitor.
Reușita acestei cercetări constituie un imbold și totodată un punct de plecare pentru alte astfel de proiecte, care să favorizeze procesul de formare și dezvoltare a copilului preșcolar.
ANEXA NR. 1.
Numele și prenumele:……………………………..
Grupa:…………………
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
1.Unește prin săgeți, obiectele care au aceeași culoare:
2.Colorează cu roșu obiectele mari și cu albastru pe cele mici din imaginile de mai jos:
3.Tăiați cu o linie frunza care este diferită de celelalte:
4.Încercuiește obiectele groase cu verde și pe cele subțiri cu albastru:
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Așază-mă la căsuța mea!”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Colorează toate figurile geometrice care au aceeași formă cu cele gata colorate:
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Ghicește cum este?”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Colorează șirul crescător după grosime al morcovilor și mai desenează pentru fiecare șir cel puțin un morcov:
Al câtelea creion este subțire? Colorează-l!
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Ce știi despre mine?”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Încercuiește piesele care au aceeași formă și mărime. Spune ce grupe ai format:
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Ce a greșit ursulețul?”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Taie cu o linie formele geometrice care au aceeași culoare cu cele din chenar:
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Săculețul fermecat”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Colorează cu următoarele culori: roșu-triunghiurile mari; galben-triunghiurile mici; albastru-pătratele mari; verde-pătratele mici; maro-cercuri mari; negru-cercuri mici.
Numele și prenumele:……………………………..
Grupa:…………………
TEST DE EVALUARE FINALĂ
1.Colorează formele geometrice de mai jos, potrivit legendei:
2.Formează grupe de forme geometrice după mărime. Colorează grupa cu mai multe obiecte:
3.Desenează în tabelul de mai jos, în căsuțele goale, din dreptul formelor geometrice, atâtea buline, câte forme geometrice corespunzătoare, ai găsit pe fișă:
4.Unește cu ajutorul unei linii obiectul gros din prima coloană cu obiectul subțire din cea de-a doua coloană, după modelul dat:
BIBLIOGRAFIE
1. Andreescu, F., Alexandru, J., Ștefănescu,G., Iftimie, Ghe.,(1980), Activități cu conținut matematic în grădinița de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București.
2. Antone, V., Gheorghinoiu, C., Obeadă, M., (2002), Metodica predării matematicii.Jocul didactic matematic, Editura Ex Libris, Brăila.
3. Apostol, V., Rafailă, E., Țugui, L., Jurebie, S., (1999), Modele orientative de lucru cu preșcolarii, Editura AllPedagogic, B ucurești.
4. Bocoș, M., (2003), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
5. Bruner, J.,S.,(1970), Procesul educației intelectuale, Editura Didactică și Pedagogică, București.
6. Chateau, J., (1967), Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București.
7. Claparede, E., (1975), Despre natura și funcțiile jocului în Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică, București.
8. Crețu, C., (1997), Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași.
9. Debesse, M.,(1980),Tratat de pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București.
10. Dienes, Z.,P., (1973), Un studiu experimental asupra învățării matematicii, Editura Didactică și Pedagogică, București.
11. Gheorghian ,E., Taiban, M.,(1980), Metodica jocului și a altor activități cu copiii preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică, București.
12. Iftimie,Ghe.,(1980), Jocuri logice pentru preșcolari și școlarii mici , Editura Didactică și Pedagogică , București.
13. Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
14. Lovinescu,A.,(1979), Jocuri-exercițiu pentru preșcolari , Editura Didactică și Pedagogică , București.
15. Magdaș, I., Vălcan, D., (2007), Didactica matematicii în învățământul primar și preșcolar, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
16. Mărcuț I. G., (2009), Metodica activităților matematice în învățământul preșcolar, Editura Alma Mater, Sibiu.
17. Păduraru,V.,(1999), Activități matematice în învățământul preșcolar, Editura Polirom, Iași.
18. Pâclea,D.,Tarcă,E.,(1998), Jocuri logico-matematice pentru preșcolari și școlarii mici, Revista Învățământul Preșcolar, București.
19. Piaget, J., Inhelder, B., (1968), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București.
20. Popescu,P.,N.& colaboratorii, (1970), Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copiilor între 3-7 ani, Editura Didactică și Pedagogică, București.
21. Simionică, El., Bogdan, F., (1998), Gramatica prin joc, Editura Polirom, Iași.
22. Vasioiu,R.,(1995), Eficiența formativă a jocurilor logico-matematice, Revista Învațamântului Preșcolar , nr.3-4, București .
23. -xxx -(1995), Activități matematice în grădiniță , Editura AS’S , București.
24. -xxx -Culegere metodică, (1975) , Educația intelectuală a copilului preșcolar , Editura Didactică și Pedagogică , București .
25. -xxx-(1997) , Jocuri didactice matematice pentru grădinița de copii, Editura V&Integral, București.
26. -xxx-(2007), Metodica activității instructiv-educative în învățământul preșcolar , Editura Didactica Nova , Craiova.
27. www.didactic.ro
28 . www.didactica.ro
29. www.edu.ro
30. www.referate.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Jocul Logico Matematic în Învățământul Preșcolar (ID: 117207)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.