Jocul în Cadrul Activitătilor cu Continut Matematic

CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I. Curriculum național pentru învățământul preșcolar…………………………..

1.1. Dimensiuni ale reformei curriculumului în învățământul preșcolar……………………………….

1.2. Specificul domeniului științe în cadrul curriculumului pentru învățământul preșcolar……

1.3. Formarea reprezentărilor și a noțiunilor științifice la preșcolari…………………………………

CAPITOLUL II. Metode, mijloace și materiale didactice specifice activităților din domeniul științe…………………………………………………………………………………………………………..

2.1. Delimitări conceptuale: tehnologie, metodologie, metodă, procedeu, mod de organizare a învățării……………………………………………………………………………………………………………………….

2.2. Metode și procedee folosite în cadrul activităților din domeniul științe din învățământul preșcolar………………………………………………………………………………………………………………………

2.3. Resurse didactice specifice activităților din cadrul domeniului științe………………………….

2.3.1. Mijloace de învățământ………………………………………………………………………………

2.3.2. Materiale didactice utilizate în cadrul domeniului științe. Un nou produs

curricular : suporturi educaționale digitale………………………………………………

2.4. Tipuri și forme de organizare a activităților din cadrul domeniului științe……………………….

2.4.1. Activități comune DES……………………………………………………………………………….

2.4.2. Alte tipuri de activități care pot contribui la realizarea obiectivelor domeniului

științe – activități la liberă alegere, rutine, tranziții…………………………………………

2.5. Tratarea diferențiată a preșcolarilor în activitățile specifice domeniului științe……………….

CAPITOLUL III. Jocul în cadrul activităților cu conținut matematic…………………………..

3.1. Principiile și clasificările jocului didactic matematic…………………………………………………..

3.2. Structura jocului didactic………………………………………………………………………………………….

3.3. Jocul didactic de formare și operare de mulțimi………………………………………………………….

3.4. Jocuri didactice care vizează utilizarea pozițiilor spațiale……………………………………………

3.5. Jocul logico – matematic………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL IV. Cercetare experimentală privind……………………………………………………..

4.1. Argumentarea cercetării…………………………………………………………………………………………..

4.2. Obiectivele cercetării……………………………………………………………………………………………….

4.3. Ipoteza cercetării……………………………………………………………………………………………………

4.4. Variabile de lucru…………………………………………………………………………………………………

4.4.1. Variabile independente…………………………………………………………………………….

4.4.2. Variabile dependente……………………………………………………………………………….

4.5. Eșantionul cercetării……………………………………………………………………………………………..

4.5.1. Lotul experimental………………………………………………………………………………….

4.5.2. Eșantionul de conținut……………………………………………………………………………

4.6. Instrumente de cercetare………………………………………………………………………………………

4.7. Experimentul propriu – zis …………………………………………………………………………………

4.7.1. Etapa constatativă – Administrarea pre-testului……………………………………………..

4.7.2. Etapa formativă…………………………………………………………………………………………

4.7.3. Etapa finală – Administrarea post-testului…………………………………………………….

4.8. Concluziile experimentului………………………………………………………………………………………

INTRODUCERE

Consider a fi foarte important ca un viitor cadru didactic să înțeleagă în primul rând ce presupune conceptul de curriculum și la ce folosește. Majoritatea educatoarelor cunosc destul de bine teoria, însă, atunci când încep să-și desfășoare activitatea profesională, observă că rezultatele nu sunt tocmai cele așteptate. De aceea, această lucrare de licență începe prin explicarea a ceea ce înseamnă curriculum pentru învățământul preșcolar.

Noul curriculum presupune o abordare integrată a activităților zilnice prin care copilul poate aplica cunoștințele dobândite în diferitele domenii experiențiale, impuse de programa școlară, la activitatea de predare-învățare în curs de desfășurare. De altfel, abordarea integrată implică pe cât posibil de mult copilul în diverse activități, stimulează creativitatea și motivația, și dezvoltă în mare măsură gândirea cognitivă și metacognitivă a preșcolarilor.

La fel de importante sunt mijloacele, metodele și procedeele pe care orice educatoare le aplică la grupa de copii. Modul de aplicare al acestor elemente, componente ale proiectului didactic elaborat de educatoare, constituie baza de la care se pornește procesul de predare-învățare. Acestea trebuie să corespundă nivelului de vârstă al preșcolarilor, să fie pe înțelesul acestora, și nu în ultimul rând, să fie cât mai variate, dacă vrem ca la sfârșitul zilei rezultatele să fie maxime.

Jocul este prezent pretutindeni, atât în viața copiilor cât și în cea a adulților. El ne oferă posibilitatea de a interacționa cu ceilalți, de a ne forma o gândire de ansamblu, de a ne supune unor reguli și a învăța să-i respectăm pe cei din jur indiferent de poziția socială a acestora. Prin joc copilul învață să-și stăpânească anumite porniri interioare, își dezvoltă capacitatea de gândire și creativitatea, deprinde legături între realitate și imaginație, înțelegând totodată că visurile pe care le au, prin multă muncă și efort intelectual, pot deveni realitate. Doar cu ajutorul jocului didactic școlarul mic poate dobândi și asimila cunoștințe psihice necesare în activitatea de cunoaștere a obiectelor sau fenomenelor mediului înconjurător. Astfel, ne putem da seama, că jocul didactic este cel care contribuie la dezvoltarea psihică și fizică a copilului, mai ales atunci când activitatea de învățare este făcută întru-un cadru organizat, chiar și în aer liber, care coincide cu metodele, mijloacele și procedeele de învățare alese de cadrul didactic.

A fi un cadru didactic bun, presupune asumarea multor responsabilități de care trebuie ținut cont indiferent de împrejurări, o meserie care necesită multă muncă, dăruire, imaginație și timp, însă, emoția pe care o transmite copilul atunci când te strânge de mână și îți zâmbește chiar dacă nu a desenat bine modelul care i l-ai dat, este mai presus de toată oboseala muncii pe care ai simțit-o în efortul depus până în acel moment. Sunt de părere că un zâmbet inocent de copil este tot ce ai nevoie pentru ca în fiecare zi din viață să ai senzația că trăiești un adevărat miracol, și că acel zâmbet este absolut necesar vieții pe pământ.

Capitolul I

CURRICULUM NAȚIONAL PENTRU

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Dimensiuni ale reformei curriculumului în învățământul preșcolar

Curriculum-ul unește în mod sistematic valorile unei societăți responsabile și civilizate spre care aceasta tinde. O astfel de societate își propune ca tineretul să crească într-un mediu favorabil în care să poată evolua intelectual, dar care, în același timp să transmită mai departe tradițiile, ritualurile, reprezentările simbolice și valorile morale pe care societatea de care aparțin le deține.

Termenul de ,,curriculum” provine din limba latină care înseamnă ,,alergare”, ,,cursă” fiind des folosit în literatura anglo-saxonă. El este folosit atât în lucrările de pedagogie românească cât și în documentele de politică educațională. Majoritatea țărilor înlocuiește termenul de ,, didactică” cu cel de ,,curriculum” , acesta fiind doar un pretext pentru abordarea sistemică a procesului de învățământ. Curriculum preșcolar prezintă o vizune coerentă și unitară cuprinzând două intervale pentru fiecare nivel de vârstă în parte: curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 3 ani (antepreșcolari) și curriculum pentru educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între 3 și 6/7 ani (preșcolari).

Utilizarea acestui concept ajută la desfășurarea organizării procesului de învățământ în funcție de patru variabile ale învățării : obiective (ce învăț ?), conținuturi (cât învăț ?), strategii (cum învăț ?) și evaluare ( iată!). Curriculum Național, în literatura pedagogică cuprinde obiectivele generale și specifice ale sistemului de învățământ, planurile de învățământ cu disciplinele organizate pe cicluri și arii curriculare, conținuturile adecvate ale acestora, programe analitice și manuale școlare precum și modalități de evaluare a performanțelor elevilor.

Altfel spus, termenul de curriculum reprezintă totalitatea experiențelor de învățare și formare a tinerilor cu ajutorul cadrelor didactice, propusă de unitatea de învățământ prin activitățile școlare și extrașcolare.

D’Hainaut susținea că ,,punctul central al curricumurilor trebuie să fie elevul, nu materia… și că atunci când se vorbește de conținutul curriculumului trebuie să înțelegem că nu este vorba de enunțări de materii de învățat, ci de scopuri exprimate în termeni de competențe, moduri de a acționa sau de a ști în general ale elevului”.

Ministerul Educației și Tineretului (MECT) a inițiat diferite programe de educație timpurie care se adresează nevoilor copilului, dar care țin cont de sănătatea, educația, stimularea psihosocială corespunzătoare a copilului dar și de mediul în care acesta trăiește. Elementele de noutate prezente în curriculum sunt: domeniile experiențiale, domeniile de dezvoltare, activitățile de învățare, temele anuale de studiu.

Domeniile experiențiale: în cadrul acestor domenii, educatoarea poate identifica aptitudinile și dificultățile copiilor în parte, comunicându-le părinților aspecte ce trebuiesc dezvoltate sau ameliorate ale propriului copil, scopul central al acesteia fiind dezvoltarea armonioasă a preșcolarului.

Curriculum pentru învățământul preșcolar prezintă cinci domenii experiențiale :

Domeniul limbă și comunicare : prin studiul operelor literare specifice vârstei , educatoarea rafinează gândirea și limbajul copiilor aducând o contribuție importantă în dezvoltarea capacităților de exprimare. Activități specifice acestei învățări sunt: memorarea unor cântece, imitarea diferitelor ritmuri, jocuri de limbă, etc.

Domeniul științe : include atât domeniul matematic cât și înțelegerea naturii. Copilul poate fi pus în contact cu domeniul matematic prin jocuri dirijate cu materiale (cum ar fi nisipul sau apa), observarea unor plante/ființe/obiecte/animale din mediul apropiat, confecționarea unor obiecte din materiale reciclabile, prin stimularea de cumpărături în magazine, în acest mod fiind dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte (ex. masă, volum, cantitate).

