JOCUL DIDACTIC ȘI ÎNVĂȚAREA LA VARSTA PREȘCOLARĂ Profesor pentru înv ățământul preprimarGu ță Corina, Gr ădinița Bucșani , Jude țul Dâmbovi ța… [602138]

JOCUL DIDACTIC ȘI ÎNVĂȚAREA LA VARSTA
PREȘCOLARĂ
Profesor pentru înv ățământul preprimarGu ță Corina, Gr ădinița Bucșani , Jude țul
Dâmbovi ța

Activitatea predominant ă la vârsta pre școlară este jocul . Pr in joc copilul se
familiarizeaz ă cu activit ățile de înv ățare necesare trecerii în înv ățământul primar.
Jocul reprezint ă un ansamblu de ac țiuni și operații care paralel cu destinderea,
buna dispozi ție și bucuria, urm ărește obiectivele de preg ătire intelectual ă, tehnică, morală
și fizică a copilului.
Jocul nu constituie doar o distrac ție ci o ocupa ție de timp liber care de ține un rol
important în formarea omului. Edurad e Claparede spunea despre copil c ă ,,domeniul
jocului este paradisul lui, ca și cum ar fi în realitate” ( Barbu, H., 1993 , 77) .
Încorporat în activitatea didactic ă, elementul de joc imprim ă acesteia un caracter
mai viu și mai atr ăgător, aduce varietate și o stare de bun ă dispoziție, de veselie și de
bucurie, de destindere, ceea ce previne apari ția monotoniei, plictiselii și a oboselii.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolideaz ă,
precizeaz ă și chiar verific ă cunoștințele copiilor, le îmbog ățește sfera de cuno ștințe, pune
în valoare și antreneaz ă capacitățile creatoare ale acestora.
Eficiența jocului didactic depinde de cele mai multe ori de felul în care
educatoarea poate s ă asigure o concordan ță între tema jocului și materialul didactic
existent, de felul în care știe să foloseasc ă cuvântul ca mijloc de în drumare a elevilor prin
întrebări, indica ții, explica ții, aprecieri.
Prin jocul didactic co pilul contribuie la solu ționarea unor tain e, deci lucreaz ă
efectiv și în acela și timp gânde ște în mod original, creator. Jocul didactic constituie o
motivație pentru sarcinile didactice pe care le are de rezolvat copilul având dorin ța,
puterea și curiozitatea de a cunoa ște, de a afla.
“Efortul intens intelectual al copiilor este posibil în cadrul jocului didactic , numai cu
condiția de a men ține trează atenția lor. În genere , ac țiunea de joc , prin caracterul ei distractiv ,
favorizeaz ă apariția și menținerea aten ției în mod spontan . Faptul acesta are o deosebit ă

importanță întrucât prin participarea aten ției involuntare , energia nervoas ă economisit ă folosește
în activizarea gândirii.” ( Verzari et all, 1968, 135)
În grădiniță predominant este jocul. Trecerea la activitatea de înv ățare, ca activitate
predominant ă este indicat a nu se face brus c. Programele clasei I recomand ă desfășurarea
unei activit ăți instructive sub form ă de joc. Eduarde Clapared e spunea: ,,a introduce în
școală atmosfera jocului este, de altfel, si ngura posibilitate de a o pune la ad ăpost de
învinuirea ce i se aduce și care altminteri, ar fi pentru ea o condamnare f ără apel” ( Barbu,
H., 1993 , 10) . Alături de joc, la vârsta pre școlarității, o altă formă de activitate care
contribuie la d ezvoltarea psihic ă a copilului fie prin ea îns ăși, fie combinat ă cu jocul este
învățarea . Bazată pe asimilarea și sedimentarea cuno ștințelor, înv ățarea conduce la
elaborarea unor comportamente noi care satisfac mai bine necesit ățile adaptative ale
copilului. La aceast ă vârstă sunt întâlnite dou ă tipuri de înv ățare și anume:
– Învățarea social ă, realizat ă ca urmare a contactelor in terpersonale ale copiilor cu
adulții sau cu cei de-o seam ă cu ei în contexte situa ționale de via ță.
– Învățarea didactic ă, ce presupune orga nizarea, conducerea și dirijarea ei
sistematic ă de către personalul social preg ătit în acest scop, desf ășurarea în cadrul
instituționalizat al gr ădiniței de copii.
 Învățarea școlară reprezint ă un proces social și are următoarele caracteristici:
“-acumularea de c ătre elev (individ )a unei experien țe sociale (se înva ță prin efort individual ,
prin experien ța proprie , din experien ța altora , fixat ă în modele;
-un cadru social concret( școala – ca institu ție , organizarea în clase dup ă anumite criterii ,
respectiv grup psihosocial educa țional , cu toate implica țiile ce le integreaz ă);
-finalitațile , respectiv scopurile și obiectivele , func țiile derivă din nevoile sociale concrete;
-transmiterea și fixarea experien ței se realizeaz ă prin actul comunic ării , cu ajutorul limbajului ,
sub forma sistemelor conceptuale , a priceperilor și deprinderilor;
-contexte culturale și modele educa ționale;
-elevul (individul ) se integreaz ă într-un colectiv, particip ă ca factor activ la dezvoltarea social ă”(
Joița et all, ( 2003) , 129),
Multe dintre jocurile copiilor presupun coope rarea lor. Or, pentru ca aceste jocuri s ă poată
fi desfășurate, este nevoie ca pre școlarul să învețe a coopera cu al ții, adică să stabileasc ă ușor
contacte interpersonale, acomodându-se u șor la noile situa ții, aducându- și contribu ția la

