Jocul Logico Matematic In Gradinita
LUCRARE DE LICENȚĂ
JOCUL LOGICO-MATEMATIC ÎN GRĂDINIȚĂ
MODALITATE DE REALIZARE A UNUI ÎNVĂȚĂMÂNT ACTIV
’.
CUPRINS
Introducere…………………………………………………………………………….…………4
Motivația alegerii temei: Jocul logico-matematic în grădiniță-modalitate de realizare a unui învățământ activ………………………………………………………………………………….10
Descrierea lucrării Jocul logico-matematic în grădiniță-modalitate de realizare a unui învățământ activ …………………………………………………………………………………11
Capitolul I………………………………………………………………………………………15
Definirea și caracterizarea jocului…………………………………………………………..
1.1.1 Jocul – activitate dominanta la vârsta preșcolară……………………………………….
1.1.2 Considerații psihopedagogice ale jocului didactic………………………………………
1.1.3 Teorii despre joc………………………………………………………………………
1.2 Jocul didactic mijloc de realizare a continuității între grădiniță și școală…………………..
1.2.1 Rolul jocului didactic…………………………………………………………………
1.2.2. Organizarea și desfășurarea jocului didactic……………………………………….
1.2.3. Jocul didactic mijloc de activizare a activităților matematice……………………………
1.3. Importanța și funcțiile jocului……………………………………………………………….
1.4. Clasificarea jocurilor………………………………………………………………………
1.5 Jocul și dezvoltarea psihică a copiilor…………………………………………………….
1.6 Funcțiile jocului …………………………………………………………………………..
1.7 Conținutul jocului didactic…………………………………………………………………
1.8 Structura jocului didactic……………………………………………………………………
Capitolul II. Jocul logico-matematic………………………………………………………..
Valoarea practica a jocului didactic matematic…………………………………………….
Caracterizarea jocului logico-matematic și a obiectivelor sale…………………………….
Caracterizarea jocului logico-matematic……………………………………………..
2.2.2 Obiectivele și sarcinile activităților matematice în grădiniță…………………………
2.3.Felurile jocurilor logice și problematica lor………………………………………………
2.4.Modalități de aplicare în grădiniță a jocurilor logice………………………………………
2.5.Îndrumarea jocurilor logice de către educatoare…………………………………………
Capitolul III. Strategii de realizare a jocurilor logico-matematice în grădiniță……………
3.1.Metode folosite în desfășurarea jocurilor logico-matematice………………………………………
3.2.Mijloace și procedee folosite în desfășurarea jocurilor logico-matematice…………………..
Capitolul IV. Metodologia cercetării…………………………………………………………………………
4.1.Obiectivele și ipoteza cercetării………………………………………………………………………………
4.1.1.Obiectivul general………………………………………………………………………………………………
4.1.2.Obiective specifice……………………………………………………………………………………………..
4.1.3.Ipoteza………………………………………………………………………………………………………………
4.2.Variabilele cercetării……………………………………………………………………………………………..
4.3.Coordonatele majore ale metodologiei cercetării………………………………………………………
4.4.Metode utilizate……………………………………………………………………………………………………
4.5.Etapele cercetării………………………………………………………………………………………………….
4.6.Desfășurarea cercetării………………………………………………………………………………………….
Capitolul V. Analiza și interpretarea datelor……………………………………………..
5.1.Analiza și interpretarea datelor obținute în urma utilizării protocolului de observație……
5.2 Interpretarea datelor obținute în urma utilizării protocolului de observație………………
Capitolul VI Verificarea ipotezelor………………………………………………………….
6.1 Tehnica Anova
6.2.Rezultatele probei de evaluare inițială aplicată celor două eșantioane de subiecți………….
6.3. Rezultatele probei de evaluare finală aplicată celor două eșantioane de subiecți…………..
6.4.Stabilirea diferențelor între rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți și interpretarea rezultatelor……………………………………………………………………………………………..
6.5.Modalități de diseminare a rezultatelor…………………………………………………………………….
6.6.Originalitatea cercetării………………………………………………………………………………………….
6.7.Deschideri spre alte teme de cercetare……………………………………………………………………..
Capitolul VII Atitudinea cadelor didactice față de utilizarea jocului didactic la activitățile matematice din grădinițe………………………………………………………………………
7.1 Coordonate principale………………………………………………………………………………
7.2. Obiectivele și ipotezele cercetării…………………………………………………
7.3 Descrierea lotului………………………………………………………………………………….
7.4 Metodă aplicată…………………………………………………………………………………….
7.5.Analiza și interpretarea calitativă a datelor obținute în urma cercetării
Concluzii………………………………………………………………………………………………..
Anexe…………………………………………………………………………………………………..
Bibliografie…………………………………………………………………………………………….
INTRODUCERE
MOTTO:
.,, Jocurile sunt la fel de vechi ca și civilizația însăși și la fel de variate ca aripile fluturilor. Pentru ele a fost cheltuită o cantitate fantastică de energie mintală’
M. Gardner
Jocul este o activitate umană, dominantă în copilărie, prin care copilul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară pe care și-o creează singur. În viața copilului jocul este o activitate deosebit de atrăgătoare care evoluează între ficțiunea pură și realitatea muncii (Debesse, M., 1969) și ne ajută să cunoaștem mai bine înclinațiile copilului, fiind cel mai bun turn de observație de unde putem avea o vedere de ansamblu asupra dezvoltării acestuia. Jocul ne permite să urmărim copilul sub toate aspectele dezvoltării sale, în întreaga să complexitate: cognitiv, motor, afectiv, social, moral. Pentru copil aproape orice activitate este joc, prin joc el anticipează conduitele superioare. Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Un copil care nu știe să se joace, „ un mic bătrân”, este un adult care nu va știi să gândească.
Prin joc el pune în acțiune posibilitățile care decurg din structura să particulară; traduce în fapte potențele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează și le dezvoltă, le îmbină și le complică, își coordonează ființa și îi dă vigoare. Jocul este considerat o strategie optimă pentru promovarea îngrijirii timpurii și a dezvoltării . Jocul, în contextul atașamentului securizat oferit de adulți, oferă copiilor bogăția, stimularea și activitatea fizică de care are nevoie pentru dezvoltarea creierului, pentru învățarea viitoare. Jocul este un proces interdisciplinar, el încurajează toate tipurile de inteligență, conform teoriei inteligențelor multiple a lui H. Gardner ( 1983): lingvistică, muzicală, logico – matematică, spațială, corporal chinestezică, personală și socială .
Copilul în perioada preșcolară se caracterizează printr-o dezvoltare intensă din punct de vedere fizic și mai ales psihic. Au loc o serie de modificări cantitative și calitative, atât de accentuate, încât în perioadele următoare nu vor mai putea fi egalate. Rolul jocului este deosebit, în acest context. La vârsta preșcolară jocul devine activitatea fundamentală a copilului, care influențează întreaga să conduită și prefigurează personalitatea în plină formare și dezvoltare . Pentru copil, lucrul cel mai important îl constituie jocul . Conceperea jocului ca formă de activitate este cel mai important aspect particular al formelor pe care le îmbracă învățământul la acest nivel. Jocul este forma de activitate specifică pentru copii și hotărâtoare pentru dezvoltarea lor psihică. Sub influența jocului se formează, se dezvoltă și se restructurează întreaga activitate psihică a copilului . Modul serios și pasiunea cu care se joacă copiii, constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere . Prin joc, prin crearea și rezolvarea progresivă a diverselor feluri de contradicții, se dezvoltă personalitatea copilului. Prin joc, copilul preșcolar descoperă noi modalități de expresie atitudinală care îi sporesc vigoarea să acțională și dinamismul său, nevoia de explorare.
Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt în timp ce alții sunt mai reținuți, inhibați, mai puțin activi. Se poate constata, fără îndoială, că în toate jocurile intervin și se exersează: elementele creative, mobilitatea, flexibilitatea gândirii , capacitatea de imaginare a unor soluții , aplicarea în practică a acelora care au fost memorate și care și-au dovedit eficiența .Toate laturile vieții psihice, începând cu cele mai simple și terminând cu cele mai complexe se educă, se exersează și se dezvoltă prin intermediul activității ludice .
Trăsăturile de personalitate – aptitudini, deprinderi, interese, aspirații, caracter, temperament, se exprimă prin comportament. Toate aceste caracteristici, se pot exersa și dezvolta cu ajutorul jocului. Formele de joc, îl pun pe copil în situația de a stabili legături între fenomene, gândirea având un caracter concret-intuitiv. În timpul jocului copilul învață și se educă. În frageda copilărie, învățarea este naturală și spontană. Jocul ocupă locul preferat în activitatea cotidiană a copilului. A ne întreba de ce, pentru copil, aproape orice activitate este joc, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Putem defini jocul ca o activitate modelatoare, caracteristică omului, o invenție culturală, instaurată pe baza unui acord socio-comunicativ. Jocul are la copil rolul pe care munca o are la adult. Între joc și muncă există un raport mutual, jocul fiind vestibulul natural care conduce spre muncă, spre disciplină, spre activitatea de grup ( El. Simionică, F. Bogdan, 1998 ). Numai cine cunoaște locul pe care îl ocupă jocul în viața copilului poate înțelege ușor cât de mare este eficiența folosirii lui în procesul instructiv-educativ. Îmbinarea judicioasă a elementelor de joc cu cele de învățare constituie un mijloc important de pregătire psihologică a copilului pentru școală .
Învățământul preșcolar constituie prima treaptă de școlarizare și-l pregătește pe copil pentru învățământul primar.Vârsta preșcolară este o perioadă de evoluție spectaculoasă a conduitei ludice; evoluție ce nu se mai găsește în nici o altă perioadă a vieții. Bogăția conduitei ludice este datorată nu numai dezvoltării și maturizării psihofizice, ci și posibilităților de relaționare și a experiențelor acumulate odată cu intrarea copilului în grădiniță. Adaptarea la noul mediu va fi de lungă durată, cu progrese și regrese, cu eforturi perseverente și de durată, atât din partea copilului însuși, cât și a adulților care-l susțin. În grădiniță, copilul își continuă construirea propriei identități. Crescând, copilul începe să relaționeze cu cei de-o seamă, trecând de la „jocul în paralel“, la cel „împreună cu“ ceilalți copii, câștigându-și și consolidându-și imaginea de sine.
La preșcolar, învățarea apare combinată cu jocul. Bazată pe asimilarea și sedimentarea cunoștințelor, învățarea conduce la elaborarea unor comportamente noi care satisfac mai bine necesitățile adaptative ale copilului. În preșcolaritate sunt întâlnite învățarea socială și învățarea didactică. Învățarea socială se realizează ca urmare a contactelor interpersonale ale copiilor, cu adulții sau cu cei de-o seamă cu și în situații de viață diverse. Oferă prilejul de a asimila o serie de experiențe socioumane, semnificații și valori sociale, stiluri comportamentale, roluri și comportamente, modalități de adaptare, acomodare și armonizare interpersonală. Activitatea de joc a copiilor cere cooperare. De aceea copilul este nevoit să învețe să stabilească ușor contacte interpersonale, să respecte tovarășii de joc, să-și inhibe anumite comportamente agresive, să se acomodeze relativ ușor la noile situații, să-și coordoneze eforturile cu ale celorlalți în vederea atingerii scopurilor fixate, să contribuie constructiv prin informație, opinii, aprecieri la desfășurarea activității. Pentru că învățarea socială este o învățare participativă, copilul își însușește toate aceste comportamente participând efectiv în diverse situații la diverse activități pentru că orice situație, orice eveniment, orice activitate este furnizoare de experiență socială. Preșcolarul are nevoie de ceilalți. Are trebuințe psihosociale-nevoia de acceptare și apreciere a lui de către grup, are nevoie de statut în cadrul grupului, de participare, de reprocitate relațională, de integrare în grup, în intercunoaștere, sociabilitate și comunicativitate. Trăind în colectivitate, prin intermediul cuvântului, al simbolurilor și al gesturilor, copilul achiziționează cunoștințe, deprinderi și atitudini, în mod spontan, neorganizat.
,,Experiența umană circulă de la individ la individ și de la colectivități la colectivități. Oamenii se influențează reciproc, fac schimb de idei cu ajutorul limbii.”( Stoica D. Și Stoica M.-,,Psihopedagogie școlară” Ed. Scrisul românesc-Craiova 1982, pag.73)
Copilul observă comportamentul altuia, îl învață implicându-se și participând direct la diferitele tipuri de activități sociale. Ca factori întăritori ai comportamentelor sunt folosiți aprobarea și dezaprobarea, recompense sau sancțiuni morale-recunoaștere, acceptare, promovarea în grup sau dimpotrivă: blamarea, critica, marginalizarea, respingerea de către grup.
,,În cazul învățării psiho-sociale o persoană poate fi față de altă persoană atât generator de stimulare, cât și factor de control al efectului produs, cu condiția ca acele persoane să se găsească într-o interacțiune psihică reciprocă.”(Ana Tucicov Bogdan-,,Psihologie generală și psihologie socială” vol.II EDP București 1973, pag.83)
Învățarea didactică, presupunând organizarea activităților copiilor, desfășurarea acestora după programe obligatorii și riguroase, capătă un caracter dirijat, organizat și sistematic. Cunoștințele transmise, formarea deprinderilor și dezvoltarea intereselor suferă transformări și restructurări convertindu-se în joc didactic cu conținut și finalitate instructiv-educativă. Experiența nemijlocită a copilului începe să fie reglată și organizată de adult pe cale verbală.
,,Orice idee, orice problemă și orice sursă de cunoștințe pot fi prezentate într-o formă destul de simplă pentru ca orice copil să le poată înțelege într-o versiune recognoscibilă.”(J. S. Bruner-,,Procesul educației intelectuale”Ed. Științifică București 1970, pag.72)
Skinner preciza că de fapt ,,instrucția organizează condițiile învățării să o ușureze, să accelereze apariția comportamentelor care, fără acestea, n-ar fi dobândite decât încet, sau n-ar apărea niciodată”(Skinner-,,Revoluția științifică a învățământului”-EDP București 1971, pag.63). Instrucția se axează pe particularitățile de vârstă ale preșcolarilor, în grădiniță. Asimilarea cunoștințelor la preșcolarii mici nu reprezintă un scop în sine. Ei nu-și planifică mintal acțiunile, nu sunt preocupați de rezultatul activității desfășurate. De asemenea, la această vârstă, se face necesară diversificarea activităților obligatorii, punct bine atins de noul curriculum, apropiindu-le mai mult de joc.
Ca formă de activitate instructiv-educativă, jocul trebuie înțeles în primul rând, ca un cadru organizatoric de desfășurare a activității didactice. Educatoarea trebuie să creeze un cadru de așa natură încât copiii să găsească în joc cel mai bun climat psihologic și social de manifestare și de dezvoltare a propriei lor personalități. De asemenea, această formă de activitate trebuie înțeleasă ca modalitate modernă de desfășurare a procesului educației în grădiniță. ,,Nota modernă îi este conferită prin aceea că se armonizează perfect cu toate orientările metodologice moderne.” (***-,,Copilul preșcolar și dezvoltarea vorbirii” (culegere metodică), București, 1980;pag.55), respectând și promovând în esență spiritul jocului în procesul educației. În calitatea să de coparticipant la propria formare, copilul este sprijinit să dobândească metodele și căile accesibile lui de cunoaștere, pentru ca pe temeiul acestei condiții importante să poată cuceri orice cunoștințe de care are nevoie. De aceea, jocul ca o formă de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației trebuie să fie bine înțeles de educatoare pentru ca aceasta să poată evita în practica educațională formele neplăcute, direct contradictorii spiritului jocului, ca tonul didacticist pe care îl ia uneori îndrumarea jocului, sau folosirea întâmplătoare a elementului de joc în alte forme de activitate, în special în cele de învățare sistematică.
Trăind permanent satisfacția deplinei libertăți, copilul poate să-și aleagă tema de joc sau ocupația dorită, să se asocieze cu partenerii pe care îi preferă, să recurgă la soluții pe care le apreciază ca necesare spre a duce la îndeplinire activitatea cerută. Copilul este liber să dea activității orice conținut, fie să privească, să examineze, să mânuiască diferitele obiecte care se găsesc în preajma sa; fie să rezolve ceva cu semnificație socială mai deosebită, cum ar fi aceea de a surprinde în joc diferite aspecte ale vieții cotidiene care i-au reținut cândva atenția în mod deosebit. De asemenea, poate să-și încerce competențele într-o direcție sau alta, ori să-și exerseze cu bună știință anumite deprinderi, care pot influența performanțele viitoare, unele având chiar valoare competitivă.
O altă particularitate a jocului ca formă de activitate instructiv-educativă este faptul că permite cultivarea spiritului de independență în efectuarea diferitelor acțiuni cu grad sporit de dificultate. Această particularitate derivă din faptul că în joc exprimarea simbolică nu este limitată sau îngrădită. Prin ambianța ce și-o creează, jocul înlătură orice acțiune neplăcută a factorilor formativi și evită instalarea, sub orice formă, a blocajului psihic. Atunci când greșește, copilul își dă seama de consecințele greșelii și dacă situația cere, el remediază totul spontan și ingenios. Atunci când copilul în joc nu greșește sau greșeala este una mică, neimportantă în raport cu ceea ce face, el își continuă drumul firesc și nestingherit sau imprimă acțiunilor sale alte dimensiuni, cu noi sensuri și semnificații. Jocul, dă posibilitatea copiilor de a avea preocupări variate sub aspectul conținutului. În toată etapa destinată jocului, copilul știe că are voie să manifeste inițiativă, să rezolve singur sau împreună cu partenerii problemele întâlnite; să facă ceea ce îi place sau îi produce satisfacție; să participe la activități care sunt pe măsura să și spre binele său. Caracterul acesta larg este reglat de natura jocului, de regulile acestuia,în sensul că se simte nevoia să se pună în acord deplin actul simbolic cu cel real, jocul cu realitatea cotidiană. Este reglat și de modul în care se realizează îndrumarea jocului în sine, de poziția aparent absentă de la joc a educatoarei, care are datoria să îmbine armonios acțiunea spontană și liberă a copilului cu normele și direcțiile prioritare ale educației.
Numai prin joc copilul este foarte activ și interesat de tot ceea ce face. El are libertatea să se miște în voie și să gândească nestingherit așa cum îi dictează împrejurările, el este tot timpul fericit și binedispus. Jocul trebuie apreciat în grădiniță ca bază a conceperii întregii activități instructiv-educative, căci fără joc eforturile sunt zadarnice, formale și lipsite de o finalitate reală.
Datorită acestui fapt, în procesul de învățământ jocul este conceput ca mijloc de instruire și educare a preșcolarilor, ca procedeu metodic de realizare optimă a sarcinilor concrete pe care și le propune procesul de învățământ și, nu în ultimul rând, ca formă de organizare a activității de cunoaștere și de dezvoltare a capacităților psiho-fizice. Grădinița trebuie să asigure copilului cel mai bun start în viață și de aceea noul curriculum propune atingerea cunoașterii prin intermediul învățării experiențiale, practicată prin JOC, ca generator al motivației interne. Structura flexibilă a conținuturilor acordă educatoarei libertatea de decizie cu privire la tipurile de conținuturi pe care le abordează în privința metodologiei de propunere a acestora. Prin joc copilul este stimulat din toate punctele de vedere ale dezvoltării sale! De aceea, jocul este cea mai eficientă formă de învățare integrată datorită naturaleței cu care copilul învață!
Cercetările făcute de specialiști în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoștințelor matematice în învățământul preșcolar și școlar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoștințe trebuie introduse treptat, pornindu-se de la acțiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor și abia apoi la utilizarea simbolurilor. Jocurile logico – matematice sunt jocuri didactice care introduc, în verbalizare, conectorii și operațiile logice și urmăresc formarea abilităților pentru elaborarea judecăților de valoare și de exprimare a unităților logice. Ele oferă posibilitatea familiarizării copiilor cu operațiile cu mulțimi. Orice operație abstracta, inclusiv noțiunea de mulțime, devine mai accesibila și poate fi însușita conștient daca este inclusa în jocul logico – matematic ce oferă un cadru afectiv motivațional adecvat. ,, Scopul principal al jocurilor de acest tip este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic simplu care să le permită a se orienta în problemele și aspectele realității înconjurătoare, să exprime judecăți și raționamente intr-un limbaj simplu, familiar
Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă copiilor și răspunde intenției de a-l determina pe acesta să „descopere” matematica, trezindu-i interesul și atenția. Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniță, este firesc că acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. În școală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învățarea. Trecerea de la joc la învățare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de învățământ al instituțiilor preșcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfășurare a activităților de matematică, dar și a celor de cunoaștere a mediului și de educarea limbajului.
Pornind de la definiția dată jocului didactic, se poate spune că jocul didactic matematic este un tip specific de activitate prin care cadrul didactic consolidează, precizează, chiar verifică cunoștințele copiilor, îmbogățește sfera de cunoaștere matematice, pune în valoarea și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.
Știut fiind faptul că îmbinarea elementului instructiv cu cel distractiv în jocul didactic duce la apariția unor stări emoționale complexe care stimulează și intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității, valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării priceperilor și deprinderilor formate. Pornind de la elementele constitutive ale jocului didactic, și jocul didactic matematic cuprinde următoarele componente:Scopul jocului – se formulează în concordanță cu prevederile programei activităților matematice. Scopul trebuie să se refere la probleme de ordin cognitiv, dar și formativ. Abordarea matematicii în acest fel este accesibilă preșcolarilor, succesul obținut în folosirea jocurilor didactice în cadrul procesului instructiv-educativ m-a determinat să-mi folosesc experiența didactică în activitatea de cercetare pentru elaborarea lucrării care are această temă.
Descrierea lucrării
Toate aceste motive expuse anterior m-au condus la alegerea temei care a fost cercetată timp de trei ani, pe un eșantion fix, grupa fiind formată din 26 de copii. În cercetarea efectuată m-am axat pe ipoteza că: dacă jocurile logice sunt bine proiectate și organizate, cu obiective ce vizează dezvoltarea gândirii concrete, a inteligenței copiilor, contribuie la dezvoltarea personalității copiilor, la pregătirea lor pentru școală. În cercetarea efectuată la adunarea, organizarea și interpretarea datelor, s-a folosit un sistem metodologic format din: metode de colectare a datelor, metode de organizare și sintetizare a datelor și metode de prelucrare statistică și interpretare a datelor. În acest sens s-au folosit metode ca : observația, experimentul, analiza produsului activității, datele obținute prin aceste metode au fost înregistrate în tabele analitice sintetice, histograme (de frecvență) comparative, iar apoi au fost preluate și interpretate.
Probele tip test de evaluare au fost aplicate la începutul anului școlar realizându-se o evaluare inițială și la sfârșitul anului (evaluare finală). Aceste probe au fost elaborate în funcție de particularitățile de vârstă. Pe baza rezultatelor obținute la evaluarea inițială s-a elaborat un program de instruire corespunzător, iar la sfârșitul anului școlar s-au realizate evaluări sumative pentru a evidenția progresul realizat de copii.
Obiectivele urmărite în cercetare au fost:
Formarea priceperii de a tria și clasifica obiectele cu care operează, după anumite însușiri comune, realizând mulțimi cu o proprietate caracteristică dată;
Cultivarea deprinderii de a compara și aprecia cantitatea din două (sau mai multe) mulțimi, atât global, cât și prin punere în corespondență;Intuirea relației de ordine într-o mulțime dată;Familiarizarea copiilor cu numărul natural;
Exersarea unor operații ale gândirii (analiză, sinteză, comparație, abstractizare și generalizare), precum și cultivarea calităților gândirii (corectitudinea, fluența, promptitudinea, flexibilitatea, rapiditatea, originalitatea);Familiarizarea copiilor cu limbajul matematic;
Formarea memoriei logice;
Dezvoltarea atenției voluntare;
Formarea spiritului de observație, a spiritului de ordine, a corectitudinii și a perseverenței în îndeplinirea cerințelor;
Conținutul, împreuna cu unele indicații speciale pentru anumite fise, a fost structurat în șapte capitole, trei cu caracter teoretic și patru care descriu experimentele realizate fiecare cuprinzând un număr de activități grupate pe tematici. Am ales activitățile care am considerat că se potrivesc cel mai bine grupelor cu care am efectuat experimentele de la grădinița nr 41 Sibiu și anume grupa Mămăruțelor și grupa Iepurașilor.
Primul capitol definește și caracterizează jocul ca formă de activitate educativă o școala deschisa, cu un program tot atât de bogat precum este viața prin care viitorul este anticipat și pregătit. Rezultă importanța activării acestei metode mai ales în învățământul preșcolar. Analiza să permite ne valorificarea principalelor cinci direcții de dezvoltare în capitolele următoare. Capitolul conține de asemenea considerații psihopedagogice, teorii despre joc, clasificarea jocurilor, funcțiile lor, caracterizarea activităților de tip joc didactic și evidențierea rolului și importanței lor.
Al doilea capitol și al treilea capitol sunt consacrate jocului logico-matematic obietive, conținut, caracterizare, tipuri moduri în crea poate fi realiyat și cum poate fi condusă o asfel de activitate de educatoare. Sunt descrise principalele tipuri de jocuri didactice care pot fi folosite pentru activitățile matematice din grădinițe.
Capitolul patru descrie metodologia cercetării efectuate la grădinița nr. 21 din Sibiu obiective, populație statistică, metode, etape, ipoteze preliminare propuse spre verificare, indicatori utilizați în analize.
În capitolul cinci se face analiza datelor furnizate prin efectuarea experimentelor pe grupa Mămăruțelor de la grădinița nr.21 Sibiu. Este utilizată metoda grafică dar se au în vedere și anumite categorii de indicatori ai tendinței centrale și variației la nivelul eșantionului utilizat. Verificarea ipotezelor se face în capitolul șase printr-un experiment de tip Anova cu măsurători repetate și de tip factorial. Ca eșantion de control s-a ales grupa Iepurașilor de la aceiași grădiniță.
În capitolul șapte este analizată atitudinea cadrelor didactice din municipiul Sibiu față de organizarea unor jocuri cu caracter logico-matematic.
Lucrarea conține de asemenea concluziile autoarei în urma realizării acestui demers științific. Anexele la care se fac referiri în cuprinsul lucrării sunt atașate pentru a putea fi consultate de cei interesați.
Mulțumesc pe această cale îndrumătoarei mele științifice Lect.dr.Mărcuț Ioana Gabriela pentru prețioasele îndrumări și materialele indicate spre consultare dar și colegelor mele educatoare de la grădinița cu program prelungit nr. 41 Sibiu.
MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI DE CERCETARE : „JOCUL LOGICO-MATEMATIC ÎN GRĂDINIȚĂ – MODALITATE DE REALIZARE A UNUI ÎNVĂȚĂMÂNT ACTIV”
MOTTO:
,,Dorințele noastre sunt posibilități ce zac în noi. Visele sunt realizări în avanpremieră” ( Goethe)
Problema pregătirii preșcolarilor pentru activitatea de învățare în clasa I, ca scop final al grădiniței, a cunoscut și cunoaște încă modificări principale și îmbunătățiri în diferitele sale compartimente( conținut, forme, metode, mijloace), astfel încât acestea să răspundă cât mai bine cerințelor primei etape de școlarizare. Programa învățământului preșcolar dovedește o preocupare permanentă pentru modernizarea învățământului matematic, prevăzând formarea conceptului de număr, atât prin metodele pe care le relevă teoria mulțimilor, cât și prin măsurare. Din experiența la clasă, în urma bibliografiei studiate, am constatat că în formarea noțiunilor de bază ale matematicii, un rol important îl au jocurile logice. De aceea, mi-am propus ca în această lucrare să mă opresc asupra jocurilor logice și a rolului pe care îl au în dezvoltarea capacităților intelectuale ale copiilor. Jocurile logico-matematice și-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării concrete a inteligenței copiilor. Ele contribuie la realizarea aspectului formativ al activității matematice, dezvoltându-le gândirea logică, deoarece ei sunt puși în situația de a căuta soluții și de a verbaliza acțiunile îndeplinite. Prin aceste jocuri se dezvoltă potențialul intelectual și acțional -creator al preșcolarului, spiritul de observație, posibilitățile de verbalizare și exprimare orală, capacitatea de analiză și sinteză, de comparație,de abstractizare și generalizare.