Domeniul estetic și creativ : urmărește sensibilitatea preșcolarului față de diferite niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului, abilitățile acestuia de a răspunde emoțional și intelectual la experiențele perceptive.

Domeniul om și societate : include atât omul cu modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social cât și contextele curriculare care privesc tehnologia. Prin observarea de asemănări sau diferențe între oameni/evenimente, imaginarea vieții în alte perioade istorice preșcolarii sunt puși în contact cu domeniul socio-uman.

Domeniul psiho-motric : activitățile specifice acestui domeniu sunt activitățile care implică mișcare corporală, competiții între preșcolari sau grupuri formate de aceștia.

Domeniile de dezvoltare: indică capacitățile, deprinderile și abilitățile de dezvoltare ale preșcolarului. Fiecare domeniu de dezvoltare conțin obiective cadru și obiective de referință. Pentru ajutarea cadrelor didactice programa prevede, pe lângă obiectivele cadru și cele de referință, și exemple de activități corespunzătoare obiectivelor de vârstă cuprinsă între naștere și 3 ani. Pentru intervalul de vârstă 3 – 6/7 ani programa prevede pe lângă obiectivele cadrul și cele de referință, ariile curriculare: Limbă și comunicare, Științe, Arte, Educație fizică și Educație pentru societate.

Obiectivele cadru reprezintă obiectivele cu un grad ridicat de generalitate și complexitate care ajută la formarea unor capacități și atitudini specifice disciplinei.

Obiectivele de referință precizează rezultatele așteptate ale învățării pe fiecare an de studiu și urmărește progresia în achiziția unor competențe și cunoștințe de la un nivel la altul.

În Curriculum pentru învățământul preșcolar sunt prezentate cinci domenii de dezvoltare în strânsă legătură cu conținutul domeniilor experiențiale, acestea sunt : domeniul dezvoltare fizică, sănătate și igienă; domeniul dezvoltarea socio-emoțională; domeniul dezvoltarea limbajului și a comunicării; domeniul dezvoltare cognitivă și domeniul capacității și atitudinii în învățare.

Activitățile de învățare: prezintă ansamblul de acțiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate și conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităților prevăzute de curriculum. Pentru o bună desfășurare este necesară coordonarea eforturilor comune ale celor trei parteneri ai procesului de predare-învățare-evaluare și anume: cadrele didactice, părinții și copiii. Activitățile de învățare se pot desfășura formând grupuri mici de copii, cu întreaga grupă sau individual.

Temele anuale de studiu: ne ajută în proiectarea conținuturilor și derularea activității integrate. Programul anual de studiu prezintă șase teme: Cine sunt/suntem? , Când, cum și de ce se întâmplă?, Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?, Cum planificăm/organizăm o activitate?, Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim? și Ce și cum vreau să fiu? Educatoarea își poate alege, indiferent de momentul din anul școlar, ordinea temelor date în funcție de proiectele desfășurate la grupă.

În opinia mea, curriculum reprezintă forma pe care actul învățării și-o însușește reprezentată fiind de totalitatea materialelor, mijloacelor, metodelor, activităților de predare-învățare, având ca scop formarea copilului contemporan.

Specificul domeniului științe în cadrul curriculumului pentru învățământul preșcolar

Aria curriculară a științelor cuprinde activitățile matematice și cunoașterea mediului. Abordarea integrată a curriculum-ului ajută la formarea unei imagini cât mai reale asupra mediului înconjurător atât fizic cât și social referitor la acest domeniu. Curriculum pentru învățământul preșcolar este împărțit pe două nivele de vârstă: copii cu vârsta cuprinsă între 3-5 ani și copii cu vârsta cuprinsă între 5-6/7 ani. Așadar obiectivele de referință și gradul de complexitate și profunzime a cunoștințelor diferă în funcție de vârsta copiilor.

Dezvoltarea operațiilor intelectuale prematematice ale preșcolarilor se face prin plasarea în diferite poziții spațiale a unor obiecte în raport cu un reper dat (sus, jos, stânga, dreapta, pe, sub, deasupra,etc.) Prin manipularea obiectelor, copilul este pus în situația de a selecta și clasifica obiectele după criterii precum: mărime (mare, mic, mijlociu), formă (cerc, pătrat, triunghi), lungime (lung, scurt), culoare (2-3 culori), grosime (gros, subțire), etc. Prin formarea clasificărilor, copiii mici, devin capabili să explice asemănările și deosebirile dintre grupurile de obiecte formate, pe când la preșcolari se dezvoltă capacitatea de a face clasificări multiple și variate.

Copilul construiește grupe de obiecte prin corespondența biunivocă (de la unu la unu) reușind astfel să stabilească egalitatea sau inegalitatea grupelor (arătând că o grupă are mai multe sau mai puține elemente decât cealaltă) și de asemenea poate ordona în șir crescător sau descrescător elementele unei mulțimi (exemple de criterii: lungime, mărime,etc.). În funcție de grupa din care fac parte copiii vor lucra cu un număr diferit de obiecte: la grupa mică copiii vor recunoaște numerele cuprinse între 1 și 3 precum și cifrele corespunzătoare, la gupa mijlocie numerele între 1 și 5 iar la grupa mare cifrele cuprinse între 1 și 10.

Pentru formarea conceptului de formă geometrică preșcolarii vor fi puși în situația de a identifica o formă geometrică dintr-o mulțime dată, vor dobândi temenul nou prin desenarea acestuia după un model dat, recunoscând-o dintr-o mulțime de alte forme. În funcție de grupa din care fac parte preșcolarii, vor recunoaște formele geometrice, începând cu elementele ușoare și continuând cu cele mai greu de diferențiat.

Mediul înconjurător contribuie în permanență la influențarea și dezvoltarea copilului, dându-i posibilitatea acestuia să cunoască și să înțeleagă lucrurile noi și mediul imediat apropiat. Prin studiul mediului înconjurător, copiii devin capabili să analizeze corpul uman, animalele, plantele, obiectele, etc. Pe măsură ce copiii cresc, crește și curiozitatea lor iar aceștia încep să adreseze din ce în ce mai multe întrebări despre anotimpuri, fenomene ale naturii, elemente din mediul social și cultural, precum și din alte domenii experiențiale.

În general la preșcolarii mici accentul se pune pe activitățile de cunoaștere ale obiectelor și ființelor din mediul apropiat, apoi se analizează în detaliu fiecare obiect separat, urmând ca la sfârșit să se formeze grupări și clasificări ale acestora. Pentru preșcolarii mari predominant vor fi activitățile asupra modului de producere a fenomenelor naturii, cauzele și efectele pe care acestea le au asupra omului, animalelor sau plantelor. Copiii pot participa la proiecte de analiză și transformare a realității, prin efectuarea de experimete la clasă (exemplu: urmărirea unei plante, care fiind pusă în condiții favorabile, înflorește), având șansa de a se implica în activitatea cu caracter științific prin observare, măsurare, clasificare, înregistrare și analizare a datelelor. Prin efectuarea de experimente simple (topire, fierbere, plutire, dizolvare, etc) copilul este implicat direct la propria învățare, descoperind astfel prin propriul efort cunoștințe ale mediului apropiat. În noul curriculum sunt prezentate subiecte referitoare la educația ecologică care au ca scop realizarea unei imagini complexe asupra mediului înconjurător, accentul fixându-se pe participarea la acțiuni de îngrijire a mediului și asumarea responsabilității de îngrijire a naturii.

Activitățile referitoare domeniului științe prezintă o importanță majoră în formarea gândirii cognitive ale viitorului școlar. Asimilarea noilor cunoștințe se va face treptat, accentul fiind pus pe formarea cât mai precisă a unui bagaj de cunoștințe matematice. Cunoașterea mediului înconjurător precum și impactul pe acesta îl are asupra vieții, influențează într-o mare măsură dezvoltarea personalității preșcolarilor.

Formarea reprezentărilor și a noțiunilor științifice la preșcolari

În jurul vârstei de 3 ani copiii percep global obiectele, mai ales forma acestora, dar pe măsură ce cresc, crește și interesul lor asupra atributelor semnificative ale obiectelor pe care la început le treceau cu vederea. La început toate dimensiunile sunt percepute ca grupuri formate din elemente ,,mici” sau ,,mari” iar mai apoi datorită exercițiului sistematic cu obiectele folosite în toate categoriile de jocuri practicate în grădiniță, percepțiile se diferențiază. În timp copiii recunosc ușor diferite nuanțe ale culorilor și denumesc corect pozițiile spațiale ale obiectelor din mediul apropiat. Formarea reprezentărilor matematice nu se limitează doar la nivelul înregistrării datelor, memorarea și denumirea lor. Gândirea acționează pe baza datelor senzoriale care, furnizate într-un mod sistematic constituie un prilej pentru desfășurarea acesteia. Astfel copiii vor reuși să alcătuiască mulțimi de obiecte pe baza unor criterii (formă, culoare, mărime), iar dintr-o mulțime dată vor forma mai multe grupe, observând că același obiect poate aparține mai multor grupe diferite.

Activitățile din cadrul domeniului științe trebuiesc complicate treptat și conștientizate permanent dacă vrem ca la sfârșitul perioadei preșcolare gândirea lor să acumuleze noi cunoștințe. Pe baza proceselor de analiză copiii pot intui numărul ca noțiune abstractă. (de exemplu: copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 4 ani, atunci când sunt puși să numere câteva jucării și să spună câte jucării sunt în total, vor începe din nou numărătoarea deoarece ei nu pot efectua încă generalizarea).

Rolul activ al copilului constituie baza concepției socio-constructiviste a învățării, educatoarea fiind cea care trebuie să cunoască calea cea mai optimă pentru trecerea de la o concepție inițială la o concepția nouă. Ea trebuie să observe atent copiii în timpul exprimării cunoștințelor aparținute domeniului experiențial științe din cadrul activităților pentru a putea observa eventualele lacune ale acestora.