desfășurarea activit ății (aport de informare, opinii, aprecieri). Este nevoie astfel de a-I respect
ape ceilal ți , de a ține cont de p ărerea lor.
 Învățarea didactic ă, presupune dup ă P. Golu urm ătoarele caracteristici:
“-se realizeaz ă în cadru innstitu țional , implic ă norme , legi , regulament;
-este un proces dirija t din exterior ;
-este o activitate con știentă;
-are un caractersecven țial;
-deține un caracter gradual;
-este un proces social de rela ționare pe vertical ă în special și pe orizontal ă;
-are un pronun țat caracter informativ-formativ”( Joi ța et all, 2003 ,130)
Toate informa țiile transmise se realizeaz ă la aceast ă vârstă sub forma jocului iar datorit ă
explicațiilor educatoarei îl oblig ă pe copil s ă fie atent, s ă rețină și apoi să reactualizeze, s ă
înțeleagă, fapt care impulsioneaz ă dezvoltarea capacit ății sale amnezice, ra ționale,
verbale. Jocul prin natura sa stimuleaz ă activitatea de înv ățare și atenueaz ă efectele
efortului fizic și intelectual pe care îl presupune activitatea organizat ă de învățare.
Printre jocurile pe care le desf ășurăm cu copiii pent ru a-I ajuta s ă-și însușaească
deprinderile de a desp ărți cuvintele în silabe voi descrie jocul : “Panglicu țele”.
În jocul didactic “Panglicu țele” am urm ărit consolidarea deprinder ii de a separa silabele
din cuvinte formate din 2-3 silabe di recte sau inverse. Sarcina didactic ă a constat în reprezentarea
simbolică a cuvântului desp ărțit în silabe cu ajutorul unor pamblicu țe de diferite lungimi. Regula
de joc cerea copiilor s ă denumeasc ă imaginea, s ă reprezinte cuvântul care era redat simbolic, s ă
stabileasc ă numărul de silabe, locul lor și apoi să reconstituie cuvântul.
Așa am procedat și în jocul didactic “De-a școlarii!” în care copiii au avut ca sarcin ă să
descompun ă cuvintele date în silabe și să redea schema grafic ă la tablă și pe caiete. În varianta de
joc am cerut copiilor s ă ghicească silaba care a fost ștearsă din schema grafic ă de la tabl ă și să-i
stabileasc ă locul.
Jocul didactic “Spune la ce m-am gândit!” a urm ărit găsirea cuvintelor care s ă înceapă cu
silaba dat ă în scopul perfec ționării capacit ății de analiz ă și sinteză fonetică, a capacit ății de a
efectua rapid asocia ții verbale. Ac țiunea de joc a pus copiii în situa ția de a completa silaba dat ă în
scopul ob ținerii unui cuvânt: ma – (s ă), ca – (n ă), va – (ră) și să găsească cuvinte care încep cu
aceeași silabă.