Jocurile logice au un preponderent rol formativ, iar în cadrul lor trebuie subliniată însemnătatea însușirii și respectării regulii de joc, rolul ei modelator, întrucât prefigurează în cadrul unui adevăr științific, o regulă, un principiu,o lege sau reglementarea unui fenomen social. Copilul trebuie învățat încă de acum despre necesitatea cunoașterii și respectării legilor care guvernează natura și societatea. Chiar copiii dificili care au fost crescuți în familie fără opreliști, care nu vor să asculte părerile colegilor și de cele mai multe ori rămân impasibili sau caută să se eschiveze de la cerințele formate de educatoare, cedează de cele mai multe ori în fața acestor reguli, le acceptă numai din dorința de a participa la joc.
Respectarea regulilor de joc formează un om disciplinat, dar nu conformist, un om ascultător, dar nu servil, un om demn,conștient de rolul său. Jocul logic matematic fiind o activitate colectivă, copiii învață în cadrul lui și abc_ul comportării civilizate. Expresii ca : „vă rog”, „nu vă supărați”, „vă mulțumesc”, sunt de multe ori introduse chiar în cadrul regulilor de joc, repetarea și respectarea lor sunt, pe cât de necesare, pe atât de utile.Tot în cadrul jocurilor logice matematice, copiii încep să fie inițiați și în unele concepte matematice de bază ca acelea de relație, relație funcțională, reușind să dezlege, în final (sub o formă intuitivă) probleme de transformări și să folosească relația de echivalență în scopul unei înțelegeri noi, apropiate de sensul științific al noțiunii de număr. Jocurile logice aduc un spor de eficiență în pregătirea copiilor pentru școală și au legătură directă cu activitatea desfășurată în clasa I. Jucându-se, copiii învață cu plăcere elemente de logică matematică.
„Copilul râde – Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!”
Lucian Blaga
CAPITOLUL I
JOCUL – FORMĂ DE ACTIVITATE INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ
MOTO:
,,Fără joc, întreaga viață a copilului degenerează ca o floare lipsită de apă și soare.” (Mihai Stoian)
Definirea și caracterizarea jocului
Jocul este forma de activitate dominantă în copilărie, dar nu trebuie să lipsească de-a lungul întregii vieți. Este necesara dezvoltarea laturii ludice a personalității pentru a pute privi soluțiile cu fantezie și inventivitate. Normele didactice impun respectarea principiului adaptării conținuturilor învățării la particularitățile de vârsta ale celui educat. Jocul este prezent în mediul instituțional al grădiniței, dar continua în toate mediile sociale în care se formează.
Jocul alături de învățare, munca și creație este una între activitățile umane fundamentale. Jocul este o activitate conștientizata de copil și tratata ca atare neputând să o confunde cu celelalte activități umane. S-a constatat ca efortul depus de copil în joc este la fel cu cel depus de adult în munca. Nu trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasa, lipsita de importanta deoarece pentru copil jocul este o activitate dominanta prin care el construiește lumea, o apropie, o analizează și căuta să o înțeleagă, prin care acționează și scoate la lumina sentimente și idei interiorizate. Astfel jocul îl introduce pe cel care-l practica în specificitatea lumii imaginare create de jucătorul respectiv. Scopul jocului este acțiunea însăși, capabilă să-i satisfacă jucătorului imediat dorințele sau aspirațiile proprii. Prin atingerea unui asemenea scop, se restabilește echilibrul vieții psihice și se stimulează funcționalitatea de ansamblu a cesteia.
Jocul este o activitatea specific umana, dominata în copilărie, prin care omul își satisface nevoile imediat, după propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginara ce si-o crease. Jocul are o semnificație funcțională esențială și nu este un simplu amuzament. El formează, dezvolta și restructurează întreaga viață psihică a copilului. Prin joc copiii își dezvolta percepțiile, reprezentările, creativitatea, își amplifica posibilitățile memoriei, își formează însușirile voinței, răbdarea, perseverenta, stăpânirea de sine. Tot prin joc sunt modelate trăsăturile de personalitate:respectul față de alții, responsabilitatea, cinstea, curajul. Astfel psihologul Ursula Șchiopu considera faptul ca "jocul stimulează creșterea capacitații de a trai din plin cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate realizată, având funcția de mare și complexă școală a vieții"
Figura nr.1.1
Jocul este o școala deschisa, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc, viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar ca jocul îndeplinește în viața copilului de 3-7 ani același rol ca munca la adulți. Este forma specifica în care copilul își asimilează munca și se dezvolta. Este suficient să amintim concentrarea copilului prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmărește respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga. Copiii se joaca pentru a se juca.
Jocul este o forma de activitate bine gândită, necesara și indispensabila procesului educației, este o activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea să specifica nu se confunda cu nici o alta forma de activitate instructiv-educativa, motiv pentru care nu poate fi suplinita și nici nu este în măsura să suplinească pe una din ele.
Pentru a înțelege specificul jocului ca forma de activitate instructiv-educativa, trebuie să cunoaștem și celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umana, activitate dominanta la vârsta preșcolara, factor hotărâtor în viața copilului preșcolar. Aceste sensuri indica, fie poziția jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educației. Jocul este o activitate specific umana pentru ca numai oamenii îl practică în adevăratul sens al cuvântului. Este una între variatele activități desfășurate de om, fiind în strânsa legătura cu acestea. Este determinat de celelalte activități – învățarea, munca, dar în același timp este puternic implicat în acestea. Învățarea, munca, creația, includ elemente de joc și în același timp jocul este purtătorul unor importante elemente psihologice de esența neludica ale celorlalte activități specific umane.
Jocul – activitate dominantă la vârsta preșcolară , are rol hotărâtor în evoluția copilului. La vârsta preșcolara jocul este o activitate cu caracter dominant, fapt demonstrat de modul în care polarizează asupra celorlalte activități din viața copilului, dar și de durata și ponderea sa. Aceasta idee este susținuta și de rolul pe care-l are pe planul dezvoltării copilului, favorizând trecerea să pe o treapta superioara de dezvoltare. Pentru copil, evidențiază J. Chateau, aproape orice activitate este joc sau, după cum afirma Claparede "jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții este singura atmosfera în care ființa să psihologica poate să respire si, în consecința, poate să acționeze". Jocul este elementul care face trecerea de la grădinița la școala să nu fie perceputa de ființa umana ca un "soc" ci ca o continuare fireasca a activităților desfășurate în cadrul grădiniței numai cu un grad de dificultate mai ridicat.
Activitate dominanta, fundamentala la vârsta preșcolarității, jocul reprezintă o forță cu caracter propulsor în procesul dezvoltării copilului, permițându-i acestuia să pătrundă în realitatea pe care o cunoaște activ, sporindu-ți totodată întregul potențial de care dispune.
"Copilul trăiește în lumina fericită a jocului, spiriduș ce preface zilele în sărbătoare și viața în minune" (S. Bivolaru).
1.1.1 Jocul – activitate dominanta la vârsta preșcolară
Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preșcolară principala activitate, o formă de manifestare fără bariere geografice ori religioase, o activitate care îi reunește pe copii și în același timp îi reprezintă.
In grădiniță jocul este activitatea de bază și se regăsește în toate ariile de activitate, realizând procesul de învățare într-un mod atractiv, antrenant și ușor asimilabil de către copil.
Știm că jocul didactic reprezintă o metodă de învățământ în care predomină acțiunea didactică simulată. Această acțiune valorifică la nivelul instrucției finalitățile adaptive de tip recreativ proprii activității umane, în general ,în anumite momente ale evoluției sale ontogenice, în mod special.
Psihologia jocului evidențiază importanța activării acestei metode mai ales în învățământul preșcolar. Analiza să permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci direcții de dezvoltare,orientate astfel:
de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase
de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile
de la jocurile fără subiect spre cele cu subiect;
de la șirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect și cu desfășurare sistematică;
de la reflectarea vieții personale și a ambianței apropiate,la reflectarea evenimentelor vieții sociale" (Elkonin).
Această metodă dinamizează acțiunea didactică prin intermediul motivațiilor ludice care sunt subordonate scopului activității de predare-evaluare într-o perspectivă pronunțat formativă. Modalitățile de realizare angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice:
după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile), jocuri de observare, jocuri de dezvoltare a limbajului jocuri de stimulare a cunoașterii interactive;
după conținutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;
după formă de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori jocuri de cuvinte încrucișate ;
după resursele folosite jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări jocuri pe bază de fișe individuale, jocuri pe calculator;
după regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin tradiție jocuri cu reguli inventate jocuri spontane jocuri protocolare ;
după competențele psihologice stimulate : jocuri de mișcare, jocuri de observație, jocuri de imaginație jocuri de atenție, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj, jocuri de creație.
Prin joc,copii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, își pot antrena capacitatea lor de a acționa creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă istețimea, spontaneitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala,etc.
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare și se succed în ordinea implicată de logica cunoașterii și a învățăturii.
Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi în cadrul lecțiilor din toate ariile curriculare iar măiestria educatoarei va duce la rezultate deosebite.
Prin caracterul, conținutul și structura lor, jocurile sunt foarte numeroase și variate. Ținând seama de sarcinile educației preșcolarului și de influența formativă a jocului asupra copilului, pedagogia preșcolară clasifică jocurile în:
jocuri de creație,
jocuri de construcție,
jocuri didactice,
jocuri logice,
jocuri de mișcare,
jocuri distractive.
Vorbind despre jocurile didactice, Ursula Șchiopu preciza că ele "educă atenția, capacitățile fizice intelectuale, perseverența, promtitudinea, spiritul de echipă, de ordine, dârzenie, modulează dimensiunile etice ale conduitei".
Considerații psihopedagogice ale jocului didactic
La origine, jocurile se leagă de sacru, ca orice altă activitate omenească, și din această origine derivă chiar și jocurile cele mai profane, cele mai spontane, cele mai lipsite de finalitate conștientă. Jocul apare ca un rit social care exprimă și întărește, asemenea unui simbol, unitatea unui grup, ale cărui opoziții interne se caracterizează și se rezolvă anume în aceste manifestări ludice.
Jocul surescită imaginația și stimulează emotivitatea. Să joci înseamnă să creezi o funcție între fantezie și realitate, prin eficiența magică a propriului libido jocul este astfel un rit de intrare și netezește calea spre adaptarea la obiectul real.
Jocurile sunt sufletul relațiilor umane și factori de educare eficienți. Groos spunea că jocul copiilor este un act de dezvoltare personală neintenționată în joc se reflectă legăturile copilului nu numai cu lumea lui interioară, ci și cu evenimentele din lumea exterioară.
A. Liublinskaia sistematizează astfel particularitățile jocului la copil:
În joc, copilul reflectă ambianța și, prin imitație, activitatea adulților;
Jocul este un mod de dobândire și precizare a cunoștințelor prin acțiune;
Jocul este o activitate de gândire, întrucât este orientat spre rezolvarea unor "probleme", spre găsirea căilor în vederea depășirii unor obstacole;
Acțiunea și cuvântul constituie principalele mijloace ale jocului;
Prin joc, copilul participă la transformarea ambianței, ceea ce produce o vie plăcere;
În joc, se îmbină închipuirea și adecvarea la realitate;
Jocul se dezvoltă continuu și implicit dezvoltă personalitatea copilului prin crearea și rezolvarea progresivă a diverse feluri de
Contradicții:
între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc;
între imitație și inițiativă;
între repetiție și variabilitate;
între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;
între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine;
între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului;
între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice; stabilirea de raporturi în plan fictiv;
între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.
1.1.3 Teorii despre joc
Jocul are funcția de a relaxa și detensiona atât corpul, cât și spiritul obosit. ( Schaller, în 1891, Lazarus, în 1883 – Teoria recreării sau odihnei ).
A doua teorie, propusă de poetul Schiller și apoi susținută de Spencer, este cea a surplusului de energie, conform căreia, surplusul de energie acumulat de copil să descarcă prin joc, urmând niște canale create deja de obișnuință.
A treia teorie, propusa de Hall, teoria atavismului, care susține că jocul este un exercițiu necesar dispariției tuturor funcțiilor rudimentare, devenite inutile ( jocul ,, de-a vânătoarea’’ al copilului, care exprimă o funcție rudimentară nu are drept scop dispariția prin istovire, ci exersarea trecătoare a unei influențe asupra dezvoltării altor funcții. Claparéde considera că cele două poziții sunt ale lui Hall sunt antagonice și susține funcția de instrument creator a jocului.
A patra teorie este cea elaborată de K. Gross, în 1896, și se numește teoria exercițiului pregătitor, în care autorul a pornit de la insuficiența explicativă a teoriilor anterioare, pledând pentru o reîntoarcere la punctul de vedere biologic pentru a explica problematica jocului. Gross susține existenta a multiple tipuri de joc în conformitate cu numărul instinctelor ( jocuri de întrecere, jocuri erotice, jocuri de vânătoare, de lupta etc. ) și ca niciodată nu o să vedem în jocurile unei specii animale exerciții instinctive ( jocuri ) practicate de alte specii. Astfel, funcția jocului este de a fi un exercițiu pregătitor pentru viața adevărată.
O altă teorie prezintă jocul drept un stimulent al creșterii. Acest punct de vedere își are originea în ideile lui H. Carr, care a atras atenția rolului pe care jocul îl are în dezvoltarea organismului, în special ca stimulent pentru sistemul nervos, dar și pentru sistemul muscular, circulator etc.
Teoria exercițiului complementar ( sau a compensației ) a fost elaborată tot de Carr și se bazează pe ideea potrivit căreia, jocul întreține și împrospătează deprinderile nou dobândite.
K. Lange propune teoria întregirii, potrivit căreia jocul ar fi un înlocuitor al realității care ar procura animalului, copilului, ocaziile pe care nu le găsește în realitate.
Ultima teoria la care se referă Claparède își are originile tot în considerațiile lui H. Carr. Este vorba de teoria cathartica, după care funcția jocului ar fi aceea de a ne purifica din când în când de tendințele antisociale cu care venim pe lume, dar nu în sensul de a le suprima, ci de a canaliza spre comportamente acceptate.
De-a lungul timpului au fost enunțate și alte teorii privind originile și formele de manifestare a jocurilor. Astfel, s-a urmărit stabilirea unor puncte comune de definire a termenului de joc și a conținutului lui (Kraus 1999/2000):
Teoria eliberării de energie
Teoria instinctului de joc
Teoria curățirii (Catarsis)
Teoria exercițiului
Teoria recreării
Teoria satisfacerii aparente
Teoria expansiunii eu-lui propriu
Teoria dezvoltării creativității
1.2 Jocul didactic mijloc de realizare a continuității între grădiniță și școală
In organizarea jocurilor, se are în vedere experiența acumulată de copii îi constituirea unor mulțimi de obiecte din lumea înconjurătoare: mărgele, mere nasturi, jucării etc., pe baza unor proprietăți: formă, mărime, culoare. Copii trebuie, deci, să cunoască diverse variabile ale acestor atribute și pe baza lor și alcătuiască mulțimi: nasturi rotunzi, mărgele albastre, jucării mari etc.
Tot în cadrul acestor activități, copiii trebuie să-și însușească sensul unor termeni care redau pozițiile spațiale relative ale obiectelor: sus-jos, pe-sub, in, lângă, în fața, departe-aproape, deasupra-dedesubt etc.
Pentru a forma conceptul de număr natural la grupa pregătitoare și mai apoi la clasa I, se familiarizează preșcolarii cu o serie de elemente necesare în procesul înțelegerii numărului ca proprietate a unei grupe-mulțimi, ca simbol al grupelor echivalente.
Trecerea de la grădiniță la școală reprezintă un salt calitativ din toate punctele de vedere. Succesul sau insuccesul copiilor la matematică se datorează, în mare măsură,și modului. în care sunt îndrumați copiii "să treacă " acest "prag" de la grădiniță la școală. Învățătorii care predau la clasa I se vor baza pe înclinația copiilor către joc și de aceea vor continua sub forme diversificate unele jocuri.
Pentru eficacitatea strategiilor de educație intelectuală la grupa mare – pregătitoare și la clasa I, se impune o anumită îmbinare specifică între joc – învățare – muncă, prin conferirea unui loc prioritar caracterului de joc, ca formă fundamentală și specifică de activitate la această vârstă.
1.2.1 Rolul jocului didactic
Valoarea practică a jocului didactic matematic constă în faptul că,în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite. Jocul didactic (matematic) cuprinde următoarele laturi constitutive:
conținut,
sarcină didactică,
reguli de joc,
elemente de joc.
Jocul didactic este și un mijloc de evaluare, arătând în ce măsură copiii și-au însușit cunoștințele necesare, gradul de formare a reprezentărilor matematice, a priceperilor și deprinderilor de a realiza sarcinile în succesiunea dată de educatoare și de a se integra în ritmul cerut, de a da răspunsuri prompte și corecte.
1.2.2. Organizarea și desfășurarea jocului didactic
Jocul didactic este un ansamblu de acțiuni și operații care paralel cu destinderea, buna dispoziție, bucuria, urmărește îndeplinirea sarcinii didactice. Un exercițiu matematic devine joc didactic atunci când realizează un scop și o sarcină didactică din punct de vedere matematic; scopul didactic se formulează în legătură cu cerința programei, iar sarcina didactică este legată de conținutul jocului (ce trebuie să facă).
Folosește elemente de joc:
întrecerea,
competiția,
cooperarea,
recompensa,
penalizări,
surprize,
cuvinte stimulatoare.
Proiectarea, organizarea și desfășurarea metodică a jocului didactic, modul în care propunătorul știe să asigure o concordanță deplină între toate elementele definitorii ale jocului sunt condiții esențiale care duc la reușita acestuia.
In acest sens, cerințele de bază care trebuiesc urmărite de către cadrul didactic sunt următoarele:
Pregătirea jocului didactic, organizarea judicioasă a acestuia;
Respectarea momentelor (evenimentelor) jocului didactic;
Ritmul și strategia conducerii lui;
Stimularea copiilor în vederea participării active la joc;
Asigurarea unei atmosfere prielnice de joc;
asigurarea unei varietăți de elemente de joc (complicarea jocului, introducerea altor variante).
Pregătirea jocului didactic presupune în general următoarele:
Studierea atentă a conținutului acestuia, a structurii sale;
Pregătirea materialului (confecționarea sau procurarea lui);
Elaborarea proiectului (planului) jocului didactic.
Pe parcursul desfășurării unui joc didactic matematic, propunătorul poate trece de la conducerea directă la cea indirectă sau le poate alterna. Totuși, chiar dacă propunătorul nu participă direct la joc, sarcinile ce-i revin sunt deosebite. Astfel, în unele cazuri, propunătorul trebuie:
să imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);
să mențină atmosfera de joc;
să urmărească evoluția jocului evitând momentele de monotonie, de stagnare;
să controleze dacă copiii rezolvă sarcina didactică independent sau în cooperare;
să urmărească comportamentul copiilor, relațiile între ei;
să activeze toți preșcolarii la joc găsind mijloace potrivite pentru a-i antrena și pe cei timizi;
să urmărească dacă regulile jocului sunt respectate cu strictețe.
1.2.3. Jocul didactic mijloc de activizare a activităților matematice
Prin folosirea jocului didactic în predarea matematicii la preșcolari și școlarii mici se realizează și importante sarcini formative ale procesului de învățământ. Astfel, jocurile didactice matematice :
antrenează operațiile gândirii ca:
analiza
sinteza
comparația
clasificarea
ordonarea
generalizarea
abstractizarea
clasificarea
dezvoltarea spiritului de inițiativă
spiritul de echipă
independența în muncă
dezvoltă atenția, disciplina și spiritul de ordine în desfășurarea unei activități
formează deprinderi de lucru corecte și rapide
asigură însușirea mai rapidă, mai accesibilă și mai plăcută a unor cunoștințe cum ar fi numerația, operațiile aritmetice.
Deși este dificil să se facă o clasificare a jocurilor didactice matematice, totuși în funcție de scopul și de sarcina didactică propusă, acestea se pot împărții astfel:
A. După momentul în care se folosesc în cadrul activității, ca formă de bază a procesului de învățământ:
jocuri didactice matematice, ca activitate de sine stătătoare completă;
jocuri didactice matematice folosite ca momente propriu-zise ale activității;
jocuri didactice matematice în completarea activității, intercalate pe parcursul activității sau în final.
B. După conținutul capitolului de însușit în cadrul obiectului de
învățământ (matematica) sau în cadrul anilor de studiu:
jocuri didactice matematice pentru aprofundarea însușirii specifice unor noțiuni ;
jocuri didactice matematice specifice unei vârste sau clase.
1.3. Importanța și funcțiile jocului
Sub influenta jocului se formează, se dezvolta și se restructurează întreaga activitate psihica a copilului. Modul serios și pasiunea cu care se joaca copiii constituie indicatori ai dezvoltării și perfecționării proceselor de cunoaștere. Prin joc se dezvolta personalitatea copilului, prin crearea și rezolvarea progresiva a diverse feluri de contradicții:
a) între libertatea de acțiune și conformarea la schema de joc;
b) între invitație și inițiativă;
c) între repetiție și variabilitate;
d) între dorința de joc și pregătirea prealabilă necesară;
e) între ceea ce este parțial cunoscut și ceea ce se cunoaște bine;
f) între absența vreunui rezultat material util și bucuria jocului;
g) între operarea cu obiecte reale și efectuarea de acțiuni simbolice;
h) între emoțiile dictate de rolul îndeplinit și emoția pozitivă provocată de participarea la joc.
Putem afirma că, la vârsta preșcolarității, jocul oferă cadrul pentru efort și depășire a unor obstacole, iar "moralitatea ludică" contribuie la geneza comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este ca jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii naturii autentice a copilului, a forțelor sale, observându-se o ultima cerința spre afirmare.
Este suficient să privești copiii în timpul jocului pentru a-ți face o impresie referitoare la conduita acestora și la particularitățile lor psihologice. Unii copii se exprima deschis, clar, dezinvolt, în timp ce alții sunt mai reținuți, mai puțin activi. Primii sunt mai ușor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar ceilalți exprimă mai mascat trăsăturile lor interne.
Se poate afirma că, jocurile satisfac o anumita cerința implacabila care îl stimulează pe copil la o activitate permanenta. Valorificând disponibilitățile interne, jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în dezvoltarea sa. Soluțiile adoptate în joc, inventivitatea și capacitatea de a găsi strategiile cele mai nimerite pentru reușita acțiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denota arta interogării în colectivitate și în viața sociala. Cu cât un preșcolar este mai dezvoltat din punct de vedere psihologic, cu atât se joaca mai mult, mai bine și mai frumos, se remarca a fi un veritabil creator și inițiator de acțiuni, cu semnificații multiple pentru evoluția ulterioară.
Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuala a copiilor, la formarea percepțiilor de formă, mărime, spațiu, timp, la educarea spiritului de observație, a imaginației creatoare, a gândirii și nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului. Tot jocul este un mijloc eficient și suficient pentru realizarea sarcinilor educației morale a copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de independenta, disciplinei conștiente, perseverentei, precum și a multor altor calități de voința și trăsături de caracter. Valoarea jocului se observa și în dezvoltarea sociabilității, a spiritului de colectivitate, a relațiilor reciproce între copii. Jocul își are importanta să în formarea colectivului de copii, în formarea spiritului de independenta, în formarea atitudinii pozitive față de munca, în corectarea unor abateri sesizate în comportamentul unor copii. Toate aceste efecte educative se sprijină, ca pe un adevărat fundament, pe influenta pe care jocul o exercita asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra personalității lui. Jocul răspunde trebuinței de creație a personalității, dar și a sinelui în raport cu viața și ipostazele ei fericite. Analiza jocului pune în evidenta (oglindește) statutul mintal, cel afectiv, cel de sănătate al copilului, dar și structura experienței și a mediului de cultura. Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mișcare, se creează posibiliăți multiple de dezvoltare armonioasa a organismului. în plus, jocul determina o stare de veselie, de buna dispoziție, cu efecte benefice pe planul dezvoltării. Prin jocurile de mișcare se realizează numeroase din sarcinile educației fizice. Prin joc copilul dobândește deprinderi de autoservire, în scopul satisfacerii trebuințelor proprii și odată formate acestea permit ca jocul să devina mai complex cu o valoare formativa sporita. Participând la joc, preșcolarul este inițiat în tainele frumosului și învață să-l creeze, realizându-se astfel și sarcini de educație estetice.
Figura nr.1.2
In concluzie, se poate spune ca prin joc are loc o larga expansiune a personalității copilului, realizându-se o absorbție uriașa de experiența și trăire de viață, de interiorizare și de creație, conturarea de aspirații, dorințe care se manifesta direct în conduita și reprezintă latura proiectiva a personalității. Jocul ii permite individului sa-si realizeze "eu-l", sa-si manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului sau major, atunci când nu o face prin alte activități.
Este bine cunoscut ca acel copil care nu se joaca rămâne sărac din punct de vedere cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalității. Ca școala a vieții sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorința copilului de a avea un rol, de a îndeplini o funcție, de a avea o poziție în grup, de a se afirma și de a-si face datoria.
Diferite studii și observații efectuate asupra jocului au evidențiat faptul ca acesta îndeplinește multiple funcții. J. Piaget stabilește următoarele funcții ale jocului:
1. funcția de adoptare realizata pe cele doua coordonate: asimilarea realului la "eu" și acomodarea, transformarea "eu-lui" în funcție de modelele exterioare;
2. funcția catarctică, de descărcare energetica și rezolvare a conflictelor;
3. funcția de socializare, constând în acomodarea copilului la ceilalți, asimilarea relațiilor cu cei din jur la propriul "eu";
4. funcția de extindere a "eu-lui", de satisfacere a multiplelor trebuințe ale copilului, de la trebuințele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potențialului de care dispune, de la trebuințele perceptive și motorii la cele de autoexprimare în plan comportamental.
Psihologul Ursula Schiopu în lucrarea "Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor" stabilește funcțiile jocului precizând ca acestea se pot grupa în funcții esențiale, secundare și marginale.Funcțiile esențiale ale jocului sunt următoarele:
funcția de cunoaștere care se exprima în asimilarea practica și mentala a caracteristicilor lumii și vieții;
funcția formativ-educativa exprimata în faptul ca jocul constituie o școala a energiei, a educației, a conduitei, a gesturilor, a imaginației. Jocul educa atenția, abilitatule și capacitatule fizice, trăsăturile de caracter (perseverenta, promptitudinea, spiritul de ordine), trasatori legate de atitudinea față de colectiv (corectitudinea, spiritul de competiție, de dreptate, sociabilitatea, s.a), modelează dimensiunile etice ale conduitei.
funcția de exercitare complexa, stimulativa a mișcărilor (pusa în evidenta mai ales de Gross și Carr) concretizata în contribuția activă pe care jocul o are la creșterea și dezvoltarea complexă. Aceasta apare ca funcție principala în jocurile de mișcare, jocurile sportive, de competiție și ca funcție secundara în jocurile simple de mânuire, proprii copiilor mici. în perioada copilăriei și tinereții este o funcție principala, devenind ulterior marginala.
Prîntre funcțiile secundare ale jocului se înscriu următoarele:
funcția de echilibru și tonificare prin caracterul activ și compensator pe care-l întreține jocul față de activitățile cu caracter tensional;
funcția catarctică și proiectiva;
funcția distractivă.
Ca funcție marginală este precizată funcția terapeutica ce se manifesta cu succes în cazuri maladive.
1.4. Clasificarea jocurilor
Clasificarea jocurilor a constituit și constituie în continuare o preocupare pentru mulți specialiști, cu toate acestea, nu s-a ajuns la o clasificare unanim acceptata, date fiind perspectiva din care au fost investigate și criteriile diferite care au stat la baza diferențierii jocurilor. S-a operat, astfel, cu criterii multiple de clasificare, cum ar fi: conținutul, forma, sarcina urmărită cu prioritate, materialele folosite, s.a.
In lucrarea "Probleme ale adaptării școlare – ghid pentru perfecționarea activității educatoarelor și învățătorilor", Editura All, București 1999, autoarea, Elvira Crețu realizează următoarea clasificare a jocurilor:
jocuri în care sunt solicitate funcțiile psihofiziologice (senzoriale, motorii, intelectuale);
jocuri tehnice (productive) care solicita fondul de reprezentări, memoria, motricitatea și care dezvăluie medii de viața (agricole, industriale, meșteșugărești, școala);
jocuri care exersează relațiile sociale (de familie, de grup școlar);
jocuri artistice (desen, muzica, arte plastice, s.a.)