,,Obiectivele matematice surprind succesiunea treptelor de învățare în domeniul cognitiv, iar organizarea învățării matematicii trebuie să se realizeze ținând cont de implicațiile pe care Piaget le atribuie dezvoltării stadiale:

ordinea achizițiilor matematice să fie constantă: achiziția conceptului de număr

este ulterioară achiziției noțiunii de mulțime, iar în succesiunea temelor ce pregătesc numărul există o ordine logică (grupare, clasificare, ordonare, seriere, punere în perechi, conservare, număr),

fiecare stadiu se caracterizează printr-o structură: cunoașterea condițiilor specifice fiecărui nivel intermediar ce influențează dezvoltarea joacă un rol important în metodologia obiectului,

caracterul integrator al structurilor: structurile specifice unui substadiu devin parte integrată în structurile vârstei următoare și determină implicațiile matematice în achiziția conceptului. Achizițiile matematice dintr-un anumit stadiu sunt preluate și valorificate în condiții noi la nivelul următor, de exemplu: achiziția conceptului de conservare a masei trebuie valorificată la conservarea numerică pentru a fi înțeleasă descompunerea numărului.”

Pentru formarea conceptelor matematice, Z.P.Dienes identifică trei stadii specifice diferitelor tipuri de jocuri: stadiul preliminar (momentul în care copilul descoperă formele, culorile, obiectele din jur); stadiul jocului dirijat (reprezintă acele jocuri care au ca scop variabilele mulțimii și evidențierea constantelor) ; stadiul de fixare și aplicare a conceptelor (momentele în care copilul asimilează conceptele matematice cu ajutorul jocurilor practice și analitice). Tot Z.P.Dienes elaborează principiile de bază ale formării conceptelor matematice. Acestea sunt: principul constructivității (urmărește învățarea logică prin introducerea noțiunilor urmărindu-se apoi clarificarea acestora), principiul dinamic (acest principiu are ca scop introducerea treptată a unei noțiuni matematice, însușite treptat preșcolarului prin joc), principiul variabilității matematice (urmărește formarea gândirii matematice prin expunerea noțiunilor matematice în exemple concrete), principiul variabilității perceptuale (punctează faptul că noțiunile matematice sunt asimilate diferit, oferind posibilitatea fiecărui preșcolar de a-și forma gândirea matematică ).

Capitolul II

METODE, MIJLOACE ȘI MATERIALE DIDACTICE SPECIFICE ACTIVITĂȚILOR DIN DOMENIUL ȘTIINȚE

2.1. Delimitări conceptuale: tehnologie, metodologie, procedeu, mod de organizare a învățării

Termenul de tehnologie didactică reprezintă modul în care educatoarea abordează temele date de curriculum pentru a ajunge la finalitățile propuse. Corpul profesoral trebuie să realizeze corespondența optimă între metode, procedee și mijloace de învățământ, raportate la activitatea de învățare, cunoscut fiind faptul că nu acumularea de cunoștințe temeinice și sistematizate sunt benefice pentru preșcolari ci modul în care se valorifică aceste componente.

Metodologia didactică numește în general, metodele pe care un cadru didactic le folosește în timpul desfășurării activităților cu copiii. Metodologia copiilor preșcolari utilizează frecvent activități bazate pe psihointelectualitatea și afectivitatea fiecărui copil în parte. Jocul didactic este cel care stă la baza activităților de învățare desfășurate cu preșcolarii, fiind utilizat și ca mijloc de realizare a conținuturilor dar și ca strategie didactică.

Metoda reprezintă calea, pe care preșcolarul o urmează singur în învățare, spre cunoașterea adevărului. Aici, eduactorul este doar un ghid, care îl ajută pe copil să găsească rezolvările în problemele teoretice cu care se confruntă zilnic în activitățile de învățare. Metoda este cea care unește procesul de predare-învățare având ca țintă scopul și obiectivul urmărit. Importanța metodei este dată de funcțiile acesteia, și anume:

Funcția cognitivă: reprezintă pentru elev un drum de urmat spre cunoașterea unor neînțelesuri, iar pentru educator reprezintă modul în care plasează o idee de-a sa în realitate oferind preșcolarilor experiențe proprii.

Funcția formativ-educativă: pe parcursul învățării, preșcolarul, dezvoltă și alte laturi ale personalității sale. Această funcție vizează realizarea obiectivelor prin manifestarea atitudinii copilului spre cele învățate,dezvoltă stări afective,interese și sentimente spre acestea.

Funcția motivațională: ajută la formarea unei activități cât mai atractive, stârnind curiozitatea și interesul copilului spre învățare.

Funcția instrumentală: sub stricta observare a educatorului, metoda este utilizată ca instrument de lucru spre atingerea obiectivelor propuse și a rezultatelor așteptate.

Funcția normativă: arată cum trebuie să procedezi în anumite situații, cum se predă și cum se învață, prezentând o înșiruire de reguli, obiective, instrucțiuni.

Procedeul didactic reprezintă o componentă a metodei, astfel încât mai multe procedee adecvate unei situații de învățare formează o metodă. În funcție de combinația pe care cadrul didactic o alege procedeelor, o metodă poate fi adaptată mai multor obiective. La rândul ei, metoda poate deveni un procedeu didactic în contextul altei metode și invers.

Mod de organizare a învățării: aici se poate include o gamă largă de elemente specifice procesului de predare-învățare. Modul de organizare al învățării este forma pe care educatoarea/ cadrele didactice/ unitatea de învățământ o atribuie activităților zilnice cu copiii astfel încât aceștia să poată crește în condiții armonioase și optime pentru dezvoltarea intelectuală. Metodologia, în ceea ce privește modul de organizare al învățării, de multe ori o găsim ,,supusă” mijlocului de învățământ, astfel încât greu ne putem da seama de claritatea acesteia.

Creativitatea copiilor este dată de diversitatea acestor elemente cu conținut educativ pe care cadrul didactic le aplică în activitățile de predare-învățare. În mod constant educatoarea poate decora sala de grupă în concordanță cu lecția de învățare la care se află, inducând preșcolarilor o stare de confort, în care se pot relaxa chiar, neavând acea stare de constrângere în care se inhibă și nu mai pot participa cu interes la activitatea predată.

Toate acestea (tehnologia, metodologia, metoda, procedeul didactic, modul de organizare al învățării) sunt în strânsă legătură contribuind la formarea preșcolarilor. Dacă o metodă, un mod sau un procedeu este ales greșit întreaga activitate poate avea un rezultat mai puțin benefic pentru aceștia. Este bine ca educatoarea să abordeze în mod diferit activitățile zilnice de învățare evitând monotonia.

2.2. Metode și procedee folosite în cadrul activităților din domeniul științe din învățământul preșcolar

Conceptul de ,,metodă” are originea în greacă, methodos, fiind despărțit în două cuvinte metha care înseamnă ,,către” și odos care înseamnă ,,drum/ cale”, reprezentând drumul de urmat în vedera atingerii obiectivelor propuse în învățare. În sens pedagogig, metoda, devine un instrument cu ajutorul căruia profesorul transmite elevilor noi cunoștințe folosindu-se de gândirea cognitivă a acestora. Cu ajutorul ei, preșcolarul este pus în situația de a descoperii singur adevărul sau răspunsul la problemele neștiute, prin muncă independentă și efort propriu.

Voi explica mai jos diverse metode folosite des în cadrul activităților domeniului experiențial științe din grădiniță:

Problematizarea: este cea mai utilizată metodă în rezolvarea de probleme. Presupune rezolvarea unor situații de opoziție, bazându-se pe cunoștiințele deja acumulate, atunci când educatorul mărește gradul de dificultate al problemei. Această metodă dezvoltă și motivează învățarea la preșcolari, necesită atenția permanentă a copiilor prin participarea activă și continuă la activitate.

Exercițiul: reprezintă repetarea constantă a unor operații intelectuale. În cadrul acestei metode copilul acumulează un set de cunoștințe necersare procesului cognitiv în elaborarea unor probleme ușoare sau a unor calcule matematice simple. Se urmărește implementarea elementelor de noutate, munca individuală precum și folosirea unor exerciții cât mai diverse care stimulează gândirea preșcolarului.

Algoritmizarea: presupune respectarea unui plan, a unei schițe de învățare, folosită în toate demersurile asemănătoare de predare-învățare. Această metodă prezintă o succesiune de etape ce trebuie respectate cu rigurozitate. În acest demers se formează preșcolarilor algoritmi de gândire logică utilizați atât în viața de zi cu zi cât și în munca individulă de la grupă.

Cubul: este cea mai folosită metodă atunci când ne propunem descoperirea unui obiect, descrierea unei legume sau a unui fruct. Educatoarea participă efectiv la activitate, fiind un model pentru copii. Pe fețele cubului sunt prezentate diferite sarcini, la care preșcolarii vor răspunde prin corelație la un obiect dat ca exemplu (exemplu: este mai mic / mai mare ca …, are culoarea diferită de…, are un miros…, este dulce/ acru/ amar/ etc).

Demonstrația: este metoda de bază folosită în activitățile matematice din grădiniță având ca scop reflectarea obiectului asimilat la nivelul percepției și al reprezentării. Pentru dobândirea noilor cunoștințe educatoarea întotdeauna explică procedeul de lucru urmând ca mai apoi să-l demonstreze în fața gupului de copiii. Utilizarea eficientă a acestei metode presupune respectarea unei succesiuni logice a faptelor cât și păstrarea unei proporții corecte între demonstrație și explicația dată, pentru a nu creea confuzii.

Explicația: apare atunci când educatoarea face clară relația de tipul cauză-efect în descoperirea unor fenomene. Pentru un rezultat eficient, aplicarea metodei la grupă trebuie să respecte anumite reguli și anume: să fie precisă (astfel încât atenția copiilor să cadă asupra unui singur aspect), accesibilă (adaptată nivelului de vârstă al preșcolarului), corectă (pentru a nu induce în eroare copilul), concisă (pentru a nu obosi gândirea copilului, evitându-se plictiseala). În timpul explicației se pot face mici pauze în care cadrul didactic adresează întrebări grupului cu scopul de a verifica atenția copiilor și înțelegerea celor explicate anterior.