În lucrarea “Didactica activit ăților instructiv-educative pentru înv ățământul preprimar “
autorii consider ă că :”pentru buna desf ășurare a jocurilor didactice organizate la grup ă , e necesar
să se asigure un cadru stimulativ , în scopul particip ării , antren ării și stabilirii unor rela ții între
educatoare-copil , copil-copii , copil-grup ă. Atât în cadrul desf ășurării jocurilor , cât și după
parcurgerea unui grup de jocuri di dactice , se va analiza gradul de realizare a obie ctivelor propuse
, nivelul de însu șire a con ținutului , de formare a depr inderilor de exprimare oral ă a
preșcolarilor”(Gherghina et all , 2005, 48)
Prin acțiunea sa, jocul are urm ătoarele rezultate: dezvoltarea spiritului de
observație, interesul pentru cunoa ștere, capacit ățile de analiz ă, sinteză și calitățile
atenției, îndemânarea, formarea capacit ății de percepere corect ă și diferen țiată a
limbajului, articularea corect ă a cuvintelor. Exist ă o mare importan ță a acestor dou ă
preocupări a preșcolarilor, ambele trebuie utilizate și folosite împreun ă deoarece numai
așa se poate face continuitatea dezvolt ării copilului și continuitatea procesului muncii
educative.
J. Chateau spunea despre copil: , ,despre un copil nu se poate spune c ă el crește și
atât; trebuie s ă spunem c ă el se dezvolt ă prin joc”( Barbu, H., 1993 , 44).
Ca educatoare nu trebuie s ă-i forțăm pe copii s ă facă anumite lucruri f ără o
explicație. Trebuie s ă combinăm elementele de joc cu cele de înv ățare pentru ca acestea s ă
fie plăcute și atrăgătoare. Eduarde Clap arede spunea: ,,f ără îndoială, la grădinița de copii
se ține seama de necesitatea jocului, fiindc ă ar fi cu totul imposibil s ă facem altfel… În
timpul primilor 5 sau 6 ani de via ță, evoluția natural ă este, deci, relativ bine respectat ă.
Dar pe urm ă! În loc de a continua s ă se urmeze ca lea naturii, școala deviaz ă brusc, și, fără
tranziție, transplanteaz ă copilul, din domeniul jocului cel ui mai naiv, în acela al muncii
cele mai resping ătoare, în domeniul muncii for țate” (Barbu, H., 1993 , 45).
Noi trebuie s ă ajutăm copilul atunci când este nevoie deoarece copilul este prea
mic și neajutorat spre a pune în aplicare ceea ce vrea și ceea ce ar vrea s ă facă singur.
Lăsat liber, f ără sprijin și fără îndrumare atent ă, el n-ar putea duce la bun sfâr șit ceea ce
și-a dorit, iar jocul î și pierde mult din farmec și din frumuse țea sa.
Copilul nu trebuie s ă acționeze într-o lume aleas ă subiectiv și la întâmplare pentru
că se pierde cel mai pre țios mod de a influen ța, de a direc ționa dezvoltarea s ă pe plan
psihic, moral și chiar fizic.

Prin activit ățile organizate la gr ădiniță, educatoarea urm ărește să determine într-un
sens pozitiv comportamentul copiilor, gândirea lor. Jocul, din punc tul de vedere al
copilului nu se înf ățișează ca o activ itate, de pl ăcere”, dar din cel al educatoarei este o
preocupare instructiv – educativ ă de mare r ăspundere, și cu mari valen țe formative.

BIBLIOGRAFIE:

 Barbu, H., (1993), Activități de joc și recreativ distractive,. București: Ed. Didactic ă și
Pedagogic ă R.A
 Joița, E., Ilie., V., Vlad , M., Fr ăsineanu, E., ( 2003) , Psihopedagogie pentru examenele
de definitivare și grade didactice, Craiova : Editura Arves
 Gherghina , D., Novac, C., Mitr ache, A., Ilie , V., (2005), Didactica activit ăților
instructiv-educative pentru înv ățământul preprimar , Craiova:Editura Didactica Nova
 E.Verzari , M.Taiban , V.Manasia, E. Gheorghian, (1968), Cunoașterea mediului
înconjurător și dezvoltarea vorbirii-metodic ă, Bucure ști : Editura Didactic ă ș
i
Pedagogic ă
 *** Curriculum pentru Înv ățământul Pre școlar, 3 – 6/7 ani, (2008), M.E.C.T