Figura nr.1.3
J. Piaget abordează evoluția jocului la copil și realizează o interesantă clasificare a jocurilor, concludenta pentru buna înțelegere a funcțiilor sale:
jocul exercițiu – forma cea mai elementara a jocului, prezenta în etapa inteligentei senzorio-motorii și constă în repetarea unei activități însușite anterior pe alte căi pentru plăcerea activității;
jocul simbolic (de imaginație) îndeplinește în cea mai mare măsura funcția de adaptare. Permite asimilarea realului la "eu-l" copilului fără constrângeri și sancțiuni, asigura retrăirea unor realități transformate după propriile trebuințe;
jocul cu reguli apare în stadiul gândirii preoperatorii (2-7 ani). Are un rol deosebit în socializarea copilului, deoarece realizează înțelegerea reciproca prin intermediul cuvântului și disciplinei;
jocul de construcție care se dezvoltă pe baza jocului simbolic după vârsta de 5-6 ani. Jocurile de construcție apar ca jocuri integrate în simbolismul ludic pentru ca mai târziu să devina autentice adaptări, rezolvări de probleme, creații inteligente
Figura nr.1.4
Clasificare a jocurilor realizează și A.N. Leontiev, stabilind următoarele tipuri:
jocurile cu rol în care prim plan apare rolul asumat de copil, care reprezintă de fapt o funcție sociala generalizata a adultului;
jocurile cu rol și subiect în care copilul își asuma o funcție sociala anume pe care o realizează prin acțiunile sale;
jocurile cu reguli care apar mai târziu, în cadrul lor copilul subordonează unei ordini fixe și raporturi între participanți, includ o anumita sarcina, au un mare rol în structurarea personalității și în socializarea copilului;
jocurile de tranziție spre activitatea de învățare ("jocurile de granița"). Din aceasta categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizările, jocurile sportive, jocurile didactice.
Acestea pregătesc învățarea, încep să substituie procesul de joc cu învățarea. Ele împart jocurile în doua mari categorii după următoarea schemă:
Figura nr 1.5.Clasificarea jocurilor
(Barbu H., Popescu E., Serban F., – "Activități de joc și recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale", Edit. Didactica și Pedagogica, București 1993)
1.5 Jocul și dezvoltarea psihică a copiilor
Jocul prin definiție, reprezintă o activitate fizică sau mentală fără finalitate practică și căreia i te dedici din pură plăcere. Specific vârstelor copilăriei, el are importanță hotărâtoare pentru dezvoltarea psihică a copilului. Psihologia și pedagogia secolului trecut, au recunoscut faptul că jocul nu este doar apanajul vârstelor mici, ci și modul prin care adulții își manifestă liber ‚‚ copilul din ei ’’.
Alături de învățare, munca și creație, jocul reprezintă una din modalitățile esențiale prin care omul se raportează la realitatea înconjurătoare. Prin joc, copilul învață și se dezvoltă totodată. Jocul înseamnă o explorare a universului, a realității; tot prin joc, el reproduce, reconstruiește secvențe din viață sau creează o noua lume, o altă realitate. Ursula Șchiopu surprindea caracterul universal al jocului în afirmația: ‚‚ De fapt, omul se joacă la toate vârstele. Chiar și la vârsta a treia.’’ ( U. Șchiopu, E. Verza, 1981, p. 28 ) .
Jocul este o activitate fundamentală a preșcolarității. Copilul nu se joacă decât 2-3 ore pe zi, Dar jocul este indispensabil în formarea noilor sale competențe. El angajează total pe copil, cu resursele sale cele mai evoluate, îi stimulează dezvoltarea, efortul de perfecționare. În acest fel jocul contribuie și la apariția posibilităților de învățare sistematică și a celor de muncă. Datorită rolului pe care îl are în viață copilului, resursele sale educative și diversității manifestărilor sale, el poate fi folosit de adult ca metodă, procedeu sau formă de organizare a procesului educativ din grădiniță. Eduard Claparede spunea că ‚‚ jocul este însăși viața’’.
Jocul devine modul principal de organizare a activităților pentru preșcolar. ‚‚ A învăța’’ nu reprezintă pentru el contrariul lui ‚‚ a se juca’’. Jocul este prezent în mediul instituțional al grădiniței, dar continuă în toate mediile sociale în care se formează. Dar în realitate, a desfășura un joc, nu este ‚‚ joacă’’ lipsită de importanță și seriozitate.
Pentru copil totul este joc: în primele luni de viață acesta se joaca cu corpul său; mai apoi copilului îi face plăcere să reproducă elemente din ambianța lui apropiată; într-o următoare etapă, copilul începe să imită adultul ( mama, tata, rude, educatoare, prieteni, medic ) și de aici se naște jocul de rol – atât de utilizat astăzi și în lucrul cu adulții – în care identificarea este obiectivul fundamental. De la vârsta de 3 ani, copilul poate crea o lume imaginară, plină de vise, dorințe care se împlinesc, fără sa-l învețe nimeni. Fiecare copil își modelează realitatea în funcție de propriul eu. Copilul își poate lua anumite elemente din realitate și le investește în anumite aspecte cunoscute de el. Copilul se joacă ‚‚ de-a doctorul’’, ‚‚ de-a familia’’, ‚‚ de-a vânzătorul’’, imitând cele întâmplate în realitate sau ceea ce el ar fi dorit să se întâmple. Copiii care sunt mai timizi, prin joc, se debarasează de emoții, de timiditate și intră cu toate forțele în dinamismul jocului cu rol. Nu se teme atât de tare de cenzura deoarece personajul poate spune orice, iar reproșurile nu i se adresează lui personal.
Jocul de rol este o metodă care constă în provocarea unei discuții plecând de la un joc dramatic pe o problemă cu incidență directă asupra unui subiect ales. Subiectul ‚‚ de jucat’’ trebuie să fie familiar copiilor, să fie extras din viața lor curentă. De exemplu, un copil care nu ascultă de educatoare, un băiețel care dorește să se împrietenească cu o fetiță. Se cer unor membri ai grupei să joace rolurile respective, improvizând scena de conflict, de dragoste, iar membrii grupului vor ‚‚ interveni’’ pentru stingerea conflictului sau pentru aplaudarea micilor îndrăgostiți. Trebuie de precizat ca scenariul va fi spontan, și nu premeditat, creând premisa unei exprimări sincere, deschise, naturale a copiilor cu privire la problema atinsă. Jocul propriu-zis nu trebuie să dureze mai mult de cinci sau zece minute, după care vor urma intervențiile și comentariile ‚‚ spectatorilor’’. Jocul de rol conduce la realizarea următoarelor obiective: învățarea modurilor de gândire, trăire și acțiune specifice unui anumit statut; dezvoltarea empatiei și capacității de înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor altora; stimularea aptitudinii de a surprinde, înțelege și evalua orientările valorice ale partenerilor de interacțiune; formarea experienței și competenței de a rezolva situațiile problematice dificile; verificarea corectitudinii comportamentelor formate și destrămarea celor greșit învățate etc. ( cf. Ionescu, Radu, 1995, p. 178 ). Urmează jocul cu reguli, în care copilul învață elemente fundamentale de socializare, convenționalitate, acordul, cooperarea și competiția. Jocul cu reguli are două caracteristici esențiale: existenta cel puțin a unei reguli și caracterul competitiv. Regula este o convenție între persoane cu privire la un mod de a proceda sau de a aprecia ceva. Acest tip de jocuri poate fi preluat de la alți copii, de obicei mai mari, sau poate fi inventat de participanții care stabilesc ei înșiși regulile. Apare după 4 ani, dar se dezvolta deplin după 7 ani. Preșcolarii pot participa la jocuri cu reguli de mișcare sau intelectuale. Jocurile de mișcare sunt foarte îndrăgite de preșcolari.
Jocul este principala activitate a copilului. Prin această activitate, copiii:
își formează identitatea personală ( se joacă la început cu propriul corp, înțeleg că nu sunt și aceeași cu mediul, ci sunt separați );
învață acte, acțiuni, operații, conduite care îl ajuta să rezolve probleme din mediul său;
învață să fie mai flexibili în gândire, să creeze soluții diferite;
își dezvoltă atenția, motivația, abilitățile sociale;
învață să comunice ( vorbire, ascultare, înțelegere );
experimentează posibilități de adaptare, de a deveni mai flexibili în gândire și în rezolvarea problemelor ( accentul cade pe proces și nu pe produs )
creează soluții diferite, exprimă experiențele lor în simboluri, ceea ce îi va ajuta să gândească puțin mai abstractizat;
comunică cu ceilalți și /sau cu sine, vorbesc, folosesc cuvinte multe, se exprimă plastic și învață semnele nonverbale etc.
Folosesc obiectele din jurul lor în scopul pentru care sunt create ( învață utilitatea lucrurilor ), dar și altele ( sunt creativi );
Se concentrează asupra acțiunii, devin atenți și interesați.
Prin toate aceste activități, copilul învață să relaționeze cu cei din jurul său, învață lucruri noi, copilul aflându-se într-o stare de relaxare, de plăcere; prin joc, i se dezvoltă întreaga să ființă, i se conturează personalitatea.
Jocul este expresia cea mai înaltă a dezvoltării umane în copilărie, deoarece este singura expresie liberă a ceea ce se află în sufletul unui copil. Jocul este o activitate conștientă. Cel care-l practică, inclusiv copilul preșcolar, îl conștientizează ca atare și nu-l confundă cu nici una între celelalte activități umane.
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, prin care omul își satisface imediat, după posibilități, propriile dorințe, acționând conștient și liber în lumea imaginară ce și-o creează singur.
Importanța locului pe care-l ocupă jocul în viața copilului este conferită de faptul că jocul satisface dorința fireasca de manifestare, de acțiune și de afirmare a independenței copilului. Prin joc, copilul învață să descifreze lumea reală. Conținutul principal al tuturor jocurilor este viața și activitatea socială a adultului, copilul fiind, în primul rând, o ființă eminamente socială.
Prin intermediul jocului se realizează nu numai cunoașterea realității sociale, ci și imitarea unor tipuri de relații sociale între adulți. Astfel, prin intermediul jocului, copiii deprind modele de conduită și ajung să reflecte până la nivel de înțelegere comportamentele.
1.6 Funcțiile jocului
Funcțiile jocului, stabilite de Jean Piaget:
funcția de adaptare – cea mai importanta – se realizează prin asimilarea realului la eu și prin acomodarea, prin imitație, a eului la real;
funcția formativă și informativă;
funcția de descărcare energică și de rezolvare a conflictelor afective, adică funcția catartică a jocului;
funcția de socializare a copilului.
Noțiunea de activitate ludică nu este sinonimă cu jocul, ci cu categoria de activitate instructiv-educativă, specifică învățământului preșcolar, centrată pe promovarea spiritului jocului. Componenta instructiv-educativă este determinată de obiectivele urmărite sistematic, iar componenta joc constă în modul de desfășurare, în elementele-surpriza, elementele de mișcare și de relaxare, în participarea activă, dinamică a tuturor copiilor în ritmul lor propriu.
În grădinița de copii, activitățile ludice iau forma de:
-activități la alegere;
-activități de învățare;
-alte tipuri de activități ( activități de după-amiază ).
Activitățile la alegerea copiilor, libere, creative, iau forma de joc și de activități ocupaționale.
Jocul, prin natura lui, are deosebite valori formative:
dezvolta spiritul de observare și de investigație;
dezvoltă gândirea creativă, logică;
cultiva imaginația;
dezvolta memoria;
formează conduita morală s.a.
Activitățile ocupaționale se desfășoară la sugestia educatoarei sau din inițiativa preșcolarilor. Prin astfel de acțiuni copiii se apropie de preocupările zilnice, practice. Activitățile individuale și cu grupuri mici de copii, ca formă de activitate specifică în grădinița de copii, respectă principiul liberei opțiuni și asigură formarea și exersarea unor capacități psihofizice. Grupurile mici de copii sunt omogene; sub forma jocului exersează exprimarea, își îmbogățesc vocabularul și își corectează unele deficiente. Acest tip de activitate asigură tratarea diferențiată a copiilor.
În activitățile de învățare dirijată ( ,, activități comune’’ sau ,, activități obligatorii’’ ), jocul se desfășoară ca:
joc simbolic ( joc de manipulare, joc imitativ și joc de creație );
joc cu reguli.
Între activitățile de învățare dirijată se practică:
jocul distractiv;
jocul de mișcare;
jocuri libere s.a.
În procesul instructiv-educativ din grădinița de copii trebuie incluse activități complementare, activități de după-amiază, care reprezintă odihna activă a copiilor și exersarea anumitor capacități fiziologice. Aceste activități se organizează după activitățile de învățare dirijată, sub forma jocurilor distractive, a jocurilor de mișcare, a audițiilor, a vizionarii, a teatrului de umbre, a jocului-dramatizare, a dramatizărilor etc. Activitățile complementare continuă, completează, aprofundează sau pregătesc din punct de vedere psihologic activitățile de învățare dirijată și activitățile liber-alese. Activitățile ludice din grădinița de copii trebuie:
– să se îmbine armonios;
– să satisfacă necesitățile cognitive, afective și de mișcare a copiilor;
– să stimuleze creativitatea acestora;
– să contribuie la socializarea acestora;
– să asigure independența copiilor;
– să asigure integrarea copiilor în viitoarea activitate școlară.
Lărgirea repertoriului ludic, introducerea unor elemente de noutate în jocurile obișnuite ale copiilor depind de competența, de creativitatea și de vocația cadrelor didactice.
1.7 Conținutul jocului didactic
JOCUL DIDACTIC este o activitate de învățare dirijată, dar și o metodă didactică. Jocul didactic îmbina elementul instructiv-educativ cu cel distractiv.
În jocul didactic sunt implicate ca procese psihice:
gândirea cu operațiile ei: analiza, sinteza, comparația, generalizarea;
memoria;
atenția și spiritul de observație;
voința;
imaginația;
limbajul.
Jocul didactic este un ,, tip de joc prin care educatorul / învățătorul consolidează, precizează și verifica cunoștințele predate copiilor, le îmbogățește sfera de cunoștințe. Conținutul, sarcina didactică ( problema intelectuală ), regulile și acțiunile de joc ( ghicire, surpriza, mișcare etc. ) conferă jocului didactic un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor ’’. ( Dicționar de pedagogie, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1979, p. 241. )
După Mihai Stanciu, ( ,,Didactica postmodernă’’, Editura Universității Suceava, 2003, p. 213 ) jocul didactic se deosebește de celelalte jocuri și forme ale activităților obligatorii prin:
Conținutul jocului care este dat de ceea ce trebuie să învețe prin joc copiii în procesul instructiv-educativ. Acesta trebuie să fie accesibil și atractiv prin forma în care se desfășoară, prin mijloacele de învățământ utilizate, prin volumul de cunoștințe la care apelează, etc
Conținutul jocului are tematică variată:
Omul și viata sociala
înfățișare ( corpul omenesc );
activitate în familie și în societate;
comportamente;
obiecte de îmbrăcăminte;
obiecte de toaleta;
jucării;
alimente;
profesii;
mijloace de transport s. a.
Natura
– anotimpuri;
– fenomene ale naturii;
animale;
plante.
Limbajul ( jocuri de exersare a vorbirii )
aspect fonetic;
lexic;
structura gramaticală.
Exersarea capacităților și a proceselor psihice
atenție;
memorie;
gândire s. a.
Sarcina didactică a jocului care este legată de conținutul acestuia, de structura lui, referindu-se la ceea ce trebuie să facă în mod concret preșcolarii în cursul jocului pentru a se realiza scopul propus. Sarcina didactică reprezintă esența activității respective, punând în valoare potențialul de gândire și imaginație, memoria, voința, personalitatea copilului în ansamblul său.
Obiectivele jocului didactic care se formulează în legătură cu cerințele programei școlare pentru clasa respectivă și se transpun în situații concrete. Ele trebuie să fie cunoscute și de către elevi pentru a conștientiza demersul pe care-l au de parcurs și pentru a-i motiva în legătură cu conținutul jocului.
Elementele de joc se pot alege cele mai variate: competiția individuală sau pe grupe de elevi, cooperarea între participanți, stimularea rezultatelor bune, penalizarea greșelilor comise, aplauze, cuvântul stimulator etc. O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor didactice ( de exemplu întrecerea, cuvântul ), altele în funcție de conținutul jocului. Important este ca elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina didactică, să mijlocească realizarea ei în cele mai bune condiții.
O componenta importantă a jocului o reprezintă regulile, care îndeplinesc în joc o importantă funcție reglatoare asupra acțiunilor și relațiilor reciproce între copii. Ele sunt condiționate de conținutul și sarcinile didactice ale fiecărui joc. Regulile jocurilor didactice sunt numeroase și de natură diferită. O primă categorie reglementează repartizarea rolurilor între copii, alte reguli le arată cum se rezolvă sarcina respectivă, o a treia categorie de reguli se referă la succesiunea acțiunilor în joc. Există și reguli referitoare la comportarea copiilor în joc care le indică ce este și ce nu este permis în timpul jocului.
Materialul didactic. Reușita jocului didactic depinde în măsură de materialul didactic folosit, de alegerea corespunzătoare și de calitatea acestuia.
Materialul didactic trebuie să fie variat, cât mai adecvat conținutului jocului, să slujească cât mai bine scopului urmărit. Astfel, se pot folosi: planșe, folii, fișe individuale, cartonașe, jetoane, truse cu figuri geometrice etc.
g) Acțiunea de joc este ultima latură constitutivă a jocului didactic. Este tocmai latura care face rezolvarea sarcinii didactice să fie plăcută și atractivă pentru copii. Aceasta cuprinde momente de așteptare, surpriza, ghicire, mișcare și întrecere.
Jocul didactic se încheie și cu un anumit rezultat. El ne arată gradul în care copilul și-a format priceperea de a găsi răspunsul potrivit, de a face descrieri, reconstituiri, comparații, de a da răspunsuri verbale prompte etc.
O clasificare pertinentă a jocurilor o întâlnim în lucrarea Să comunicăm cu plăcere, editată de Fundația RENINCO sub egida UNICEF:
Jocul de explorare: constă în tentativele copilului de a cunoaște lucruri noi din mediul său;
Jocul de mișcare: constă în folosirea corpului în acțiuni care solicită motricitatea, exersând astfel și dezvoltând atât fizicul, cât și psihicul copilului aflat în strânsă legătură cu progresele corporale;
Jocul de manipulare: se referă la manipularea obiectelor din jur, copilul câștigându-și în acest fel o nouă independență în acțiune;
Jocul de socializare: constă în interelaționarea cu ceilalți prin imitație și comunicare. Este una între caracteristicile jocului la vârsta preșcolară, în raport cu cel al antepreșcolarului;
Jocul de stimulare: menționat și sub numele de joc simbolic, în care copilul își folosește imaginația pentru a transforma obiectele din jur, le dă noi funcții;
Jocul de soluționare a problemelor : implică încercarea de a găsi diferite soluții la problemele accesibile vârstei.
1.8 Structura jocului didactic
Jocul didactic poate fi organizat ca activitate obligatorie sau ca metodă în structura altei activități. Ca activitate de învățare dirijată, jocul didactic necesită:
proiectarea judicioasă, într-o succesiune de activități care asigură însușirea cunoștințelor ce vizează conținutul jocului;
cunoașterea jocului sub toate aspectele;
procurarea și confecționarea materialului didactic adecvat.
Selectarea jocului se realizează în funcție de obiectivele propuse și de caracteristicile grupei de copii. În concordanță cu acestea, trebuie ales materialul didactic. Orice material didactic trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
accesibilitate;
adecvare la conținutul jocului;
simplitate;
claritate;
atractivitate;
vizibilitate din orice poziție;
valoare artistică.
Structura jocului didactic cuprinde mai multe etape:
Organizarea jocului presupune asigurarea unui cadru adecvat desfășurării activității, pregătirea și antrenarea copiilor.
Desfășurarea jocului conține o succesiune de secvențe în care este prezentat jocul, se realizează familiarizarea copiilor cu jocul și antrenarea lor la o participare activă, efectivă. Jocul se însușește pe măsura desfășurării lui.
Introducerea în activitate constă în captarea atenției copiilor printr-un element de surpriză, o noutate, un scurt dialog atractiv, amuzant, o jucărie s. a. Enunțarea titlului jocului și a unor obiective orientează copiii în specificul acestei activități didactice.
Familiarizarea copiilor cu jocul are ca obiective:
trezirea interesului pentru joc, pentru tema jocului ( crearea motivației );
crearea unei atmosfere relaxante, de buna dispoziție, favorabila performanțelor;
prezentarea și intuirea materialului didactic;
prezentarea și înțelegerea sarcinilor didactice și a regulilor jocului, condiție de baza pentru buna desfășurare a jocului și pentru realizarea obiectivelor operaționale. Trebuie asigurata înțelegerea și realizarea acțiunilor de joc în succesiunea lor firească.
Introducerea unor sarcini didactice noi și a unor acțiuni de joc menține interesul copiilor și îi face participanți activi.
Metodele de însușire a jocului diferă în funcție de grupa de vârsta, de complexitatea jocului, de experiența de joc a copiilor, de sarcinile jocului. Cea mai simplă modalitate de însușire a jocului de către copii, frecvent folosită la grupa mică, este acțiunea; explicarea și demonstrarea jocului se realizează prin desfășurarea efectivă a lui – calea inductivă. Calea deductivă presupune explicarea prealabilă a jocului, sarcinile didactice, regulile, acțiunile de joc urmate de aplicare. Explicația trebuie să fie simplă, clară, succintă; demonstrația se poate face cu ajutorul unor copii sau al grupei, al clasei întregi. Uneori deducerea regulilor se realizează cu ajutorul copiilor.
Etapa principală a jocului este desfășurarea propriu-zisă a acestuia. Desfășurarea jocului și performanțele copiilor relevă gradul de înțelegere a jocului, nivelul însușirii cunoștințelor implicate în conținutul jocului, capacitatea intelectuală și abilitățile motrice ale copiilor. Educatoarea/Învățătoarea trebuie să urmarească:
– gradul de îndeplinire a acțiunilor în succesiunea normală;
– gradul de respectare a regulilor;
– rezolvarea rapidă și corectă a sarcinilor didactice;
– activizarea tuturor copiilor după posibilitățile lor;
– îmbinarea elementelor de joc cu sarcinile didactice;
– stimularea spiritului de independenta al copiilor;
– asigurarea unui ritm vioi bazat pe interes constant, pe o atmosferă relaxantă;
-antrenarea unor copii la conducerea jocului.
Eficientizarea jocului didactic necesită conceperea a una-doua variante, adică:
– introducerea unor elemente noi de joc;
– complicarea jocului prin sarcini didactice mai complexe, cu un grad mai mare de dificultate;
– prezentarea unor materiale didactice suplimentare;
– introducerea unor reguli noi;
– organizarea unei întreceri;
– utilizarea fișelor de muncă independentă.
Structura unui astfel de joc conține mai multe momente de explicare și demonstrare a jocului. Ca modalitate de asigurare a înțelegerii adecvate a jocului, se practică jocul de probă, o desfășurare dirijată a jocului, însoțită de explicații și indicații. Alteori, se adresează întrebări selective referitoare la acțiunile și regulile jocului.
3. Încheierea jocului didactic
În această etapă se rezolvă unele sarcini didactice de sinteză; se reproduce sau se audiază un text literar sau un cântec; se pot îndeplini acțiuni impuse de temă, de exemplu închiderea magazinului, plecarea sau întoarcerea dintr-o excursie, dintr-o expoziție, de la teatru etc. Se fac aprecieri frontale și individuale, se stabilesc câștigătorii, care vor fi recompensați prin aplauze sau surprize, premii. Se poate realiza un joc liber al copiilor cu jucăriile folosite sau se execută mișcări imitative cu sau fără jucării, se reproduc onomatopee etc.
Devine tot mai evidentă necesitatea organizării și desfășurării jocurilor cu conținut și cu sarcini interdisciplinare. Acestea accentuează latura formativă și educativă a jocului didactic, sporesc atractivitatea și facilitează antrenarea proceselor psihice. Jocul este definit de J. Piaget ca ,, pol al exercițiilor funcționale în cursul dezvoltării individului’’, celalalt pol fiind ,, exercițiul neludic, când subiectul învață să învețe într-un context de adaptare cognitivă și nu numai de joc’’.
CAPITOLUL II
JOCUL LOGICO-MATEMATIC
MOTO:
„ Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul își modelează propria să statuie.” (Chateau, J., 1967, p.36 ).
Valoarea practica a jocului didactic matematic
Structurarea modului de gândire matematică a copilului preșcolar este o fațetă a dirijării procesului de cunoaștere a realități cu care copilul vine în contact direct sau indirect. Se justifică aceasta prin realizarea evidentă și anume, aceea ca în procesul de cunoaștere, copiii la început sunt interesați de denumirea obiectelor, de însușirea lor, ca apoi linia acelorași curiozități epistemice să fie interesată de raporturile corelative din realitate. Datele psihologice asupra dezvoltării preșcolarului arată că înainte de a se forma la copii noțiunea de număr trebuie să aibă loc o serie de procese care să le asigure maturizarea și deci, posibilitatea de înțelegere a conceptului de număr.
Figura nr.2.1
Cunoscând faptul ca jocul este activitatea fundamentala în grădinița, este firesc ca acesta să fie valorificat la maximum și în predarea matematicii. Jocul didactic este indicat să fie folosit în activitățile matematice deoarece noțiunile de număr și de operații cu numere sunt abstracte. Folosirea lui în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice, între care:
constituie o admirabila modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la activitate
antrenează atât copiii timizi cât și pe cei slabi
dezvolta spiritul de cooperare
dezvoltă la copii iscusința, spiritul de observație, ingeniozitatea, inventivitatea
constituie o tehnica atractivă de explorare a realității.
Conținutul jocului didactic matematic este format din cunoștințele pe care copiii și le-au însușit în celelalte activități. Sensul principal al jocului și atracția pentru el, se leagă direct de rezolvarea sarcinilor didactice care apar sub forma unor probleme de gândire : denumire, recunoaștere, comparație, ghicire, etc ( exemplu : să denumească grupa de obiecte, să ghicească ce piesa a pipăit în săculețul cu surprize).
Regulile jocului arata copiilor cum să rezolve sarcina didactica, ele fiind condiționate de conținut și de sarcina didactica. Elementele de joc fac ca rezolvarea sarcinii să fie plăcuta și atractivă pentru copii. Valoarea practica a jocului didactic matematic consta în faptul ca, în procesul desfășurării lui, copilul are posibilitatea aplicării cunoștințelor însușite, exersării deprinderilor și priceperilor formate. Jocul didactic cuprinde următoarele laturi constitutive : conținut, sarcina didactica, reguli de joc, elemente de joc. Desfășurarea jocului didactic are în vedere prezentarea și familiarizarea copiilor cu jocul didactic, antrenarea lor la o participare cât mai vie și eficienta, de fapt jocul se însușește pe măsură ce este jucat. Cerințele și metodica desfășurării unui joc didactic sunt:
a) introducerea în activitate
b) prezentarea și intuirea materialului
c) anunțarea temei activității
d) explicarea și demonstrarea jocului
e) executarea jocului didactic de către copii
f) complicarea jocului didactic
g) încheierea jocului didactic.
Educatoarea urmărește ca elementele de joc să se integreze firesc în desfășurarea jocului și se stabilesc criteriile de performanta. Încheierea jocului este etapa în care copiii sunt apreciați în funcție deevoluția lor, se formulează concluzii asupra modului cum s-au respectat regulile de joc, cum s-au executat sarcinile, de către fiecare copil sau echipa, se stabilesc câștigătorii.
In încheiere, se repeta, eventual, denumirea jocului executat și scopul sau.
Caracterizarea jocului logico-matematic și a obiectivelor sale
Jocurile logice reprezintă acele categorii de activități cu caracter ludic, în care se reproduc pe planul acțiunilor obiectuale sau al acțiunilor cu imagini, eventual și al unor acțiuni cu simboluri simple, operații logice, relații, reguli și legi ale gândirii corecte.
Caracterizarea jocului logico-matematic
Prin jocurile logice se urmărește însușirea formelor gândirii logice(noțiune, judecată, raționament și al relațiilor între ele) utilizarea corectă a tuturor operațiilor logice(analiza, sinteza, comparația, generalizarea, clasificarea, diviziunea etc.), asimilarea unor operații cu mulțimi de obiecte și exprimarea rezultatelor acestora sub forma calculului propozițional( implicație, negație, conjuncție, disjuncție etc.), educarea calităților gândirii( flexibilitate, fluiditate, spontaneitate, perspicacitate, independență, rapiditate etc.), aplicarea regulilor și legilor gândirii critice în diferite acțiunii și situații concrete de viață. Aplicarea corectă a jocurilor logice solicită o informare temeinică din partea educatoarei asupra unei noțiuni elementare de logică formală și dialectică, precum și de logică matematică pe care trebuie să le transpună la nivelul copiilor preșcolari .