Experimentul: în cadrul acestei metode elevii descoperă mediul înconjurător prin modelarea obiectelor dar și prin observarea unor fenomene ale naturii. Aceasta presupune supravegherea unor elemente din mediul imediat apropiat și încercarea de modificare a acestora. În timpul activităților, educatoarea poate arăta și explica copiilor diferite fenomene care se produc în natură (exemplu: tunetele) dar și acțiunea directă a omului asupra obiectelor din jur (exemplu: modelarea plastilinei).

2.3. Resurse didactice specifice activităților

din cadrul domeniului științe

2.3.1. Mijloace de învățământ

Mijloacele de învățământ reprezintă totalitatea materialelor tehnice sau a aparatelor folosite în scopul instructiv-educativ din grădiniță. De-a lungul anilor, conceptul de mijloace de învățământ a cuprins o sferă cât mai largă a materialelor didactice, elementelor acționale, experimental-aplicative, dar și instrumentele logico-matematice, înlocuind treptat termenul de materiale didactice intuitive, deși între acestea (mijloace și materiale didactice) există interacțiuni. Folosindu-se de intuiție , educatoarea folosește sistemele și mijloacele de învățământ prin unirea acestora cu instrumentul logico-matematic și acțiunea, astfel încât învățarea să devină cât mai eficientă.

Mijloacele de învățământ folosite în cadrul domeniului științe sunt:

mijloace informativ-demonstrative: acele mijloace care ajută la ilustrarea, exemplificarea și concretizarea temenilor matematici. Acestea la rândul lor, cuprind materiale intuitive (care servesc la deprinderea unor proprietăți ale obiectelor), reprezentări spațiale și figurative (formată din totalitatea figurilor geometrice care ajută la rezolvarea problemelor după imagini) și reprezentări simbolice (fiind acele reprezentări grafice care sunt introduse de educatoare în faza de formare a cifrelor sau simbolurilor aritmetice).

mijloace de exersare și formare de deprinderi: acestea cuprind instrumentele de lucru ce sprijină formarea de noțiuni matematice la preșcolari. Câteva exemple aplicate în grădiniță de copii sunt:

Trusa Diènes: poate cuprinde între 12 și 48 de piese, în funcție de grupa la care este folosită. Piesele se disting prin patru atribute (mărime, culoare, formă și grosime). Această trusă poate fi folosită atât de educatoare ca mijloc didactic de predare a activităților cu conținut matematic, cât și de preșcolari acasă, exersând formarea de mulțimi pe diferite criterii.

Logi I și Logi II: conține aceleași elemente ca trusa Diènes, singura diferență fiind lipsa atributului grosimii. Trusa Logi II are în plus față de trusa Logi I forma geometrică de oval, aceasta din urmă fiind folosită des la grupa mare.

mijloace de raționalizare a timpului: cuprinde plăcuțe, jetoane, cartonașe, ilustrații folosite de preșcolari în timpul activităților cu conținut matematic.

Mijloacele de învățare precum și materialele didactice folosite în cadrul activităților trebuie să fie cât mai variate pentru ca elevul să-și însușească conceptul fundamental de mulțime și logica acestuia. În funcție de obiectivul urmărit și de tipul de activitate, educatoarea poate folosi, pe lângă materialul confecționat cu mijloace proprii, și mijloace standard găsite în comerț, cum ar fi: jocul mulțimilor, găsește locul potrivit, jocul numerelor, etc.

2.3.2. Materiale didactice utilizate în cadrul domeniului științe. Un nou produs curricular: suporturi educaționale digitale

Materialele didactice includ absolut orice obiect confecționat manual care poate înlocui fenomenele reale. Așa cum am spus mai sus, materialele și mijloacele didactice folosite trebuie să fie cât mai reprezentative deoarece copilul mic prezintă o gândire intuitivă, fiind nevoie de o demonstrație concretă a operațiilor cu mulțimi și numere. Copilul poate fi pus în situația de a confecționa materiale de diferite forme sau mărimi doar atunci când educatoarea constată că acesta a asimilat corect percepția formelor. Cu ochii închiși, legați cu o eșarfă la ochi sau cu o bucată de carton în față pentru a nu vedea, preșcolarul este pus să modeleze forme geometrice învățate, acțiune ce demonstrează capacitatea copilului de a reproduce figuri fără a le vedea inițial.

Folosirea individuală a materialelor permite dezvoltarea autonomiei copilului într-o manieră personală cu rol constructiv având ca rezultat dobândirea noilor cunoștințe fără implicarea directă a educatoarei. Transmiterea informației prin mai multe canale simultan asigură stocarea conceptelor pe o perioadă mai lungă de timp dând ocazia copilului de a se antrena în game conceptuale prin folosirea mai multor simțuri. Lucrând cu același material, copiii trebuie să înțeleagă că nu se află într-o competiție directă, ci necesar este ca fiecare să încerce să-și depășească propriile limite, procesul desfășurându-se în liniște.

În utilizarea materialelor apar unele inconveniente cum ar fi timpul îndelungat necesar obținerii unui rezultat benefic preșcolarului, indisponibilitatea reînnoirii periodice a fondului de materiale dar și atomatismul preșcolarului de a utiliza materialele în rezolvarea operațiilor matematice. În pofida acestor inconveniente utilizarea materialelor rămâne un procedeu benefic pentru învățarea eficientă a viitorilor școlari. În alegerea materialului trebuie să se țină cont de unele aspecte, acestea variind de la nivelul de vârstă al preșcolarului până la asocierea exercițiului mental cu simțul kinestezic. Este indicat să evităm materialele care pun copilul în dificultate atunci când le manipulează în ciuda faptului că acestea favorizează reușitele copilului prin simplul fapt că educatoarea nu intervine atunci când preșcolarul greșește permițându-i acestuia să dobândească singur cunoștințele necesare reușitei.

Suporturile educaționale digitale sunt reprezentate de soft-uri care au ca scop formarea de noi cunoștințe, informarea rapidă a copiilor, realizarea unui feed-back imediat și permanent, prezintă oportunități de aprofundare a cunoștințelor dobândite și contribuie în mare măsură la învățarea de tip interactiv. Sistemul de învățământ a răspuns pozitiv noilor tehnologii de educare, îmbinând imediat suporturile digitale cu cele tradiționale. Transpunerea tehnologiei într-o componentă fundamentală a procesului de instruire și educare a copiilor conduce la un nivel ridicat de performanțe școlare precum și la o adaptare socio-profesională eficientă.

Unii părinți nu sunt de acord cu aceste tehnologii de care ,,se folosește” sistemul de învățământ deoarece cred că aceste suporturi educaționale nu fac altceva decât să reducă nivelul de stocare a informațiilor și creativitatea copilului, astfel încât copilul nu se mai concentrează atunci când dorește să construiască un lucru ci îi este prezentat direct pe video-proiector, leptop, tabletă, etc.

În schimb alți părinți aduc argumente pozitive în ceea ce privește copilul și educația asistată de calculator. Ei cred că doar astfel copilul va putea face față viitorului, deoarece lumea se află într-o continuă dezvoltare cu accentul pus pe inovație. Câteva dintre avantajele suporturilor educaționale digitale, susținute de părinții sunt: implicarea elevului în învățare prin dialog pe bază de imagini care ajută la dezvoltarea exprimării libere a copilului; învățarea în ritm propriu al copilului fără a ,,deranja” ceilalți colegi de grupă; reprezintă mijloc de informare rapidă și sigură; ajută la formarea sentimentului de încredere în sine prin faptul că greșeala copilului nu este criticată în fața celorlalți, el poate să se corecteze singur mai târziu, sau este corectat de educatoare, adresându-se doar lui atunci când observă greșeala făcută.

Educatoarea poate folosi diferite site-uri educaționale (exemplu: http://www.akidsheart.com/index.html, http://akidsheart.com/threer/lvl1/maths.htm , http://www.didactic.ro/jocuri ) pentru copiii preșcolari, atât în timpul desfășurării activităților de învățare din timpul zilei, cât și acasă, dându-le o listă părinților cu ce site-uri pot accesa.

Aceste soft-turi educaționale conțin jocuri cu caracter integrat, care curpind totalitatea domeniilor experiențiale prezente în curriculum adresat copiilor preșcolari. Formarea de puzze-luri, rezolvarea unor calcule ușoare; încercuirea unor mulțimi; crearea unor peisaje care aparțin celor patru anotimpuri; aranjarea unor piese astfel încât să reprezinte o pisică, un cățel, o albinuță, etc.; sunt doar câteva dintre exemplele de jocuri pe care le întâlnim atunci când intrăm pe site-uri destinate preșcolarilor. Este bine ca preșcolarul să afle de existența acestor site-uri pentru a le accesa în timpul liber, însă nu este bine să se facă un abuz în utilizarea acestora deoarece pot avea și efecte negative: scăderea vederii copiilor; dependența de jocuri electronice; izolarea de ceilalți copii de vârsta sa, etc.

2.4. Tipuri și forme de organizare a activităților

din cadrul domeniului științe

Pentru o bună desfășurare a actului didactic, tipurile și formele de organizare a activităților din cadrul domeniului științe trebuie să respecte o succesiune logică a evenimentelor după cum urmează:

Captarea atenției: este făcută de către educatoare cu scopul de a stârni interesul copiilor și de al menține pe toată durata activității didactice. Aceasta trebuie să găsească o metodă ingenioasă, diferită de fiecare dată, să fie cât mai atractivă pentru a menține atenția elevilor pănă la atingerea obiectivelor urmărite.

Enunțarea scopurilor și a obiectivelor urmărite: reprezintă momentul când educatoarea prezintă copiilor secvențele pe care le vor parcurge în timpul activității. Cuvintele folosite de către educatoare vor fi pe înțelesul copiilor astfel încât copiii vor înțelege sarcinile de lucru cu ușurință.