În grădiniță există două tipuri de jocuri logice ținând seama de conținutul lor, și anume: jocuri logico-matematice, al căror obiectiv îl constituie apropierea copiilor de înțelegerea relațiilor de ordin cantitativ, în vederea însușirii numerației și a calculului și jocuri logice de cunoaștere a mediului înconjurător, a căror menire este de-ai învăța pe copii să opereze cu cunoștințele în conformitate cu unele cerințe ale gândirii logice, structurându-le și punându-le în diferite relații unele cu altele . În mod deosebit se realizează succesiunea de la ceea ce este mai puțin general la ceea ce prezintă un grad mare de generalitate, de la ceea ce are o sferă mai restrânsă la ceea ce are o sferă mai largă. Jocurile logice de cunoaștere a mediului înconjurător au o problematică mai vastă și oferă o varietate mai mare de posibilități de aplicare a operațiilor logice la noțiuni cu conținut diferit și cu o sferă mai largă decât cele existente la jocurile logico-matematice. De asemenea, permanenta evoluție la care sunt supuse obiectivele și fenomenele determină o continuă modificare a raporturilor între ele și în consecință a relațiilor de ordin logico-formal . Aceasta favorizează la rândul ei încadrarea treptată a regulilor logicii formale într-o structură superioară, aceea a logicii dialectice și prin aceasta se intensifică procesul de dezvoltare a flexibilității și creativității gândirii .
Introducerea jocurilor logice în sistemul activităților educative din grădiniță este una din direcțiile cele mai actuale și mai semnificative ale modernizării învățământului preșcolar. Esența jocului logic, ca modalitate de educare intelectuală a preșcolarilor, constă în faptul că la nivelul acestuia se realizează o îmbinare optimă între obiectivele urmărite, conținutul activității și particularitățile psihice ale vârstei preșcolare sub forma jocului . În acest fel stimularea dezvoltării intelectuale a copiilor se realizează din interior, prin organizarea activităților în lumina noțiunilor de teoria mulțimilor și logică, fără ca acestea să apară sarcini explicite de învățare, ci în calitate de condiții firești, necesare, derivând din însăși natura jocului și condiționând desfășurarea lui.
Cercetările relativ recente în domeniul psihologiei copilului au pus în evidență unele fapte semnificative pentru problema enunțată și, în special, faptul că dezvoltarea intelectuală a copilului are loc pe calea asimilării treptate a unor operații și structuri logice, la început mai simple și legate de acțiunea obiectuală nemijlocită și în afara căreia nu poate fi explicată geneza unor operații mult mai complexe, specifice inteligenței operatorii și mai târziu gândirii ipotetice, experimentale. Sub aspecte generale, jocul logic nu se deosebește de celelalte forme de joc din grădiniță și nici nu se desfășoară izolat de acestea . La grupele mici, unele sarcini ale jocurilor logice sunt realizate și în alte jocuri, iar la grupele mari, jocul logic este subordonat, integrat în activități mai complexe de învățare, în cadrul activităților matematice comune.
Ceea ce caracterizează jocul logic în raport cu celelalte forme de joc este în primul rând faptul că el se fundamentează pe elemente de teoria mulțimilor și logică, considerate ca bază necesară asimilării ulterioare a noțiunilor matematice, urmărind formarea la copii a capacităților de a gândi logic, de a lucra cu structuri și operații logice, fără ca în mod necesar să se transmită copiilor termenii și noțiunile folosite de alte științe.
Figura nr. 2.2
Este evident, în consecință, că în jocurile logice accentul cade pe latura formativă a activității, nu se urmărește o anticipare forțată, la nivelul cunoștințelor, a învățării noțiunilor matematice, ci o pregătire mai curând nespecifică, la nivelul capacității de învățare. Aceasta este în concordanță cu funcția predominant formativă a grădiniței și corespunde, cu modul cel mai adecvat în care trebuie văzută pregătirea copilului. În jocul logic crește numărul de condiții și cerințe de care copilul trebuie să țină seama, cunoașterea și respectarea acestor cerințe fiind esențială pentru realizarea jocului. Ori, a cere copilului prin joc să respecte aceste condiții, înseamnă, de fapt, a-l solicita să lucreze ținând cont de principiile logice și operând cu structuri logice. Este evident deci, că prima și cea mai importantă contribuție a jocului logic la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor se realizează pe direcția dezvoltării capacităților de a acționa în lumina principiilor și operațiilor logice și, pe această cale, prin asigurarea premiselor interiorizării operațiilor logice care au derivat din acțiunile obiectuale nemijlocite, în cadrul unui proces dirijat de educatoare . Fructificarea acestor valențe formative ale jocurilor logice depinde însă de nivelul la care educatoarea cunoaște elementele de teoria mulțimilor implicate în joc și în special de măsura în care știe că fiecărei operații îi corespunde, în cadrul jocului, una sau mai multe operații logice. Astfel, partiția într-o mulțime de elemente, construirea unei mulțimi după o caracteristică comună, presupun operații logice pe noțiuni: clasificarea, compararea și, într-o oarecare măsură, generalizarea și determinarea. Stabilirea relațiilor între mulțimi și realizarea unor operații cu mulțimi(reuniunea, intersecția, diferența etc.) presupun operații logice mai complexe: operații cu propoziții, conjuncția, disjuncția, negarea propozițiilor . Ceea ce trebuie subliniat aici este că, aceste operații nu apar în calitate de „cunoștințe de memorat”, ci în calitate de reguli implicate în acțiune . De aceea, rezultatul (chiar și cel imediat) nu este formarea la copii a noțiunilor respective, ci dezvoltarea capacităților intelectuale, pornind de la acțiunea nemijlocită și favorizând, prin joc, desprinderea treptată de acesta și interiorizarea acțiunilor ca operații. Atât în cadrul practicii pedagogice, cât și în alte împrejurări, s-a constatat că eficiența jocurilor logice depinde în egală măsură de cunoașterea particularităților de vârstă și de cunoașterea noțiunilor de teoria mulțimilor și de logică implicate în conținutul acestora. Îmbinarea acestor condiții asigură atât caracterul formativ al jocului, cât și corectitudinea și caracterul semnificativ al activității în raport cu noțiunile din științele respective .
Contribuția jocurilor logice la dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor are loc și pe direcția dezvoltării procesului de percepție, precum și a raporturilor interfuncționale între percepție, gândire și acțiune . În jocurile logice se poate controla în ce măsură un anumit nivel de dezvoltare intelectuală asigură un mecanism de reglare optimă a percepției între gândire și cuvânt. O condiție importantă a folosirii eficiente a jocului logic în sensul dezvoltării intelectuale a preșcolarilor este îmbinarea aspectului de exersare cu cel de testare .
Obiectivele și sarcinile activităților matematice în grădinită
Activitățile cu conținut matematic din grădinița de copii vizează intuirea unor noțiuni simple, însușirea unor cunoștințe la nivelul posibilităților de înțelegere a copiilor, stimularea unor
capacități intelectuale.
Activitățile matematice cu preșcolarii sunt menite să realizeze următoarele sarcini:
Dezvoltarea bazei senzoriale a cunoașterii prin acțiunea directă a copilului cu obiectele și înțelegerea aspectelor matematice referitoare la cantitate, la mulțimile de obiecte, cu însușirile lor, pe baza unor percepții și reprezentări cu privire la forma, culoarea și dimensiunea obiectelor;
Compararea cantității global, prin punere în corespondență și prin numărare;
Efectuarea unor acțiuni cu mulțimi de obiecte (imagini, simboluri);
Stimularea unor operații de gândire(analiza, sinteza, comparația, abstractizarea) precum și dezvoltarea calităților gândirii (corectitudinea, promptitudinea, independența, flexibilitatea, creativitatea) prin antrenarea treptată a copiilor într-o activitate concretă orientată spre descoperirea și înțelegerea unor relații matematice;
Intuirea relației de ordine naturală și familiarizarea copiilor cu formarea șirului numerelor naturale 1- 10, cu numerația în ordine crescătoare;
Formarea deprinderilor de activitate intelectuală (de a asculta cerințele educatoarei, de a acționa corect pe baza acestora, de a răspunde la întrebări, de a urmări, corecta sau completa răspunsurile colegilor, de a pune întrebări);
Folosirea în vorbire a cuvintelor și a expresiilor adecvate operațiilor cu conținut matematic.
În cadrul activităților cu conținut matematic la grupa mică se urmăresc următoarele obiective:
– recunoașterea de către copii a unor obiecte și imagini ale acestora și familiarizarea lor cu alcătuirea și denumirea corectă a unor grupe de obiecte, pe baza perceperii nemijlocite a însușirilor de formă, culoare, mărime;
– perceperea relațiilor cantitative între grupe diferite de obiecte;
– formarea reprezentărilor cu privire la grupele de obiecte construite pe baza unei singure însușiri;
– formarea deprinderilor de a asculta cerințele educatoarei și de a alcătui grupe de obiecte, de a acționa cu ele, cu imaginile acestora, cu figuri geometrice: cerc, pătrat etc.;
– formarea deprinderilor de a exprima verbal, corect acțiunile efectuate, folosind expresiile uzuale corespunzătoare acestora.
Pe baza obiectivelor generale se mai urmărește ca preșcolarul din grupa mică să dobândească următoarele comportamente:
– să constituie grupe cu obiecte uzuale, jucării, imagini, figuri geometrice, după o însușire dată ca urmare a perceperii corecte a acesteia;
– să acționeze cu obiectele așezându-le în diferite poziții în spațiu și denumind corect locul ocupat;
– să așeze obiecte dintr-o grupă dată, în șir, asemănător modelului, alternând forma, mărimea sau culoarea.
La grupa mijlocie, cunoștințele însușite la grupa mică sunt îmbogățite cu cunoștințe noi și se aprofundează unele din cunoștințele anterioare.
Preșcolarii din grupa mijlocie trebuie să perceapă relațiile spațiale între mulțimile de obiecte:
– perceperea corectă a diferitelor relații cantitative între mulțimile de obiecte, sesizarea de către copii a invariantei cantității indiferent de felul obiectelor,mărimea și poziția lor în spațiu;
– formarea capacității de a recunoaște mulțimi de obiecte redate în desen prin imagini concrete și prin figuri simbolice (cerculețe, liniuțe, puncte) și a le constitui în același mod, ei înșiși;
– formarea și dezvoltarea unor procese psihice de cunoaștere a operațiilor gândirii.
Pe baza obiectivelor generale se mai urmărește ca preșcolarul din grupa mijlocie să dobândească următoarele comportamente:
– să alcătuiască mulțimi după o singură însușire cu obiecte reale, cu imagini ale unor obiecte cunoscute și cu figuri geometrice;
– să identifice și să numească poziții și relații spațiale relative (deasupra, dedesubt, la stânga, la dreapta);
– să recunoască și să denumească atribute comune și diferențe folosind negația logică;
– să reprezinte figural mulțimi de elemente reprezentate prin imagini;
– să trieze și să ordoneze obiecte în șir crescător și descrescător;
– să compare prin apreciere globală și prin formare de perechi două mulțimi (mai multe, mai puține, tot atâtea);
– să numere conștient în limitele 1 – 5, crescător și descrescător;
– să asocieze cantitatea la număr și numărul la cantitate.
2.3. Felurile jocurilor logice și problematica lor
Problematica jocurilor logico-matematice în funcție de tipurile practicate în grădinițe a fost cercetată și expusă de profesorul Gh. Iftime în lucrarea „ Jocuri logice pentru preșcolari și școlari mici”. Autorul menționează în acest sens opt tipuri de jocuri logico-matematice care apelează la anumite cunoștințe și operații logice :
jocurile libere de construcții-diferențierea mulțimii și a elementelor sale .
jocuri pentru construirea de mulțimi-împărțirea mulțimii în subunități(partiția), apartenența unui element la mai multe submulțimi după atributul care este luat în considerare, denumirea elementelor mulțimii prin negație(complementara) și prin conjuncții de atribute, deducția , contradicția , intuirea corespondenței biunivoce .
jocuri pentru aranjarea pieselor în tablou-partiția, ordinea și succesiunea; intuirea intersecției și a conjuncției logice .
jocuri de diferențe-succesiunea după criteriul diferenței(înlocuirea unui atribut cu altul).
jocuri cu cercuri-operații cu mulțimi: intersecția, reuniunea, diferența, complementara reuniunii; operații logice: conjuncția, disjuncția, negația .
jocuri de formare a perechilor-corespondență între elementele a două mulțimi, corespondență biunivocă .
jocuri de transformări-corespondență biunivocă, mulțimi echipotente și proprietățile relației de echipotență(echivalența), transformări identice și transformări ciclice .
jocuri cu mulțimi echipotente-stabilirea relației de echipotență pe baza corespondenței biunivoce, ordinea naturală, efectuarea operațiilor pe această bază .
Clasificând jocurile logice de cunoaștere a mediului înconjurător după sarcina lor didactică, au fost stabilite până în prezent următoarele tipuri:
jocuri pentru stabilirea identității și a lipsei de identitate(asocierea lucrurilor identice, alcătuirea de perechi sau eliminarea perechilor care nu cuprind elemente identice).
jocuri pentru afirmarea sau negarea unor însușiri ale obiectivelor(formarea de perechi pe baza unor criterii anume: o însușire comună, vecinătate spațială, simultaneitate sau succesiune în timp) .
jocuri pentru compunere și descompunere, reconstituiri pe baza operațiilor de analiză și sinteză, scoțând în evidență relația parte-întreg.
jocuri pentru asocierea pe baza unor criterii simple sau pentru eliminarea elementelor de prisos pe baza unui criteriu dat.
jocuri pentru stabilirea de asemănări și diferențe.
jocuri de clasificări pe baza unor însușiri comune, structuri, funcții, utilitate etc. .
jocuri pentru stabilirea raportului de încrucișare( intersecția și conjuncția logică ) .
jocuri de diviziuni pe baza unor criterii simple date sau descoperite de copii .
jocuri de ordonări ale obiectelor după relația gen-specie și invers, pe baza unor însușiri concrete(de la mic la mare) după succesiunea firească a evenimentelor, a acțiunilor .
jocuri de dispunere în tablou a unor imagini după criterii date sau stabilite de copii .
jocuri de deducții logice realizate pe bază de șir de întrebări sau pe baza unor ghicitori.
jocuri de stabilire și alegere de alternative(copiii aleg din mai multe alternative pe cea mai favorabilă sau stabilesc mai multe posibilități de continuare a unei acțiuni, întâmplări, eveniment) .
jocuri de stabilire de ipoteze și de consecințe ale acestora ( jocul lui „ dacă ” ) .
jocuri de stabilire a relațiilor de cauzalitate .
După contribuția jocurilor logice în dezvoltarea operațiilor gândirii, ele au fost grupate în :
jocuri de însușire a unor operații logice în mod intuitiv .
jocuri de exersare a operațiilor logice învățate .
jocuri de testare a capacităților intelectuale, în special a gândirii, de stabilire a nivelului lor de dezvoltare .
jocuri cu caracter compensator ,ameliorativ ,de corectare , etc . .
2.4. Modalități de aplicare în grădiniță a jocurilor logice
În funcție de locul pe care îl ocupă în procesul instructiv-educativ, jocurile logice se pot desfășura cu grupa întreagă, sub forma unui joc de-sine-stătător într-un mod asemănător cu cel al jocurilor didactice. Aceste jocuri sunt incluse în programa activităților cu conținut matematic și în cea a cunoașterii mediului înconjurător, fără să fie fixat un anumit număr de jocuri pentru fiecare grupă de copii.
Jocurile logice cu caracter aplicativ sunt incluse în structura unor activități cu grupa întreagă, cu scopul de a contribui la fixarea sau verificarea cunoștințelor. Ele pot să se execute cu obiectele utilizate în lecție , sau cu ajutorul unor fișe de muncă independente. Jocurile logice de tipul jocurilor de masă sunt practicate în grupele mici, în cadrul activităților de dimineață , utilizând mai ales material ilustrativ. Ele dau posibilitatea exersării unor operații logice cu care copiii s-au familiarizat în activitatea cu grupa întreagă. Jocurile logice prin intermediul unor fișe individuale, caiete de muncă independente, se desfășoară tot în cadrul activităților de dimineață, dar în mod individual. Ele au ca obiective principale corectarea, ameliorarea sau perfecționarea gândirii logice la acei copii care manifestă încetineală sau greutăți în rezolvarea corectă a unor probleme simple.
Jocurile logice se apropie ca structură și modalități de jocurile didactice, necesitând măsuri de pregătire și de organizare asemănătoare. În cazul jocului logic, predominantă este învățarea jocului în acțiune, stimularea copiilor de a descoperi relațiile și regulile, după care se ajunge la soluția cerută de problema intelectuală inclusă în joc. În consecință, rolul copiilor crește considerabil în descoperirea operațiilor care stau la baza rezolvării jocului . Prin această libertate mai mare acordată copilului în căutarea soluțiilor, chiar și în construirea jocului, jocul logic are trăsături comune de ordin metodic cu jocul de creație. Activitățile matematice au un rol deosebit în cadrul învățământului preșcolar, ele vizând stimularea dezvoltării intelectuale a preșcolarilor și contribuind la trecerea treptată de la gândirea concret – intuitivă la gândirea abstractă, pregătind copiii pentru înțelegerea și însușirea matematicii în clasa I .
Un obiectiv major al taxonomiei educaționale îl constituie pregătirea pentru școală a copilului și ea trebuie înțeleasă prospectiv ca o „adaptare reciprocă, pe de o parte, a copilului la școală, pe de altă parte, a școlii la copil”. În perspectiva realizării acestui deziderat asistăm la o intensă și ascendentă continuitate între învățământul preșcolar și școlar, acțiune întemeiată pe considerentul că succesul startului școlar al elevului din clasa I prefigurează adesea în mod hotărâtor ulterioara să activitate școlară.
Munca educațională desfășurată în grădiniță, în vederea creării condițiilor psihice(a structurilor și funcțiilor psihice) care să-l facă pe copil apt pentru munca din școală, adică pentru o activitate susținută și sistematică constituie baza pregătirii psihologice a preșcolarilor pentru școală. Când este capabil să treacă de la o activitate predominant ludică(jocul), cu finalitate intrinsecă, la învățătură, adică o activitate cu finalitate extrinsecă, copilul este pregătit psihologic pentru școală. Aceasta presupune maturizarea lui psihică prin activitățile din grădiniță .E.Bernard, consideră că, la intrarea în școală, personalitatea copiilor trebuie să se caracterizeze prin: maturitate fizică – rezistență la efort; maturitate mentală – capacitatea de analiză și planificare, înțelegerea normei, a regulii, a cantităților; maturitate volitivă – capacitatea de autoreglare, de a-și inhiba impulsurile și de a-și regla trebuințele; maturitate socială – trebuința de apartenență la grup, conduita socială adecvată în grup; maturitate morală – sentimentul datoriei și al responsabilității, conștiința sarcinii; maturitate pentru muncă – capacitatea de concentrare, atenția și perseverența, trebuința de performanță.
Învățământul se confruntă cu următoarele probleme:
-numărul mare al eșecurilor școlare înregistrate în prima clasă a școlii primare(fiind aproape egal cu numărul eșecurilor din toate celelalte clase ale acestui ciclu luate la un loc) ;
-constatarea unor diferențe în nivelul de dezvoltare psihică și culturală între copii, la nivelul începerii școlii, care influențează evoluția lor școlară ;
-rolul hotărâtor pe care îl are succesul startului școlar pentru întreaga carieră școlară ;
-necesitatea extinderii învățământului preșcolar până la cuprinderea celor mai mulți copii, într-o educație instituționalizată.
Acestea demonstrează nu numai complexitatea problemelor pe care le antrenează acțiunea de pregătire a copiilor pentru activitatea școlară, ci și necesitatea de a găsi soluții eficiente, astfel încât începutul școlarizării fiecărui copil să fie fructuos și să constituie premisa unei evoluții școlare cu randamentul scontat. Pregătirea pentru școală în preșcolaritate vizează atât latura informativă, cât și pe cea formativă, cu tendința general valabilă pentru orice nivel de învățământ de accentuare a laturii formative. Achiziționarea unor capacități și abilități intelectuale, care să-i înlesnească munca de învățare, îl face pe copil apt pentru școală și nu însușirea unui volum mare de cunoștințe. Pe lângă un volum corespunzător de reprezentări asupra mediului înconjurător, copilul trebuie să posede, la intrarea în școală operații intelectuale necesare actului de cunoaștere.
O modalitate de realizare a unui învățământ activ care, acordând un rol dinamic instituției, pune accent pe acțiunea copilului asupra obiectelor însăși, o constituie jocul logic.
Aceasta favorizează dezvoltarea analizatorilor tactili, vizuali, auditivi, conduce mai rapid și eficient la formarea percepțiilor prin contactul direct cu multitudinea obiectelor(figurilor geometrice), prin mărimea acestora sau a imaginilor acestora. Numeroase jocuri logice organizează procesul perceperii analitico-sintetice a însușirilor caracteristice ale obiectelor. Astfel, în desfășurarea jocurilor copiii analizează obiectele, diferențiază corect culorile și mărimile acestora. Înainte de a stabili contactul cu trusa, copiii trebuie să cunoască în mod nemijlocit obiecte din mediul înconjurător: animale, fructe, obiecte de mobilier, obiecte de uz personal, jucării etc., la toate activitățile destinate mediului ambiant, ca și în primele activități cu conținut matematic, copilul trebuie ajutat să-și sistematizeze observațiile în sensul de a distinge mărimea, culoarea, forma obiectelor, pozițiile lor spațiale relative. Acestea se realizează cu ajutorul jocurilor libere de construcție. Percepția spațiului se dezvoltă mai ales prin jocurile prin care preșcolarul așează laolaltă figurile, sau construiește ceva anume. Pe această cale se familiarizează cu raporturile spațiale între ele: sus-jos, în față-în spate, aproape-departe, stânga-dreapta. Dacă preșcolarii exprimă mai ușor mărimea relativă(întinderea suprafață) a obiectelor(plate) precum și culorile acestora, forma e mai greu de exprimat, întrucât termenii folosiți ( pătrat, triunghi, dreptunghi ) intră pentru prima dată în vocabularul copilului. De îndată ce copiii au căpătat o inițiere, chiar sumară, asupra formelor, mărimii și culorilor mai importante, ei pot primi trusele pentru a-și desfășura unele activități la liberă alegere .Prin aceste jocuri sunt cultivate abilitățile pentru mărimea pieselor, capacitatea de percepție pentru distingerea atributelor, se formează primele deprinderi de activitate desfășurată în colectiv.
Cercetările în domeniul formării reprezentărilor matematice la preșcolari, câștigă în ultima vreme tot mai multă importanță, devin mai riguros fundamentate din punct de vedere științific. Aceasta deoarece reprezentările matematice constituie baza intuitiv concretă a noțiunilor matematice și a operațiilor logico-matematice ce se dezvoltă succesiv în operatiile gândirii și inteligenței preșcolarului și apoi a școlarului. În jocul „Găsește o piesă de aceeași formă”, copiii își formează reprezentările despre figurile geometrice, învățând să deosebească formele: cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi.
Figura nr.2.2
Comparând obiectele după diferitele lor însușiri, copilul învață să cunoască dimensiunile de mărime și grosime. Jocul „Săculețul fermecat” le dă copiilor posibilitatea să descopere forma, mărimea și grosimea piesei numai prin simțul tactil ; culoarea poate fi doar ghicită sau spusă prin scoaterea piesei din săculeț. Treptat însă, li se oferă procedee și pentru deducerea ei în anumite situații. În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii își exersează vorbirea, își însușesc o terminologie adecvată, își dezvoltă vocabularul matematic. Ei se obișnuiesc să exprime corect și cu ușurință ceea ce gândesc și rezolvă practic, să stabilească o legătură firească între cuvânt și semnificația sa. Copilul își exprimă gândurile și sentimentele cu ajutorul cuvintelor, deci el trebuie antrenat să le folosească pentru a-i forma deprinderi corecte de gândire și de limbaj. Jocul „Te rog să-mi dai”, îi obișnuiește pe copii cu o exprimare clară, coerentă și o atitudine politicoasă față de partenerii de întrecere.
Jocurile logico-matematice, și-au dovedit valoarea educativă deosebită asupra dezvoltării gândirii corecte, a evoluției imaginației. La această vârstă gândirea copiilor se ridică treptat de la forme intuitiv-acționale senzomotorii, la forme intuitiv-imaginative și verbale. Se dezvoltă gândirea logică, copiii sunt puși în situația de a căuta soluții și de a verbaliza acțiunile îndeplinite, ceea ce relevă aspectul formativ al activităților matematice. Prin aceste jocuri se dezvoltă potențialul intelectual și acțional-creator al preșcolarilor, spiritul de observație, unele calități ale gândirii, capacitatea de analiză, sinteza, comparația, abstractizarea și generalizarea. Prin joc copiii învață cu plăcere elementele de logică matematică. „Jocul celor două cercuri”, în care copiii trebuie să plaseze în interiorul a două cercuri secante mulțimea de piese geometrice cu o proprietate caracteristică dată, astfel ca în intersecție să apară toate elementele comune celor două mulțimi, pune în fața copiilor probleme de analiză, comparație, abstractizare. Capacitatea operatorie a gândirii sporește când copilul este pus în situația de a recunoaște proprietatea comună a elementelor din intersecție. Jocurile în care copilul este pus să grupeze obiectele după trăsăturile caracteristice dezvoltă operația de comparare. Pentru a le grupa, copilul le compară, desprinde notele lor comune și diferite, după care le clasifică în diferite categorii. Această clasificare nu este posibilă fără generalizare, astfel încât atunci când așează obiecte diferite în grupe, copilul trebuie să generalizeze notele comune și esențiale ale acestora și să le integreze într-o noțiune generalizatoare ( „piese mari”, „dreptunghiuri”, „piese roșii” ). Cu ajutorul educatoarei, copiii ajung să utilizeze sub formă intuitivă, legile lui de Morga și principiile generale ale logicii: ale negării negației, ale contradicției și ale terțului exclus, simplificând mult calea raționamentului spre obținerea unor rezultate exacte. Jocul "Te rog să-mi dai" urmărește nu numai sesizarea complementarei unei mulțimi, determinarea atributelor unor piese folosind deducția logică, negația și conjuncția ci și obișnuirea copiilor de a folosi principii ale judecății logice: „O piesă nu poate fi simultan în ambele echipe” ( contradicția ) ; „Ea se află la noi sau la echipa adversă, o altă posibilitate nu există” (terțul exclus). Inițiativa și inventivitatea, sunt trăsături psihice cultivate de jocuri prin conținutul și modul lor de organizare. Fiind pus în fața unei situații, copilul nu adoptă o atitudine contemplativă ci reflectează asupra ei, își imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, își confruntă părerile proprii cu cele ale colegilor, acționează, rectifică eventuale erori. Îi învață pe copii nu numai să rezolve probleme, ci și să le compună și să verifice singuri soluțiile prin faptul că uneori, rezolvarea poate fi găsită pe mai multe căi ceea ce-l determină pe copil să studieze diversele variante, să opteze pentru una sau alta, motivând alegerea făcută prin avantajele pe care le oferă ea în comparație cu celelalte.Jocul „Găsește locul potrivit” poate fi complicat prin punerea copiilor în fața unor situații problemă:
-așezarea a 1-2 piese în fiecare cerc și solicitarea copiilor să descopere caracteristicile după care au fost așezate acestea ;
-putem cere copiilor să formuleze noi probleme și să așeze singuri piesele în cele două cercuri.
Preșcolarii nu trebuie obișnuiți cu o orientare univoc deterministă a raționamentelor. E dăunător să creăm mentalitatea că toate problemele au soluție și aceasta este unică, în caz contrar, problema e greșită. Așa cum în realitatea înconjurătoare întâlnim probleme care au o soluție, mai multe soluții sau nici o soluție, în jocul logic copilul va fi confruntat cu aceleași probleme. În desfășurarea jocului esențială este activitatea conștientă de căutare și de descoperire a soluțiilor. În general, calea spre rezolvare este descoperită de către copii, verificată și acceptată de întregul grup; în caz contrar educatoarea nu trebuie să prezinte soluțiile de-a gata și nici să respingă soluțiile copiilor .Nu trebuie condamnate greșelile ce se pot, eventual, ivi pe parcursul rezolvării unei probleme dar trebuie încurajate încercările de a ieși din impas.