Reactualizarea cunoștințelor și deprinderilor învățate anterior: momentul în care preșcolarii vor se folosesc de priceperile și deprinderile formate anterior pentru învățarea noilor cunoștiințe.

Prezentarea optimă a conținutului și dirijarea învățării: înfățișează anunțarea sarcinilor de lucru. Cadrul didactic prezintă materialul de lucru, demonstrează modul în care vor lucra și explică eventualele neînțelegeri. Totodată atrage atenția asupra timpului alocat activității și acordă sprijin celor care nu pot efectua singuri sarcina dată. Obiectivele operaționale sunt, în general, în număr de trei sau patru reluându-se de același număr de ori și explicațiile educatoarei.

Obținerea performanței: constă în performanțele atinse de copiii, lucrând individual, cu sau fără ajutorul educatoarei.

Asigurarea conexiunii inverse: această etapă are loc după terminarea sarcinii didactice, atunci când preșcolarii compară ce au obținut cu modelul dat de educatoare. La final ei fac aprecieri asupra lucrărilor pe care le consideră cele mai bune.

Evaluarea performanței: reprezintă probele de evaluare formativă pe care educatoarea le adresează copiilor pentru a urmări rezultatele învățării.

Asigurarea retenției și a transferului: constă în punerea în practică a celor învățate anterior, astfel educatoarea observă cât de bine și-au însușit copiii noile cunoștințe, deprinderi.

2.4.1. Activități comune DES

Activitățile comune au un rol important în cadrul activităților din grădiniță. Formarea reprezentărilor cu conținut matematic, dezvoltarea capacităților intelectuale precum și asimilarea de noi cunoștințe care aparțin domeniului experiențial științe, sunt doar niște exemple pe care activitățile cu întreaga grupă de copii permit asimilarea de noi cunoștințe din cadrul domeniului științe. În timpul activităților comune elevii dobândesc și alte abilități, învață să aștepte disciplinat până este chemat să prezinte ce a lucrat, țin cont de dorințele colegului, învață să ofere și să ceară ajutor celorlalți copii atunci când este nevoie, împart materialele de lucru cu ceilalți, asimilează ideea de a se afla într-un colectiv. Activitățile comune cu caracter științific prezintă trei etape: de predare (atunci când educatoarea îi învață pe copii lucruri noi), etapa de repetare (conținutul învățat se repetă sub diferite forme pentru o învățare cât mai eficientă) și etapa de verificare (constă în verificarea cunoștințelor asimilate, cât de bine au fost asimilate dar și măsura în care copii vor putea folosi aceste cunoștințe pe viitor).

Activitățile comune DES le găsim în grădiniță în trei forme:

Activități desfășurate sub formă de exerciții cu material individual: presupune ca etapa de predare să se facă sub supravegherea constantă a educatoarei, prin intuirea materialului didactic și efectuarea directă operațiilor. Includerea unei tehnici noi de lucru presupune ca educatoarea să prezinte la flanelograf materialul demonstrativ, folosind în permanență explicații scurte și clare. A doua etapă a activității constă în folosirea exercițiilor diferite cu obiecte, revenind mereu la sarcina inițială, pentru a îmbina materialul folosit cu sarcina dată. În general copiilor din gruma mică le este dat să grupeze obiecte în funcție culoare, mărime, formă; celor din clasa mijlocie se cere clasificarea obiectelor după mărime, lungime, pozițiile spațiale în care se găsesc; iar celor din grupa mare să efectueze operații de asociere a numărului cu cantitatea folosind jetoane, planșe, cartonașe, etc. În încheierea activității educatoare poate propune elemente de joc (exemplu: ascunderea unei grupe formate de elevi, înlocuirea unor elemente, schimbarea poziției unui element în altă grupă, etc.), adresează întrebări pe tema activității sau poate propune inventarea unui joc nou în care este necesară folosirea deprinderilor și cunoștințelor învățate anterior.

Activități desfășurate sub formă de joc didactic: acestea includ activitățile de verificare a cunoștințelor și deprinderilor, și facilitează participarea copiilor la activități, sunt folosite des la grupa mică. Prin ritmul dinamic, forma atractivă și frâul liber pe care îl oferă jocul, determină o concentrare mai mare a atenției, mărește receptivitatea și stimulează interesul copiilor asupra celor ce trebuiesc învățate. La grupa mică sunt folosite des personajele din povești pentru a crea un ,,concurs” între acele personaje și copii, având ca sarcină formarea unor grupuri pe criteriul culorilor. Pe când la grupa mare nivelul de dificultate crește, se împarte gupa în două echipe care luptă din greu pentru a câștiga. Jocurile didactice devin pentru copii activități plăcute în cadrul cărora își dezvoltă spiritul de obesrvație și atenția formându-și o gândire logică rezolvând cu ușurință sarcinile matematice propuse de educatoare

Activități desfășurate sub forma jocurilor logico-matematice: prezintă o continuare a jocurilor didactice, contribuind la formarea proceselor de abstactizare și generalizare a cunoștințelor, având ca scop însușirea noțiunii de număr și efectuarea de operații cu acestea. Accentul se pune pe eliminarea lacunelor copiilor și pe formarea unor exprimări matematice corecte. Prin corespondența biunivocă copii reușesc să formeze o conexiune corectă a elementelor date, realizând dacă un element lipsește sau este în plus efectuează operații de adunare și scădere fără să știe, neapărat, cum se numesc aceste operații. Desigur, aceste proprietăți le vor putea stăpâni doar dacă efectuează exerciții repetate. Pe măsură ce copilul crește și trece de la grupa mică la gupa mare, nivelul de dificultate al activităților cu conținut matematic va crește, mărind și complexitatea jocurilor logice.

2.4.2. Alte tipuri de activități care pot contribui la realizarea obiectivelor domeniului științe – activități la liberă alegere, rutine, tranziții

Pe lângă activitățile comune cu caracter științific se mai pot desfășura jocuri și exerciții matematice cu rol de pregătire a noilor cunoștințe ce urmează a fi învățate. Acestea pot fi incluse atât în prima parte a zilei în cadrul jocurilor liber alese cât și în partea a doua a zilei tot în cadrul activităților liber alese. Necesar este ca preșcolarii să dețină cunoștințe temeinice, atât teoretice cât și practice, a culorilor și formelor cu care vor lucra (exemplu: desenarea unor forme geometrice, modelarea unor biluțe). Dezvoltarea gândirii cognitive ține de exersarea continuă a exercițiilor sub forme diferite dar și de felul în care cadrul didactic desfășoară jocurile și exercițiile matematice individual sau în grup. Educatoarea trebuie să fie un sprijin pentru copii, un îndrumător, astfel încât copilul să nu simtă o teamă atunci când nu înțelege ceva și cere explicații. Cunoștințele matematice elementare derivă din continuitatea activităților cu caracter matematic și științific pe care educatoarea le aplică corect în exerciții și jocuri organizate în grup sau individual, respectând prevederile programei.

În Curriculum pentru învățământul preșcolar găsim tipuri de activități precum:

Activități la liberă alegere: după denumire ne putem da seama că cei care aleg aceste activități sunt însuși copiii. Avantajul aceste activități este acela de ai ajuta pe copii să socializeze cât mai mult și de a se iniția în cunoașterea lumii fizice și a matematicii. Pe parcusul unei zile, găsim trei etape de jocuri și activități liber alese: prima etapă se desfășoară dimineața, după întâlnirea de dimineață, a doua etapă se desfășoară după activitățile pe domenii experiențiale, iar etapa a treia se desfășoară înainte de plecarea elevilor acasă. Activitățile la liberă alegere pot fi incluse în activitățile integrate din cadrul domeniului științe prin jocuri didactice. Pentru o bună desfășurare a activităților și jocurilor liber alese, educatoarea trebuie să organizeze mediul educațional favorabil copilului astfel încât să se simtă atras de centrul în care își va desfășura activitatea.

Rutinele: reprezintă activitățile care se repetă zilnic, la aceleași intervale de timp, având aceleași conținuturi (întâlnirea de dimineață, micul dejun, masa de prânz, somnul de după-amiază, plecarea acasă a copiilor). La întâlnirea de dimineață, întotdeauna se folosește calendarul naturii unde se vorbește, pe scurt, despre vreme, anotimpuri, diferențe ale anotimpurilor, fiind atinse obiective din cadrul domeniului științe.

Tranziții: reprezintă activitățile din timpul în care se trece de la o activitate de învățare la altă activitate de învățare. Această activitate poate fi realizată prin jocuri didactice integrate precum: recitarea unei numărători pe diferite criterii (crescător, descrescător, din doi în doi până la zece), formarea unei plante prin punerea elementelor în ordinea corectă (tulpină, frunză, floare), ascunderea unui obiect în sala de grupă și numind un coleg pentru găsirea ei pe baza relațiilor spațiale.

Rutinele, tranzițiile și activitățile la liberă alegere au un timp relativ scurt de desfășurare, având ca rol principal includerea copilului în activitatea de învățare ce urmează a fi predată. Nu este exclus ca toate acestea să conțină și obiective ce se urmăresc a fi învățate, pe lângă elementele de joc prezente în activitățile la liberă alegere.

2.4. Tratarea diferențiată a preșcolarilor în activitățile

specifice domeniului științe

Diferențele dintre copii, diferențe referitoare la modul de gândire a lucrurilor, la felul cum asimilează cunoștințele, la capacitatea fiecăruia de a învăța a dus la o individualizare a învățării. Educatoarea este nevoită să trateze diferențiat preșcolarii, să explice activitățile individual acolo unde este nevoie, deoarece la vârste mici, cum sunt copiii din grădiniță, există diferențe de dobândire a cunoștințelor, ritmuri de învățare diferită.