Jocul „Cine ghicește repede?” nu este o simplă ghicitoare, ci un exercițiu al minții în care deducția logică are un rol important. Pentru a ilustra atributele pieselor sau negațiile acestora sunt utilizate simboluri care constituie un pas pregătitor pentru înțelegerea citirii și scrierii, un sprijin prețios în combaterea memorării mecanice. Trebuie să-i lăsăm pe copii să descopere singuri, indicându-le procedeul cel mai eficace, dar neforțând nota. Copiii nu vor ști, la început, să folosească eficient deducțiile și în acest caz unii colegi le vor reproșa ; nu vor economisi întrebările, ba chiar le vor repeta ; nu vor ști să sistematizeze întrebările pentru a afla pe rând fiecare atribut al piesei, treptat, ei își vor însuși și acest procedeu ce ușurează memorarea și formularea deducțiilor, micșorând numărul întrebărilor necesare. Esențial este ca preșcolarii să se deprindă cu spiritul critic și autocritic. Rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea atenției voluntare, la coordonarea mișcărilor mâinilor de către analizatorul vizual și auditiv, a interesului pentru activitate. Forma de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu mulțimile de obiecte și fișele individuale. Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acționeze și în mod independent, activitate de mare importanță în pregătirea pentru școală, unde începe munca intelectuală independentă. Un mijloc eficient pentru realizarea educației morale, dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de inițiativă, a disciplinei conștiente, perseverenței și sociabilității trăsături de caracter și voinței îl reprezintă aceste jocuri logice .Organizarea echipelor permite copiilor să se obișnuiască cu cerința de a munci în colectiv, de a cultiva relații interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de experiență; în cadrul echipelor trebuie antrenați și cei mai timizi. Astfel se formează spiritul de echipă, fiecare copil luptând pentru câștigarea competiției de către echipa sa. Educatoarea are rol de organizator, de îndrumător, de arbitru imparțial. În cadrul jocului logic trebuie subliniată însemnătatea însușirii și respectării regulii de joc ceea ce-i conferă un preponderent rol formativ educând la copii, simțul de răspundere și onestitate. Copiii devin conștienți că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecințe grave: trenul poate deraia, construcțiile se pot dărâma etc., de aceea nerespectarea lor are drept consecință sistarea jocului . Astfel, bibliotecara nu împrumută decât cărțile care sunt denumite corect și complet, constructorii refuză să ridice case care nu respectă regulile date.
J.Piaget observă că acceptarea și respectarea regulilor, îl determină pe copil să participe la efortul comun al grupului din care face parte. În jocul logic colectiv copiii învață să se ajute unii pe alții, să se bucure de succesele colegilor lor, să aprecieze și să recunoască nepărtinitor reușitele altora. Fiind o activitate colectivă, jocul logico-matematic, învață copiii „A B C”-ul comportării civilizate, deoarece uzitează de expresii ca „vă rog”, „nu vă supărați”, „vă mulțumesc”. Repetarea și respectarea acestor expresii în cadrul regulilor de joc sunt pe cât de necesare pe atât de utile. Jocul „Biblioteca” urmărește consolidarea cunoștințelor referitoare la descrierea unei piese prin cele patru atribute ale sale și totodată formarea unor deprinderi de comportare civilizată. Copiii se adresează bibliotecarei: „Bună ziua, vă rog să-mi dați …….mulțumesc”. Deci, influența jocului logic asupra comportării copilului în colectiv, asupra disciplinei, asupra caracterului și a voinței este permanentă, directă și de o mare intensitate, ceea ce îi mărește considerabil valoarea educativă. În cadrul acestor jocuri copiii mai învață că păstrarea și restituirea cărților la timp, sunt îndatoriri ale cititorilor, fac aprecieri asupra tablourilor alcătuite, fișele individuale le încântă ochiul, trezindu-le gustul pentru frumos și implicit dezvoltându-le simțul estetic.
În concluzie, jocul logic exercită o influență multilaterală asupra dezvoltării psihice a copilului, aducând un spor de eficiență în pregătirea acestuia pentru școală.
2.5. Îndrumarea jocurilor logice de către educatoare
Educatoarea va putea atinge obiectivele predominant – formative ale jocului logic dacă va da copiilor posibilitatea să reflecteze singuri asupra problemelor puse de joc, să-și imagineze mai multe variante posibile de rezolvare, să comunice liber cu colegii lor în cursul jocului pentru confruntare de păreri, să faciliteze copiilor studierea variantelor propuse și a soluțiilor obținute prin aplicarea lor, să nu le impună varianta la care ea s-a oprit, să-i stimuleze a motiva alegerea făcută, să accepte greșelile ca pe niște lucruri inerente unui proces de învățare prin încercări și erori, să antreneze întreaga grupă în ajutarea colegilor care au greșit, intervenind cât mai puțin posibil în corectarea directă a copiilor și obișnuindu-i cât mai mult să se autocorecteze . Aceste cerințe pe care pedagogia modernă se străduiește să le extindă în toate formele de activitate din grădiniță , nu sunt aplicabile , dacă educatoarea nu-și precizează clar concepția despre relația adult-copil în procesul instructiv-educativ . În acest sens , strategia cea mai adecvată este de a orienta copiii spre descoperirea independentă a soluțiilor problemei puse de jocul logic , și în special de a-i obișnui să colaboreze pentru aflarea în colectiv a unor rezolvări corecte prin tatonări , confruntări , discuții contradictorii . Intervențiile ei trebuie să păstreze caracterul unor sugestii discrete , a unor păreri succeptibile de a fi discutate , chiar dacă au fost propuse de un adult . Esențial în aceste jocuri este de a obține rezolvarea unei probleme pe baza efortului tuturor copiilor , într-o atmosferă de emulație, curiozitate și dorință de a învinge „ micile” dificultăți pe care orice joc logic le presupune. Educatoarea are deplină libertate de a face fiecărui joc adaptările necesare, modificându-i corespunzător și titlul în scopul de a se evita folosirea unor denumiri ce nu le sunt suficient de familiare copiilor sau pentru a-i evidenția specificul local sau preocupările vârstei . Aceasta nu înseamnă nicidecum că fantezia creatoare a educatoarei poate face loc improvizațiilor fie și pentru că în desfășurarea unor jocuri ar putea să intervină o alăturare nepotrivită de termeni , care nu-și găsesc corespondent în realitate , ca de exemplu : „ vagon subțire” , „varză albastră” etc. Aceste situații pot și trebuie să fie înlăturate de educatoare , aceasta urmând să ia din timp măsurile preventive .
Valoarea formativă a jocurilor logice sporește cu atât mai mult cu cât educatoarea dă curs liber principiilor de bază care le călăuzesc :
rolul copilului nu rămâne la contemplarea situației în care a fost pus, el reflectă asupra acestei situații, își imaginează singur diferite variante posibile de rezolvare, și acționează, își confruntă propriile păreri cu cele ale colegilor, rectifică eventualele erori.
copilul „studiază” diversele variante care duc la rezolvare, alegând-o pe cea mai avantajoasă și creează pe baza ei unele alternative noi de rezolvare, pe care caută să le formeze corect și coerent.
copilul are libertate deplină în alegerea variantelor de rezolvare, el trebuie totuși să motiveze alegerea, arătând în fața colegilor avantajele pe care le prezintă .
în timpul jocului s-ar putea face și unele greșeli. Copilul învață foarte multe lucruri corectându-și propriile greșeli, dacă nu se poate corecta singur îl vor ajuta colegii. Educatoarea nu trebuie să intervină decât cu sugestii .
în desfășurarea jocurilor, esențială este activitatea conștientă a copilului, de continuă căutare, de descoperire a soluțiilor, verbalizarea acțiunilor, exprimarea rezultatelor obținute, care deși sunt importante, nu se situează pe același plan cu însăși activitatea . Putem folosi vocabularul comun , care suplinește terminologia riguroasă .
Realizarea acestor principii depinde mai ales de modul în care educatoarea își concepe și își organizează munca. Relația „ educatoare-copil” se va manifesta în favoarea personalității copilului :
educatoarea nu mai are rolul de a „preda” cunoștințe sau de a prezenta gata soluționate problemele, ea provoacă doar anumite probleme, situații în fața cărora sunt puși copiii. Calea spre rezolvare trebuie descoperită de către copii . În caz de necesitate , va fi sugerată în mod discret de către educatoare.
educatoarea trebuie să stimuleze inițiativa și iventivitatea copiilor , să-i lase să-și confrunte părerile , să caute singuri soluțiile , să învețe din propriile greșeli .
educatoarea nu trebuie să impună copiilor un anumit sistem de lucru . Expresii ca „ fă așa” , „așază piesa aici” , „nu e bine cum faci” , nu sunt indicate a fi folosite de către educatoare în cadrul jocurilor logice și nu numai . E foarte bine dacă preșcolarul își găsește singur procedeul cel mai important de a acționa în joc . Nu toate procedeele indicate de adulți sunt accesibile copiilor . De multe mori , copilul înțelege mai bine un lucru când îi este explicat de un alt copil .
jocurile logice se organizează în activități ce se desfășoară de obicei frontal sau pe echipe și numai rareori individual . Aceasta în funcție de scopul propus , de nivelul de pregătire al copiilor, de componența grupei, de specificul jocului. Organizarea echipelor permite copiilor să se obișnuiască cu cerința de a muncii în grup cu respectarea regulilor de joc, cu organizarea schimbului de experiență. În cadrul echipelor trebuie evitată tendința spre vedetism a unor copii , trebuie îndrumați cei mai puțin inițiați , încurajați cei timizi . În felul acesta se formează spiritul de echipă , fiecare copil luptând pentru câștigarea competiției în care este angajată echipa să . În această competiție educatoarea are rol doar de organizator , de îndrumător , de arbitru imparțial .
activitatea de căutare ,cercetare ,provoacă mișcare , freamăt ,un anumit zgomot determinat de comunicarea verbală între mai mulți copii deodată . Educatoarea trebuie să păstreze un echilibru în toate și să intervină cu tact , pentru crearea unui climat favorabil jocului copiilor .
Jocurile logice acoperă o arie foarte largă de activități cu un conținut foarte variat . Ele pot fi eșalonate astfel încât să corespundă grupelor de vârstă și să fie în același timp adaptabile , atât pentru o prezentare liniară , cât și pentru una concentrică , alcătuind un sistem închegat.
Clasificarea lor în 8 tipuri distincte nu presupune parcurgerea obligatorie a întregii game de jocuri de un anumit tip pentru a se trece la celălalt; dacă educatoarea consideră necesar , poate înlocui diversele variante ale unui joc , poate înlocui unii termeni cu alții mai familiari copiilor , în scopul evidențierii specificului local , al preocupărilor vârstei , pentru a le face cât mai acceptabile .Educatoarea trebuie să stăpânească bine noțiunile teoretice cu care lucrează , spre a-i conduce conștient și cu competențe pe copii pe drumul primilor pași în matematică .Ea trebuie să cunoască bine scopul și metodologia specifică tuturor tipurilor de jocuri și a tuturor variantelor acestora:
jocurile libere , de construcții (pregătitoare) se practică de fiecare grupă la începutul anului școlar , în cadrul activităților la liberă alegere . Scopul lor este de a-i familiariza pe copii cu competența trusei și cu determinarea atributelor pieselor . ele sunt strict necesare și influențează bunul mers al celorlalte tipuri de jocuri .
jocurile de construire a mulțimilor sunt foarte importante. Scopul lor este de a-i face pe copii să înțeleagă procesul de formare a mulțimilor pe baza unei proprietăți date , de a intui complementarele acestora . În cadrul unor jocuri se urmărește și procesul invers : găsirea proprietății caracteristice pentru o anumită mulțime ale cărei elemente sunt date . În felul acesta copiii să stabilească o legătură firească și reciprocă între mulțimi și limbaj. Ordinea stabilită în prezentarea acestor jocuri permite și copiilor din grupa mică să constituie mulțimi după o anumită caracteristică .La grupa mijlocie se introduce și atributul „grosime”, iar la grupa mare se folosește pe o scară tot mai largă deducția logică și negația .
jocurile pentru aranjarea pieselor în tablou îi ajuta pe copii să se obișnuiască cu ordinea și succesiunea pieselor trusei. Prin intermediul acestor jocuri, copiii se familiarizează cu intersecția mulțimilor și cu folosirea conjuncției logice .
jocurile de diferențe pot fi organizate la finalul grupei mijlocii și la grupa mare pentru că se urmărește sesizarea deosebirilor între două piese, mulțimi, precum și alcătuirea unei construcții în care piesele consecutive au același număr de deosebiri.
jocurile de formare a perechilor constituie încă un pas însemnat pe drumul intuirii noțiunii de număr: însușirea procedeului de stabilire a corespondenței biunivoce între două mulțimi.
jocurile de transformări sunt un exercițiu de constituire a mulțimilor echivalente de obiecte. Mai mult, ele facilitează copiilor intuirea noțiunii de funcție , de transformare.
jocurile cu mulțimi echivalente (echipotente) încheie gradarea jocurilor logice , prin introducerea copiilor în secretele unor operații , folosind în acest scop proprietățile relației de echivalența .
Figura nr.2.3
O condiție importantă a folosirii eficiente a jocului logic în sensul dezvoltării intelectuale a preșcolarilor este îmbinarea aspectului de exersare cu cel de testare, cu alte cuvinte , fiecare reușită și fiecare dificultate apărută în cadrul jocului trebuie raportată la particularitățile de vârstă ale copiilor, la experiența acumulată de ei sub îndrumarea educatoarei . Aceasta înseamnă a înțelege și a interpreta fiecare joc ca pe o situație experimentală . Educatoarea poate efectua o observare sistematică a comportamentului copiilor , a principalelor dificultăți manifestate . De asemenea , pe baza programei și a planificării , ea poate să selecteze un eșantion de sarcini –tip care, aplicat periodic , poate constitui o sursă utilă de informații asupra dezvoltării intelectuale a copiilor în perspectivă longitudinală .Aceste sarcini, al căror grad de dificultate reală a fost verificat de educatoare în activitatea practică de educare a preșcolarilor , pot avea o valoare diagnostică și prognostică mai ridicată decât a altor teste propuse din exterior .
CAPITOLUL III
STRATEGII DE REALIZARE A JOCURILOR LOGICO-MATEMATICE ÎN GRĂDINIȚĂ
MOTTO:
„ Copilăria este ucenicia necesară vârstei mature, iar prin joc copilul își modelează propria să statuie.” (Chateau, J., 1967, p.36 ).
3.1 Metode folosite în desfășurarea jocurilor logico-matematice
Metoda de învățământ reprezintă o cale de organizare și dirijare a învățării în vederea atingerii obiectivelor specifice disciplinei. Metodele se aplică printr-o suită de procedee , care reprezintă tehnici mai limitate de acțiune decât metodele. În învățarea matematicii în grădiniță , ansamblul metodelor de învățământ constituie modalitatea prin care este organizat procesul didactic. Strategia didactică încorporează o suită de metode și procedee ordonate logic și selectate pe criteriul eficienței pedagogice. Eficiența unei metode este dată de calitatea acesteia de a declanșa acte de învățare și de gândire prin acțiune, de măsura în care metoda determină și favorizează reprezentări specifice etapelor de formare a noțiunilor matematice într-un demers didactic adaptat copiilor cu vârste cuprinse între 3-6/7 ani . De aceea învățarea matematicii la acest nivel impune reconsiderarea metodelor și folosirea acelora care pun accentul pe formarea de deprinderi și dobândirea de activități prin acțiune . Funcțiile metodelor de învățământ sunt următoarele:
funcția cognitivă: este o funcție de conținut, de organizare și dirijarea învățării.Metoda constituie o activitate de a acționa practic, sistematic și planificat, determinând la copil achiziții de cunoaștere.
funcția formativ-educativă: contribuie la realizarea obiectivelor de cunoaștere. Metodele au calități ce exersează și elaborează funcții psihice și fizice ale copilului și conduc la formarea unor noi deprinderi intelectuale și structuri cognitive, aptitudini, atitudini, capacități și comportamente .
funcția operațională: servește drept tehnică de execuție, în sensul că favorizează atingerea obiectivelor .
funcția normativă : optimizează acțiunea, arată cum trebuie să se predea, cum trebuie să se procedeze și permite cadrului didactic dirijarea, corectarea și reglarea acțiunii instructive în direcția impusă de finalitatea actului instrucțional .
Există numeroase clasificări ale metodelor de învățământ . Având în vedere specificul activităților matematice în învățământul preșcolar se prezintă următoarea clasificare:
În funcție de scopul didactic urmărit , metodele se clasifică astfel:
metode de dobândire a cunștințelor
metode de consolidare și formare de priceperi și deprinderi
metode de sistematizare și verificare
2. În funcție de nivelul de dezvoltare a bazei senzoriale de cunoaștere, metodele se clasifică astfel:
metode intuitive
metode active
metode verbale
Metodele specifice activităților matematice sunt:
explicația: este o metodă verbală de asimilare a cunoștințelor care creează un model descriptiv la nivelul relațiilor de tip cauză-efect .Explicația, ca metodă specifică în cadrul activităților matematice din grădinițe favorizează înțelegerea unui aspect din realitate, justifică o idee pe bază de argumente și antrenează operații ale gândirii, înlesnește dobândirea de cunoștințe și de tehnici de acțiune , are un rol concluziv, dar și anticipativ, influențează pozitiv resursele afectiv-emoționale ale copiilor . Dacă metoda explicației este corect aplicată , ea devine eficientă sub aspect formativ, căci copiii găsesc în explicație un model de raționament matematic, de exprimare în limbaj matematic a caracteristicilor unui obiect sau procedeu de lucru , un model de abordare a unei situații probleme .
demonstrația: este metoda de bază în activitățile matematice în grădiniță și valorifică noutatea cunoștințelor și situațiilor de învățare. Ca metodă intuitivă , ea este dominantă în activitățile de dobândire de cunoștințe și pune în valoare caracterul activ, concret senzorial al percepției copilului .Demonstrația, ca metodă specifică activităților matematice valorifică funcțiile pedagogice ale materialului didactic: obiecte și jucării specific pentru grupa mică și mijlocie , contribuind la formarea reprezentărilor corecte despre noțiuni matematice elementare; material didactic structurat, specific pentru grupa mare și grupa pregătitoare, favorizând transferul de la acțiunea obiectuală la reflectarea în plan mintal reprezentărilor naționale; reprezentări iconice, specific pentru grupa mare și pregătitoare, realizând saltul din planul acțiunii obiectuale la nivel simbolic .
conversația: este o metodă bazată pe dialogul întrebare-răspuns, cu scopul realizării unor sarcini și situații de învățare; conversația îndeplinește ,în raport cu obiectivele urmărite funcția euristică,funcția de clarificare, de aprofundare a cunoștințelor, funcția de consolidare și sistematizare, funcția de verificare și control .
observația: este o metodă de cunoaștere a realității și consta în analiza de către copii a obiectivelor și fenomenelor ce constituie conținutul învățării , cu scopul identificării semnificative ale acestora . Observația ca metodă asigură baza intuitivă a cunoașterii, permite o percepție polimodală și asigură formarea de reprezentări clare despre obiecte și însușirile semnificative ale acestora .observația este organizată de către cadrul didactic și de măsura în care îndeplinește următoarele condiții:
– dirijarea observației prin intermediul explicației și conversației;
– acordarea libertății copiilor de a pune întrebări în timpul observației;
– valorificarea informațiilor dobândite de copii prin observație ;
– alocarea timpului necesar copiilor pentru observație;
– alegerea unor materiale didactice care să favorizeze observația;
Limbajul matematic reprezintă un mijloc de întărire și sistematizare a observației perceptive și favorizează discriminări noționale; utilizat corect în cadrul explicației care însoțește observația , limbajul constituie un element de continuitate în învățarea matematicii și contribuie la realizarea obiectivelor învățării.
problematizarea: este metoda de învățământ bazată pe construirea de situații-problemă și reprezintă una între cele mai utile metode în predarea matematicii , datorită potențialului ei euristic și activizator;situație-problemă reprezintă o situație contradictorie pentru copil din punct de vedere cognitiv și creată prin existența simultană a două realități: experiența anterioară și elementul de noutate cu care se confruntă copilul. Problematizarea constituie o metodă pedagogică prin care copilul este stimulat să contribuie conștient la propria formare prin participarea la o nouă experiență de învățare cu rol de restructurare și dezvoltare a ansamblului de deprinderi și cunoștințe . Prin rezolvarea unei situații-problemă , copilul este solicitat în găsirea de soluții noi , originale , și se cultivă astfel creativitatea și flexibilitatea gândirii prin valorificarea formativă a unui conflict cognitiv. Prezentarea situației-problemă și formularea întrebării au valoare formativă deoarece favorizează consolidarea unor structuri cognitive ,stimulează spiritul de explorare și investigare, formează un stil activ de muncă , cultivă autonomia și curajul în afirmarea unor opinii ale copiilor rezultate în urma unui proces de căutare a soluției .
Folosită atât ca metodă cât și ca procedeu , problematizarea are valențe formative ce pot fi valorificate în activitățile matematice la toate nivelurile de vârstă ,dar eficiența și frecvența momentelor de problematizare sporește simțitor la grupa mare și grupa pregătitoare .
exercițiul: este metoda bazată pe acțiuni motrice și intelectuale , efectuate de copii în mod conștient și repetat, cu scopul formării de priceperi și deprinderi, al automatizării și interiorizării unor modalități de lucru de natură motrice sau mintală . Prin acțiune exersată repetat, conștient și sistematic , copilul dobândește o îndemânare , o deprindere , iar folosirea ei în condiții variate transformă deprinderea în pricepere . O acțiune poate fi considerată exercițiu numai în condițiile în care păstrează un caracter algoritmic .Ea se finalizează cu formarea unor componente automatizate, a unor abilități ce vor putea fi aplicate în rezolvarea unor sarcini cu alt grad de complexitate. Pentru a asigura formarea de abilități matematice , exercițiul trebuie să fie integrat într-un sistem , atât la nivelul unei abilități , dar și la nivel de unitate didactică .
În cadrul activităților matematice, sistemul de exerciții vizează, pentru început, capacitatea de reproducere a achizițiilor cu accent pe acțiuni motorii , pentru ca , treptat , exercițiul să conducă la formarea de deprinderi și priceperi prin dezvoltarea bazei senzoriale de cunoaștere și exersarea formelor de gândire prelogică, sistemul de exerciții favorizează formarea abilităților matematice . Aceste abilități asigură prin exersare caracterul reversibil și asociativ al operației , iar exercițiul devine astfel operațional . Sistemul de exerciții nu își poate atinge scopul formativ fără a se acorda atenția cuvenită organizării situațiilor de învățare .
După funcțiile pe care le îndeplinesc în formarea deprinderilor , exercițiile sunt de imitare și de exemplificare . Exercițiile de exemplificare asigură consolidarea unei deprinderi prin repetarea succesivă a unor algoritmi în situații variate de învățare , care sunt: de grupare, de triere și separare , de înlocuire , de completare , ordonare și clasificare .
algoritmizarea:este o metodă bazată pe utilizarea și valorificarea algoritmilor de învățare . Algoritmul este constituit dintr-o serie de operații executate într-o anumită ordine, aproximativ constantă , prin parcurgerea cărora se ajunge la o înlănțuire logică de conținuturi . Din punct de vedere psihologic , algoritmii reprezintă deprinderi de activitate intelectuală, elaborate pe baza unor riguroase analize logice, care au conștientizat inițial fiecare verigă a raționamentului și raporturile între acestea . Algoritmul însuși va fi aplicat ori de câte ori apar spre rezolvare situații-problemă similare .
jocul: ca metodă , intervine pe o anumită secvență de instruire , ca un ansamblu de acțiuni și operații ce se organizează în forma specifică a jocului didactic .
Utilizarea jocului ca metodă accentuează rolul formativ al activităților matematice prin: exersarea operațiilor gândirii ,dezvoltarea spiritului de observație și imaginativ-creator , dezvoltarea spiritului de inițiativă, de independență dar și de echip , formarea unor deprinderi de lucru corect și rapid , însușirea cunoștințelor matematice într-o formă accesibilă și plăcută .
Introducerea metodei jocului în diferite etape ale demersului didactic conduce la un plus de eficiență formativă în planul cunoașterii , al atitudinii afective și al conduitei .
Mijloacele de învățământ sunt resurse educaționale cu rol important în cadrul strategiei didactice . Eficiența unei strategii este dată nu numai de bogăția și mobilitatea metodelor , ci și de folosirea flexibilă a mijloacelor didactice solicitate de particularitățile metodice ale fiecărei situații de învățare sau secvență a activității. Mijloacele didactice specific activităților matematice se clasifică conform funcțiilor pedagogice astfel :
mijloace informativ-demonstrative care ajută la exemplificarea, ilustrarea și concretizarea noțiunilor matematice, materiale intuitive care ajută la cunoașterea unor proprietăți ale obiectelor, specifice fazei concrete a învățării. Aceste pot fi obiecte din mediul înconjurător, materiale din natura, jucării ;reprezentări figurative care sunt substitute ale obiectelor reale . Acestea pot fi desene , jetoane cu imagini , planșe , tabla magnetică, corpuri și figuri geometrice; reprezentări simbolice care se utilizează în faza semiabstractă de formare a unor noțiuni cum ar fi notarea simbolică a elementelor unor mulțimi , conturul mulțimii , cifrele și simbolurile aritmetice .
mijloace de exersare și formare de deprinderi în care se încadrează jocurile de construcții, fișele de lucru, instrumente de măsură, trusă Dienes , trusele Logi I și Logi II , rigletele , jocul mulțimilor , jocul numerelor .
mijloacele de raționalizare a timpului care constituie șabloane , jetoane , ștampile care permit realizarea mai rapidă a desenelor . De asemenea , utilizarea calculatorului este atractivă pentru copii . Softul educațional este special conceput sub formă de joc și solicită din partea copilului îndeplinirea unor sarcini care conduc la satisfacție prin depășirea nivelurilor de dificultate .
mijloacele de evaluare utilizate mai frecvent sunt fișele de evaluare și testele. Evaluarea performanțelor copiilor se poate realiza rapid și eficient . Cadrul didactic trebuie să dozeze eficient folosirea mijloacelor didactice, pentru a nu ajunge la dispersarea și îndepărtarea sintezei , corelării sau aplicării și neglijarea unor aspecte de conținut . De asemenea , imitarea la materialul didactic simplu dăunează efectuării operațiilor gândirii , etapelor învățării , iar folosirea abuzivă a unui singur mijloc nu conduce la realizarea obiectivelor dacă nu solicită procese , acțiuni variate pentru corelare .
Materialul didactic trebuie astfel ales încă să atragă, să apeleze la sensibilitatea copilului, la dezvoltarea spiritului de observație , iar volumul de reprezentări , sinteza lor originală , împrejurarea afectivă să ducă la reprezentări personale , fără ca preșcolarul să imite .
Dacă se stabilește mai întâi sistemul de metode, ținându-se cont de elementele cunoscute ale activități , se pot alege mijloacele mai ușor, având în vedere rolul acestora ca auxiliare ale metodelor, în diversificarea procedeelor. Pentru familiarizarea copiilor cu formele geometrice, se pun la dispoziția lor piese geometrice din trusa Dienes, Logi I sau Logi II, lăsându-i să se joace liber, să construiască din imaginație. Manipulând piesele am observat că unii le clasifică după culoare, formă sau mărime, alții construiesc obiecte foarte simple. Acest lucru poate fi considerat ca o explorare, copilul neștiind de procesul explorator pe care îl întreprinde. Explorând și acționând direct cu materialul își manifestă din plin curiozitatea și inițiativa de joc, rolul educatoarei fiind de a observa fiecare copil. În jocul reprezentativ, copiii atribuie figurilor geometrice alte proprietăți decât pe cele pe care le au în realitate, fiecare în parte. Ei alătură figurile geometrice, în așa fel, încât ele să semene cu obiectul imaginat. De exemplu: dintr-un pătrat și un triunghi se realizează o casă, dintr-un dreptunghi și un cerc, un copac cu coroană rotundă, din mai multe triunghiuri și un dreptunghi, un brăduț etc. Pentru trecerea de la jocul manipulativ la cel reprezentativ, se sugerează copiilor anumite teme pe care ei să le redea. În aceste cazuri se arătată copiilor modele de construcții, pentru a-i deprinde cu schemele de construcție, dar nu se insistată asupra lor, pentru a păstra o bună parte din dorința copiilor de cercetare și de descoperire.
Din punct de vedere matematic, jocurile reprezentative care stimulează gândirea, spiritul de observație și imaginația copiilor sunt construcțiile după indicații verbale sau povestiri pretext. În acest sens se începe o poveste, iar pe măsura expunerii ei copiii vor construi cu figurile geometrice:
,,Într-o pădure era o căsuță (copiii construiesc căsuța dintr-un pătrat și un triunghi), iar lângă căsuță un brad (triunghi și dreptunghi). În jurul căsuței erau multe flori (din cercuri și triunghiuri mici)…”. În felul acesta, ascultând povestea copiii vor construit cu plăcere. În timpul acestor jocuri vor apare și unele reguli și elemente de joc, făcându-se astfel trecerea de la joc la învățare prin acțiune.
Figura nr. 3.1
Pentru desfășurarea jocurilor libere pregătitoare, pe lângă piesele truselor se folosesc și materiale din natură: sâmburi, semințe, bețișoare, mărgele, bile, nasturi etc. Valoarea formativă a acestor jocuri libere pregătitoare constă în familiarizarea și formarea la copii a deprinderii de a se juca cu figurile geometrice, însușindu-și în același timp, prin acțiunea jocului, o serie de noțiuni de bază legate de forma culoarea și dimensiunile figurilor geometrice. Exemple de jocuri libere pregătitoare: ,,Ne jucăm cu prietenii”, ,,Înșirăm mărgele”, ,,Șirag de mărgele mari și mici”, ,,Să construim o scară”, ,,Unde s-a ascuns iepurașul”, ,,Joc cu bețișoare”, ,,Cine știe mai departe” etc.
Jocurile pentru construirea mulțimilor ajută copiii să înțeleagă procesul formării mulțimilor, pe baza unei caracteristici date și intuind complementarele acestora, totodată ei vor învăța să stabilească o legătură firească și reciprocă între acțiune și limbaj. După ce copiii au învățat să folosească figurile geometrice cu toate atributele acestora se poate introduce descrierea pieselor cu ajutorul negațiilor: ,,această piesă nu este cerc, nu este mare, nu este subțire, …”.
Având în vedere nivelul de pregătire al copiilor din grupă, se organizează mai multe jocuri logice pentru construirea mulțimilor, între care se menționează câteva: ,,Așează-mă la culoarea mea”, ,,Alege cercurile și joacă-te cu ele”, ,,Construim căsuțe”, ,,Cum este prietenul tău”, ,,Ce prieten nu cunoaștem”, ,,Sărim balta”, ,,Biblioteca”, ,,Cum este și cum nu este această piesă”, ,,Detectivii”, Cine ghicește mai repede?”(10 întrebări) etc.
Jocurile de aranjare în tablou ajută copiii să intuiască părțile trusei, să se obișnuiască cu ordinea și succesiunea acestora. La început se organizează frontal, apoi pe echipe, dându-le un caracter competitiv, pentru a deveni mai atractive. Pentru desfășurarea lor avem nevoie de tablouri (grile), conținând căsuțe pătrate pentru așezarea pieselor. Forma tabloului și numărul căsuțelor corespunde unui anumit tip de joc. Aceste jocuri se pot începe chiar spre sfârșitul grupei mici, cu un număr restrâns de piese și sarcini simple, acestea complicându-se pe măsură ce copiii înaintează în vârstă. Exemple de jocuri de aranjare în tablou: ,,Așază-mă la căsuța potrivită”, ,,V-ați găsit locul”, ,,Tabloul cercurilor”, ,,Tabloul tricolor”, ,,Cine aranjează mai bine” etc.
Jocurile cu diferențe sunt menite să consolideze noțiunile și deprinderile însușite anterior și să familiarizeze copiii cu ideea de succesiune, aranjare în lanț, astfel încât între două piese consecutive oarecare să fie un număr determinat de diferențe. Edificatoare pentru acest tip de jocuri logice sunt jocurile: ,,Trenul cu patru diferențe”, ,,Trenul cu o diferență”, ,,Case de pe strada mea”, ,,Ce nu este la fel”, ,,Ce se aseamănă” etc. Seria trenurilor începe cu ,,Trenul cu patru diferențe”, care este mai accesibil deoarece preșcolarii mici conștientizează mai ușor deosebirile decât asemănările.
Jocurile cu cercuri au scopul de a-i familiariza pe preșcolari, la nivelul lor de înțelegere, cu operațiile matematice, precum și cu operațiile logice ce decurg din acestea. Stabilirea relațiilor între mulțimi și realizarea unor operații cu mulțimi (reuniunea, intersecția, diferența, complementaritatea)presupun operații logice mai complexe, operații cu propoziții (disjuncția, conjuncția, negarea propozițiilor). În desfășurarea acestor jocuri nu se vor folosi noțiunile de reuniune, intersecție, etc. Pentru ilustrarea disjuncției logice se va folosi cuvântul ,,sau”, de exemplu ,,piesă roșie” sau ,,piesă pătrată”, ca element al reuniunii. Expresia ,,și …și”, desemnează conjuncția logică și se referă la intersecția a două mulțimi. Prin jocurile: ,,Unde stau prietenii mei”, ,,V-ați găsit locurile”, ,,Jocul cu trei cercuri”, ,,Jocul cu incluziuni”, copiii își dezvoltă capacități intelectuale, acestea având multiple valențe formative.
Jocurile de formare a perechilor ajută la însușirea procedeului de stabilire a corespondenței biunivoce între două mulțimi. Aceste jocuri se desfășoară cu copii de grupă pregătitoare. Exemple: ,,Ce piesă am ascuns”, ,,Străzi intersectate”, ,,Ce piesă lipsește?”, ,,Jocul drumurilor”.
Jocurile de transformări pregătesc noțiunea de operație, de transformare în general, de funcție. Desfășurarea acestor jocuri se face pe două echipe, fiecare fiind dotată cu o trusă. Din acest tip de jocuri fac parte jocurile ,,Soarele”, ,,Racheta”.
Jocurile exerciții cu mulțimi echivalente pregătesc copiii pentru înțelegerea noțiunii de număr și a operațiilor cu numere. Ele sunt recomandate pentru grupele mare și pregătitoare. În desfășurarea anumitor jocuri ca: ,,La ce oră a sunat telefonul?”, ,,Sunt tot atâtea”, ,,Mâine voi fi școlar”, ,,Cine rezolvă mai repede problema?”, nu se folosesc nici numărarea și nici operațiile aritmetice (cu numere), ci se constituie mulțimi echivalente pe baza corespondenței biunivoce, folosind proprietățile relației de echivalență.
În concluzie, se poate afirma că jocurile logico-matematice contribuie la realizarea aspectului formativ al activităților matematice, prin intermediul lor preșcolarii și școlarii mici își dezvoltă capacitatea de analiză, sinteză, comparație, generalizare și abstractizare, își formează deprinderea de a acționa ordonat cu obiectele, de a reprezenta corect obiectele și atributele lor. În acțiunea cu figurile geometrice copiii sunt solicitați să se exprime, dar nu oricum, ci folosind termeni corecți, exacți, conciși, să respecte regulile jocului, să fie politicoși cu cei din jur. Îndeplinirea sarcinilor impuse de joc cultivă inițiativa, independența și perseverența de a duce jocul la bun sfârșit.
Această perioadă de învățare ocupă un loc și spațiu mai mare, precedată fiind de o perioadă de învățare prematematică, unde copilul este pus în fața unor situații variate în care trebuie să acționeze, să înțeleagă, să analizeze. Jocurile logico-matematice se desfășoară cu materiale speciale ale trusei Dienes, material astfel conceput încât conduce copiii către o înțelegere intuitivă, având pentru început un caracter imitativ, plecând de la premisa că jocurile logico-matematice ajută la descoperirea matematicii dirijate și nu spontane, independente. Piesele trusei Dienes se disting prin patru variabile, fiecare variabilă având o serie de valori distincte:
forma – cu patru valori (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi);
mărime – cu două valori (mare, mic);
culoare – cu trei valori (roșu, galben, albastru);
grosime – cu două valori (gros, subțire).
Trusa Dienes posedă 48 piese, fiecare piesă fiind unicat prin atributul pe care-l posedă.
Desfășurarea acestor jocuri parcurge două etape succesive:
etapa jocurilor cu exerciții pregătitoare;
etapa jocurilor logice propriu-zise.
Jocurile pregătitoare au un caracter explorator-manipulativ, în care copilul se joacă liber, construiește, manipulând materialul trusei după formă, culoare, mărime și grosime.Aceste jocuri devin suport de trezire și manifestare a curiozității și inițiativei în joc.
În același timp cu figurile geometrice se pot folosi și alte materiale cu funcționalități multiple ca: obiecte în miniatură, lotouri, jetoane, seturi cu rotițe colorate, dominouri cu figuri geometrice etc., toate acestea reprezentând și un eficient mijloc de realizare a jocurilor și exercițiilor senzoriale..
Eficiența acestor jocuri constă în stimularea gândirii, a spiritului de observație, a imaginației, a creativității și a dezvoltării limbajului într-un context matematic. Folosirea jocului logico-matematic în procesul instructiv-educativ face ca elevul să învețe cu plăcere, să devină interesat de activitatea ce se desfășoară, face ca cei timizi să devină volubili, activi, curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor intelectuale, mai multă siguranță și tenacitate în răspunsuri. Scopul principal al jocului logico-matematic este de a-i înzestra pe copii cu un aparat logic suplu și polivalent, care să le permită a se orienta în problemele realității înconjurătoare, să exprime judecăți și raționamente variate într-un limbaj simplu, familiar, să călăuzească primii pași ai copiilor spre matematică.
CAPITOLUL IV
METODOLOGIA CERCETĂRII
MOTTO:
,,Jocul copilului-nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare…, ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare în școlile preelementare și elementare”
(Planchard, Emile-,,Introducere în pedagogie”, E.D.P., București, 1970;pag.130)
4.1. Obiectivele și ipoteza cercetării
4.1.1. Obiectivul general :
elaborarea unui set de jocuri logico-matematice necesare realizării unui învățământ activ și de calitate, care să le permită copiilor orientarea în problemele realității înconjurătoare, exprimarea unor judecăți și raționamente într-un limbaj matematic simplu, familiar.
4.1.2. Obiective specifice :
prezentarea unor activități matematice desfășurate prin intermediul jocurilor logico-matematice;
evidențierea eficienței jocurilor didactice și a jocurilor logico- matematice în ceea ce privește stimularea gândirii, a spiritului de observație, a imaginației, a creativității și a dezvoltării limbajului matematic;
monitorizarea impactului pozitiv al folosirii jocului logico-matematic în procesul instructiv-educativ și a interesului manifestat de copii pentru astfel de activități;
evaluarea progresului înregistrat de copii în cadrul activităților matematice desfășurate prin intermediul jocurilor logice.
4.1.3. Ipoteza :
Dacă vor fi folosite intensiv jocurile logico-matematice în cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță, atunci se vor obține performanțe intuitive și comportamentale superioare.
4.2. Variabilele cercetării :
Variabilă independentă :
– Jocul logico-matematic.
Variabilele dependente :
– Nivelul de dezvoltare a limbajului matematic ;
– Performanțele școlare și comportamentale ale copiilor.
4.3 Coordonatele majore ale metodicii cercetării :
Locul de desfășurare a cercetării: Cercetarea s-a desfășurat la Grădinița de copii 41 cu program prelungit din Sibiu județul Sibiu.
Perioada de cercetare : februarie – martie 2012.
Eșantionul de subiecți :În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, am cuprins în cercetare preșcolarii grupei „Albinuțelor” (mijlocie) de la Grădinița de copii 41 cu program prelungit din Sibiu județul Sibiu., formată din 26 copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani, respectiv 15 fete și 13 băieți, care au format grupul experimental și preșcolarii grupei „Fluturașilor” (mijlocie) de la Grădinița cu program normal…….., județul Sibiu, formată din 26 copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani, respectiv 14 fete și 14 băieți, care au format grupul de control.
Figura nr 5.1 Structura pe sexe a eșantioanelor
Eșantionul de conținut :
Activitățile matematice prevăzute în cadrul procesului instructiv-educativ, din perioada februarie-martie 2012, desfășurate sub forma jocurilor logico-matematice Exemple: „Așază-mă la căsuța mea”,„Ghicește cum este?”,„Ce știi despre mine?”, „Ce a greșit ursulețul?”,„Săculețul fermecat”, „Biblioteca”.
4.4. Metode utilizate :
În cadrul cercetării am insistat pe folosirea următoarelor metode : observația și experimentul pedagogic.
În cercetare am folosit atât metode de culegere a datelor cât și metode de prelucrare a datelor pe care le voi prezenta succint în continuare :
Observația
-metodă folosită pentru culegerea de date și informații, referitoare la tema cercetată, care presupune urmărirea intenționată și sistematică a obiectelor, fenomenelor și evenimentelor în stare naturală, în condiții obișnuite, de existență și manifestare, cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperi trăsăturile esențiale.
-are la bază un anumit scop , obiective clare și un protocol de observație cu indicatori de observație bine stabiliți.
Experimentul pedagogic
– „observație provocată”, cu rigoare și precizie mai mare decât observația, care presupune producerea sau schimbarea deliberată a fenomenelor educaționale, în vederea studierii lor aprofundate și a identificării, observării, cuantificării și evaluării factorilor care le influențează sau le determină.
– Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării și, eventual, de a sugera alte întrebări sau ipoteze.
Instrumente de cercetare utilizate :
protocol de observație;
test de evaluare inițială(fișe de lucru individuale);
test de evaluare finală(fișe de lucru individuale).
4.5. Etapele cercetării :
a) Etapa preexperimentală/Etapa cu caracter constatativ/Pretestul:
Culegerea datelor de start prin :
discuții cu cadrele didactice care predau la „Mămăruțelor și grupa „Iepurașilor” colectarea și valorificarea datelor furnizate de observația curentă a activității și comportamentului elevilor, cum ar fi : – limbajul matematic folosit;
– ritmul propriu de lucru al fiecărui elev;
– nivelul implicării în activitatea de învățare.
utilizarea rezultatelor obținute la activitățile de matematică în semestrul anterior;
înregistrarea și valorificarea rezultatelor obținute la o probă de evaluare identică pentru cele două eșantioane de lucru.
b) Etapa experimentală/Experimentul formativ :
la eșantionul experimental se va introduce variabilă independentă, respectiv se vor desfășura activități matematice prin intermediul jocurilor logico-matematice.
la eșantionul de control procesul educațional va decurge în mod obișnuit.
administrarea unor probe de evaluare și teste de cunoștințe în cadrul activităților desfășurate.
c) Etapa postexperimentală/Etapa de control/Posttestul :
– relevarea modului de evoluție a eșantioanelor de studiu în diferite faze ale experimentului;
administrarea unor probe de evaluare și teste de cunoștințe identice pentru eșantionul experimental și cel de control.
compararea datelor finale despre nivelul de pregătire al elevilor cu cele de start la ambele categorii de eșantioane;
stabilirea eficienței noii modalități de lucru, respectiv folosirea jocului logico-matematic.
4.6. Desfășurarea cercetării
a) Etapa preexperimentală
În cadrul acestei etape am purtat diferite discuții cu educatoarele care desfășoară activitatea la cele două grupe, grupa „Mămăruțelor și grupa „Iepurașilor” pentru a mă informa în legătură cu participarea copiilor la procesul instructiv-educativ desfășurat, precum și cu comportamentul acestora. Am verificat de asemenea rezultatele obținute de aceștia la testele de verificare și fișele de evaluare care au fost realizate la activitățile matematice desfășurate în primul semestru al anului școlar 2011/2012.
Această etapă s-a desfășurat pe o perioadă de două săptămâni, respectiv 18.01.2012 – 29.01.2012, în care am urmărit comportamentul, atitudinile și interesul manifestat de subiecți la activitățile matematice desfășurate. Pentru aceasta am elaborat și utilizat un protocol de observație (vezi anexa nr.1). Pe baza analizei indicatorilor observaționali stabiliți am putut constata nivelul implicării subiecților în activitatea de învățare, limbajul matematic folosit, precum și ritmul de lucru al acestora.( vezi capitolul V, 5.1.). Tot în cadrul acestei etape am aplicat celor două eșantioane de subiecți o probă de evaluare identică (vezi anexa nr.2), a cărei rezultat este menționat în cadrul capitolului IV al lucrării.
Testul de evaluare inițială, aplicat identic celor două eșantioane de subiecți, a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice utilizată la cele două grupe de subiecți. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări s-a putut realiza o analiză a cunoștințelor înregistrate de subiecți până la data aplicării probelor ce au stat la baza cercetării. Testul de evaluare inițială cuprinde un număr de patru descriptori de performanță cu indicatori de performanță, stabiliți pe cele trei nivele: maxim, mediu și minim, după cum urmează:
D1: Unește prin săgeți, obiectele care au aceeași culoare:
Nivel maxim: Unește corespunzător cu culoarea potrivită cele trei obiecte de pe fișă.(F.B.- 3p.).
Nivel mediu: Unește corespunzător cu culoarea potrivită două obiecte de pe fișă.(B.-2p).
Nivel minim: Unește corespunzător cu culoarea potrivită un obiect de pe fișă.(S.-1p).
D2: Colorează cu roșu obiectele mari și cu albastru pe cele mici din imaginile de mai jos:
Nivel maxim: Colorează corect, conform cerinței, toate obiectele de pe fișă(F.B.-3p.).
Nivel mediu: Colorează corect, conform cerinței, două obiecte mari și două obiecte mici de pe fișă(B.-2p.).
Nivel minim: Colorează corect, conform cerinței, un obiect mare și unul mic de pe fișă(S.-1p.).
D3: Tăiați cu o linie frunza care este diferită de celelalte:
Nivel maxim: Taie corect frunza care are altă formă(F.B.-3p.)
Nivel mediu: Taie mai multe frunze fără a fi atent la formă(S.-2p.).
Nivel minim: Nu taie nici o frunză(S.-0p.).
D4: Încercuiește obiectele groase cu verde și pe cele subțiri cu albastru:
Nivel maxim: Realizează corect corespondența obiectelor groase cu cele subțiri din cele două coloane(F.B.- 3p.).
]Nivel mediu: Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri cu o greșeală(B.-2p.).
Nivel minim: Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri, cu mai multe greșeli(S.-1p.).
b) Etapa experimentală
În cadrul acestei etape, desfășurată pe parcursul a șase săptămâni, 08.02.2012 – 19.03.2012, am susținut activități matematice la ambele eșantioane de subiecți. La nivelul eșantionului de control activitățile matematice s-au desfășurat în mod obișnuit, prin intermediul jocurilor didactice și a exercițiilor cu material individual, iar la nivelul eșantionului experimental aceste activități s-au desfășurat prin intermediul unor jocuri logico-matematice(vezi anexa nr.3), după cum urmează: „Așază-mă la căsuța mea”- fișă de evaluare- „Colorează toate figurile geometrice care au aceeași formă cu cele gata colorate”; „Ghicește cum este”- fișă de evaluare- „Colorează șirul crescător după grosime al morcovilor și mai desenează pentru fiecare șir cel puțin un morcov”; „Ce știi despre mine?”- fișă de evaluare- „Încercuiește piesele care au aceeași formă și mărime, spune ce grupe ai format?”; „Ce a greșit ursulețul?”- fișă de evaluare- „Taie cu o linie formele geometrice care au aceeași culoare cu cele din chenar”; „Săculețul fermecat”- fișă de evaluare- „Colorează cu următoarele culori: roșu- triunghiurile mari, galben- triunghiurile mici, albastru- pătratele mari, verde- pătratele mici, maro- cercuri mari, negru- cercuri mici”; „Biblioteca”- fișă de evaluare- „Decorează batistuța de mai jos cu formele geometrice cunoscute.Colorează-le.”
c) Etapa postexperimentală
Este etapa în care am înregistrat rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți, grupul experimental și grupul de control, am stabilit diferențele, am prelucrat statistic datele și am interpretat rezultatele. Această etapă am realizat-o la finalul cercetării, respectiv sfârșitul lunii martie, cu ajutorul testului de evaluare finală pentru care am stabilit un număr de patru descriptori de performanță, cu indicatori de performanță pentru nivel maxim, mediu și minim.
D1: Colorează formele geometrice de mai jos, potrivit legendei:
Nivel maxim:Colorează corect, potrivit legendei, toate formele geometrice de pe fișă(F.B.- 3p.).
Nivel mediu: Colorează formele geometrice de pe fișă, având o singură greșeală(B.- 2p.).
Nivel minim: Colorează formele geometrice de pe fișă, având mai multe greșeli(S.- 1p.).
D2: Formează grupe de forme geometrice după mărime. Colorează grupa cu mai multe obiecte:
Nivel maxim: Formează corect grupele de forme geometrice după mărime și colorează grupa cu mai multe obiecte(F.B.- 3p.).
Nivel mediu: Formează corect grupele de forme geometrice după mărime, dar nu colorează grupa cu mai multe obiecte(B.- 2p.).
Nivel minim: Nu formează corect grupele de forme geometrice după mărime și nu colorează grupa cu mai multe obiecte(S.- 0p.).
D3: Desenează în tabelul de mai jos, în căsuțele goale din dreptul formelor geometrice, atâtea buline, câte forme geometrice corespunzătoare, ai găsit pe fișă:
Nivel maxim: Desenează în tabel, în dreptul fiecărui simbol, atâtea buline câte forme geometrice respective a găsit pe fișă(F.B.- 3p
Nivel mediu: Desenează bulinele în tabel dar are o greșeală(B.- 2p.)
Nivel minim: Desenează bulinele în tabel cu mai multe greșeli(S.- 1p.).
D4: Unește cu ajutorul unei linii obiectul gros din prima coloană cu obiectul subțire care îi corespunde din cea de-a doua coloană, după model:
Nivel maxim: Realizează corect corespondența obiectelor groase cu cele subțiri din cele două coloane(F.B.- 3p.).
Nivel mediu: Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri, având o greșeală(B.- 2p.).
Nivel minim: Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri, având mai multe greșeli(S.- 1p.).
Capitolul V
ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
,,Jocul copilului-nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare ci poate fi utilizat și ca auxiliar educativ și chiar să servească drept bază a metodelor de predare…”
(Planchard)
5.1. Analiza și interpretarea datelor de observație
Datele obținute prin urmărirea indicatorilor observaționali stabiliți în cadrul protocolului de observație elaborat și desfășurat în cadrul etapei preexperimentale au fost consemnate în următorul tabel după cum urmează :
Tabelul nr 5.1 Indicatori observaționali
În urma analizării răspunsurilor pe fiecare indicator observațional stabilit, se pot observa următoarele :
I1 – Subiecții sunt captați de activitățile desfășurate :
Figura nr.5. 1
1-84,62% au fost captați de activitățile desfășurate;
2-15,38%nu au fost captați de activitățile desfășurate.
Figura nr. 5.2
3.-Fetele sunt mai captate de activități decât băieții
I2 – Subiecții doresc să se implice total în activitate :
Figura nr. 5.3
1-76,9% au dorit să se implice total în activitate, o parte din cei captați nu sunt capabili să-și concentreze atenția permanent asupra activității;
2-23, 08 % nu au dorit să se implice total în activitate.
I3 – Subiecții se ridică frecvent de pe scăunele :
Figura nr. 5.4
– 19% se ridică frecvent de pe scăunele;
2 – 81% nu s-au ridicat de pe scăunele.
Figura nr. 5.5
I4 – Subiecții sunt pasivi, nu receptează sarcinile primite:
Figura nr. 5.6
1-11,54% au fost pasivi, nu au receptat sarcinile primite;
2-88,46% au fost activi, au receptat sarcinile primite.
I5 – Subiecții răspund întrebărilor doar dacă sunt solicitați :
Figura nr. 5.7
1-15,38 % au răspuns întrebărilor doar dacă au fost solicitați;
2-84,62% nu au așteptat să fie solicitați pentru a răspunde.
I6 – Subiecții refuză să participe la activitate :
Figura nr. 5.8
1-11,54% au refuzat să participe la activitate;
2-88,46% au participat la activitate.
I7 – Subiecții întreabă frecvent educatoarea cât mai durează activitatea :
Figura nr. 5.9
1-23,08% au întrebat frecvent cât mai durează activitatea;
2-76,92% nu au fost interesați de durata activității.
I8 – Subiecții manifestă preocupări externe scopului activității :
Figura nr. 5.10
1-11,54% din fete și 13,33% din băieți au manifestat preocupări externe scopului activității;
2-88% au fost interesați de scopul activității .
I9 – Subiecții sunt sensibili la orice factor distractor(zgomot, mișcare etc.) pe parcursul activității desfășurate :
Figura nr. 5.11
1-23, 08% au fost sensibili la factorii distractori;
2-76,92% nu au fost deranjați de factorii distractori.
I10 – Subiecții emit răspunsuri închise :
Figura nr. 5.12
1-26,92% au emis răspunsuri închise;
2-73,08% au formulat răspunsuri complexe .
I 11 – Subiecții se exprimă într-un limbaj matematic adecvat doar cu ajutorul educatoarei :
Figura nr. 5.13
1-30,77% se exprimă într-un limbaj matematic adecvat doar cu ajutorul educatoarei;
2-69,23 % folosesc un limbaj matematic adecvat .
I12 – Subiecții sunt preocupați în rezolvarea sarcinilor primite :
Figura nr. 5.14
1-76,92% sunt preocupați în rezolvarea sarcinilor primite;
2-23,08% nu sunt preocupați în rezolvarea sarcinilor primite .
I13 – Subiecții lucrează cu plăcere fișele individuale primite :
Figura nr. 5.15
1-84,62% au lucrat cu plăcere fișele individuale primite;
2-15,38% nu au lucrat cu interes fișele individuale primite .
Din analiza rezultatelor obținute pe fiecare indicator observațional în parte am putut concluziona că activitățile matematice prezintă interes pentru subiecți, urmând ca proiectul de cercetare să se deruleze în continuare.
Capitolul VI
VERIFICAREA IPOTEZELOR
„ Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este sintagma, atmosfera în care ființa să psihologică poate să respire și, în consecință, poate să acționeze”
(Claparede, Ed.,1975, p.27).
6.1 Tehnica ANOVA
R.A. Fisher a dezvoltat o tehnică numita analiză dispersională sau ANOVA (care în limba engleza provine de la analysis of variance). Există mai multe tipuri de ANOVA: simplă, cu măsurători repetate, factorială. Înainte de a trece la prezentarea tehnicii Anova vom analiza mai întâi avantajele teoretice și de ordin statistic pe care le poseda analiza dispersională (ANOVA) față de testul T. Vom aduce drept exemplu legea Yerkes-Dodson în ce privește relația între motivație și învățare. Se cunoaște ca exista un optim motivațional care determina performante crescute. Daca nivelul motivațional al subiecților este prea mic ori prea puternic, rezultatul va fi același: o scădere a performanței în învățare, în primul caz datorat submotivării, în celalalt datorită supramotivării. Daca un experimentator decide să aplice testul T pe doua grupe de subiecți (puternic, respectiv slab motivați) pentru a urmării efectul motivării asupra performantelor în învățare va ajunge la concluzia ca motivația nu influențează eficiența învățării deoarece nu există diferențe semnificative între grupul subiecților puternic motivați și grupul celor slab motivați.
ANOVA cu măsurători repetate
Dacă ANOVA simpla era în analogie cu testul T independent, ANOVA cu măsurători repetate este în corespondenta cu testul T dependent. Termenul măsurători repetate implica evaluarea unui individ de doua sau mai multe ori în ce privește variabilă dependenta.
În aceasta situație, suma pătratelor totala și implicit dispersia totala sunt împărțite în trei componente: dispersia între indivizi; dispersia datorata variabilei independente; și dispersia reziduală.
Populația avută în vedere în prezentul proiect este reprezentată de copii din grădinița cu program prelungit nr 41 Sibiu cărora li sau administrat mai multe jocuri didactico-matematice.
În acest caz de analiza dispersionala, ANOVA factorial, este vorba de studiul influentei simultane a doua sau mai multe variabile independente asupra unei variabile dependente. Exista mai multe avantaje în utilizarea unui design experimental factorial. Un prim câștig este eficienta studiului, deoarece doua sau mai multe variabile independente sunt analizate simultan și sunt extrase informații referitoare atât despre fiecare factor în parte, cât și despre interacțiunea între aceștia și influenta lor asupra variabilei independente. Din aceasta perspectiva, ANOVA factorial conduce la calculul a trei teste statistice F. Doua între ele se realizează pentru a găsi efectele principale (efectul principal al variabilei A și efectul principal al variabilei B), iar cel de-al treilea test măsoară efectul interacțiunii AB asupra variabilei dependente. Efectele principale sunt analoage dispersiei intergrup din ANOVA simpla, iar testul interacțiunii (simbolizat AB) ne arata daca rezultatele obținute la diferite nivele ale variabilei A sunt dependente de nivelul factorului B și viceversa.