Există unele elemente de care educatoarea trebuie să țină cont atunci când desfășoară activitățile de învățare cu preșcolarii precum: atât sarcina de lucru cât și strategia didactică folosită trebuie să fie diferențiată, în funție de ritmul de învățare al copilului; oferirea unor fișe de lucru în plus copiilor care rezolvă mai repede sarcinile didactice, oferirea de ajutor preșcolarilor care nu se descurcă singuri, etc. Atunci când cadrul didactic respectă anumite principii ale învățării, (adaptează formele de învățare la nivelul copiilor, oferă timpul necesar pentru terminarea exercițiilor matematice) eficiența actului didactic atinge performațe ridicate.

Este important ca formele de organizare a activității (individual, frontal și în grup) să ducă la realizarea obiectivelor, folosirea corectă a mijloacelor didactice și atingerea rezultatele așteptate. Formele de activitate desfășurate la grupă pot fi de mai multe feluri:

Activitate frontală: (exemplu de activitate pentru grupa mică)

Joc didactic: ,,Curcubeul”

Scop didactic: formarea cunoștințelor de a grupa obiecte după criteriul culoare

Sarcina didactică: construirea unor grupuri după criteriul culoare

Material didactic: trei coșulețe, un săculeț, jetoane colorate (roșu, albastru, verde)

Situația de învățare: pe măsuțele copiilor sunt așezate trei coșulețe, pe ficare sunt lipite câte un cerculeț de culoare diferită (roșu, albastru, verde). Educatoarea demonstrează sarcina didactică, oferind explicații clare, extrage un jeton din săculeț, și îl așează în coșulețul care indică aceeași culoare. Copiii vor efectua aceleași sarcină, numind culoarea jetonului ales, până la epuizarea lor.

Desfășurarea jocului are loc în sala de grupă, copiii sunt așezați în semicerc, rezolvă sarcina dată individual și răspund individual la întrebările puse de educatoare. Forma de organizare frontală este folosită la grupa mică la majoritatea activităților având un caracter de consolidare a cunoștințelor.

Activitate independentă în grupuri eterogene: (exemplu de activitate pentru grupa mijlocie)

Joc didactic: ,,Grupurile geometrice”

Scop didactic: consolidare de cunoștințe, asocierea formelor geometrice în grupuri omogene

Sarcina didactică: ordonarea formelor geometrice (cerc, triunghi, pătrat) în grupuri omogene, asocierea numărului cardinal cu elemetele grupelor

Material didactic: forme geometrice (cerc, triunghi, pătrat)

Situația de învățare: Educatoarea așează copiii în trei echipe a câte șapte copii fiecare, în funcție de înălțimea lor. Fiecare echipă primește un număr diferit de forme geometrice, amestecate. Toți copiii din grupă vor ajuta la gruparea formelor în funcție de ce reprezintă fiecare. Preșcolarii rezolvă corect sarcina didactică dată. La final, după ce toți copiii au terminat de grupat formele, educatoarea împarte cifre fiecărei echipe. Prin colaborare fiecare echipă asociază cifrele cardinale cu numărul elementelor din mulțimi. Câștigătoare este echipa care termină cel mai repede și corect sarcina didactică.

Activitate independentă pe grupe omogene: (exemplu de activitate pentru grupa mare)

Copiii sunt împărțiți în trei echipe în funcție de gradul de dificultate a sarcinilor. La grupa 1 sarcinile didactice vor fi mai ușoare, la grupa 2 sarcinile didactice vor avea un nivel de dificultate mai mare, iar la grupa 3 nivelul copiilor va fi ridicat atingând cote de performanță.

Joc didactic: ,, Ne gândim și rezolvăm”

Echipa 1: Scop didactic: aprecierea globală a cantității prin numărare

Sarcina didactică: punerea în corespondență a cardinalului cu numărul de elemente din

mulțime, în concentrul 1 – 10

Material didactic: fișe de lucru

Situația de învățare: Pe fișa de lucru primită, fiecare copil va trebui să traseze săgeți de la mulțimile reprezentate de ilustrații (grupuri de mașinuțe, mingiuțe, trompete) la numărul cardinal corespondent. La final, educatoarea face aprecieri celor care au lucrat corect.

Echpa 2: Scop didactic: realizarea unor serieri de obiecte pe criteriul mic, mare, mijlociu

Sarcina didactică: așezarea fiecărui element la mulțimea de care aparține

Material didactic: creioane de diferite mărimi

Situația de învățare: Educatoarea așează în mijlocul cercului format de copiii creioane de diferite mărimi. Aceștia vor selecta creioanele în funcție de criteriile stabilite. Educatoarea intervine doar atunci când este solicitată, corectează eventualele greșeli și oferă explicațiile necesare.

Echipa 3: Scop didactic: recunoașterea elementelor componente ale plantei

Sarcina didactică: așezarea în ordinea corectă a componentelor unei plante (rădăcină, tulpină, frunză, floare)

Material didactic: jetoane ilustrate

Situația de învățare: Pe masa de lucru sunt așezate jetoane care reprezintă componentele plantei dar și jetoane ilustrate cu semințe și fructe, pentru a face sarcina de lucru mai dificilă. Preșcolarii vor fi nevoiți să așeze jetoanele astfel încât, la final, imaginea reprezentată să ilustreze o plantă cu toate componentele necesare (rădăcină, tulpină, frunze, floare). Educatoarea face observații copiilor care nu au așezat bine componentele, explică de ce nu este bine și îi felicită pe cei care au lucrat corect.

Capitolul III

JOCUL ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR CU

CONȚINUT MATEMATIC

3.1. Principiile și clasificările jocului didactic matematic

Jocul face parte din întreaga copilărie a preșcolarului. El însoțește majoritatea activităților de învățare, pe care educatoarea le desfășoară la grupă pentru a atinge obiectivele prezente în curriculum.

Principiile jocului didactic sunt:

creează o bună-dispoziție: atunci când copiii se plictisesc sau în ambinet revine o stare de disconfort, educatoarea pune în aplicare un joc pentru a elimina acea stare după care revine la activitatea inițială. Astfel copiii au trecut de la o stare la alta imediat, ceea ce determină schimbarea dispoziției, devenind atenți la ceea ce preda educatoarea.

eliberează energie creatoare: aplicarea la grupă a unui joc ludic are ca scop consumul de energie psihică și fizică a copilului astfel încât această energie pe care copilul oricum o eliberează în activitățile zilnice, să fie folosită cu scop eficient.

conduce la înțelegerea realității: jocul înlocuiește într-un mod minimal realitatea cu care copilul se confruntă zilnic. În acest mod, prin joc, copilul poate descoperii, transforma sau chiar acționa prin experimente, la înțelegerea acesteia.

determină socializarea copiilor: în cadrul jocului de grup copilul este pus în situația de a comunica cu ceilalți pentru a ajunge la un rezultat final corect sau mai puțin corect. Prin joc preșcolarul își dezvoltă limbajul, își îmbogățește vocabularul prin acumularea de noi expresii, și își alege prieteni noi.

dezvoltă creativitatea: cu ajutorul jocului, copilul își poate imagina orice dorește, poate schimba reguli, poate adăuga sau scoate elemnte pe care el le consideră nefolositoare, poate schimba ordinea întâmplării evenimentelor sau chiar inventează jocuri noi. Dând aceste posibilități copiilor, creativitatea lor este lăsată liberă atingând imposibilul, fără a îngrădi în vre-un fel imaginația acestora.

stimulează gândirea: prin libertatea totală pe care jocul o oferă copiilor, școlarii mici sunt puși în situații nemaiîntâlnite până atunci, astfel încât ei vor trebui să găsească calea optimă de trecere peste situație fără conflicte. Găsirea unor soluții eficiente presupune analizarea situației apelând la memorie și gândire, și adaptarea elementelor cunoscute la situația necunoscută dată, pentru înțelegerea obiectelor și fenomenelor mediului înconjurător.

formează atitudini: prin jocul în grup, copiii au posibilitatea de a interacționa, de a se descoperi mai bine unii pe ceilalți, de a se cunoaște. Astfel ei își adaptează propriile gândiri la aspirația celorlalți, își respectă ierarhiile impuse de la începutul jocului, se acomodează cu ritmul de lucru al celorlalți participanți la joc, dar neapărat este ca fiecare copil din grupă să participe activ la joc.

dezvoltă aptitudini: prin complexitatea jocului, copii au posibilitatea de a se folosi de toate resursele fizice și psihice pe care le dețin. În general, dorința fiecărui copil este de a se implica cât mai mult în joc, de a arăta cât de bun este el și ce poate să facă. De aceea este permis ca în joc, preșcolarul să se folosească de resursele interioare, de talentul pe care îl are în diverse alte domenii și de aptitudinile dobândite din cadrul altor activități.

Aceste principii ne arată că jocul este cel care contribuie într-o mare măsură la formarea personalității școlarului mic. Prin situațiile inedite în care este pus copilul prin joc, își însușește diferite aptitudini, își descoperă latura talentată, și este ajutat să descopere și să exploreze mediului înconjurător. Toate aceste nu ar fi posibile însă fără o clasificare a jocurilor didactice cu conținut științific.

Jocurile didactice din cadrul domeniului științe se pot clasifica în:

Jocuri de exersare / cu exerciții: (exemplu de joc)

Joc didactic: ,, Cine știe să numere mai departe?”

Scop didactic: consolidarea deprinderii de formare corectă a numerelor de la 1 la 10

Sarcina didactică: exerciții de numărare respectând succesiunea numerelor

Situația de învățare: Copiii sunt așezați în semicerc, în picioare. Educatoarea le spune copiilor să fie atenți la numărare deoarece copiii care vor ști să preia șirul de numere de unde a rămas colegul din fața sa, se pot așeza pe scăunele. Primul copil va începe numărătoarea. La semnalul educatoareai printr-o bătaie din palme, copilul este oprit, se așează pe scăunel iar colegul său continuă numărătoarea de unde a rămas. În complicarea jocului educatoarea poate cere elevilor să numere din doi în doi. Câștigători vor fi copiii care s-au așezat pe scăunele.