În cele ce urmează ne vom opri doar asupra testului ANOVA bifactorial (2 variabile independente cu mai multe trepte fiecare), ne propunem însa și experimente cu mai mult de doi factori (variabile independente). Algoritmul de rezolvare a acestor situații este asemănător cu ANOVA bifactorial,. Forma grafica a unui design experimental bifactorial, în care cele doua variabile independente au câte trei trepte este prezentata în tabelul 3.1.
Tabelul 6.1
După cum se observa, din combinarea celor doi factori fiecare cu trei trepte, se obțin noua situații experimentale diferite. (celule. Daca în cazul ANOVA simpla dispersia totala era suma dispersiei intergrup cu dispersia intragrup, în cazul ANOVA factorială exista patru surse ale dispersiei totale, și anume: dispersia intracelulară (echivalenta cu dispersia intragrup); dispersia de-a lungul mediei liniilor; dispersia de-a lungul mediei coloanelor și dispersia datorata interacțiunii între cele doua variabile independente, suma ultimelor trei fiind echivalentul dispersiei intergrup. Din aceasta cauza sunt testate trei ipoteze nule în cazul ANOVA bifactorial. Primele doua se refera la efectul variabilelor independente luate separat (media fiecărei linii este egala, respectiv media fiecărei coloane este egala), iar cea de-a treia se refera la interacțiune. Pornind de la aceste coordonate voi prezenta tabelul sumar pentru ANOVA factorial.
Tabelul 6.2
Unde: l este numărul de linii (treptele variabilei A); c este numărul de coloane (treptele variabilei B), iar gradele de libertate (df) pentru intracelule se calculează scăzând din df total celelalte grade de libertate (linii, coloane, interacțiune). Utilizând aceasta metoda ABC în calcularea celor trei F pentru ANOVA factorial este necesar să calculam A, B, C, D și E.
A se obține prin ridicarea la pătrat a rezultatelor fiecărui subiect și apoi sumarea lor (indiferent de celula din care face parte.
B se obține prin sumarea rezultatelor tuturor subiecților (indiferent de grupa), ridicarea sumei la pătrat și apoi împărțirea la numărul total de subiecți ai experimentului.
C se obține prin sumarea rezultatelor obținute de subiecții prezenți pe linia întâi, rezultatul obținut fiind ridicat la pătrat. Procedura se repeta și pentru celelalte linii. Aceste rezultate parțiale se aduna, valoarea rezultata se împarte la totalul de subiecți ai unei linii, indiferent de coloane.
D se obține prin sumarea rezultatelor subiecților din coloana 1 și apoi ridicarea la pătrat a valorii obținute. Procedeul se repeta și pentru celelalte coloane, iar rezultatele parțiale obținute se aduna iar suma se împarte la numărul de subiecți cuprinși într-o coloana, indiferent de linie.
Pornind de la experimentele care au arătat ca caracteristicile psio-individuale diferite ale fetelor respectiv băieților și caracteristicile endocrine, influențează adaptabilitatea la cerințele activităților matematice am dorit să studiem în ce măsura captarea copiilor și implicarea în activitățile matematice din grădiniță e influențată de sex și de vârsta subiecților și ce influentă poate avea jocul didactic în pregătirea matematică a preșcolarilor. Cea de a doua variabilă independenta luata în calcul a fost vârsta subiecților care a avut doua trepte: Grupa mică și mijlocie model de ANOVA factorial de tip 3×2 (trei linii și doua coloane).
A = 41706; B = 10802/ 30 = 38880; C = (4472+ 3212 + 3122) / 10 = 40019,4; D = (5132 + 5672) / 15 = 38977,2; E = (1892 + 2582+ 1742+ 1472 + 1502 + 1622) / 5 = 40582,8
După calcularea lui A, B, C, D și E cu ajutorul datelor din tabel, calculăm
SS linii (factorul A) = C-B = 40019,4-38880 = 1139,4;SS coloane (factorul B) = D-B = 38977,2-38880 = 97,2;SS linii x coloane (interacțiune) = (E-B)-(C-B)-(D-B) = (40582,8-38880)-(40019,4-38880)-(38977,2-38880) = 466,2;SS intracelula = (A-B)-(E-B) = (41706-38880)-(40582,8-38880) = 1123,2;SS total = A-B = 41706-38880 = 2826
Tabelul 6.3
Ultimul pas rămas de făcut este calcularea celor trei F:
FA = MS linii / MS intracelula = 569,7 / 46,8 = 12,17
FB = MS coloane / MS intracelula = 97,2 / 46,8 = 2,07
FC = MS interacțiune / MS intracelula = 233,1 / 46,8 = 4,98
Tabelul sumar ANOVA 3×2 al problemei este:
Tabelul 6.4
Așadar, se observa ca din cele trei raporturi F, doua sunt semnificative statistic F linii (determinat de factorul A) caracteristici psiho-individuale și F interacțiune (determinat de acțiunea comuna a factorilor A și B).caracteristici corelate cu vasta
Formulele de calcul a lui omega pătrat sunt:
Pentru omega linii (factorul A):
(3.7)
Pentru omega coloane (factorul B):
Pentru omega interacțiune (factorii AB):
Trebuie amintit ca aceste tehnici omega sunt utilizate doar în condițiile în care raporturile F sunt semnificative statistic. Pentru problema de fata, doar F linii (factorul A) și F interacțiune (factorii A și B) au fost semnificativi și au respins ipoteza nula. Ca urmare, în problema data vor fi calculați doar doi coeficienți omega pătrat.
Datele indica ca aproximativ 36,4% din dispersia rezultatelor se datorează factorilor psio-individuali specifici sexului, iar 12,9% poate fi atribuita interacțiunii între vârstă și caracteristici (estimarea impactului depinde de interacțiunea data de interesul, implicarea și importanta pe care o atribuie copii activității)
6.2. Rezultatele probei de evaluare inițială aplicată celor două eșantioane de subiecți
Tot în cadrul etapei preexperimentale, am aplicat un test de evaluare inițială, identic ambelor eșantioane de lucru (vezi anexa nr.2), pentru care am stabilit următorii descriptori și indicatori de performanță :
1.Unește prin săgeți, obiectele care au aceeași culoare.
F.B. – Unește corespunzător cu culoarea potrivită cele trei obiecte de pe fișă(3p.)
B. – Unește corespunzător cu culoarea potrivită două obiecte de pe fișă(2p.).
S. – Unește corespunzător cu culoarea potrivită un obiect de pe fișă(1p).
Figura nr 6.5
Tabelul 6.1
Am analizat de asemenea tendința centrală prin intermediul mediei, medianei și modulului. Modulul adică cel mai frecvent punctaj realizat de copii a fost 24 puncte iar media depășește la ambele grupe valoarea standard. Abaterea medie pătratică este de 3,4 puncte mai mică la grupul de control cea ce arată că strategia utilizată cu efect evident de creștere asupra indicatorilor tendinței centrale a determinat variații mai mari.
Figura nr 6.2
2.Colorează cu roșu obiectele mari și cu albastru pe cele mici din imaginile de mai jos.
F.B. – Colorează corect, conform cerinței, toate obiectele de pe fișă(3p.).
B. – Colorează corect, conformP cerinței, două obiecte mari și două obiecte mici de pe fișă(2p.).
S. – Colorează corect, conform cerinței, un obiect mare și unul mic de pe fișă(1p.).
Tabelul 6.6
Figura nr 6.3
După cum se observă în graficul de mai sus abaterile la prima probă au fost mai mici dar mediile la proba doi mai mari
Figura nr 6.4
3.Tăiați cu o linie frunza care este diferită de celelalte.
F.B. – Taie corect frunza care are altă formă(3p.).
B. – Taie mai multe frunze fără a fi atent la formă(2p.).
S. – Nu taie nici o frunză(0p.).
Tabelul 6.7
Figura nr 6.5
4. Încercuiește obiectele groase cu verde și pe cele subțiri cu albastru.
F.B. – Încercuiește corect, conform cerinței, toate obiectele de pe fișă(3p.).
B. – Încercuiește corect, conform cerinței, două obiecte groase și două obiecte subțiri de pe fișă(2p.).
S. – Încercuiește corect, conform cerinței, un obiect gros și unul subțire de pe fișă(1p.).
Tabelul 6.8
Figura nr 6.6
Tabel comparativ sintetic pentru condensarea rezultatelor obținute de cele două eșantioane de subiecți la testul de evaluare inițială:
Tabelul 6.9
Din analiza rezultatelor obținute ca urmare a aplicării testului de evaluare inițială se poate observa că diferența între grupul experimental și grupul de control, este relativ mică la nivelul subiecților cu rezultate foarte bune (7,69%) și mai mică a celor cu rezultate slabe(-3,85%), iar la nivelul subiecților cu rezultate bune aceste diferențe se cumulează.
Figura nr 6.7
Figura nr 6.8
Aceste rezultate au constituit punctul de referință pentru constatarea și stabilirea eficienței cercetării desfășurate.
6.3.Rezultatele probei de evaluare finală aplicată celor două eșantioane de subiecți
La sfârșitul perioadei experimentale, celor două eșantioane de subiecți li s-a aplicat un test de evaluare finală (vezi anexa nr.4), cu scopul de a compara rezultatele obținute cu cele de la testul de evaluare inițială, pentru care am stabilit următorii descriptori și indicatori de performanță :
1.Colorează formele geometrice de mai jos potrivit legendei :
F.B. – Colorează corect, potrivit legendei, toate formele geometrice de pe fișă(3p.).
B. – Colorează formele geometrice de pe fișă, având o singură greșeală(2p.)
S. – Colorează formele geometrice de pe fișă, având mai multe greșeli(1p.).
Tabelul 6.10
Figura nr 6.9
Figura 6.10
2.Formează grupe de forme geometrice după mărime. Colorează grupa cu mai multe obiecte.
F.B. – Formează corect grupele de forme geometrice după mărime și colorează grupa cu mai multe obiecte(3p.).
B. – Formează corect grupele de forme geometrice după mărime, dar nu colorează grupa cu mai multe obiecte(2p.)
S. – Nu formează corect grupele de forme geometrice după mărime și nu colorează grupa cu mai multe obiecte(0p.)
Tabelul 6.11
Figura nr 6.11
3. Desenează în tabelul de mai jos, în căsuțele goale din dreptul formelor geometrice, atâtea buline, câte forme geometrice corespunzătoare ai găsit pe fișă.
F.B. – Desenează în tabel, în dreptul fiecărui simbol, atâtea buline câte forme geometrice respective a găsit pe fișă(3p.).
B. – Desenează bulinele în tabel dar are o greșeală(2p.).
S. – Desenează bulinele în tabel cu mai multe greșeli(1p.).
Figura nr 6.12
Tabelul 6.12
4. Unește cu ajutorul unei linii obiectul gros din prima coloană cu obiectul subțire care îi corespunde din cea de-a doua coloană, după model .
F.B. – Realizează corect corespondența obiectelor groase cu cele subțiri din cele două coloane(3p.).
B. – Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri, având o greșeală(2p.).
S. – Realizează corespondența obiectelor groase cu cele subțiri, având mai multe greșeli(1p.).
Tabelul 6.13
Figura nr 6.13
Tabel comparativ sintetic pentru condensarea rezultatelor obținute de cele două eșantioane de subiecți la testul de evaluare finală:
Tabelul 6.14
Figura nr 6.14
Din analiza rezultatelor obținute la testul de evaluare finală se poate observa că la nivelul grupului experimental nu există rezultate slabe, procentul de rezultate bune este relativ mic, cel mai mare fiind cel înregistrat de subiecții cu rezultate foarte bune; la nivelul grupului de control există în procent mic rezultate slabe, procentul rezultatelor bune este mai mare față de cel al grupului experimental, iar procentul rezultatelor foarte bune este mai mic.
Figura nr 6.15
6.4. Stabilirea diferențelor între rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți și interpretarea rezultatelor
În cadrul etapei post experimentale am stabilit diferențele între rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți, prin compararea rezultatelor obținute la testul de evaluare inițială, cu cele obținute la testul de evaluare finală, după cum urmează:
Descriptorul de performanță nr.1.
Tabelul 6.15
Figura nr 6.16
2. Descriptorul de performanță nr.2.
Tabelul 6.16
Figura nr 6.17
3. Descriptorul de performanță nr.3.
Tabelul 6.17
Figura nr 6.18
4. Descriptorul de performanță nr.4.
Tabelul 6.18
Figura nr 6.19
Tabel comparativ sintetic pentru condensarea rezultatelor obținute de eșantionul experimental la cele două testări: inițială și finală:
Tabelul 6.19
Figura nr 6.20
Din analiza rezultatelor înregistrate la cele două probe de evaluare se poate constata că,în urma aplicării variabilei independente asupra eșantionului experimental, subiecții au progresat, nu mai există rezultate slabe,procentul rezultatelor bune este mai scăzut, iar procentul rezultatelor foarte bune a crescut considerabil. Progresele înregistrate de subiecți, ca urmare a desfășurării activităților matematice sub forma jocurilor logice, îmi oferă posibilitatea de a concluziona că ipoteza cercetării se confirmă, subiecții obținând performanțe intuitive și comportamentale. Comparând procentele de la cele două testări, observăm că există o diferență semnificativă, de 27.77%, ceea ce îmi permite să afirm că acest lucre se datorează experimentului desfășurat.
Tabelul 6.20
Dacă în cazul preșcolaruilor care au obținul puntaj maxim diferența rămâne constantă diferență se micșoreayă pentru reyultate bune sau slabe
Figura nr 6.21
La nivelul grupului de control a scăzut procentul rezultatelor slabe, chiar dacă mai există într-un procent mai mic, a scăzut și procentul rezultatelor bune, iar procentul rezultatelor foarte bune a crescut, însă această creștere nu este de nivelul celei a grupului experimental.
Din analiza rezultatelor obținute, a stabilirii diferențelor între cele două teste, inițial și final, am constatat că atât la grupul experimental, cât și la grupul de control performanțele subiecților au crescut. Creșterea este mai mare la nivelul grupului experimental,unde rezultate slabe nu s-au înregistrat,rezultatele bune au scăzut, iar cele foarte bune au crescut considerabil. Diferențe semnificative s-au înregistrat la rezultatele foarte bune, într-un procent de 16,66%.
6.5.Modalități de diseminare a rezultatelor
Rezultatele acestei cercetări voi încerca să le fac cunoscute și altor cadre didactice prin publicarea lor în reviste de specialitate(Revista învățământului preșcolar, Didactica Nova,alte publicații), în cotidiene locale etc.De asemenea voi participa la Sesiuni de comunicări desfășurate în județ, la Simpozioane naționale și internaționale cu scopul de a împărtăși și altor doritori experiența realizării unei astfel de cercetări.
6.6.Originalitatea cercetării
Nu pot afirma că tema cercetării mele este pur originală, deoarece acest subiect este unul de larg interes pentru toate cadrele didactice din învățământul preșcolar.Inovația constă în combinarea diferitelor metode, tehnici și procedee și utilizarea lor în cadrul activităților matematice desfășurate sub forma jocurilor logice, cu scopul de a activa și motiva copiii să se implice cât mai mult în astfel de activități, să progreseze și să folosească un limbaj specific corect.
Puncte tari:
confirmarea ipotezei;
folosirea instrumentelor specifice experimentului;
descoperirea dificultăților și a carențelor din limbajul copiilor;
motivarea copiilor în promovarea progresului și succesului;
prin acest experiment am reușit să pregătesc atât intelectual cât și psihic, emoțional, preșcolarii pentru o mai bună inserție școlară.
Limite- puncte slabe:
lipsa unei baze materiale corespunzătoare copilului preșcolar(materiale didactice, audio-vizuale, mijloace IT etc.)
realizarea acestui studiu longitudinal, pe o perioadă de trei ani, de la intrarea copilului în grădiniță până la integrarea în clasa I, cu condiția ca grupele respective să fie coordonate de aceeași educatoare, iar copiii să nu migreze de la o grădiniță la alta.
6.7. Deschideri spre alte teme de cercetare:
Jocul matematic-contribuția lui la activitatea de tip școlar.
Matematica distractivă în grădiniță-un prim pas în însușirea limbajului și a cunoștințelor matematice.
CAPITOLUL VII
ATITUDINEA CADELOR DIDACTICE FAȚĂ DE UTILIZAREA JOCULUI DIDACTIC LA ACTIVITĂȚLE MATEMATICE DIN GRĂDINIȚE
MOTO
‚‚ Jocul este însăși viața”
( Eduard Claparede)
7.1.Coordonate principale
Activitățile din grădiniță sunt un antrenament al capacității de învățare în măsura în care sunt adaptate particularităților și capacităților de învățare specifice vârstei.
Educatorul poate să organizeze copilului experiența de învățare în așa manieră încât să-i faciliteze accesul în cunoaștere și să-i amplifice capacitățile de asimilare de noi cunoștințe,de formare a unor deprinderi de muncă intelectuală esențiale la adaptarea la activitatea școlară.
7.2. Obiectivele și ipotezele cercetării
Obiectivul general al cercetării
Realizarea unei cercetări privind atitudinea cadrelor didactice față de utilizarea jocului didactic la activitățile matematice în cadrul procesului instructiv-educativ la nivel de învățământ preșcolar.
Obiectivele specifice ale cercetării
O1- identificarea necesității utilizării jocului didactic în activitățile matematice
O2- analizarea modalităților de realizare a jocului didactic în activitățile matematice
O3- evidențierea legăturii între utilizarea jocului didactic matematic și performanțele cognitive ale copiilor.
Ipotezele cercetării
Ip.1 Dacă cadrele didactice cunosc necesitatea utilizării jocului didactic atunci acesta poate valorifica eficient activitatea matematică.
Ip.2 Dacă se dorește implicarea preșcolarilor atunci este nevoie de organizarea cât mai atractivă a activităților.
Ip.3 Dacă se urmărește realizarea de performanță cognitivă la preșcolari atunci în cadrul activităților se utilizează metode și mijloace adecvate.
7.3. Descrierea lotului
Cercetarea vizează cadrele didactice și aflarea părerii acestora în ceea ce privește utilizarea jocului didactic matematic. Lotul este reprezentat de un număr de 30 cadre didactice de la grădinițele existente în municipiul Sibiu .
7. 4. Metoda aplicată
În vederea culegerii datelor,tehnica utilizată a fost aceea a administrării directe ,folosind ca instrument de cercetare chestionarul.
Acesta este unul între cele mai des utilizate instrumente de cercetare. Avantajul chestionarului îl reprezintă anonimatul care determină manifestarea naturală,liberă a subiectului.
Am elaborat un chestionar care cuprinde un număr de 11 întrebări de tipuri diferite,care să acopere întreaga realitate vizată de obiectivele și ipotezele cercetării.
În realizarea chestionarului am folosit diferite tipuri de întrebări cum ar fi:
Întrebări deschise – întrebările numărul 2,5,6,11.
Întrebări de tip „evantai” – întrebările numărul 1,3,4,7,9.
Întrebări închise – întrbările numărul 5,8,10.
7.5. Analiza și interpretarea calitativă a datelor obținute în urma cercetării
La prima întrebare a chestionarului aplicat:” Selectați cea mai eficientă formă de realizare a activităților matematice în opinia dumneavoastră:”Datele obținute relevă care este cea mai eficientă forma de realizare a activităților matematice-jocul didactic – confirmând și prima ipoteză de la care am plecat în realizarea cercetării.
Figura nr. 7.1
între cadrele intervievate
46% consideră jocul ca formă eficientă în realizarea activităților matematice ,dar și combinat cu alte forme de realizare
7% împreună cu fișa matematică,
7% cu exercițiul cu material individual sau cu jocul logic.
Întrebarea nr.10
„Facilitează jocul formarea deprinderilor de muncă intelectuală specifice vârstei preșcolare ?”
Figura nr. 7.2
100% între cadrele chestionate consideră jocul ca fiind primul pas în formarea deprinderilor de muncă intelectuală la preșcolar.
Întrebarea nr.11
“Precizați 3 puncte tari și 3 puncte slabe ale utilizării jocului didactic matematic”
Figura nr. 7.3
23% din cadrele chestionate consideră că jocul didactic nu prezintă puncte slabe în utilizarea la activitățile instructiv-educative.
13% consideră că slaba concentrare a copiilor în timpul activității se datorează jocului,să fie așa într-adevăr…….?
20% consideră că exercițiul individual se desfășoară mai greu în timpul jocului didactic.
În graficul de mai jos se pot observa cu ușurință multitudinea de avantaje pe care le are utilizarea jocului didactic în cadrul activităților matematice în special ,dar și în cadrul tuturor activităților desfășurate în grădiniță, în general.
Figura nr. 7.4
27 % din cadre consideră că jocul didactic implică copiii în activitate, le dezvoltă relaționarea,contribuie la dezvoltarea funcțiilor cognitive ,dar în același timp le dezvoltă și creativitatea.
13% consideră jocul ca fiind cea indicată modalitate de realizare a evaluării.
7 % au observat că prin utilizarea jocului didactic preșcolarii se obișnuiesc cu respectarea regulilor impuse
7 % cred că prin joc se pot fixa cunoștințele pe care preșcolarii le dobândesc în cadrul activităților instructiv-educative.
CONCLUZII
Asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă are o importanța deosebită, deoarece pe de o parte, acestea stimulează puternic dezvoltarea intelectuală generală a copilului, influențând pozitiv dinamica vieții sale spirituale, iar pe de alta, își găsesc o largă aplicabilitate în procesul de dezvoltare generală a copilului. Problema vârstei la care se poate începe formarea deprinderilor matematice a fost mult discutată în lumea psihologilor și pedagogilor. Activitățile cu conținut matematic, alături de desen sau de activitățile privind combinarea și transformarea obiectelor și materialelor de construcții în activitățile de joc, construcții și modelaj, etc., contribuie la îmbogățirea capacităților de elaborare imaginativă, constructivă, novatoare – ca obiectiv important în câmpul acțiunilor de educație intelectuală. Referitor la vârsta de la care se poate începe formarea noțiunilor matematice, psihologul american Jerome Bruner a afirmat ca „orice concept poate fi predat la orice vârstă dacă e prelucrat corespunzător particularităților de vârstă”. Andre Revuz, matematician francez, arată că „experiența dovedește zilnic că introducerea unor noțiuni fecunde este cu atât mai ușoară și mai rodnică cu cât ea se face mai din timp”. De aceea, „de la primul contact cu o noțiune trebuie să o prezentăm în adevărata ei lumină și nu sub un aspect care s-o denatureze”. ( J.S.Bruner, 1970, p. 21-24). Așadar, noțiunile, inclusiv cele matematice trebuie introduse cât mai devreme posibil într-o ținută științifică.
Pentru eficacitatea strategiilor de educație intelectuală – în învățământul preșcolar se impune o anumită îmbinare specifică:joc–învățare–muncă, prin conferirea unui loc prioritar caracterului de joc, ca formă fundamentală și specifică de activitate la această vârstă. Din aceeași perspectivă se impune, de exemplu, evitarea abuzului de activități „impuse”, în detrimentul acțiunilor libere, în cadrul propriu „jocului”, ce poate constitui un excelent cadru formativ (chiar și pentru dezvoltarea unor disponibilități creative de muncă și de învățare la această vârstă).
Orice exagerări privind ritmul achizițiilor și orice încercări de apropiere formală între grădiniță și școală pot genera nu numai efecte de suprasolicitare a preșcolarului, ci și distorsiuni în maturizarea și în dezvoltarea optimă (de perspectivă) a copilului, în situații extreme, se pot genera chiar atitudini nefavorabile față de școală și învățare (fapt ce ar putea participa la eventuale fenomene de ulterioară inadaptare sau de eșec școlar).
De aceea s-a impune o foarte atentă selectivitate în ceea ce privește sfera formelor, a metodelor și mijloacelor de acțiuni instructiv-educative printr-o întemeiere științifică, psihopedagogică a strategiilor de acțiune formativă la acest nivel (în acord cu valențele jocului ca formă fundamentală de activitate la această vârstă). În cadrul activităților cu conținut matematic în grădinița de copii, un loc important îl ocupă învățarea unor cunoștințe elementare despre grupele de obiecte – mulțimi, încă din grupa mică.
Introducerea acestor cunoștințe în programa învățământului preșcolar are în vedere faptul că teoria mulțimilor stă la baza matematicii moderne, iar înțelegerea noțiunii de număr este strâns legată de noțiunea de mulțime. în contextul vieții contemporane, ca și în dezvoltarea științei matematice, au apărut aspecte noi, care ne obligă să privim într-un alt mod activitatea desfășurată în cadrul procesului instructiv-educativ pe toate treptele de învățământ, în direcția însușirii noțiunilor matematice. Datele psihologice asupra dezvoltării copilului în perioada preșcolară arată că înainte de a se forma la copii noțiunea de număr, în dezvoltarea psihicului acestora trebuie să aibă loc o serie de procese care să le asigure maturizarea și deci înțelegerea conștientă a conceptului de număr.
Pentru sfera problemelor aplicative la activitățile cu conținut matematic din învățământul preșcolar, prezintă interes practic ideile ce decurg din cercetările psihologiei genetice. Este știut că în această viziune: „esența evoluției intelectuale, cognitive a copilului” presupune în afară de rolul maturizării și, mai ales, cel al interacțiunilor și transmiterilor sociale, rolul acțiunii subiectului, astfel, dezvoltarea intelectuală ne apare ca „o construcție progresivă de asemenea natură încât fiecare inovație nu devine posibilă decât în funcție de cea precedentă”. Formarea gândirii copiilor se realizează ca o construcție progresivă, pe baza interiorizării și coordonării acțiunilor, până la nivelul lor în sisteme ireversibile, cu caracteristici proprii elaborărilor logico-matematice, ale inteligenței operatorii.
Din această perspectivă, gândirea copilului preșcolar este preoperatorie, ea prezintă primele „instrumente de interacțiune cognitivă”, dar „pe planul acțiunii efective și actuale”. De aceea, la acest nivel, „operații” simple ca reuniunea a două clase sau a două mulțimi, ordonarea sau scrierea etc., nu se pot desfășura decât acțional-concret, în același sens, „conservarea” mulțimilor este dificilă: copilul de 4 – 6 ani are tendințe de a se orienta după stări sau configurații perceptive fără să dea atenție transformărilor. Este nevoie de „experiența fizică”, care constă în a mânui obiectele pentru a cunoaște rezultatele coordonării acțiunilor.
Pentru a înțelege limitele mulțimii și structura interioară a acesteia, copilul trebuie să parcurgă o etapă îndelungată de acțiune directă cu obiectele de aceleași dimensiuni și de același fel, obiecte pe care trebuie să le mânuiască, să le clasifice după anumite criterii comune cerute de educatoare (mărime, formă, culoare), să le așeze în diferite locuri din grupă. Experiența ne-a demonstrat faptul că preșcolarul de 3 – 4 ani reține cu ușurință unele forme ale pieselor geometrice (cerc, pătrat, triunghi), precum și unele atribute ale acestora, cum ar fi: culoare (roșu, galben, albastru), mărime (mare, mic). Aceste trei forme, la vârsta de 3-4 ani, copiii le însușesc cu ușurință, având posibilitatea de a le compara, de a face asocieri între ele și obiectele ce le înconjoară (mingea este rotundă, batista este pătrată, acoperișul casei este în formă de triunghi).
Copilul de 3-4 ani este capabil ca, sub directa îndrumare a educatoarei, să stabilească asemănări și deosebiri între piesele trusei Logi I, să-și însușească unii termeni matematici specifici și totodată accesibili puterii lui de înțelegere.
Cu cât preșcolarul înaintează în vârstă, cu atât vor crește și posibilitățile lui de înțelegere, va căpăta independență în gândire și acțiune, încredere în forțele sale proprii și rapiditate în gândire și acțiune.
Ținând cont de cele arătate, conținutul activităților matematice la copiii din grupa mijlocie 4 – 5 ani se complică. În urma îmbogățirii experienței senzoriale a copiilor și implicit a cunoștințelor matematice referitoare la recunoașterea, denumirea și constituirea mulțimilor de obiecte pe baza unor reprezentări mai ample despre formă, culoare, dimensiune, acești copii reușesc cu ușurință (prin exercițiu sistematic) să perceapă relațiile cantitative între mulțimi, global și pe baza punerii în corespondență (formare de perechi) folosind în cadrul comparației termenii „mai multe”, „mai puține”, „tot atâtea” obiecte, să așeze obiectele mulțimii în șir crescător. Cunoștințele matematice pe care le asimilează copiii grupei mici și mijlocii formează punctul de plecare în predarea cunoștințelor matematice destul de complexe ce se predau în grupa mare.
La vârsta de 5-6 ani, copiii care frecventează cu regularitate grădinița, reușesc să ordoneze obiectele unei mulțimi și grupele mulțimii după criterii date, să formeze conștient șirul crescător și descrescător, să-și însușească logic număratul în limitele 1 – 10. Formarea conceptului de număr după cerințele formulate de programă, pe baza teoriei mulțimilor îi face pe copii să cunoască numărul ca pe o proprietate a mulțimilor echivalente, să înțeleagă aspectul său cardinal, să aprecieze numerele după valoarea lor. Aceasta presupune un efort al gândirii, care fiind permanent, se dezvoltă.
Matematica modernă cere astăzi, mai mult ca oricând, tuturor cadrelor didactice din învățământul preșcolar o temeinică pregătire psihologică, pedagogică și metodologică, pentru că, înainte de a preda cunoștințele matematice, trebuie cunoscută individualitatea copilului și găsite acele metode și procedee care să trezească interesul și dragostea lui pentru matematică. Educatoarea însăși trebuie să vadă în matematică nu numai disciplina care îi învață pe copii regulile necesare pentru găsirea rezultatelor exacte, ci știința care se înscrie în viață cu același titlu ca hrana, îmbrăcămintea, relațiile sociale, limbajul etc.
Scopul principal al educației este de a stimula continuu acele laturi ale personalității copilului care l-ar ajuta să-și contureze mai bine interesele de cunoaștere, deprinderile intelectuale, capacitatea de a formula opinii concrete, dorința de a rezolva repede și bine o situație care îl privește pe el și pe semenii săi și de a se adapta în mod creator la situațiile noi. Matematica le poate rezolva pe toate acestea când predarea ei este realizată în mod corespunzător. Numai așa trebuie să ne explicăm introducerea noțiunilor de matematică încă de la grădiniță. Jocurile logice constituie una din modalitățile de realizare a unui învățământ activ, care, acordând un rol dinamic instituției, pune accent pe acțiunea copilului asupra obiectelor însăși. Manipularea obiectelor conduce mai rapid și mai eficient la formarea percepțiilor, accelerând astfel apariția structurilor operatorii ale gândirii. De la manipularea obiectelor se trece apoi treptat la manipularea imaginilor și numai după aceea se continuă cu elaborarea unor scheme grafice urmate de simboluri, aceasta fiind calea pentru accesul copiilor spre noțiunile abstracte. Acționând asupra obiectelor mediului ambiant, asupra imaginilor acestora, copiii sunt solicitați să interpreteze diferite raporturi ce intervin în cadrul acestui proces și să le redea printr-o exprimare verbală adecvată.
Jocurile didactice pentru activitățile matematice din grădiniță pot contribuie la:
consolidarea și aprofundarea cunoștințelor matematice dobândite anterior,
aplicarea lor în situații noi, captivante prin frumusețea conținuturilor și a formelor de abordare,
dezvoltarea capacității de exploatare, a inițiativei și a independentei în acțiune, a spiritului de observație,
educarea priceperii și a plăcerii de a judeca riguros, de a gândi matematic,
exersarea operațiilor gândirii și cultivarea calităților acesteia,
educarea perseverentei, a încrederii în forțele proprii, a răbdării,
antrenarea deducției logice, însușirea unor tehnici de activitate intelectuala, folosirea limbajului matematic în situații noi.
Iată câteva din concluziile evidențiate de experimentele noastre:
Educatoarea acționează asupra personalității în formare a copilului, direcționând și oferind modele. În grădiniță, împlinirea misiunii profesionale se împletește cu personalitatea fiecărei educatoare. În structura personalității se configurează un anumit sistem de valori.
Educatoarea reprezintă în acest proces factorul principal de influențare a orientării valorice a copiilor și în același timp modelul concret, posibil de urmat. Profilul de competență al educatoarei trebuie să facă referire și la sistemul de valori al personalității acesteia deoarece valorile sunt formațiunile cele mai insistente și influente exprimându-se pregnant în comportament. Pe lângă bagajul informațional pe care trebuie să-l dețină și să-l transmită copiilor și deprinderile pe care trebuie să le formeze acestora sunt importante însușirile bio-psihice, însușirile de personalitate reprezentând prima verigă socială cu răspundere formativă a viitorilor cetățeni, au o misiune de maximă importanță: educarea copilului preșcolar.
Personalitatea educatoarei nu poate fi înlocuită nici de manualele performante, nici de instrucțiuni sau îndrumătoare. Adevărata personalitate – individualitate – se formează în timp prin voință și perseverență. Așadar, înainte de a dori să-i educăm pe alții, este preferabil să ne educăm pe noi înșine. Este vorba de acea educație intelectuală,profesională, dar mai ales de acea educație spirituală, interioară, asupra modului nostru de a fi, de a gândi, de a simți, de a reacționa, de a ne prezenta în fața altora cât mai bine.
Pentru copii suntem modele sub orice aspect: intelectual, fizic, moral-comportamental. Ei ne pretind perfecțiunea și așteaptă să funcționăm ca un ceas care nu greșește niciodată ora exactă. În această situație nu ne rămân decât două alternative: ori devenim activi în fața clasei, mascând efectele de orice natură pentru a afișa o imagine exemplară, ori ne prezentăm cu aceeași prestație impecabilă, dar care nu este o mască provizorie. Consider că prestația impecabilă este o investiție asupra propriei persoane.
Antrenarea copiilor în diverse forme de activitate intelectuală cu conținut matematic, contribuie la conturarea direcției și menținerea interesului față de acest domeniu de activitate, la descoperirea și dezvoltarea timpurie a aptitudinilor pentru știința cifrelor. Rezultatele cercetării au validat obiectivele și ipotezele de la care am plecat în realizarea acesteia.Având în vedere rolul cunoașterii matematicii în viața de zi cu zi și a faptului că desfășor o activitate didactică cu copiii preșcolari, am ajuns la concluzia că doar cunoștințele teoretice nu sunt suficiente, dacă ele nu sunt legate de practică. Tocmai de aceea am ales ca metodă activă, eficientă, metoda jocurilor didactice matematice în însușirea, consolidarea și repetarea cunoștințelor.
Abstractizarea învățământului sau tendința fiecărei trepte a învățământului spre schimbarea în bine a tuturor preocupărilor educaționale conduce, credem noi, spre exprimarea unui caracter obiectiv,formativ,creativ a întregii noastre activități. Învățământului preșcolar, în special,îi revine acea sarcină, de a pregăti copilul la un nivel corespunzător, care să îl ajute să facă față mai t\rziu cerințelor școlare. Din punct de vedere a volumului de cunoștințe transmise, se va urmări capacitatea lui de asimilare, apoi accesibilitatea acestora, gradarea sistematică și nivelul de aplicare a cunoștințelor teoretice în practica de zi cu zi. Concret, în transmiterea cunoștințelor și la baza însușirii lor vor sta principiile didactice, metodele clasice îmbinate cu cele moderne și procedee care să diversifice și să creeze momente, secvențe în cadrul activităților, care să-i atragă pe copii, să-i stimuleze pentru activitățile de învățare.
Învățământul preșcolar este primul pas în educație, e piatra de temelie, premisa dezvoltării ulterioare a individului. Întreaga activitate programată în perioada preșcolară urmărește realizarea, pe de o parte a unui aspect informativ, iar pe de altă parte, a unuia formativ. O cerință esențială a dezvoltării intelectuale, la vârsta preșcolară, este aceea ca elementul de joc să rămână o dominantă a întregii activități din grădiniță. La această vârstă copilul gândește mai ales cu ochii, cu urechile, cu mâinile și maniera în care gândește îi este cea mai la îndemână. Este inutil să căutăm un sprijin în efortul voluntar la această vârstă, când numai plăcerea constituie imboldul principal în ochii copilului. Pedagogia acestei vârste nu se poate baza decât pe ceea ce îl interesează pe copil, pe ceea ce îi stârnește curiozitatea, îi încurajează elanul și îi provoacă satisfacție. De aici, rezultă ponderea mare pe care trebuie să o aibă activitățile bazate pe joc. Jocul este o școală deschisă și cu un program tot atât de bogat, precum este viața; este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă.
În cadrul activităților instructiv-educative, în grădinița de copii, activitățile matematice au un rol deosebit în dezvoltarea proceselor cognitive și afectiv-motivaționale. Prin însușirea noțiunilor matematice, copilul își formează deprinderi de lucru, deprinderi de a rezolva situații problemă, în contexte variate, deprinderi care devin utile în activitatea lor practică și pot influența copilul în plan atitudinal și social. Activitățile matematice favorizează copilului medierea cu lumea științelor, prin intermediul operațiilor intelectuale. Învățarea matematicii implică atât asimilarea de cunoștințe, cât și formarea unui anumit mod de a gândi, de a-l învăța pe copil să gândească. În cadrul acestor activuități, se desfățoară diferite tipuri de joc: jocuri didactice de formare de mulțimi, jocuri didactice de numerație, jocuri logico-matematice, jocuri de percepere și de sesizare a unor poziții spațiale. Folosirea jocului logico-matematic în procesul instructiv-educativ îl ajută pe copil să învețe cu plăcere, să devină interesat de activitatea ce se desfășoară, îi ajută pe cei timizi să devină volubili, activi, curajoși, să capete mai multă încredere în capacitățile lor intelectuale, mai multă siguranță și tenacitate în răspunsuri. Eficiența acestor jocuri constă în stimularea gândirii, a spiritului de observație, a imaginației, a creativității și a dezvoltării limbajului într-un context matematic. Jocurile logico-matematice adecvate particularităților de vârstă și psihice ale copiilor contribuie la ilustrarea celor mai generale noțiuni de matematică, în desfășurarea cărora trebuie să intervină elemente de simplificare fără a se renunța la funcționalitatea lor privind realizarea operațiilor logico-matematice. În aceeași măsură, aceste jocuri contribuie la realizarea proceselor de abstractizare și generalizare a cunoștințelor de matematică menite să faciliteze înțelegerea noțiumii de număr și a operațiilor numerice. Ca urmare a faptului că jocurile logice se fundamentează pe primele cunoștințe matematice și pe elemente de logică matematică, este necesar și benefic să se pună accent pe metode active, care stimulează spiritul de inițiativă, inventivitate, independență în gândire, păstrând totuși caracteristicile jocului didactic.
Ținând cont de toate aceste aspecte descrise anterior, am validat ipoteza că, dacă vor fi folosite intensiv jocurile logico-matematice în cadrul procesului instructiv-educativ din grădiniță, atunci se vor obține performanțe cognitive și comportamentale superioare. Experimentul desfășurat, rezultatele obținute au confirmat această ipoteză și ca urmare a activităților realizate am reușit să ating obiectivele pe care le-am stabilit. Copiii au manifestat un interes deosebit pentru acest tip de activități, au înregistrat progrese atât în privința dezvoltării intelectuale, cât și a celei comportamentale, și-au format un limbaj specific matematic, ceea ce le va ușura experiențele de învățare care urmează a fi desfășurate pe viitor.
Reușita acestei cercetări constituie un imbold și totodată un punct de plecare pentru alte astfel de proiecte, care să favorizeze procesul de formare și dezvoltare a copilului preșcolar.
ANEXA NR. 1.
PROTOCOL DE OBSERVAȚIE
SUBIECTUL OBSERVAȚIEI : Activități matematice desfășurate în perioada
18.01.2010 – 29.01.2012
SCOPUL : monitorizarea comportamentului, atitudinilor, interesului pentru activitățile matematice, a limbajului matematic folosit și a ritmului de lucru manifestat de subiecți.
OBIECTIVE :
identificarea unor noi modalități de realizare a activităților matematice pentru obținerea unor performanțe intuitive și comportamentale superioare;
elaborarea unor jocuri logico-matematice utilizate în cadrul activităților instructiv-educative.
NATURA OBSERVĂRII : transversală
DATA : 18.01.2010 – 29.01.2012
LOCUL DESFĂȘURĂRII : grădinița de copii cu program prelungit nr. 41 Sibiu – județul Sibiu.
CONTEXTUL OBSERVAȚIEI : formal.
EȘANTIONUL IMPLICAT: 26 copii-grupa „Mămăruțelor” și 26 copii-grupa „Iepurașilor”
de la grădinița de copii cu program prelungit nr. 41 Sibiu județul Sibiu.
INSTRUMENTARUL NECESAR : – material didactic necesar activităților desfășurate.
INDICATORI OBSERVAȚIONALI :
1 .Subiecții sunt captați de activitățile desfășurate;
2 .Subiecții doresc să se implice total în activitate;
3. Subiecții se ridică frecvent de pe scăunele;
4. Subiecții sunt pasivi, nu receptează sarcinile primite;
5.Subiecții răspund întrebărilor doar dacă sunt solicitați ;
6.Subiecții refuză să participe la activitate;
7.Subiecții întreabă frecvent educatoarea cât mai durează activitatea;
8 . Subiecții manifestă preocupări externe scopului activității;
9. Subiecții sunt sensibili la orice factor distractor(zgomot, mișcare, etc.) pe parcursul activității desfășurate;
10.Subiecții emit răspunsuri închise;
11. Subiecții se exprimă într-un limbaj matematic adecvat doar cu ajutorul educatoarei;
12. Subiecții sunt preocupați în rezolvarea sarcinilor primite;
13. Subiecții lucrează cu plăcere fișele individuale primite.
ANEXA NR.2
Numele și prenumele:……………………………..
Grupa:…………………
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
1.Unește prin săgeți, obiectele care au aceeași culoare:
2.Colorează cu roșu obiectele mari și cu albastru pe cele mici din imaginile de mai jos:
3.Tăiați cu o linie frunza care este diferită de celelalte:
4.Încercuiește obiectele groase cu verde și pe cele subțiri cu albastru:
ANEXA NR. 3.
1. „Așează-mă la căsuța mea !”
Grup țintă : grupa „Albinuțelor”
Scop:Sistematizarea cunoștințelor copiilor cu privire la gruparea pieselor trusei după forma lor .
Regulile jocului: Separarea pieselor trusei după formă și aranjarea acestora în căsuța potrivită .
Forma de desfășurare: joc-exercițiu.
Materiale necesare: trusa de piese geometrice, cretă pentru delimitarea căsuțelor.
Demonstrarea jocului : Pentru desfășurarea jocului , copiii sunt așezați în careu; pe sol sunt trasate cu cretă căsuțe de aceeași culoare, însă de forme diferite(un triunghi, un pătrat și un cerc), sugerând astfel așezarea pieselor de aceeași formă; în continuare se vor schimba piesele între ele, în diferite căsuțe, în timp ce copiii sunt puși să închidă ochii. Se solicită copiilor să observe modificarea făcută și să reconstituie situația inițială. Apoi, prin rotație copiii trec pe la fiecare căsuță și fac diferite construcții cu piesele acesteia, observând că ele diferă prin mărire și culoare.
Variante de joc desfășurate: Activitatea continuă prin fixarea câtorva date cu ajutorul număratului:
„ – Câte discuri roșii și mari sunt ?”
„- Câte căsuțe s-au format ?”
„ – A câta căsuță este căsuța triunghiurilor ?”
„-Dar a pătratelor?”….etc
Modalitate de evaluare: Completarea fișei de lucru.
2. Ghicește cum este ?
Grup țintă: grupa „Albinuțelor”
Scop: Constituirea de submulțimi după criteriul grosimii.
Regulile jocului: Separarea pieselor, trusei după grosime, folosirea corectă a termenilor „piesă groasă” și „piesă subțire”, aranjarea acestora în locurile fixate.
Forma de desfășurare: joc-exercițiu.
Materiale necesare : trusa de piese geometrice, corzi de două culori: roșie și albă.
Demonstrarea jocului : Copiii sunt aranjați în careu iar în interiorul acestuia se formează pe dușumea cu ajutorul celor două corzi, două cercuri: unul roșu și unul alb; pe o măsuță în fața careului sunt așezate piesele geometrice. Cu ajutorul copiilor, se instuiesc și se prezintă câteva piese prin folosirea corectă a atributelor cunoscute: formă, mărime,culoare. După prezentarea câtorva piese copiii sunt conduși spre observația că mai există o diferență între aceste piese. Va fi precizat acest nou atribut, grosimea, potrivit căreia piesele mai pot fi împărțite în două categorii: piese groase și piese subțiri.În continuare, copiii vor alege pe rând câte o piesă și vor spune după „caz”: „ Aceasta este o piesă groasă” sau „ Aceasta este o piesă subțire” și o vor așeza în cercul dinainte stabilit : cercul roșu-piesele subțiri; cercul alb- piesele groase.
Variante de joc desfășurate : fiecare copil va primi în mână două piese: una groasă și una subțire. La bătaia din palme și auzirea numărului va trebui să așeze piesele primite în cercurile corespunzătoare.
Modalitate de evaluare : completarea fișei de lucru .
3.„Ce știi despre mine ?”
Grup țintă : grupa „Mămăruțelor”
Scop: Corelarea cunoștințelor dobândite în activitățile anterioare relative la forma , culoarea , mărimea și grosimea pieselor și redarea acestor caracteristici prin conjuncții de propoziții .
Regulile jocului: Prezentarea corectă a pieselor cu ajutorul celor patru atribute: formă , culoare , mărime , grosime .
Forma de desfășurare: joc – exercițiu
Materiale necesare: trusa de piese geometrice, iar ca element de joc, prezența unui personaj cunoscut .
Demonstrarea jocului: Se prezintă personajul ales, menționându-se că acesta dorește să învețe și el cum pot fi caracterizate piesele geometrice, iar pentru aceasta are nevoie de ajutorul copiilor. La invitația personajului, fiecare copil trece pe la masa pe care sunt așezate piesele geometrice, își alege o piesă dorită pe care o prezintă după modelul :Ex.„ Piesa aleasă de mine este mică , are culoarea albastră , este în formă de triunghi și este subțire”.
Ceilalți copii trebuie să fie atenți, iar în cazul în care copilul ce prezintă piesa omite un atribut, ei au sarcina de a completa .
Variante de joc desfășurate: Personajul ales anunță că ar dori să primească câteva piese, dar nu știe să și le aleagă singur. Va spune ce piesă dorește, iar copilul care dorește să îl ajute va veni la măsuță și va alege piesa corespunzătoare pentru a o înmâna personajului: Ex. „doresc o piesă sub formă de cerc , mare , galbenă și groasă.
Modalitate de evaluare: completarea fișei de lucru.
4.„ Ce a greșit ursulețul?”
Grup țintă: grupa „ Iepurașilor”
Scop: Consolidarea cunoștințelor și deprinderilor referitoare la construirea mulțimilor pe baza unuia între atributele de baza: formă , mărime , culoare , grosime.
Regulile jocului: Se cere copiilor să sesizeze greșeala pe care o face intenționat educatoarea. La apariția greșelii, ei lansează un anumit semnal dinainte convenit: ridică mâna , ciocnesc ușor în masă sau spun „ Nu!”. Rezolvările corecte rămân nesemnalizate.
Forma de desfășurare: joc- exercițiu.
Materiale necesare: trusa cu piese geometrice, cercuri din sârmă.
Demonstrarea jocului: rezolvarea sarcinii jocului pornește de la un pretext: „ prietenii noștri (piesele) s-au rătăcit în pădure și sunt tare supărați că nu știu să se ducă la căsuța lor. Ursulețul s-a oferit să îi ajute. Dacă se alege drept criteriu de separare „culoarea” , el se gândește să procedeze astfel:
„ pe cei de culoare albastră am să îi duc în cerculețul albastru , pe cei de culoare roșie în cerculețul roșu , ….etc. Dacă mă voi înșela , voi să îmi faceți semn și să mă ajutați să corectez greșeala .”
Copiii semnalează greșeala, motivând ce și unde s-a greșit ca mai apoi să o repare.
Variante de joc desfășurate: Se organizează jocul pentru separarea pieselor după: criteriul culorii(în trei cerculețe); criteriul formei(în trei cerculețe); criteriul mărimii(două cerculețe); criteriul grosimii(două cerculețe).
Modalități de evaluare: completarea fișei de lucru.
5.„ Săculețul fermecat”
Grup țintă: grupul „Mămăruțelor”
Scop: Însușirea corectă a priceperii de a recunoaște o piesă cu ajutorul simțului tactil, iar apoi deducerea culorii.
Regulile jocului:pipăirea în săculeț a unei piese și denumirea corectă a însușirilor sale fără a o scoate la vedere.
Forma de desfășurare: joc – exercițiu.
Materiale necesare: trusa cu piese geometrice, săculeț confecționat din material netransparent și flexibil, ață.
Demonstrarea jocului: pe rând, fiecare copil introduce mâna în săculeț, pipăie o piesă la alegere după care spune însușirile piesei pipăite fără a o scoate la vedere.
Exemplu: „ Am găsit în săculeț un triunghi mare, gros ”.Culoarea este numită prin alternative: „ Cred că are culoarea galbenă” .
Piesa este scoasă apoi din săculeț și înfățișată copiilor, verificându-se corectitudinea răspunsului.Piesele caracterizate corect vor fi așezate într-o parte a sălii de clasă, iar piesele care nu au fost corect caracterizate în partea opusă a sălii. Nu se vor lua în calcul greșelile referitoare la depistarea culorii .
Variante de joc desfășurate: Copiii care au dat răspunsuri corecte vor primi sarcina de a construi diverse grupe de piese în funcție de diferite criterii alese de ei, din piesele pe care le-au scos din săculeț . Copiii care au avut greșeli în caracterizarea pieselor, primesc sarcina să separe piesele din grupa lor în funcție de criteriul enunțat greșit.
Modalități de evaluare : completarea fișei de lucru
6.„ Biblioteca”
Grup țintă: grupa „ Iepurașilor”
Scop: consolidarea cunoștințelor referitoare la descrierea unei piese, prin cele patru atribute ale sale și formarea unor deprinderi de comportare civilizată.
Regulile jocului:Respectarea formulelor de politețe și a modului de comportament într-o instituție.Formularea corectă a cerinței, prin menționarea celor patru atribute care caracterizează o piesă: mărime, culoare, grosime, formă .
Forma de desfășurare: joc-exercițiu.
Materiale necesare:trusa cu piese geometrice, dulăpior cu rafturi;
Demonstrarea jocului: pe o masă se așează „biblioteca”, un dulăpior pe ale cărui rafturi sunt așezate frumos „cărțile” (piesele trusei) astfel încât ele să poată fi văzute de copii. Pe rând, câte un copil se prezintă la bibliotecă, salută cuviincios cu „Bună ziua”, după care se adresează „bibliotecarei”(un alt copil) :” – Doamna bibliotecară, vă rog frumos să-mi dați o carte mare, roșie, subțire, în formă de pătrat”. „Bibliotecara” alege cartea solicitată, o înmânează copilului care-i mulțumește și menționează ce a primit: „Am primit o carte roșie, subțire, mare și de formă pătrată”. Pentru a se verifica dacă copilul are cunoștințe bine însușite se poate oferi o „carte” care să nu corespundă cerințelor formulate. În acest caz, copilul respectiv trebuie să spună ce nu corespunde formulării adresate de el. Copiii au posibilitatea să meargă singuri la raft, să-și aleagă „cartea” dorită, după care să o prezinte bibliotecarei. Exemplu: „ Mi-am ales o carte mare, albastră, pătrată și groasă”. Bibliotecara sfătuiește pe fiecare cititor cum să folosească și să păstreze „cartea” împrumutată.
Variante de joc desfășurate : Copiii vor fi solicitați, ca din cartea aleasă, să spună ce le-a plăcut mai mult : o poveste, o poezie, un cântec etc.
Modalități de evaluare : Completarea fișei de lucru.
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Așază-mă la căsuța mea!”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Colorează toate figurile geometrice care au aceeași formă cu cele gata colorate:
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Ghicește cum este?”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Colorează șirul crescător după grosime al morcovilor și mai desenează pentru fiecare șir cel puțin un morcov:
Al câtelea creion este subțire? Colorează-l!
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Ce știi despre mine?”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Încercuiește piesele care au aceeași formă și mărime. Spune ce grupe ai format:
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Ce a greșit ursulețul?”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Taie cu o linie formele geometrice care au aceeași culoare cu cele din chenar:
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Săculețul fermecat”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Colorează cu următoarele culori: roșu-triunghiurile mari; galben-triunghiurile mici; albastru-pătratele mari; verde-pătratele mici; maro-cercuri mari; negru-cercuri mici.
FIȘĂ DE LUCRU
Joc logic „Biblioteca”
Numele și prenumele:…………………………….
Grupa:………………………
Decorează batistuța de mai jos cu formele geometrice cunoscute.Colorează-le:
ANEXA NR.4
Numele și prenumele:……………………………..
Grupa:…………………
TEST DE EVALUARE FINALĂ
1.Colorează formele geometrice de mai jos, potrivit legendei:
2.Formează grupe de forme geometrice după mărime. Colorează grupa cu mai multe obiecte:
3.Desenează în tabelul de mai jos, în căsuțele goale, din dreptul formelor geometrice, atâtea buline, câte forme geometrice corespunzătoare, ai găsit pe fișă:
4.Unește cu ajutorul unei linii obiectul gros din prima coloană cu obiectul subțire din cea de-a doua coloană, după modelul dat:
BIBLIOGRAFIE
1. Andreescu, F., Alexandru, J., Ștefănescu,G., Iftimie, Ghe.,(1980), Activități cu conținut matematic în grădinița de copii, Editura Didactică și Pedagogică, București.
2. Antone, V., Gheorghinoiu, C., Obeadă, M., (2002), Metodica predării matematicii.Jocul didactic matematic, Editura Ex Libris, Brăila.
3. Apostol, V., Rafailă, E., Țugui, L., Jurebie, S., (1999), Modele orientative de lucru cu preșcolarii, Editura AllPedagogic, B ucurești.
4. Bocoș, M., (2003), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
5. Bruner, J.,S.,(1970), Procesul educației intelectuale, Editura Didactică și Pedagogică, București.
6. Chateau, J., (1967), Copilul și jocul, Editura Didactică și Pedagogică, București.
7. Claparede, E., (1975), Despre natura și funcțiile jocului în Psihologia copilului și pedagogia experimentală, Editura Didactică și Pedagogică, București.
8. Crețu, C., (1997), Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași.
9. Debesse, M.,(1980),Tratat de pedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București.
10. Dienes, Z.,P., (1973), Un studiu experimental asupra învățării matematicii, Editura Didactică și Pedagogică, București.
11. Gheorghian ,E., Taiban, M.,(1980), Metodica jocului și a altor activități cu copiii preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică, București.
12. Iftimie,Ghe.,(1980), Jocuri logice pentru preșcolari și școlarii mici , Editura Didactică și Pedagogică , București.
13. Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
14. Lovinescu,A.,(1979), Jocuri-exercițiu pentru preșcolari , Editura Didactică și Pedagogică , București.
15. Magdaș, I., Vălcan, D., (2007), Didactica matematicii în învățământul primar și preșcolar, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
16. Mărcuț I. G., (2009), Metodica activităților matematice în învățământul preșcolar, Editura Alma Mater, Sibiu.
17. Păduraru,V.,(1999), Activități matematice în învățământul preșcolar, Editura Polirom, Iași.
18. Pâclea,D.,Tarcă,E.,(1998), Jocuri logico-matematice pentru preșcolari și școlarii mici, Revista Învățământul Preșcolar, București.
19. Piaget, J., Inhelder, B., (1968), Psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică, București.
20. Popescu,P.,N.& colaboratorii, (1970), Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copiilor între 3-7 ani, Editura Didactică și Pedagogică, București.
21. Simionică, El., Bogdan, F., (1998), Gramatica prin joc, Editura Polirom, Iași.
22. Vasioiu,R.,(1995), Eficiența formativă a jocurilor logico-matematice, Revista Învațamântului Preșcolar , nr.3-4, București .
23. -xxx -(1995), Activități matematice în grădiniță , Editura AS’S , București.
24. -xxx -Culegere metodică, (1975) , Educația intelectuală a copilului preșcolar , Editura Didactică și Pedagogică , București .
25. -xxx-(1997) , Jocuri didactice matematice pentru grădinița de copii, Editura V&Integral, București.
26. -xxx-(2007), Metodica activității instructiv-educative în învățământul preșcolar , Editura Didactica Nova , Craiova.
27. www.didactic.ro
28 . www.didactica.ro
29. www.edu.ro
30. www.referate.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Jocul Logico Matematic In Gradinita (ID: 117205)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.