Jocuri cu simboluri: ( exemplu de joc)

Joc didactic: ,,Formele”

Situația de învățare: Educatoarea desenează pe parchet în sala de sport, figuri geometrice (câte trei-patru de același fel): cerc, triunghi, pătrat. Copiii vor trebui să se plimbe printre ele, fără să le atingă. Când educatoarea strigă numele unei figuri geometrice, copiii vor trebui să se așeze pe toate figurile geometrice care reprezintă cea desemnată de educatoare, fără a se îngrămădi. Cei care sunt lăsați pe dinafară sau sunt așezați pe figura geometrică greșită, sunt eliminați din joc. Se continuă jocul până ce toate figurile geometrice au fost strigate de educatoare. Câștigători sunt copii care au rămas în joc până la sfârșit.

Jocuri cu reguli: (exemplu de joc)

Joc didactic: ,,Semaforul”

Situația de învățare: Educatoarea prezintă preșcolarilor două plăcuțe, unul roșu și unul verde. Așezați în linie, copiii vor trebui să alerge prin clasă ocolind obstacolele puse de cadrul didactic (un ursuleț mare, un scăunel, o masă de lucru), dar în același timp să fie atenți și la ce plăcuță arată educatoarea. Când cadrul didactic ridică plăcuța verde, copiii pot începe alergarea ușoară prin clasă, iar când ridică plăcuța roșie copiii vor trebui să se oprească din alergare. Acest joc are ca scop consolidarea regulilor de circulație cu care copiii se confruntă zilnic atunci când sunt aduși la grădiniță, de exemplu.

Jocul speculativ: (exemplu de joc)

Joc didactic: ,,Animăluțe încrucișate”

Situația de învățare: Copii sunt așezați la măsuțele de lucru. Pe fiecare măsuță sunt așezate jetoane sub formă de puzzle-uri. Preșcolarii vor trebui să așeze corect fiecare pereche de puzzle formată din 2 cartonașe (exemplu: cartonașul cu văcuța împreună cu cartonașul pe care este desenat o găletușă cu lapte). Pentru complicarea jocului, educatoarea poate pune în plus jetoane care nu se potrivesc nicăieri.

Jocurile didactice din cadrul domeniului științe ajută la formarea gândirii cognitive ale copilului, îl pune în situații de a învăța lucruri noi și de a le înțelege. Prin faptul că jocul didactic nu necesită o planificare riguroasă a sa, dă cadrului didactic posibilitatea de a-l folosi indiferent de situația de învățare la care se află.

3.2. Structura jocului didactic

Pentru o bună desfășurare a jocului didactic cu conținut matematic din cadrul domeniului științe, este necesare o structurare a jocului care să cuprindă:

Scopul didactic: reprezintă cerințele programei școlare de la o anumită grupă (mică, mijlocie, mare) transformate în finalitățile funcționale de joc. Cu cât este mai clar și concis formularea scopului didactic cu atât activitatea de învățare desfășurată devine mai organizată.

Sarcina didactică: este formulată în așa fel încât copilul poate să înțeleagă scopul didactic urmărit în activitatea matematică. Conținutul jocului este redat în sarcina didactică pe scurt, reprezentând ceea ce trebuie să facă preșcolarii în timpul jocului, pentru a atinge scopul didactic enunțat.

Elemente de joc: pot fi cât mai variate, ca de exemplu întrecere, cooperare, aplauze, recompense, cuvinte de laudă, pedepse, etc. Fiecare joc didactic trebuie să conțină măcar un element de joc, dar nu este exclusă nici varianta de joc în care găsim folosirea mai multor elemente. Elementele de joc nu trebuie să influențeze în mod direct desfășurarea jocului ci trebuie să ajute la realizarea sarcinii didactice.

Conținutul matematic: trebuie să fie atent ales în funcție de nivelul de vârstă al copiilor. Mijloacele de învățământ folosite necesită o atenție specială din partea educatoarei, deoarece acestea trebuie să fie accesibile copiilor și să nu îl pună în dificulate în rezolvarea sarcinii didactice date. Totodată conținutul didactic trebuie să fie accesibil și formulat într-un mod atractiv astfel încât să trezească interesul copiilor pentru cunoaștere. Conținuturile matematice pe care le găsim în cadrul domeniului științe sunt reprezentate de mulțimi, operații cu aceste mulțimi, cunoașterea și formarea numerelor naturale, unități de măsură, forme geometrice, poziționarea obiectelor în spațiu, etc.

Materialul didactic: este necesar ca acesta să fie cât mai variat și atent ales pentru reușita jocului didactic. Materialul didactic folosit la grupă trebuie să fie mobil și ușor, pentru ca preșcolarii să nu întâmpine probleme în folosirea acestuia. Cadrele didactice folosesc adesea obiecte din sala de grupă (carioci, jucării), materiale din natură ( pietricele, plante), jocuri din comerț, cartonașe cu cifre, sau chiar materiale confecționate de ele însăși.

Regulile jocului: acestea trebuie să fie formulate cât mai clar, pentru ca fiecare copil să înțeleagă ce are de făcut. La nevoie, educatoarea repetă regulile jocului pentru a nu creea confuzii. Pe baza regulilor jocului se poate constitui și puncajul acordat fiecărui participant la joc. Fiecare copil va fi nevoit să accepte și să respecte regulile care îi sunt explicate, doar astfel el putea duce la bun sfârșit activitatea de joc propusă.

Doar respectând structura jocului didactic putem organiza și desfășura activitatea didactică fără a ne abate de la programa școlară impusă. Cadrele didactice trebuie să conceapă structura jocului cât mai variat, potrivit nivelului de vârstă dar și al intelectului copiilor de la grupa din care fac parte.

3.3. Jocul didactic de formare și operare de mulțimi

Joc didactic: ,,Câte lucruri sunt pe masă?” (exemplu pentru grupa mare)

Scop didactic: consolidarea noțiunii de număr, corelarea grupelor de obiecte cu cifrele corespunzătoare

Sarcina didactică: formarea grupelor de obiecte recunoscând cifrele corespunzătoare

Elemente de joc: cuvinte stimulatorii, aplauze

Conținut matematic: formarea de mulțimi

Material didactic: săculețe, obiecte cunoscute copiilor (cănițe și farfurioare de jucărie, mingiuțe, castane, carioci)

Regulile jocului: La începutul jocului, educatoarea explică regulile: fiecare copil primește câte un săculeț plin de obiecte cunoscute acestora; la întâmplare, educatoarea spune un număr cuprins în intervalul 1 – 10; copiii vor trebui să scoată din săculeț tot atâtea obiecte cât denumește cifra numită de educatoare. Jocul continuă în felul acesta, până când toate cifrele din intervalul denumit au fost rostite. Pentru complicarea jocului, după ce educatoarea rostește un număr, iar preșcolarii formează o grupă de obiecte egal cu numărul auzit, aceștia din urmă vor trebui să numească obiectele cu care au format grupa respectivă și să zică câte sunt de același fel. De înțeles este că, fiecare copil va avea formată o grupă cu un număr diferit de obiecte identice. La finalul jocului, toți copiii sunt felicitați și aplaudați.

Joc didactic: ,, Am mai mult sau mai puțin decât…” (exemplu pentru grupa mijlocie)

Scop didacic: compararea a două grupuri formate din cuburi pe baza percepției globale

Sarcina didactică: compararea grupelor de obiecte date prin asociere biunivocă

Elemente de joc: aplauze, surprize

Conținut matematic: operații cu grupuri de mulțimi

Material didactic: cuburi, coșulețe

Regulile jocului: Cadrul didactic împarte preșcolarilor așezați în semicerc, coșulețe care conțin un număr diferit de cuburi (de la unul până la cinci cuburi). Prin comparație la colegul din dreapta sa, fiecare copil va trebui să numere și să spună câte cuburi a primit în coșuleț. Exemplu: În coșuleț, eu am primit două cuburi. Mircea, (colgul din dreapta mea) a primit un cub. Eu am mai multe cuburi decât Mircea. Jocul se încheie doar atunci când toți copiii au făcut comparația de cuburi primite cu prietenii lor de clasă. În complicarea jocului, educatoarea cere elevilor să facă grupe egale de cuburi cu prietenul care se află în dreapta lor, prin dăruirea unui sau mai multor cuburi. În acest mod, pe lângă asimilarea de noi cunoștințe (operații cu grupuri de mulțimi), copiii învață să dăruiască și să primească lucruri unii de la ceilalți.

Joc didactic: ,,Jocul culorilor” (exemplu pentru grupa mică)

Scop didactic: realizarea unor serieri de obiecte pe baza criteriului culoare

Sarcina didactică: identificarea obiectelor de culoare albastru, galben, mov

Elemente de joc: mișcarea, cuvinte stimulatorii, aplauze

Conținut matematic: formarea de muțimi

Material didactic: coș, covoraș, jucării din sala de grupă (ursuleți, mașinuțe, păpuși, etc.), medalii confecționate de educatoare

Regulile jocului: Educatoarea așează în fața elevilor un dulăpior cu trei rafturi colorate (albastru, galben, mov). Într-un coș imens sunt așezate jucării colorate în una din cele trei culori alese de educatoare, jucării pe care copiii le cunosc din sala de grupă. Cadrul didactic invită câte un copil să aleagă o jucărie din coș și să o așeze pe raftul care indică aceeași culoare ca jucăria din mânuța sa. Copiii sunt aplaudați de fiecare dată când așează jucăria la locul potrivit. Pentru a complica jocul, educatoarea scoate un raft colorat din dulăpior, apoi încă unul, iar preșcolarii vor trebui să formeze singuri grupe de jucării de aceeași culoare pe covoraș. La sfărșitul activității, toți copiii sunt lăudați pentru felul în care au lucrat și primesc câte o medalie confecționată de educatoare, în semn de apreciere.

Joc didactic: ,,Noi în grup ne așezăm” (exemplu pentru grupa mică)

Scop didactic: asimilare noțiunii de mulțime

Sarcina didactică: formarea unor mulțimi cu ajutorul ilustrațiilor

Elemente de joc: întrecerea, cuvinte stimulatorii

Conținut matematic: formare de mulțimi

Material didactic: stegulețe cu ilustrațiile unor animăluțe, covorașe galbene și verzi

Regulile jocului: Toți copiii primesc câte un steguleț pe care sunt ilustrate diferite animăluțe domestice și sălbatice. După ce fiecare copil a primit stegulețul și a văzut ce animăluț reprezintă, cadrul didactic spune copiilor ca animăluțele domestice să formeze un grup pe covorașul galben iar animăluțele sălbatice să formeze alt grup pe covorașul verde. Acțiunea se repetă de mai multe ori, schimbând stegulețele între copii. Copilul care s-a așezat greșit este scos din joc. Câștigători sunt ultimii trei copii care s-au așezat corect de fiecare dată, în funcție de animăluțul ilustrat pe steguleț.

Jocul didactic de formare și operare cu mulțimi îl regăsim des în activitățile desfășurate cu preșcolari pe fiecare nivel de vârstă. Aceste jocuri au ca scop dezvoltarea capacităților de a diferenția culorile, obiectele, formele; asimilarea unor noțiuni noi (exemplu: denumirea corectă a obiectelor); formarea deprinderii de a acționa, ordona, seria și forma mulțimi; dezvoltarea de percepții precum formă, mărime, lungime; totodată jocurile didactice matematice dezvoltă și spiritul de observare al copilului, stimulează gândirea și vorbirea ajutând la formarea unor relații de prietenie între membrii unei grupe.

3.4. Jocuri didactice care vizează utilizarea pozițiilor spațiale

Joc didactic: ,,Unde am ascuns comoara?” (exemplu pentru grupa mijlocie)

Scop didactic: denumirea corectă a pozițiilor spațiale unde poate întâlni diverse obiecte în raport cu un reper dat

Sarcina didactică: numirea poziției spațiale unde găsește obiectul căutat

Elemente de joc: mișcarea, închiderea ochilor, aplauze

Conținut matematic: pozițiile spațiale

Material didactic: cufăr confecționat de educatoare, amulete

Regulile jocului: Pentru înțelegerea regulilor jocului, educatoarea așează copiii în semicerc. Un copil este numit ,,pirat” și va fi legat la ochi cu o eșarfă, pentru a nu vedea nimic din ce se întâmplă în jurul lui. Între timp, educatoarea ascunde cufărul fermecat în sala de grupă, iar copilul este dezlegat de eșarfă și pus să găsească cufărul pentru a vedea ce se ascunde în el. Un alt copil din grupă va trebui să-l îndrume pe ,,pirat” doar prin utilizarea termenilor specifici (sus, jos, în față, în spate, etc.) pentru a găsi comoara cea mult căutată. Ceilalți copii vor trebui să facă liniște dacă vor ca la sfârșit să primească parte din comoară. În complicarea jocului, copilul care îl ajută pe ,,pirat” în căutarea comorii, folosește doar semne ajutându-se de mâini, fără a vorbi.

Joc didactic: ,,Roata” (exemplu pentru grupa mică)

Scop didactic: numirea relațiilor spațiale relative prin plasarea corectă a propriei persoane

Sarcina didactică: mersul în direcția indicată de educatoare

Elemente de joc: aplauze, cuvinte stimulatorii

Conținut matematic: pozițiile spațiale

Material didactic: ecusoane colorate (roșii, verzi, albastre, portocalii)

Regulile jocului: Educatoarea împarte preșcolarii în 4 grupe (grupa culorii roșii, grupa culorii albastre, etc.) a câte 5 copii. Fiecare copil din grupă primește un ecuson colorat pentru a ști din ce grupă face parte. Ținându-se de mâini, fiecare grupă formează un cerc, iar la semnalul educatoarei toate grupele încep să se deplaseze într-o direcție (la dreapta sau la stânga, depinde de ce direcție a ales cadrul didactic). Când educatoarea aplaudă o dată din palme, copiii schimbă alternativ direcția de mes (această acțiune se repetă de mai multe ori ), iar când acesta aplaudă de două ori, copiii se opresc din direcția de mers. Câștigătoare este echipa care la oprire, se așează ghemuit pe covoraș fără a desprinde mâinile, formând un cerculeț exact. Pentru a complica jocul, cadrul didactic poate introduce și alte bătăi din palme (de trei-patru ori) la care copiii să interprindă alte mișcări (de exemplu: mersul piticului, fuga, mersul broscuței reprezentând mersul țopăit, etc).

Jocurile didactice care utilizează frecvent pozițiile spațiale ajută la descoperirea mediului înconjurător prin implicarea directă a copilului în acțiunile efectuate atât în mediul familial (exemplu: așezarea tacâmurilor pe masă) cât și în mediul natural (exemplu: regulile de circulație: la semafor).

3.5. Jocul logico – matematic

Prin contactul concret cu noțiunile matematice logice, copilul dobândește abilitățile necesare exprimării unor judecăți și raționamente adecvate vârstei sale. În cadrul jocului logico – matematic există o ordine prin care se efectuează familiarizarea preșcolarului cu noțiunile matematice: prima etapă este manipularea obiectele din mediul imediat apropiat, apoi cadrul didactic aclimatizează copilul cu imaginile reprezentative ale obiectelor respective, urmând ca mai apoi să i se pună la dispoziție uneltele necesare formării unui desen utilizând simbolurile grafice. În acest mod, preșcolarului îi este adus la cunoștință noțiunile abstracte cu care va lucra în următoarele activități de la clasă și de care se va putea folosi în situații de obscuratism.

Trusa Dienes este cel mai folosit material didactic din domeniul activităților logico – matematice, deoarece prezintă o diversitate logică, oferind posibilitatea de a înțelege relațiile și operațiile din cadrul mulțimilor. Astfel, cu ajutorul elementelor de logică matematică, copilul asimilează primele cunoștințe matematice.

Mai jos sunt date câteva exemple de jocuri logico – matematice pe care le putem aplica la preșcolari, ținând cond de vârsta acestora, de mediul din care provin și de particularitățile de asimilare a cunoștințelor fiecărui copil în parte.

Joc didactic: ,,Spune-mi unde se potrivește ?” (exemplu pentru grupa mică)

Scop didactic: dobândirea noțiunii de formă geometrică

Sarcina didactică: așezarea corectă a formei geometrice în locul potrivit

Elemente de joc: ghicirea, aplauze

Conținut matematic: figuri geometrice

Material didactic: figuri geometrice diferite (cerc, pătrat)

Descrierea jocului: Mesele din sala de grupă sunt așezate sub forma unui cerc astfel încât toți copii să se poată vedea, așezați fiind împreună. Educatoarea așează pe masă o mulțime de figuri geometrice fiind diferite ca formă (cerc și pătrat). După ce fiecare copil palpează obiectele arătate, educatoarea împarte tuturor copiilor forme asemănătoare celor arătate. Din mulțimea așezată pe masă, preșcolarii vor trebui să aleagă câte un pătrat și un cerc și să le așeze în forma dată. Cei care nu reușesc să așeze corect figurile geometrice pot fi ajutați de ceilalți copii, însă neapărat cadrul didactic trebuie să intervină explicând de ce nu a intrat figura geometrică în forma care nu îi aparține.

Joc didactic: ,,Descrie piesa mea” (exemplu pentru grupa mijlocie)

Scop didactic: dobândirea de noi cunoștințe referitoare la formă, mărime, culoare

Sarcina didactică: descrierea pieselor arătate cu ajutorul atributelor învățate anterior

Elemente de joc: modelarea piselor, cuvinte stimulatorii

Conținut matematic: figuri geometrice

Material didactic: figuri geometrice din trusa Dienes, săculeți, bulinuțe albe

Descrierea jocului: Așezați fiind în semicerc, copiii primesc câte un săculeț în care se află trei figuri geometrice diferite ca formă, mărime și culoare. La solicitarea educatoarei, un copil vine în fața semicercului și scoate din săculeț ce figură geometrică dorește. Tot el este cel care numește alt copil din grupă pentru a-i descrie pisa aleasă, pisă pe care o ține în mână, la vedere. Cel care descrie piesa trebuie să folosească toate atributele cunoscute deja (mică, mare, groasă, subțire, etc.). Dacă omite ceva, acesta este ajutat de ceilalți copii din grupă sau chiar de educatoare. Jocul se repetă în acest mod până ce toți copiii descriu piesele găsite în săculeț. Cei care descriu corect piesele și nu au nevoie de nici un fel de ajutor sunt aplaudați și primesc câte o bulinuță albă la panoul zilei.

Joc didactic: ,,Ce lipsește?” (exemplu pentru grupa mare)

Scop didactic: dezvoltarea spiritului de observație, recunoașterea deosebirilor dintre formele geometrice învățate (cerc, pătrat, dreptunghi, romb)

Sarcina didactică: aranjarea formelor într-o ordine dată, descrierea formelor cu ajutorul atributelor

Elemente de joc: mișcarea, aplauze

Conținut matematic: formele geometrice

Material didactic: trusa Dienes cu patruzeci și opt de piese

Descrierea jocului: Copiii sunt așezați câte doisprezece în două echipe. Fiecare echipă primește în mod egal piese din trusa Dienes. Ambele echipe trebuie să continue șirul dat de educatoare. Prima echipă continuă șirul prin alegerea formelor de aceeași culoare dar de formă, mărime și grosime diferită; a doua echipă trebuie să continue șirul dat având ca sarcină schimbarea culorii următoarei forme geometrice. În ambele echipe este exculsă varianta de a avea două forme geometrice de aceeași formă, culoare și mărime una lângă cealaltă. Câștigătoare este echipa care folosește toate piesele date, terminând cel mai repede și corect de așezat formele împărțite de educatoare. Suplimentar, cadrul didactic cere preșcolarilor să prezinte deosebirile și asemănările unor piese din șirul aranjat.

Capitolul IV

CERCETARE EXPERIMENTALĂ PRIVIND …

4.1. Argumentarea cercetării